7
AL DOILEA SEMINAR MEDICAL INTERDISCIPLINAR MOLDOVA ELVEIA CIMIȘLIA, 19 – 20 SEPTEMBRIE 2013 SPITALUL RAIONAL CIMIȘLIA, MOLDOVA MIȘCARE, MOBILIZARE ȘI POZITIONARE O SARCINĂ IMPORTANTĂ PENTRU ASISTENA MEDICALĂ ȘI FIZIOTERAPIE ___________________________________________________________________________ WORKSHOP (ATELIERE PRACTICE) PENTRU ASISTENI MEDICALI, ÎNGRIJITORI ȘI FIZIOTERAPEUI TRUDI BERTHET CLAUDIA PROBST DR. MED. LILIA CIOBANU

MIȘCARE,!MOBILIZARE!ȘIPOZITIONARE ... Miscare, Mobilizare si... · Exerci\iile!de!fizioterapie!respiratorie!pot!fi!mai!usor!executate!înpozi\ie!șezîndă:! 0 Respiraîia!„pe!flancuri“!saulateralizată:

Embed Size (px)

Citation preview

                 AL  DOILEA  SEMINAR  MEDICAL  INTERDISCIPLINAR                                            MOLDOVA          -­‐        ELVEŢȚIA                                        CIMIȘLIA,  19  –  20  SEPTEMBRIE  2013                    SPITALUL  RAIONAL  CIMIȘLIA,  MOLDOVA      

   

 

MIȘCARE,  MOBILIZARE  ȘI  POZITIONARE  O  SARCINĂ  IMPORTANTĂ  PENTRU    

ASISTENŢȚA  MEDICALĂ  ȘI  FIZIOTERAPIE  ___________________________________________________________________________    

WORKSHOP  (ATELIERE  PRACTICE)  PENTRU  ASISTENŢȚI  MEDICALI,  ÎNGRIJITORI  ȘI  FIZIOTERAPEUŢȚI  

         

TRUDI  BERTHET  CLAUDIA  PROBST  

DR.  MED.  LILIA  CIOBANU  

AL  DOILEA  SEMINAR  MEDICAL  INTERDISCIPLINAR  MOLDOVA-­‐ELVEŢȚIA  CIMIȘLIA,  19  –  20  SEPTEMBRIE  2013    MIȘCARE,  MOBILIZARE  ȘI  POZIŢȚIONARE    O  SARCINĂ  IMPORTANTĂ  PENTRU  ASISTENŢȚA  MEDICALĂ  ȘI  FIZIOTERAPIE    WORKSHOP  (ATELIERE  PRACTICE)  PENTRU  ASISTENŢȚI  MEDICALI,  ÎNGRIJITORI  ȘI  FIZIOTERAPEUŢȚI    În  îngrijirea  de  zi  cu  zi  a  bolnavilor  cu  diferite  suferinţțe  înnascute  sau  dobîndite  ale  aparatului  locomotor,  și  de  asemenea  a  pacienţților  după  operaţții  chirurgicale  este  necesară  o  poziţționare  specifică  a  pacientului.  Tipul  de  poziţționare  recomandat  în  anumite  cazuri  poate  fi  prescris  de  medici.  De  exemplu:  -­‐          sindroame  algice  (dureroase):  lombalgii  („dureri  de  șale“),  artroze,  inflamaţții,  infecţții,  cancer;  -­‐          paralizii/pareze  ale  extremităţților,  hipotonie  (slăbiciune)  musculară,  contracturi  musculare,  boli  

neurologice;  -­‐          accidente  vasculare  cerebrale  (  atac  cerebral)  cu  pareze/paralizii;  -­‐          situaţții  extreme  în  care  viaţța  este  ameninţțată:  repaus  la  pat  în  caz  de  embolie  pulmonară,  infarct  

acut  de  miocard,  insuficienţță  cardiacă,  edem  pulmonar,  reanimare  cardio-­‐vasculară;  -­‐          punerea  în  repaos  a  extremităţților  după  fracturi,  bandaje  ghipsate,  ghipsuri,  în  timpul  tracţțiunilor  

în  ortopedie,  etc  -­‐          operaţții  sau  investigaţții  invazive  în  scop  diagnostic:  pe  abdomen,  torace,  articulaţții,  puncţții  

lombare,  etc    

În  sarcina  asistenţților  medicali  și  a  infirmierelor  cade  și  profilaxia,  împiedicarea  anumitor  complicaţții  cum  ar  fi:  -­‐ escare,  -­‐ pneumonie  cu  atelectazie  -­‐ tromboză  -­‐ contracturi  musculare  -­‐ constipaţție    În  cadrul  acestor  măsuri  de  poziţținare  și  de  prevenire  a  unor  complicaţții  un  rol  central  îl  are  MIȘCAREA/MOBILIZAREA,  chiar  dacă  aceasta  este  mai  dificil  de  realizat  cu  bolnavii  care  necesită  multă  îngrijire  în  comparaţție  cu  omul  sănătos.  Disponibilitatea  și  capacitatea  de  mișcare/mobilizare  a  pacienţților  cu  dureri,  lipsă  de  aer  (dispnee),  slăbiciune  musculară  sau  paralizii  sunt  mult  reduse.    MOBILIZAREA  ȘI  POZIŢȚIONAREA  acestor  pacienţți  are  ca  scop  STIMULAREA  PROCESULUI  DE  ÎNSĂNĂTOȘIRE  și  necesită  din  partea  personalului  de  îngrijire  multă    -­‐          Independenţță,  -­‐          responsabilitate,  -­‐          experienţță  practică  și  cunostinţțe  teoretice,    -­‐          creativitate  în  găsirea  unor  soluţții  adaptate  fiecărui  bolnav  în  parte                                    

PROFILAXIA  ESCARELOR  (RĂNILOR)  DE  LA  POZIŢȚIONARE  LA  MOBILIZARE  ___________________________________________________________________________________________    Noţțiuni  de  bază:    Definiţția  escarei:  Apariţția  rănilor  și  necrozei  la  nivelul  pielii,  ţțesutului  subcutanat  și  a  structurilor  situate  în  profunzime  ca  urmare  a  unei  presiuni,  localizate,  cronice,  ce  conduce  la  scăderea  irigaţției  locale  cu  sînge  (a  perfuziei  sanguine).-­‐  Seiler  1994  Exercitarea  unei  presiuni  permanente  în  acelaș  loc  conduce  la  nivelul  pielii  la  o  comprimare  a  vaselor  capilare.  Ia  naștere  o  ischemie,  metabolismul  local  este  intrerupt.    Dacă  această  ischemie  durează  mai  puţțin  de  2  ore,  ţțesuturile  afectate  se  mai  pot  înca  reface.  Întreruperea  metabolismului  local  pentru  mai  mult  de  2  ore  duce  la  moartea  ţțesuturilor  și  la  apariţția  necrozei.    Factorii  de  risc  pentru  apariţția  necrozei  sunt:  -­‐ repaus  total  la  pat;  -­‐ paralizii  spastice;  -­‐ contracturi;  -­‐ parestezii;  -­‐ sensibiltate  scazută  la  stimulii  durerosi  (persoane  „rezistente“  la  durere)  -­‐ deformităţți  ale  scheletului;  -­‐ operaţții  chirurgicale,  anestezie  locală  sau  generală;  -­‐ medicamente  contra  durerii  cu  efect  sedativ  puternic  -­‐ stări  comatoase;  -­‐ varsta  avansată;  -­‐ deshidratare;    -­‐ carenţțe  (lipsuri)  alimentare  -­‐ stări  casectice;  -­‐ obezitate,  supraponderalitate;  -­‐ boli  grele  în  faza  terminală,  -­‐ stare  de  șoc;  -­‐ Febră  peste  38°  C  -­‐ Hipotensiune  arterială;  -­‐ Fumatul;  -­‐ Boli  vasculare  ischemice:  arteriopatie  periferică;  -­‐ Boli  psihice:  depresii,  stări  catatonice;  -­‐ Tratamente  îndelungate  cu  cortizon;  -­‐ Anemii    Profilaxia  presupune  împiedicarea  apariţției  zonelor  de  presiune  și/sau  scurtarea  duratei  de  exercitare  a  presiunii  localizate                                

Riscul  de  formare  a  escarelor  prin  exercitarea  unei  presiuni  localizate  și  a  deplasării  ţțesuturilor  în  zona  de  presiune    Poziţțiile  nefavorabile  cresc  presiunea  asupra  ţțesuturilor.  Deplasarea  ţțesuturilor  ca  urmare  a  presiunii  exercitate  duce  la  un  efect  de  „forfecare“  aceasta  inseamnă  că  greutatea  corporala  exercită  o  forţță  care  apasă  asupra  așternutului  pe  care  pacientul  este  asezat  sau  culcat.  Asternutul  exercita  la  randul  său  o  forţță  cu  sensul  opus  greutăţții  corporale.  Rezultatul  acestor  forţțe  în  sens  opus  (asemenea  braţțelor  unei  foarfece)  are  un  efect  distrugător  asupra  ţțesuturilor.    

   

       deplasarea  ţțesuturilor,  efectul  de  „forfecare“                                                          parţți  corporale  cu  risc  crescut  de  escară                riscul  de  escară  prin  presiune          Modalităţți  de  reducere  a  zonelor  de  presiune  

           Exemplu:  Schimbarea  treptată  a  poziţției  corporale  („Întoarcerea  în  pat“)  - culcarea  pacientului  pe  o  parte  (lateralizare)  și  susţținerea  corpului  cu  perne  la  nivelul  

toracelui  și  bazinului,  cu  păstrarea  unor  spaţții  care  permit  mișcarea  corpului.  - Treptat  pernele  vor  fi  mișcate  într-­‐o  parte  și  în  alta.  În  acest  fel  se  obţține  o  alternare  a  

zonelor  de  presiune  și  se  obţține  și  un  efect  de  mișcare.  În  cele  din  urmă,    pacientul  ajunge  să  fie  culcat  pe  spate.  

 Material  necesar  pentru  poziţționarea  pacientului  în  pat:  Perne,  prosoape,  pături,  elemente  din  material  sintetic  elastic/poros    Măsuri  suplimentare:  - Îngrijirea  pielii:  evitarea  umedităţții  și  a  transpiraţției,  combaterea  uscăciunii  pielii;  - Alimentaţție  echilibrată;  - Împlicarea  și  motivarea  familiei;  

PREVENIREA  PNEUMONIILOR  ȘI  A  ATELECTAZIEI  PULMONARE  ___________________________________________________________________________________________    

Noţțiuni  de  bază:  Definiţția  pneumoniei:  Boala  acută  sau  cronică  a  plamînilor,  produsă  frecvent  prin  agenţți  infectioși  (bacterii,  viruși,  fungi)  sau,  mai  rar,  prin  substanţțe  toxice  sau  boli  autoimune.    

Un  risc  crescut    de  pneumonie/atelectazie  îl  reprezintă  respiraţția  superficială  și  tusea  slabă,  fară  expectoraţție.  Plămînii  rămîn  în  parte  insuficient  ventilaţți  (aerisiţți),  alveolele  pulmonare  se  închid  (colabează)  și  iau  naștere  zone  de  atelectazie.  Irigarea  cu  sînge  a  ţțesutului  pulmonar  este  în  acest  caz  redusă.  Secreţțiile  bronșice  stagnează  și  se  acumulează,  constituind  un  mediu  ideal  pentru  înmulţțirea  microbilor.    

Pacienţții  care  prezintă  un  risc  ridicat  de  pneumonie/atelectazie  sunt:  -­‐ pacienţții  cu  dureri  in  post-­‐operator,  care  pot  adopta  o  respiraţție  mai  superficială  (de  „cruţțare“  sau  

de  „protecţție“)  pentru  a  împiedica  apariţția  sau  agravarea  durerilor.  -­‐ Pacienţții  care  iși  reţțin/împiedică  tusea,  -­‐ Pacienţții  cu  repaus  prelungit  la  pat;  -­‐ Pacienţții  cu  antecedente  de  boli  pulmonare,  BPCO,  -­‐ Fumătorii,  -­‐ Pacienţții  obnubilaţți  sau  în  stare  de  inconștienţță,  -­‐ Ventilaţție  asistată;  -­‐ Tulburări  de  deglutiţție  (inghișire);    

Măsurile  de  Profilaxie  constau  în:  Îmbunătăţțirea  ventilaţției  pulmonare  și  împiedicarea  acumulării  de  secreţții  bronșice  și  a  aspiraţției  de  conţținut  gastric.    O  contribuţție  importantă  în  prevenirea  atelectaziilor  și  a  pneumoniilor  consecutive  o  constintuie  MOBILIZAREA  PRECOCE.  Poziţția  ridicată,  verticalizată  a  trunchiului  conduce  la  o  aerare  mai  bună  în  toate  zonele  pulmonare,  iar  secreţțiile  bronșice  pot  fi  mai  bine  eliminate  prin  tuse.    

Pe  cît  posibil  pacienţții  trebuie  învăţțaţți  înca  înainte  de  operaţție  cum  să  efectueze  această  prevenţție:  Se  va  exersa  Schimbarea  poziţției  din  „Culcat  pe  spate“  in  „sezînd  la  marginea  patului“  

 

 Exerciţțiile  de  fizioterapie  respiratorie  pot  fi  mai  usor  executate  în  poziţție  șezîndă:  -­‐ Respiraîia  „pe  flancuri“  sau  lateralizată:  Ingrijitorul  aplică  ușor  ambele  mîini  pe  coastele  inferioare  

în  dreapta  și  în  stînga  pieptului.  Se  cere  pacientului  ca  prin  respiraţții  profunde  sa  „îndeparteze“  (să  deplaseze  spre  lateral)  mîinile  ingrijitorului.  

-­‐ Respiraţția  abdominală.  Pacientul  iși  pune  mîinile  pe  abdomen  și  încearca  să  și  le  deplaseze  (ridice)  cu  ajutorul  respiraţției.  El  invaţță  astfel  să  simtă  și  să  controleze  propriile  mișcări  de  respiraţție.  Acest  exerciţțiu  poate  fi  făcut  și  în  poziţție  culcat  dorsal  (pe  spate).  

-­‐ Respiraţție  contra  unei  rezistenţțe:  pacientul  încearcă  să  îndepărteze  prin  suflare  un  obiect  ușor  ca  de  exemplu  o  bucăţțică  de  hîrtie.  Este  important  ca  pacientul  să  inspire  întîi  profund,  iar  apoi  să  expire  lent  și  constant.  

-­‐ Umflarea  unei  pungi  de  plastic.  Punga  de  plastic  este  mai  bună  decît  un  balon,  deoarece  în  cazul  balonului  pacienţții  suflă  cu  putere,  dar  este  necesar  să  se  sufle  cît  mai  lent  și  mai  prelungit  și  nu  „cît  mai  tare“.  

-­‐ “Baloane  în  pahar“:  pacientul  suflă  printr-­‐un  pai  într-­‐un  pahar  cu  apă  și  încearcă  să  facă  cît  mai  multe  bule  mici  de  aer.  

   Trebuie  de  avut  în  vedere  că  mișcările  post-­‐operatorii,  de  exemplu  după  laparatomie,  pot  fi  foarte  dureroase  și  de  aceea:          îngrijirea  și  măsurile  profilactice    trebuie  planificate  și  coordonate  cu  administrarea  de  

medicamente  contra  durerii.  Medicamentele  contra  durerii  trebuie  administrate  înaintea  mobilizării  la  marginea  patului,  sau  în  fotoliu,  înaintea  mersului  ș.a.m.d.  

       trebuie  avută  în  vedere  și  durata  pîna  la  intrarea  în  acţțiune  a  doctoriilor  și  durata  lor  de  acţțiune  

propriu-­‐zisă.  De  exemplu:  -­‐ Paracetamolul  tablete  intra  în  acţțiune  după  30-­‐45  de  minute,  iar  efectul  lui  durează  circa  4-­‐6  ore.  -­‐ Morfina  intravenos  începe  să  acţționeze  mai  repede  de  20  de  minute,  intramuscular  după  circa  

30-­‐60  de  minute,  subcutan  45-­‐90  de  minute.  Durata  de  acţțiune  este  de  circa  4-­‐5  ore.    

 

 

!"#$%$"&'()'*+$*,"-$.$#'()'*!'/$)&%$."(*/0*.",-'.1$$*230()($*3)*4!'5)6*7777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777*

*4/8$,-'()'*!"#$%$)$*3$&*+)#9&3*9&*/0./'5*.'5)('.*+$*/0./'5*!)*4!'5)******(:40/$()'*;9&*-."/<* ******************($3$/'()'*9&*!$/$"'()*=*'+)#'()'*!)*4/'0&************!"#$%$"&:($*4!)/$'.)>**!"#$%$"&'()'*;9&*-."/<*****!"#$%$"&'()'*/0*!)(&)*.0&1$*******************************!"#$%$"&'()'*.'5)('.:*2;!)*"*!'(5)<6************************************************************************************************************************************************************************!"#$%$"&'()'*?)&5('.:*!'(%$'.:*2*!'(%$'.*;!)*-0(5:<6** *******

!&"5)*!)(4"&'.)>*

*