Mecanismele psihofiziologice ale

senzatiilor

Matei Alexandra-Lucia Udrita Claudia Gabriela

Sensibilitatea poate fi definita mai simplu ca fiind capacitatea de a avea senzatii. Senzatia este procesul psihic de receptare si prelucrare a stimulilor din mediul extern sau

intern cu ajutorul unor analizatori specializati in vederea elaborarii unei imagini vizuale cu efect adaptativ.

Senzatia este primul nivel de procesare a informatiilor, nivelul bazal care permite elaborarea unei imagini subiective in plan cortical asupra stimulilor.

S-a demonstrat ca omul poate detecta un spot de lumina ce contine 100 de cuante. Doar 7 dintre acestea iau contact cu celulele fotosensibile de la nivelul retinei.

Fiecare dintre aceste 7 cuante actioneaza asupra unei celule in parte.

Specificul senzatiei este conferit de urmatoarele particularitati: -existenta unor stimuli in raport cu care exista analizatori specializati capabili sa recepteze energia specifica a acestor stimuli -existenta analizatorului ca organ de simt -procesarea primara -un continut informational specific

De altfel senzatia mai poate fii definita prin : -opozitie cu excitatia -opozitie cu perceptia -integrare psihofiziologica.

Definirea senzatiei prin opozitie cu excitatia se impune atunci cand realizam distinctia dintre excitatie si senzatie. In mod obisnuit excitatia determina o modificare reversibila sub influenta stimulului, pe cand senzatia implica transmiterea mesajului nervor pana la

centrii corticali.

Definirea senzatiei prin opozitie cu perceptia s-a realizat in mod obisnuit prin evidentierea superioritatii perceptiei in raport cu senzatia. Senzatia se realizeaza ca prim contact al

organismului cu stimuli senzoriali, pe cand perceptia este procesul prin care stimulii senzoriali sunt interpretati, analizati si integrati cu alte informatii senzoriale.

Definirea senzatiei prin integrare psihofiziologica este evidentiata prin raportarea acesteia la activitatea corticala evidentiindu-se paradigma identitatii functionale dintre senzatie si constienta. A simtii este unul si acelasi lucru cu a fi constient. Astfel are loc o integrare reciproca, deoarece nu numai simturile ascut mintea, ci si mintea contribuie la ascutirea simturilor.

Mecanismele psihofiziologice ale senzaţiilor

Receptia stimulilor este unul dintre primele mecanisme puse în funcţiune de analizator. La realizarea ei participă atât o serie de structuri accesorii, cât şi

structurile receptoare propriu-zise.

Conducerea influxului nervos la creier

Traseul cerebral care porneşte de la receptor la creier nu este continuu,

ci prezintă 3-4 întreruperi sinaptice, amplasate la diferite niveluri ale sistemului nervos

central.

Rolul esenţial al căilor de conducere sau aferente este acela de prelucrare succesivă tot mai complexă a semnalelor nervoase. Dacă în

receptor are loc codarea primară a informaţiilor, in căile de conducere asistăm la recodiflcarea informaţiilor, la reorganizarea elementelor informaţionale, la filtrarea lor.

Interpretarea informaţiilor nervoase de

către creier Acesta este mecanismul cel mai important al senzaţiei. Ea se produce in zonele de proiecţie corticală ale analizatorului care

se compun dintr-o porţiune centrală sau primară, numită nucleul analizatorului, şi alta periferică. Reprezentarea corticală în cele două arii (senzorială şi motorie) ia forma unui fel de om, aşa-

numitul homunculus senzitiv, respectiv homunculus motor

Aceasta reprezintă mecanismul final al senzaţiei. Ea se produce prin intermediul conexiunii inverse, care constituie un mecanism reglator.

Confruntarea dintre influxurile nervoase aferente declanşate de stimuli şi influxurile nervoase eferente comandate de scoarţa cerebrala permite reproducerea adecvată, optimă a realităţii

Instanţele superioare controlează activitatea

receptorilor, obligându-i la modificarea stărilor

funcţionale in funcţie de necesităţile momentane

ale organismului

receptorul devine şi efector, deoarece sub influenţa semnalelor de comandă sosite de la creier el îşi schimbă starea funcţională.

asadar

Sancţionarea activităţii verigilor periferice (receptoare şi efectoare)

Bibliografie: Fundamentele Psihologiei- Mihai Anitei (2010)