remise psihologiceale intrariicopilului in clasa I.1.Conditii ale maturitatii scolareMaturitatea scolara expresia unei forme de dezvoltare a copilului, ea marcnd 17117d37r acel nivel al dezvoltarii la care activitatea de tip scolar poate contribui din plin la dezvoltarea n continuare a personalitatii sale. Acest nivel se plaseaza de obicei ntre 5 si 7 ani.Fireste ca un mediu socio - cultural familial favorabil poate accelera dezvoltarea intelectuala a copilului, iar la alti copii pot fi observate n ajunul scolaritatii ntrzieri datorate mai ales unui mediu socio - cultural familial nefaborabil.Ca urmare, n copilaria timpurie si n perioada prescolara, fiind destul de diferite n ce priveste modul de receptare si de reactie, ei vor trebui sa beneficieze n mod diferentiat de influentele socio - culturale ale mediului imediat.Generalizarea nvatamntului prescolar este menita tocmai sa contribuie la relativa omogenizare a colectivelor de copii, la atenuarea diferentelor vizibile atunci cnd ei vin la gradinita. Integrarea acestuia n structura nvatamntului din tara noastra, crearea grupelor pregatitoare ce cuprind copii ntre 6 si 7 ani si nceperea scolarizarii la 7 ani este menita sa creeze copiilor sanse egale n procesul instruirii prin acoperirea deferentelor existente.Este importanta ct mai precare a imturitatii scolare de intelectul la limita, apoi de pseudodebilitatea mintala si de deficenta mintala, care n primele clase prezinta, de regula, o simptomatologie de inadaptare scolara foarte asemanatoare(n primul rnd esec scolar).Se impune, deci, o serie de actiuni de compensare, n interesul crearii unor sanse egale pentru dezvoltarea ulterioara a tuturor copiilor.Gratie grupei pregatitoare de la gradinita, frecventata de aproape toti copiii ce urmeaza a ncepe scolaritatea, se asigura de fapt omogenizarea relativa a populatiei scolare nca din prima clasa primara, aceasta constituind o premisa de baza a succesului scolar n general si a prevenirii esecului scolar n special, pentru ca nedepistarea la timp a copiilor imaturi scolar duce la ntrzierea actiunilor de recuperare de care acestia ar trbui sa beneficieze la timpul potrivit.Dintre laturile esentiale ale maturitatii scolare putem mentionamaturitatea intelectualasimaturitatea socialaa copiilor. Cea intelectuala se poate aprecia pe baza unor probe de inteligenta verbala sau nonverbala, precum si pe baza reusiteor, nereusitelor observate n activitati grafomotorii, de joc etc. Evaluarea aptitudinilor intelectuale ale copiilor n ajunul scolarizarii cere importanta n primul rnd atunci cnd se urmareste departajarea anormalilor de normali. Datete referitoare la inteligenta, obtinute cu ajutorul probelor psihologice , au, de regula, o valoare predictiva n sensul ca permit anticiparea gradului de maturitate a copilului pentru formarea deprinderilor de citire si de scriere. Dar pentru ca indicii obtinuti prin aplicarea acestor probe de inteligenta nu se refera si la factorii nonintelectuali, care, de asemenea, au o pondere mare n adaptarea scolara, formularea prognozei scolare generale presupune si cunoasterea trasaturilor nonintelectuale ale copilului.Maturitatea sociala prezinta o sfera mult mai larga, iar evaluarea ei presupune observarea copilului n cadrul colectivului, precum si baterii psiho - sociologice mai complexe."Pregatirea" copilului pentru activitatea de tip scolar, prevenirea imaturitatii scolare, constituie probleme complexe, cu multiple dimensiuni sociale, medicale, educationale etc. Studierea factorilor cauzali ai acestei imaturitati arata ca fenomenul nu se reduce la un singur factor si ca fondul acestui dezavantaj tine de mai multe cauze.Dupa cum stim, pna n 1990, vrsta de scolarizare coborse la 6 ani, nerecunoscndu-se faptul ca exista copii cu probleme, si doar n rare cazuri, aceasta se amna dupa control medical si psihopedagogic, uneori fiind orientati spre nvatamntul special.2.Cauzele si tipurile de imaturitate scolaraFactorii organici primari- predispozitiile structurale ereditare - cum ar fi maturizarea morfofunctionala tardiva, particularitatile individuale ale ritmului de dezvoltare, incusiv a proceselor psihice care conditioneaza formarea deprinderilor scolare, afectiunile sistemului nervos central - dintre care n mai strnsa si directa relatie de cauzalitate cu esecul scolar sunt leziunile nervoase primare, microleziunile sistemului nervos central si disfunctiunile minime partiale, apoifactori organicisecundari(traumatismele externe, tulburarile organice interne si cele vasculare, bolile cronice sau alte dereglari) sifactori sociali(mai ales anturajul socio - cultural negativ al familiei, climatul ei afectiv, limbajul membrilor familiei) deosebit de importante n primii ani de viata. La factorii nsirati, unii autori adauga si plasarea geografica a familiei(sat - oras, centru - periferie).Multe dintre cauzele directe ale imaturitatii scolare apar frecvent nca din primul an de viata al copilului: nasterea prematura, retardarea psihomotorie, subalimentatia, imaturitatea neuro, musculara.Exista un oarecare paralelism ntre dezvoltarea fizica si cea mentala, fenomenul aparnd ntre 5 -6 ani si atenundu-se n anii urmatori. Inadaptarea scolara datorata dezvoltarii lente a proceselor fizice si psihice este recuperabila prin amnarea scolarizarii copiilor.Tipurile de imaturitate cauzate de factorii organici sau de factori exteriori nocivi nu pot fi remediati numai prin amnarea scolarizarii, copilul trebuind sa beneficieze n prealabil de influente compensatorii. Prognosticul favorabil depinde tocmai de frecventarea gradinitei de catre copii, inca de la grupa mica si mai ales la grupa pregatitoare.Forme grave deimaturitate scolara ce trebuie sa fie n atentia noastra:a)- capacitatea functionala a sistemului artero - muscular, asa numita motricitate generala, care implica motricitatea fina a degetelor n vedereacultivarii grafismului, dixteritatea manuala.Daca viteza miscarilor manuale ramne n urma, atunci copierea unui text, scrierea dupa dictare, calculul scris, copierea schemelor grafice dupa tabla, activitatile de ndelitniciri practice, care sunt limitate ca timp de executie vor constitui pentru acesti copii activitati frustante.b)- afectiuni cerebrale minime - inabilitati partiale. Acestea, intervenite n copilaria timpurie, pot provoca att deficienta mintala totala cu grade diferite, ct si deficente partiale, remediabile chiar si n ajunul scolaritatii.n practica nvatamntului, deficenta mintala este considerata drept prima cauza a insucceselor scolare n nvatamntul primar; a doua cauza, ca fecventa, este fenomenul deficentei partiale, denumita "inabilitatea partiala", "tulburari instrumentale" etc.Fenomenul de "inabilitate partiala" se manifesta de obicei dupa intrarea copiilor n scoala. Aceasta apare, n primul rnd, n sfera proceselor de cunoastere elementara, dar ele sunt sesizate, de multe ori, ca urmare a repercusiunilor pe care le au n sfera emotivitatii si comportamentului(tulburari caracteriale, inadaptari scolare, inadaptari sociale manifestate prin nerespectarea regulilor de convietuire sociala si dificultati de formare a deprinderilor scolare elementare - lingvistice, aritmetice, mizicale.Disfunctiile partiale ale sistemului nervos central, care persistan cazul unor copii de 6-7 ani, creeaza dificultati mari n instruirea scolara; labilitatea atentiei, capacitatea redusa la concentrare(sub 15-20 ani), instabilitate psihomotorie, impusivitate, conduita dezechilibrata, capacitatea redusa de simbolizare, labilitatea procesului de formare a semnificatiei cuvintelor, neajunsurile analizatorului vizual, tulburari n comportamentul verbal si altele.c)Sechele parteucefalice. O alta categorie de copii prescolari care se situeaza la nivelul mediocritatii sunt post postencefalicii. Sechelele ntalnite de regula sunt simptomul major(tulburari de comportament) alaturi de anumite disfunctii partiale incapacitatea de conformare n raport cu unele reguli de conduita, n capacitatea redusa de a pastra anumite instructiuni verbale sau reguli stabilite. Se constata lipsa miscarilor expresive, dificultati accentuate n elaborarea anumitor miscari coordonate(ochi - mna). Se evidentiaza att hipermotilitatea, ct si lentoarea, adica ritmul incetinit al miscarilor. Se manifesta o particularitate specifica - aparitia ntrziata a limbajului(3-4 ani), slaba diferentiere a stimulilor auditivi, tulburari n orientarea temporala, n perceperea lincaritatii limbii.La vrsta anteprescolara, simptomele copiilor cu sechele parteucefalice sunt: hipermobilitatea, fuga fara scop, instabilitatea emotiilor, instalarea rapida a oboselii, perseverenta n joc si lipsa de adaptare la nou.La vrsta prescolara caracteristicile lor sunt : instabilitatea atentiei, capacitatea redusa de concentrare, capacitatea slaba de memorare, incapacitatea formarii conceptului de numar si a deprinderilor de calcul.d)Insuficiente de tip disfazic: afazia sau alalia(tulburari de limbaj) si imaturitatea, respectiv inadaptabilitatea scolara.Semnele acestei insuficiente apar n limitele utilizarii limbajului oral ca mijloc de comunicare interpersonala, ceea ce diminueaza sociabilitatea copilului, determina evitarea situatiilor de conversatie si refugiul n starea de mutism. n ajunul scolaritatii copilului se evidentiaza fenomenul de reactualizare greoaie a vocabularului, "cautarea cuvintelor" n procesul de comunicare, sau vocabularul redus, limitarea comunicarii la propozitii simple, telegrafice si altele, incapacitatea memorarii unui text.n ajunul vrstei de 6-7 ani persistenta cea mai mare o au tulburarile de orientare spatiala si insuficientele psiho - motorii. Ca urmare a unei atitudini pedagogice neadecvata, acesti copii dislexici - disortografici, devin cazuri tipice ale insuccesului scolar.3.Forme organizatorice de recuperare a imaturitatii scolaren sistemul nostru de nvatamnt exista anumite posibilitati de prevenire si recuperare a handicapului somato - psihic sau socio - cultural al copiilor imaturi scolar, dar este recomandata recunoasterea existentei unor astfel de copii. Grupele pregatitoare din gradinite, clasele step-by step, cu cadre didactice special pregatite, cu efectiv redus de elevi ar trebui sa se adreseze si acestor elevi, n scopul individualizarii muncii de recuperare. Psihologul scolar ar trebui sa se preocupe de depistarea nca din perioada prescolara, prin teste specifice, a acestor copii si recomandarea amnarii scolarizarii n cazurile mai grave, n special a deficentilor mintali. Cerintele scolii generale depasesc posibilitatile acestora, iar integrarea lor n scoli ajutatoare, departe de caldura familiei nu e cea mai buna solutie.nvatamntul de masa trebuie sa asigure fiecarui copil, indiferent de problemele sale, conditii instructiv - educative de valorificare a personalitatii sale, a resurselor latente, n raport cu posibilitatile de care dispune si care au ramas neactivate, nevalorificate. Aceasta s-a dovedit hotartoare n multe cazuri, fie n privinta diagnosticului de deficienta mintala, ct si n cazul unor antecedente medicale.Marea majoritate a acestor copii pot si trebuie sa fie recuperati nca din cadrul gradinitei, dar procesul trebuie continuat cu rabdare n primele clase ale ciclului primar.