Embed Size (px)
Citation preview
Universitatea Bucureşti
Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării
Şcoala Doctorală în Ştiinţele Comunicării
PROIECT
Analiza unui produs popular culture.
Studiu de caz: seria de filme MATRIX
(MATRIX, MATRIX REVOLUTION, MATRIX RELOADED)
Profesor,
Prof. univ. dr. Monica Spiridon
Doctorand,
Svetlana Sauciuc
Bucureşti
2012
1
POPULAR CULTURE.
DEFINIŢIE, TIPOLOGII, CARACTERISTICI
Produsul popular culture propus pentru analiză este seria de filme, trilogia,
Matrix (MATRIX, MATRIX REVOLUTION, MATRIX RELOADED). O analiză a
unui produs de popular culture este necesar să înceapă cu definirea conceptului de
“popular culture”, a perspectivelor multiple şi ale accepţiunile multiple ale conceptului, a
trăsăturilur fundamentale ale conceptului, dar şi a ipostazelor prin care produsele popular
culture se manifestă în spaţiul public şi/sau mediatic.
Conceptul de popular culture este mai greu de definit, sau nu are o definiţie foarte
exactă, matematică, dar este o modalitate pragmatică de definirea stilului de viaţă
contemporan, adică, modermism şi post modernism contemporan. Acest concept s-a
răspândit pe plan mondial, dar deoarece aria de răspândire şi de diversitate este foarte
largă putem întâmpina anumite dificultăţi: de la paradele de modă, la jocuri electronice,
la KFC până la invaziile extraterestre. Dincolo de toate aceste diferenţe, putem identifica
unele caracteristici comune ale produselor de acest tip; popular culture se raportează la
tot ceea ce ne umple timpul liber, de la activităţile culturale la distracţii, adică la tot ceea
ce se referă activităţile ce se pot desfăşura în afara orelor constrictive din câmpul muncii.
Produsele popular culture sunt create pentru a fi percepute de publicul spectator şi
telespectator ca forme prin care se poate atinge o stare de plăcere interioară şi de
divertisment. Din toată monotonia oferită de activitatea cotidiană, produsele popular
culture sunt cele care aduc relaxarea emoţională şi o stare de plenitudine interioară.
Theodor Adorno, remarcă în studiul său “Reconsiderarea industriei culturii”1,
anumite consecinţe ale produselor de popular culture asupra tuturor tipuri de
consumatori: popular culture produce prin intermediul filmului, al radio-ului şi al
revistelor, bunuri culturale standardizate pentru a manipula masele şi pentru a le aduce în
1 Storey, John, Cultural Theory and Popular Culture, Editura Pretince Hall, Londra, 2001, p. 6
² Lipovetsky, Gilles, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societăţii de hiperconsum, Colectia "Plural", Editura Polirom, 2007
2
starea de pasivitate. Produsele de popular culture au fost create pentru a oferi “plăceri
uşoare”, accesibile pentru toată lumea, dar fără a necesita depunerea nici unui efort,
invitând doar la “consum”. Cultura populară determină marea masă a oamenilor să fie
mulţumiţi cu puţin, iar prin aceasta să poată ignora problemele cotidiene cu care se
confruntă în lumea reală.
În accepţiunea, lui John Storey, în cartea sa “Teorii Culturale şi Popular Culture”¹,
spune că în sfera popular culture putem include orice produs, care într-un anumit interval
de timp sau perioada istorică nu respectă formele canonice de cult oficial recunoscute şi
comunicate de instituţiile şi autorităţile acelei perioade.
Gilles Lipovetsky în Fericirea paradoxală. Eseu asupra societăţii de
hiperconsum², un eseu despre "societatea de hiperconsum". "Societatea de hiperconsum
coincide cu cea de-a treia faza a evoluţiei consumului capitalist, în care căutarea fericirii
devine un obiectiv în sine, independent de nevoi (consumăm mai mult decât avem
nevoie) şi de gesturi legitimatoare în sânul societăţii. Totul de la activităţi şi obiecte, la
sentimente şi stări - se hiperdimensionează, capată valenţe giganteşti, totul e disponibil în
cantităţi uriaşe, iar consumul devine fericirea la îndemâna tuturor. Paradoxal, într-o
societate care vinde fericire pe pâine, anxietate devine le mal du siecle, iar nefericirea
(conflictul interior, angoasa, depresia) se extinde tentacular peste întreaga omenire.
"Civilizaţia dorinţei" dă fericire cu o sută de mâini şi o ia cu tot atâtea înapoi, lăsând uşa
deschisă în continuare consumului (suntem departe de a renunţa la plăcerile lui) şi
speranţei (pentru ca, totuşi, idealuri precum iubirea sau adevărul stau încă în picioare). În
opinia lui Gilles Lipovetsky, există cinci modele paradigmatice care pot funcţiona ca
grilă de lectură şi de înţelegere a societăţii de hiperconsum, dublate de câte o figură
"mitologică": Penia (sărăcia, nevoile), Dionysos (pasiunea, dorinţele), Superman
(competiţia, excelenţa), Nemesis (răzbunarea) şi - figura emblematica a epocii - Narcis
(individualismul excesiv, plăcerea în sine). Într-un panteon al hiperconsumismului,
acestea ar fi primele zeităţi care slujesc "consumul intimizat", devenit un nou opium al
maselor." (Florina Pîrjol, Dilematica, octombrie 2007)
Pentru a avea o înţelegere mai exactă asupra ce reprezintă un produs de popular
culture, e mai simplu să stabilim ce nu intră în această sfera. Cea mai simplă modalitate
Astfel, vom raporta popular culture la cultura înaltă, cea a elitelor, pentru ca prin
3
comparaţie să descoperim simplu, ceea ce este de fapt popular culture. Când definim
conceptul de cultură, punem accentul pe cultura înaltă, ce a elitelor şi rareori se face
referire şi la popular culture. Deducem că popular culture reprezintă ansamblul practicilor
de consum ale culturii comerciale furnizată într-o mare măsură de mass-media, pentru a
aduce masele largi într-o stare de letargie şi de inerţie, astfel încât să poată fi manipulate
uşor.
Trăsăturile care stau la baza conceptului de “popular culture” sunt, în număr de 5:
intermedialitatea de tip barter, caracterul conservator al produsului, caracterul mimetic
al produsului, neutralizarea, plăcerea sau divertismentul.
1. Intermedialitatea de tip barter (de schimb) înseamnă relaţia de sprijin
stabilită între produsele de popular culture, care aparţin iniţial aceluiaşi canal, dar
ulterior, ajung să aparţină mai multor canale diferite, care se susţin unele pe altele,
transmiţându-se la diferite segmente de public, pe diferite canale. În actualitate, schimbul
se realizează între consumatorii mediului online şi publicul tradiţionalist. Astfel, ambele
categorii de public ajung să interacţioneze cu acelaşi produs, chiar dacă sistemele lor de
referinţă sunt diferite.
2. Caracterul mimetic (formulaic) : modul in care miturile, stereotipurile sunt
folosite pentru comunicarea anumitor modelelor arhetipale umane. Modul în care un
produs popular culture este transformat în model uman arhetipal, personajul – devenit
erou, idol – care poate fi imitat într-un anumit grad de către publicul consumator.
3. Divertisment, Hedonism ca funcţie mass-media, adică timpul destinat de către
publicul spectactor relaxării, recreării şi distracţiei. De astfel, în opinia lui Ion Albulescu,
exprimată în cartea sa, “Educaţie şi mass-media/comunicare şi învăţare în societatea
informaţională”, mass-media înlesneşte o ambianţă compensatorie consumatorului lor,
care permite refacerea echilibrului lui psihic. Mai mult, “numeroşi autori (J. Stoetzel, E.
Morin, J. Cazeneuve ş.a.) au vorbit chiar despre un rol psihoterapeutic (catarhic) al
mass-media: provocarea unei reacţii de eliberare a individului, prin proiectarea şi
trăirea simbolică a unor emoţii refulate sau a unor conflicte nerezolvate, care îi perturbă
viaţa psihică. Receptiv la masiva ofertă de divertisment a mass-media, publicul larg are
ocazia de a trăi prin procură, simbolic, ceea ce îi este refuzat în înlănţuirea obişnuită a
vieţii cotidiene.”³
4
STUDIU DE CAZ: SERIA DE FILME MATRIX
Prezentarea filmului “Matrix”
(MATRIX, MATRIX REVOLUTION, MATRIX RELOADED)
Canalul ales pentru acest studiu este cinematograful. Studiul produsului se va
realiza prin intermediul a trei trăsături care stau la baza definirii conceptului de popular
culture, şi anume: intermedialitatea de tip barter, caracterul mimetic al produsului şi
divertismentul sau plăcerea.
Filmul, de fapt trilogia filmelor, “Matrix”. Filmul Matrix, ca şi cele din seria
Matrix, a fost şi rămâne unul dintre cele mai vizionate şi de succes filme din istoria
cinematografiei, se poate spune că este un milestone al filmelor de acest gen.
Simbioza artelor, sinestezia sau intermedialitatea nu sunt descoperiri ale perioadei
contemporane. Artele spectacolului (teatrul, dansul) presupun, inca din Antichitate,
interferenta mai multor domenii artistice.
Matrix (The Matrix - Matricea) este un film ştiinţifico-fantastic regizat şi scris
de fraţii Wachowski (Andy şi Larry) şi lansat în 1999 pe marile ecrane. El are ca temă
principală idea luptei dintre oamenii care trăiesc într-o lume virtuală şi oamenii din lumea
obişnuită care sunt, pur şi simplu hipnotizaţi, ajungând să trăiască precum nişte maşini.
Filmul conţine numeroase referinţe la subcultura hacker şi cyberpunk, precum şi la
diferite ideologii religioase şi filosofice.
A câştigat patru premii Oscar la categoriile tehnice şi a avut doua urmări: Matrix
Reloaded şi Matrix Revolutions, ambele lansate în 2003.
Ce este Matrix? Încă nu avem răspunsul complet la această întrebare, dar avem
un film care ar vrea să ne răspundă.
Motto: "Nu eşti cel mai puternic când crezi aceasta, ci când o ştii...
Cine a creat Matrix? - Andy şi Larry Wachowski au creat o viziune ce a
revoluţionat abordarea moderna a genului SF - acţiune in cinematografie. Chiar dacă
conceptul lor nu a fost în totalitate original, cu remarcabilul lor talent au combinat intr-un
stil desăvârşit actiunea şi SF-ul într-un film ce a ajuns apoi sa fie copiat, parodiat şi
discutat mai mult decât oricare alt film din istoria de gen - Matrix (1999).
5
Ei folosesc simbolurile şi imaginile simbolice, ca fundal al suspansului, dar şi al
desfăşurării acţiunii filmului. Matrix este un gen nou de film, deoarece combină ficţiunea
cu religia, adică foloseşte simbolul şi imaginea simbolică în mod coerent. Cu toții am
văzut măcar una din părțile trilogiei Matrix, dar ne-am dat seama câte concepte filosofice
sunt menționate în acele filme?
Matrix 1 pune în formă idei arhetipale din filozofiile, mitologiile şi religiile
vechi, dar sub o formă artistică inedită, care să-l ajute pe orice spectator, telespectator,
etc. Simbolismul evident şi magistral ales, clarifică subconştientului anumite concepte
profunde. Acest film conduce, direct şi oarecum explicit, la o stare de trezire în domeniul
spiritului. Una din ideile cele mai vehiculate în tradiţia hindusă este cea care ne prezintă
realitatea apropiată ca fiind o Iluzie. Ideea centrală este că realitatea nu este doar
materială, aşa cum ni se pare, fiind necesar să 'ne trezim' la realitatea spirituală.
O altă idée fundamentală este cea a menirii spirituale, prezentate sub o formă
ocultată în film. Acest concept provine clar din tradiţia orientală, dar găsim referiri şi în
tradiţia creştinismului timpuriu. Fiecare dintre noi ne naştem în această lume, cu ceea ce
se numeşte menire spirituală. Povestea lui Neo, a personajului principal, este povestea
împlinirii desăvârşite a unei meniri spirituale. Ne naştem în această lume şi, de cele mai
multe ori, uităm pentru ce şi de ce am venit în această lume, iar Neo este exemplul
perfect, care ne arată cum taina acestei meniri se revelează foarte greu, iar după ce se
revelează, uneori, pare a fi foarte dificil sau chiar imposibil de împlinit, în limitele
normale ale Matrixului, ale cotidianului material.
Cel mai des împlinirea menirii necesită iniţieri spirituale, pentru a putea accesa
puterile spirituale, care să ajute, orice fiinţă umană, aparent in mod miraculos pentru
lumea reala, să atingă un nivel de putere interioară care să-l ajute să depăşească orice
condiţionare exterioară, orice condiţionare interioară şi să devină releu al forţelor divine
care este necesar să se manifeste în planul material în acel moment temporal specific.
Acest proces nu este uşor, ba chiar este dificil şi legat de anumite dureri, dar este singurul
care conduce la atingerea stării de perfecţiune a fiinţei. În urma tuturor iniţierilor şi
încercărilor, orice fiinţă umană ajunge să înţeleagă că Iubirea este forţa fundamentală a
universului, ea fiind singura care ne dă forţa şi curajul de a depăşi orice obstacol. Iubirea
6
şi cunoaşterea conferă acea forţă spirituală, care poate depăşi orice forţa materială şi care
ne transformă în salvatori ai propriei fiinţe, o planetă în universul celorlalte fiinţe.
Morala este că o fiinţă care pierde acest contact cu spiritul şi cu iubirea, este în
pericol să devină treptat şi să se transforme într-o maşină, adică pericolul dezumanizării
societăţii actuale şi transformarea fiinţelor umane în maşini. Fără iubire, orice societate
devine materială şi mecanicistă. Oamenii devin maşini de mâncat, maşini de reprodus,
maşini de etc…, iar Mr. Anderson, forţa coercitivă a sistemului, care nu doreşte să-şi
piardă controlul asupra sclavilor, va face tot ceea ce este posibil, ca oamenii să nu mai
creadă în iubire şi să nu poată ajunge la perfecţiunea lor interioară. Dar până la urmă,
binele învinge, după ce a fost încercat şi transformat de aparentele forţe adverse, iar
iubirea personală se transformă în iubire universală. Morala este că drumul de la personal
la universal nu este deloc uşor, iar calea către perfecţiune ne solicită o mobilizare
completă şi nu ne mai lasă să facem compromisuri.
În tradiţie se spune că orice evoluţie, transformare spirituală începe atunci când nu
mai facem compromisuri, exterioare sau interioare, iar acesta nu este uşor şi nu e la
îndemâna oricui, mai ales că societatea actuală ne inundă cu elemente le popular culture,
care să ne facă viaţa mai comodă, mai facilă şi astfel omul ajunge să trăiască viaţa pe care
o gândesc alţii pentru el, pentru că, la un moment dat şi gândirea spirituală poate deveni
un efort, pentru că întreaga forţă a gândirii este îndreptată spre dobândirea posesiunilor
materiale, şi astfel a fi se transformă în a avea.
Analiza filmului trilogie „Matrix”,
(MATRIX, MATRIX REVOLUTION, MATRIX RELOADED)
prin prisma trăsăturilor fundamentale ale Popular Culture
(Intertextualitate primară, caracterul formulaic şi hedonismul)
Vom relua analiza filmului prin prisma trăsăturilor ce se consideră a fi
fundamentale pentru Popular Culture.
1. Intermedialitatea de tip barter (de schimb) înseamnă relaţia de sprijin
stabilită între produsele de popular culture, care aparţin iniţial aceluiaşi canal, dar
ulterior, ajung să aparţină mai multor canale diferite, care se susţin unele pe altele,
transmiţându-se la diferite segmente de public, pe diferite canale.
7
Filmul Matrix a apărut întâi în cinematografele din Statele Unite, apoi a fost
preluat de televiziunile din Statele Unite, apoi s-a transmis pe canalele de media
alternative Internetul. În Statele Unite a avut un succes extraordinar de mare, iar din
cauza acestui succes şi prin mediatizare şi globalizare a canalelor media, filmul a ajuns pe
întreaga planetă, fiind un mare succes de box office, un milestone al genului. Filmul
Matrix, ca şi cele din seria Matrix, a fost şi rămâne unul dintre cele mai vizionate şi de
succes filme din istoria cinematografiei.
Simbioza artelor, sinestezia sau intermedialitatea nu sint descoperiri ale perioadei
contemporane. Artele spectacolului (teatrul, dansul) presupun, inca din Antichitate,
interferenta mai multor domenii artistice. Vorbim despre acestea deoarece ochelarii din
Matrix au devenit obiecte la moda, putem vorbi de Matrix fashion, deoarece s-a generat
un întreg curent în modă şi în artele spectacolului, cu vestimentaţia din Matrix, cu muzica
din Matrix, vezi canalul YOUTUBE şi altele de gen. S-a creat, de asemenea, o modă în
manifestarea stradală şi de asemenea, artele marţiale au redevenit un trend. A apărut
cartea MATRIX şi cărţi cu benzi desenate pentru copii tot cu acest subiect. Probabil că
mai sunt, dar deocamdată prin acestea se revelează clar aspectul de intermedialitate.
2. Caracterul mimetic (formulaic): modul in care miturile, stereotipurile sunt folosite
pentru comunicarea anumitor modelelor arhetipale umane. Modul în care un produs
popular culture este transformat în model uman arhetipal, personajul – devenit erou, idol
– care poate fi imitat într-un anumit grad de către publicul consumator.
Am descoperit ca filmul Matrix ar putea fi de fapt o epopee religioasa in
adevaratul sens al cuvantului, deoarece Biserica secolului XXI este cinema-ul.
Personajele principale din Matrix au devenit modele de spiritualizare a maselor.
Din păcate, a fost preluată, ca în majoritatea cazurilor, doar partea exterioară a
personajelor. Neo, a devenit modelul inspirator pentru un număr de generaţii de vârste
diferite. Matrix este un gen nou de film, deoarece combină ficţiunea cu religia, adică
foloseşte simbolul şi imaginea simbolică în mod coerent. Să vorbim măcar despre o parte
din simboluri, deoarece filmul este plin de simboluri, începând cu numele personajelor:
1. Personajul principal din Matrix este numit Thomas Anderson, aluzie la Toma
Necredinciosul din Biblie, iar Anderson tradus mot a mot înseamnă "fiul omului", referire
la Isus.
8
2. Personajul Choi (cel care cumpara un soft piratat de la Neo, si care il ia cu el la
discoteca) ii spune lui Neo: "Hallelujah. You're my savior, man. My own personal Jesus
Christ."
3. Numele "NEO" este o anagrama a cuvantului "ONE" (cred ca nu trebuie explicat cine
este The One in acest film) Cel promis va veni in aceasta lume (virtuala) doar dupa ce
moare (in camera 303). Cand Neo moare, isi revine dupa 72 secunde (3 zile inseamna
72de ore... referire la Isus).
4. Lumea virtuală reprezintă lumea noastră, din care trebuie să scăpăm pentru a ajunge la
iluminare (este o filosofie budista străveche). Şi mai sunt şi multe alte referiri la diverse
religii (ex. Morpheus este zeul grec a viselor, Trinity, etc...)
3. Divertisment, Hedonism - ca funcţie mass-media, adică timpul destinat de către
publicul spectactor relaxării, recreării şi distracţiei.
Hedonismul în sfera popular culture îl putem asocia cel mai bine îndemnului
prozaic „trăieşte clipa”, pentru Matrix un film care a revolutionat genul, iar motto-ul său
este "Believe the unbelievable". Matrix, un film spectaculos şi surprinzător prin ideea de
la care a plecat: "Dacă lumea în care trăim ar fi doar un simplu program la care noi
am fi conectaţi ?" "Believe the unbelieveble".
Odată cu Matrix s-a nascut un standard după care se vor judeca toate filmele SF
care vor urma. Matrix este imbinarea perfecta intre un subiect inovator, cu un potential
urias (de aceea trilogia) si efecte speciale deosebit de spectaculoase.
Observaţi şi numele personajelor, care sunt simbolice toate …
Distribuţia
* Keanu Reeves (Neo-one) - personajul principal al filmului. un hacker care descoperă
că lumea în care trăieşte este o simulare.
* Laurence Fishburne (Morpheus-zeul viselor) - mentorul lui Neo şi căpitanul navei
Nebuchadnezzar
* Carrie-Anne Moss (Trinity- trinitatea, sfântul duh) - ofiţer pe nava lui Morpheus,
care va dezvolta o relaţie romantică puternică cu Neo.
* Hugo Weaving (Agentul Smith) - un program de pază al Matricei care ia forma unui
agent guvernamental.
9
* Joe Pantoliano ((Lu)Cypher) - un membru al echipajului lui Morpheus care îl
trădează pentru a se întoarce în Matrice şi a duce o viaţă fără griji.
* Julian Arahanga (Apoc) - tehnician al echipajului.
* Anthony Ray Parker (Dozer) - pilot al navei, un om născut în rezistenţă
* Marcus Chong (Tank) - fratele lui Dozer, operator al programului de antrenament.
* Matt Doran (Mouse) - programator tânăr al echipajului.
* Gloria Foster (Oracolul) - program exilat din sistem, deghizat sub forma unei femei
de culoare, care îi ajută pe oamenii liberi cu previziunile şi înţelepciunea ei.
BIBLIOGRAFIE
1. Adorno, Th., Horckheimer, Max, The Culture Industry: Enlightenment as Mass Deception in During, Simon (ed.), The Cultural Studies Reader, London, Routledge, 1993
10
2. Baudrillard, J., Societatea de consum. Mituri si structuri, Bucuresti, Ed.Comunicare.ro, 20053. Dahlgren, Peter, Sparks, Colin (eds.), Jurnalismul si cultura populara, Iasi, Polirom, 20044. During, Simon, Introduction, in During, Simon (ed.), The Cultural Studies Reader, London, Routledge, 19935. Eco Umberto, Apocaliptici si integrati. Comunicatii de masa si teorii ale culturii de masa, Iasi, Polirom, 20086. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Bucureşti, Ed. Univers, 19787. Glenn, Yeffet, Matrix: știință, filozofie și religie, București, Amaltea, 20038. Lipovetsky, Gilles, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societăţii de hiperconsum, Iaşi: Polirom, 20079. Taking the Red Pill. Science, Philosophy and Religion în the Matrix, Summersdale Publishers Ltd., 200310.
11
