Proverbe Eugen ȘENDREA – Calendarul tradițiilor și datinilor

La români: „Martie ploios, an secetos.”

La ruși: „Martie uscat, an în pâine bogat.”

La francezi: „Martie uscat, neploios, prevestește un an mănos,”

23-31 martie

23 martie - Echinocțiul de primăvară

După alte credințe, ziua echinocțiului de primăvară poate influența practicile magice desfășurate cu această ocazie. Cum ne aflăm în plin sezon al muncilor agricole, influențarea fertilității maxime a cerealelor era obiectivul fixat.

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor: Fetele pun grâu în blide cu apă, invocând ploile și fertilitatea. Ele descântă: „Cum crește grâul de verde și de sănătos în blidul meu, așa să fie în holdă de frumos“.

OLTEANU, Antoaneta – Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2000

24 martie – Ajunul Bunei-Vestiri

Ajunul Bunei-Vestiri, ca și ajunul Sf. Alexie, anticipează valențele sacre ale sărbătorii de a doua zi. Fără a fi vorba de sărbători ce subsumează toate aspectele vieții comunității, funcția ajunului este mult redusă, întreaga forță căzând pe sărbătoare propriu-zisă.

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor: În ajunul Bunei-Vestiri, gospodarul se duce la un pom ce i se pare că n-o să rodească și-l atinge de trei ori cu tăișul unei securi, zicând: „Dacă nu rodești, te tai!”. Pomul, înfricoșat de această amenințare, va da cu siguranță roade în acel an.

OLTEANU, Antoaneta – Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2000

25 martie – Buna-Vestire sau ziua Cucului

Buna-Vestire sau Blagoveștenia simbolizează începutul mântuirii neamului românesc. Tot în această zi se dezleagă „Limba păsărilor”, dar și dezlegare la pește, existând credința că mâncând pește, vei fi sănătos ca peștele.

Ziua Cucului

Cucul începe să cânte. El prevestește prin cântec venirea primăverii, dar și norocul omului. De aceea, la auzul primului său cântec, toți doreau să fie veseli, curat îmbrăcați, bine hrăniți și cu banii în buzunar. Cântecul cucului, orologiu pentru măsurarea timpului și sursă de inspirație în folclorul de dor și jale, începe să fie auzit la Blagoveștenie.

La Blagoveștenie se efectuau acte de purificare a spațiului, de alungare a șerpilor de pe lângă casă, a insectelor, a omizilor din livezi, producerea zgomotelor de care să se sperie forțele malefice prin tragerea unui clopoțel legat de picior (Transilvania) sau lovirea fiarelor (Banat).

GHINOIU, Ion – Mică enciclopedie de tradiții românești, Editura Agora, București, 2008

GHINOIU, Ion – Comoara satelor – Calendar popular

OLTEANU, Antoaneta – Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2000

ȘENDREA, Eugen - Calendarul tradițiilor și al datinilor

26 martie – Părinții Blagoveștenilor; Blagoveștenia țiganilor

Sub Blagoveșnic se înțelege Arhanghelul Gavril, care a fost trimis de Dumnezeu ca să aducă Preacuratei Fecioare Maria vestea cea bună și îmbucurătoare că va naște pe Domnul Nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

Tradiții: Se pomenește sfântul arhanghel Gavriil. Nu se lucrează, fiindcă e rău de moarte, căci se crede că acest sfânt înger ia sufletele oamenilor.

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor: Se ține pentru cine voiește să vânză vite sau altceva cu preț bun.

Apărător de rele și durere: sunt aceleași restricții și datini ca la Buna-Vestire. Femeile nu înșiră mărgele pe ață, nu împletesc părul, nu se spală, căci au credința că, de vor săvârți aceste lucrări, șerpii vor veni și se vor înfășura pe mâini sau peste capul lor și le vor mușca. Nu se sfădește nimeni cu nimeni, nici chiar copiii în casă nu se ocărăsc, nici nu se bat în acea zi, căci cine s-ar sfădi sau s-ar bate, peste tot anul numai se sfădește sau se bate.

OLTEANU, Antoaneta – Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2000

FLOREA MARIAN, Simeon – Sărbătorile la români. 2.Păresimile, Editura SAECULUM I.O., București, 2011

27 martie - Sfânta muceniță Matroana din Tesalonic

Sfânta Matroana a fost slujnică la o evreică anume Pavtila, femeia voievodului Tesalonicului. Iar ea, fiindcă nu se supunea, era chinuită foarte rău, primind adeseori multe bătăi, însă ea pe toate le răbda cu osârdie pentru Hristos și la biserică se ducea într-ascuns de stăpâna sa. Toate acestea făcând să fie din nou aruncată în închisoare și ținută aici timp de mai multă vreme și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se spune că Pavtila, în timp ce arunca trupul neînsuflețit al sfintei de pe zidurile înalte ale închisorii, și-a primit răsplata meritată, căci a căzut și ea de pe zid jos, în vasul care curgea mustul care se călca cu picioarele în lin și acolo sfârșindu-și viața și-a dat duhul. Iar cinstitele moaște ale sfintei Matroana, fiind adunate de credincioși, au fost îngropate cu multă cinste.

Adaptat după OLTEANU, Antoaneta – Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2000 și www.calendar-ortodox.ro

28 martie – Cuviosul Ilarion cel Nou

Cuviosul Ilarion din tinerețe s-a călugărit, purtând cruce și urmând celui răstignit, patimile trupești supuindu-și cu înfrânare. Drept aceea și de rânduiala preoțească s-a învrednicit, și a fost egumen al mănăstirii ce se numea Pelichit, din Asia, aproape de Elespont, și a făcut minuni alese. Prin rugăciune a adus ploaia în timpul unei secete și asemeni profetului Elisei a despărțit apele unui râu, a izgonit fiarele rele de pe holde, le-a umplut mrejele pescarilor cu pește atunci când nu puteau pescui nimic și a făcut multe alte minuni. Mai mult de atât, el vindeca bolnavii și izgonea demonii.

Sf. Ilarion a lăsat moștenire lucrări spirituale cu îndrumări morale pentru o viață duhovnicească.

Adaptat după OLTEANU, Antoaneta – Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2000 și www.calendar-ortodox.ro

29 martie – Cuviosul Marcu, Episcopul Aretuselor

Marcu, în împărăția marelui Constantin, după stăpânia cea dată atunci creștinilor, a stricat o capiște idolească și mulțime de popor de la rătăcirea păgânească la calea cea dreaptă a mântuirii l-a povățuit, nu mai puțin prin chipul cel fără de prihană al vieții, cât și prin frumoasa grăire a vorbei.

OLTEANU, Antoaneta – Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2000

30 martie – Ioan Glăsuitorul

Cuviosul Ioan Scărarul, Sfântul Prooroc Ioad, Sfânta Evula

Ziua este dedicată Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, Sfântului Prooroc Ioad și Sfintei Evula. Potrivit tradiției populare românești, în această zi Sfântul Ioan Glăsuitorul le dăruiește păsărilor glas de cântat.

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul este cunoscut mai ales grație “Scării înălțării divine”, o lucrare de o mare bogăție spirituală, citită în mănăstiri în vremea Postului de Paști.

Întru această zi, sfânta Evvuli, maica sfântului Pantelimon, cu pace s-a săvârșit.

OLTEANU, Antoaneta – Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2000

31 martie – Cuviosul Ipatie, Episcopul Gangrei

Acest mare plăcut al lui Dumnezeu, Ipatie, Sfântul episcop al cetății Gangrelor, din țara Paflagoniei, a fost unul din cei trei sute optsprezece sfinți părinți care a luat parte la întâiul a toată lumea sobor, ce s-au adunat în Nicheia. Și avea de la Dumnezeu mare putere în facerea de minuni, pentru că tămăduia toate neputințele și gonea diavolii.

Cu cât mai uscat va fi martie, cu atât mai umed va fi aprilie. Dacă martie-i cu rouă, după Paști mult plouă.