Apariţia şi necesitatea asigurării biosecurităţii în fermele zootehnice

- până în anul 1990 crescătorii de animale au fost obişnuiţi cu ideea că prevenirea

bolilor transmisibile la animale reprezintă obligaţia serviciului veterinar de stat,

care trebuie să efectueze vaccinările şi tratamentele preventive obligatorii, să

planifice dezinfecţiile, dezinsecţiile şi deratizările şi să impună restricţiile de

circulaţie necesare, în raport cu situaţia epizootică;

- trecerea la economia de piaţă, privatizarea unităţilor zootehnice şi de industrie

alimentară, pe de o parte şi liberalizarea practicii medicale veterinare, pe de altă

parte, în condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, au produs

schimbări importante în strategia şi tactica prevenirii şi combaterii bolilor la

animale, însoţite de un transfer de răspundere dinspre stat spre fermieri, care sunt

nu numai interesaţi economic să crească animale sănătoase şi să producă

alimente lipsite de risc infecţios, dar sunt şi răspunzători legal de managementul

sănătăţii animalelor şi de protecţia sănătăţii publice;

- eliminarea într-un timp relativ scurt a numeroase bariere de ordin tehnic şi

birocratic între diferite state a permis accentuarea schimbului economic şi a

circulaţiei animalelor şi a produselor de origine animală, în contextul globalizării

economiei la nivel mondial;

- circulaţia mai largă a animalelor şi a produselor favorizează şi circulaţia rapidă a

agenţilor patogeni; totodată restrângerea profilaxiei specifice şi mai ales

eliminarea unor vaccinări preventive, care înainte erau obligatorii, acordarea unei

libertăţi mai mari fermierilor în ce priveşte managementul zootehnic şi veterinar au

dus la creşterea riscului de apariţie a unor boli extrem de păgubitoare pentru

fermieri;

- devine obligatorie astfel schimbarea mentalităţii şi a conduitei practice a

crescătorilor de animale, după modelul ţărilor cu economie de piaţă şi o zootehnie

dezvoltată, fiind necesară însuşirea temeinică şi respectarea principiilor şi

măsurilor de biosecuritate în cadrul fermelor de animale;

- la apariţia conceptului de biosecuritate au contribuit şi valurile de febră aftoasă,

de encefalopatie spongiformă bovină, de gastroenterită transmisibilă la porc, de

gripă aviară, salmoneloze etc., care au produs pagube extraordinare;

- în ţările dezvoltate, asociaţiile de creştere a animalelor, în cooperare cu serviciile

de extensie în producţie ale universităţile agricole, difuzează numeroase de

programe de biosecuritate pentru fiecare specie de animale de rentă;

Prin biosecuritate se înţelege complexul de măsuri organizatorice şi tehnice, ce

trebuie aplicat într-o fermă pentru prevenirea introducerii, persistenţei şi

răspândirii de agenţi patogeni, astfel încât să fie prevenită apariţia bolilor

transmisibile. Biosecuritatea este un concept polivalent, managerial, tehnic şi

ştiinţific, dar mai ales important din punct de vedere practic.

Biosecuritatea reprezintă o garanţie a calităţii producţiei zootehnice şi în mod

deosebit o garanţie a salubrităţii produselor alimentare de origine animală şi a

protecţiei sănătăţii publice de agenţi patogeni zoonotici, transmisibili la om (peste

150 de specii de virusuri, prioni, bacterii, ciuperci, agenţi parazitari).

Pentru fermieri este importantă mai ales asigurarea exprimării potenţialului

biologic productiv al raselor, creşterea producţiilor şi obţinerea de profit.

Ignorarea măsurilor de biosecuritate este, de regulă, urmată de creşterea

costurilor de producţie, ca urmare a subproductivităţii şi a cheltuielilor cu

combaterea bolilor.

MĂSURI GENERALE DE BIOSECURITATE ÎN FERMELE ZOOTEHNICE

Pentru prevenirea contractării unor boli comune omului şi animalelor

(zoonoze), sunt necesare o serie de măsuri de biosecuritate specifice sectorului

zootehnic, precum:

- existenţa unor adăposturi în care fluxul tehnologic de exploatare (hrănire,

adăpare, ventilaţie, încălzire, canalizare şi evacuare a dejecţiilor, etc.), să se

realizeze în condiţii optime, asigurând-se astfel un microclimat corespunzător şi

condiţii normale de bunăstare a animalelor;

- toate fermele trebuie să prezinte o construcţie specială numită vestiar filtru sau

filtru sanitar, care să fie amenajată şi dotată corespunzător, încât să împiedice

vehicularea agenţilor patogeni. Vestiarele filtru se amplasează la limita zonei de

producţie, astfel ca intrarea persoanelor în vestiar să se facă în afara zonei, iar

ieşirea din vestiar direct în zona de producţie a fermei. Vestiarul filtru este bine să

prezinte cel puţin trei compartimente: camera pentru echipamentul de stradă,

camera pentru duşuri şi mijloace dezinfectante şi camera pentru echipamentul de

lucru; atât la intrarea cât şi la ieşirea din filtru se amenajează dezinfectoare pentru

încălţăminte.

- punerea la dispoziţia angajaţilor de către angajator a unor echipamente de

protecţie adecvate diferitelor locuri de muncă din fermă (salopete, cizme, mănuşi,

halate, bonete, etc.);

- este interzis accesul persoanelor străine în fermă şi în mod deosebit a celor

care deţin animale sau vin în contact cu acestea sau cu produsele de origine

animală; restricţia priveşte în egală măsură rudele, prietenii, vecinii, tehnicienii

veterinari, etc.; aprobarea vizitei trebuie să fie temeinic motivată şi întotdeauna

însoţită de măsuri severe de protecţie: duş, echipament adecvat, dezinfecţia

cizmelor şi a mâinilor etc., în raport şi cu situaţia epizootică;

- efectuarea controlului calităţii furajelor, controlului medical periodic al oamenilor

şi respectarea vaccinărilor obligatorii şi a măsurilor generale de prevenire a

bolilor la animale;

- la intrarea în fiecare adapost de animale trebuie amplasate dezinfectoare

pentru picioare, iar la intrarea în unitatea zootehnică un dezinfector de tip şanţ,

prin care în mod obligatoriu trebuie să treacă orice mijloc de transport care intră

sau iese din fermă;

- efectuarea instructajelor de protecţia muncii legate de abordarea şi contenţia

animalelor, instruirea asupra modului de transmitere a bolilor infecţioase, virotice

şi parazitare de la animale şi asupra principalelor lor caracteristici;

- respectarea măsurilor necesare pentru evitarea pericolelor de accidentare, atât

pentru personalul angajat cât şi pentru animale la lucrările executate cu

mijloacele mecanice;

- se vor respecta distanţele de protecţie sanitară recomandate pentru

amplasarea fermelor faţă de locuinţe, surse de apă, drumuri, etc., pentru a

preveni transmiterea bolilor (200 m faţă de case de locuit, surse de apă, staţii de

prelucrare a apei, 18 m de drumurile locale, 20-22 m de şosele şi căi ferate).

- pentru asigurarea protecţiei sanitare, la toate tipurile de ferme este necesară o

delimitare strictă a cel puţin două zone distincte funcţional: zona administrativ

gospodărească şi zona de producţie. Zona administrativ gospodărească include

construcţiile cu caracter auxiliar, cum sunt: birourile, parcul de maşini, staţia pentru

dezinfecţia vehiculelor etc. Zona de producţie cuprinde adăposturile pentru animale,

depozitul de furaje, magazia pentru produse de origine animală, centrala termică,

cântarul basculă pentru cântărirea animalelor şi alte obiective strâns legate de

activitatea directă de întreţinere şi de exploatare a animalelor.

- zona de producţie trebuie să fie împrejmuită cu gard (de 1,5 - 1,8 m înălţime), în

aşa fel încât contactul dintre personalul celor două zone (administrativă şi de

producţie) şi introducerea diferitelor materiale să fie, pe cât posibil, excluse. În

cadrul zonei de producţie, după caz, se pot delimita sectoare pe specii sau pe

categorii de vârstă şi de producţie. În fermele zootehnice mixte, cu mai multe specii

de animale, sectoarele se constituie pe specii şi se despart prin garduri şi plantaţii

de pomi, sub formă de perdele de protecţie. În cazul fermelor mixte, cu un număr

mic de animale şi de adăposturi, despărţirea sectoarelor (adăposturilor) prin garduri

nu se practică.

- zona de producţie este necesar să prezinte o singură intrare (cu excepţia fermelor

de taurine, care au două), astfel încât circulaţia oamenilor, a animalelor, a

vehiculelor, a materialelor etc., să poată fi supravegheată permanent.

- pentru prevenirea contaminării mediului din fermele de animale o importanţă

deosebită o prezintă ritmul şi calitatea operaţiunilor de dezinfecţie, dezinsecţie,

deratizare, modul de colectare, de neutralizare şi valorificare a reziduurilor

zootehnice (cadavrelor, dejecţiilor etc.).

- distanţa dintre construcţii se stabileşte în raport cu cerinţele igienice şi de pază

contra incendiilor. Cerinţele igienice au în vedere prevenirea transmiterii unor boli de

la un adăpost la altul prin sistemele de ventilaţie şi asigurarea aerului curat, neviciat.

Se consideră că, în cazul adăposturilor cu guri de ventilaţie corect executate şi

amplasate corespunzător, este necesar să se asigure distanţa minimă de 10 m.

Această distanţă este suficientă şi pentru protecţia contra incendiilor, în cazul

adăposturilor din materiale rezistente la foc.

- în cazul unităţilor zootehnice, care nu funcţionează pe principiul circuitului închis,

sunt necesare adăposturi pentru carantina profilactică, în care se introduc animalele

aduse din alte unităţi sau din import, în scopul depistării unor boli cronice

transmisibile şi preîntâmpinării introducerii acestora în unităţile respective.

Adăposturile pentru carantina profilactică se recomandă să fie în afara zonei de

producţie a fermelor, astfel încât, în perioada de carantină (30 zile), animalele sub

observaţie să nu vină în contact cu alte animale; de asemenea este necesară şi

existenţa boxelor pentru izolarea animalelor bolnave şi dotarea acestora cu

echipamente proprii;

- rampele de primire a animalelor şi de livrare a produselor de origine animală,

trebuie să fie amplasate la marginea zonei de producţie, având porţile de acces în

gardul de protecţie, astfel ca introducerea în zona de producţie a furajelor şi a altor

materiale, precum şi scoaterea din fermă a animalelor şi a produselor animaliere să

se facă prin tranzitare numai în aceste spaţii, fără ca mijloacele de transport din

exteriorul fermei să intre în zona de producţie sau mijloacele de transport din interior

să iasă în afara acestei zone.

Schiţă fermă

Dispozitiv de curăţat, spălat şi

dezinfectat încălţăminte

Dezinfector pentru roţile vehiculelor