Străjer în calea furtunilor

Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

Anul V, nr. 12, decembrie 2012Cadran militar buzoian

www.fundatia-averescu.ro

DE ZIUA NAȚIUNII ROMÂNE

- 2 -

Adresa:Buzău, str. Unirii nr. 140

Tel. 0735233264www.fundatia-averescu.ro

Director: gl. bg. dr. Nicolae CiucăCOLECTIVUL DE REDACŢIERedactor-şef: lt. col. Romeo FeraruRedactor-şef adjunct: Emil NiculescuSecretar de redacţie:col. (r) Constantin DinuRedactori:- lt. col. Liviu Corciu - Viorel FrîncuDepartament economie:lt. col. (r) Gherghina OprişanDifuzare:Plt. maj. Daniel GalavanCorectură:plt. adj. Sandu Popa

Tipar: EditGraph, Buzău

ISSN: 1843-4045

Responsabilitatea pentru conţinutulmaterialelor publicate aparţine exclusiv autorilor, conform art. 205-206 Cod penal. Reproducerea textelor şi fotografiilor este permisă numai în condiţiile prevăzute de lege.Manuscrisele nu se înapoiază.

Revista pune la dispoziţia celor interesaţi spaţii de publicitate.

Numărul curent al revistei se găseştepe site-ul fundaţiei, în format pdf.

Coperta 1 Parada militară - Ziua NaționalăArcul de Triumf, București 2011

Coperta 4 Pânza „Mareșal Alexandru Averescu”,

lt. col. Doru Pogoreanu.

S U M A R

- EDITORIAL -- General de brigadă dr. Nicolae Ciucă, 1 Decembrie, identitate și mândrienațională (1)

- AGENDA FUNDAŢIEI -- Simpozion. 95 de ani de la succesul Armatei în ofensiva de la Mărăşti (2)- Tabăra „Tânărul cercetaş”, ediția a II-a (4) - Inaugurarea Cimitirului Militar din comuna Deleni, judeţul Iaşi (6)- Final de proiect. Pe urmele Regimentul ui 48 Infanterie Buzău (10)- Premii pentru cele mai bune comunicări științifice la istorie (12)

- EVENIMENT -- Emil Niculescu - File din istoria sărbătoririi Zilei Armatei României (13)- Emil Niculescu - Ziua Națională a României. Contribuţii ale militarilor buzoieni la înfăptuirea Marii Uniri (19)

- TEATRELE DE OPERAŢII -- Maistru militar cls. I-a Iulian Cadulencu - Afganistan, tradiții și speranțe (21)

- ISTORIE, CULTURĂ -- Locotenent colonel dr. Florin Șperlea - In memoriam Florin Constantiniu. Un Uomo universale (25)

- Acad. Florin Constantiniu - Rakovski şi problema Basarabiei la începutul anilor ’20 (26)

- Colonel (r.) prof. univ. dr. Petre Otu - Alexandru Averescu și bătălia de la Mărăști (29)

- Valeria Bălescu - Societatea „Mărăști” și realizările acesteia de pe Câmpul Istoric al bătăliei (33)

- Locotenent colonel Liviu Corciu - Regimentul 48 Infanterie Buzău,momente de glorie în Războiul pentru Întregirea României. Campania din sudul Basarabiei (45)

- Emil Niculescu - „Unde sunt cei care nu mai sunt” - file din drama armatei regale române - (51)

- Viorel Frîncu - Memoriul original al locotenentului aviator în rezervă Ion V. Voiculescu (56)

- Prof. drd. Lucian Spiridon - Evacuarea premilitarilor din judeţul Iaşi în anul 1944 (59)- Prof. Viorel Gheorghe - Operațiuni informative sovietice pe teritoriul României înaintea declanșării „Operațiunii Barbarossa” (I) (61)

- Alexandru Cristian - Mihai Viteazul, mare inovator al artei militare românești (69)- MEMORIA VETERANILOR - Povestesc vechii combatanți. Sergentul major Aurel Mîncu (73)

- TEORIE MILITARĂ -

- General de brigadă dr. Nicolae Ciucă - Strategia NATO pentru Combaterea Terorismului (79)

- Colonel dr. Vasile Cerbu - Turcia, putere emergentă în ascensiune și punte între Europa, Caucaz și Orientul Mijlociu (85)

- AREALUL BUZOIAN -- Locotenent colonel Romeo Feraru - Valea Buzăului, de la Măgura la Siriu (89)

- MOZAIC BUZOIAN -- Locotenent Daniela Marinescu - Viitorii ofițeri ai forțelor aeriene s-au pregătit la Boboc (91)

- Asociația Soțiilor Cadrelor Militare din România, filiala Buzău, a organizat tabăra de cercetași, Pheonix Adventure 2012 (92)

- Locotenent colonel Dragoș Axinia - Concursul aplicativ militar „Memorial general Baștan”, ediţia XXVI, 2012. Aripi și inimi pe cerul Buzăului (94)

- Locotenent colonel Toni Ene - Divizia 2 Infanterie „Getica”: instrucţie, coeziune, disciplină. „SIRET 12” (95)

- Locotenent colonel Toni Ene - „Armata Română se întoarce la tradiţii“. 25 Octombrie, Ziua Armatei României (96)

- Căpitan Fănel Iancu - Geniștii buzoieni mereu eficienți (98)

- Emil Niculescu - Colonelul Pavel Zăgănescu, omagiu în bronz (99)

Străjer în calea furtunilor

Revista se difuzează structurilor militare din Buzău, asociaţiilor partenere și instituţiilorpublice interesate.

- 1 -

1 Decembrie, identitate și mândrie națională

LIDERUL

Ziua naţională reprezintă un moment importantpentru fiecare dintre noi, pentru familiile noastre şi, înmod deosebit, pentru noi ca naţiune. Într-un material alInstitutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES)sunt prezentate o serie de date statistice din care sepoate desprinde concluzia că 90% dintre respondenţiistudiului declară că sunt mândri a fi români.În consecinţă, putem aprecia că, indiferent de cât dediferiţi suntem, indiferent din ce parte a ţării provenim,cu toţii ne considerăm aparţinând aceleeaşi identităţi,cea a naţiei române, care este foarte bine definită cateritoriu, spaţiu, populaţie, limbă, conştiinţă, cultură şicivilizaţie, şi care au fost puse în valoare de persona-lităţi fondatoare şi evenimente cruciale de-a lungulistoriei noastre.

Putem estima, fără teama de a greşi, că astăzi, înplină manifestare a fenomenului globalizării, asistămla o readucere în actualitate a identităţii de neam, iarcredinţa în menirea istorică este tot mai des adusă îndiscuţie şi dezbatere de către analişti şi istorici. Privindmai atent la acel studiu IRES, putem constata căatunci când se pune problema identităţii naţionale şi apatriotismului, cel mai mare procent din populaţiaintervievată, care achiesează la aceste valori, aparţinesegmentului de vârstă cuprins între 51 şi 65 de ani, deaceea cred că tineretul formează obiectul unei atenţiiaparte, fiindcă „ ... numai prin educaţia tineretului sepot asigura caracterele de care va fi nevoie mâine”,nota C. Rădulescu Motru în „Românismul”.

Ţin să menţionez că nu am abordat problemaacordării unei focalizări sporite asupra segmentuluivârstei întâi, impresionat fiind de valoarea îndem-nurilor filosofului amintit şi nici din teama că în rândulmai tinerilor noştri camarazi, ar exista un interes maiscăzut asupra a ceea ce înseamnă valorile la carefacem referire în titlul editorialului. Nu, am căutat înmod intenţionat să ajung la segmentul tinerei generaţiipentru că, în urma activităţilor pe care le-am organi-zat şi desfăşurat, la nivelul Fundaţiei „MareşalAlexandru Averescu”, în ultimii doi ani, am putut săconstat că adolescenţii noştri chiar trăiesc româneşteşi poartă cu ei, în sufletele lor, tot ceea ce ţine desimbolurile identităţii şi mândriei naţionale.

După ce am finalizat ceremonialul dedicat eroilorRegimentului 48 Infanterie Buzău, răpuşi de tifosulexantematic şi înhumaţi în cimitirul din comuna Deleni,am zăbovit la o mică discuţie cu câţiva elevi de şcoalăgenerală şi liceu din municipiul Buzău, care ne-auînsoţit în demersul nostru şi am vrut să văd cum auperceput ei acest eveniment. Vreau să vă relatez că,

în afara satisfacţiei că finalizasem un proiect demaratcu oarecare temeri de neîmplinire, am mai avutplăcerea să constat că unul dintre elevi, a spus, căatunci când se cântă imnul naţional, îl trec fiori şi nimicnu este mai emoţionant şi mai înălţător decât să vezidrapelul ţării ridicându-se pe acordurile imnuluinaţional. Făcând să triumfe, astfel de valori şi de trăiriîn rândul tuturor românilor, dar mai ales în cel al tine-rilor noştri, nu facem altceva decât să asigurămconsolidarea, în viitor, a neamului nostru şi în acelaşitimp suntem în spiritul vremii. Pentru că tot am făcutreferire la C. Rădulescu Motru, trebuie să reiterezceea ce el semnala la începtul secolului al XX-lea, şianume că „ ... vremea imitaţiilor a trecut”. În opiniamea consider că această afirmaţie este valabilă şi înzilele noastre, iar în acest sens trebuie să conştien-tizăm că avem nevoie de o construcţie conştientă şioriginală, în care tot ce se înfăptuieşte, chiar încontextul apartenenţei la UE şi NATO, dar şi la alteiniţiative regionale şi globale, trebuie să fie produsulfondului propriu, a tot ceea ce înseamnă punerea învaloare a însuşirilor care sunt specifice naţiuniiromâne, care ne fac indentificabili în concertul naţiu-nilor europene şi, în general, mai mult decât un numărmatricol.

Cu atât mai mult cu cât, aşezarea noastră geopo-litică şi istoria dau posibilitatea punerii unor accentegrave, prin dimensiunea vitejiei şi jertfelor care aucondus la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Cărţile noastre de identitate naţională nu pot fi„vizate” numai de sărbători, acestea sunt nişte mo-mente solemne, ceremoniale de consonanţă unanimă,ce începe prin educaţia patriotică în familie, este con-tinuată de şcoală, de accesarea valorilor culturii noas-tre, de cultivarea tradiţiilor de luptă şi a civismului pecare îl profesează şi îl pune în valoare instituţia militară.

Dacă se vorbeşte de o educaţie permanentăaceasta, probabil, nu trebuie să aibă în vedere numairacordarea la noutăţile tehnice, ce se înregistrează îndiferite domenii, ci şi o privire atentă în oglinda retro-vizoare, aceea care nu trebuie „aburită” de diferitefenomene, mai mult sau mai puţin trecătoare, ci nereprezintă arborele genealogic, ştafeta unor aspiraţiitrecute din generaţii în generaţii, cu nădejdea nestră-mutată că vor izbândi.

Armata reprezintă garanţia că drepturile impre-scriptibile ale României, fiinţa ei naţională, vor fi păs-trate cu onoare şi demnitate.

General de brigadă dr. Nicolae Ciucă,

președintele Fundației „Mareșal Alexandru Averescu”

AGENDA FUNDAŢIEI

- 2 -

Simpozion

95 de ani de la succesul ArmaFundaţia "Mareşal Alexandru Averescu" a organizat

vineri, 20 iulie, la sediul Diviziei 2 Infanterie "Getica" -continuatoarea tradiţiilor de luptă ale Armatei a 2-a,simpozionul "Mărăşti - o promisiune onorată!"

Activitatea face parte din seria de manifestări dedi-cate împlinirii a 95 de ani de la succesul Armatei a2-a în ofensiva de la Mărăşti (22 iulie - 1 august 1917)din Războiul de Întregire Naţională.

La manifestare au participat reprezentanţi ai au-torităţilor locale, ai unor instituţii de cultură şi în-văţământ din Buzău şi Vrancea, veterani de război,elevi, cadre militare în rezervă şi retragere, personaldin unităţile militare din garnizoana Buzău.

Aceştia au vizitat muzeul unităţii, care cuprindearme, uniforme, decoraţii şi medalii, documente,drapele de luptă şi fotografii ce marchează, la Buzău,existenţa unor unităţi de renume din istoria ArmateiRomâniei: Armata a 2-a, Comandamentuli 2Operaţional Întrunit "Mareşal Alexandru Averescu" şiDivizia 2 Infanterie "Getica". Organizatorii au oferitoaspeţilor, plachete, insigne şi reviste dedicate eveni-mentului aniversar.

Simpozionul a fost moderat de generalul de brigadădr. Nicolae Ciucă, preşedintele Fundaţiei "Mareşal

Alexandru Averescu", care în deschidere, a mulţumitcelor prezenţi pentru că au răspuns invitaţiei organi-zatorilor, a trecut în revistă realizările recente ale fun-daţiei şi a prezentat comunicarea "Mărăşti - o victorieofensivă".

În continuare s-a vizionat filmul documentar "Mărăşti- o promisiune onorată!", realizat de Studioul Cine-matografic al Armatei, în colaborare cu Muzeul MilitarNaţional "Regele Ferdinand I", în anul 2006 şi premiatde Uniunea Cineaştilor din România, un an mai târziu,cu "Diploma de Merit".

Oana Popescu, elevă în clasa a VIII-a la ŞcoalaGenerală "Vasile Voiculescu" din localitatea Pîrscov,judeţul Buzău, a prezentat eseul "Pe urmele eroilorMarelui Război".

După acest moment, cei 15 elevi, care au asistat laprima parte a simpozionului, au plecat în excursia or-ganizată de fundaţie la mausoleele din Focşani,Mărăşeşti, Soveja şi Mărăşti, pentru a aduce un piosomagiu eroilor căzuţi la datorie, în vara fierbinte aanului 1917, pentru înfăptuirea României Mari.

Colonel (r) profesor universitar doctor Petre Otu,preşedintele Comisiei Române de Istorie Militară şidirector adjunct la Institutul pentru Studii Politice de

AGENDA FUNDAŢIEI

- 3 -

atei în ofensiva de la MărăştiApărare şi Istorie Militară, a supusatenţiei auditoriului două teme:"Importanţa Primului Război Mondial înistoria României şi "Alexandru Averescuîn bătălia de la Mărăşti".

Muzeograful Valeria Bălescu(Muzeul Militar Naţional "RegeleFerdinand I"), realizatoarea scena-riului documentarului "Mărăşti - opromisiune onorată!", a prezentatcomunicarea "Înfăptuirile comemo-rative de pe Câmpul Istoric de laMărăşti".

Profesorul Emil Niculescu, de laCercul Militar din Buzău, membru alUniunii Scriitorilor din România, arealizat în expunerea "Averescu -omul politic şi contemporanii dinlumea literară", un crochiu al omului politic evocat dememorialişti de marcă ai epocii.

Locotenent colonelul Romeo Feraru, redactor şef alrevistei "Străjer în calea furtunilor", a prezentat ultimulnumăr, 11, al magazinului Fundaţiei "Mareşal AlexandruAverescu", cadran militar buzoian, publicaţie cuapariţie semestrială.

În încheiere, generalul Nicolae Ciucă a mulţumit in-vitaţilor pentru comunicările prezentate, menţionândfaptul că fundaţia va mai organiza astfel de activităţi,de evocare a unor momente şi oameni de excepţie,înscrişi cu litere aur în marea cartea a istorieinaţionale.

88

AGENDA FUNDAŢIEI

- 4 -

Fundaţia "Mareşal AlexandruAverescu" a organizat, în perioada20-24 august, ediția a II-a a taberei“Tânărul cercetaş”, la care au par-ticipat 15 elevi din școlile generale,copii ai membrilor fundației, ce auobținut rezultate deosebite în anulde învățământ 2011-2012.

Tabăra, organizată la cabanaArdeluța, în munţii Tarcău - judeţulNeamţ, a avut un program cazon,începând cu inviorare, continuândcu instrucție de cercetare şiterminând cu apelul de seară.

Pregătirea tinerilor cercetași acuprins noțiuni și activități practice

generale, privind tehnicile şimetodele de supravieţuire, prinamenajarea de adăposturi im-provizate, filtrarea apei, procurareaşi prepararea hranei, dar şi folosireabusolei şi a hărții și a mijloacelornaturale de orientare în teren.

Tabăra

TTâânnăărruull cercetaş

AGENDA FUNDAŢIEI

- 5 -

Tânărul cceerrcceettaaşşediția a II-a

Pentru că locul de desfăşurare altaberei se află într-o zonă istorică şituristică deosebită, copiii au vizitatmai multe obiective din judeţulNeamţ: barajul de la Bicaz, oraşulPiatra Neamţ, Cetatea Neamţ șimănăstirea Tarcău.

În ultima zi de tabară a fost orga-

nizat un concurs de orientare turis-tică dar și jocuri de tabară.

La întoarcere, copiii și-au luatrămas bun, cu speranța că pri-eteniile legate pe timpul taberei, vordăinui.

De asemenea, pentru ca elevii,alături de părinți, să-și depene im-

presiile, inițiatorii proiectului au or-ganizat o întâlnire, prilej cu care,generalul de brigadă Nicolae Ciucă,președintele Fundaţiei "MareşalAlexandru Averescu", a înmânatfiecărui elev, diplome de participareși un DVD cu fotografiile realizate întabără.

88

AGENDA FUNDAŢIEI

- 6 -

IInnaauugguurraarreeaa CCiimmiittiirruulluuii MMiilliittaarr din comuna Deleni, judeţul Iaşi

Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu” – Buzăua inaugurat marţi, 23 octombrie a.c., Cimitirul Militardin comuna Deleni, judeţul Iaşi, unde se odihnesceroi din Regimentul 48 Infanterie Buzău, căzuţi ladatorie în iarna anului 1917.

La inaugurarea cimitirului s-a organizat o cere-monie militară la care au participat: inginer GabrielBaltă - prefectul judeţului Buzău, Victor Chirilă - sub-prefectul judeţului Iaşi, Cristinel Romanescu – vi-cepreședintele Consiliului Județean Buzău, Bogdan

Abălași - vicepreședintele Consiliului Județean Iași,general de brigadă dr. Nicolae Ciucă - preşedinteleFundaţiei “Mareşal Alexandru Averescu”, general debrigadă dr. Lucian Foca - vicepreşedintele Fundaţiei“Mareşal Alexandru Averescu”, general de brigadăVasile Roman - comandantul Garnizoanei Iaşi, gene-ral de brigadă (rtr) Achim Alstani – preşedinteleAsociaţiei Cultul Eroilor –filiala Buzău, colonel (r) IoanTimofte - preşedintele Asociaţiei Cultul Eroilor – filialaIași, Dumitru Prigoreanu – primarul comunei Deleni,

AGENDA FUNDAŢIEI

- 7 -

Inaugurarea Cimitirului Militar ddiinn ccoommuunnaa DDeelleennii,, jjuuddeeţţuull IIaaşşii

locuitori şi elevi din această localitate, membri ai fun-daţiei, voluntarii care au participat la reabilitarea cimi-tirului și elevi din Buzău.

Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, episcop vicar alArhiepiscopiei Iaşilor a oficiat o slujbă de pomenire aeroilor şi de sfinţire a troiţei.

Cu acest prilej a fost dezvelită o placă comemora-tivă. Au susţinut alocuţiuni: primarul comunei Deleni,prefectul județului Buzău, subprefectul județului Iașiși preşedintele Fundaţiei “Mareşal Alexandru

Averescu”. S-au depus coroane de flori pe acordulImnului Eroilor și s-au tras trei salve de către militariiieșeni.

Manifestarea s-a încheiat cu defilarea gărzii deonoare şi a muzicii militare a Garnizoanei Iaşi.

După activitate, membrii Fundaţiei “MareşalAlexandru Averescu” și preotul paroh din comunaDeleni s-au deplasat la doamna Elena Vițelariu, învârstă de 105 ani, care a trăit evenimentele din anul1917. Mitropolia Moldovei și Bucovinei a oferit doam-

88

nei, Crucea Moldavă, cea mai înaltă distincțieacordată de mitropolie, iar fundația a oferit odiplomă, un buchet de flori și a urat decanei devârstă a comunei, La mulți ani, cu sănătate!

***Regimentul 48 Infanterie Buzău face parte din

regimentele care, prin jertfa supremă dată de os-taşii săi, în Primul Război Mondial, a contribuit,alături de întreaga armată română, la făurireaRomâniei Mari.

În anul 1916, sângele ostaşilor buzoieni a udatpământul strămoşesc al patriei, în luptele de peValea Oltului şi în bătălia Sibiului. În iarna1916/1917, armata română, aflată în retragereîn Moldova, a fost cuprinsă de epidemia de tifosexantematic. Printre aceştia şi militarii buzoieni,aflaţi în refacere în zona Deleni-Maxut, judeţulIaşi. Au fost răpuşi, de necruţătorul flagel, peste600, o mare parte dintre ei, alături de trupurilealtor militari, aflându-se în Cimitirul Militar de laDeleni. În vara fierbinte a anului 1917, soldaţiibuzoieni au spus - Pe aici nu se trece! – în bătăliade la Mărăşeşti.

Jertfele lor nu au fost uitate, nici de militarii regi-mentului, care, după terminarea răboiului, au ridi-cat un monument la Buzău şi au amenajat uncimitir militar la Roşia şi, nici de noi, militarii deastăzi.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 8 -

“Este o activitate pe care noi am desfășurat-o pentrua evoca și a aduce omagiul nostru, al militarilor activi,jertfei și eroismului de care ostașii români au dat dovadăde-a lungul timpului și în mod special celor care au făcutparte din Regimentul 48 Infanterie, care în iarna din1916- 1917 și-au găsit sfârșitul aici, la Deleni”, a declaratgeneralul de brigadă dr. Nicolae Ciucă - preşedinteleFundaţiei “Mareşal Alexandru Averescu”.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 9 -

***Cimitirul Militar Deleni are o suprafaţă de 480

m.p. şi are delimitate 8 parcele cu câte două crucifiecare, în total 16 cruci din piatră de Năieni, judeţulBuzău, confecţionate de Marian Apostol, primarulcomunei. Ansamblul mai cuprinde o troiţă din lemnde stejar sculptată de Maricel Potoroacă din Iaşi, oplacă comemorativă pe care stă scris: În iarna1916/1917, în timp ce aflau în refacere, cantonaţiîn bordee săpate în pământ la marginea satelorDeleni şi Maxut, peste 600 de militari dinRegimentul 48 Infanterie Buzău au fost răpuşi deepidemiile de tifos exantematic şi febră recurentă,care au făcut ravagii în rândurile armatei române,dar mai ales în rândul populaţiei din greu încercataMoldovă. Parte dintre ei se află înhumaţi aici, îngropi comune, în şanţuri paralele săpate la mar-ginea cimitirului comunal, ca într-o camaraderie dearme, începută odată cu Marele Război şi continua-tă dincolo de mormânt. Acest ansamblu comemo-rativ a fost reamenajat în amintirea și întrupomenirea peste veacuri a sacrificiului vieților lortinere săvârșit pentru libertatea neamului româ-nesc. Inaugurată astăzi, 23.10.2012 din iniţiativaFundaţiei Maresal Alexandru Averescu - Buzău,prin grija primăriei Deleni şi cu sprijinul Brigăzii 15Infanterie Podu Inalt din Divizia 2 Infanterie Getica.

De asemenea, în cimitirul militar mai există şiMonumentul eroilor comunei Deleni din cel de-alDoilea Război Mondial, datat 1992.

Elena Vițelariu:“A venit războiul și ne-am dus, toată lumea la încărcat

ce a avut, a luat din sopru calul și a încuiat ușa și a ple-cat unu în Poiana, altul în Flămânzi, s-a împraștiat lumeaașa. Eu când am venit nu am mai găsit nimic. Era lumea necajita, veneau soldații (n.r. rușii) și luaugăinile din cuibar, mielul din plasă. Femeile, copii, toțițipau. Rău am trăit atunci.”

De la stânga la dreapta: cap. Ion Ispas, lt.col. Liviu Corciu, Nicolae Sîrbu, cap. Cosmin Spânu, cap. Nicolae Popa și plt. adj. pr. Florin Pârvu - voluntari la amenajarea Cimitirului Militar.

8

Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu” și-a propus să dezvolteproiecte pentru a cinsti memoriaeroilor neamului. Prin organizareade activităţi punctuale a reușit săfacă cunoscute opiniei publicefaptele de vitejie ale militarilorromâni în marile bătălii ale neamului.

În acest sens, fundaţia a organi-zat simpozioane, concursuri de is-torie și tabere de reabilitare acimitirelor militare la care au parti-cipat elevi buzoieni, excursii laobiective istorice şi o serie activităţidedicate Regimentului 48Infanterie Buzău.

În municipiul Buzău se aflăMonumentul Eroilor Regimentului48 Infanterie, ridicat în anul 1919 încazarma unității, de către foştiicombatanţi ai Primului RăzboiMondial. De la acest monumenta început proiectul locotenent-colonelului Liviu Corciu, secretarulgeneral al fundaţiei, un împătimit alistoriei, de „a merge” pe urmeleacestui regiment care alături de în-treaga armată română a contribuitla făurirea României Mari.

Monumentul, aflat într-o stareavansată de degradare, a fostrestaurat în anul 2009, cu efortul fi-naciar al Oficiului Naţional CultulEroilor şi al Primăriei Buzău. Ediliibuzoieni au amenajat un frumosloc de reflecție și meditație în zonaobeliscului, denumit Parcul Eroilorşi, unde se organizează de atunci,în fiecare an, la 25 Octombrie, ce-remonia dedicată Zilei Armatei.

În anul 2011, proiectul a contin-uat cu organizarea Taberei de în-

AGENDA FUNDAŢIEI

- 10 -

Final de proiect

Pe urmele Regimentul

Regimentul 48 Infanterie Buzău afost constituit, în anul 1914, pe struc-tura unui nucleu de ofiţeri dinRegimentul 8 Infanterie, majoritateasoldaților fiind de pe Valea Buzăului.

La 27 august/9 septembrie 1916,aflat în flancul drept al Grupului Olt,primeşte botezul focului în luptele dinlocalitatea Roşia. În atacul de noapte,regimentul pierde: 22 de ofiţeri şi 1150subofiţeri şi trupă.

La 13/26 septembrie, Regimentul48 Infanterie primeşte ordin de acurăţa de inamic defileul Oltului. Inter-venţia a zădărnicit planurile ofensiveigeneralului Erich von Falkenhayn de abloca defileul Oltului şi a dat posibili-tatea Marelui Cartier General românsă înlăture pericolul încercuirii, situaţiece ar fi însemnat practic ieşirea din război.

Aflat în refacere, în Moldova greuîncercată, în comuna Deleni, cartiruit

grijire a mormintelor EroilorRegimentului 48 Infanterie dinCimitirul Militar din localitateaRoşia, judeţul Sibiu. La această ac-tivitate au participat 14 elevi dinjudeţul Buzău, alături de studenţidin Academia Forţelor Terestre„Nicolae Bălcescu” şi locuitori ai co-munei Roşia. La ceremonia militarăorganizată la 9 septembrie, la 95de ani de la Bătălia Sibiului, a fostdezvelită, în prezenţa unei nu-meroase audienţe, o placă de mar-mură pe care stă scris: Spre luareaminte a generaţiilor viitoare des-pre sacrificiul şi jertfa Regimentului 48Infanterie Buzău, pentru întregireaRomâniei. Dezvelită cu ocaziacomemorării a 95 ani de la Bătăliadin 9 septembrie 1916 de pe dealulRoşia din iniţiativa „FundaţieiMareşal Averescu” Buzău.

Investigațiile în arhivele militarene-au pus în posesia informației căla Muzeul Militar Național “RegeleFerdinand I” se află drapelul deluptă al Regimentului 48 Infanterie.

În urma demersurilor am obținutprețioasa piesă care este, din 2011,expusă la muzeul Diviziei 2 Infan-terie alături de însemnele a douădecorații: “Avântul țării” și “Cruceacomemorativă 1916 - 1918.”

În acest an, la 23 octombrie, aavut loc Inaugurarea Cimitirului Mil-itar din comuna Deleni, judeţul Iaşi.Aici odihnesc peste 600 de militaribuzoieni căzuţi la datorie în iarna1916/1917. În acest cimitir au fostamenajate 8 parcele cu câte două

cruci din piatră fiecare, a fost am-plasată o troiţă şi a fost dezvelită oplacă comemorativă ce aminteştegeneraţiilor viitoare despre sacrifi-ciul militarilor buzoieni.

Astfel, Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu” finalizează un proiectcomplex, pentru care, pe lângădăruirea şi abnegaţia celor implicaţiîn execuţia fiecărei etape, a primitsprijinul autorităţilor locale dinjudeţele Buzău, Sibiu şi Iaşi.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 11 -

ui 48 Infanterie Buzău

în casele locuitorilor satelor ori în bor-deie săpate în pământ, regimentul estegreu lovit de tifos, aproape 600 de sol-daţi murind.

După perioada refacerii, epopeeaRegimentului 48 Infanterie Buzău con-tinuă cu bătălia de la Mărăşeşti, ceamai importantă operaţiune militarădesfăşurată de armata română în tim-pul Primului Război Mondial şi care aculminat cu contraatacul de la pădureaLa Răzoare, din 06 august 1917.

Regimentul 48 Infanterie luptă laDealul Muncelul, iar în urma pierderilorsuferite, este retras şi trimis la refacereşi completare, fiind dislocat ulterior, însudul Basarabiei, pentru a securizazona în faţa bandelor bolşevizate desoldaţi ruşi, dezertori.

Acolo, în sudul Basarabiei l-a găsitsfârşitul războiului, regimentul reve-nind în Buzău, la 23 decembrie 1918.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 12 -

În perioada 29-31 iulie 2012,municipiul Buzău a găzduitSesiunea națională de referate șicomunicări științifice ale elevilor dinînvațământul liceal, la disciplinaistorie.

Aceasta a cuprins două secțiuni:una destinată comunicărilor științi-fice pe teme specifice IstorieiRomânilor, iar cea de-a doua, peteme de Istorie Universală.

Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu” a acordat, la pro-punerea juriului, compus din profe-sori de istorie din MinisterulEducației și Cercetării, organiza-torul activității, două premiispeciale.

Generalul de brigadă MihaiTofan, vicepreședintele fundației,a înmânat diploma de excelență,placheta fundației, cărți de istorie șinr. 11 al revistei „Străjer în caleafurtunilor” elevilor: Lupu GeaniMihai – Liceul Teoretic „Carol I” –Fetești, pentru lucrarea Les trois

glorieuses în Memorii de Adele deBoigne și Simedroni Raluca-Maria- Colegiul Naţional I.C. Brătianu –Haţeg, pentru lucrarea Vagabon-dajul, un vechi sindrom de patolo-gie medico-socială. Aceste lucrărivor fi publicate în paginile număru-lui viitor al revistei.

Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu” continuă să acorde oatenție deosebită pregătirii elevilorîn domeniul istoriei, fiind organiza-torul unui apreciat concurs, „1 De-cembrie - Ziua Naţională aRomâniei", care anul acesta își vadesfășura a IV-a ediție.

Premii pentru cele mai bune comunicări științifice de istorie

EVENIMENT

- 13 -

Ziua Armatei a fost mult timp sărbătorită, vreme deaproape 70 de ani, la 10 mai, dată triplu simbolică: la9 mai a fost proclamată Independenţa României, iar10 mai 1866 a fost ziua în care principele Carol deHohenzolern a păşit pe pământ românesc, şi, în 1881,la aceeaşi dată, de acum tradiţională, ţara a devenitregat, Carol I primind investirea simbolică printr-ocoroană forjată din oţelul unui tun turcesc capturat lacucerirea redutei Griviţa I.

Ceremonia încoronării, votată în 14 martie 1881, înnumele preşedinţilor Camerei şi Senatului a fost des-crisă şi de Constantin Bacalbaşa; s-a bucurat de unfast deosebit, Bucureştiul primind ca oaspeţi şi peprinţul Leopold, fratele regelui, împreună cu cei doi fiiai săi, Ferdinand şi Carol (cel dintâi, după adopţie,devenind moştenitorul tronului). Cortegiul, plecat de laCotroceni către Mitropolie, pentru serviciul divin, apoicătre Palatul regal era deschis de Carol, călare, înain-tea trăsurii regale, era înconjurat de o strălucităescortă de generali şi de ofiţeri superiori călări. (�) LaPalatul din Calea Victoriei, regele intră în sala tronu-lui, 60 de drapele erau înşiruite, ţinute de militari.Foarte mişcător acest spectacol, al mulţimii drapelelorafişate de gloanţe. Alocuţiunea suveranului amintea,în primul rând de campania şi jertfele armatei pentrudobândirea independenţei naţionale: „Să ne unim, dar,în faţa acestor steaguri care au strălucit pe câmpul deonoare; în faţa acestei Coroane, emblemă a Regatului,împregiurul căreia Naţiunea strângându-se ca ostaşiiîn preajma drapelului�(�) Să trăiască iubita noastrăRomânie, astăzi încoronată prin virtuţile sale civice şimilitare!”1 Defilarea armatei a avut loc, amânată deintemperii, pe 13 mai, în faţa statuii lui Mihai Viteazul.

În Capitală, cum a lăsat mărturie memorialistulGheorghe Crutzescu, monograf al Podului Mogoşoaei,devenit, mai apoi, după 1877, Calea Victoriei, careprivea, de la ferestrele casei Greceanu, evenimentul:Trecea înaintea noastră Regele Carol I înainteaStatului său major şi ataşaţilor militari streini, ReginaElisabeta cu Prinţesa Maria şi micii prinţi în trăsuri „ala Deumon” şi după ce luau loc alături în tribuna ridi-cată lângă statuia lui Mihai Viteazul, prinţul Ferdinandsosea călare la întretăierea Bulevardului cu CaleaVictoriei, îşi scotea sabia şi, cu faţa spre frontul tru-pelor încolonate pe bulevard până la Cotroceni, co-manda cu glas puternic, înalt şi răspicat: „Pentru

defilare� înainte – marş!” Muzicile şi goarnele izbuc-neau deodată, caldarâmul tremura sub ropotul cis-melor şi pe noi ne cuprindea un fior�2

Se mai întâmplau şi accidente, dar pasabile, al cărorprotagonist era marele maestru de ceremonii, viitorulrege al României Mari: La ora 12 fără un sfert, în sune-tul muzicii de fanfară, începe defilarea, iar în public e„o emoţiune indescriptibilă şi un vuiet mare”. Eleviiliceului de ofiţeri din Turnu-Severin, cu arme lucitoarela umăr, deschid parada. Apoi, ca-n fiecare an , corpul2 armată şi ofiţerii de Stat major , toate „muzicile mili-tare” din Bucureşti, elevii Şcolii de ofiţeri, ai Şcolii spe-ciale de artilerie şi geniu, cei de la Şcoala de Poduri şiŞosele şi, în fruntea infanteriei, Principele Ferdinand,care, anul trecut, îşi amintesc unii, a alunecat cu calulşi a căzut, pentru că asfaltul nu era bine presărat cunisip3.

Către 1890, viitorul general şi scriitor N.M.Condeescu (n. 1880) dă seama despre modul în carese serba 10 Mai în provincie, la Craiova. Se începeacu un „Te Deum”, la catedrala oraşului, la care asis-tau prefectul judeţului, primarul, Comandantul corpu-lui de armată şi al diviziei locale, membri ai Curţii deApel, ofiţeri superiori şi poliţaiul urbei. Generalul co-mandant al corului de armată, căruia i se zicea„Vizirul”, luptase la Plevna. După aceasta, generalultrecea în revistă trupele înşiruite până la locul defilării,moment căruia îi dă atâta maiestate, încât uralele sol-daţilor nu mai erau de comandă, ci izbucneau vii, cu

File din istoria sărbătoririiZilei Armatei României----------------------------------------------- Emil Niculescu, Cercul Militar Buzău

Parada din 10 mai 1898. În frunte, generalul de brigadăAlexandru Carcalețeanu (n.1845).

----------------------------------------------------------------------

înflăcărarea tinerească a ţăranului învăţat de mic cuchiotul. (�) Defilarea: comenzi scurte, apoi răpăit detobe şi izbucnirea instrumentelor de alamă ale muzicii,cu faimosul tambur major în capul convoiului, înmuiatîn fireturi ca un mareşal şi făcând tot felul de acrobaţiicu buzduganul. Urmau apoi, în frunte cu şcoala fiilorde mili-tari, batalionul de vânători, regimentul de linie,două regimente de dorobanţi în bluze albe cu manşeteşi gulere albastre, iţari şi opinci având pe cap legen-dara cuşmă.

Treceau curcanii, bătând apăsat cu opincile cal-darâmul şi, unde se scursese prea puţin timp de larăzboiul Independenţei, ei apăreau oglinda vie aacelor vremuri. De altfel, toţi ofiţerii purtau pe piept„Trecerea Dunării, medalia războiului Independenţei.Urmau cele două regimente de artilerie şi defilarea eraîncheiată cu regimentul de călăraşi. După aceea, laPalatul Administrativ, prefectul primea felicitări în cali-tate de reprezentant al guvernului.

Seara, luminaţie şi retragere cu torţe, uliţa mare for-fotea de lume...4.

Evenimentul avea un atât de mare impact emoţionalasupra populaţiei încât una dintre artele aflate în sta-diu de pionierat, cinematografia, care nu ratează ratin-gul ce-l prevedea cu o astfel de intreprindere.Bucureştenii au putut vedea – notează cercetătorulConstantin Popescu despre unul din gazetarii foarteîn vogă ai vremii, monden şi franţuzit, semnalat şi deCaragiale, Mişu Văcărescu, care semna cu pseudo-nimul Claymoor – astfel (cu un explicabil orgoliunaţional), începând cu 8 iulie 1897, tot în sala de la„Independence Roumaine”, o serie de reportaje ca:Defilarea de 10 Mai, Cursele de cai de la hipodromulBăneasa, Târgul Moşilor, O plimbare la Şosea5.

Dacă ar fi vorba, totuşi, de o memorabilă victimă aparadelor de 10 Mai, acesta este sergentul veteranbuzoian Iorgu Cosma, participant la ceremonia din1902, când s-a împlinit un sfert de veac de la decla-raţia de independenţă a României. Născut în comunaRuşavăţ, în 1847, a fost încorporat , în 1870, în bata-lionul 2 vânători, şi mobilizat, la 1877 în aceeaşi uni-tate, a participat, la 30 august, la asaltul redutei„Griviţa 1”, fiind distins, pentru vitejie, în urma căreia arămas invalid, cu „Virtutea militară”, „TrecereaDunării”, „Apărătorilor Independenţei”, „SteauaRomâniei”, în grad de cavaler (ordin ce se acordanumai ofiţerilor) şi ordinul rus „Crucea Sf,. Gheorghe”6.Devenit monah la mânăstirea Ciolanu, cu numele deGherasim, a defilat, la Bucureşti, în fruntea Regimentului10 Putna, pe o ploaie torenţială; lipsit de bani,negăsind, decât târziu adăpost, la Azilul de noapte, acontractat o dublă pneumonie şi s-a stins din viaţă.Luigi Cazavillian, directorul ziarului „Universul”, fost re-

porter italian de front în campania de la 1877, a de-schis o listă de subscripţie pantru înmormântareaeroului şi ridicarea unui monument, la mânăstireaCernica. Numita publicaţie insera un reportaj asupraevenimentului din 17 mai 1902: Până acum nu s-avăzut încă o înmormântare aşa de impozantă caaceea care s-a făcut sergentului-monah GherasimCosma. Nu mai putem spune că au asistat la aceastăînmormântare zeci de mii de oameni, ci fără frică de afi dezminţiţi, putem afirma că întreaga Capitală a venitsă vadă pe viteazul sergent, pe care îl îngropa poporulcu toată pompa cuvenită marilor eroi. (..) În tot drumulpână la monastirea Cernica, ţăranii de prin sate ieşirăîntru întâmpinarea cortegiului, pe când clopotelebisericilor sunau întruna7.

Şi în 1906, la împlinirea a 40 de ani de la fundareadinastiei regale, ceremoniile militare au avut un fastdeosebit.

La 10 mai1915, an în care România era încă în neu-tralitate, cum notează Alexandru Marghiloman, înnotele sale politice, parada militară coincide cu ivireaunui nou actant în primul război mondial: Italia a por-

nit în război. Nu a declarat război Germaniei. Filoger-man, omul plitic resimte o modificare a fluxului desimpatie: La Paradă nu era vorba decât de retragereamea(!)8

După Războiul Întregirii, va fi proiectat, de către arhi-tectul Petre Antonescu, Arcul de Triumf, inaugurat la1 Decembrie 1936, ziua Unirii tuturor românilor, solem-nitate marcată de participarea regelui Carol al II-lea, aprimului ministru, Gheorghe Tătărescu, a ministruluiApărării Naţionale – generalul de corp de armată PaulAngelescu – şi ai celorlalţi membri ai guvernului, a in-vitaţilor de onoare din ţară şi străinătate, a veteranilorde război şi a unui numeros public. Acest monumental omagiului vitejiei şi recunoştinţei faţă de jertfeleoştirii va constitui unul dintre reperele importante ale

EVENIMENT

- 14 -

Defilarea ofițerilor, 10 mai 1900-------------------------------------------------------------------------------

EVENIMENT

- 15 -

sărbătoririi armatei din a doua jumătate a secolului XX.În mod constant, în perioada interbelică, defilările

militare suscitau interesul bucureştenilor şi, nu depuţine ori, sentimentul demnităţii naţionale şi chiar unpatriotism neîmpăcat de erodarea timpului. PoetulVlaicu Bârna, tânăr şi boem, arondat unei celebrecafenele, de pe Calea Victoriei, va surprinde urmă-toarea scenă de local: se întâmpla să fie 10 Mai, măaflam la cafeneaua Capşa, pe la orele prânzului, cânddeodată, a dat năvală în văzduh un marş cântat detrâmbiţi şi pe inflexiunile alămurilor am auzit cadenţade copite a unui escadron de Roşiori, împodobit cuceaprazuri şi căciuli de blană de iepure, ce îşi purtasteagul pe Calea Victoriei.

Călăreţii veneau de la parada zilei naţionale de 10Mai şi acum, ajunşi în dreptul localului, puţinii clienţide la acea oră îşi întorceau capul să-I privească.(�)

Dioghenide, mătăhălos, soios despre care, se ziceacă lucrase ultima dată la ziarele filo-germane din tim-pul ocupaţiei Bucureştilor din primul război şi fuseseapoi închis la Văcăreşti, în lotul în care au figuratSlavici şi Arghezi,(�) Atunci, de la masa în care seafla adâncit în cifre, Ion Barbu a izbucnit, arătându-lcu degetul pe nefericitul bătrân:

- Stai jos, nu-ţi dau voie să priveşti drapelul ţării pen-tru că eşti un trădător!�9

Ceremonia din 10 mai 1939, de pe câmpul Cotrocenilor,este descrisă chiar de rege, în însemnările sale zil-nice: Totul a mers după programul tradiţional, cu de-osebirea însă că sentimentul public este mult maiconştient ca în anii trecuţi asupra nevoii şi importanţeioştirii. Fiind circumstanţe cu totul deosebite, fiind

nevoie de a arăta armata, nu atât ca fast, cât ca omanifestaţie de forţă şi având anul acesta şi mult ma-terial nou de arătat, mai ales motorizate, am hotîrât căparada va fi în ţinută de campanie, fără fireturi, numaicu cingătoarea de piele şi decoraţii. (�) Trec trupa înrevistă, după care începe defilarea. În cap vineAviaţia, prea puţină pentru gustul meu (�) Urmează,în capul Armatei, asociaţiile foştilor luptători şi un grupde invalizi, care a impresionat, ca întotdeauna, pu-blicul. Detaşamentul premilitarilor urmează destul debine, cu toate că nu pot încă obţine să măreascăpasul.

În sfârşit Armata , în cap cu Ghiţă soldatul (generalulGheorghe Argeşanu, n.m.), urmat de Batalionul deGardă, totdeauna impresionant în formaţia lor largă şiritmul încet al defilării. Restul în ordine normală, în for-maţia masivă, care da o impresie solidă de forţă. As-pect foarte ostăşesc şi impecabil în uniforma kaki şicu noile căşti pe cap. Au aerul, cu această coiffure, decavaleri medievali.(�) Mulţi ani am aşteptat să vădasta �10. În stricta proximitate a celei de a doua con-flagraţii mondiale, suveranul părea să aibă motive desatisfacţie.

Pasiunea lui Carol al II-lea pentru uniforme l-a de-terminat ca, după lovitura de stat şi realizarea „par-tidului unic”, Frontul Renaşterii Naţionale, să le creezeşi demnitarilor politici recrutaţi o costumaţie cuaparenţă cazonă, destul de caraghioasă pentru uniidin cei ce nu-şi păstraseră o siluetă sportivă, între careşi savantul Nicolae Iorga. Despre vanitatea reputată aistoricului, mai ales în locuri şi situaţii publice care îisolicitau orgoliul, notează şi Camil Petrescu, la apariţia

București, 10 mai 1942, parada cavaleriei.

EVENIMENT

- 16 -

celui de al şaselea volum al memoriilor acestuia, la 20iunie 1939, decupând un pasaj ce învedera o „vani-tate puerilă”: Invitat (la 10 Mai) – se confesează fostulprim ministru – în rândul al doilea al lojii prezidenţiale,mă scuzez faţă de generalul Ilasievici că n-am obiceiulsă privesc lumea din spate11.

Anul următor, 1940, defilarea armatei, tot de ziuanaţională, este narată de memorialistul Gh. Jurgea-Negrileşti, el însuşi ofiţer în rezervă, care pune lu-crurile într-o inedită ecuaţie, luând în calculconjunctura politică şi militară europeană: Ziua de 10Mai nu era numai ziua naţională a României. Era şiziua aleasă de astrologul lui Hitler pentru cea maicumplită, cea mai dementă aventură din istoria mo-dernă. În două săptămâni, Hitler a distrus supremaţiaEuropei asupra Africii şi a unei bune părţi din Asia.Agitaţiei neobişnuite create de acest eveniment mili-tarilor i se adăuga un motiv (economic) în plus. Secutremurau cazărmile de atâtea înjurături şi galopuride bocanci. Înjurau nu numai gradele inferioare. Toţiofiţerii, de la sublocotenent până la generali, primi-seră ordin să defileze în noile uniforme inventate deVodă în clipele de plictis.

Cu multe galoane, fireturi, lampasuri, reprezentau omină de aur pentru ceaprazari şi un blestem pentruofiţeri. Preţul uniformelor era oprit din solda şi aşa mizeră.

Era avută în vedere situaţia geopolitică şi sistemulde alianţe al României, urmărindu-se un dublu efect:La noi, poruncă de la Rege, parade să fie o apoteoză.Să nu se compare cu un zece mai oarecare. Înainte detoate, o desfăşurare de forţe care să-i impresionezepe duşmani şi să-I convingă pe aliaţi. Din păcate, înacel 10 mai atât de însorit, alianţele apropiate, Polo-nia, Cehoslovacia erau topite, înghiţite. (�) Româniierau pasagerii transatlanticul Titanic. Tribuna oficială,cu vreo câteva excepţii, conţinea ca o funestă corabiea destinului, pe cei care, vreo şaizeci, vor cădea subgloanţele legionare la Jilava. A vorbit, ataşatul militargerman, scorţos, cu o deferenţă de modă veche,„prusacă”, care a previzionat că, în două săptămâni,

după lichidarea Poloniei, îşi vor putea concentra toateforţele împotriva Occidentului.

Parada propriu zisă avea ca punct forte prezentareanoilor achiziţii ale armatei, tanchetele Saint Chamond.„Adevărate buijuterii”, declara colonelul Borneanu.După câţiva ani, tot Borneanu: „Sunt o ruşine, soldaţiile-au botezat sicrie pe şenile”. Pe urmă apar tunurileautomate Bofors, suedeze. (�)

Regimentul 4 roşiori, altădată al reginei Maria, seprezintă splendid. Pe vremuri în fruntea lui defila chiarRegina. (�) Din cinci sute de cai şi cincizeci de ofiţericare defilau, aveau să supravieţuiască patru ofiţeri şidoisprezece soldaţi. Restul a rămas pe câmpul debătaie12.

După bătălia Stalingradului, din iarna anului 1942,când trupele române au trebuit să împărtăşească dingreu soarta hărăzită germanilor de decizia lui Hitler dea nu se retrage, optimismul românilor şi al militarilor, înspecial, este în cădere liberă; în jurnalul generaluluiConstantin Sănătescu, această stare de spirit estemanifestă, în însemnările din 1943: Luni 10 Mai e o zifrumoasă. Defilarea are loc pe fosta şosea Jianu,astăzi numită Bulevardul Mareşal Antonescu. Ce lipsăde modestie din partea Mareşalului să-şi pună cu an-ticipaţie numele peste tot şi să nu lase posterităţii sărecunoască dacă are vreun merit� Deşi este 10 Maiconstat o lipsă de entuziasm. Defilare anostă, din careun expert ar putea vedea că nu avem material. Au tre-cut la Şcoli trupe pe jos şi camioane multe cu soldaţi,

spre a da impresia că avem unităţi motorizate şi chiarblintate13. Un an mai târziu, atmosfera ca şi situaţiafrontului din Est se degradaseră până la dramatic: 10Mai 1944. Cel mai trist pe care l-am trăit� Lumea apărăsit Bucureştiul de zvonul unui bombardament. Laora 9 a avut un Te Deum la Patriarhie, unde m-am dusca reprezentant al Regelui şi unde guvernul erareprezentat de G-al Pantazi, ministrul de război. Întoată Patriarhia nu erau mai mult de douăzeci şi cinci

Slujba dinaintea paradei de 10 mai 1943.------------------------------------------------------------------------------

București, 10 mai 1943.------------------------------------------------------------------------------

EVENIMENT

- 17 -

de persoane. Mareşalul şi Mihai Antonescu lipseau14.Totdeauna se pare că e loc de mai rău, generalul nuputea profetiza asupra statutului României, după „în-toarcerea armelor”, se putea miza, totuşi, pe statutulde ţară cobeligerantă în cadrul alianţei: 10 Mai 1945.Din lipsă de trupe nu s-a făcut defilarea obişnuită. Laora 11 a avut loc un Te Deum la Patriarhie, la care auasistat Regele, guvernul şi autorităţile. După Te DeumRegele a venit la Palatul Regal din Calea Victoriei,unde populaţia l-a aclamat îndelung. După amiază. LaCercul Militar a avut loc un festival artistic urmat de dans.

De fapt operaţiunile militare pe frontul armatelorromâneşti s-au sfârşit la 10 mai 1945 ora 10 – pe frontul Ar-matei 1; la 12 mai 1945 ora 5 – pe frontul Armatei a IV-a15.

Victoria de la sfârşitul războiului, conform regle-mentătilor de la Yalta, ne-a plasat între platnicii des-păgubirilor faţă de U.R.S.S., fără ca, formal, occidentulsă ne anunţe de abandon; „operaţiunile” diplomaticepăreau să contrazică ideea că umbra Kremlinuluiajungea pe Calea Victoriei; cu o zi înainte de primasărbătorire a lui 23 august (1945) au loc diversiunidiplomatice promiţătoare pentru cei care nu cunoşteauprocentajul stabilit de Stalin, Roosevelt şi Churchill:Cum anglo-americanii au făcut o notă că nu recunoscguvernul actual deoarece a fost impus de ruşi şi nuexprimă voinţa poporului. Regele a cerut demisia gu-vernului, însă guvernul, după îndemnul ruşilor, nu s-asupus, încălcând astfel Constituţia. Iată un conflictîntre rege şi guvern.

Sunt informat că trupele venite pentru defilare nuştiu nimic de această situaţie, iar pentru toată sigu-ranţa li s-a luat muniţia. Numai Divizia TudorVladimirescu are muniţie16. Ceremonia, în sine, intro-ducea o inovaţie, de natură politică, anticipând cumvamăsluirea brevetată de istoricii viitorului regim faţă demomentul 23 august, aceea de a-l boteza „revoluţiepopulară antihitleristă şi antiimperialistă”; după TeDeum are loc o defilare a armatei şi a unor lungicoloane de muncitori. Contrariat, generalul ConstantinSănătescu decodifică: Guvernul insinuează că laacest act au luat parte muncitorii, când în realitate afost opera Regelui şi a armatei.

În epoca anterioară acestor radicale schimbăripolitice, se serbau şi zilele armelor (trupele de uscat,de Sf. Gheorghe, aviaţia, de sf. Prooroc Ilie, marina,de Sf. Maria) iar unele arme şi specialităţi la diferiteaniversări religioase, marcate de desemnarea proprii-lor patroni ocrotitori. După 1848, religia fiind „abolit㔺i din armată, acestea au intrat, până după 1990, în uitare.

În 1951, prin Decretul nr. 125 din 20 iulie, ZiuaForţelor Armate ale Republicii Populare Române estedesemnată a fi sărbătorită la 2 octombrie, dată ce eramenită să rememoreze faptul că, la 2 octombrie 1943,Stalin a aprobat organizarea, pe teritoriul U.R.S.S., aunei unităţi militare formată din voluntari români, re-crutaţi, de către Ana Pauker, din rândul prizonierilor derăzboi, Divizia „Tudor Vladimirescu”, ce va deveni,după război, furnizoarea de locţiitori/comisari politici ai

București,10 mai 1943.

EVENIMENT

- 18 -

armatei populare. Câţiva dintre generalii de prestigiu aiarmatei române regale (încă, până la 30 decembrie1947), între care N. Dăscălescu , au fost trecuţi în re-zervă pentru aceea de a nu fi acceptat să „asimileze”intruziunea politicului bolşevizant în structura de-cizională a armatei naţionale.

Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, dat încondiţiile „dezgheţului” din lagărul socialist, ce a suc-cedat dispariţiei lui Stalin (1953), „tătucul popoarelor”,a cultului său, precum şi plecării trupelor sovietice dinţară (1958), stabilea că Ziua Forţelor Armate să se săr-bătorească la 25 Octombrie, alegere motivată de eli-berarea ultimei localităţi din Ardealul de Nord de subocupaţia horthystă. Formula dezrobirii „ultimei palmede pământ românesc” era, desigur, valabilă numai înce priveşte raptul înfăptuit prin Diktatul de la Viena,trecând sub tăcere, cu „decenţa“ politică ce o impuneaatunci marele stat vecin din răsărit, teritoriile de la estde Prut, spoliate în urma pactului Ribentrop-Molotov.Oricum, din punctul de vedere al memoriei afectivecolective, momentul desemnat avea, într-adevăr, oreală miză naţională, prin reaşezarea bornelor degraniţă antebelice pe vechea lor linie, aceea trasată laînfăptuirea României Mari, consfinţită şi de jertfele princare, în toamna anului 1944, s-a înfăptuit aceasta.Complexul monumental de la Carei, dezvelit la îm-plinirea a două decenii de la momentul istoric amintit,cinsteşte sacrificiul a 49.744 de ostaşi români (morţi,răniţi şi dispăruţi) care, integraţi în cele 27 de diviziicombatante în Transilvania, în intervalul 1 septembrie- 25 octombrie 1944, au eliberat 872 de localităţi, din-tre care 18 oraşe.

Sculptorul Vida Gheza, autorul acestui memorial înpiatră, se confesa: Ca punct culminant al acestui mo-nument, am înălţat obeliscul sau flacăra veşnică, unobelisc ce seamănă cu turlele bisericilor de lemn din

Maramureş. Era încă o emblemă temerară, pentrumomentul realizării ansamblului arhitectonic omagial,aceea a vechimii, spiritualităţii şi legitimităţii noastre înspaţiul readus, prin luptă, între hotarele naţionale. ZiuaArmatei României, îşi perpetuează, prin militarii deastăzi, oriunde flutură drapelele lor de luptă, memoriaunor veacuri de luptă pentru libertatea şi integritateanaţională.

Note:

1. Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată (1878-1884) ,Vol.2, Editura „Eminescu”, 1993, p. 94-95; 97.

2. Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoşoaiei. Povestea unei străzi,Editura „Socec & Co.”, 1945, p. 121.

3. Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19, Editura „Human-itas”, 2005, p. 35

4. N.M.- Condiescu, Însemnările lui Safirim, Editura „Scrisul româ-nesc”, 1893, p. 261;267.

5. Constantin Popescu, Pe urmele copilăriei cinematografului saudialog imaginar cu cronicarul Claymoor, în: Almanahul literar, 1984,p. 245.

6. Florian Tucă, Mircea Corciu şi F. Chirea, Bărbaţi ai datoriei1977-1878. Mic dicţionar, Editura Militară, 1979, p.71.

7. Gabriel Cocora, Pentru libertate şi unitate. Studii, articole şidocumente de istorie buzoiană, Editura „Litera”, 1983, p. 102-103.

8. Alexandru Marghiloman, Note politice, Vol.1, Editura „Scripta”,1993, p. 287.

9. Vlaicu Bârna, Între Capşa şi Corso, Editura „Albatros”, 2005, p.138.

10. Carol al II-lea, Între pasiune şi datorie. Însemnari zilnice,Vol.5, Editura „Curtea veche”, 2002, p.364.

11. Camil Petrescu, Notiţe zilnice, Editura „Cheiron”, 2008, p.12-12.

12. Gh. Jurgea-Nergrileşti, Troica amintirilor. Sub patru regi, Ed-itura „Cartea românească”, 2002, p. 265; 270;-271.

13. Jurnalul generalului Sănătescu, Editura „Humanitas”, 2007,p.128.

14.Op. cit., p.152.15.Op. cit., p. 202.Op. cit., p.208).

Familia regală la parada de 10 mai.

EVENIMENT

- 19 -

O mărturie a modului bărbătesc în care au ştiut să-şiasume vitregile încercări militare din anul 1916 se aflăînscrisă pe pagina de gardă a unei Psaltiri, tipărită laSibiu, în 1811, aflată într-o biserică vrânceană, pe carelocotenentul Dincă Ştefan, din Regimentul 48 InfanterieBuzău, aspru încercat în bătălia Sibiului, de unde ieşisedecimat, însemna: În răgazul dintre două lupte, mă afluîn vechea şi frumoasa biserică din lemn din Mănăstioara –Putna, unde mi-am descoperit capul în semn de respectpentru credinţa strămoşească, mi-am plecat genunchiiîn rugăciune pentru izbânda noastră în acest război şimi-am deschis mintea ca să înţeleg mai bine rostul nos-tru în aceste zile de cumpănă pentru ţara noastră.Războiul este un rău care ne-a fost impus de robiafraţilor noştri din Imperiul Austro-ungar. Luptăm deci îm-potriva tiraniei şi pentru unirea cu fraţii noştri din Ardeal,luptăm pentru aşezarea noastră în hotarele fireşti aleDaciei. Credem în cauza noastră dreaptă, credem în ali-aţii noştri, credem în Dumnezeu. Peste toate însă, cre-dem nestrămutat într-un viitor mai bun pentru poporulromân şi virtuţile lui ostăşeşti. Toate suferinţele, toatesilniciile şi toate înfrângerile de până acum se vor trans-forma în bucuria victoriei. Duhul lui Ştefan cel Mare, peale cărui urme suntem acum, ne va aduce această bu-curie. (Horia Constantinescu, „Biserici din lemn dineparhia Buzăului”, Vol.1, Editura Episcopiei Buzău, 187,p. 42). Semnătura ofiţerului este întărită de cea a preo-tului local, Ion Brumaru.

În 1894-1895, când luase în antrepriză restaurantuldin gara Buzău, Caragiale, îşi vizita localul ceva mai rar,mai mult pentru a se întâlni cu prieteni sau cunoscuţi,printre care se numărau profesorii Basil Iorgulescu,Petre Zaharescul şi căpitan Benone Anastasescu(Gabriel Cocora, I.L.Caragiale şi Buzăul, BibliotecaJudeţeană „V.Voiculescu”, 1995, p.12.). De fapt eracăpitanul Benone T. Anastasiu (n.1858), fost sublocote-nent în campania Independenţei, pensionat general, în1916, prezumtiv partener de şah al scriitorului, nu ştimde va fi luat la cunoştinţă de premoniţiile destul de în-tunecate ale acestuia privind sacrificiile ce aşteaptaunoua generaţie (noi am râs destul, pentru ca fiii Noştrisă aibă de ce plânge), Fiul generalului, căpitanul TomaB. Anastasiu (n.1 decembrie 1887, Buzău) din

Regimentul 4 Roşiori „Regina Maria”, va cădea eroic, laOituz, înainte de a împlini treizeci de ani, fiind avansat,post-mortem, la gradul de maior (Valeriu Nicolescu,„Buzău – Râmnicu Sărat. Oameni de ieri. Oameni deazi”, Vol.2, partea 2, Editura „EvenimentulRomânesc”2001, p. 8).

Scriitorul şi publicistul mizilean George Ranetti, pri-eten şi admirator al lui Caragiale, refugiat, în 1916, laIaşi, unde va lucra în redacţia ziarului „România”, editatde Marele Cartier General român va aduna, dupăaşezarea ţării pe temeliile sale istorice, câte ceva dinrecolta lirică a anilor de restrişte. Între acestea,“Zdreanţa glorioasă”, versurile descriind ceremonia dedecorare a drapelului Regimentului 9 DorobanţiRâmnicu Sărat: Ca printr-o vrajă mi-am uitat/ Durerea şinecazu’/ În clipa când am salutat, Drapelul ce-a fostdecorat/ Eri cu „Mihai viteazu”// (�) Şi n-ai vreazdreanţa ta s-o schimbi/ Scump Regimente 9,/ Căcipoart’ ai nemuririi nimbi,/ Şi mândru mâine o s-o plimbi/Prin România Nouă! (George Ranetti, „D’atunci şi d’acolo”, Editura literară a Casei Şcoalelor, 1921). Regi-mentul se distinsese şi la Prisaca, pe 1 august 1917,condus cu energie şi bravură de locotenent colonelulDimitrie Todicescu, împreună cu căpitanul StoicaPetrescu, locotenentul Theodor Jusescu şi sublocote-nenţii Liviu Teodorescu şi Vasile Popescu.

Pe 1 august 1917, la Mărăşeşti, artileria inamicăbombardează încă de cu noapte, toată ziua până seara,poziţiile de la Prisaca ale truditelor Regimente 8 Buzăuşi 9 Rîmnicu Sărat. Rupţi de explozii, îngropaţi întranşee, străpunşi de schije, asfixiaţi de gaze, ostaşii şicomandanţii lor dau enorme jertfe.(�) Regimentul 8„Buzău” cu doar cele două batalioane ce le are, este îm-presurat din toate părţile. Încearcă să străbată cerculduşman. Ce scene de marasm trebuie să aibă lupta încare buzoienii pun ultimele lor puteri. Nu reuşesc decâtvreo 80-90 care, mai în spate, încropesc iar o apărarela podul de pe Siret (Colonel dr. V. Mocanu, „Timp alîndârjirilor eroice 1916-1917”, Editura Militară, 1986, p. 183).

Prin Înaltul Decret Nr. 910 , din 18.IV. 1918, şi drapelulRegimentului Buzău Nr.8 primeşte Ordinul „MihaiViteazul” clasa a III, cu următoarele argumente: Pentruvitejia şi avântul cu care s-au luptat ofiţerii, subofiţerii şi

Ziua Națională a RomânieiContribuţii ale militarilor buzoieni

la înfăptuirea Marii Uniri------------------------------------------------ Emil Niculescu

EVENIMENT

- 20 -

soldaţii regimentului în aprigele lupte din 1916-1918.S’au distins în mod strălucit la atacul poziţiilor de peDealul Beldiei şi satului Bodza-Van (Transilvania), încare au capturat 4 ofiţeri, 550 trupă şi un bogat materialde războiu, precum şi în luptele din Dobrogea, din Oc-tombrie 1916. În 1917, în noaptea de 24-25 August,batalioanele acestui eroic regiment au atacat cu furiepădurea de pe malul drept al Siretului, satele Doaga şiSrăjescu, cucerindu-le şi provocând pierderi extraordi-nar de mari. De la 26 Iulie la 1 August, regimentul a re-zistat cu tărie pe poziţia sud de pădurea Prisaca,respingând toate atacurile date de numeroasele forţeinamice şi rămânând neclintit în grozăvia bombarda-mentului artileriei vrăjmaşe ( Colonel Eugen Ichim, „Or-dinul militar de război <Mihai Viteazul>”, Editura„Modelism” & „Jertfa”, 2000, p. 106). Decretul era sem-nat de rege şi de ministrul de război, generalul C.Herjeu. Decorarea steagului a avut loc, la 1 noiembrie1918, de către regele Ferdinand I, în garnizoana Iaşi.Numai în bătălia decisivă de la Mărăşeşti, jertfele Regimentu-lui 7 Artilerie Buzău şi, mai ales, ale Regimentului 8Infanterie au numărat 15 ofiţeri şi 1800 de soldaţi.

Regimentul 7 Artilerie, sub comanda locotenent-colonelului Leon Gavriliu, participase, în toamna anu-lui 1916, la luptele de la Cobadin, Topraisar şi cele dinjurul Bucureştiului (Constantin Ucrain şi CornelParaniac, „In Memoriam. Omagiu artileriştilor români”,Bucureşti, 1993, p. 32); la Mărăşeşti, a fost citat înOrdinul de zi nr. 10 din 20 august: Toate atacurile ina-mice s-au sfârâmat de eroica rezistenţă a infanterieinoastre, susţinută fiind în cele mai bune condiţiuni defocurile distrugătoare ale artileriei noastre. Atât regi-mentul 7 artilerie cât şi regimentul 19 obuziere au exe-cutat tragerile cu atâta precizie şi cu atâta măiestrie,încât duşmanul a fost în unele puncte absolut zdrobit şipus pe fugă.

În 24 iulie, generalul Eremia Grigorescu, pentru a veniîn ajutorul trupelor ruse, care încep să de retragă spreCiuşlea şi Doaga, ordonă Diviziei 5 Infanterie să ocupeun aliniament de apărare între Doaga şi Moara Albă, înspatele Diviziei 34 Infanterie ruse, iar artileria diviziei(Brigada 5 artilerie, formată din regimentele 7 artilerieşi 19 obuziere, 13 baterii) intrervine imediat cu foc pen-tru a stăvili atacul inamic, după ce mai întâi ocupă po-ziţii de tragere pe malul estic al Siretului, în raionul SatulNou-Pucheni (Victor Stănculescu şi Constantin Ucrain,„Istoria artileriei române în date”, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1988, p. 111-112). La Doaga, Divizia 5a avut 44 de ofiţeri, şi 1770 soldaţi morţi, răniţi şidispăruţi.

Edificatoare pentru sacrificiul de sânge al buzoienilorîn Războiul pentru Întregire este lista eroilor din comunade munte Gura Teghii, majoritatea mobilizaţi în Regi-mentele 8 Infanterie şi 7 Artilerie; au căzut doi sublo-cotenenţi (Dumitru Furtunescu şi Gheorghe Oproescu– ucis la Mărăşeşti), un plutonier, şase sergenţi, un ca-poral şi 98 de soldaţi (Gabriel Cocora, „La poalele

Penteleului. Gura Teghii”, Editura „Litera”, 1979, p. 149-155).Dintre oamenii de carte buzoieni, care fost sub arme

în campania 1916- 1918 şi au reflectat această expe-rienţă în literatură memorialistică şi istorie amintim peConstantin T Stoika, V. Voiculescu, medic militar şiPamfil Şeicaru.

Sublocotenentul erou Constantin T. Stoika (1892 –23octombrie 1916) poet, prozator, editor, a participat laluptele de Valea Oltului cu Regimentul 1 Grăniceri şi,rănit de un proiectil, s-a stins curând din viaţă. Decoratpost mortem cu Ordinul „Coroana României” cu spadeîn gradul de cavaler şi Crucea comemorativă a războiu-lui 1915-1918, cu baretele Ardeal-Carpaţi. În urma ex-perienţei sale de front, îi scria profesorului şi mentoruluisău Ovid Densuşianu: Începe a se desluşi tot mai binecă ducem o luptă de rasă; vorbele mari nu mai pot im-presiona pe nimeni. (�) Niciodată Omul-fiară nu mi-aapărut mai în splendoarea lui. Unde o fi Nietzche cusacrul supra-Om? (Maria Georgescu, „Scrisori cu par-fum de epocă”, Editura Militară, Societatea ScriitorilorMilitari, 2006, p. 65). I-au fost tipărite, postum, versuri şiun jurnal denumit „Însemnări din zilele de luptă” (1921;1977). Despre acestea criticul literar Perpessicius scria: cujertfa vieţii lui, cu tinereţea lui spintecată de moarte (�)arată mai bine decât oricine care a fost cu adevărat gen-eraţia de sacrificiu a ultimului deceniu.

Căpitanul V. Voiculescu (1884-1963), poet, prozator,dramaturg, publicist, a activat la Spitalul militar nr. 371din Bârlad; acolo i-a apărut, în 1918, volumul „Din ŢaraZimbrului”, conţinând versuri de front (premiat de Aca-demia Română în 1920).

Sublocotenentul Pamfil Şeicaru (1894-1980) istoric,memorialist, strălucit publicist interbelic, directorul ziaru-lui „Curentul”, a comandant un pluton de mitraliere, înRegimentul 17 Mehedinţi, luptând de la Cerna până laCireşoaia; a fost citat de două ori prin ordin de front, dis-tins cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, Crucea derăzboi 1914-1918, „Steaua României” şi o decoraţiefranceză. Cea mai importantă contribuţie a sa asuprarăzboiului de întregire naţională a fost „România înMarele Război” (Editura „Eminescu”, 1994, 384 p.), cer-cetare îmbinând documentele cu experienţa personală,scrisă şi tipărită în exil (Editura Minard, 1968), întrucât,în toamna lui 1944, a fost condamnat, în „procesul zia-riştilor” la moarte, în contumancie. Pagina finală a aces-tei istorii rezumă crezul tuturor celor care au contribuitprin vitejia şi spiritul de sacrificiu la înfăptuirea RomânieiMari, la 1 Decembrie 1918: Ca toate naţiunile cu vechetradiţie, greu încercate de-a lungul veacurilor, naţiunearomână a dat dovada unei rezistenţe fără seamăn.Vremelnic încovoiată sub povara vicisitudinilor, ea s-aridicat cu mai multă îndârjire pentru a-şi afirma existenţanaţională. (�) România este o mare şi indestructibilărealitate în sens ascendent.

TEATRELE DE OPERAŢII

- 21 -

AAffggaanniissttaann,, ttrraaddiițțiiii șșii ssppeerraannțțee----- Maistru militar clasa I-a Iulian Cadulencu, instructor în Detaşamentul Şcoala de Tancuri - Kabul

La fel ca alte populaţii care auapărut şi s-au dezvoltat în zonemuntoase, paştunii sunt extrem dereticenţi la orice contact cu exteri-orul, ţin foarte mult la conceptul deonoare personală, preţuiesc loiali-tatea faţă de clan, sunt pasionaţi dearme, pe care le ţin tot timpul asu-pra lor, fiind oricând gata să rezolvedisputele prin luptă. Luptele inter-tribale şi cultul răzbunării ridicat larang de artă întregesc tabloul uneiţări în care invadatorii nu au reuşitnici măcar să unifice provinciileafgane într-un singur stat.

Întreaga viaţă a paştunilor estemarcată de respectarea percepte-lor şi obligaţiilor de clan şi indivi-duale cuprinse în Paştunwali -severul cod tradiţional afgan. Re-gula de bază a codului de onoareafgan este ospitalitatea, pe loculsecund fiind răzbunarea. Ambeleconcepte sunt obligaţii sociale de lacare nu se va dezice niciun paştun.Nicio insultă, nicio jignire, nicio ne-dreptate nu scapă nerăzbunată.

Afganii nu s-au luptat deschis ni-ciodată, ci în cel mai clasic stiloriental, s-au mulţumit să-şi ob-

serve, aparent placizi, duşmanii, sătrăiască în apropierea bazelor mili-tare, să cunoască obiceiurile sol-daţilor şi tehnica de luptă.

Dragostea de ţară nu este doar otrăsătură importantă a militarilor af-gani, este o obligaţie esenţială dela care nu se dezice niciun bărbatafgan, nici măcar marele cutezătorcuceritor Alexandru Macedon nu areuşit să-i supună cu totul pe duriistrămoşi ai afganilor de astăzi.

Misiunea Detaşamentului NTMAŞcoala de Tancuri Kabul, rotaţia 4,este de planificare, organizare şi

Din cele mai vechi timpuri, afganii au fost războinici aflaţi în căutarea sub orice chip a libertăţii. Închişiîntre munţii lor, izolaţi la intersecţia marilor imperii, afganii au fost obligaţi să fie tot timpul pe picior derăzboi contra invaziilor externe. Cum invaziile greceşti, hinduşe, persane, mongole, britanice, sovieticeşi americane nu ar fi fost parcă de ajuns, zona a fost dintotdeauna un teatru de operaţiuni pentru deseleconflicte inter-tribale şi, mai ales, interetnice, care au devastat şi încă răvăşesc viaţa locuitorilor de aici.Acesta deoarece Afganistanul este compus dintr-un mozaic de populaţii diverse, cu obiceiuri, religii şiconcepţii sociale diferite.

Afganii tipici sunt consideraţi etnicii paştuni, cei mai vechi locuitori ai Afganistanului. Alături de ei tră-iesc tadjici, uzbeci, turkmeni, baluci, aimaki şi mongoli hazara. Prevalent rămâne grupul paştunilor careau fost dintotdeauna majoritari, iar astăzi numără circa 42 % din populaţia ţării. Etno-genetic, paştunii sunto ramură a iranienilor de est, care numără azi 43 de milioane de oameni, fapt ce-i face cel mai mare grupetnic distinct din întreaga lume. Trăiesc organizaţi în 60 de triburi, împărţite la rândul lor în 400 de sub-clanuri. Fără nicio excepţie, sunt cu toţii musulmani sunniţi.1

participarea, în diverse forme, ladesfăşurarea instruirii militarilor dincadrul structurilor de blindate aleunităţilor Armatei Naţionale Afgane,în centrele şi poligoanele de in-struire din Kabul.

Detaşamentul NTMA Şcoala deTancuri Kabul, rotaţia 4, a desfăşu-rat activităţi pentru instruirea subu-nităţilor de tancuri din cadrulBrigăzii 3 ANA, precum şi aBatalioanelor de blindate tip MSFdin cadrul ARMOR BRANCHSCHOOL, îndeplinindu-şi cu suc-ces sarcinile încredinţate, insistândzi de zi pe factorul calitate în înde-plinirea misiunilor.

Calitatea instruirii a demonstratdeterminarea, energia şi pricepe-rea la întregul proces de instruire amilitarilor Armatei NaţionaleAfgane, lucru apreciat de generalulde brigadă Richard DENNIS -DCOM A şi generalul maior JamesFERRON – NTMA - DCG.OPS întimpul unui exerciţiu de conducere,executat în cadru tactic, la care auparticipat militarii afgani din cadrulbatalionului de tancuri, alături de in-structorii români.

Partenerii de coaliţie participanţila activitate au apreciat activitateadetaşamentului prin participareaactivă la procesul de constituire şi

operaţionalizare a armatei afgane. Cei doi generali au subliniat pro-

fesionalismul şi determinarea mili-tarilor români în îndeplinireamisiunilor, mulţumindu-le acestorapentru întreaga activitate desfăşu-rată în teatrul de operaţii Afganis-tan.

Militarii Detaşamentului Şcoalade Tancuri Kabul, instruiesc milita-rii afgani cu tehnica avută la dispo-ziţie, cu sala ce curs care a fostdotată prin grija instructorilor ante-riori, care şi-au înmânat din serie înserie la fel ca sportivi care practicăştafeta, tot ceea ce au învăţat, ex-perimentat, câştigat şi format de-a

- 22 -

TEATRELE DE OPERAŢII

lungul celor şase luni de misiune.Conform dictonului omul sfinţeştelocul şi instructorii români au lăsatfiecare câte ceva, după posibilităţi,plecând de la resurse materiale şiterminând cu obiceiurile militarilorafgani, războiul din Afganistan do-vedind tuturor analiştilor politici şiexperţilor militari că tehnologia, ori-cât ar fi ea de avansată, nu supli-neşte factorul uman.

Analfabetismul unora dintre re-cruţi şi lipsa de pregătire îngreu-nează activitatea instructorilorromâni, dar acest lucru nu i-a îm-piedicat, pe militarii Detaşamentu-lui Şcoala de Tancuri Kabul, să-şi

desfăşoare activităţile zilnice, dato-rită cunoştinţelor temeinice, trece-rii peste barierele de comunicarefolosind un registru complet de me-tode îndelung exersate, dublate decalităţi pedagogice, de răbdare şimult tact, îndeosebi prin putereaexemplului personal.

Fiecare zi de instrucţie pentrumilitarii români începe cu o ziînainte, atunci când, fiecare in-structor pregăteşte tema pentru adoua zi, temă care include pe lângăo prezentare detaliată şi o abor-dare prin care instructorul romântrebuie perceput de militarul afganca purtător al conţinuturilor de în-

văţământ, ca animator şi evaluatoral procesului respectiv, certificândtotodată obligaţiile ce decurg pen-tru el din aceasta, expunerea siste-matică, conversaţia, lucrul cumanualul şi alte cărţi, demonstraţiadidactică, lucrările practice, exerci-ţiul, pentru că, este foarte cunos-cută speculaţia militarului afgan,aceea că nu poţi să te prezinţi înfaţa acestuia nepregătit, de aici sifaptul că respectul trebuie câştigatprin respect.

După ce barierele de comunicareau fost depăşite şi cu ajutorul taji-manului (interpretului), instructoriiromâni au urmărit dezvoltarea inte-

- 23 -

TEATRELE DE OPERAŢII

- 24 -

TEATRELE DE OPERAŢII

reselor militarilor afgani folosindelemente originale: în locul învăţă-rii din manual le propunem militari-lor afgani lucrul independent, lucrucare a ajutat procesul consolidăriicunoştinţelor, formării priceperilor,aptitudinilor etc.

Priceperea instructorilor româniexprimată prin capacitatea de aaplica cunoştinţele în mod con-ştient, activ, participativ, corect, încondiţii schimbate faţă de metodelepracticate în ţară, au reuşit să con-ducă militarii afgani pe calea cu-noaşterii, trecând de la o etapă laalta.

Există militari în rândul afganilorcare sunt entuziasmaţi atunci cândînvaţă o lecţie nouă, dar marea lormajoritate aşteaptă de la instructo-rii români să îi inspire, să îi pro-voace şi să îi stimuleze, pentru

aceasta, foarte mult depinde deabilitatea instructorilor de a men-ţine interesul cursanţilor, de a ledezvolta percepţia că ceea ce în-vaţă este folositor pentru mai de-parte, în mod constant, instructorulromân asigură un feedback pozitivpentru că în acest fel va creşte în-crederea militarilor afgani că s-audescurcat cum trebuie şi că pot săfacă un lucru destul de bine.

Nu trebuie neglijat faptul că in-structorii români i-au câştigat pemilitarii afgani şi prin învăţarea unorcuvinte cheie în limba afgană, lucrucare duce uneori şi la protejareavieţii, câştigarea încrederii.

Caracterul durabil al misiuniinoastre depinde în mare măsură şide succesul avut de seriile ante-rioare de aceea ne vedem obligaţisă continuăm cu aceeaşi seriozi-

tate şi la efortul de reconstrucţie aţării, oferind asistenţă pentru antre-narea trupelor militare afgane, de-monstrând astfel prin misiunileîndeplinite, că suntem în măsurăsă ne ridicăm la nivelul aliaţilor.

Pe lângă sarcinile încredinţate,militarii românii, sprijină, antre-nează şi consiliază personalul destat major şi instructorii Şcolii desubofiţeri ANA, facilitează instrui-rea de bază (alfabetizarea) conco-mitent cu instruirea de specialitate.

-------------------1http://www.descopera.ro/cultura/490

4870-afganistan-tinutul-unde-se-impiedica-imperiile

IN MEMORIAM FLORIN CONSTANTINIU

Un Uomo universale

- 25 -

ISTORIE, CULTURĂ

Pătruns de tradiţia Şcolii Superioare de Război,unde N. Iorga era invitat să conferenţieze sau să ţinăcursuri de istorie militară, l-am rugat pe academicia-nul Florin Constantiniu să deschidă cursul de istoriemilitară a românilor, pe care îl predau la AcademiaForţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu.A acceptat cu mare plăcere, entuziasmat, şi a fost pre-zent în instituţia militară de învăţământ superior dincetatea de pe Cibin, la deschiderea anului universitar,în mai multe rânduri. Îmi mărturisea, de fiecare dată,că şansa de a le vorbi viitorilor ofiţeri despre rostulcunoaşterii istoriei militare îl revigora.

Florin Constantiniu era la curent cu cele mai recenteapariţii din istoriografia militară occidentală, descope-rind cu bucurie gânditorii militari contemporani carepropuneau interpretări şi concepte noi. Întotdeaunami-l voi aminti citind. Pentru mine, Florin Constantiniueste însăşi întruchiparea Lecturii. Despre care obiş-nuia să spună, scuzându-se cumva pentru lungile cea-suri în care se lăsa cufundat în paginile unei cărţi pecare o devora sau ale revistelor pe care şi le achizi-ţiona conştiincios la intervalele de apariţie anunţate,că este, astfel, prizonierul „lenei” intelectualului.Voluptatea descoperirii era de nestăvilit. Ţinea săîmpărtăşească, generos, noile informaţii şi interpretări.Am „citit”, astfel, alături de Florin Constantiniu, sute decărţi. Le-am discutat, multe din ele, în detaliu, mai alesdupă ce mă prevenea că trebuie să le parcurg euînsumi pentru că sunt esenţiale pentru profesia pecare mi-am ales-o. L-am ascultat de cele mai multeori. Şi a avut dreptate. Pe unele mi le împrumuta,semn al unei afecţiuni cu totul speciale, fiindcă FlorinConstantiniu avea, în relaţie cu volumele la care ţinea,o atitudine protectoare împinsă la extrem. Cel căruia îiîmprumuta o carte era, în mod sigur, bine înstăpânitîn sufletul său.

Academicianul şi istoricul Florin Constantiniu senumără printre ultimii enciclopedişti şi polihistoriautentici de la noi. Un adevărat Uomo universale, acărui cultură istorică era cu totul impresionantă. Uşu-rinţa cu care aborda teme ale istoriei universale şi ro-mâneşti, în perioade care se întindeau din zorii evuluimediu până în zilele noastre, m-a fascinat întot-deauna. Fiindcă generaţia mea este una a specializă-

rii înguste. Ni s-a inculcat acest principiu. Şi poate că,într-o anumită măsură, ne este de folos într-o vreme încare explozia informaţională ne sileşte la aprofundărilimitate. Dar mă gândesc mereu la enciclopedistulFlorin Constantiniu de care îmi este atât de dor, şi îmispun, opintindu-mă în procesul Cunoaşterii, că el ar fiştiut să mă lămurească în acele probleme în careinsistenţele mele nu sunt însoţite de rezultate accep-tabile. Şi mi-ar fi ghidat paşii Cunoaşterii, succint, com-prehensiv, în explicaţii care mi-ar fi rămas în mintepentru totdeauna.

Locotenent colonel Florin Șperlea

Rakovski şi problema Basarabieila începutul anilor ’20----------------------------------------------- Academician Florin Constantiniu

Unirea Basarabiei cu România, votată de Sfatul Ţăriide la Chişină (27 martie/9 aprilie 1918), a deschis o nouăfază în litigiul teritorial ruso-român, generat de anexareateritoriului dintre Prut şi Nistru de către Rusia, în urmapăcii de la Bucureşti (1812). Guvernul sovietic (ConsiliulComisarilor Poporului) a refuzat să recunoască deciziade unire de la Chişinău. Cu puţin timp înainte, el deci-sese arestarea ministrului României la Petrograd, rupe-rea relaţiilor diplomatice cu România şi consfiscareatezaurului, evacuat în Rusia, în anii 1916-19171.

În anii 1917-1918, bolşevicii au încercat să instaurezeîn Basarabia Puterea Sovietică2 apoi, prin acţiuni militareşi printr-o ofensivă desfăşurată în comun cu RepublicaSovietică (a Sfaturilor Ungară) să comunizeze România3.

Toate aceste acţiuni au eşuat. Slăbită de efortul făcutpentru a obţine victoria în războiul civil, angajată, apoi,într-un conflict militar cu Polonia (1920-1921), prin careîncerca să răspândească revoluţia în Europa (prin Polo-nia spre Germania), Rusia Sovietică a adoptat o atitudinemai conciliantă faţă de România. Obiectivul principal ur-mărit de diplomaţia sovietică era de a separa Româniade Polonia, de a împiedica o acţiune militară a celor douăţări împotriva Rusiei Sovietice şi de a bloca o alianţă ro-mâno-polonă.

Între timp, poziţia României în problema Basarabiei seconsolidase prin tratatul din 28 octombrie 1920, în urmacăruia Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia recunoş-teau unirea4. La 3 martie 1921, se încheiase Convenţiade alianţă româno-polonă, dublată de o convenţie mili-tară. Rusia Sovietică îşi dădea seama că este în propriulinteres să se arate dispusă la dialog cu partea română.

Vârful concesiilor sovietice s-a înregistrat în discuţiiledintre reprezentantul român, Gheorghe Filality, şi cel so-vietic, Lev Karahan, începute la 22 septembrie 1921, laVarşovia. Într-o discuţie între cei doi diplomaţi (la careparticipa şi interpretul sovietic), Karahan a formulat o pro-punere, rezumată astfel de Filality: „Dacă am priceputbine, ne propuneţi o târguială. Doriţi să faceţi dinBasarabia o monedă de schimb, să renunţaţi la dânsa,dar să scăpaţi şi de darea socotelilor (restituirea tezau-rului – n. n.). «Da, aşa este», a spus Karahan”5.

Oferta sovietică a fost respinsă de ministrul de Externeal României, Take Ionescu, care i-a telegrafiat lui Filality:„Pretenţia lui Karahan – şi acest lucru te rog să-l spui înşase ochi (subl. în text) în chipul cel mai categoric –, căstatul român ar avea vreun interes ca să capete de la gu-vernul bolşevic recunoaşterea unirii Basarabiei cu

România, este, cu desăvârşire, neîntemeiată”6.Şeful diplomaţiei române credea că „nici Rusia de azi,

nici Rusia de mâine nu au nici un drept să se amesteceîn chestiunea unirii Basarabiei cu România”7; pentru el,tratatul din 28 octombrie 1920 avea o valoare superioară:„Această unire a fost recunoscută de Marile Puteri, aşacă atunci când un nou guvern rusesc, recunoscut deMarile Puteri, ar voi să ridice chestiunea, el se va găsi îndrept în faţa unui act deplin al dreptului internaţional”8.

Explicabil până la un punct, în contextul anului 1921,raţionamentul lui Take Ionescu apare ca profund eronat,în lumina aşa-numitei reguli a epilogului (istoricul ştie cums-au desfăşurat, ulterior, evenimentele). România a ratatşansa istorică de a avea recunoscută, de către guvernulsovietic – fie şi în schimbul tezaurului –, apartenenţaBasarabiei. E puţin probabil că, mai târziu, URSS ar firespectat înţelegerea convenită în 1921, dar, pentruRomânia, o astfel de recunoaştere, mai exact, o astfel deofertă, a fost un moment istoric; el nu s-a mai repetat ni-ciodată.

În politica Moscovei faţă de România se manifestauatunci două orientări fundamental diferite:

a) o poziţie intransigentă, refuzând recunoaşterea uni-rii Basarabiei cu România şi restituirea tezaurului şi mer-gând până la luarea în consideraţie a folosirii forţei pentruocuparea provinciei pruto-nistrene;

b) o poziţie conciliantă, dispusă la recunoaşterea apar-tenenţei Basarabiei la România, în schimbul renunţării,de către România, la tezaur, reluarea relaţiilor diploma-tice şi comerciale, neparticiparea României la alianţe îm-potriva URSS9.

Printre partizanii cei mai fermi ai Basarabiei Sovietices-a aflat şi Christian Rakovski. Bulgar de obârşie, darromân prin cetăţenie, el a devenit unul din fruntaşiiPartidului Social-Democrat din România, înainte de pri-mul război mondial10. Un internaţionalist în deplinul înţe-les al cuvântului, el s-a refugiat în Rusia după ce fuseseeliberat din detenţia de la Iaşi de o mulţime de manifes-tanţi, în majoritate soldaţi ruşi, cu prilejul mitingului de la1 mai 1917. În strânse relaţii cu Lenin şi, mai ales, cuTroţki, el a devenit, în 1919, preşedintele Consiliului Co-misarilor Poporului şi comisar pentru Afacerile Străine alUcrainei Sovietice. În 1919, Rakovski a fost unul din pro-motorii planului de sovietizare a României, printr-o ac-ţiune comună ruso-ucraineană-ungară. Intrat în conflictcu Stalin, aflat în luptă cu Troţki pentru succesiunea luiLenin, Rakovski a fost trimis într-un exil aurit, în 1923, în

ISTORIE, CULTURĂ

- 26 -

calitate de reprezentant plenipotenţiar (polpred)11 laLondra. Pentru a îndulci pilula, a fost numit şi unul dinlocţiitorii comisarului poporului pentru Afacerile Străine,G.V. Cicerin.

Corespondenţa lui Rakovski cu M.M. Litvinov, şi el loc-ţiitor al lui Cicerin, este deosebit de instructivă pentru cu-noaşterea vederilor sovietice în problema Basarabiei, laînceputul anilor ’20. Scrisorile publicate în FederaţiaRusă de cercetătorii Oleg Ken şi Aleksandr Rupasov,aparţin intervalului 29 decembrie 1923-11 februarie192412.

Nu vom prezenta aici conţinutul acestei valoroase co-respondenţe, pe care o discutăm în altă parte13. În cu-prinsul prezentului articol, ne vom referi la informaţiile deordin istoric, privind poziţia lui Lenin şi a altor lideri bol-şevici faţă de Basarabia. Din acest punct de vedere, scri-soarea lui Rakovski către Litvinov, din 11 februarie 1924,este cea mai valoroasă.

Prima informaţie se referă la poziţia lui Lenin în men-ţionata problemă. Rakovski relatează că, aflat în biroullui Lenin, la Kremlin, în ajunul convocării AdunăriiConstituante (evenimentul avea să aibă loc la 5/18 ia-nuarie 1918), liderul sovietic şi Rakovski au fost de acordcă „Basarabia, dacă îşi exprimă dorinţa, poate, desigur,să se alipească viitoarei Republici Sovietice SocialisteRomâne şi, fiind Puterea Sovietică în România, atunci,desigur, rezolvarea acestei probleme nu ar mai prezentanici un fel de dificultăţi”14.

Potrivit mărturiei lui Pantelimon Halippa, care s-a întâl-nit cu Lenin în vara anului 1917, aşadar, înainte de a luaputerea, liderul sovietic le-ar fi spus (Halippa era însoţitde Grigore Sinicliu şi de bulgarul Ciumacencu), referitorla destinul Basarabiei, următoarele: „Mergeţi acasă şiprocedaţi aşa cum vă dictează interesul şi momentul po-litic potrivit, dar faceţi totul prin Sfatul Ţării al vostru”.Lenin i-a sfătuit chiar să se adreseze României în pro-blema cadrelor didactice şi a manualelor şcolare15.

Lenin, înainte de luarea puterii, şi Lenin, de după lua-rea puterii, erau, cel puţin în problema Basarabiei, douăpersonalităţi diferite. Răspunsul dat lui Pantelimon Ha-lippa nu arată decât că, la acea dată, viitorul fondator alstatului sovietic nu se opunea, în principiu, unirii Basara-biei cu România, dacă ea era hotărâtă de Sfatul Ţării. Sănu se uite că Lenin era de acord cu principiul autodeter-minării popoarelor până la despărţirea de statul în caretrăiau. Aceasta era perspectiva bolşevicilor în problemanaţională. În acelaşi timp, din perspectiva luptei de clasă,ei doreau ca, în statele nou apărute prin exercitarea drep-tului la autodeterminare, puterea să aparţină comuniştilor,regimul politic fiind unul de tip sovietic.

În 1918-1919, Rakovski credea că este posibilă comu-nizarea României într-un timp foarte scurt.

Împuternicit de guvernul sovietic să combată „contra-revoluţia” în România, el a instituit, la Odessa, un regimde teroare împotriva refugiaţilor români, mai ales a par-lamentarilor, pe care i-a luat ostateci, storcându-i de banişi ameninţând să-i execute dacă nu-i vor fi satisfăcutecererile16.

Sub presiunea ameninţărilor, generalul AlexandruAverescu, devenit prim-ministru şi ministru ad-interim alAfacerilor Străine, a semnat controversatul acord, din 20-24 februarie/5-9 martie 1918, cu Rakovski şi alţi repre-zentanţi sovietici17. Lăsând, aici, la o parte, interpretărileşi justificările date de partea română (Averescu, în primulrând18), rămâne convingerea lui Rakovski (preluată departea sovietică, până la destrămarea URSS şi împărtă-şită şi astăzi de istoricii ruşi) că Averescu se angajase săevacueze, în decurs de două luni, Basarabia19. Invaziaforţelor Puterilor Centrale şi fuga bolşevicilor din Odessaau spulberat toate speranţele lor, născute din AcordulAverescu-Rakovski.

La începutul anului 1921, arată Rakovski, după înche-ierea războiului sovieto-polonez (eşecul este trecut subtăcere de Rakovski) şi înfrângerea forţelor alb-gardisteale generalului Wranghel, Puterea Sovietică a fost con-fruntată cu o situaţie dificilă: ce destinaţie să dea celorcinci milioane de militari, înrolaţi în Armata Roşie, din careo treime se aflau în Ucraina? „Atunci – scrie Rakovski –la unii tovarăşi ucraineni, în special, la tovarăşul Frunze,a apărut ideea de a folosi armata noastră, a cărei starede spirit, după înfrângerea lui Wranghel, devenise com-bativă, pentru a elibera Basarabia. Acest gând îl sedu-cea foarte mult pe Ilici. El m-a chemat şi s-a sfătuit cumine cum trebuie procedat. I-am exprimat deschis teme-rea că ocuparea Basarabiei ne va antrena în război cuRomânia şi că resursele noastre interne nu permiteau săsusţinem un nou război. Nu ştiu dacă din cauza acestorconsiderente sau a altora, dar Ilici nu a stăruit în aceastăidee”20.

Intenţiile lui Mihail V. Frunze (Frunză) sunt de înţeles,dacă se ţine seama că el era fiul unui felcer moldoveandin fostul judeţ Tiraspol. Ajuns unul din conducătoriiArmatei Roşii, el a deţinut, în anii 1921-1924, funcţia decomandant al forţelor armate din Ucraina şi Crimeea,pentru ca, în 1925, să devină comisar al poporului pen-tru Armată şi Flotă şi membru supleant al PartiduluiComunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice21. În spiritul ulti-mului segment al biografiei sale, când el se aflase tot tim-pul în mijlocul trupelor, M.V. Frunze vedea într-o acţiunede forţă în Basarabia soluţia ideală a problemei.

Nu aceeaşi era însă şi percepţia factorilor de deciziede la Moscova. Convinsă că închiderea dosarului basa-rabean era în interesul Rusiei Sovietice, conducerea so-vietică a făcut oferta menţionată mai sus în conversaţiileFilality-Karahan: Basarabia în schimbul tezaurului. În scri-soarea către Litvinov, din 11 februarie 1924, Rakovski co-mentează foarte sever propunerea lui Karahan: „Vă estecunoscut, de asemenea, că, de această imensă greşealăpolitică (oferta sovietică – n. n.) ne-a salvat aroganţaprostească a lui Take Ionescu, care, executând voinţa gu-vernului francez, a ordonat lui Filality să refuze categorica purta orice fel de negociere referitoare la Basarabia”22.

Rakovski continuă relatarea cu reacţia sa şi a liderilorsovietici ucraineni faţă de directivele date lui Karahan:„Împotriva acestei politici, noi înşine ne-am opus dinUcraina în chipul cel mai hotărât, iar eu, din însărcinarea

ISTORIE, CULTURĂ

- 27 -

Biroului Politic Ucrainean (este vorba despre BiroulPolitic al Partidului Comunist din Ucraina – n. n.) am re-dactat un memorandum către Biroul Politic al CC al PC(b)din întreaga Rusie. Aceasta se întâmpla în vara lui 1921.Ulterior, când am vorbit cu diverşi membri ai BirouluiPolitic, ei erau deja de acord că, într-adevăr, este inad-misibil să se reducă problema Basarabiei la o chestiunede cumpărare şi de vânzare şi că o astfel de politicăpoate să submineze autoritatea noastră politică”23.

Scrisorile lui Rakovski sunt lungi pledoarii pentru o po-ziţie intransigentă a Moscovei în problema Basarabiei.Aceste texte cuprind argumentele sale, izvorâte nu numaidin perspectiva relaţiilor bilaterale, ci şi a impactului aces-tei probleme pe plan internaţional şi, în special, în lumeabalcanică, pe care el o cunoştea foarte bine.

Din toate aceste texte, răzbate ura puternică a luiRakovski faţă de „România boierilor”, acoperită deinvectivele şi atacurile sale. Poziţia lui Rakovski poate firezumată prin formula întâlnită în scrisoarea din 29decembrie 1923: „Nu trebuie să ne grăbim, în nici un fel,să scoatem spinul basarabean din piciorul României”24.

Aşa cum s-a văzut, în problema basarabeană, la vâr-ful conducerii sovietice se produsese o deplasare de laconciliere la intransigenţă. Această orientare găsea unputernic sprijin şi stimulent din partea unor comunişti mol-doveni/basarabeni, partizani ai creării unei RepubliciAutonome Moldoveneşti pe teritoriul Ucrainei. Alături deM.V. Frunze, devenit personalitatea cea mai importantă aArmatei Roşii, se afla Grigore I. Kotovski, comandantulCorpului 2 Cavalerie, considerat unul din eroii Războiu-lui civil25. În memoriul redactat de un grup, condus deGrigore Kotovski, şi aprobat de Frunze, prin care secerea crearea amintitei formaţiuni statal-teritoriale, sescria: „Republica Moldovenească ar putea juca acelaşirol, de factor politico-propagandistic (faţă de România –n. n.), pe care îl joacă Republica Bielorusă faţă dePolonia şi cea Karelă faţă de Finlanda. Unirea teritoriilorde ambele părţi ale Nistrului (reanexarea Basarabiei –n. n.) ar servi drept cuţit strategic al URSS faţă de Balcani(prin Dobrogea) şi faţă de Europa Centrală (prinBucovina şi Galiţia), pe care URSS le-ar putea folosidrept cap de pod în scopuri militare şi politice”26.

În ajunul discuţiilor româno-sovietice de la Viena(27 martie-2 aprilie 1924), Biroul Politic al PartiduluiComunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice a fixat ca linie deurmat delegaţiei sovietice principiul: în nici un cazBasarabia nu poate fi cedată României”27. Rakovskiputea să fie satisfăcut.

Publicat în „Studii şi articole de istorie”, an LXXIX,2012, p. 52-57 (revista Societăţii de Ştiinţe Istorice dinRomânia)

NOTE:1 Ministerul Afacerilor Externe al României, Ministerul Afacerilor

Externe al Federaţiei Ruse, Relaţiile româno-sovietice. Documente,vol. I, 1917-1934 (citat, mai departe, RRS, vol. I), Bucureşti, Ed.Enciclopedică, 1999, p. 10-13 (Comunicatul guvernului sovietic, din1/14 ianuarie 1918, privind protestul corpului diplomatic de laPetrograd împotriva arestării lui Constantin I. Diamandy, ministrul

României în Rusia), p. 17 (Hotărârea guvernului sovietic privindruperea relaţiilor cu România şi confiscarea tezaurului).

2 Anton Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 1812-1992, Chişinău, Tipografia Editurii Universul, 1995, p. 167 şi urm.

3 Mihail Meltiuhov, Osvoboditelnîi pohod Stalina. Bessarbaskiivopros v sovetskih-rumînskih otnoşeniiah, 1917-1940 gg., Moscova,Ed. Iauza-Eksmo, 2006, p. 73 şi urm.

4 Japonia nu a ratificat tratatul pentru a nu-şi compromite intere-sele economice cu URSS. Guvernul RSFS Ruse şi al RSSUcrainene au declarat că „nu se consideră în nici un fel legate detratatul încheiat”, RSS, vol. I, p. 89.

5 Ibidem, p. 141.6 Ibidem, p. 155.7 Ibidem.8 Ibidem, p. 156.9 Vezi studiul introductiv a lui Oleg Ken şi Alekandr Rupasov la

corespondenţa Rakovski-Litvinov, „Nam necego toropitsia vînimatiiz rumînskoi noghi bessarbaskuiu zanozu”, „Istocinik”, 2000, nr. 1(citat, mai departe, „Istocinik”, l. c.), p. 46-47.

10 Pentru biografia lui Rakovski, vezi Francis Comte, ChristianRakovski (1873-1941). Essai de biographie politique, vol I-II, Lille-Paris, 1975; Pierre Broué, Rakovski ou la révolution dans tous lespays, Paris, Fayard, 1996; V.Ia. Grosul, H.G. Rakovski – revoluţio-ner, diplomat, publiţist, „Novaia i noveişaia istoriia”, 1988, nr. 6, p.151-175.

11 Polnomocinîi predstaviteli (polpred) – rang diplomatic, echiva-lent celui de ambasador, deţinut de toţi diplomaţii sovietici care îşidesfăşurau activitatea peste hotare; a existat în diplomaţia sovie-tică până în 1941.

12 „Istocinik”, l. c., p. 48-61.13 Am întocmit o lucrare despre rolul lui Rakovski în relaţiile ro-

mâno-sovietice (prima parte) şi critica făcută de el degenerării biro-cratice a socialismului (partea a II-a), pe care sperăm să o publicămcât mai curând.

14 „Istocinik”, l. c., p. 58.15 Ion Constantin, Pantelimon Halippa. Neînfricat pentru

Basarabia, Bucureşti, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2009, p. 27.16 Vezi mărturiile lui Gr. Procopiu, Parlamentul în pribegie, 1916-

1918. Amintiri, note şi impresii, [ed. a II-a], Bucureşti, Ed. Universi-taria, 1992; Henri Stahl, Cu Parlamentul în URSS, ed. a II-a,Bucureşti, Ed. Dominor, 2003.

17 RRS, vol. I, p. 26-27.18 Vezi, de pildă, Petru Otu, Mareşalul Alexandru Averescu, mili-

tarul, omul politic, legenda, Bucureşti, Ed. Militară, 2005, p. 212 şiurm.; Frederic Nanu, Politica externă a României, 1918-1933, Iaşi,Institutul European, 1993, p. 108-109.

19 „Istocinik”, l. c., p. 58.20 Ibidem.21 Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol. VII, Chişinău,

1977, p. 181-182; de reţinut că, aflat în Rusia Sovietică, în 1920, li-derul socialist Ioan Flueraş nota că ofensiva împotriva lui Wranghel„era condusă de moldoveanul român din Basarabia, Frunză, co-mandantul armatelor ucrainene”, Institutul Naţional pentru StudiulTotalitarismului, Ideologie şi structuri comuniste în România, vol. III,1 ianuarie 1920-3 februarie 1921, ed. Florian Tănăsescu ş. a.,Bucureşti, INST, 2001, p. 184.

22 „Istocinik”, l. c., p. 58.23 Ibidem.24 Ibidem, p. 52.25 Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol. III, Chişinău,

1972, p. 46526 Gheorghe Negru, Politica etno-lingvistică în RSS

Moldovenească, Chişinău, Ed. Prut Internaţional, 2000, p. 14.27 „Istocinik”, l. c., p. 49. Pentru campania împotriva României,

susţinută de basarabenii aflaţi în URSS, în acea perioadă, veziOctavian Tâcu, Problema Basarabiei în relaţiile sovieto-române, înperioada interbelică, 1919-1939, Chişinău, Ed. Prut Internţional,2004, p. 88-90.

- 28 -

ISTORIE, CULTURĂ

Bătălia de la Mărăşti este cea mai strălucitoareizbândă ofensivă a Armatei Române în Primul RăzboiMondial, căruia Alexandru Averescu îi datorează bas-tonul de mareşal şi mare parte din gloria ulterioarăcare l-au transformat în Mesia românilor, trimis deDumnezeu să-i izbăvească de toate păcatele şi să learate drumul fericirii pământeşti. Prin urmare, victoriaobţinută nu poate fi disociată de comandantul care aplanificat şi condus întreaga operaţie, binomulAverescu-Mărăşti fiind indestructibil.

Pe marginea acestui binom voi face unele conside-raţii care au în vedere nu atât desfăşurarea bătăliei însine, altminteri foarte cunoscută în istoriografie, cât ra-porturile din interiorul înaltului comandament româ-nesc înaintea, în timpul şi după confruntare.

Prima problemă asupra căreia ne referim este loculşi rolul bătăliei de la Mărăşti în ansamblul con-fruntărilor de pe Frontul Românesc din vara anului1917. Stabilirea Planului de operaţii pentru vara anu-lui 1917 a fost obiectul multor discuţii între autorităţileromâne şi cele ruse, precum şi în interiorul corpului decomandă al armatei.

La 15/28 martie 1917, regele Ferdinand a avut olungă discuţie cu generalii Alexandru Averescu şiConstantin Prezan pe tema viitoarei ofensive de varăa trupelor române şi ruse. Generalul Prezan a propuscrearea unei noi armate, Armata 1, care, împreună cuArmata 6 rusă, urma să dea lovitura principală în sec-torul Nămoloasa. Ulterior, Armata 1 urma să convear-gă spre Râmnicu-Sărat, iar Armata a 6-a rusă spreBrăila. Cât priveşte Armata a 2-a, ea urma să pătrundăîn Transilvania, prin trecătoarea Oituz, obiectivul fiindBraşovul. În mod aproape firesc, ţinând seama de rolulsecundar oferit Armatei 2, Alexandru Averescu nu afost de acord cu interlocutorul său, având o viziuneproprie.

După opinia sa, rolul principal trebuia să revinăArmatei a 2-a care, întărită cu două divizii, trebuia săînainteze spre Putna-Focşani-Râmnicu-Sărat, împin-gându-l pe inamic în câmpie. Concomitent cu aceastălovitură principală, ar fi declanşat ofensiva şi Armata 1,ceea ce l-ar fi determinat pe inamic să-şi replieze fron-tul spre Râmnicu - Sărat sau chiar Buzău. S-ar fiajuns, astfel, la deplasarea frontului pe aliniamentul

Cricov-Ialomiţa. Principalul neajuns al planului schiţatde Constantin Prezan era manevra divergentă, ceeace ducea la împrăştierea forţelor şi, fapt grav, dupăopinia lui Averescu, la descoperirea flancurilor celordouă armate. Ideea lui Prezan că va acoperi acest in-terval cu mase de cavalerie l-a indispus, deoarece eragreu să-i spulberi pe nemţi cu unităţi de cavalerie.Aprecierile lui Averescu la adresa lui ConstantinPrezan sunt, din nou, caustice: „Nici până azi nu a pri-ceput caracterul războiului actual şi nu a parvenitsă-şi dea seama de adevărata valoare a duşmanuluice avem în faţă“.

La 30 mai/12 iunie 1917 s-a desfăşurat, la Iaşi, con-siliul de război în vederea viitoarei ofensive. Au luatparte regele Ferdinand, prinţul Carol, generaliiŞcerbacev, Golovin, Prezan, Christescu şi Averescu.Generalul Averescu şi-a menţinut ideile anterioare,propunând ca lovitura principală să fie dată la joncţiu-nea dintre cele două fronturi ale inamicului, respectivîn zona Oituz, pentru a disloca flancul stâng al adver-sarului spre Târgu Secuiesc şi cel drept spre RâmnicuSărat. Lovitura principală trebuia dată de Armata a 2-ape direcţia Râmnicu Sărat. Apreciez că şi planul pro-pus de Alexandru Averescu avea lacunele sale. Era

Alexandru Averescu și bătălia de la Mărăști ---------- Colonel (r.) prof. univ. dr. Petre Otu, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară

- 29 -

ISTORIE, CULTURĂ

vorba, în realitate, de două acţiuni distincte pe teatrediferite – în Transilvania şi în Câmpia Munteană. Celedouă grupări de forţe erau despărţite de barieraCarpaţilor, ceea ce ar fi reprezentat un obstacol seriospentru manevra forţelor de pe o direcţie pe alta.

În cele din urmă, ideile generalului Prezan, sprijinitde Înaltul comandament rus, au avut câştig de cauză.Planul de operaţii avea drept obiectiv nimicirea inami-cului din regiunea Focşani, pentru a nu permite ace-stuia să transfere forţe pe alte fronturi. În acelaşi timp,se dorea şi o revanşă faţă de înfrângerea gravă sufe-rită în toamna anului 1916. Lovitura principală trebuiadată de către Armata 1 română, comandată de gene-ralul Constantin Cristescu. Aceasta trebuia să rupăfrontul în sectorul Podul Huroia-Olăneasca, să inain-

teze pe direcţia generală Râmnicu Sărat şi să cadă înspatele Armatei 9 germane. Misiunea trebuia îndepli-nită în cooperare cu Armata 4 rusă, care cu forţele dela flancul drept, urma să atace din fâşia Răcoasa (ex-clusiv) - Ireşti (inclusiv) pe direcţia dealul Momâia, ata-cul urmând să se canalizeze spre Putna, de unde apoitrebuia să se atingă aliniamentul râului Milcov.

Armata 2 dezvolta ofensiva în sectorul Mărăşti, sco-pul fiind atragerea forţelor inamice şi uşurarea pe a-ceastă cale a acţiunii forţelor de pe direcţia principală.Acţiunea ei trebuia să preceadă pe cea a grupăriiprincipale.

Odată definitivat Planul de campanie, comandantulArmatei 2, generalul Alexandru Averescu a trecut lapregătirea morală şi materială a viitoarei ofensive. Au

- 30 -

ISTORIE, CULTURĂ

fost executate recunoaşterile, s-au construit noi dru-muri de acces, s-au făcut aprovizionările, s-a intensi-ficat instrucţia unităţilor etc.

În ziua de 20 iunie/3 iulie 1917, Alexandru Averescua semnat „Ordinul de operaţie nr. 1638” care conţineatoate detaliile privind viitoarea bătălie. Misiunea în-credinţată Armatei 2 era de a contribui în mod indirectla străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin exe-cutarea unei ofensive energice pe valea Putnei. Pen-tru aceasta generalul Averescu a hotărât desfăşurareaunui atac general în întreaga fâşie a Armatei, cu o des-chidere de 37 de kilometri, respectiv între dealul ArşiţaMocanului şi marginea de vest a satului Răcoasa. Lo-vitura principală, inclusiv sectorul de rupere cu olărgime de 13 kilometri, a fost stabilită la flancul stângal dispozitivului, împărţit în două sectoare. În primuldintre ele, situat la dreapta, comandat de generalulGheorghe Văleanu, comandantul Corpului 4, acţionaDivizia 8 infanterie şi o brigadă din Divizia 6 infanterie.

În al doilea, cel din stânga, au fost dispuse diviziile3 şi 6 (mai puţin o brigadă), toate forţele fiind coordo-nate de generalul Arthur Văitoianu, comandantulCorpului 2 armată. În rezervă au fost dispuse Divizia1 şi Brigada 2 călăraşi. Totalul forţelor organice aleArmatei 2 se ridica la 56 de batalioane, 14 esca-droane, 258 de tunuri şi 50 000 de oameni. Pe timpuldesfăşurării ofensivei armata a mai primit în sprijin sauca întărire Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi,Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române tre-cea la ofensivă, la flancul stâng al Armatei 2, Corpul 8şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata 4 rusă,care aveau misiunea să cucerească vârful Momâia şisatul Ireşti.

Înaintea bătăliei, generalul Averescu şi regeleFerdinand au adresat fiecare un ordin de zi ostaşilor şiofiţerilor Armatei 2, cerându-le să lupte pentru „izgoni-rea cotropitorilor din căminele noastre” .

Un alt aspect priveşte rolul generalului Averescuîn conceperea şi conducerea bătăliei. Nemulţumitde rolul modest atribuit Armatei pe care o comanda,Averescu a adoptat în lunile martie-iulie 1917 o atitu-dine opoziţionistă, vâzând în mai toate deciziile deordin operativ – strategic adoptate de Marele CartierGeneral conspiraţii împotriva sa puse la cale de ge-neralul Constintin Prezan, secondat de locotenent-co-lonelul Ion Antonescu, şeful secţiei operaţii. El a doritsă-şi impună punctul de vedere în mai toate chestiu-nile, păstrând convingerea că este singurul deţinător aladevărului. O mărturiseşte deschis în celebrele sale„Notiţe” „Mărturisesc adevărul, că m-am săturat deatâtea discuţiuni fără folos. Am ajuns un fel de opo-zant permanent şi întotdeauna în minoritate, dacă nuchiar izolat. Evident, exceptez pe ai mei, care formaţiîn vederile mele, văd lucrurile ca şi mine”.

Cu meticulozitatea cunoscută, generalul Averescu aorganizat minuţios pregătirea bătăliei, fiecare mareunitate şi unitate cunoscând bine misiunile. Cu toateacestea, Averescu este autorul unui gest greu de ex-plicat pentru un comandant de valoarea sa. În preziuabătăliei a trimis Marelui Cartier General o scrisoare încare releva insuficenţa forţelor puse la dispoziţie şinu-şi asuma răspunderea pentru soarta ofensivei ceurma să se desfăşoare în următoarele ore. În faţaacestei opinii, în care un comandant de armată nu-şilua responsabilitatea acţiunii forţelor aflate în subordi-nea sa, generalul Prezan a avut o decizie fermă. Eli-a cerut lui Averescu să treacă la acţiune pe „răspun-derea Marelui Cartier General”.

Comandantul Armatei 2 a trebuit să se conformezeacestui ordin şi să treacă la acţiune. De reţinut că în„Notiţe”, Averescu trece total sub tăcere acest episod;dimpotrivă el îşi exprimă „ferma încredere” în succesulforţelor pe care le comanda „Sunt convins, scria el, căacţiunea care începe azi va fi pentru soldatul nostruun titlu de glorie şi pentru ţară de mândrie”. Dupăbătălie, soldată cu un succes răsunător, generalulAverescu nu a mai vrut să împartă cu nimeni gloriaobţinută pe câmpul de luptă. A uitat scrisoarea trimisăMarelui Cartier General şi ordinul imperativ al genera-lului Prezan.

Explicaţia gestului ţine de personalitatea complexă ageneralului Averescu. Foarte atent cu prestigiul şifaima sa în viitorime, el a căutat şă-şi asigure, cum sespune, spatele. În caz de nereuşită, câmpul de luptăeste plin de capcane şi oricând putea apăra un eveni-ment neprevăzut, el putea invoca, prin acel document,că a avut dreptate, că a fost, din nou, un vizionar.

Şi în timpul ofensivei, personalitatea lui Averescu nus-a dezminţit. După două zile de bombardament al ar-tileriei, atacul s-a declanşat în dimineaţa zilei de 11/24iulie şi a continuat şi în ziua următoare – 12/24 iulie –cu un succes deplin.

Dar, în plină ofensivă victorioasă, Marele CartierGeneral a decis să oprească acţiunea Armatei 2. Ace-astă decizie s-a datorat situaţiei ce s-a creat pe fron-tul de nord. La 6/19 iulie, trupele austro-ungare autrecut la ofensivă obţinând succese importante, întrecare ocuparea, la 12/25 iulie, a oraşului Tarnopol. În-tregul dispozitiv româno-rus dintre Carpaţi şi Prut eraîn pericol să fie întors, ceea ce a impus măsuri rapideşi hotărâtoare. Ofensiva Armatei 1 române şi a Armatei 6ruse în sectorul Nămoloasa a fost oprită. De pe fronturmau a fi scoase o serie de mari unităţi ruse, ele fiinddeplasate ulterior în nord pentru a opri înaintarea ar-matelor austro-ungare.

În aceste condiţii, Marele Cartier General a dispus şiîncetarea ofensivei Armatei 2 şi Armatei 4 ruse. Ordi-nul opririi ofensivei l-a indispus profund pe AlexandruAverescu. După opinia sa, pericolul din nord ar fi

- 31 -

ISTORIE, CULTURĂ

impus, dimpotrivă, continuarea acţiunii armatei sale,pentru a exploata succesul deja obţinut. Apreciind cănu poate opri atacul, deoarece aliniamentul pe careajunseseră trupele nu era favorabil apărării, Averescus-a adresat generalului Constantin Prezan cerândcontinuarea acţiunii. Răspunsul şefului Marelui StatMajor a fost evaziv; a subliniat necesitatea opririi ofen-sivei, dar a lăsat decizia la latitudinea comandantuluiArmatei 2. Interpretând acest răspuns ca o aprobare,Alexandru Averescu a continuat atacul şi în zilele de13/26-14/27 iulie 1917. În seara zilei de 14/27 iulie1917, Marele Cartier General a dat Ordinul de operaţiinr. 36, prin care a decis, în mod practic, oprirea ofen-sivei Armatei 2. În perioada 15/28 iulie-19 iulie/1 au-gust 1917 acţiunile au avut un caracter local.

La Marele Cartier General, nemulţumirea faţă de co-mandantul Armatei 2 era foarte mare. „De fapt,Averescu – scria I.G. Duca – era preocupat exclusivde gloria lui personală“. Generalii ruşi au fost contra-riaţi de insubordonarea lui Averescu, Golovin spu-nându-i lui Gheorghe Gh. Mârzescu, ministru înguvernul Brătianu, că românii trebuie să instaurezedisciplina printre generali, iar ei, ruşii, o vor pune înrândul soldaţilor. La rândul său, generalul H.M.Berthelot a cerut ca pentru acest gest de insubordo-nare Alexandru Averescu să fie demis de la comandaArmatei a 2-a. Era o măsură radicală, pe care regele,sfătuit de primul ministru Ion I.C. Brătianu, a refuzat să o ia.

Generalul Alexandru Averescu era foarte popular înarmată şi în opinia publică, iar victoria de la Mărăşti îisporise această popularitate. Demiterea sa a doua zidupă victorie ar fi părut drept o dovadă de rea-credinţăşi ar fi fost rău primită de armată şi de cetăţeni.De ase-menea, comandantul Armatei a 2-a avea întinse legă-turi cu oamenii politici conservatori, partenerii deguvernare ai liberalilor care, în cazul demiterii favori-tului lor, ar fi protestat şi s-ar fi ajuns la greutăţi peacest plan. Averescu a rămas comandant al Armatei 2şi şi-a savurat succesul dobândit, devenind, aşa cumarată I.G. Duca, tot mai independent în fieful său de laBacău.

Cât priveşte pe generalul Prezan el avea să con-state acum în postura de şef ce înseamnă actul de ne-supunere a unui subordonat. Continuarea de cătreAlexandru Averescu a ofensivei de la Mărăşti a contri-buit la subţierea frontului şi la descoperirea flanculuisău drept, ceea ce a fost, într-un anume fel, o invitaţieadresată austro-ungarilor să atace în acest punct slab.În timpul bătăliei de la Oituz, generalul ConstantinPrezan era foarte nemulţumit de gestul lui AlexandruAverescu, învinuindu-l că a provocat, în parte, ofen-siva trupelor austro-ungare din sectorul Oituz.. „CândAverescu – îi spunea Prezan lui Duca – îmi tot cererezerve, îmi vine să-i răspund de ce nu m-ai ascultatcând îţi ceream după Mărăşti să te opreşti şi să nu-ţi

dezorganizezi frontul. Acum, ca să-l scap din în-curcătură sunt bun, atunci însă eram colegul care dingelozie nu vrea să-l lase să culeagă laurii marilor saleizbânzi“. Constantin Prezan are dreptate până la unanumit punct, dar Alexandru Averescu nu poate fi to-tuşi învinovăţit de declanşarea ofensivei în valeaOituzului, planificată de mult timp de Puterile Centrale.De altfel, ofensiva în sectorul Oituz a şi fost întrevă-zută de comandantul Armatei 2.

Consecinţele bătăliei. Ofensiva de la Mărăşti afost o adevarată capodoperă de artă militară, care aevidenţiat calităţile de comandant ale generaluluiAlexandru Averescu, avansat mareşal în anul 1930.Biruinţa obţinută era strălucită, frontul duşman fiinddistrus pe o lăţime de 30 de km şi o adâncime de 20de kilometri. Au fost eliberaţi 500 de kilometri pătraţicu 30 de localităţi. Pierderile proprii s-au ridicat la 110ofiţeri şi 4 782 de soldaţi (morţi, răniţi şi dispăruţi), iarcele provocate inamicului au constat în 2 793 de pri-zonieri şi un impresionant material de război.

Importante au fost şi consecinţele pe plan strategic,chiar dacă ea a fost oprită în plină desfăşurare.Inamicul a fost obligat să renunţe la ofensiva proiec-tată tot în sectorul Nămoloasa, aşa cum făcuse şi co-mandamentul româno-rus, mutându-şi efortul mai lanord, în sectorul Focşani-Mărăşeşti. De asemenea, ela declanşat acţiunea fără a mai avea răgazul finalizăriiconcentrării tuturor forţelor şi mijloacele, ceea ce a re-prezentat un ajutor indirect pentru următoarele con-fruntări din zona de sud a Moldovei-Mărăşeşti şi Oituz.În acelaşi timp, continuarea ofensivei şi după ceMarele Cartier General a dispus oprirea ei, a dus lasubţierea frontului şi la descoperirea flancului drept alArmatei, ceea ce a reprezentat o invitaţie pentruinamic să atace în acest punct slab. El a sesizataceastă deficienţă şi a declanşat ofensiva pe direcţiaFerestrău-Grozăveşti-Oituz, fapt ce l-a obligat pegeneralul Averescu să revină pe aliniamentul din 12/25iulie 1917.

Victoria de la Mărăşti a probat calităţile deosebite aleostaşilor români, ale comandanţilor de diferite trepteşi a avut o mare semnificaţie morală, reprezentând,într-un anume fel, o revanşă faţă de suita de înfrân-geri din toamna anului 1916.

În timpul bătăliei, generalul Averescu şi-a etalat dinplin calităţile sale de comandant, organizând cu mi-nuţiozitate toate aspectele confruntării. Pe drept, vic-toria de la Mărăşti îi aparţine şi prin aceasta locul săuîn galeria marilor comandanţi de oşti români este binemeritată. De fapt, aceste fapte de arme, dintre carecea mai strălucită este cea de la Mărăşti, reprezintăcea mai consistentă secvenţă din biografia lui Alexan-dru Averescu, singura prin care el a rămas şi varămâne în memoria generaţiilor de ieri, de astăzi şi demâine.

- 32 -

ISTORIE, CULTURĂ

Dacă istoria întregirii neamuluiromânesc câştiga prin nepieritoa-rea victorie de la Mărăşti un nousimbol de biruinţă, pe colinele um-brite ale Munţilor Vrancei se prăbu-şise în cursul bătăliei frumosul satde altădată, Mărăştiul. În afară decele câteva case avariate care maiexistau, restul era un morman deruine, pe care propria artilerie le in-cendiase şi distrusese. Încă deatunci, s-a născut ideea reclădiriiMărăştiului.

Când în dimineaţa duminicii de 9iulie 1917 sute de tunuri deschise-seră focul asupra Mărăştiului şi, im-licit, a tranşeelor duşmane, însunetul clocotitor al văzduhului, ge-neralul Mărgineanu, comandantulDiviziei a 3-a, a chemat la el preo-tul Diviziei şi l-a întrebat:

- "Părinte, ce Sfânt este astăzi înCalendar?"

- "Sf. Maria Magdalena" - a răs-puns preotul.

- "Atunci, e zi cu noroc părinte!" -exclamase generalul, continuândapoi: "Fac legământ acum, în faţamorţii [...], că dacă Dumnezeu neajută să căpătăm victoria, bisericasatului Mărăști, pe care tunurilenoastre o distrug, o voi reface-ocum nu a fost alta mai frumoasă,și-i voi da hramul Sfintei MariaMagdalena, care este și ziuaReginei noastre Maria".

Aşa că, neuitând promisiunea fă-cută în faţa lui Dumnezeu şi a ca-marazilor, imediat după relativastabilizare a frontului Armatei a 2-a

române, la 12 septembrie 1917,generalul Alexandru Mărgineanu,respectându-şi promisiunea zilelorglorioase din iulie, făcea o memo-rabilă propunere. Aceasta a rămasînscrisă în procesul-verbal (nr.14448/1917) al adunării generale aDiviziei a 3-a, prin care se con-semna: "În cea mai glorioasă bătă-lie dată la începutul campaniei detrupele Diviziei a 3-a, s-a eliberatde la 11 iulie 1917 satul Mărăşti, dinmâinile duşmanilor. Bravele noas-tre trupe au mai eliberat în aceamemorabilă bătălie şi alte sate,însă nici unul n-a suferit de pe urmabarbariei duşmane ca satulMărăşti. Nu mai este satul Mărăştide altădată. Este o adevăratăruină. Avem, deci, înalta îndatoriremorală şi patriotică de a pune iarăşipe picioare acel sat.

Înaintea tuturor, noi care l-am cu-cerit, trebuie să luăm iniţiativa în-jghebării unui fond sub numele defondul «Mărăşti», cu care mai târ-ziu să se înalţe un sat şi mai fru-mos, şi mai mare. Doresc ca primacontribuţie să fie dată de ofiţerii, su-bofiţerii şi soldaţii Diviziei a III-a,după care fondul ce se va strângeva fi sporit prin contribuţiile popua-ţiei româneşti. În acest scop, fie-care, după putere, îşi va da obolulsău. Sumele colectate se vorstrânge sub directa supraveghere afiecărui comandant de regiment, în-tocmindu-se, totodată, tabele no-minate cu cei care au cotizat. Dupăstrângerea definitivă a sumelor ele

se vor vărsa de către regimente, cuforme în regulă, Serviciului Inten-denţei Diviziei a III-a, care îmi va ra-porta rezultatul cel mai târziu la 25septembrie".

Propunerea a fost acceptată cumultă însifleţire de "întreaga adu-nare a ofiţerilor generali şi supe-riori, delegaţi ai trupelor Armatei a2-a [...], luându-și fiecare angaja-mentul solemn de a sprijini tot-deauna înfăptuirea patrioticelorscopuri urmărite de Societate".

Ulterior, sprijinind ideea genera-lului Mărgineanu, generalul AlexandruAverescu a convocat pentru 5 de-cembrie 1917, la Coţofeneşti, peTrotuş, unde era sediul Corpului IIArmată, "ofiţerii generali şi supe-riori, delegaţi ai diviziilor" care fă-ceau parte din organica Armateia 2-a, pentru a hotărî asupra pro-punerii comandantului Diviziei a III-a, în privinţa adunării unui fond cetrebuia să restaureze satul Mărăşti.La data precizată au participat laadunarea generală a Armatei a 2-atoţi generalii de corp de armată, co-mandanţii de divizii, de brigăzi şicâte doi comandanţi de regimentdin fiecare divizie.

La întrunire, generalul AlexandruAverescu a propus ca patrioticaidee să fie dezvoltată, în sensulcreării Societăţii cu numele "Mărăşti",din care urma să facă parte toţi os-taşii trupelor şi serviciilor Armatei a2-a. Astfel, delegaţii diviziilor Arma-tei a 2-a s-au constituit, de drept, înprima adunare generală a Societăţii

Societatea „Mărăști”și realizările acesteia de peCâmpul Istoric al bătăliei---------------------------------------------- Valeria Bălescu, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”

- 33 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 34 -

ISTORIE, CULTURĂ

"Mărăşti" . S-a dat citire apoi unuitext de regulament pentru strânge-rea şi administrarea fondurilor ne-cesare operei de restaurare.

Prima adunare generală delibe-rând asupra scopului şi mijloacelorde înfăptuire ale Societăţii, punea,aşadar, bazele primului Statul alSocietăţii "Mărăşti" (redactat defini-tiv la 11 ianuarie 1918). În cuprinsulsău erau consemnate deziderateleimportante ce-şi propunea Societateaa înfăptui:

1.Să perpetueze din generaţie îngeneraţie comemorarea bătăliei dela Mărăşti;

2.Înălţarea unui monument co-memorativ;

3.Refacerea unei porţiuni din lu-crările duşmane;

4.Reconstituirea satului Mărăşti".În acest sens, generalul

Averescu amintea că reconstruireasatului Mărăşti presupunea zidireaunei biserici, a unei şcoli şi, îndeo-sebi, clădirea unei cripte-mausoleucare să adăpostească oseminteleostaşilor români şi străini căzuţi peacest front ş.a.

*În acelaşi cadru, prin vot, a fost

ales şi Comitetul Diriguitor alSocietăţii, constituit din 12 membri.În ansamblu, aceştia erau marii co-mandanţi care-şi conduseseră sprevictorie ostaşii în focul bătăliilor dela Mărăşti şi, iată, că se îngrijijeauşi de sufletele camarazilor care,prin jertfa supremă, asiguraseră untitlu de glorie unităţilor sub drapelulcărora luptaseră. În primul rând,generalul Alexandru Averescu afost desemnat preşedinte deonoare, funcţie pe care a avut-opână în 1938 când a decedat, înlocul său fiind ales apoi generalulArthur Văitoianu. Generalul AlexandruMărgineanu a fost desemnat pre-şedinte activ, funcţie de care s-aachitat cu mare cinste până în anul1930, când a trecut în lumea celordrepţi, fiind apoi înlocuit de genera-lul Gheorghe Văleanu.

Ca membri au fost aleşi genera-lii: Sava Dimitriu, Dabija Gheorghe,Alexiu Alexandru, Negoescu

Gheorghe; coloneii: Macri Ion şiCalotescu Constantin, maiorPaschievici Corneliu, locotenent-coloneii: Gheorghiu D., GheorghiuA., Botez M. Gheorghe. Din rândulacestora a fost ales şi directorulexecutiv, cel care a condus efectivSocietatea, având şi dreptul de a oreprezenta legal. Iniţial, pe aceastăfuncţie a fost desemnat colonelulAngelescu Mihail, iar la 1 noiembrie1920 a fost înlocuit cu generalulSimionescu Grigore. La 1 iulie1923 şi acesta era schimbat, cu ge-neralul Gheorghe Dabija, cel care-şi va îndeplini misiunea cu multădăruire, rămânând fidel Societăţiipână la desfiinţarea acesteia. Elşi-a legat numele, pentru tot-deauna, de multe dintre realizărileSocietăţii "Mărăşti".

Tot atunci au mai fost aleşi: unsecretar al Comitetului, în persoanamaiorului Tătărescu Ştefan, şi uncasier, căpitanul de intendenţăDavid Petre.

Trebuie arătat că, în general, toţicei menţionaţi au activat în cadrulSocietăţii fără a fi retribuiţi, deciprintr-o contribuţie benevolă. Întimp, desigur că vor surveni şi altemodificări de responsabilităţi.

Timp de 31 de ani Societatea"Mărăşti" a funcţionat cu sediul înBucureşti (iniţial str. general Ber-thelot, nr. 83), în acord cu Legea-Decret din 27 iulie 19201,sancţionată de regele Ferdinand I,prin care se recunoştea dreptul depersoană morală şi juridică a acesteia.

De-a lungul timpului, alături depersonalităţile menţionate s-auadăugat şi altele, civile şi militare,fiecare primind calitatea cuvenită încadrul Societăţii, pe măsura impor-tanţei personalităţii sale, dar şidupă măsura aportului la înfăptui-rile Societăţii. De pildă, au fost de-semnaţi ca membri de onoaregeneralii: Gheorghe Văleanu,Arthur Văitoianu, Popovici Ion,Cihoschi Henrich, ConstandacheGheorghe, Manolescu Chiraculea,Moşoiu Traian. Acestora li s-au maiadăugat apoi ministrul ConstantinArgetoianu, P.S.S. Pimen - Mitro-

politul Moldovei şi Sucevei -,Alexandru Zissu, cel care donaseSocietăţii 30 ha de teren în comunaMărăşti, pentru construirea obiecti-velor propuse, generalul ŞtefănescuAmza (ministrul M.Ap.N.), ministrulGeorge Mârzescu, dr. LiviuGigăreanu, prefect al judeţuluiTimiş-Torontal ş.a.

La patru ani după înfiinţare, prinÎnaltul Decret regal nr. 16/3 ianuarie1921, scopul Societăţii era extins,permiţându-i-se şi posibilitatea de acrea noi instituţii: orfelinat, sanato-riu pentru ofiţeri şi trupă etc., înfuncţie de mijloacele materiale decare putea să dispună.

La început Societatea nu a avutun patrimoniu distinct, el a fost do-bândit în timp, prin construcţiile pecare le-a realizat. De altfel, faptulcă Societatea se născuse pe lângăCorpul Diviziei a III-a şi administra-ţia (contabilitatea) Societăţii, pe pe-rioada 1917-1919, a fost făcută totpe lângă această Divizie, cu func-ţionari militari şi, deci, în concor-danţă cu prevederile administraţieimilitare. Ori, prin Decizia din 11/24iulie 1919, administraţia urma să serealizeze după normele contabilită-ţii simple, cu totul aparte de cea acomandamentului Diviziei a III-a.Acest lucru a fost apoi legiferat prinDecizia nr. 18, din 12 septembrie1922, a Înaltei Curţi de Conturi, înSecţiuni Unite, deoarece a stabilitcă Societatea "Mărăşti" nu este oadministraţie publică, ci o Societateparticulară, ce se administreazăconform statutelor, de un ComitetDiriguitor şi Adunarea Generală aSocietăţii şi, ca atare, nu cade subincidenţa art. 253, din Legea asu-pra contabilităţii publice, ce se im-punea tuturor administraţiilor destat.

*Cu toate aceste pregătiri în forţă,

datorită situaţiei dificile de la fron-tierele României şi dislocarea detrupe impuse de necesităţi, Socie-tatea s-a aflat timp de doi ani de laînfiinţare în imposibilitatea înfăptui-rii obiectivelor propuse, datorită ne-putinţei de a strânge fonduri. Totuşi,

- 35 -

ISTORIE, CULTURĂ

începând din 1919, conform Statu-tului, s-au început lucrările de laMărăşti, fiind planificate a se înfăp-tui în mai multe etape. Mai întâis-au întocmit planurile conduceriitehnice a lucrărilor. Pentru aceasta,Societatea a constituit un ServiciuTehnic, în care au lucrat nume demarcă în domeniu, de multe ori fărăplată. Din 22 martie 1919, din acestserviciu au făcut parte: Cretzoiu -arhitect şef, George Cristinel - arhi-tect ajutor, Kosinski - arhitect ajutor,Şerbănescu - constructor desena-tor, Spreitzer - constructor desenator.

După 1920, conducătorul şantie-rului de la Mărăşti a fost în exclusi-vitate arhitectul PandeleŞerbănescu.

Pentru început, a fost necesarăconstruirea a 140 barăci pentruadăpostirea locuitorilor, până ce lise puteau construi casele în ruină.Apoi, au fost astupate şanţurile-tranşee care brăzdau satul Mărăşti,în toate sensurile, activitate care asolicitat munca a aproximativ 400oameni, timp de doi ani.

Lucrările planificate a fi realizatepe Câmpul Istoric de la Mărăşti aufost începute, iniţial, în regie proprie(locuinţe, uzină hidraulică), apoi aufost date în antrepriză. Astfel, înurma unei licitaţii publice, la cares-au prezentat 5 ofertanţi, la 10 fe-bruarie 1920 câştig de cauză aveafirma Romaşcu & C. Blaimayer, dinBucurești, care făcea un rabat de10,27% sub prețul unitar al devize-lor, cu condiția ca Societatea să-ifurnizeze materialele şi uneltele ne-cesare, la un preţ rezonabil.

Aceasta urma să realizeze casepentru săteni, o biserică, o şcoalăşi o uzină hidraulică.

De la început, Societatea a avutîn vedere soluţionarea aprovizionă-rii cu materiale a şantierului de laMărăşti, pentru aceasta fiind ne-voie, în primul rând, de căi deacces şi depozite. S-a urmărit înacest sens punerea în funcţiune acăii ferate înguste "Tişiţa", prin carese realiza legătura dintre Mărăşeştişi Mărăşti (trecea prin satulRăcoasa, cu destinaţia Soveja).

Această linie s-a pus în funcţiunepe la sfârşitul anului 1919, cânds-a consolidat terasamentul, s-aufăcut podurile, s-au construit limitede garaj, prelungindu-se spre garaMărăşeşti, şi s-a adunat o parte dinmaterialul rulant risipit datorită răz-boiului. Pentru că linia trecea la 2km de satul Mărăşti (deci întreRăcoasa-Mărăşti), a fost necesar ase înfiinţa un depozit de tranzit, pelocul cedat de moşierul Negroponte(cel care donase şi terenul pe cares-a construit Mausoleul de la Mărăşeşti,unde sunt înmormântaţi ostaşii că-zuţi pe frontul Armatei I-a române).Până la această cedare depozitulfuncţionase, provizoriu, în una din-tre magaziile oferite de C.F.R., deunde urma ca materialele să fietransportate cu camionul din garaMărăşeşti la gara Societăţii "Tişiţa,la o depărtare de 5-6 km. În ase-menea condiţii grele, în anul 1919au fost transportate la Mărăşti 50-60 vagoane de materiale. De fapt,ele ajungeau mai întâi la Răcoasa,de unde se transportau, apoi, peşoselele precare distruse de război,până la Mărăşti.

Aceasta a impus şi nevoia con-struirii de noi şosele, prevăzute cu"lucrări de artă": poduri, drenajeetc. Una dintre aceste şosele înce-pea din satul Răcoasa, suia princătunul Alba şi continua în liniedreaptă pe platoul de sud al satuluiMărăşti. Locuitorii din Răcoasa peale căror locuri s-a construitaceastă şosea "au cedat în modbenevol locurile lor Primăriei comu-nei Răcoasa". Dar, pentru căaceastă şosea nu putea satisfaceintegral cerinţele de transport dincauza terenului foarte accidentat,permiţând doar tracţiunea animală,s-a căutat posibilitatea unui altdrum practicabil. Acesta s-a găsitpe versantul drept al pârâului Alba.El se întindea pe 6-7 km şi avea opantă de 3-5%. Cu sprijinul locuito-rilor din Răcoasa şi Mărăşti (prinzile de prestaţie, cu aprobareaMinisterului Lucrărilor Publice),această cale a fost terminată abiaîn campania lucrărilor din anul 1921.

Lunile iunie şi iulie ale anului1920 au fost foarte ploioase, faptce a dus la distrugerea şoselelor şia căi ferate înguste "Tişiţa", ceeace a determinat şi o stagnare a lu-crărilor pe şantierul Societăţii. Deaceea, s-a impus necesitatea con-struirii unei linii de Decauville, ceeace a presupus construirea unei căiferate înguste, între cătunul Gogoiu(situat în apropierea căii ferate"Tişiţa") şi satul Mărăşti. Aceste lu-crări s-au dat în antrepriză Societă-ţii "Romaşcu D. & C. Blaimayer",furnizându-i toate materialele ne-cesare, atât pentu instalaţii cât şipentru construirea liniei. Lucrărileau durat jumătate din campaniaanului 1920 şi s-au terminat în pri-măvara anului 1921. Astfel, liniapornea de la calea ferată îngustă"Tişiţa" şi urma cursul pârâuluiDracea-Mare, pe o lungime de 1,4km. Pe această linie au fost făcutetrei poduri peste Dracea, mai multediguri pentru îndepărtarea apelor şio mulţime de tăieturi în maluri.

Dar materialele aduse cu aceas-tă cale ferată până la Mărăşti tre-buiau urcate până la o înălţime de60 m, apoi dirijate unde era nevoie.Pentru înlăturarea acestui incove-nient, Societatea a construit un fu-nicular, compus dintr-un troleu,acţionat de o "locomobilă". Funicu-larul avea o diferenţă de nivel -între punctul de plecare şi punctulde sosire - de 63 m înălţime, pe olungime de 240 m. Deci, o pantă de26-50 m. Astfel, cu cablu şi troleuse trăgea o greutate de aproximativ16-20 tone de material. În acestmod, în anul 1921 (când exploata-rea liniei s-a făcut în regie proprie),s-au transportat cca 7-8000 tonematerial, furaje etc.

Pentru repararea şi întreţinereaacestei linii a fost necesar şi unmare atelier mecanic, înzestrat cudouă strunguri, maşini de găuritrapid, raboteze, forje cu ventila-toare etc. Acestuia i s-a mai adău-gat un alt atelier de lemnărie,înzestrat cu mese de lucru, fierăs-trău circular etc. Apoi, a fost nevoieca pe lângă acestea să fie con-

- 36 -

ISTORIE, CULTURĂ

struite şi locuinţe pentru lucrători,precum şi remize pentru adăposti-rea maşinilor C.F.R.

Luându-se în calcul şi faptul căpentru construirea clădirilor dinMărăşti era nevoie de cărămidăpresată, s-a găsit şi un terenul pen-tru fabricarea acesteia, în lunca sa-tului Gogoiu, în dreapta şoselei ceducea spre Soveja. Pentru început,în 1919, s-a început realizarea că-rămizii cu forme de mână, făcându-se 700.000 buc. cărămizi/an,complet arse. Pentru adăpostirealor, până la uscare, a trebuit să fieconstruite şi şoproane, care ocu-pau o suprafaţă de 3.000 mp.

S-a realizat apoi o uzină, în cares-a instalat o presă malaxor, acţio-nată printr-o maşină cu abur, de 24-30 H.P., cu un debit de 12-15.000buc/zi. În acest fel a fost sporit ran-damentul, nădăjduindu-se a fi rea-lizate cca 2.500.000 buccărămidă/an, complet arse.

Pământul pentru confecţionareacărămizii era adus cu ajutorul unuitroleu, iar apa necesară maşinii şifabricării cărămizilor se trăgea cu opompă de înaltă presiune, într-unbazin construit la o înălţime de 5 m.

Desigur că şi pentru adăpostirealucrătorilor acestei fabrici s-au con-struit locuinţe, tot din cărămidă.

Nevoia de adăpostire a materia-lelor şi animalelor, alimentelor, afăcut ca în lunca Gogoiu să fie rea-lizată o serie de depozite, fapt ma-terializat pe locul "cedat" delocuitorul mărăştean Ioniţă Popa, însuprafaţă de 400 mp. Iniţial, peaceastă suprafaţă au fost instalateşi birourile Administraţiei Societăţii"Mărăşti", Serviciul Tehnic, locuinţaşefului de depozit şi a corpului degardă. Toate aceste construcţii aufost realizate din lemnărie, iar păr-ţile locuibile au fost zidite în interiorcu cărămidă, magaziile fiind prevă-zute în interior cu rafturi şi scule.

Tot la Gogoiu, pe o suprafaţă de700 mp s-a construit şi o magaziepentru adăpostirea lemnăriei şişiţei, iar pentru adăpostirea anima-lelor au fost construite, din cără-midă, două grajduri: unul pe Valea

Dracei cu o suprafaţă de 120 mp,iar celălalt în zona depozitelor de laGogoiu, cu o suprafaţă de 300 mp.

Pentru asigurarea hranei zilnicea lucrătorilor a fost înfiinţată o bru-tărie, precum şi o cantină.

*Satul Mărăşti fiind aşezat pe un

platou lipsit total de apă potabilă,fără vreo fântână, şi pentru că dife-renţa de nivel - de la pânza freativăpână la nivelul aşezării satului -varia între 60-150 m înălţime, lo-cuitorii erau nevoiţi să-şi procureapa necesară de la o fântână aflatăla 1 ½ km depărtare de sat. Acestelucrări au fost date în antrepriză totfirmei "Romaşcu D. & C. Blaimayer"care le-a început în vara anului1919 și le-a terminat în anul 1921.

Apa necesară s-a obţinut princaptarea debitului pârâului Limpejioara,la confluenţa acestuia cu pâraieleAlbaşi Vârlanul. A fost nevoie înacest sens de construirea uneiuzine hidraulice, ce ocupa o supra-faţă de 150 mp, prevăzute cu douăpompe centrifuge de 20 de atmos-fere şi de două motoare pe ben-zină, de 20 C.P. fiecare. Acestemateriale au fost aduse din Elveţiaşi erau deosebit de costisitoare.

Debitul apei la captare era de120 mc/oră, iar pentru colectareapropriu-zisă era nevoie de unbazin, care s-a construit în nordulsatului, la cota 536. Numit bazindistribuitor, acesta era construit dinbeton armat, cu o capacitte de 80mc. El era legat de uzina hidraulicăprintr-o conductă de refulare, dintuburi de fontă în lungime de apro-ximativ 1,3 km, cu un Ø de 100m/m, cu o diferenţă de 132 m înăl-ţime între pompă şi bazinul de so-sire (distribuitor). Apa odată ajunsăîn acest ultim bazin pornea apoispre sat printr-o conductă de distri-buire, tot din fontă, cu acelaşi dia-metru, lungă de 4 km, instalată peşoseaua principală a satului şi curamificaţie spre locul Şcolii. Peaceastă conductă erau instalate - laintrarea şi ieşirea din sat - douăadăpători pentru vite. De aseme-nea, în interiorul satului erau insta-

late 10 guri de apă pentru nevoilepopulaţiei şi 10 guri hidranţi nece-sari activităţilor edilitare, precum şipentru cazuri de incendii.

Toate acestea erau în 1922 dateîn funcţiune.

Mai târziu însă, după cinci animai precis, din lipsă de fonduriaprovizionarea cu apă a satului aîncetat. De aceea, în intenţia de arepune în funcţiunea instalaţia deapă a satului, Societatea a propussătenilor să contribuie şi ei la între-ţinerea conductei, prin cumpărareade combustibil (benzină, ulei). Lo-cuitorii nu au agreat această cola-borare, ba mai mult, unii dintre eis-au dedat la furturi ale pieselor in-stalaţiilor de pe conductă.

Într-o asemenea situaţie,Societatea a venit cu o nouă pro-punere, şi anume înlocuirea moto-rului pe benzină cu unul cu abur,alimentat cu lemne, pe care locui-torii aveau obligaţia să le aducă,gratuit, din pădurea ce se afla înjurul uzinei. Potrivit noii orientări, înacest stadiu, se mai prevedea:schimbarea traseului conductei derefulare pentru a avea o ieşire înscurt, spre nordul satului, unde tre-buia construit un bazin de distribu-ţie, care, la rându-i, urma să fielegat cu conducta existentă în sat.Diametrul acestei conducte eraprevăzut să fie mai redus şi con-fecţionat din ţeavă de fier. Astfel, sepreconiza ca noile instalaţii să fiemai uşor de exploatat, fiind maipractice, cu o mai bună funcţionali-tate şi întreţinere, presiunea ma-ximă fiind planificată la 8atmosfere, "având în vedereenorma diferenţă de nivel între noulbazin şi actuala uzină". În acestsens, la 3 decembrie 1927 ComitetulDiriguitor al Societăţii aproba ofertaIndustriei Fierului din Ploieşti, pen-tru construirea instalaţiei de apă, întermen de 1 an, sub supraveghe-rea inginerului N. Veropol.

Potrivit devizelor apoi, în pe-rioada 1927-1928, s-a realizattransformarea instalaţiilor şi a uzi-nei de apă, precum şi construireaunui bazin distribuitor de apă în sat,

- 37 -

ISTORIE, CULTURĂ

aşa încât la 30 august 1929 ingine-rul N. Veropol semna procesul-ver-bal de recepţie a acestor lucrări.

În timp, intenţia benefică aSocietăţii de a rezolva problema ali-mentării cu apă a satului Mărăşis-a dovedit a fi pe cât de necesarăpe atât de chinuitoare, datorită in-temperiilor: inundaţiile din anii '30 şiaugust 1940; cutremurul din no-iembrie 1940, după cum și precari-tatea disponibilităților financiare aleSocietății, de a le putea repara întimp. În final, toate aceste neajun-suri au avut ca finalitate imposibili-tatea folosirii lucrărilor dealimentare cu apă a satului Mărăști.Apoi, după instalarea la putere aregimului comunist, s-a dorit distru-gerea uzinei hidraulice. Doar inter-venția masivă a locuitorilor audeterminat decizia de a lăsa mo-toarele acestei uzine în sat, pentrua fi folosite la construirea unei morilocale.

Cu toate acestea, din ruine, satulMărăşti renăscuse datorită societă-ţii "Mărăşti", devenind în scurtăvreme un sat modern, alături de lu-crările prezentate fiind realizatecase "stil moldovenesc", zidite cucărămidă presată şi cu tencuieli dinbeton.

*La început, pentru adăpostirea

locuitorilor a căror case fuseserădistruse de război, au fost con-struite în zona depozitelor de laGogoiu, pe o suprafaţă de 200 mp,nişte barăci, prevăzute în interior cupaturi, sobe ş.a. Apoi, începând dintoamna anului 1918 şi până în pri-măvara anului 1919, au fost ame-najate "acceptabil pentru locuit"100 de locuinţe, în mare parte dinscânduri în exterior, iar în interior li-pite cu lut.

După ce în 1919 s-a înfiinţat ser-viciul de construcţii, în campania delucrări ce a urmat, până în anul1920, au fost realizate un număr de14 case de diferite tipuri (5, 12, 13,14, 15, 17, 31, 33 ...), fiind date înfolosinţă pentru cazurile de ur-genţă: familiilor de orfani, invaliziş.a., predarea lor dorindu-se a fi fă-

cută cu prilejul serbării din 11 iulie1920. Dar, vremea fiind rea, pânăla sfârşitul anului 1920 s-au termi-nat doar două case. A urmat apoicampania anului 1921, când s-aurealizat şi celelalte locuinţe, în ge-neral având aceeaşi structură, dife-renţa constituind-o, în funcţie detipul casei, doar camerele mari (va-riind de la 2-3 camere). De pildă, lo-cuinţa cetăţeanului Ioniţă Popescu("tip 17"), situată pe artera princi-pală a satului, era compusă dindouă camere mari, de câte 5-6 m,şi o cameră mai mică pentru bucă-tărie, toate prevăzute cu sobe şiplite. Casa avea două intrări, unpridvor, o scară, o pivniţă pentru ali-mente, iar în spatele casei un chi-ler, pentru păstrarea unelteloragricole. În continuarea chileruluiera un şopron pentru adăpostireacăruţei, iar deasupra lui un pătulpentru porumb. Gospodăria eracompletă cu un "grajd frumos",unde puteau fi adăpostiţi doi cai şitrei vite cornute mari (boi). Deasu-pra acestui grajd era un pătul pen-tru fân, iar în spatele grajduluifusese construită chiar şi o latrină.

Recepţia tuturor caselor a fostfăcută la 25 decembrie 1921, fiinddate în primire locuitorilor.

Apoi, în campania de lucrări aanului următor, 1922, au mai fostîmbunătăţite încă alte 25 de caseţărăneşti, lucrările constând înadăugarea de alte camere, cerda-curi etc.

*Una dintre marile realizări ale

Societăţii "Mărăşti a fost şi rămâneŞcoala "Regina Maria".

Deoarece copiii din Mărăşti mer-geau să înveţe în satul Răcoasa, lao depărtare de 5 km de vatra satu-lui, prima grijă a Societăţii a fost dea le asigura un spaţiu acceptabilpentru formarea şcolară. Pentru în-ceput, a fost transformată în şcoalăuna dintre casele săteşti refăcute,care a început să funcţioneze încădin 1919. Localul a fost prevăzut cutoate cele necesare, iar pentru co-piii orfani Societatea le-a pregătitrechizite, haine etc. Apoi, în anul

1920 s-a început construirea unuilocal de şcoală, corespunzător ce-rinţelor moderne, terminat în 1921şi care purta numele de Şcoala deţesătoare "Regina Maria". Aceastafusese amplasată pe o arteră late-rală a satului, pentru a face posibilăfrecventarea ei şi de către copiii că-tunelor învecinate: Gogo şi Roşculeţi.

Şcoala avea 4 clase mari, încare puteau învăţa până la 200 deelevi, o sală de conferinţe cu o su-prafaţă de 100 mp, o cameră pen-tru cancelarie, una pentrubibliotecă, în dreapta şi stânga lo-cuinţe pentru învăţători, compusedin câte două camere, şi la subsoltrei camere pentru servitori. Şcoalamai era prevăzuită în mijloc cu unvestibul mare pentru recreaţieiarna, realizându-i-se inclusiv mo-bilierul intern. De pildă, între anii1923-1924 şcoala a funcţionat cubănci doar pentru o clasă, cu per-spectiva de a avea câte trei elevi înbancă, deci, într-o clasă puteau ficca 60 de elevi.

"Şcoala primară" - tip "urban", afost recepţionată la 25 decembrie1921, fiind predată lui Ion RaduBaniţă (posibil directorul şcolii).

De la început, maestra Şcolii afost maica Magdalena Iuga, plătitălunar de Societate. După anii '30,datorită unor neînțelegeri cu preotulcomunei, aceasta a plecat laMânăstirea Agapia.

La 4 aprilie 1928, Școala dețesătoare "Regina Maria" intra înposesia a 8 ha teren, prin donaţiamoşierului Al. Zissu. Acelaşi moşiermai dona 2 ha şi pentru şcoala co-munală, care trebuia să o înfiinţezePrimăria Mărăşti, Societatea promi-ţând sprijinul.

Dovadă a eficienței și importan-ței Școala de țesătoare "ReginaMaria" era şi rezultatul expoziţiei or-ganizată în noiembrie-decembrie1929, desfăşurată la teatrul "MariaVentura", din Bucureşti. Manifesta-rea a fost pusă sub patronajul regi-nei Maria iar rezultatul a fost pesteaşteptări, lucrările elevelor ţesă-toare luând locul I pe ţară. Interesulmanifestării a fost sporit şi prin

- 38 -

ISTORIE, CULTURĂ

aportul pictorului Aurel Bordenachecare, alături de tablourile puse învânzare în folosul Societăţii, aexpus şi macheta Mausoleului cese construia, o parte din sculpturiloracestuia, precum şi fotografiile tu-turor lucrărilor şi construcţiilor exe-cutate până la acea dată la Mărăşti.

Pentru că la finele anului şcolar1930/1931 Școala de țesătoare"Regina Maria" fusese desfiinţatăde către Guvern, din motive de"economii bugetare", în toamnaanului 1931 Societatea a obţinutreînfiinţarea acesteia, totodată fiindşi reorganizată. Ea devenea Şcoala"Regina Maria" de ţesătoare şi gos-podărie, pentru că i se adăuga încăun atelier, de croitorie. Şcoala aveapersonal didactic şi profesionalcomplet plătit de Ministerul Instruc-ţiei, iar în grija Societăţii revenea în-treţinerea elevelor. Pentru căacestea proveneau din familii să-race, neputând să-şi plătească în-treţinerea, era necesară intervenţiastatului. Dar pentru că nu tot-deauna erau returnate fondurileplanificate către Societate, ComitetulDirector a hotărât, în principiu, cabursele neacoperite de stat să fiesuportate de Societate. Astfel, în1931, din totalul de 28 eleve fiindalocate de stat burse doar pentru15 (cu 12 lei/zi), restul de 13 erauîntreţinute pe seama Societăţii,banii necesari obţinându-i din eco-nomiile făcute cu întreţinerea șco-lii, din veniturile balurilor şiserbărilor.

La 1 februarie 1933, Şcoala cu-noştea o nouă modificare, bene-fică, devenind Şcoala de Meserie şiMenaj "Regina Maria", cu douăsecţiuni:

1. Secţii de meserii - având ate-lier de ţesut şi croitorie;

2. Secţia de menaj - cuprinzând:bucătărie, spălătorie şi călcat.

Cursul Şcolii era de 5 ani şi aveascopul de a dezvolta în viitoarelestăpâne de case gustul şi pricepe-rea pentru conducerea casei şi afamiliei, şi să "prepare" eleve pen-tru continuarea studiilor de specia-litate.

La şcoală se studia un numărimportant de materii, printre care:religia, România, franceza, aritme-tica, contabilitatea, fizica, chimia,istoria, geografia, zoologia, bota-nica, igiena, noţiuni de puericultură,educaţie civică şi socială, muzică,desen, caligrafie, gospodărie, gim-nastică. Deci, o educaţie pluridisci-plinară. Îndeletnicirile practice seaplicau sistematic, în atelierele deţesut, croitorie, bucătărie, spălăto-rie şi călcat, astfel că la final, ab-solventele obţineau de dreptcalificarea de "maestre" ale Şcoliide meserii şi menaj.

Odată cu trecerea timpului, clă-direa Şcolii a suportat mai multe re-paraţii, mai semnificativă fiind ceasăvârşită în urma stricăciunilor pro-vocate de cutremurul din 9-10 no-iembrie 1940.

În aceeaşi perioadă a anilor '40,din lipsă de fonduri pentru întreți-nere și în perspectiva desființăriiSocietății, generalul Gh. Dabija erade părere că mai potrivit ar fi fostpredarea Școlii către MinisterulApărării Naționale sau Consiliuluide Patronaj, pentru înființarea unuicolegiu militar a orfanilor de război,deoarece "localul era destul despaţios şi dotat cu dependinţele ne-cesare", având 29 de paturi de fierrămase de la fosta Şcoală de gos-podărie şi o cameră de baie, undese puteau instala duşuri.

În continuare se punea problemaŞcolii Primare din Mărăşti.

Pentru că aceasta funcţiona într-unlocal neîncăpător şi neigienic, Co-mitetul Societăţii, în şedinţa din 19februarie 1931, a hotărât să fie mu-tată la Şcoala de ţesătoare şi gos-podărie "Regina Maria", într-oîncăpere care servise drept lo-cuinţă preşedintelui AlexandruMărgineanu (decedat în 1930). Mă-sura se intenţiona a fi provizorie,pentru un an, până când Comitetulşcolar îşi construia un local propriude şcoală. Societatea îşi menţineaangajamentul de a se da Comitetu-lui şcolar suma de 20.000 lei pentrucumpărarea terenului necesar con-struirii şcolii, terenul urmând a fi

cumpărat de Societate şi apoidonat "cu acte". În acest scop, So-cietatea a intervenit la CasaPădurilor pentru aprobarea mate-rialului lemnos necesar, cu o redu-cere de 75%, angajându-se,totodată, să pună la dispoziţiePrimăriei şi grinzi de brazi, careerau la moara Gogoiu. Primăriaînsă nu a construit Şcoala nici maitârziu pe locul donat de Societate(la 21 decembrie 1946), ci l-a vân-dut locuitorului Nicolae Gârlan. Deaceea, şi pentru că Societatea erape cale de desfiinţare, la 18 sep-tembrie 1948, Înspectoratul ŞcolarPutna, cu ordinul 4285/1948, făceacunoscut că Ministerul Învăţămân-tului Public a dispus ca pe lângăŞcoala "Regina Maria" să se înfiin-ţeze Şcoala de 7 clase, recrutândelevi pentru ciclul II complet, şicerea să i se pună la dispoziţie să-lile de clasă necesare. Societateaa aprobat la acea perioadă douăclase.

*Inamicul făcuse din vechea bise-

rică un cuib de mitraliere, fapt pen-tru care armata română a fostnevoită ca prin bombardamente săo distrugă.

Începută a fi construită pe loculcelei vechi, a fost finalizată în 1921.S-a urmărit astfel ca "tipul ei să fiede caracter moldovenesc" şi să co-respundă tuturor regulilor canonice.

În cuprinsul actul de ctitorie seînscria pentru veşnicie următoarele:

"Astăzi 11/24 iulie 1921, zi ani-versară a izbândei ostaşilor români,zi aniversară a înfrângerii duşmani-lor şi a curăţirii satului Mărăşti decotropirea străină, sub Domnia Glo-riosului nostru Rege Ferdinand I şia slăvitei noastre Regina Maria, înprezenţa Alteţelor lor Regale,Principele Moştenitor Carol alRomâniei şi Principesa Elena, defaţă fiind reprezentanţii Guvernului,prezidat de către Primul MinistruGeneral de Corp de ArmatăAlexandru Averescu, membriiSenatului şi Adunării Deputaţilor,ataşaţii militari ai puterilor amice şialiate, trimişii şi delegaţii tuturor

- 39 -

ISTORIE, CULTURĂ

marilor instituţii de Stat şi locuitoriisatelor din regiunea Mărăştilor, cubinecuvântarea şi rugăciunileI.P.S.S. Miron Cristea MitropolitulPrimat al României şi a tuturorpreoţilor de faţă, aşezat-am noi,Comitetul Diriguitor al Societăţii«Mărăşti», sub preşedinţiaGeneralului de Divizie AlexanduMărgineanu, spre veşnică pome-nire a patimilor ţării şi spre neş-tearsă amintire a vitejiei armatelorRomâne, acest pergament în piatrade temelie, a acestui Dumnezeiesclocaş, reclădit de Societatea«Mărăşti» pe locul celui vechi, dă-râmat de trupele de ocupaţie ger-mane, în anul 1917. Cucernică şievlavioasă închinăciune adusăProniei Cereşti de-a pururea ocroti-toare a neamului nostru".

În privinţa picturii, este de amin-tit că generalul Al. Mărgineanu a in-sistat iniţial pe lângă AurelBordenache pentru ca acesta săefectueze pictura interioară a bise-ricii. Artistul însă a declinat propu-nerea, recomandându-l în schimbpe pictorul Ionel Ioanid, ca fiind "celmai distins pictor, singurul care ob-ţinuse marele premiu de la Paris, laconcursul de bizantinism în picturabisericească". Aşadar, biserica afost pictată în stil bizantin şi, potrivitcerinţelor înscrise în contractul din12 iulie 1926, printre lucrările sacreprevăzute a fi realizate se regăseauşi portretele regelui Ferdinand I şial reginei Maria, pe cele două locuride sub cor, după cum, în dreaptaintrării, au fost pictate şi portretelecelor doi renumiţi generali,Alexandru Averescu şi AlexandruMărgineanu.

La loc de cinste, la intrarea bise-ricii, a fost realizată şi Sf. MariaMagdalena, pictură care aminteşteveşnic de hramul sfântului locaş.

Tot la intrarea bisericii, a fostaşezată şi o placă din marmură cumotto-ul ce poartă semnătura regi-nei Maria: "Să reclădim cu dragosteîn amintirea celor căzuţi aici".

În final, pictura integrală a biseri-cii a fost terminată la 1 mai 1927.

A urmat, apoi, înzestrarea sfân-

tului locaş cu toate odoarele nece-sare, iar la recepţia definitivă, la 29mai 1928, existau şi lucrări de elec-trificare, cu dotările corespunză-toare.

În completare, s-a construit oclopotniţă, precum şi o casă paro-hială, recepţia tuturor realizându-sela 9 iunie 1928.

Legat de construirea bisericii s-aimpus o altă realizare notabilă aSocietăţii "Mărăşti", şi anume ame-najarea unui nou cimitir al satului.Pentru că la început acesta era încurtea bisericii, a trebuit să fie stră-mutat în partea de sud a satului,fiind dotat şi cu o împrejmuire so-lidă. În locul ce a devenit liber (la bi-serică) s-a amenajat un frumosparc, fiind plantat cu verdeaţă şipomi roditori dispuşi pe lângă gar-dul bisericii, alături de trandafiraşiurcători.

După efectuarea acestor lucrări,la 10 iunie 1928, s-a produs cumare fast serbarea de sfinţire a bi-sericii din Mărăşti, în prezenţa regi-nei Maria, a A.S.R. Principeleregent Nicolae, reprezentanţi aiGuvernului, clerului, armatei, dele-gaţi din toate regimentele Armateia 2-a care au participat la ofensivade la Mărăşti, împreună cu drape-lele unităţilor, decorate cu Ordinul"Mihai Viteazul". Acestora li s-aualăturat elevi, autorităţi civile pre-cum şi o mare populaţie.

Societatea a sprijinit reclădirea şia altor locaşuri de cult, cum ar fi:schitul Muşunoaiele, biserica dinVizantea Mânăstirească şi bisericade la Gogoiu, care a fost sfinţită în1942.

*În campania de lucrări a anului

1928, mai precis la 27 martie, s-afăcut recepţia a încă două lucrăriedilitare, artistic realizate, de antre-prenorul Gavril Petrescu, după pro-iectul arhitectului PandeleŞerbănescu.

Unul dintre acestea este "Arculde Triumf", aflat la intrarea satului,având o înălţime de 3,70 m. Esteprevăzut, în ambele părţi, cu douăporţi mici, iar în partea de sus

poartă înscrisul: "Câmpul - Istoric -Mărăşti".

Celalată lucrare este Fântânamonument, realizată din piatră şiavând şi o adăpătoare pentru vite.

Dar, dintre toate înfăptuirile So-cietăţii "Mărăşti", un loc aparte îlocupă Mausoleul.

*Odată cu festivitatea de sfinţire a

Bisericii Sf. "Maria-Magdalena", la10 iunie 1928 s-a desfăşurat şi ce-remonia punerii pietrei fundamen-tale a Criptelor-Monument, loc demare pioşenie sufletească, clăditcu scopul de a adăposti oseminteleostaşilor căzuţi în luptele de laMărăşti, şi prin care să se perpe-tueze recunoştinţa veşnică faţă dejertfa lor. Festivitatea s-a petrecutîntr-un cadru maiestuos. Piatra detemelie a Monumentului a fost pusăde regina Maria, însoţită de Princi-pele Moştenitor, regentul Nicolae,de I.P.S.S. Pimen, MitropolitulMoldovei şi Sucevei, de înalţi ofi-ciali şi în prezenţa ostaşilor Armatei a2-a, a unui numeros public.

Referitor la planul Monumentului,este de menţionat faptul că încă din23 martie 1928 era aprobat devizulestimativ propus de arhitectulPandele Şerbănescu (diplomat alŞcolii Superioare de Arhitectură dinParis). În acord cu acesta, în an-samblu, Monumentul cuprindea:"12 osuare pentru osemintele eroi-lor [...], în mijloc cu o sală pentruceremonii, de 6/8 m", prevăzută peo latură cu un altar, iar vis-à-vis cuo criptă mai mare pentru două sar-cofage. Acestea din urmă trebuiausă "rămână vizibile", iar pe lângăele să fie loc pentru a se putea"circula în voie".

Acelaşi deviz stipula ca "în mijlo-cul sălii mari, pe un postament mairidicat", să se facă un sarcofagmare, criptele să fie luminate verti-cal, "prin prize de lumină lux-fer,având diferite efecte obţinute princolorarea geamurilor".

În exterior, deasupra criptelor, îndreapta şi în stânga, "mai avansat",erau prevăzute cele două intrări lacripte, iar lateral - faţă de axul cen-

- 40 -

ISTORIE, CULTURĂ

tral -, erau concepuţi doi piloni des-tinaţi a susţine două vase mari dinbronz, necesare pentru arsul tă-mâii. Pilonii erau prevăzuţi cu douăsocluri avansate, rezervate pentrusculpturi, iar între piloni, pe o placămare de marmură, cu două co-loane antice dorice, urma să fie să-pate numele vitejilor eroi.

Iniţial Mausoleul era planificat afi ridicat la cota 536, dar, din motivefinanciare, s-a renunţat la aceastăidee, rămânând ca, mai târziu, peacel loc să se ridice o statuie a re-gelui Ferdinand, împreună cu a ge-neralilor Averescu şi Mărgineanu,propunere care până la urmă arămas doar la stadiul de proiect.

Pentru că era o lucrare com-plexă, din aceleaşi motive pecu-niare, construirea Mausoleului aînceput mai târziu faţă de celelalteobiective ridicate de Societate, abiaîn anul 1928, după cum am men-ţionat. A fost amplasat la ieşirea denord a satului, pe locul expropriatde la locuitorii: Ioan Băeşu, orfaniiI.N. Iancu şi o parte din terenulObştii moşnenilor mărăşteni. Sepreconiza ca în cursul anului 1935să se termine până pe 12 iulie ceamai mare parte a lucrărilor, ceea cear fi corespuns promisiunii făcuteregelui Carol al II-lea, în 1934, cuprilejul inaugurării statuii "Victoriei",de la Tişiţa, şi dorinţei generaluluiAverescu.

Lucrările pentru construireaMonumentului eroilor de la Mărăştiau trenat apoi, până în 1941, lalipsa fondurilor necesare adău-gându-se şi cauze naturale (inun-daţii, cutremur). Datorită acestoraşi inaugurarea Monumentului s-atot amânat, până către cel de-aldoilea război mondial, iar după iz-bucnirea războiului şi instalarea re-gimului comunist acest lucru a fostimposibil de realizat.

Mausoleul de la Mărăşti este oconstrucţie cu două etaje subte-rane, cu o adâncime totală de 7 m.La primul etaj a fost amenajat mu-zeul Mausoleului, iar la al doileanivel subteran se află cele 12cripte-osuare, în care sunt înhumaţi

aproximativ 5.342 de eroi cunoscuţişi necunoscuţi, români, ruşi şigermani.

Pentru închiderea osuarelor,Industria Română de Cristale şiOglinzi (I.R.C.O.), în anul 1935, aexecutat 12 buc geamuri de semi-cristal, de 7 mm grosime, în dimen-siune de 2/1,40 cm, plane, cupartea de sus rotundă, mate şi gra-vate cu desenul reginei Maria, rea-lizat în stilul Art Nouveau.

Mai târziu, în anul 1940, din dis-poziţia Societăţii "Cultul Eroilor",plutonierul Panait se deplasa laMărăşti pentru reaşezarea osemin-telor în cripte, lucrare finalizată înseptembrie 1941. Astfel, osemin-tele au fost aşezate, în general, pe"nişe ternare" de plăci din betonarmat, iar pe 6 trepte au fost dis-puse craniile. Apoi, în faţa criptelorau fost montate cristalele, cu orna-mente ajurate lateral. Tot la acestnivel, în sala centrală, sunt şi celepatru sarcofage care adăpostescosemintele importanţilor foşti co-mandanţi din timpul bătăliei de laMărăşti: generalul AlexandruAverescu (cel dublu, din sala cen-trală); la dreapta acestuia sarcofa-gele generalilor AlexandruMărgineanu şi Gheorghe Văleanu.Ele au fost realizate de sculptorulCaroll Thot.

De jur-împrejurul celor două sar-cofage au fost realizate cripte-co-lumbare, pentru adăpostireaosemintelor eroilor ofiţeri căzuţi laMărăşti.

În locul fostului Altar (stânga faţăde sarcofagul central), abia în 1941a fost realizat şi sarcofagul pentrugeneralul Arthur Văitoianu , de scul-ptorul Alexandru Nache (Bordena-che). Ornamentaţiilor iniţiale aletuturor sarcofagelor li s-au adăugatapoi altele, în chip de capete de lei,cu belciuge realizate din bronz, câtşi mici basireliefuri cu chipul gene-ralilor respectivi.

În ceea ce priveşte ornamentaţiaexterioară a Monumentului, men-ţionăm că aceasta a fost realizatătot de sculptorul Aurel Bordenache.Aflându-se în 1928 pentru prima

dată la Mărăşti, participând la festi-vitatea de sfinţire a Bisericii şi pu-nerea pietrei fundamentale aMausoleului, pentru că nu putuserealiza pictura bisericii, AurelBordenache promitea generaluluiAlexandru Mărgineanu executarea"fără pretenţii materiale" a tuturorlucrărilor de modelaje care vor finecesare pentru Mausoleu, promi-siune pe care a şi onorat-o în 1929.La 10 noiembrie 1929, în prezenţaarhitectului Pandele Şerbănescu,delegatul Societăţii "Mărăşti", s-auşi recepţionat şi luat în primire"toate modelajele pentru decoraţiu-nea artistică a Monumentului", careerau:

1.) "Haut-relieful din stânga (in-trării) în dimensiune de 4 x 2,75, re-prezentând «Cinstirea Eroilor deŢară - Armată şi Văduve», compusdin trei figuri şi un cal (în bas-relief),două văduve, o tânără adolescentăşi un copil mic întregi";

2.) "Haut-relieful din dreapta (in-trării) de 4 x 2,75, reprezentând, deasemenea, onoarea eroilor, com-pus din 6 figuri: un cal şi un vultur,din care o parte bas-relief şi restulîntregi, adică pe un fond de drapelapare Vulturul Ţării aducând o ra-mură de stejar în cioc; un gradatcălare dând onorul la drapel; un ve-teran - tot cu drapelul (bas-relief) şibătrânul părinte şi bătrâna mamăcu doi nepoţi - întregi";

3.) Grupul central (din parculMausoleului) - simbolizând "exem-plul dat de eroi urmaşilor, conceputdin două figuri mai mari ca mări-mea naturală, reprezentat printr-unsoldat murind ce trece Făclia nea-mului unui tânăr adolescent, ţăran (...)".

În 1934 toate aceste mulaje eraudeja turnate în gips, de CarollGirolami, sub supravegherea scul-ptorului A. Bordenache, şi se gă-seau la Bucureşti, fiind montate peplacaje de lemn într-o sală mare dela fabrica de mobilă din ŞoseauaBasarab, nr. 27, pentru a putea fivăzute de turnătorii în bronz, înscopul ofertelor ce urmau a fi fă-cute. Apoi, în vara anului 1935, mo-delele au fost turnate în bronz de

- 41 -

ISTORIE, CULTURĂ

Turnătoria "Gh. Dănilă" (Bucureşti).De menţionat este şi faptul că ma-terialul necesar acestor lucrări a fostacordat de Ministerul Armamentului,Inspectoratul General Tehnic alArmatei (Direcţia Materialelor), prinaprobare guvernamentală (Gh.Tătărescu), provenind din ţevileunor tunuri grele.

La exterior, Monumentul a fostplacat, în 1935, cu piatră "albă deSlănic", la recomandarea antrepre-norului Gavril Petrescu. Tot în exte-rior, pe faţa Mausoleului, înintrândul dintre cei doi stâlpi de pia-tră, de lângă pilonii cu haut-reliefuri,au fost aşezate cele 15 plăci dinmarmură albă de Cararra, lustruită,pe care au fost încrustate numeleeroilor cunoscuţi, înhumaţi înMausoleu. Această lucrare a fostexecutată în 1935, de sculptorul înmarmură Nicolae Colios (dinFocşani).

Totodată, s-au efectuat (în cam-pania din 1936) şi lucrările de "an-turare" ale Monumentului, carecuprindeau: "facerea zidăriei depiatră în jurul monumentului, pa-vaje, consolidarea malurilor, insta-larea apei şi scurgerii ei de labazinul construit în faţa monumen-tului; se comandase toată fierărianecesară împrejmuirii, inclusivdouă lampadare (realizate în Atelierulde sculptură "Gh. Stănculescu"); îndreptul monumentului s-au montatpe stâlpi de fier lămpile necesare;s-a nivelat şi pavat terenul din faţaîmprejmuirii, consolidându-se ma-lurile din faţă printr-un enorm zid depiatră, cu balustradă; s-au montattoate bronzurile interioare şi ex-terne care decorează acestMonument, urmând ca în anul ur-mător, 1937, pe locul rezervat vehi-culelor, să se facă un pavaj debolovani, până în dreptul consoli-dării malului.

La 4 februarie 1936, antreprizaBalaban Trifu se angaja să reali-zeze, în termen de 40 de zile, gar-dul împrejmuitor al Monumentului,din fier, în lungime de 300 ml, pre-văzut cu două porţi mici şi douămari. Din patru în patru metri, pe

acest gard au fost fixate orna-mente, "făclii" şi "săbii", din fontă,în total: 104 "făclii" şi 52 "săbii".

Doi vulturi din bronz, opera scul-ptorului Spiridon Georgescu, stră-juiau de-o parte şi de alta a celordouă mari intrări, în memoria ne-pieritoare a unei bătălii emblematice.

Străjuiau - am spus -, pentru căînainte de anul 2005 unul dintreaceşti doi vulturi (cel de la intrareadin dreapta) a fost înstrăinat, printr-o atitudine de neînţeles, tocmai decătre autorităţile focşănene (careau şi sarcina protejării acestui pa-trimoniu), pentru a fi amplasat pesoclul unui alt monument, aflat înfaţa Garnizoanei Brigăzii 282Focşani.

Grija Societăţii "Mărăşti" a fostde a amenaja şi calea de accesspre Monument, pentru aceastafiind expropiată suprafaţa de 1715mp (cu 8 lei mp) din terenul unor lo-cuitori, pentru alinierea şi lărgireadrumului din dreptul Criptelor -Mousoleu.

Pentru consolidarea terenului pecare se afla Monumentul (datorităploilor versantul abrupt din dreaptase măcina), în septembrie 1939 s-au început — de către antreprizaG. Petrescu — lucrările de sprijinirea acestui mal. S-a făcut astfel o zi-dire din piatră, lucrare care s-a în-ceput de la intersecţia şoselelor ceduc - una spre Monument şi cea-laltă spre Uzina de apă, până ladigul cel mare, lucrare finalizată la1 mai 1941.

După numeroase amânări, învara anului 1938, când cripteleerau "aproape gata", se preconizainaugurarea Monumentului, la careîşi anunţase prezenţa regele Carolal II-lea. Două motive însemnateînsă făcuse ca festivitatea să fieamânată: pe de o parte, vremeaploioasă şi desfundarea drumurilorfăcuse impracticabilă şoseaua spreMărăşti; iar pe de altă parte, lipsamareşalului Averescu din ţară.

La scurt timp însă, un fapt dure-ros avea să ducă iarăşi la amâna-rea evenimentului. Cel care fusesemarele strateg de la Mărăşti, ge-

neralul Alexandru Averescu (deve-nit mareşal din 1930), Comandan-tul Armatei a 2-a române,dispăruse dintre cei vii, la 4/5 oc-tombrie 1938, fiind adus şi înmor-mântat în sarcofagul ce-i fusesedestinat, la Mausoleul Mărăşti, înmijlocul ostaşilor pe care-i condu-sese spre victorie, în vara anului1917. Pe aceleaşi locuri, cu opt aniîn urmă (1930), avusese parte de omare bucurie. Din partea Societăţii"Mărăşti", în cadrul unei fastuoasemanifestări, îi fusese înmânat Bas-tonul de conducător, pe de o parteîn amintirea victorioaselor lupte re-purtate în anul 1917, iar pe de altăparte, pentru implicarea în recons-trucţia satului Mărăşti.

În aceste condiţii, noul preşe-dinte de onoare al Societăţii a de-venit generalul Arthur Văitoianu.

În aceeaşi perioadă, generalulDabija, directorul Societăţii, amin-tea Comitetului Director de decizialuată în 28 iunie 1934 (după moar-tea soţiei mareşalului Averescu,Clotilda), prin care se prevedea că"atunci când va muri Al. Averescusă se aducă şi rămăşiţele soţieisale de la Turnu Severin şi (să fie)depuse în acelaşi sarcofag". Faptulnu s-a putut materializa în 1938, deaceea se propunea ca sarcofagulmare al mareşalului Al. Averescu săfie înlocuit cu unul pentru o per-soană, iar partea cealaltă să fiedusă la biserică şi, ca sarcofag in-dependent, să fie amplasat îndreapta tindei bisericii, iar sub par-doseală sa să se facă o criptă caresă adăpostească oseminteleClotildei Averescu.

După această dată, în timp, prindemersuri către moştenitorii familieiAverescu (a avut doi copii adoptivi),osemintele Clotildei Averescu aufost aduse într-un final la Mărăşti.În anul 1943 coşciugul său segăsea aşezat, provizoriu, în sarco-fagul din altar (destinat generaluluiArthur Văitoianu).

În memoria mareşalului AlexandruAverescu, Societatea i-a ridicat înfaţa Mausoleului şi un bust dinbronz.

- 42 -

ISTORIE, CULTURĂ

Bustul propriu-zis a fost realizatde sculptorul Oscar Späethe, înmărime de 1¼ (unu şi un sfert),până sub talie, şi-l înfăţişează pemarele strateg în "ţinută de campa-nie, cu mantaua pe umeri, de o per-fectă asemănare şi într-o atitudinedemnă pentru locul indicat". Lucra-rea a fost definitivată şi recepţio-nată la 10 iulie 1940, la Bucureşti. Aurmat, apoi, realizarea socluluipentru susţinerea acestui bust,care a fost realizat de firma"Marmi", din "placaj de piatră deVratza". Recepţia definitivă s-afăcut la 7 octombrie 1940.

Inscripţia ce o poartă este: "Ma-reşalul României AlexandruAverescu/1859-1938".

În legătură cu ridicarea bustuluimareşalului Averescu, în aceeaşiperioadă (1940-1941), s-au impusa fi realizate şi alte lucrări "lucrăride pietrărie", fiind executat un noufronton al Monumentului, pe axulcentral, care să permită ridicareanivelului de montare a stemei ţării(turnată în bronz). Oricum, aceastăstemă nu a dăinuit mult, pentru că,la fel ca şi alte ornamente careaminteau de regalitate, a fost înde-părtată după instaurarea regimuluicomunist. La început aceste orna-mente au fost astupate cu hârtiesau material de culoare roşie, dupăcare unele au dispărut definitiv.

La începutul anului 1934, ComitetulDiriguitor a decis amenajarea unui"muzeu în care să se strângă oparte din trofeele şi obiectele de cu-riozitate deosebită, cucerite de duş-man în bătălia de la Mărăşti". Aufost delegaţi pentru a se ocupa deorganizarea acestuia generalulDabija şi colonelul Ionescu Munte.

Pentru înzestrarea acestuimuzeu a trebuit să se intervină laMinisterul Apărării Naţionale, "sprea [...] da o parte din armamentul șimuniția de tot felul, din epoca ma-relui război". De asemenea, se pro-puneau şi demersuri la MuzeulMilitar (aflat atunci în parcul Carol),pentru a dona o parte din obiecteleistorice necesare: "uniforme, foto-grafii, tablouri cu episoade din tim-

pul marelui război şi, în special, depe frontul Armatei a 2-a". În acelaşiscop, se urmărea şi confecţionareaunor manechine, "reprezentând ti-puri de luptători români, precum şiai armatelor amice şi inamice, do-taţi cu armament din timpul mareluirăzboi"; confecţionarea unor pano-plii pentru aşezarea pieselor de ar-mament, iar "pentru a arăta geniulmilitar [...], scene, episoade istoricedin timpul marelui război. La loc decinste erau prevăzute a fi așezatetablouri sau picturi în ulei, care săreprezinte pe regele Ferdinand I şiregina Maria în ținută de război, peprincipele moştenitor Carol, pre-cum şi foşti comandanţi de unităţi,până la şefii de corp de armată şi,eventual, ofiţerii decoraţi cu Ordinul«Mihai Viteazul»", pentru fapte debravură pe frontul de la Mărăşti.

Se planificase şi confecţionareaunor "troiţe de stejar, cu inscripţii is-torice, care să releve ofensiva de laMărăşti", cu referire la Regimentele: 2Vânători "Argeş", 22 "Dâmboviţa",28 Infanterie "Radu-Negru", 30"Muscel", 17 "Mehedinţi" şi 18"Gorj". Ele urmau a fi montate înbeton, pe Câmpul Istoric de laMărăşti, în dreptul locurilor pe undeluptaseră fiecare.

De asemenea, se prevăzuse şiconfecţionarea a "două planşe degips, în relief, dintre care una cu re-giunea Câmpului Istoric Mărăşti şio alta cu întreaga regiune a câm-pului de operaţii al Armatei a 2-a,cuprinsă între Tg. Ocna-Varniţa",care să înfăţişeze "dispozitivele ar-matelor amice şi inamice, cu direc-ţiunile de atac ale ArmateiRomâne".

Mai apoi, în primăvara anului1936, maiorul Nicolaescu N. Ioan aprimit misiunea ca până la sfârşitulaceluiaşi an să definitiveze organi-zarea muzeului. Termenul nu aputut fi respectat, numitului maiorluându-i mai mult timp să amena-jeze punctul muzeistic, pentru că,aşa cum specifica în raportul infor-mativ, această activitate o făcuse"în timpul liber (sărbători, învoiri,concedii legale)".

La 18 decembrie 1937, pentrumuzeu au mai fost realizate: 9 ta-blouri încadrate în rame; au fost tă-iate geamuri pentru încadratfotografii (erau în total 628 fotogra-fii şi 120 diapozitive); au fost trans-portate de la Târgovişte la Mărăşti4 lăzi cu arme vechi.

În timp, s-au mai adăugat şi alteobiecte. Astfel, după moartea ma-reşalului Averescu, la 13 martie1939, au fost aduse o serie deobiecte ale acestuia pentru a fiexpuse.

În timpul celui de-al doilea războimondial şi în perioada ce i-a urmat,patrimoniul Societăţii s-a depreciatsau a dispărut, în mare parte dato-rită locuitorilor. Aşa s-a întâmplat depildă la 8 mai 1945, când muzeul afost prădat de hoţi, care "au stricatuşa şi au furat de pe panoplie 7arme, 4 săbii, 3 revolvere tipfrancez".

Când plutonierul major NăstaseSimion (administrator şi custode alCâmpului Istoric) preda la 17 au-gust 1945 gestiunea lui Iftimie Mi-hăilă, în muzeu se aflau importanteobiecte: "arme şi carabine modelediferite - 68 buc, revolvere modelediferite - 1 buc, pistoale vechi cucapse - 5 buc, săbii - 66 buc, tecide sabie - 39 buc, baionete obiş-nuite - 6 buc, baionete [...] - 33 buc,baionete lungi cu tăiș - 23 buc, te-sace - 18 buc, puști mitraliere - 3buc, lănci de cavalerie - 4 buc, căştiromâneşti - 5 buc, căşti germane -8 buc, grenade de mână defensive- 2 buc, lopeţi tip «Lineman» - 2buc, capete bronz - 3 buc, teci pen-tru tesace - 2 buc, teci pentru baio-nete lungi, ascuţite - 8 buc, tecipentru baionete lungi, cu tăiş - 3buc, vergi armă - 12 buc, încărcă-toare F(P)M - 1 buc, mitraliere dife-rite modele - 4 buc, mortiere detranşee cu proiectilul său - 1 buc,aruncătoare de mine - 3 buc, arun-cătoare de grenade (ruseşti) - 2buc, aparat de ochire pentru artile-rie - 1 buc, obuze diferite calibre -13 buc, manechine echipate - 6buc, tablouri - 6 buc, plăci de bronzşi ordine de zi - 8 buc, hărţi (planuri

- 43 -

ISTORIE, CULTURĂ

directoare) - 2 buc, relief - 1 buc,pictură reprezentând pe generalulMărgineanu - 1 buc, fotografii cuimagini din războiul 1916/1918 -300 buc, rame de lemn cu geam,cu 4 rânduri de fotografii - 15 buc,rame cu geam şi fotografii - 6 buc,inventar cu efectele mareşaluluiAverescu (14 piese)".

Printre lucrările de mare anver-gură înfăptuite de Societate în satulMărăşti a fost realizată şi instalaţiade electrificare, atât pentru ilumina-tul public cât şi pentru iluminatul ce-lorlalte obiective (mausoleu,biserică, şcoală, uzine ş.a). Recep-ţia definitivă a acestor lucrări s-apetrecut în anul 1942 şi făceaobiectul celor începute în aprilie1936, de antrepriza ingineruluiMircea Vidraşcu, garantat de antre-priza Gavril Petrescu. Pentru că M.Vidraşcu a abandonat lucrările, din28 noiembrie 1937 acestea au fostpreluate de garantul GavrilPetrescu.

În 1943, în conjunctura decizieide predare a Societăţii "Mărăşti"către Asociaţia «Regina Maria»pentru Cultul Eroilor (iniţial înfiinţatăcu titulatura de: "Societate mormin-tele eroilor căzuţi în război"),aceasta nu s-a făcut la termenulpotrivit de lege pentru că Societateanu terminase în totalitate lucrărilede refacere ale satului Mărăşti.

Una dintre aceste lucrări era şiinstalaţia electrică, care trebuia re-vizuită, pentru că stălpii de lemn, înmare parte, putreziseră. Pentruaceasta, Societatea a obţinut de laC.F.R. o serie de materiale precumşi lucrători specializaţi, pentru exe-cutarea lucrărilor în mod gratuit.

*Tuturor acestor înfăptuiri, le-a

mai fost adăugat şi Căminul Cultural"Mareşal Averescu", aşezământfondat în memoria fostului preşe-dinte onorific al Societăţii. Acestaavea să funcţioneze în CasaParohială, din 10 noiembrie 1942,momentele culturale urmând a sedesfăşura într-o sală de clasă aŞcolii "Regina Maria".

În 1943, Societatea făcea apel la

Fundaţia regală "Mihai I", pentrua-i fi donate un număr de cărţi, înscopul întemeierii unei biblioteci,care să servească la culturalizareamaselor. Ajutorul a venit, apoi, prin:Ministerul Propagandei Naţionale,Casa Şcoalelor, Ministerul Cultelorşi Artelor. În acest fel, CăminuluiCultural "Mareşal Averescu" i-aufost trimise un număr de 200 titluridiverse (pentru că unele erau înmai multe volume, în total au fost287 cărţi).

În acelaşi scop nobil, Căminul afost dotat şi cu un aparat de radio,care, la 28 decembrie 1947, înurma ordinului Comandaturii sovie-tice, a trebuit să fie predat coman-dantului sovietic de la Vidra (jud.Putna).

III. Desfiinţarea Societăţii şi predarea patrimoniului

Potrivit prevederilor DecretuluiLege nr. 2532/1940 (art. 13, al. 2),publicat în "Monitorul Oficial" nr.176/1940, Partea I-a, Societatea"Mărăşti" trebuia să-şi înceteze ac-tivitatea iar întregul său patrimoniuurma să-l predea Aşezământului«Regina Maria» pentru CultulEroilor. Dar, pentru că Societateanu-şi terminase de construit toateobiectivele, în acord cu prevederilestatutare, "Comitetul pentru contro-lul asociaţiilor de foşti luptători" îicomunica la 15 aprilie 1943 că ahotărât amânarea predării întregu-lui patrimoniu, până la finalizareaprogramului de lucrări. Se preco-niza ca totul să fie gata la 24 iulie1943, astfel ca în duminica de 25iulie, o dată cu ceremonia bătălieide la Mărăşti, să aibă loc şi cere-monia de inaugurare a Mausoleului,în prezenţa regelui Mihai şi a lui IonAntonescu. Evoluţia evenimentelorpolitice nu a permis însă acestlucru.

După război, pe măsură ce seproducea intrarea în sfera de pe-netrare a ideologiei comuniste,acest lucru se va resimţi şi peCâmpul Istoric de la Mărăşti, ope-rele acestuia fiind supuse la unele

transformări, în general, cele legatede regimul monarhic. De pildă, la 1aprilie 1948, custodele MihăilăIftimie i s-a făcut cunoscut că tre-buia să şteargă "orice inscripţie dela Şcoală şi Uzina electrică, careamintea de regalitate"; să "ridicetoate tablourile cu regeleFerdinand, regina Maria şi Mihai dela sala de festivităţi de la şcoală,cancelaria administrativă, muzeulistoric, cripta-mausoleu, a uşilor dela intrarea în cripte". Instrucţiunilespuneau că pentru îndepărtareaunor asemenea însemne regaletrebuiau acoperite "cu pânză sauhărtie roşie ornamentele de cimentde la coloanele din interiorul cripte-lor, iar la cristale, se va acoperi co-roana regală şi monograma regineiMaria".

La 30 iunie 1948 se raporta exe-cutarea ordinului.

În acea vreme au fost îndepăr-tate şi cele trei icoane de la altarulMausoleului, ele fiind solicitate decătre locuitorii satului Gogoiu, pen-tru a le duce în biserica lor, alăturide încă alte două troiţe de laŞcoală, aceasta fiind lipsită deodoare. La 7 septembrie 1948 pri-meau răspunsul Societăţii, princare aflau că le puteau doar împru-muta, cu condiţia ca atunci când lise va cere să-i fie înapoiate imediat.

Instalarea la conducerea comu-nei a unor oameni zeloşi, susţină-tori ai comunismului, la acea vremeau adus multe prejudicii importan-telor edificii clădite de Societate, înmemoria ostaşilor morţi pentru dăi-nuirea şi liniştea Ţării. În loc să con-solideze, nou-veniţii s-au apucat sădistrugă ceea ce alţii cu mare chinau înfăptuit. Uneori au avut şi spri-jinul localnicilor, ai celor pentru carese construiseră importantele obiec-tive. Într-un asemenea context, la22 mai 1948, era vândut prin licita-ţie, de către notar, localul uzinei hi-draulice. În perioada iunie -septembrie 1948 s-au petrecut şimulte cazuri de furturi şi stricăciuniale sătenilor din avutul Societăţii"Mărăşti", cum ar fi: ruperea florilordin parcul Mausoleului; tăierea sal-

câmilor din plantaţie; răufăcătorii audemontat cu ciocane şi dălţi o por-ţiune din gardul de fier al Mausoleului,iar pentru că au fost surprinşi devecini nu au reuşit să-l disloce dinbeton, ci, numai l-au sfărâmat şideplasat; locuitoarea Ioana Gj. Trifua fost găsită de învăţătorul Gh.Jinga prin plantaţia de protecţie aMausoleului, tăind cu toporul stâlpiişi salcâmii din plantaţie ş.a.

Pentru că obiectivele istorice în-făptuite se deteriorau continuu iarSocietatea nu mai dispunea de fon-duri pentru a le întreţine, la 22 iunie1948, aceasta încă cerea ajutor bă-nesc la Guvern, primului-ministrudr. Petru Groza, pentru a putea sărepare: Mausoleul, în care erau in-filtraţii majore, biserica, clopotniţa,casa parohială, precum şi realiza-rea modificărilor impuse de noulregim, privind înlocuirea ornamen-telor la cripte.

În afară de aceste solicitări denatură materială, Societatea inter-venea la acelaşi Guvern şi pentru alua măsuri în vederea anihilării ten-dinţelor abuzive ale conducătorilorpolitici, care ajunseseră până laarestarea custodelui Mihăilă Iftimie(7 ianuarie 1949), la spargerea uzi-nei hidraulice şi tendinţa de a sus-trage materialele găsite, orisustragerea arhivei Societăţii etc.

Deci, patrimoniul Societăţii"Mărăşti" trebuia predat AşezământuluiNaţional «Regina Maria» pentruCultul Eroilor care, la rându-i, era şiel desfiinţat, prin Decretul nr.48/1948, publicat în "MonitorulOficial" nr. 124/31 mai 1948.

Ca urmare a acestor succesiunide desfiinţare, potrivit Decretuluiamintit, întregul patrimoniu alAşezământului trecea la MinisterulApărării Naţionale, conformDeciziei Ministeriale nr. 297/8 iunie1948 (document semnat de minis-trul Apărării Naţionale, Emil Bodnăraş).

Anul următor, prin Decizia Minis-terului Apărării Naţionale (DirecţiaAdministraţie şi Gospodărie), bu-nurile Aşezământului erau trecutecătre Muzeul Militar Naţional,acesta fiind înştiinţat prin adresa nr.

1177/23.06.1949. De fapt, în ceeace priveşte patrimoniul Societăţii"Mărăşti", fusese preluat deMinisterul Apărării Naţionale doarMausoleul, restul patrimoniului tre-când în responsabilitatea PrimărieiMărăşti, potrivit unei analize din 15decembrie 1948.

Prin Hotărârea Consiliului deMiniştri nr. 989/1952 şi OrdinulCircular nr. 17.632/1952, alConsiliului de Miniştri, majoritateacriptelor de război (definitive sauprovizorii), cripte sau osuare deeroi au fost date pentru întreţinere,înfrumuseţare şi pază în sarcinasfaturilor populare pe teritoriul că-rora se găseau, rămânând, totuşi,câteva în sarcina MinisteruluiForţelor Armate (M.F.A.), printrecare şi Mausoleul de la Mărăşti.Acest fapt era adus la cunoştinţăde către M.F.A. (Direcţia Cazare şiExploatare Cazărmi) serviciului si-miliar al Regiunii II Militare. Prin co-municatul în cauză se consemna:"Se face cunoscut că potrivit art.13, din Legea operelor comemora-tive de război, publicată în«Monitorul Oficial» nr. 124/31. 05.1948, terenul şi mausoleele câm-purilor istorice de la Mărăşti, Mărăşeştiau trecut asupra Ministerului Forţe-lor Armate, întrucât societăţile res-pective care au organizat acestelucrări şi-au încetat activitatea". Caurmare, s-a dat Ordinul secret nr.61.408/13.02.1953, al Regiunii I-aMilitare, "să ia măsuri de îngrijire aacestor mausolee ca bunuri ale ar-matei".

La acea dată, aceste mărturii dejertfă şi eroism erau date uitării,fiind total neîngrijite.

În baza celor de mai sus, la 12martie 1953, se prezentau laMărăşti delegaţii: tehn. sublt.Dumitru Constantin şi A.C. CocrişVirgil, ambii de la U.M. nr. 13045,asistaţi fiind de Setrărescu M. Gh.,delegat din partea Muzeului MilitarNaţional din Bucureşti, fără a fi defaţă cineva de la care să preiavreun inventar.

Astfel, neprezentându-se oricinede la care să ia în primire, delegaţii

amintiţi mai sus s-au adresat Pri-măriei din localitate, "unde nu augăsit nimic", nici o evidenţă. Deaceea, au preluat ceea ce găsi-seră, realizând în prealabil un "re-censământ al tuturor bunurilor".Aşa s-a procedat la "luarea în pri-mire a părţii imobile, mobile şi aobiectelor istorice ale Mausoleuluidin Mărăşti".

În prezent, atât Mausoleul cât şicelelalte obiective, sunt în adminis-trarea autorităţilor judeţene, caretrebuie să se ocupe de întreţinerealor şi, prin acesta, de înfăptuirea"operei de propagandă", scopulpentru care Societatea "Mărăşti",timp de 31 de ani (1917-1948), s-astrăduit să ţină trează conştiinţa oa-menilor, despre ceea ce a însem-nat Bătălia de la Mărăşti pentruistoria Ţării şi nu numai.

În ceea ce ne priveşte, evocândîncă o dată marea strădanie aSocietăţii "Mărăşti", pentru a nelăsa mărturie Câmpul Istoric de laMărăşti, ne alăturăm cu sufletul tu-turor acelor români care au luptat şiau clădit pe urma războiului, tocmaipentru a nu-i uita, pentru a le rea-duce în actualitate marile frămân-tări şi maiestuoasele înfăptuiri,pentru a ne aduce, astfel, prinosulde recunoştinţă faţă de toţi cei pen-tru care viaţa a fost ultima redută,în calea vrăşmaşilor din oricevreme.

Note:

1. Lege publicată în "MonitorulOficial" nr. 92/27 iulie 1920, modifi-cată ulteror, pe măsură ce se im-puneau noi necesităţi, pe careSocietatea trebuia să le rezolve.

ISTORIE, CULTURĂ

- 44 -

Regimentul 48 Infanterie Buzău,momente de glorie în Războiulpentru Întregirea României.Campania din sudul Basarabiei---------------------------------------------- Locotenent colonel Liviu Corciu, Divizia 2 Infanterie „Getica”

MOTTO:Armata rusă a fost lovită mortal de revoluţia bolşevică. (...) Soldaţii cerură încheierea imediată a păcii şidemobilizarea; în cazul în care aceste lucruri nu s-ar realiza, ei anunţară că vor părăsi frontul. (...)Moldova cunoscu astfel o nouă calamitate, aceea a retragerii destrăbălate a armatelor ruseşti cu cortejul ei debrigandaje pe spinarea nenorocitului popor. Constantin Kiriţescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României

CGenerată de dezagregarea unităţilor armatei ruse depe frontul românesc, urmare a izbucnirii la Petrograd arevoluţiei bolşevice, situaţia din toamna anului 1917 esteamplu descrisă de istoricul Constantin Kiritzescu1, careprezintă felul în care unităţile armatei ruse, bolşevizate,se reatrăgeau spre casă pe drumurile Moldovei, pline decete de soldaţi, fugari de pe front, (...) ducând cu ei arme,tunuri, cai, vehicule şi fondurile statului.

Sătui de război, molipsiţi de ideile vehiculate de agita-torii bolşevici, anume că armistiţiul recent încheiat ar în-semna de fapt sfârşitul războiului, soldaţii ruşi luau cuasalt trenurile, grămădindu-se unii peste alţii pe acoperi-şurile vagoanelor, pe scări, pe tampoane, devastând gă-rile şi vagoanele, ameninţând cu armele pe maşinişti şipe funcţionari.2

Îngrijorat de situaţia armatei ruse care, pe de-o partepărăsea în masă linia frontului, iar pe de altă parte se gră-

bea spre Basarabia, jefuind satele prin care treceau, bat-jocorind populaţia, şi chiar vânzându-şi efectele militare,uneori chiar armele şi muniţia, Marele Cartier Generalromân a luat imediat măsuri energice. În primul rând aînlocuit sectoarele de front părăsite de unităţile armateiruse cu unităţi româneşti, ajungându-se ca tot frontul săfie ocupat numai de armata română.

O altă măsură luată a fost împărţirea teritoriului dinspatele frontului în zone3, în fâşii paralele, de la Nord laSud, de la linia frontului până la Prut, fiecare zonă fiinddată în paza unei divizii române, a cărei misiune era săsupravegheze unităţile ruse din zona respectivă, să îm-piedice dezertarea lor cu armele şi să reprime încercărilede brigandaje.

Divizia 13 Infanterie, din care făcea parte şi Regimen-tul 48/49 Infanterie, se afla în rezerva Armatei I, alăturide Diviziile 11 Infanterie, 1 şi 2 de Cavalerie şi Regimentul

ISTORIE, CULTURĂ

- 45 -

De ce se scot la lumina tiparului fapte şi lucruri de acum aproape 100 de ani? Mai vibrează azi în noiresorturile care vibrau în cei de acum aproape un secol? Răspunsul ar putea fi într-un fragment dintr-o scrisoare particulară, publicat în volumul „Bucovina desrobită”, în care voluntarul bucovinean IonGrămadă, doctor în litere al universităţii din Viena, om de ştiinţă şi scriitor, căzut în ataculCireşoaiei la 9 septembrie 1917, în rândurile Regimentului 8 Vânători, scria: ” ... câtă frumuseţesublimă cuprinde jertfirea de sine, jertfirea făcută de bună voie. Sunt momente când simţi parcăînsăşi suflarea Dumnezeirii cum îţi atinge fruntea ca o adiere binefăcătoare. Şi atunci uiţi tot ce aiiubit în viaţă, tot ce-i călător ca nisipul pustiului şi nu regreţi de loc lumea ce ai lăsat-o în urmă.”

Mai suntem noi, cei de azi, la înălţimea valorilor morale ale celor de ieri? Presupunem că da.Sperăm că nu va fi nevoie de confirmare...

5 Călăraşi, şi primise responsabilitatea zonei cu centrul laBârlad.

Astfel, după ce este retras în refacere ca urmare apierderilor mari suferite în Bătălia de la Varniţa –Muncelu, Regimentul 48/49 Infanterie îşi dipune subuni-tăţile pe valea inferioară a Tutovei, în sectorul Pogoneşti- Simila - Zorleni - Pogoana - Ciocani -Iveşti.

Intenţia Marelui Cartier General român era instalareade posturi militare puternice4, la răspântiile drumurilormari, prin staţiile importante de cale ferată, la podurilepeste râuri şi în special peste Siret, care opreau cetele deRuşi, le dezarmau, le confiscau obiectele furate şi le în-drumau apoi pe drumurile stabilite în program, spre atrece prin Basarabia în Rusia.

Din arhiva regimentului.În seara zilei de 21 august se primeşte ordin ca regi-

mentul să se organizeze în Valea Zăbrăuciorului.La 22 august regimentul se află astfel: batalionul I şi

II pe poziţiile de la nord de Muncelul, iar batalionul III-leaîn rezervă în pădurea vest Holbăneşti.

Aşa a stat regimentul până în ziua de 25 august cândfiind schimbat de Regimentul 26 Infanterie, a mărşăluitpână la Poiana Renghei unde a rămas în repaus până la29 august.

La 29 august regimentul s-a pus în marş de la PoianaRenghei ocupând sectorul dintre cotele 527 şi 571 laNord de Poienele Popei unde a stat până în seara zilei de5 septembrie când, fiind schimbat de Regimentul 50Infanterie, s-a întors iarăşi la Poiana Reughei.

În zilele de 6 şi 7 septembrie regimentul găsindu-sela Poiana Renghei a avut batalioanele I şi III-lea de lucrula drumul de la cota 333.

La 11 septembrie 1917 regimentul face marş de laPoienele Renghei la Dealul Bodeiu.

12 septembrie marş până în comuna Sihastru.13 septembrie marş până în comuna Nărteştii de jos. Aici în Nărteşti Regimentul 48/49 Infanterie începe re-

organizarea unităţilor, primind oameni de la centrul de in-strucţie al Armatei I-a pentru umplerea golurilor.

Se începe instrucţia şi şcolile în corp şi se trimit ofiţerişi trupă la centrul de instrucţie Huşi pentru specializări.

Se iau măsuri pentru iarnă, amenajându-se locuinţelelocuitorilor ce erau destinate a servi trupei şi construin-du-se barăci, grajduri şi silozuri.

Se înfiinţează o şcoală pentru comandanţii de compa-nii pe brigadă, sub conducerea căpitanului francezMahieux.

La 3 decembrie 1917, batalionul II-lea sub comandad-lui maior Mateescu Ion îmbarcându-se la Berheştipleacă cu destinaţia Bumbota Fălci fiind gata, la nevoie,să treacă la Leova, în Basarabia, pentru a împiedica de-vastările ruşilor.

La 10 decembrie 1917 conform ordinului circular alMarelui Cartier General regimentul 48/49 Infanterie cubatalionul I şi al II-lea prezente se pune în marş de laNărteşti la Pogoneşti.

Pe zona de refacere, la Nărteşti se lasă un ofiţer şi 53 desoldaţi pentru paza cantonamentului şi furajelor rămase.

De la Pogoneşti regimentul porneşte a doua zi ajun-gând la Ciocani unde, după ce se pune sub ordineleDiviziei 2 Cavalerie, se împarte astfel:

- Batalionul I sub comanda maiorului Gealep cu reşe-dinţa la Căbeşti având detaşate: compania 3-a laPogoneşti, 2 plutoane la Stăneşti şi 1 pluton la Corăeştiunde se mai găseau şi o baterie din Regimentul 23Artilerie pusă la dispoziţia Regimentului 48/49 Infanterie.

- Batalionul al III-lea sub comanda căpitanului Menicacu reşedinţa la Ciocani având detaşate: compania I laPogoana, a II-a la Fătăciuni, iar a III-a la Crângani, la dis-poziţia regimentului.

- Compania I-a de mitraliere în întărire la Batalionul I,având 2 secţii la Căbeşti, 1 secţie la Pogoneşti şi o altala Stăneşti.

- Compania III-a mitraliere în întărire la Batalionul alIII-lea cu 2 secţii la Crângu, o secţie la Pogoana şi o altala Fătăciuni.

- Batalionul al III-lea mai are la dispoziţia sa 2 esca-droane din Regimentul 6 Roşiori care se găsesc: unul laIveşti şi al II-lea la Zorleni Simila.

Toate unităţile au misiunea de a împiedica devastărileunităţilor şi soldaţilor izolaţi ruşi ce se scurg spre Prut şimenţinerea liniştei şi ordinei.

Cu acest dispozitiv şi această misiune a rămasRegimentul 48/49 Infanterie în cantonamentele indicatemai sus până la 8 ianuarie 1918.

La 8 ianuarie conform ordinului Armatei I, regimentulcompus din cele 2 batalioane se adună la Crângu, pen-tru a se deplasa batalionul I la Boseşti, iar batalionul al III-lea la Unteşti. În aceiaşi zi regimentul primeşte ordin derevocarea deplasării înapoindu-se unităţile în vechilesectoare.

La 9 ianuarie regimentul se adună iarăşi la Crângu şise pune în marş spre gara Bârlad unde se îmbarcă la ora3 dimineaţa.

10 ianuarie 1918. La ora 13 regimentul debarcă îngara Fulgereşti şi se pune în marş cu destinaţia Oanceaunde se pune sub ordinele Diviziei 13. Aici a sosit înaceeaşi noapte şi batalionul al II-lea.

Ocupaţia militară a Basarabiei.Referindu-se la tabloul începutului de an 1918 în

Basarabia, care se proclamase republică autonomăodată cu încheierea armistiţiului pe frontul românesc,Constantin Kiriţescu vorbeşte despre debandada gene-rală a armatei ruseşti, Moldova, dar mai ales Basarabia,fiind înnecate de valurile cetelor de soldaţi desmăţaţi, caripărăsiseră frontul şi porniseră acasă, jefuind şi devas-tând tot ce întâlneau în cale5.

Urmare a deciziei politice de a interveni în Basarabia,ameninţată de anarhia revoluţionară rusă6, Marele CartierGeneral român ordonă ca 4 divizii române, între care şiDivizia 13 Infanterie, să treacă Prutul cu misiunea de aaduce rânduială şi linişte în satele şi târgurile basarabene7.

Spre deosebire de misiunea Diviziei 11 Infanterie care

ISTORIE, CULTURĂ

- 46 -

primise misiunea de a înainta spre Chişinău, Diviziei 13Infanterie i-a revenit o misiune mai ingrată, aceea de apacifica sudul Basarabiei, regiune locuită nu de moldo-veni, ci de o populaţie amestecată, formată din bulgari,găgăuzi, ruşi, cazaci şi ucraineni, regiunea cea mai in-festată de bandele bolşevice şi, în consecinţă, cea maiostilă.8

Momentul este surprins de marele istoric9, astfel:Divizia 13 română a primit, la 21 ianuarie (8 ianuarie,

pe stil vechi – s.n.) însărcinarea importantă de a trecePrutul, spre a pune capăt svârcolirilor revoluţionare, a asi-gura depozitele armatei şi a pacifica regiunea prin ocu-parea militară a Basarabiei de sud.

Cu trupe din divizia 13 se formează două detaşa-mente. Detaşamentul Prut, constituit dintr-un bataliondin regimentul 48 infanterie cu artilerie şi cavalerie, trecePrutul în ziua de 24 ianuarie (11 ianuarie, pe stil vechi –s.n.) pe la Vadul lui Isac şi coboară spre sud, pe malul derăsărit al râului, ocupând satele şi punând în siguranţăpodurile şi vadurile; la 27 ianuarie (14 ianuarie, pe stilvechi – s.n.) detaşamentul a ocupat Reni, faptele con-semnate în cartea de istorie având acoperire 100% înmenţiunile din arhiva regimentului. Iată datele.

Din arhiva regimentului.11 ianuarie 1918. Conform ordinului Brigăzii 26

Infanterie, regimentul se împarte astfel:- Batalionul I căruia i s-a alipit o baterie din Regimentul

23 Art., un escadron din Regimentul 5 Călăraşi şi un es-cadron din Regimentul 6 cavalerie a pornit prin KAHUL,Basarabia cu destinaţia a curăţa terenul de pe stângaPrutului de trupele ruse răsvrătite şi a ocupa oraşul Renipentru a asigura comunicaţia dintre Reni şi Galaţi, de-zarmând atât populaţia civilă cât şi bandele armate desoldaţi ruşi.

- Batalionul al III-lea împreună cu o companie şi o sec-ţie de mitraliere din batalionul II rămâne în Oancea, iar 2companii şi 3 secţii de mitraliere ale batalionului al II-lease pune în marş spre Kahul, cu aceiaşi misiune ca şi ba-talionul I.

- Batalionul I în acest timp ocupă localităţile: Kirgany,Manta, Valea lui Isac, Bran, Vădeni, dezarmând atât po-pulaţia civilă cât şi trupele ruse ce se găseau cantonateîn aceste localităţi.

La 12 ianuarie Batalionul al III-lea trece şi el de laOancea la Kahul.

13 ianuarie 1918 Batalionul I ocupă satele SloboziaMare, Chisliţa şi Giurgiuleşti.

15 ianuarie o companie din Batalionul I cu o secţie demitraliere şi un pluton de cavalerie ocupă satele: Cismeşi Etulia, iar la 17 ianuarie 1918 Batalionul I ocupă loca-litatea Reni, după care a dezarmat satele Karagaci şiKartal stabilind la Kartal un pluton cu 2 puşti mitralierepentru a împiedica trecerea bulgarilor, cari veneau dupăalimente. Plutonul de la Kartal a detaşat o grupă la SatulNou cu aceeaşi însărcinare.

Odată atins obiectivul iniţial, la 18 ianuarie regimentulse pune în mişcare de la Oancea, având cu el numai ba-

talionul II şi statul major, în timp ce Batalionul al III-lea dela Kahul se îndreaptă spre Bolgrad.

Practic, Regimentul 48/49 Infanterie a executat o ma-nevră pe batalioane, cu două direcţii de înaintare, prima,majoră, cu Detaşamentul Prut, de securizare a maluluirăsăritean al Prutului, între localităţile Cahul şi Reni, iarcea de-a doua, secundară, de asigurare a flancului stângal Detaşamentului Prut, între localităţile Cahul şiBolgrad.

Ulterior, în cea de-a doua fază, a dezvoltat manevracu un detaşament de valoare batalion întărit, pe direcţiaBolgrad – Furmanca – Kilia.

Şi acest episod este surprins în cartea lui ConstantinKiriţescu10, care, referindu-se la modul în care marina flu-vială a cooperat cu forţele terestre pentru ocuparea ora-şului Chilia, face menţinea că de pe uscat înainteazădetaşamentele Dragu şi Rotaru (trei batalioane de infan-terie, patru baterii de artilerie şi cavalerie), fiind vorba deforţe din Regimentul 47 (col.Dragu) şi 48/49 Infanterie(col.Alexandru Rotaru).

Din arhiva regimentului.În Bolgrad rămâne numai Batalionul III-lea, iar restul

regimentului, batalionul II şi stat major, continuă marşulpână la Kol Karacurt ocupând cu mici detaşamente şi KolSzikerlyk-Kitay şi Wichezch.

23 ianuarie marş de la Kol Karacurt la Kol Szikerlyk-Kitay de unde a doua zi porneşte la Furmanca, iar de aicila Kilia de unde comandantul regimentului şi statul majorse întoarce la Bolgrad, rămânând în acel sector numaibatalionul al II-lea.

Batalionul al II-lea după câteva operaţiuni în jurul Kilieia fost înlocuit de batalionul II din regimentul 47 Infanterie,iar el a intrat sub ordinele brigăzii 26 Infanterie luând gar-nizoana la Ismail în ziua de 31 ianuarie 1918.

Până la 16 februarie 1918 batalioanele au menţinutacelaşi sectoare, un dispozitiv în formă de triunghi, res-pectiv, Batalionul I la Reni, Batalionul II la Ismail, iar Ba-talionul III la Bolgrad, îndreptăţind din nou afirmaţia luiC-tin Kiriţescu, Prutul de jos e acum în mâinile române.

Etapa finală a manevrei Regimentului 48/49 Infante-rie în campania din sudul Basarabiei a fost determinatăde necesitatea operativă de înlocuire a sectorului Regi-mentului 51 Infanterie. Astfel, în data de 16 februarie ba-talionul I a fost schimbat la Reni de Batalionul III dinRegimentul 21 Infanterie, şi traversând dispozitivul de se-cutitate al Batalionului III, este împins către nordul loca-lităţii Bolgrad.

În data de 17 februarie, Batalionul I sosit la Bolgrad,şi a împărţit sectoarele subunităţilor astfel:

- 3 plutoane, 4 puşti mitralieră şi o mitralieră ocupăgara TraianWal;

- 1 pluton şi 1 puşcă mitralieră, ocupă gara Taraclya;- 1 pluton cu 2 puşti mitraliere, ocupă gara

Ceadârlunga, localitatea care reprezintă punctul extremla nordul dispozitivului de securitate adoptat de regiment,adânc în inima Bugeacului tătăresc.

ISTORIE, CULTURĂ

- 47 -

Denunţarea armistiţiului.Aproape în acelaşi timp cu intrarea Regimentului

48/49 Infanterie pe teritoriul Basarabiei, în cancelariilepoliticienilor se pregăteau tratativele de pace. După suc-cesele diplomatice al Puterilor Centrale cu Ucraina şiRusia lui Troţki, cunoscute drept Pacea de la Brest -Litovsk , comandamentul Mackensen transmise invitaţiaguvernului de la Iaşi de a participa, la Focşani, la noi tra-tative11 menite a transforma termenii armistiţiului, în acordcu noile împrejurări politice şi militare.

Urmare a propunerilor germane, considerate ca fiindinacceptabile, după două şedinţe ale consiliului de mi-niştri şi un consiliu de coroană, guvernul naţional,Brătianu – Take Ionescu, a demisionat la 8 februarie1918, lăsând locul unui guvern necolorat politiceşte12,care să aibă înăuntrul ţării concursul tuturora, neştirbit denicio patimă politică, iar faţă de duşman să poată pre-lungi negocierile de pace, fără să fie suspectat din primazi. A fost debutul pe scena politică a generaluluiAlexandru Averescu, impus de necesităţile dureroase alemomentului.

Nu vom intra aici în detaliile negocierilor de pace, întru-cât nu fac obiectul articolului de faţă, cu toate aceste tre-buie amintit că partea română s-a implicat în acestdureros şi complicat proces la cel mai înalt nivel13, pro-testând de fiecare dată faţă de condiţiile excesiv de grele,ce implicau, printre altele, cedarea Dobrogei, rectificăride frontieră în munţii Carpaţi şi concesiuni economice.

În faţa ultimatumului reprezentanţilor PuterilorCentrale, care ceruseră un răspuns oficial cel târziu pânăla 2 martie 1918 (stil nou – s.n), ora 12, copleşit de res-ponsabilitatea deciziei, regele Ferdinand a convocat îndata de 2 martie 1918 un nou consiliul de coroană, care,după îndelungi deliberări, a transmis în seara aceleeaşizile acceptarea termenilor impuşi.

Era prea târziu; pentru întârzierea de câteva ore re-prezentanţii Puterilor Centrale au denunţat armistiţiul, tru-pele reintrând în stare de beligeranţă.

Iată cum este consemnat momentul în arhiva regi-mentului:

La 18 februarie 1918 (stil vechi – s.n.) denunţându-se armistiţiul, Batalionul I compus din o companie şi 3secţii de mitralieră, 2 plutoane din (Regimentul – s.n.) 5Călăraşi şi o baterie din Regimentul 23 Artilerie sunt tri-mise pentru a face paza malului stâng al Dunărei.

Batalionul îşi împărţeşte forţele astfel:- un pluton de infanterie cu 2 puşti mitralieră în locali-

tatea Mănăstirea Terapontia;- 1 pluton şi jumătate la Kol Satunova. Grosul forţelor

rămâne la Kol Barta.

Demobilizarea.Consecinţă a păcii preliminare de la Buftea, prin care

România se obliga să demobilizeze imediat cel puţin 8divizii, proces aflat sub conducerea comună a comanda-mentului Grupului de armate Mackensen şi a MareluiCartier General român, demobilizarea a dat posibilitateaofiţerilor şi soldaţilor rezervişti, în special celor originari

din Muntenia să se întoarcă la vatră, în teritoriul ocupat.Au fost păstrate cu efective de război diviziile de din-

colo de Prut, ce asigurau stabilitatea Basarabiei, precumşi un număr de 8 divizii din Moldova, cu efective mai re-duse, nucleul armatei române, renăscute din propria ce-nuşă, care va participa la glorioasa campanie a anului1919, de cucerire a Ardealului şi ocupare a Budapestei.

Demobilizarea și întoarcerea la vatră a celor ce lupta-seră nebiruiţi pe văile Trotuşului şi a Siretului, este des-crisă de Constantin Kiriţescu14 ca un şir de formalităţicare jigneau şi umileau pe glorioşii luptători, siliţi a treceprin mai multe etape - dezarmare, vizită corporală, des-păduchere – urmate de marşuri lungi, sub escorta gărzi-lor germane şi de predare a uniformelor către autorităţi.

În acest context, dispozitivul Regimentului 48/49Infanterie în sudul Basarabiei a fost restructurat, astfelcă, succesiv, forţele acestuia au fost redislocate pe maluldrept al Prutului, la nord de Galaţi, în zona localităţilorŞiviţa, Tătarca şi Ijdileni.

Din arhiva regimentului.La 1 Martie batalionul I se reîntoarce la Bolgrad de la

Kol Burta. Batalionul al II-lea părăseşte şi el la 6 martie1918 garnizoana Ismail întorcându-se la Bolgrad.

La 7 martie 1918 regimentul 48/49 Infanterie mai puţincompania 1-a care rămâne neschimbată la Kol Curci şiun pluton din compania 2-a rămas la Ceadâr Lunga s-apus în marş de la Bolgrad cu destinaţia Tătarca, Şiviţa şiIjdileni, jud.Covurlui.

8 martie 1918 regimentul se află astfel cantonat: ba-talionul I la Tătarca, batalionul II-lea şi statul major la Şi-viţa, iar batalionul III-lea la Ijdileni.

Aici se execută demobilizarea regimentului, ofiţerii şitrupa părăsind Şiviţa şi trecând în teritoriul încă ocupat deinamic în două detaşamente conduse de ofiţeri activi.

Primul detaşament compus din 30 ofiţeri şi 1247 oa-meni de trupă a plecat din Şiviţa la 11 martie, ora 61/2, iaral II-lea compus din 25 ofiţeri şi 881 trupă la ora 12.

Regimentul 48/49 Infanterie, demobilizat are de la 14Martie numai 3 companii:

- Compania 1a compusă din oameni proveniţi dinRegimentul 48 Infanterie;

- Compania 2a compusă din oameni proveniţi dinRegimentul 49 Infanterie;

- Compania de mitraliere compusă din 6 piese.Aşa stă Regimentul 48/49 Infanterie până la 28 martie

1918 când, conform ordinului Marelui Stat Majornr.20828/918, comunicat cu al Diviziei 13-a nr.8354/918,regimentul se dezdoeşte (se desparte – s.n.) formânddouă regimente distincte, Regimentul 48 Infanterie şi Re-gimentul 49 Infanterie – unindu-se în acelaşi trup fiecaredin regiment cu părţile lor sedentare.

La 1 aprilie 1918 Regimentul 48 Infanterie începe ase administra separat având garnizoana stabilită la Şiviţa.

În ziua de 9 aprilie 1918 a sosit în Şiviţa partea se-dentară a regimentului şi cercul de recrutare care con-form ordinelor din momentul contopirii cu părţilesedentare, a trecut sub comanda regimentelor.

ISTORIE, CULTURĂ

- 48 -

Se începe şi demobilizarea oamenilor sosiţi de la par-tea sedentară, demobilizare care ţine mult timp, făcându-se pe măsura ce oameni soseau din detaşări.

La 24 aprilie Regimentul 48 Infanterie trece pe piciorde pace, încheindu-se pacea de la Bucureşti.

Pacea de la Bucureşti.Urmare a demisiei guvernului Averescu, căruia i se im-

puta că nu rezistase pretenţiilor germane şi nu prelun-gise cât mai mult tratativele, grăbindu-se să acceptecondiţiile impuse15, regele Ferdinand a numit peAlexandru Marghiloman, care prin mlădiere politică şioportunism ştiuse să se ferească de atitudini prea in-transigente16, să negocieze pacea.

Alexandru Marghiloman, una dintre cele mai mari per-sonalităţi politice pe care le-a dat Buzăul, era la acel mo-ment, după cum îl caracteriza Constantin Kiriţescu17,singurul om care în această împrejurare putea să aducăţării serviciul de a uşura o parte din greutăţile ce i se pu-neau pe umeri, prin îndemânarea lui cunoscută şi princreditul de care se bucura pe lângă duşmani, şi careavea, conform opiniei aceluiaşi istoric, o misiune de sa-crificiu legată de o grea răspundere în faţa istoriei.

Pacea de la Bucureşti, impusă de Puterile Centrale afost semnată la 7 mai 1918 în palatul Cotroceni, iar înurma acestui act politico-militar România înceta a mai fiun stat independent. Armata Română era ca şi desfiin-ţată, Dobrogea şi crestele Carpaţilor, pe toată întinderealor, luate de bulgari şi de unguri, starea de război deve-nea stare de ocupaţie, României revenindu-i sarcina dea susţine trupele străine staţionate pe teritoriul ei. Ţaraera aservită economic şi financiar, izolată de restul Europei.

Un ilustru ziarist francez18 scria în ziarul La Victoire unarticol emoţionant despre acest moment:

Oricât ne-am fi aşteptat la această catastrofă, nouta-tea va fi primită astăzi de toţi Aliaţii, şi în special de noi,cu o vie durere. România n-a fost bătută de germani, eale-a fost predată, cu mâinile şi picioarele legate, de re-voluţia rusă. Printr-un exces de scrupuluri, învingătoriii-au lăsat independenţa nominală.

Încercuită, încătuşată, România încetează, din ziua deastăzi, a mai fi o ţară independentă. Ea devine un statvasal al Pangermaniei.

Aceasta este recompensa României pentru gestulmăreţ care, în vara anului 1916, a făcut-o să se arunce învâltoare..

Aceasta e răsplata iubirei ei pasionate pentru Franţa,marea soră latină, a cărei dragoste a contribuit pentru obună parte la intrarea sa în luptă de partea celor cari sesbăteau pentru drepturile popoarelor ...

Cu toată atmosfera tensionată din ţară, dincolo de lip-surile cu care se confrunta populaţia, sărăcită, înfome-tată spoliată de forţele de ocupaţie, situaţia Regimentului48 Infanterie Buzău nu se schimbase semnificativ. Aflat îndispozitiv la nord de Galaţi, gata să intervină peste Prut,dacă situaţia ar fi impus acest lucru, Regimentul 48 In-fanterie Buzău, deşi cu efective reduse, făcea parte din-tre unităţile menţinute prin efectele tratatului de pace.

Din arhiva regimentului.În ziua de 3 iunie 1918, conform ordinului Ministerului

de Război, cercul de recrutare, îmbarcându-se laFrumuşiţa, a plecat în garnizoana Buzău.

La 16 iunie Regimentul 48 infanterie a ieşit de sub co-manda Brigăzii 26 Infanterie şi a intrat sub ordineleBrigăzii 35 Infanterie care e formată din Regimentul 48 şi49 Infanterie sub comanda d-lui general Stămbulescu.

La 1 august comandantul Regimentului dl. colonelRotaru Alexandru fiind mutat în Regimentul 16 Suceava,lasă comanda Regimentului D-lui Maior Mateescu Ioan,care a o ţine până la 12 septembrie 1918 cînd se pre-zintă Dl. locotenent colonel Cociaş Vasile.

Ulterior, când situaţia politico-militară a luat o întorsă-tură neaşteptată, datorită succeselor Antantei pe frontulde la Salonic, şi o forţă expediţionară aliată, sub condu-cerea generalui Berthelot, marele prieten al României, seapropia de Dunăre, a fost decretată mobilizarea generală.

Capacitatea combativă scăzută pare să fi fost princi-palul motiv pentru care odată cu decretarea mobilizării19,moment în care toate comandamentele, corpurile şi ser-viciile au trecut pe picior de război, urmând ca efectivelesă se completeze cu oamenii de la vatră, până la contin-gentul 1894 inclusiv, regimentul nu a mai primit sarcinioperative.

Prin decretul regal nr.3179, regele Ferdinand seadresa Armatei:

OSTAŞI!Ora mult aşteptată de toată suflarea românescă şi în-

deosebi de voi, vitejii mei ostaşi, a sunat în sfârşit dupăo lungă şi dureroasă aşteptare.

Trecerea trupelor aliate peste Dunăre ne impune ca osfântă şi patriotică datorie să luam iarăşi arma în mână casă izgonim împreună cu ele pe vrăjmaşul cotropitor dinţară şi să aducem linişte populaţiei asuprite.

Regele vostru vă cheamă din nou la luptă ca să în-făptuiţi visul nostru de atâtea veacuri: Unirea tuturor Ro-mânilor pentru care în anii 1916 -1917 aţi luptat cu atâtavitejie.

Sufletele celor căzuţi pe câmpul de onoare vă binecu-vântează pentru această ultimă sforţare; privirile credin-cioşilor noştri aliaţi sunt îndreptate cu dragoste şiîncredere şi cu dragoste spre Ţara noastrăşi fiii ei, ca-marazii noştri din de armă din biruitoarele armate, fran-cezii şi englezii care vin în ajutorul noastru, cunosc vitejiavoastră de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti; arătaţi-le că cătimpul de aşteptare n-a putut să slăbească braţul osta-şului român. Fraţii noştri din Bucovina şi Ardeal văcheamă pentru ultima această luptă ca prin avântul voas-tru să le aduceţi eliberarea din jugul străin. Bituinţa e avoastră şi viitorul va asigura întregului neam românescviaţa paşnică şi fericită.

Înainte deci cu vitejia strămoşească! Dumnezeu este cu noi!Ferdinand.

Regimentul 48 Infanterie a trecut pe picior de război20;în vederea acestei mobilizări şi pentru completarea efec-tivelor s-au vărsat de Divizia 13-a de la coloana III Tră-suri, 93 oameni de trupă.

ISTORIE, CULTURĂ

- 49 -

Mobilizării i-a urmat, chiar a doua zi, ordinul MareluiCartier General român nr.9121, privind încetarea ostilită-ţilor ca urmare a acceptării de către comandamentuluiMackensen a condiţiilor de armistiţiu, trupele române pri-mind ordin a se opri pe linia atinsă de capetele lor de co-loană, până la noi ordine.

După acest moment, nu mai sunt consemnate eveni-mente semnificative în arhiva regimentului; în baza ordi-nului ministrului de război nr.22327/1918, după ce undetaşament de 30 de soldaţi conduşi de un ofiţer a fosttrimis la Buzău spre a curăţi şi a repara cazărmile, în ziuade 23 decembrie Regimentul 48 Infanterie, care îşi tri-misese pe căile ferate aproape toată gospodăria, se puneîn marş sub comanda colonelului Botez Alexandru, pă-răsind Siviţa, şi pe şoseaua Galaţi-Brăila, porneşte laBuzău, unde soseşte în seara zilei de 25 decembrie, sta-bilindu-se în cazărmile proprii.

După 30 de luni de lipsuri şi suferinţă, pentruRegimentul 48 Infanterie Buzău, Marele Război se sfârşise.

În loc de epilog.La data de 1 august 1918 colonelul Alexandru Rotaru

a fost mutat de la Regimentul 48 Infanterie Buzău, carese găsea cu efectivele mult reduse prin demobilizarea apeste două mii de oameni, la comanda Regimentului 16Infanterie Suceava, dislocat pe frontiera cu Austro-Ungaria, ca o recunoaştere a unei înalte ţinute morale, ameritelor sale de ofiţer şi comandant.

Colonelul Alexandru Rotaru a fost cel care reorgani-zase şi transformase, alături de consilierul militar fran-cez, căpitanul Mahieux, rămăşiţele Regimentului 48Infanterie Buzău din toamna anului 1916, în unitatea careavea să lupte la Răzoare, Muncelul şi în sudul Basarabiei.

Cu ocazia plecării, acesta înscrie în Ordinul de Zi peunitate nr.98, un emoţionant mesaj de rămas bun adresatRegimentului 48 Infanterie Buzău, mesaj pe care îl con-sider cel mai nimerit epilog al acestui articol:

IUBIŢI CAMARAZIÎn grele momente am avut cinstea de a fi chemat să

comand acest regiment, atunci când toată atmosfera cene înconjura respira jale atât din cauza boalelor cât şi anenumăratelor lipsuri. Mi-a trebuit să găsesc inimile voas-tre oţelite pentru ca să înfrunte toate aceste nevoi şi săne şi pregătim cu folos pentru lupta cea mare din a douaperioadă a campaniei.

Vă aduceţi cu toţii destul de bine aminte de munca în-cordată în Deleni.

Onoare vouă vrednici ostaşi ai Regimentului 48/49 Inf.căci intrând în grelele lupte de la Blehani, Cosmeşti,Răzoare, Mărăşeşti şi Muncelul aţi dovedit că dacă ştiţisă înduraţi nevoia, ştiţi în acelaşi timp să fiţi printre primiiluptători ai Diviziei şi deci ai armatei.

Cum vedeţi împreună cu voi am trecut momentele celemai grele pe care un ostaş le poate avea în viaţă, dar şicele mai înălţătoare pentru mine, căci prin voi am căpă-tat recompensele cele mai frumoase pe care le-aşi fiputut dori aşa că astăzi când din ordin trebuie să vă pă-

răsesc, fiind numit comandant al Regimentului SuceavaNr.16 cu inima strânsă de durere trebuie să mă despartde dragii mei viteji de care mă leagă cele mai frumoaseamintiri ostăşeşti.

Primiţi deci din partea mea cele mai calde mulţumiripentru sentimentele de înalt patriotism de care a-ţi datdovadă, cât şi pentru dragostea şi ascultarea de caresunt mândru că mi-aţi arătat.

Fiţi necontenit gata pentru realizarea idealului nostrupentru care s-a risipit atâta sânge şi nu cruţaţi nici undram de oboseală în munca ce trebuie să desfăşurămcăci momentele mari se apropie.

Numai atunci când vom putea să ne îndeplinim idea-lul vom putea scăpa de toate nenorocirile care ne stăpâ-nesc astăzi.

Recomandându-vă acum la despărţire cinste şi cură-ţenia sufletească de care orice bun român trebuie să fiestăpânit, mă despart de voi cu tot regretul şi rugând pedomnii ofiţeri care sunt călăuzele trupei în meseria ar-melor a nu pune nici unul mai puţină dragoste de muncăde cât v-am arătat eu, vă zic la revedere pe câmpul da-toriei ori când şi ori unde ţara va avea nevoie de noi

Să trăiţi iubiţi camarazi ai Regimentului 48 Infanterie.Peste numai un an de la acest mesaj colonelul

Alexandru Rotaru defila pe câmpul datoriei, în frunteaRegimentului 16 Infanterie Suceava, prin faţa Parlamen-tului din Budapesta. Ţara avusese, din nou, nevoie de el.

-------------------------------------------------------

NOTE:

1 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României,1916–1919, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti 1927, vol.III, p.30.

2 Idem3 Idem4 Idem, p. 315 Idem, p. 816 Idem, p. 867 Idem, p. 878 Idem, p. 939 Idem, p. 9410 Idem, p. 10111 Idem, p. 21712 Idem, p. 22113 Idem, p. 22614 Idem, p. 26515 Idem, p. 23116 Idem, p. 23217 Idem, p. 23318 Gustave Herve, articol intitulat Pauvre Roumanie!19 Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice,

Piteşti, fondul R.48 Infanterie, dosar nr.836, fila 1-19;20Idem, dosar nr.11, fila 135;21 Idem, dosar nr.836, fila 1-19.L

ISTORIE, CULTURĂ

- 50 -

Lotul „Pajura Neagră”

Teodor Duţu s-a născut, laBuzău, în 8 mai 1923, lunatec şi deo vârstă cu Ion Caraion, şi a înce-put să-şi însemneze memoriile decarcetalitate, la vârsta de 70 de ani(„După 50 de ani. Amintiri desprecei care nu mai sunt”, 2 vol.,Buzău, Editura „Alpha MDN”, 1999,302 +290 p.), nu fără teama că,dacă uneori din aceste pagini se vadegaja uneori un abur de părelnicăranchiună, sau dacă, alteori, prin-tre cuvinte, se vor strecura fărâmede suflet strepezit, sub un destinprea amar şi nedrept, aceasta seva datora doar neputinţei mele dea mă preface a fi mai creştin decâtsunt. N-a avut timp să testeze reac-ţiile provocate de cartea sa, s-astins din viaţă, în decembrie 1999,înainte de lansarea cărţii, ce aco-peră numai cinci din cei nouă anide detenţie.

Fiu de ceferist, urmează Liceul„B.P. Hasdeu”, într-o promoţie cuStelian Diaconescu, viitorul scriitorşi deţinut politic Ion Caraion, apoiîmbolnăvindu-se de plămâni, ia ba-calaureatul la Liceul „D. Başotă”din Braşov, unde este coleg cu pro-zatorul Constantin Ţoiu; terminăFacultatea de Drept din Bucureşti,este ajutat de fruntaşi peneţişti săintre în poliţia judiciară şi să fietransferat la Buzău, tocmai cândpartidul ţărănist fusese scos, dupăînscenarea de la Tămădău, înafara legii.

Legat sentimental de discipolii lo-cali ai lui Iuliu Maniu, nu se dezicede ei în timpul prigoanei comunisteşi, împreună cu alţi prieteni (TicăVrapciu, mort la canalul Dunăre-

Marea Neagră, după trei ani de de-tenţie, Ion Chirculescu, Matei Viciuetc.), intră în vizorul Siguranţei in-filtrată de oamenii noii puteri „po-pulare”. Aceştia căutau sădecapiteze orice împotrivire faţă deregimul adus pe tancurile sovieticeşi erau ajutaţi să o facă chiar de vii-toarele lor victime, între care patrupuştani inimoşi şi îndrăzneţi, mariamatori de filme franceze cu ma-quis-uri, (care) din spirit de imitaţiesau din teribilism sau poate ceeace li se părea lor că e patriotism, s-au constituit în grup de rezistenţăîmpotriva comunismului: PopescuStelian- fiul unui colonel, VasiliuPaul – fiul unui căpitan, ŞogodelAlexandru – fiul unui funcţionar laprimărie şi Bogaciu Gheorghe – fiulunui grefier, elevi în anii V-VI la„Hasdeu”, implicaţi mai apoi în pro-cesul „Pajurei negre”. Ca un me-

mento, memorialistul mărturisitor,în pofida suferinţelor de tot felul hă-răzite de puşcării, previne asupraatitudinii sale, neschimbate până lasenectute: Niciodată în istoria ţăriinoastre (dacă nu în istoria lumii )n-a fost pedepsită mai crunt, maifără milă curăţenia sufletească acopiilor, şi nevinovatul entuziasmpatriotic al tinerilor unei întregi ge-neraţii, ca în această perioadă deinstalare a comunismului în România.Oricât de mici şi neînsemnate arpărea acum , la o analiză rece, fap-tele şi nefaptele lor, nimeni nu lepoate pune la îndoială gândurilebune pe care le-au avut (atunci)când au făcut ceea ce au făcut saude cele mai multe ori n-au apucatsă facă.

Începând cu 23 martie 1948, îndouă zile şi trei nopţi, aveau să fiearestaţi cei care, „orchestraţi” deturnători şi informatori, alcătuiaunumita organizaţie subversivă, în-cadrată, datorită a o mie de cartuşe(calibrul 9 mm. scurt), dirijate cătreea, ca grup paramilitar şi terorist.Comisarul Teodor Duţu va afla des-pre sosirea în penitenciarul jude-ţean, rând pe rând, a coloneluluiBalotescu, comandorului TitiNiculescu, locotenentului aviatorTiti Barbarău, negustoruluiPanaitescu, aviatorului Vali Cârligea,elevilor Tudoroiu Gicu, StoicescuTeodor, Neagu Dumitru, DobrescuXenofon, Mihăilă Gheorghe, Paul Va-siliu, Pârvulescu Nicolae, BogaciuGheorghe, Alexandru Şogodel,profesorului Paul Spirescu, căpita-nului Cristian Vasiliu (tatăl lui PaulVasiliu), Niţă Iulian, Niţă Gheorghe,colonelului Eftimie Popescu, fostcomandant al Regimentului 7 arti-

ISTORIE, CULTURĂ

- 51 -

„Unde sunt cei care nu mai sunt”- file din drama armatei regale române -

--------------------------------------- Emil Niculescu

Teodor Duțu, septembrie 1946-------------------------------------------------

lerie Buzău, comandorului VasileSidon, unor fruntaşi P.N.Ţ. şi P.N.L.– Costel Mihăilescu, generalul Ale-xandru Nicolici şi Mircea Bră-deanu. Sunt trimişi, pe 29 martie,în arestul Siguranţei Generale,la Bucureşti; acolo mai aştepta su-blocotenentul de aviaţie Traian Ma-covei, care fusese arestat înlegătură cu grupul colonelului TobăIon (poreclit „Hatmanul”, ofiţer decavalerie, prieten intim cu celebrulScorzeny) care deşi era de la Foc-şani, avusese ultimul domiciliu laBuzău.

Procesul lotului „Pajura neagră”s-a judecat pe 24 iunie, la Uranus,ziua Drăgăicii de la Buzău, un bâlcioferit membrilor grupului de cătremagistraţii militari ai Curţii Marţiale.Dosarul, în forma lui finală, cuprin-dea 47 de incriminaţi, cu vârste cu-prinse între 17 şi 52 de ani –generalul Alexandru Nicolici (con-damnat la 2 ani de închisoare, darmort, după expirarea acesteia, în1953, la colonia de muncă de laCapul Midia), acuzaţi a se fi reunitsă provoace atentate şi acte de sa-botaj şi să menţină opinia publicăîntr-o atmosferă ostilă regimului co-munist. Pedepsele, în afară deşase achitări, variau între 20 de anide muncă silnică - aviatorul MirceaRomeo Robovici, în vârstă de 24de ani - şi 4 luni cu suspendare –eleva Caloenescu Marcela, de 18ani. Între pedepsiţi se numărau:aviatorii: Valeriu Cârligea, IulianNiţă, Nicolae Ghiţă, cpt. CristianVasiliu, lt.Ion Georgescu şi col.Nicolae Balotescu

Fusese „ataşat” „Pajurei negre” şiavocatul Dumitru Dem. Iliescu, co-mandant legionar, scriitor, pe carememorialistul îl va reîntâlni, la Aiud,bombănind prin curtea închisoriiversuri de detenţie: E soare de jar,dar inima-i sloi,/Iar noi, ca şi hoţii-nconvoi/Păşim trist, câte trei, câtedoi./Deşi nu ne-au pus nici un lanţla picioare,/Târşim năclăiţi de-ndo-ieli şi sudoare/Nici unul din noi n-afurat, n-a ucis/Osânditu-ne-au doarpentr-un vis.

Ofiţeri în gulagul românesc

Comisarul Teodor Duţu a fostcondamnat la zece ani de temniţă,fără graţiere, pentru „favorizarea”infractorului() acţiuni în favoareaunor organizaţii politice paramili-tare,() şi deţinerea ilegală dearme (pistolul de ofiţer de poli-ţie).Cumulaţi, anii de detenţie dedi-caţi lotiştilor trec, cu puţin de douăsute patru, adică două veacuri; înrealitate timpul efectiv de puşcăries-a dilatat, pentru cei mai mulţi,cum a fost şi pentru generalul debrigadă Alexandru Nicolici , fost co-mandant al Regimentului 7 artilerie

Buzău (n. 1892, m. 30 ianuarie1953 n.m.), cel pe care memoria-listul îl reţine pentru optimismuldeseori infantil şi ca autor al glu-melor nevinovate pe care le pro-voca, în ciuda mizeriei instalate pecapul nostru; astfel, îl saluta pepoetul Radu Gyr, ceremonios: - Amonoarea, domnule pro-so-fer, dupăcare, drept represalii, se răspun-dea: -Bună dimineaţa, domnuleCo-li-nici. În pofida unei ahtieridupă zvonuri „de bine”, provocărilansate în special de aparatul depropagandă al torţionarilor şi cara-liilor, pe general sărbătorile deCrăciun ale anului 1953 n-aveausă-l mai prindă în viaţă.

În peregrinările mele prin peni-tenciare dar mai ales la Aiud – no-tifică Teoder Duţu - , am cunoscutpeste 40 de generali (tot ce avu-sese armata română mai bun şimai valoros) şi de 7-8 ori mai mulţicolonei.() Eu am văzut întot-deauna în toţi aceşti ofiţeri, aşacum am mai spus, doar oamenimai în vârstă decât mine, care în-durau aceleaşi suferinţe ca şi mine,nu ca generali , ci ca oameni su-puşi deopotrivă cu ceilalţi aceloraşiîncercări, cărora le făceau faţă nuîn raport cu gradele pe care le avu-seseră, ci cu virtuţile omului din fie-care din ei.

Pe „hatmanul” Ion Tobă, memo-rialistul îl va întâlni, în 1955, întrezidurile de la Gherla, unde îl prece-dase o faimă dintre cele mai con-tradictorii, datorată comenzii unorplutoane de represalii împotrivapartizanilor din Rusia. Pe atunci,era, temperamental, sanguin, îm-pins deseori în limitele colericului,era orgolios şi intolerant cu lucru-rile şi oanmenii care îi displăceau,fiind oricând în stare să aleagă, săadopte cele mai neaşteptate şi ris-cante atitudini (soluţii) în orice si-tuaţie s-ar fi găsit. Foarte inteligentşi spontan, trecea drept un extraor-dinar om de acţiune, în stare să re-zolve situaţii în care nouă inşi dinzece ar fi clacat. Era stăpânit, per-manent, de un fel de duşmănie fu-rioasă împotriva ruşilor şi se parecă această rusofobie a lui a fostcea care a determinat comporta-mentul său din timpul războiului înRusia (Crimeea), după ce, în îm-prejurări pe care nu le cunosc, aajuns să aibă chiar şi comanda uneiunităţi germane (zice-se chiar de SS).

La Jilava, camera-celulă 6 reduit,se afla, încadrat în lotul (Nichifor)Robu-(Iatrate) Micescu (marele ju-rist interbelic), şi generalul VasileCreţoiu, condamnat la 10 ani închi-soare, fără graţiere.

Închisorea de la Aiud concentra,la un moment dat, foarte mulţi mili-tari, dintre care majoritatea ofiţerisuperiori, de la colonel la general

- 52 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 53 -

ISTORIE, CULTURĂ

de armată, celularul era de un felde disciplină cazonă, ca într-uncantonament militar sau mai de-grabă ca într-un lagăr de prizonierimilitari. Ierarhiile erau riguros res-pectate şi nu auzeai ca salut decât„să trăiţi domnule general”, cândcel care saluta era un grad inferior,sau „am onoarea domnule gene-ral”, când cel care saluta era un ge-neral de brigadă, iar cel salutatunul de divizie sau de corp de ar-mată. Această rigoare va suferi, întimp, unele derogări, în funcţie deatitudinea, comportamentul avutcând compăreau în procesele de laTribunalul poporului, care îi con-damnase pe criminalii de războisau de la Curtea Marţială, carecondamnase pe cei cu activităţianticomuniste în diverse loturi con-stituite după 23 august 1944.

Unul dintre exemple îl furniza ge-neralul Macici, acuzatul nr.1 în pri-mul lot de criminali de război, dupălotul Mareşalului, fost comandant alcorpului de armată de la Tiraspol,numit după atentatul de la Odessa.După aruncarea în aer a comanda-mentului româno german, devine,prin funcţia ce o ocupa, coman-dantul interimar al acesteia şi, înaceastă calitate , primeşte de laAntonescu, telefonic, dispoziţia dea ordona represaliile militare, lucrupe care îl şi face, la odinul verbalprimit, transmite, tot oral, prin ge-neralul Trestioreanu, ordin celorcare l-au executat. In faţa Tribuna-lului Poporului şi a celor aproape40 de inculpaţi, generalul Macici nua avut, însă, tăria să-şi recunoascăordinul dat lui Trestioreanu de atransmite eşaloanelor inferioareexecutarea. El a pretins că atuncicând a preluat comanda (oficialsau formal), ordinul de represaluiifusese deja dat şi era în curs deexecutare. Generalul Trestioreanu,în această situaţie, şi-a asumat el,conform codului onoarei militare,răspunderea; ambii , împreună cualţi 27 de învinuiţi au fost condam-naţi la moarte, mai apoi, benefici-ind de graţierea regală, pedeapsa

fiind transmutată în muncă silnicăpe viaţă.

La Aiud, Macici, ardelean şi edu-cat în spiritul şcolii militare ger-mane – mândru şi distant -, vasuporta boicotul camarazilor depuşcărie, care-i condamnaseră ati-tudinea, în urma unui consiliu mili-tar ad hoc. Generalul Macici, pepatul de moarte, agonizând, dato-rită unui flegmon în gât, în 1950, laZarca fiind, spunea că nu poate să-şidea sufletul dacă Trestioreanu şiceilalţi nu-l iartă. Ultimul care l-aiertat a fost Trestioreanu. A făcut-oultimul, dar a făcut-o, iar Macici amurit îndată după ce i s-a comuni-cat iertarea.

La polul opus se afla atitudinealui Dionisie Fotino, cavaler alOrdinului „Mihai Viteazul”, licenţiatîn drept la Paris, comandantul le-giunii de jandarmi din Transnistria,care, în faţa completului de jude-cată, şi-a exonerat subordonaţii deorice vină, pronunţându-se asupraacuzării acestora de crime de răz-boi: - Bine, dar au făcut-o din ordi-nul meu. Acolo a fost un războiadevărat, nu unul de operetă, ei fă-ceau parte dintr-o armată discipli-nată şi, dacă nu mi-ar fi executatordinul, i-aş fi împuşcat. Cota derespect şi de dragoste a subordo-naţilor faţă de Fotino era fărămargini.

La Zarca, un număr de generalide artilerie, între care şi generalulNicolae Stoenescu (m. 2 martie1959, în colonia de muncă de laCulmea, n.m.), „fondaseră” un cercde matematică şi un campionat deşah. Între 1948 şi 1951, fostul co-misar inventariază, la Aiud „efec-tive” militare importante între caregeneralii: Dumitru Popescu(Codiţă) - ministru de interne,Nicolae Stoenescu – ministru de fi-nanţe, Constantin Pantazi – din1942, ministrul de război, GheorgheJienescu – subsecretar de stat alaerului, Nicolae Şova – ministrulmarinei, D. Popescu – ministrul lu-crărilor publice, Tudose, Ghineraru,Topor – fost comandant al jandar-

mereriei, Antonescu, Anton,Constantin Eftimiu – ministru al lu-crărilor publice în guvernul Sănătescu,Emilian Ionescu – fost comandantal gărzii regale; coloneii Murgescu– fost comandant al lagărului deevrei de la Vapniarca, Odăgescu,Petală, Sachelarie Teodorescu,Eugen Plesnilă, Gheorghe Zlătescu– fost comandant al lagărului de laTârgu Jiu, Glavăţ, Vlăsescu –care lucrase la cifru şi lista co-boară, ierarhic, până la locotenentulFlorin Ghineraru, fiul generalului, şiunii subofiţeri.

În diverse loturi, unele politice,mai figurau : generalul Pretoricescu(legionar), amiralul Horia Măcelariu,comandori de marină: Toma Matei,Condeescu, Eftimie, generalulAurel Aldea –fost ministru de in-terne sub Sănătescu, comandorulTudor Greceanu , căpitanul M.Tanţu – fostul comandant al grupu-lui de paraşutişti de la Băneasa,generalul Anton Marin (aceştia înlotul Miscării Naţionale Române).

Generalul Constantin Pantazi

O observaţie a fostului caporalT.R. Teodor Duţu, asupra pesonali-tăţilor militare cunoscute în puşcă-rii se impune cu pregnanţă:menţionez că, după nu prea multăvreme de trăit între marii coman-danţi ai armatei române, am ajunssă ştiu că acei care erau cu adevă-rat oameni de o valoare profesio-nală şi de mare caracter, erau ceicare nu contestau pe nimeni şi care– întâmplător sau nu – nici nu eraula rândul lor contestaţi de ceilalţi.Unul dintre aceştia a fost, fără pu-tinţă de tăgadă, generalulConstantin Pantazi, care, până laa-l întâlni în celulă, avea în acel ancinci ani de detenţie, în care tre-cuse prin atâtea încercări grele, dela Lublianka rusească şi tribunalelepoporului (vorba colonelului Iso-pescu – care popor?) trecând prinJilava, unde şi-a aşteptat până înultima clipă execuţia. Delicat şi co-municativ, dispreţuia însă pe faţă

pe cei ajunşi în suferinţă, care nu-şi mai purtau crucea cu demnitate.() Era un om rezonabil în tot cefăcea şi era clar că se preocupa sănu îngreuneze viaţa celor cu careîmpărţea celula, indiferent cineerau aceia.() Suporta mizeria cuîndârjirea mândră a unui spartan,şi cu resemnarea înţeleaptă a unuistoic.

Aici lucrurile nu par a fi bătute încuie, există nuanţe în ce priveşteenduranţa la o situaţie cu totul ex-cepţională, care ţine cumva de „re-zistenţa materialelor”, de uncoeficient ce nu e constant pentrutoţi cei supuşi unei astfel de probe;Virgil Nemoianu referindu-se la„victime şi vinovaţi” („Convorbiri li-terare”, nr. 7, iulie 2012, p. 17) no-tează: Puşcăria comunistă nu erauna normală (ca să nu mai vorbimde penitenciarul norvegian din ziuade azi, unde condiţiile de trai depă-şesc cu mult nivelul mediu din„lumea a treia”, chiar şi pe cele dinEuropa de Est, de pildă). Nu: eraiad. Rezistenţa în condiţii de iad di-feră de la persoană la persoană,ea nu intră sub jurisdicţia etică anormalităţii. În nici un sistem eticeroismul nu este o virtute obligatorie.

Faptul că Teodor Duţu era camde vârsta fiului său, locotenentulIon Pantazi, pe care nu-l mai vă-zuse de 2-3 ani, şi nu mai avea nicio ştire despre ai lui, i-l apropia,motiv pentru care îi împărtăşeştecredinţa că fiul său nu va şti şi nuva putea să suporte multă vremeînchisoarea de afară şi că până laurmă va ajunge în cea de aici, di-năuntrul zidurilor. Presimţirea i s-aadeverit, memoriile de recluziunepolitică ale locotenentului (Am tre-cut prin iad, Sibiu, Editura ???,1993) au fost editate îniţial in Occi-dent devenind încă un capitol ladosarul golgotei la care a fost su-pusă, după 1944, armata.

Apropiat a lui Ion Antonescu, afost arestat odată cu mareşalui şipredat, împreună cu grupul , la 31august, ruşilor; după unele „staţii”prin apropierea Moscovei, după

tentativa lui Antonescu de a sespânzura, la 17 iunie 1945 au fostmutaţi la închisoarea N.K.V.D-ului,Lublianka, unde se aflau generaligermani, japonezi, români, iar el aavut aproape convingerea – dintr-oanumită împrejurare – că erau şifrancezi şi chiar englezi şi ameri-cani. Toţi erau supuşi unor perma-nente anchete, urmărindu-seobţinerea din partea lor a unor de-claraţii de importanţă istorică. ()Diferitele moduri în care generalu-lui, în captivitate, i se impunea să

recunoască faptul că războiulRomâniei contra U.R.S.S. a fost unrăzboi nedrept, de cotropire, Pan-tazi răspundea că singurul unghidin care el a privit întotdeaunaacest război este doar cel îngăduitde educaţia sa partiotică şi militară,unghiul ofiţerului de carieră, a căruiexistenţă nu este justificată decâtde rosturile de apărare a ţării sale,ori de câte ori acesta o cere. ()În ceea ce priveşte recunoaştereacă Basarabia şi Bucovina ar fi pă-mânturi ruseşti, Pantazi l-a întrebatpe anchetatorul său de ce ruşii i-aupermis lui Ştefan cel Mare să zi-dească cetăţi de apărarare româ-neşti tătarilor, a cazacilor şi apolonezilor pe teritoriul lor şi undeerau ei când domnitorul Moldovei,

cuprinsă între Carpaţi şi Nistru, seluptase cu tătarii din Crimeea careajunseseră să stăpânească înafara acestei peninsule şi sudulUcrainei şi parte din Bugeacul ba-sarabean.

Spre a completa evocarea luiTeodor Duţu, amintim că fostul mi-nistru de război a fost transferat, la10 august 1957, la penitenciaruldin Râmnicu Sărat, unde a dece-dat la 23 ianuarie 1958. Despreacest final de detenţie şi viaţăexistă depoziţiile lui CorneliuCoposu, întemniţat tot acolo, carearăta că era puşcărie monocelu-lară. Fiecare deţinut fiind singur încelulă, nu avea deloc lumină natu-rală, iluminarea era asigurată deun bec de 15 w., iar în timpul ierniinu se făcea încălzirea celulei. Sin-gurul avantaj, dacă se poate numiaşa era lipsa înjurăturilor, fiindcăgardienii care ne păzeau nu erauromâni, vorbeau o limbă stranie,asiatică, nu erau nici slavi, erau unfel de kirkizi, turkmeni () de unneam străin, nişte brute, care nuştiau cu cine au de a face. Nu ştiuce idei aveau ei despre noi, dar,probabil, pentru ei eram doar niştecifre şi pentru menţinerea ordineiaplicau ca metodă de disciplinarea deţinuţilor bătaia. Intrau în celulă,4-6 gardieni gealaţi din aceştiaînarmaţi cu bastoanele şi băteaupe toţi deţinuţii, pe rând, fără nici ojustificare, până caădeam jos(Corneliu Coposu, Dialoguri cuVartan Arachelian, Editura„Anastasia”, 1991, p.95-97).

În zona de jos a galeriei militarilorfigurau coloneii SachelarieTeodorescu, din jandarmerie, celcare-l arestase pe şeful S.S.I.,Eugen Cristescu, D. Captaru, dinDivizia „Tudor Vladimirescu” şiEugen Plesnilă, un trio de supremăticăloşie, turnătorii colegilor de de-tenţie. Stigmatul pe care memoria-listul li-l aplică este, încă o dată,învederat cu scrupulozitate: Eu amvăzut întotdeauna în toţi aceşti ofi-ţeri, aşa cum am mai spus, doaroameni mai în vârstă decât mine,

Generalul Constantin Pantazi.-----------------------------------------------------

- 54 -

ISTORIE, CULTURĂ

care îndurau aceleaşi suferinţe caşi mine, nu ca generali, ci ca oa-meni supuşi deopotrivă cu ceilalţiaceloraşi încercări, cărora le fă-ceau faţă nu în raport de gradelepe care le avuseseră, ci cu virtuţileomului din fiecare din ei.

Este, până la urmă, vorba şi deaşa-numita „rezistenţă a materiale-lor”, nu toţi erau croiţi din aceaşiplămadă şi criţă. Colonelul MihaiGheorghiu, trecut bine de 70 deani, fost în cavalerie, aflat încă dela începuturile sale în serviciul despionaj militar, în care calitate fă-cuse parte din misiunile militare depe lângă diverse ambasade aleţării, îndeosebi la Paris şi Londra,pretindea că pedeapsa de doi ani,pe care o executa el, îi fusese atri-buită prin confuzie, nu avea comuncu făptuitorul decât numele, ade-văratul vinovat avea 35 de ani. To-tuşi, nu contesta sentinţa, dintr-undublu considerent: - Ce, sunt prost,eu tot stau închis fiindcă am fostcine am fost. Dacă între timp îi exe-cut tizului meu condamnarea, el vaapărea în viitor la cazier cu pe-deapsa executată. Când eu am săies, am să-l pun să-mi plătească cuvârf şi îndesat şi sunt sigur că os-o facă, fiindcă, oricum, pentru doiani de libertate, oricine are (şi elare) plăteşte oricât. Acesta va fi ve-nitul, afacerea care-mi va asigurabătrâneţea. Deştept, nu? N-a apu-cat să-şi valorifice „investiţia”, de-cedând.

Nu era singurul care înfrunta la ovârstă înaintată represaliile politicecomuniste, mărturiile lui CorneliuCoposu atestă un alt record în ma-terie: Îmi amintesc că după ce amajuns prima dată la Jilava şi-a făcutintrarea în celulă un om care se-măna foarte bine cu scheletele dinmuzeele de anatomie; nu auzeafoarte bine, era foarte bătrân şi în-trebat de şeful celulei câţi ani are, arăspuns foarte senin că peste 10zile împlineşte 100 de ani. Era unfost general, arestat de curândpentru că în 1919 scrisese o bro-şură cu titlul „Nistru, fluviu româ-

nesc” şi acum suporta consecinţeleacestei opere istorice. Era genera-lul Zadic, armean de origine, , carea intrat pe un cal alb în Chişinău,fiind cel care a comandat armataromână eliberatoare; a murit cudouă zile înainte de a deveni cen-tenat. Basarabia era un subiectatât de inflamant încât tot ce eralegat de ea era imprescriptibil.

Cei pe care memorialistul a „fo-calizat” mai mult în memoriile saleau fost din afara castei militare:

Istrate Micescu, marele jurist şi ex-cepţionalul om de cultură, poeţii Ni-chifor Crainic şi Radu Gyr, pentruale căror versuri de detenţie a fostunul dintre redutabilii memoratori,Ghiţă Pop, fruntaşul ţărănist, picto-rul Sever Burada şi alţii; numai fap-tul că ofiţerii erau atât de numeroşiîn carceralitate, încât nu puteau fiuitaţi îi aduce, de atâtea ori, înpagini.

Titlul sub care sunt adunateaceste memorii vin ca un ecou alpoeziei lui Nichifor Crainic la înte-rogațiile pe care supraviețuitoriibolgiilor, temnițelor și le puneau:

Întrebat-am bufnița cu ochiul sfe-ric, / Oarba care vede-n întuneric /Tainele neprinse de cuvânt: / Unde

sunt cei care nu mai sunt? / Undesunt cei care nu mai sunt? // Zis-abufnița: Când va cădea /Marele-ntuneric, vei vedea. Estedrama celor care pe lângă libertateși-au pierdut, în robie politică, nunumai demnitatea ci și existențapământeană.

Este relevantă pentru stoicismulcelor întemnițați o amintire despreIstrate Micescu; știind care îi va fisoarta, în cazul că va deceda, -groapa comună - se asigurase căfamilia, cândva, va putea să-i iden-tifice rămășițele pământești și să leînhumeze creștinește prin aceeacă își procurase un nasture marede sidef, pe care, își ruga camara-zii, să i-l pună în gură, înaite de a fidus pe ultimul drum, ca pe unnumăr matricol, cum aveau com-batanții în cele două războaie alesecolului.

Raţiunea acestor rememorărieste înregistrată, încă de pe atunci,în 1954, când paşii naratorului seîncrucişează cu ai lui Caraion:acesta venea iar Duţu pleca labăile de plumb şi uraniu de laCavnic: i-am şoptit într-o fulgeră-toare încrucişace de drumuri , cu-vintele lui Cicero: „Cui doletmeminit” şi l-am întrebat:

-Tu ai să ţii minte Stelică?- Da! Dar eu am să mă strădui să

nu rămân prizonierul amintirilor le-gate de aceste suferinţe. Nu a reu-şit, întreaga operă lirică a luiCaraion este plină ca un ghioc demare de amintirea temniţei, carel-a urmărit şi în exil, până pe malu-rile lacului Leman, unde, în 1986,s-a stins din viaţă.

Teodor Duţu, deţinutul politic ce apurtat pe zeghe numărul 9121, aales de la început: Mai bine prizo-nierul (robul) amintirilor, decât dez-robitul uitării. Un fragment deîntunecată, cruntă istorie urcă pânăla noi prin fidelitatea unei memorii,pe care timpul n-o mai poate în-vinge.

Teodor Duțu în vremea redactării memoriilor.

-----------------------------------------------------

- 55 -

ISTORIE, CULTURĂ

UN VERITABIL DOSAR DE CADRE

Uneori, memoria biografilor s-adovedit a fi mai mult sau mai puţinfidelă, poate pentru că puţini arpune la îndoială sau ar încerca sămai cerceteze cele afirmate deaceştia, atunci când se raporteazăla faptele reale întâmplate cu zecide ani în urmă.

Chiar dacă numele acestora suntde notorietate, este evident că ab-senţa unor surse certe, la aceavreme, a făcut ca documentarea săfie lacunară, fiind înlocuită cu fan-tezia şi/sau imaginaţia autorului.

Referitor la biografia lt. av. rez.Ion Voiculescu, după ce am intratîn posesia „Memoriului original” în-tocmit de Comisariatul Militar Raio-nul Lenin, Oraş Bucureşti, am avut

surpriza ca unele informaţii, pri-vindu-l pe zburătorul cu obârşii bu-

zoiene, să aibă caracter inedit, întimp ce altele, aduc lumină şi în-dreaptă datele eronate vehiculateîn scrierile unor biografi şi exegeţiai vieţii şi operei scriitoruluiV. Voiculescu. Acribia cu care ofi-ţerul desemnat s-a ocupat de în-tocmirea dosarului lt. av. rez. IonVoiculescu, ne-a determinat să în-credinţăm tiparului cele mai impor-tante date, ca o reparaţie morală abiografiei ofițerului.

Alcătuit pe structura unui che-stionar, dosarul cuprinde, în cele17 file, toatele etapele vieţii lui IonVoiculescu, până la data de 27 no-iembrie 1956, la acestea adău-gându-se referinţe, calificative,precum şi alte documente maipuţin relevante.

Astfel, din „dosarul de cadre”, allt. av. în rez. Ion V. Voiculescu,

Memoriul original al locotenentului aviator în rezervă Ion V. Voiculescu---------------------------------- Viorel Frîncu, publicist, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” Buzău

În numărul trecut al revistei „Străjer în calea furtunilor”, am publicat o schiţă biografică a unui pilot derăzboi – Ion Voiculescu -, fiul marelui poet, prozator, dramaturg şi publicist Vasile Voiculescu, născut încomuna buzoiană Pârscov.

La baza materialul mai sus menţionat a stat o bogată sursă de informaţii, de la evocările unor foşti ca-marazi de arme ai eroului nostru şi până la cărţi semnate de exegeţi ai vieţii şi operei voiculesciene. Întretimp, în încercarea noastră de a completa această schiţă biografică, am apelat la noi surse de informare,apărute după publicarea articolului, dar, mai ales, am avut deosebita satisfacţie, ca în demersul nostru,prin amabilitatea domnilor comandor dr. Marian Moşneagu, Şeful Serviciului Istoric al Armatei, şi col. (r.)prof. univ. dr. Gheorghe Nicolescu, fost comandant al Arhivelor Militare Române din Piteşti, să obţinemo copie după dosarul personal al lt. av. (r.) Ion Voiculescu.

Acest fapt ne-a determinat să revenim asupra conţinutului materialului deja publicat, aducându-i com-pletările şi îndreptările necesare, urmând, ca anul viitor, la comemorarea a 50 de ani de la moartea scrii-torului V. Voiculescu, să publicăm un volum dedicat fiului acestuia, „un Icar cu obârşii buzoiene”.

Locotenentul Ion Voiculescu------------------------------------------

- 56 -

ISTORIE, CULTURĂ

aflăm că pilotul de război s-a năs-cut la 16 mai 1916i, în Bucureşti,din părinţii Vasile Voculescu,medic, şi Maria Mittescu, casnică,la vremea aceea, domiciliaţi în Ca-pitală, în strada Lanţului nr. 1. Ur-mează studiile primare, între anii1924-1928, şi liceale, la „TituMaiorescu” şi „Sf. Gheorghe”, dinBucureşti, în perioada 1928-1936,dar bacalaureatul îl va obţine launul din liceele craiovene.

Între anii 1936-1939, îl regăsim,ca student, la Facultatea de Dreptdin Bucureşti, coleg fiind cuConstantin Vişinescu, buzoian deorigine, cel care, mai târziu, ca avo-cat, va fi apărătorul poetului V. Voi-culescu, în procesul intentat deautorităţile comuniste. Din cauzadeclanşării celei de a doua confla-graţii mondiale (1939-1941), IonicăVoiculescu îşi va lua licenţa înDrept, abia în anul 19462. Pânăatunci, timp de un an (1944 -1945), este fără ocupaţie, perioadăcând îşi pregătea examenul de li-cenţă, după care i se va ivi posibi-litatea, pentru scurtă vreme, săprofeseze, (februarie 1946 – no-iembrie 1948), ca avocat stagiar, înBaroul Ilfov, şi ca secretar personalal cunoscutului magistrat bucureş-tean Traian Mihail.

Va abandona cariera de avocatşi, după încă un an de şomaj (no-iembrie 1948 - octombrie 1949), seangajează contabil, la MinisterulMuncii, la Căminul de copii „ŞtefanGheorghiu” de la Snagov, mecanic,la Cooperativa „Munca socialistă”,referent tehnic şi, în cele din urmă,ataşamentist pe unul din şantierelebucureştene, aceasta fiind ultimaconsemnare a unui loc de muncăpe care îl ocupa Ion Voiculescu, la27 noiembrie 1956.

La rubrica „Despre părinţi şirude”, cu specificaţia, mai alesdacă sunt stabilite în străinătate şidacă are relaţii cu ele, acesta scrie:„Marta Voiculescu - soră - pictoriţă- Paris - Franţa - de naţionalitatefranceză - plecată din ţară pentrustudii, a rămas acolo de 20 de ani.Nu corespondez.

Olga Pontremoli soră - pictoriţă -Paris - Franţa - de naţionalitatefranceză. Nu corespondez.” Vigi-lent, ofiţerul, care i-a întocmit do-sarul, preşedintele comisiei nr. 1, lt.maj. C. Dudău, notează cu cernealăroşie: „Ţine legătura prin scrisori” (sic!).

Ca o concluzie, în ultima sa„Foaie de notare”, se menţionează:„Din discuţiile avute cu ofiţerul (lt.av. rez. Ion Voiculescu - n.n.), re-iese că este un element sincer şiși-a arătat toată activitatea la servi-ciile sale pentru a fi folosite.

Propuneri: Poate să rămână caofiţer de rezervăcuspecialitatea nr. 94.”

EPOPEEA UNUI ZBURĂTOR, ÎNTR-UN „INSECTAR” CU

SCOARŢE ROŞII

Cariera militară o va începe,după absolvirea Şcolii de ofiţeri derezervă de aviaţie (Bucureşti, nov.1939 - nov. 1940), când va fi repar-tizat, în funcţia de ofiţer al adjutan-tului, în cadrul Flotilei 1 Vânătoare(22 iunie - 1 octombrie 1941). La 1noiembrie 1940, a fost avansat lagradul de adjutant major av. în rez.,iar la 8 iulie 1941, prin Înaltul De-cret Regal nr. 1968, este ridicat lagradul de sublocotenent.

După o scurtă trecere, ca detaşatla Flotila 2 Vânătoare, la 16 aprilie1942 este mobilizat, iar la 9 august1942 este trimis pe Frontul de Est,pe Nistru, ca pilot de legătură, încadrul Flotilei 3 Informaţie Buzău,Esc. 113 Legătură, unde va activa,apoi, pe teatrele de război din re-giunea Rostov-Tacinskaia-Crimeea, până la 16 aprilie 1943.Va fi lăsat la vatră (1 iunie 1943),până la noi ordine, după care, la 1iulie 1943, a fost detaşat, pentruantrenamente, la Şcoala de piloţide vânătoare de la Ziliştea - Buzău(iulie - decembrie 1943). La 24martie 1944, este înălţat la gradulde locotenent av. rez. şi detaşat înzona de operaţii, în cadrul Flotilei 3Informaţie, Esc. 113 Leg. (10 aprilie1944), ca pilot de legătură.

Va fi desconcentrat şi mutat laBaza Specială Aero (15 iulie 1944),iar în perioada august-octom-brie1944, este din nou integrat încadrul Esc. 113, unde va face le-gătura între comandamentele dinBucureşti – Făurei – Transilvania.-

apoi în cadrul Flotilei 7 Aerotran-sport (1 septembrie 1945) şiGrupului Aerotransport (10 iulie1946).

Pe tot parcursul carierei sale deaviator, lt. av. rez. Ion Voiculescu aprimit calificative foarte bune, aşacum nota şi Comandantul Flotilei 3Informaţii, evaluare contrasemnatăde Comandantul Regiunii 3Aeriană, general de escadră av. C.

- 57 -

ISTORIE, CULTURĂ

Vasiliu: „De la 1 XI 1942 – 16 IV1943, [lt. av. rez. Ion Voiculescu –n.n.] a fost pe front comandant alunei secţii de legătură din Esc. 113Leg., în Crimea, pentru a ţine legă-tura cu trupele din Cuban. Şi-a în-deplinit elogios această misiune,sburând cu secţia sa, pe timp deiarnă, de la Kerci în Cuban, ţinândo legătură normală cu trupele celuptau în capul de pod din Cuban. Aexecutat, în acest timp. 26 de orede zbor, ca pilot în misiuni de legă-tură pe front. Este un sburător cu-rajos, serios şi de mare nădejde, înmomente grele pe front.”

Într-o altă „Foaie calificativă”, peanul 1943/1944, de la 1 Noiembrie1943 până la 31 octombrie 1944,comandantul Flotilei 3 Aerotran-sport, consemna câteva dintre fap-tele de eroism ale militarului: „Înziua de 27 august 1944, cu multcuraj şi devotament, a luat parte laluptele pentru curăţirea zonei detrupele germane. Stăpânit de spiri-tul camaraderesc şi cu multă bra-vură, a reuşit a evacua din mijloculluptei pe camaradul său, sergentulTR Trâmbiţaşu, care era grav rănitla cap, salvându-i astfel viaţa.

Între 23 VIII 1944 – 7 IX 1944, aexecutat 12 misiuni (33 h 20’), fă-când legătura cu St. Maj. Aer şi tru-pele care luptau contra germanilordin zona Bucureşti şi regiunea pe-trolieră.

În trei misiuni s-a înapoiat lateren cu avionul lovit de gloanţeinamice.

Anul acesta a executat în total192 h 45’ zbor, în misiuni de legătură.

S-a dovedit un sburător curajosşi cu frumoase sentimente patriotice.

Decoraţii:- Coroana României cu spade şi

panglică, clasa a V-a, Virtutea Mili-tară;

- Virtutea Aeronautică, clasa Cru-cea de Aur, cu spade.”

Calificative elogioase a primit lt.av. rez. şi în anii următori, Subse-cretarul de Stat al Aerului, generalinspector al aerului EmanoilIonescu, fiind de acord că ofiţerul

de rezervă „merită a înainta la gra-dul de căpitan rez. la alegere”.

Nu ştim câtă satisfacţie perso-nală a avut Ion Voiculescu l-a pri-mirea veştii că a fost propus laînaintarea la gradul următor, însăeste cert că, după încheierea răz-boiului, acest fapt nu i-a fost defolos, mai ales că, nefiind membrude partid (P.M.R.), accensiuneaspre profesia de aviator ar fi fostsortită, din faşă, eşecului. Aşapoate se şi explică diversitatea me-seriilor pe care acesta a fost nevoitsă le schimbe, cu mult sub pregăti-rea şi studiile pe care le-a făcut.

După moartea tatălui, scriitorul V.Voiculescu, crezul celor doi fii,Radu şi Ionică, a fost acela de a-şireabilita juridic părintele, de a recu-pera din mâinile Securităţii şi a va-lorifica opera voiculesciană. „Ionică«era nebun», pentru că a luat cuasalt birourile serviciului de securi-tate, dovedind cu aprecierile critici-lor că Voiculescu nu era mai prejosde «Ştefan cel Mare» (M. Sado-veanu) şi că trebuia scos la lumină.După două săptămâni a fost che-mat şi a plecat cu un portbagaj demanuscrise, toate purtând stigma-tul ştampilei Securităţii.”ii Din pă-cate, Caietul negru, ce conţineapoezii inedite, a dispărut în 24 oc-tombrie 1973, odată cu o parte dinmobilier şi studiul biografic „Poves-tea unei camere”, bănuită fiindElisabeta Iliescu, soţia lui IonicăVoiculescu, despărţită de fapt, nu şide drept de acesta.

Mai mult, Ionică Voiculescu s-a

luptat cu autorităţile comunistepentru reabilitarea imaginii tatăluisău, cerând rejudecarea procesu-lui din august 1958 şi anularea sen-tinţei din noiembrie. Demersurilesale sunt încununate de succes,fiind anunţat printr-o adresă ofi-cială, datată 10 decembrie 1968,că: „Prin Decizia nr. 2 din15.02.1968 Plenul Tribunalului Su-prem a desfiinţat Sentinţa de con-damnare a tatălui dvs., VoiculescuVasile, aşa încât toate consecinţeleacelei sentinţe au încetat”4.

Ion Voiculescu, ca fost aviator, întimpul celui de al doilea războimondial, şi-a măsurat curajul înfaţa inamicilor văzuţi sau nevăzuţi,iar după moartea tatălui său, s-adovedit a fi „cel mai statornic şi per-severent militant pentru editareamanuscriselor inedite, pentru pu-nerea în circulaţie a unor texte fi-dele versiunilor lăsate de poet, caşi pentru publicarea unor paginimemorialistice personale5 în care aadus elemente noi şi preţioase re-feritoare la viaţa de medic şi descriitor a autorului «Iubirii magice».Proza, teatrul şi o bună parte dinpoeziile postume voiculesciene auputut vedea lumina tiparului dato-rită lui. Tot lui I. Voiculescu i se da-torează şi recuperarea unormanuscrise valoroase, după reabi-litarea postumă a scriitorului. Isto-ricii literari, criticii şi cititorii îidatorează, de aceea, luiI. Voiculescu o recunoştinţă pedeplin cuvenită”6

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------NOTE:

1 Extras de naştere nr. 4089/1916, fond Starea civilă a Primăriei oraşului Bu-cureşti.

2 Arhiva Facultăţii de Drept Bucureşti, diploma de licenţă nr. 36858/1946.3 Gheorghe Postelnicu, Viaţa şi opera lui Vasile Voiculescu, Bucureşti, Editura

Europress Group, 2012, p. 68.4 Adresă aflată în Arhiva familiei; apud Florentin Popescu, Pe urmele lui Vasile

Voiculescu, ediţia a II-a, revăzută, adăugită şi îngrijită de autor, Buzău, BibliotecaJudeţeană „V. Voiculescu”, 1994, p. 298.

5 Ion Voiculescu, Începuturi literare, în „Articole, comunicări, documente - V.Voiculescu”, vol. I, Buzău, 1974.

6 Florentin Popescu, Op. cit., p. 96.

- 58 -

ISTORIE, CULTURĂ

Evacuarea premilitarilor din judeţul Iaşi în anul 1944--------------------------------------------- Profesor drd. Lucian Spiridon

- 59 -

ISTORIE, CULTURĂ

Chiar dacă evacuarea populaţieicivile era în plină desfăşurare, re-prezentanţii Marelui Stat Major audecis printr-o hotărâre ulterioară căatât ei cât şi conducerile corpurilorde armată aveau ,,libertatea să in-tervină urgent în zonele de eva-cuare, ţinând seama că nevoileoperative primează” 1. Acestora lis-au pus la dispoziţie toate mijloa-cele de transport ale C.F.R. Repre-zentanţii Corpului 4 Armată Iaşiaveau obligaţia de a transmite ,,din15 în 15 zile câte un raport asupramersului operaţiunilor” 2. Guvernula hotărât ca ultimele formaţiunicare se evacuau să fie jandarmii şiarmata operativă. Decizia guvernu-lui a luat în calcul şi o eventuală în-frângere a Germaniei, care ar fideterminat împingerea liniei defront de către sovietici până pe te-ritoriul naţional. Măsura de preve-dere era motivată de victoriileînregistrate de armatele sovieticepe fronturile din Caucaz şi Cri-meea. Evacuarea armatelor de pefrontul de est era impusă şi de ne-cesitatea formării în spatele frontu-lui a unei armate care să poată ţinepiept înaintării sovieticilor spre in-teriorul României.

Pentru evacuare, erau prevăzuţişi premilitarii, alături de armataoperativă retrasă de pe frontul deest. Prin evacuarea premilitarilor seurmărea conservarea potenţialuluiuman necesar în momentul de-clanşării unei noi ofensive germano– române3. Contingentele de pre-militari erau evacuate în zona desud şi de vest a României 4. Deşis-a dorit ca premilitarii să fie bineechipaţi, au fost şi situaţii în care

detaşamente întregi erau lipsite deechipamentul minim necesar. Deaceea, prin mai multe rapoarte deinformare, I. G. P. aducea la cu-noştinţă organelor în drept situaţiadin teren şi solicita remediereaacestor lipsuri. Pentru o mai bunăcoordonare a evacuărilor, au fosttrimişi la Iaşi ofiţeri care aveau caresponsabilitate asigurarea hraneipentru premilitari pe traseu, până ladestinaţie, dar şi cazarea lor. De-oarece garniturile de tren erau in-suficiente şi multe linii feratefuseseră distruse, premilitarii dinjudeţ şi din restul Moldovei urmaua se evacua pe jos, stabilindu-setraseele pe care aceştia trebuia săle parcurgă. Astfel, premilitarii dinIaşi erau evacuaţi, într-o primăetapă, în judeţul Vaslui şi, dupăaceea, în judeţe din sudul ţării. Co-loanele de evacuaţi premilitari dinmunicipiul Iaşi şi cei din restul ju-deţului au mers pe culoarul galben,pe traseul ,,Urleasca – Perişorul –Scărlăteşti – Chioibăşeşti – Poenarul– Bordea – Brăteanu – Doiceşti –Însurăţei – Orăteşti, toate localităţiaflate la sud de Făurei”5 . Inspecto-ratul Pregătirii premilitare, pe par-cursul evacuării, s-a ocupat deorganizarea marşurilor, fiecare co-loană de evacuaţi din rândul pre-militarilor având hrană pentru 12zile6. Centrele pentru reaprovizio-narea acestora aveau stocuri careputeau asigura hrana pentru o pe-rioadă de 10 zile. Conform hotărâ-rilor Marelui Stat Major,comandanţii detaşamentelor ce sedeplasau pe jos trebuiau să anunţecu cel puţin 24 de ore înainte Cen-trul de Reaprovizionare unde

urmau să realizeze oprirea şi nu-mărul premilitarilor care erau în co-loanele ce urmau a facestaţionarea. Principalele centre dereaprovizionare din sudul ţării segăseau la Adjud, Râmnicul Sărat,Buzău, Cilibia, Târgovişte şi Piteşti.

Au existat şi cazuri când premili-tarii au fost implicaţi în schimburide focuri cu soldaţi sovietici. Aşa afost şi cel al unui grup de premilitaridin zona Paşcani, care a înregistratîn urma unui schimb de focuri, cincimorţi şi doi răniţi. Guvernul a hotă-rât ca familiile celor morţi să „aibăaceleaşi drepturi ca şi cele ale os-taşilor morţi sau răniţi pe front” 7.

Grupele de premilitari evacuaţidin judeţ continuau să facă instruc-ţie 8. Inspectoratul General al Pre-gătirii Premilitarilor avea ca sarcinăasigurarea instruirii acestora, asi-gurâdu-se astfel şi păstrarea disci-plinei în cadrul formaţiunilorrespective. Zilele de instrucţie erauduminica şi în zilele de sărbătoare.Pentru instruirea premilitarilor, au-torităţile apelau şi la învăţătorii sauprofesorii din zonele de evacuare.În 1944, Subinspectoratul Munici-pal Iaşi a asigurat instrucţia premi-litarilor evacuaţi cu ajutorulpersonalului propriu, dar şi cu con-cursul învăţătorilor şi a intelectuali-lor din zonele de primire aevacuaţilor. În paralel cu şedinţelede instruire, „la fiecare şcoală s-auorganizat cursuri destinate premili-tarilor analfabeţi”9 . Premilitarii eva-cuaţi, care nu munceau pământul,făceau instrucţie toată săptămâna,pentru că, în timpul campaniei agri-cole de vară, programul putând firedus sau chiar suspendat, lucrul

era lăsat la latitudinea comandanţi-lor10. Deşi premilitarii erau antrenaţiîn muncile agricole şi în activităţidin alte sectoare economice, con-diţiile lor de trai erau grele. Ei seconfruntau cu o acută lipsă dehrană. Pe parcursul verii anului1944, Serviciile Speciale de Infor-maţii au transmis PreşedenţieiConsiliului de Miniştri note informa-tive referitoare la situaţia premilita-rilor. În una din informări se arătacă premilitarii din judeţul Iaşi se în-apoiază foarte des la domiciliile lor,pentru a-şi lua mâncare, întrucât,,la detaşamente nu li se dă decât opâine pe săptămână” .11

Pe parcursul anului 1944, în rân-dul tinerilor premilitari a acţionat opropagandă intensă, realizată deinstructori şi localnici, pro–germană

până la 23 august şi pro–sovietică,mai ales după această dată. Noteleinformative consemnau că „propa-gandiştii se duc pe terenurile de in-strucţie ale premilitarilor sau înclase unde au loc şedinţele şi facacolo propagandă, sau iau premili-tarii la manifestaţiuni politice, sauîndeamnă pe premilitari să nu maiparticiple la şedinţele de pregătirepremilitară” .12 Din această cauză,au apărut diverse conflicte între ti-neri. Unii dintre ei erau derutaţi,pentru că nu înţelegeau schimbă-rile care aveau loc într-un ritm alert.Tinerii erau îngrijoraţi, apoi, desoarta familiilor lor, care rămăse-seră sub ocupaţie sovietică. Stareade spirit a premilitarilor evacuaţi dinjudeţul Iaşi a fost consemnată într-un raport întocmit de S. S. I. şi In-

spectoratul Regional, în care sepreciza că sunt îngrijoraţi din cauzafamiliilor evacuate în alte judeţesau lăsate sub ocupaţia sovietică13.Raportul arăta că este normal săfie îngrijoraţi, dacă ţinem seama cămulţi fac parte din mediul rural şică, din copilărie până la evacuaretoţi au trăit numai în mediul familii-lor lor, necunoscând mediul străin,aşa cum se întâmplă la orăşeni 14.Au fost şi detaşamente de premili-tari care nu au reuşit să se eva-cueze din cauza avansării rapide afrontului. Autorităţile au decis capremilitarii să se ocupe de distri-buirea hranei populaţiei şi armateişi să asigure transportul răniţilor.Alte obligaţii ale acestora erau asi-gurarea pândei şi declanşareaalarmei în caz de atac aerian.

ISTORIE, CULTURĂ

- 60 -

NOTE:1. A. N. I. C. - I. G. J., dosar 44/ 1943, f. 28. Instrucţiuni

speciale nr 670.900.bis.2 Ibidem, f. 11. Prin intermediul CFR au fost evacuate şi

arhivele deţinute de către instituţiile militare şi civile. Ordinulprevedea că se evacuează ,, întreaga arhivă de orice na-tură aflată asupra Comandamentelor, trupelor şi serviciilor.Secţiile şi serviciile din Marele Stat Major, Statul Major al Ae-rului evacuează aceste documente la serviciul istoric al Ma-relui Stat Major. Fiecare ladă, sac sau pachet va purtanumele unităţii, numărul de ordine şi va avea un inventar se-parat. Fiecare transport era insoţit de un delegat responsa-bil”. idem, dosar 12/ 1943-1944, f. 194 Marele Stat Major,Serviciul Istoric, nr. 7103 din 12 ianuarie 1944, Instrucţiunipentru evacuarea şi punerea în siguranţă a arhivelor.

3 Premilitarii trebuiau să realizeze un stagiu de pregătirede trei ani,, pe parcursul a 40 - 50 de şedinţe în fiecare an,[....] în zilele de sărbătoare. Anul de instrucţie includea o con-centrare de 4 la 7 zile, pentru fixarea temeinică a cunoştin-ţelor. Activitatea premilitară era consemnată în livreteindividuale, fiecare tânăr primind la sfârşitul perioadei depregătire un anumit calificativ: cu pregătirea premilitară com-pletă, cei care asimilau cunoştinţele predate şi frecventauregulat cursurile, cu pregătirea premilitară necompletă orifără pregătire premilitară, cei care dovedeau dezinteres laînvăţătură sau cumulau anual mai mult de 12 absenţe ne-justificate”, Sergiu Balanovici, op.cit., p.115.

4 Conform ordinelor transmise de Marele Stat Major fie-care ,,Subinspectorat al Pregătirii Premilitare Judeţene con-cura la evacuarea tinerilor premilitari din celelaltecontingente evacuabile”, A. N. I. C. - I. G. J, dosar 44/ 1943,f. 138. Insrtucţiunea specială nr.703. 600. din 22 martie 1944

5 Ibidem, f. 125.6 A.N.I.C., fond I.G.J., dosar 8/1944, f. 90. Instrucţiunea

Specială nr. 703.600. din 22 martie 1944 în care se arăta căfiecare coloană de premilitari ,, va fi însoţită de 20 de căruţe,

luate prin rechiziţie prin grija Cercurilor Teritoriale”7 Sergiu Balanovici, op. cit., p. 137.8 Pregătirea a fost condusă la nivel regional şi judeţean de

cadre active din armată. Programul efectuat de premilitariera adaptat tot timpul nevoilor armatei române şi directivelortransmise de Marele Stat Major. Au existat şi momente cândgrupuri de premilitari pe durata războiului au fost trimişi înGermania pentru a se instrui în domeniu medical aşa cum afost cazul unui grup de premilitari care realizau un stagiu laInstitutul de Radiologie din Posen, având ca obiectiv com-baterea tuberculozei în ţară. Conform înţelegerilor între părţide întreţinerea acestora trebuia să se ocupe partea ger-mană. În urma unei vizite în Germania realizată de ministrusubsecretar de stat al Educaţiei Extraşcolare, generalul Vic-tor Iliescu, în perioada 25 septembrie-6 octombrie 1943,acesta a elaborat mai multe rapoarte privind modul de re-alizare a instructajului. Generalul afirma că ar fi putut fi pre-luat doar caracterul tehnic al instructajului şi anume ,,săexecutăm cu premilitarii partea de specialitate care revineunităţilor militare însărcinate cu paza teritoriului în interior,înlocuind astfel cea mai mare parte din aceste elemente cupremilitari” Centrul de Cercetare şi Păstrare., fond 3719,dosar 666, ff. 311-312, 540-544.

9 Idem, fond 5419, dosar nr 717, f. 206.10 În judeţul Prahova a luat fiinţă Organizaţia ,, Munca Ti-

neretului Român” ,, înfiinţată la 23 decembrie 1941 cu sco-pul de a organiza şi coordona pregătirea premilitară atineretului. Organizaţia dispunea de un Centru de pregătire,înființat în 1941 la Breaza. În 1944 Organizaţia a primit spreinstruire şi educare 900 de premilitari evacuaţi”, Sergiu Bal-anovici, op.cit., p. 135.

11 Centrul de Cercetare şi Păstrare, fond 5419, dosar nr.718,ff. 127- 128.

12 Idem, dosar nr. 759, f. 245.13 Idem, dosar nr 752, f. 186.14 Sergiu Balanovici, op. cit., p. 137.

În perioada interbelică Româniaa crezut în principiul securităţiicolective ca ultim bastion în faţaputerilor revizioniste. Din păcate,acest principiu nu a reuşit să de-vină viabil în condiţiile concrete dinacei ani, iar România a constatatcă în momente foarte dificile nu sepoate sprijini decât pe propriile saleforţe. Lipsită de o capacitate mili-tară care să-i permită rezistenţa înfaţa agresorilor şi prinsă la mijlocde interesele marilor puteri, în varaanului 1940 elita politică a ţării afost obligată să accepte dureroasepierderi teritoriale pentru a păstrafiinţa statală.1

Din fericire, nu toate instituţiilestatului român în aceste momentedificile au fost prinse pe piciorgreşit. Noile cercetări realizate înarhivele româneşti pun în evidenţăfaptul că anumite organisme alestatului au reuşit să informeze dintimp autorităţile superioare compe-tente de intenţiile anumitor vecini.

Serviciile româneşti de informaţiişi contrainformaţii şi-au dovedit dinplin utilitatea, atât în anii pre-mergători declanşării celui de-aldoilea război mondial, dar mai alesîn perioada extrem de dificilă arăzboiului.

Aflate într-o luptă acerbă pentruobţinerea de informaţii, dar şi pen-tru contracararea reţelelor adverse,

serviciile speciale româneşti auobţinut rezultate dintre cele maibune în faţa unor servicii duşmaneextrem de puternice, cum a fost N.K. V. D.-ul sovietic.

Explicaţia acestor succese estefoarte simplă. În toată perioada in-terbelică, din cauza atitudinii ostilea U.R.S.S.-ului, România a fostnevoită să-şi creeze reţele de in-formaţii dincolo de Nistru şi în ace-laşi timp a trebuit să anihilezereţele informative sovietice de peteritoriul propriu. În felul acesta,serviciile româneşti au reuşit să-şifacă o imagine destul de bună de-spre organismele similare sovie-tice, despre organizarea lor şidespre modul de operare.

Un al doilea motiv a fost acela căîn aceste servicii au lucrat în ge-neral oameni care au înţeles să-şifacă datoria faţă de Patrie.

Înţelegerea exactă a primejdieinumită N.K.V.D. a făcut ca servici-ile româneşti să fie foarte atente latoate acţiunile acestuia, chiar dacăele se desfăşurau la mare distanţăde graniţele României.2 Unasemenea exemplu este raportuldin 4 mai 1939 aparţinând Grupeia III-a din Corpul Detectivilor şicare dădea informaţii despre activi-tatea centrului „ I.N.O.-Gugb ” înEuropa. Conform acestei informaţii,centrala pentru Europa era în curs

de mutare de la Paris la Stockholm.„Până în prezent acest centru afost la Paris unde acţiona camuflatsub denumirea < Biroul Cominter-nului pentru Europa Occidentală >.Una din ramurile de activitate aleacestui centru constă în urmărireaşi pedepsirea duşmanilor personaliai lui Joseph Stalin, care se adă-postesc în Franţa şi Spania. Asasi-natele prea vizibile asuprapretinşilor duşmani ai URSS-uluiau provocat în Franţa vie nemulţu-mire Faţă de această situaţie s-ahotărât ca Centrul să fie mutat laOslo, însă datorită dificultăţilor ces-au ivit şi în urma directivelor pri-mite de la Moscova, mutarea sedi-ului acestui centru se va face încapitala Suediei. La Stockholm auşi sosit cca 15 agenţi ai INO-Gugb înarmaţi cu paşapoartefalse franceze şi engleze având înfrunte pe un anume Raymond(nume fals) care în ultimul timp aacţionat în Belgia”.3

Intensificarea acţiunilor sovieticepe teritoriul României a fost înre-gistrată de serviciile româneşti încădin 1939. Doi agenţi sovietici suntidentificaţi de autorităţile româneştitocmai în zona sensibilă dintreCarpaţi şi Dunăre, unde se găseaunumeroase sisteme de fortificaţii şiîn zona Ardealului.

Unul din aceştia era Diligul Ion

ISTORIE, CULTURĂ

- 61 -

Operațiuni informative sovieticepe teritoriul României înainteadeclanșării „Operațiunii Barbarossa” ( I )------------------------------------ Profesor drd. Viorel Gheorghe

- 62 -

ISTORIE, CULTURĂ

supranumit şi Popescu Ioan. El afost capturat la 14 iulie 1939 laGalaţi. După cum informa prefectuljudeţului Corvului, cu notă confi-denţială informativă Nr. 3426 din 14iulie, respectivul agent sovietic tre-cuse fraudulos frontiera venind dinUniunea Sovietică şi avea asupralui suma de 21.000 lei.4

Nu a fost primul caz din aceastăperioadă descoperit în aceastăzonă foarte sensibilă. În lunile ur-mătoare, ca semn al deteriorăriisituaţiei, numărul agenţilor sovieticicapturaţi aici a crescut destul demult.

Al doilea agent identificat acţionaîn zona Ardealului şi se ascundeasub numele de Tulceanu Simion.Comandamentul Corpului de Jan-darmi cu ordinul Nr. 29920/1939,dădea câteva informaţii despreacest agent sovietic în vârstă de35-40 de ani. Era robust, înalt de1,80 m., cu umerii laţi, o faţă plinăpărul şaten deschis, puţin cărunt,ochi albaştri şi gura mare. De obi-cei se recomanda ca fiind inginer,dar cineva avizat putea constataimediat că nu are cultura de spe-cialitate necesară. Drept acteprezenta un buletin de identitateeliberat de Primăria din Ismail, unlivret şi un carnet de la Biroul Popu-laţiei din cadrul Poliţiei Ismail. Acălătorit în ţară cu diverse misiuniîncredinţate de sovietici, dar zonaprivilegiată era Ardealul. În urmacercetărilor s-a stabilit că aceastăpersoană mai avea o soră, elevăîn ultima clasă de liceu la Ismail.Fiind considerat un agent extremde periculos, poliţia şi jandarmeriaerau îndemnate să ia cele mai se-vere măsuri pentru identificarea şiarestarea lui Tulceanu Simion.5

În primăvara lui 1940, acţiunileinformative sovietice în Românias-au intensificat dar şi diversificatca metode de acţiune. În lunileaprilie şi mai 1940, Comandamen-tul Corpului de Jandarmi atenţionaunităţile din subordine despreaceste activităţi. Cu ordinul secretNr. 39821/1940, făcea cunoscut că

în zonele de interes militar servici-ile sovietice au trimis femei cumoravuri uşoare care să obţină in-formaţii de la soldaţi şi ofiţeri. În or-dinul secret Nr. 27590/1940 seatrăgea atenţia asupra intensificăriipropagandei comuniste în rândultrupelor, dar mai cu seamă înzonele unde erau dislocate princi-palele forţe ale Armatei Române.6

Deja începeau să prindă conturplanurile sovietice de subminare aforţelor militare dar şi de iniţiere aunor mari tensiuni în cadrul socie-tăţii româneşti.

Un caz concret de agent sovieticcapturat în timpul unei acţiuni in-formative a fost prezentat în ordinulde informaţiuni Nr. 51/1940 emisde acelaşi Comandament al Cor-pului de Jandarmi. În gara Codru–Babadag din judeţul Tulcea a fostcapturat de serviciile româneştiagentul sovietic Ioan Ciumacenco,care avea asupra sa schiţe, fo-tografii şi date despre depozitul demuniţii din Babadag. În urmacercetărilor s-a stabilit că era năs-cut la Zalocani, judeţul CetateaAlbă, dar avea domiciliul înBucureşti, pe strada MitropolitulIosif, nr. 16. Curierul său era EmilManoliu, de loc din Jurilofas-Tulceaşi cu domiciliul tot în Bucureşti, pestrada Zorilor, nr. 12. Şi acesta afost ulterior capturat.În urma aces-tui caz, posturile de jandarmi auprimit ordin să întăreascăsupravegherea în jurul depozitelormilitare şi să ţină sub observaţietoate persoanele străine.7

La începutul lunii iunie 1940,Regimentul III Jandarmi din Galaţiarăta că la muncitorii ce lucrau laconstruirea fortificaţiilor au apărutactivităţi suspecte. Unii dintre aceş-tia făceau schiţe ale fortificaţiilor şiale terenului pe care le dădeau ladiferite persoane din afara zonei.8

Lucrurile începeau să se preci-pite şi semnele furtunii erau tot mainumeroase. Raportul Nr. 1394 din12 iunie 1940 al Biroului StatisticMilitar Iaşi către Armata a IV-a esteo adevărată radiografie a unor mo-

mente de mare cumpănă9. Iată cenota locotenent-colonelul IonPalade în acest raport: „ În prezentîn oraşele Bucovinei este o starede nelinişte, cauzată de o posibilăagresiune sovietică. Nelinişteasporeşte cu cât populaţia este in-formată de concentrările de forţesovietice la graniţă, de evacuărileunităţilor PS (părţile sedentare n.n.)din Nord şi pregăturile militare cese fac la noi În general oraşelede graniţă trăiesc momente demare nelinişte, mulţi locuitori îşi facpregătirile de evacuare, mulţi mili-tari şi-au evacuat familiile şi baga-jele şi nesiguranţa aceastaslăbeşte starea de spirit, dând locde lansări de zvonuri alarmiste10.Zborurile de avioane sovieticesemnalate deasupra frontierei şi înapropierea Nistrului precum şiaterizarea forţată a unui aparat so-vietic în apropiere de localitateaBerezina, au creat o stare de neli-nişte în populaţie.11 Aceste zborurisunt interpretate ca indicii a intenţi-unilor agresive pe care le nutreşteURSS împotriva României.Zvonurile lansate cu acest prilej,răspândite de la om la om, arată căau fost lansaţi mai mulţi paraşutişti,ceea ce face să se alarmeze popu-laţia din Basarabia ”.12

Într-o altă dare de seamă, daradresată Marelui Stat Major, BiroulStatistic Militar Iaşi, consemnaarestarea la Iaşi, în luna martie1940, a unui grup de 9 agenţi sovi-etici conduşi de Feiga Dorfmani lacare s-au găsit copia unui impor-tant document militar românesccare prezenta informaţii asuprasituaţiei din URSS, precum şi cap-turarea unui curier trimis de sovi-etici pentru a culege informaţii cucaracter militar.13

Raportul locotenent-coloneluluiIon Palade pune în evidenţă stareafoarte tensionată existentă înBucovina şi Basarabia cu mai binede o lună de zile înainte de agre-siunea sovietică. Nu trebuie să sur-prindă faptul că în Bucovinapopulaţia era mai speriată pentru

- 63 -

ISTORIE, CULTURĂ

că în cazul agresiunii sovietice peaici urma să vină lovitura princi-pală. Nu au fost însă singurele in-formaţii pe care serviciile româneştile-au avut despre intenţiile ostileale Uniunii Sovietice. Unele auprovenit de la un agent dublu, carelucra pentru spionajul sovietic darşi pentru spionajul militar românescşi anume „Grişa”. Acesta, pe nu-mele său real Moisei GhermanAlexeevici, se născuse la 27 ia-nuarie 1899 în comuna Dubăsari,Transnistria şi era român de ori-gine. Serviciul militar l-a satisfăcutla Regimentul 405 Cavalerie dincompunerea Armatei Roşii. Lipsitde mijloace materiale, între 1920-1928 a practicat contrabanda cututun, când mai mult ca sigur a in-trat în vizorul NKVD-ului.14

În anul 1929 a primit pământ şi aintrat în colhoz unde a rămas doarun an. Până în 1932 a făcutcărăuşie. Atunci el a fost arestat şicondamnat la trei ani închisoare.Era primul pas în racolarea sa decătre serviciile sovietice. Înainte dea ajunge la închisoare a fost con-tactat de un colaborator al servici-ilor secrete care i-a propusrecrutarea în schimbul libertăţii.Moisei Gherman a acceptat ime-diat, după care a început instructa-jul. A primit numele de cod „Grişa”şi prima misiune. Trebuia să treacăîn Basarabia unde urma să seprezinte ca refugiat. Odată ajunstrebuia să facă în aşa fel încât săfie racolat de serviciile informativeromâneşti. Imediat cum era im-plantat avea ca sarcină identifi-carea personalului care lucrapentru spionajul românesc, aagenţilor operativi şi a refugiaţilortransnistreni care frecventauComitetul acestora de laChişinău.15

După ce în septembrie 1932 atrecut Nistrul cu ajutorul grăniceri-lor sovietici, ajungând la Chişinău,la 3 mai 1933 reuşeşte să fie re-crutat de Centrul B al Marelui StatMajor şi a început să lucreze caagent extern pe lângă Corpul 3

Armată. În această calitate a făcutnumeroase deplasări în URSS, deunde aducea informaţii, după cuma stabilit contraspionajul românesc,furnizate de NKVD-ul din Tiraspol.Pentru a-l proteja pe „Grişa”, dar şipentru a-şi proteja propria acţiune,NKVD-ul i-a creat acestuia din1935 o falsă „reţea” compusă dindoi agenţi, care erau însă controlaţide sovietici.16

Din 1936 şi până în august 1939,„Grişa” rămâne în URSS, undeeste folosit la misiuni interne. În au-gust 1939 este trimis la Chişinău cuo scrisoare pentru un evreu carelucra pentru URSS. Revine laChişinău la începutul lui iunie 1940tot cu o misiune de curier. De dataaceasta contactează direct CentrulB „ aducând informaţiunea că So-vietele vor ataca ”. Cei de la Cen-trul B aveau însă suspiciunile lor şii-au cerut să plece în Transnistriade unde să aducă informaţii despretrupele sovietice şi planurile aces-tora. Revine dintr-o primă misiune,dar nu şi din cea de a doua des-făşurată în preajma zilei de 26 iunie1940. După mai multe alte eveni-mente, „Grişa” este în final arestatde jandarmii de la Dubăsari la 14decembrie 1941.17 Aceasta a fostfoarte pe scurt activitatea unuiagent dublu care a informat CentrulB de intenţiile reale ale sovieticilor.Cum s-au folosit sau nu autorităţileromâne de aceste informaţiireprezintă o altă problemă deelucidat.18

Revenind la momentele pre-mergătoare invaziei sovieticeputem observa o creştere a mă-surilor de siguranţă luate de au-torităţile româneşti.

La 13 iunie 1940, MinistrulApărării Naţionale şi ad-interim laAer şi Marină, general de corp dearmată I. Ilcuş cerea prin ordinulgeneral Nr. 38 „controlul tuturorpersoanelor care circulă în trenurisau cu automobilul în zonele petro-lifere, în porturi sau în alte zone su-puse anumitor restricţiuni. Cumdiferite persoane se pot folosi chiar

de haina militară pentru a puteapătrunde mai uşor în zonele undeau interes să se formeze acestcontrol urmează să se facă şiasupra tuturor persoanelor carepoartă haină militară”.19 Acestemăsuri de siguranţă erau luare îm-preună cu Ministerul de Interne.

Regimentul 3 Jandarmi Galaţi cuordinul Nr. 1152 din 19 iunie 1940,făcea aprecierea că în ultima pe-rioadă „prin convorbiri telefonice sefac foarte multa indiscreţiuni peri-culoase Apărării Naţionale”. Deaceea unităţile subordonate auprimit interdicţia de a mai transmitetelefonic date cu caracter secret,precum dislocări şi concentrări detrupe, nume de comandamenteetc.20 Exista bănuiala că sovieticiiascultă convorbirile telefonice depe teritoriul României, bazată pro-babil pe anumite informaţii.

Cu toate acestea, trimiterea co-respondenţei secrete prin curieri nuera întotdeauna o operaţiune si-gură. Aceşti curieri puteau fi identi-ficaţi şi urmăriţi de agenţii inamicipentru a li se sustrage corespon-denţa. Un asemenea fapt extremde grav pentru siguranţa naţionalăa României s-a petrecut în ziua de21 iunie 1940. În acea zi, doi agenţisovietici, un bărbat şi o femeie, aureuşit să fure dintr-un tren o servie-tă cu corespondenţă militară ultra-secretă adresată Marelui StatMajor şi Ministerului ApărăriiNaţionale. Comandamentul Corpu-lui de Jandarmi cerea cu ordinul Nr.29 444 urmărirea şi arestarea celordoi agenţi. În urma anchetei, sem-nalmentele celor doi au putut fi sta-bilite, uşurându-se astfel activitateaorganelor de căutare.21 Ceconţineau aceste documente şi cerol a avut ulterior pierderea lor încărămâne de stabilit. Nu este exclusînsă ca sovieticii să fi intrat astfel înposesia unor date de mare impor-tanţă pe care le-au folosit în zileleurmătoare în luarea unor deciziipolitice sau militare.

Cedarea Basarabiei şi a norduluiBucovinei, cu tot cortegiul de

- 64 -

ISTORIE, CULTURĂ

nenorociri care a urmat, nu aînsemnat dimunuarea efortului in-formativ sovietic.22 Ei au profitatdin plin de această situaţie, de ex-odul uman din teritoriile cedatepentru a infiltra în rândurile aces-tora un mare număr de agenţi.Foarte mulţi militari români dar şifuncţionari, care nu au reuşit să seretragă odată cu armata română audevenit victime ale serviciilor se-crete sovietice, mulţi dintre aceştiafiind obligaţi prin şantaj sauameninţări să lucreze pentru or-ganele NKVD.

În acelaşi timp, rămâne absolutmeritoriu faptul că în aceste condiţiiextrem de dificile, toate serviciilecontrainformative româneşti aucontinuat să lucreze identificândnoi şi noi agenţi şi reţele de spionajsovietice. În acelaşi timp, serviciilede spionaj româneşti au reuşit într-un timp destul de scurt să-şi orga-nizeze reţele informative eficienteîn Basarabia şi nordul Bucovinei.Acestea au trimis o mare cantitatede informaţii, astfel încât autorităţilede la Bucureşti au aflat în modoportun de orice eveniment impor-tant petrecut.

Chiar şi după cedarea Basarabieişi a nordului Bucovinei, spionajulsovietic rămâne în continuare in-teresat de zona Curburii Carpaţilor,de zona petrolieră şi de Dobrogea.Pentru un stat care oficial promovapacea, interesul pentru capacităţiledefensive ale României poatepărea destul de neobişnuit.Oricum, cazurile ulterioare de spi-onaj sovietice descoperite de ser-viciile româneşti pun în evidenţă pelângă aceste aspecte şi o implicarefoarte interesantă în chestiuneaTransilvaniei.

În zilele atât de dificile ale re-tragerii din Basarabia şi nordulBucovinei, au existat numeroaseprovocări ale serviciilor sovieticecare au avut ca scop dezorientareaautorităţilor româneşti. Din acestmotiv, la 29 iunie 1940, Comanda-mentul Corpului de Jandarmitransmitea ordinul Nr. 20598 prin

care cerea ca jandarmii să nu exe-cute decât ordinele primite de laşefii ierarhici cunoscuţi: „Toate or-dinele primite de la orice alt supe-rior, oricât de mare ar fi,necunoscut de jandarmi nu se exe-cută”. În aceeaşi situaţie erau şi or-dinele date telefonic.23

Destul de repede serviciileromâneşti au început să-i identificepe militarii români careneretrăgându-se la timp au fostcapturaţi de sovietici şi obligaţi sălucreze informativ pentru aceştia.Un asemenea exemplu a fost acelaal fruntaşului Someşanu Toader dinRegimentul 4 Roşiori, capturat desovietici la Cetatea Albă. După cumtransmitea Oficiul Pretoral Nr. 69cu nota informativă Nr. 82 din 18iulie 1940, Someşanu Toader a fostreţinut de sovietici timp de maimulte zile şi „convins” să lucrezepentru ei. În timpul instructajului is-au stabilit următoarele misiuni: săafle date despre staţiile CFR im-portante, despre nodurile de comu-nicaţii, despre depozitele de muniţiişi armament,despre dotarea cu ar-mament a unităţilor româneşti, maiales cu cel nou şi organizarea lor,precum şi realizarea unor schiţeamănunţite despre staţiile CFRBotoşani şi Bârlad. I s-a înmânatsuma de 5000 lei şi i s-a atrasatenţia ca misiunea să fie îndeplin-ită până la 4 februarie 1941. Infor-maţiile urmau să fie trimise prin curieri.

În noaptea de 14-15 iulie 1940, afost trecut peste graniţă de patruofiţeri sovietici şi de un pescar rusîntre satele Valul lui Isac şiCălăraşi. Someşanu Toader, ajunspe teritoriul României, a avut sur-priza să constate că era aşteptat degrănicerii români care l-au arestat.24

Cam în aceeaşi perioadă, la 10iulie 1940, trecea în România pe laOancea–Cahul, curiera sovieticăRahmonovici care era de talie mij-locie, blondă cu ochi albaştri, vor-bea româna, rusa şi germana şicare avea misiunea de a acţiona înzona Bârlad-Galaţi.25

O reţea de agente sovietice a

fost identificată în cursul lunii au-gust 1940 şi de către Poliţia deSiguranţă. Direcţia Generală aPoliţiei cu ordinul telegrafic cifratNr. 62219/1940 le prezenta peaceste spioane cu ordinul de a fiarestate. Cele patru agente eraude loc din Drepcăuţi-Hotin şianume: Lidia Cosmariuc, VeraPalmarciuc, Maria Tresu şiElisabeta Văcăriţei.26 În lunile ur-mătoare autorităţile româneşti auconstatat o adevărată preferinţă asovieticilor pentru folosirea femeilorîn misiuni de spionaj.

Foarte repede, serviciileromâneşti au început să aibă oimagine completă despre metodelefolosite de sovietici după ocupareaBasarabiei şi a nordului Bucovinei.Un exemplu în acest sens este ra-portul din 6 septembrie 1940 alPoliţiei Judeţului Suceava cătreDirecţia Generală a Poliţiei în carese arăta că „organele GPU-ului(Direcţia Politică de Stat între 1922-1923, după care s-a transformat înOGPU-Direcţia Politică Unificatăde Stat, până în 1944, în fapt ser-viciul de securitate sovietic, n.n.)folosesc ca agenţi pentru acţiuneade spionaj din România pe foştiisoldaţi ai armatei noastre rămaşi înteritoriile ocupate. În acest scop,soldaţii proveniţi din armataromână sunt instruiţi într-o şcoalănumită Secţia operaţiunilor inter-naţionale comuniste şi apoi trimişiîn România cu misiunea de a seînrola în armată sau de a se angajala fabricile de muniţii sau arsenalularmatei de unde pot culege infor-maţii”27. Aceşti agenţi foloseauacte false create în laboratoareleOGPU. Buletinele aveau ca dată aeliberării aprilie 1939 şi aveauştampila Poliţiei din Bălţi şi CetateaAlbă pentru cei din Basarabia şicea a chesturii Cernăuţi pentru ceidin nordul Bucovinei. Livretele mili-tare falsificate păreau a proveni înprincipal ca din parteaRegimentelor 93 sau 96 Infanterie,dar ele nu posedau modelul nou deordin de mobilizare ci doar pe cel

- 65 -

ISTORIE, CULTURĂ

vechi care nu mai era în uz, semncă serviciile sovietice încă nu ştiaude această schimbare. În finalul ra-portului erau consemnate alte in-formații vitale pentru capturareaacestor agenţi: „atât buletinele dela birourile de populaţie cât şilivretele sunt completate cu numelecelui ce le poartă şi celelalte datecu un scris lipsit de caligrafie şi nuprezintă nici un semn de uzură”.28

Erau doar primele concluzii refe-ritoare la folosirea soldaţilor românide către serviciile sovietice,cazurile ulterioare ducând la ocunoaştere mai bună a acestui pro-cedeu.

Două zile mai târziu de acest ra-port al poliţiei sucevene, ceaieşeană identificase doi foşti jan-darmi care lucrau pentru OGPU.Primul era fostul şef al secţiei dejandarmi Cobalna-Soroca, BănaruIon rămas intenţionat în Basarabia.A fost imediat racolat şi antrenat,iar la începutul lui septembrie 1940deja se găsea în România cu misi-uni de spionaj. Al doilea era plu-tonierul Dănilă A. de la secţia dejandarmi Drochia, care recrutat deserviciile sovietice era folosit doarîn misiuni speciale.29

Predilecţia sovieticilor pentruculegerea de informaţii din zonafoarte sensibilă Focşani-Galaţi esteconfirmată şi de raportul Nr. 14216din 12 septembrie 1940 al Biroului2 din cadrul Diviziei 21 Infanteriecătre forurile superioare şi în caresunt prezentate două cazuri de spi-onaj petrecute la Galaţi şi Tecuci înlunile august-septembrie 1940.Primul caz a avut-o ca protagonistăpe Domnica Eftimie, soţia plu-tonierului major Eftimie din Regi-mentul 6 Grăniceri. Rămasă înBasarabia şi repatriată abia la 24august 1940, Domnica Eftimie s-aprezentat la Tecuci la unitatea deartilerie unde era acum încadratsoţul său. A intrat imediat în atenţiaBiroului 2 datorită sumelor mari debani pe care le-a cheltuit în scurttimp şi pentru că a reuşit să revinăîn Basarabia cu o parte însemnată

a bagajelor, lucru total anormal încondiţiile în care sovieticii confis-cau totul. Bănuiala Biroului 2 s-aconfirmat la interogatoriul DomnicăiEftimie care a declarat în final călucra pentru spionajul sovietic.30

Al doilea caz de spionaj a avut încentru tot o femeie, Naghi Ilona, deorigine maghiară, fostă lucrătoarela fabrica de tricotaje din Chişinău.Rămasă în Basarabia a fost recru-tată de sovietici şi instruită cu alte44 de femei care şi ele au fost tri-mise cu misiuni informative în toatăRomânia. După ce s-a terminat in-structajul a fost adusă la Ismail şitrecută prin Delta Dunării cu aju-torul unei bărci conduse de ofiţerisovietici deghizaţi. Trecută pe teri-toriul românesc a fost preluată deun agent care era ofiţer al ArmateiSovietice şi membru GRU şi care aadus-o la Galaţi. Naghi Ilona aprimit misiunea de a merge laTecuci pentru a culege informaţii cucaracter militar. A ajuns la Tecuci la5 august 1940 şi s-a angajat cabucătăreasă la restaurantul hotelu-lui „Jitaru” de lângă gara CFR. Aicitrebuia să intre în primul rând încontact cu militarii dislocaţi înaceastă garnizoană şi în special cucei de origine rusă saubasarabeană. La 28 august 1940 afost vizitată de agentul GRU careprobabil coordona acţiunea tuturorcelor 44 de femei spion şi i-a cerutanumite date cu caracter militar.Naghi Ilona a fost însă arestată la 1septembrie 1940, odată cuDomnica Eftimie. Dacă la interoga-toriu Naghi Ilona a prezentat maimulte date false încercând săderuteze Biroul 2, în schimbDomnica Eftimie s-a oferit să lu-creze şi pentru spionajul militarromânesc pentru a intoxica GRUcu date false.31

Interesul spionajului militar sovi-etic GRU pentru zona fortificatăFocşani-Galaţi, pentru unităţile mi-litare româneşti aflate aici pe poziţiidefensive, pentru Dobrogea este încondiţiile date destul de surprinză-tor. „Poarta Focşanilor” era o linie

de fortificaţii eminamente defensivăşi numai aici se putea opri cu suc-ces un eventual atac al armatei so-vietice. Raţiunile pentru caresovieticii făceau atâtea eforturipentru a afla date esenţiale despreaceastă zonă pare a depăşi intere-sul pe care îl are în mod normal unserviciu de informaţii militare faţăde alte armate.

Un alt agent sovietic care acţionaîn zonă a fost capturat la 8 sep-tembrie 1940 de o patrulă apichetului de grăniceri „LascărCatargiu”. După cum raporta PoliţiaJudeţului Tulcea, agentul senumea Domaşcu Anatol şi tocmaitrecuseră Dunărea în mod clan-destin, venind de la Ismail. Acestaa declarat că la evacuarea Basara-biei şi-a trimis la Bucureşti mama şisora, el rămânând pentru a-şilichida averea. În felul acesta justi-fica prezenţa asupra sa a uneisume de 115000 lei. Era doar „le-genda” care se fabrică pentru oricespion. În cele din urmă DomaşcuAnatol a recunoscut că era agentGRU. Trebuia să intre în contact cualţi agenţi din Galaţi, Brăila şiConstanţa şi trebuia să procure in-formaţii despre dispozitivelegrănicerilor şi al trupelor româneştidin această zonă.32

Avalanşa agenţilor sovietici iden-tificaţi sau capturaţi de serviciileromâneşti continuă. La 14 septem-brie 1940, Inspectoratul Poliţiilor şiSiguranţei „Dunărea de Jos”emitea ordinul Nr. 10335 prin carecerea urmărirea evreicei Epstein,în vârstă de 31 ani, agentă sovie-tică. Se repatriase pe la Ungheni,având asupra sa acte false pe nu-mele Barat Ana. De la Ungheni avenit direct la Bucureşti. Se pare căera o agentă importantă pentrusovietici.33

Inspectoratul General al Jan-darmeriei, apărut în urma reorga-nizării jandarmeriei, arăta în ordinulsecret Nr. 581/1940 adresat tuturorunităţilor din ţară, că în jurul dateide 12 septembrie a fost trimis înţară un periculos agent sovietic şi

- 66 -

ISTORIE, CULTURĂ

anume Mihăilescu Ştefan. Înaintede cedarea Basarabiei şi a norduluiBucovinei, respectivul fusese diri-ginte PTT în comuna Ucrocineţ,judeţul Staraojineţ. Era în vârstă de35-38 de ani, înalt, brunet şi vorbeafoarte bine româna, ucraineana şigermana. De data aceasta sovi-eticii au preferat să-l treacă înRomânia printre localităţile Frătăuţişi Vicov din judeţul Rădăuţi.34

Acest caz era doar unul carepunea în faţa autorităţilor româneştio altă metodă practicată de sovi-etici din ce în ce mai des şi anumerecrutarea unor foşti funcţionariromâni rămaşi în Basarabia. Dinaceastă cauză pentru a evita an-gajarea în funcţii publice a unoragenţi sovietici, Direcţiunea Sigu-ranţei din cadrul Direcţiei Generalea Poliţiei, la 2 septembrie 1940 aemis ordinul secret Nr. 61789 încare se menţiona „ suntem infor-maţi că printre funcţionarii refugiaţicu întârzierea din Basarabia şiBucovina de Nord sunt unii care serepatriază cu misiunea specială dea face spionaj în favoarea URSS.Faţă de această situaţie avemonoare a vă ruga să binevoiţi a dis-pune ca aceştia să nu fie acceptaţiîn serviciu, decât, după ce se vacere pentru fiecare caz în parteavizul acestei Direcţii Generale ”.35

Datorită afluxului de funcţionarirefugiaţi destul de târziu dinBasarabia şi nordul Bucovinei,pentru a se evita pe cât posibil in-filtrarea agenţilor sovietici, DirecţiaSiguranţei revine la 21 septembriecu un nou ordin Nr. 66625 adresatautorităţilor locale. Funcţionarulvenit din teritoriile ocupate deURSS şi Ungaria trebuie înainte dea fi angajat să completeze un ches-tionar în care urma să precizeze pelângă datele familiale şi personale,situaţia sa militară şi descriereaamănunţită a tuturor evenimentelorşi împrejurărilor care l-au afectatdin ziua retragerii autorităţilorromâneşti. Poliţia de Siguranţă im-punea de asemenea acestorfuncţionari să prezinte şi date cu

caracter general observate cât astat sub ocupaţie, informaţii cu ca-racter militar sau indicarea per-soanelor care au avut atitudiniantiromâneşti.36

Această atitudine preventivă aPoliţiei de Siguranţă a avut rezul-tate pozitive, eliminându-se în bunăparte pericolul de a avea un numărmare de agenţi sovietici infiltraţi înadministraţie şi cu acces direct ladate confidenţiale.

Din nou, zona Tecuciului revineîn atenţie. La 8 octombrie 1940,Biroul 2 de la Divizia 32 Infanteriearăta într-o notă informativăadresată Comandamentului Cor-pului 3 Armată că se impune de-sconcentrarea imediată asublocotenentului rezervistPintilescu, ofiţer de transmisiuni,care era bănuit de legături cu spi-onajul sovietic dar şi de simpatii co-muniste. În urma cercetărilor s-astabilit că soţia sa şi un frate al eifuseseră dovediţi şi condamnaţipentru spionaj în favoare UniuniiSovietice. Casa acestuia, aflată laTighina, fusese folosită de serviciilesovietice drept casă conspirativă.Din aceste motive, prezenţa sa încontinuare în Armata română era osursă potenţială de pericol.37

În toată luna octombrie 1940,serviciile româneşti au identificatnumeroase reţele sovietice de spi-onaj, majoritatea formate din refu-giaţi basarabeni. O excepţie eraLazăr Edon, zis Edmund sauEduard, care încă din 1930 emi-grase la Moscova şi care acum îşifăcuse apariţia în România cu mis-iunea de a colecta cât mai multedate despre armată şi mai ales de-spre starea de spirit a populaţiei.IGJ-ul sublinia că era de naţionali-tate maghiară dar avea în contin-uare cetăţenia română.

Mai erau identificaţi de serviciileromâneşti drept agenţi sovietici şistudenţii Izmona şi Yarka dinChişinău, măcelarul WladislavCasa din Cernăuţi, preotul DandeşAlexandru din Bădicu-Cahul, preo-tul Meşcov Constantin din Zărneşti-

Cahul şi Burdulescu Ion dinConstantineşti-Cahul. Toţi trecusedeja în România în mod clandestin.38

Eficienţa serviciilor româneşti înidentificarea şi neutralizareareţelelor de agenţi dar şi a curieriloreste demonstrată în mod indirect,de un fapt relativ banal. De exem-plu, au aflat că şoferul şi chelnerulde la popota NKVD de la Ismail auprimit ordin să treacă în Româniaatât pentru a aduce bani necesarianumitor reţele, dar şi pentru astrânge diferite informaţii.39

Nu toţi agenţii sovietici au fosttrecuţi în mod clandestin pestefrontieră în România. De multe oriaceştia au venit prin comisiile derepatriere folosindu-se de numelelor reale. A contat în descoperireaagenţilor sovietici care au folositaceastă metodă informaţiile venitedin partea reţelelor româneşti despionaj din Basarabia şi nordulBucovinei. Au fost identificaţi astfelPoleanski Dionisie, de loc dinStorojineţ care a lucrat ca interpretpentru NKVD căruia i-a furnizat şimulte informaţii despre unii ofiţerisuperiori români, Băncescu C. dinVicovul de Jos-Rădăuţi, LujonschiZenaida, soţie de funcţionar deorigine rusă, Spetka Boris, elev laŞcoala Normală din Cernăuţi,Semeniuk Gheorghe din Codoleşti,mecanic de locomotivă, OstopoviciEmilian, mecanic la uzina electricădin Zostavna şi Hostiuc Vasile,ucenic la aceeaşi Uzină electrică.Aceştia au fost trecuţi pe la comisiade repatriere Bondujeni, iar unii autrecut şi pe la Comisia de triere dinBuzău. Zonele în care trebuiau săacţioneze erau Roman, Buzău şiBucureşti. Lujonschi Zenaida sebănuia că lucra pentru spionajulmilitar sovietic GRU.40

Informaţii importante puteauobţine contrainformaţiile româneştide la curierii sovietici capturaţi. Unasemenea curier era identificat lasfârşitul lunii octombrie 194041 înpersoana lui Parfenie Novitchi, rusde origine, dar cetăţean român, deloc din comuna Vâlcov. Un alt

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ NOTE

1. În ultimii ani situaţia politică şi militară a României în perioada iniţială a Războiului a fost mult analizată, mai ales pe baza unor noidocumente de arhivă sau în lumina unor noi interpretări. Printre acestea amintim: Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilearăzboi mondial, Bucureşti, 1995, vol. II (în mod special capitolul 25); idem, România în războiul mondial din 1939-1945, Colecţia„Românii în istoria universală”, Tomul 27, Iaşi, 1995; idem, Ultimatumul Molotov şi destinul Basarabiei (1940), în „Mousaios”, VIII,

- 67 -

ISTORIE, CULTURĂ

curier capturat era Nicolai EftimiePaşcanu, după cum informa BiroulStatistic Militar Iaşi cu nota infor-mativă Nr. 4402 din 18 noiembrie1940, adresată Marelui Stat Major.Respectivul făcea parte din com-pania sanitară a Spitalului Militar„Regina Elisabeta” din Bucureşti.Deşi era de loc din comunaGlinceni, judeţul Bălţi unde îşi aveaşi familia, nu a vrut să plece înBasarabia odată cu restul militarilordin Armata Română care au doritsă fie demobilizaţi şi trimişi înzonele natale, aflate sub ocupaţiesovietică. La 3 noiembrie 1940dezertează însă şi încearcă sătreacă Prutul pe 13 noiembrie 1940prin dreptul satului Hermezeiu.Este însă capturat şi încredinţatsubcentrului informativ Iaşi.42

În aceeaşi perioadă este capturatşi Gheorghe Toader Covaliu, careîn ziua de 9 noiembrie 1940, spreseară, a trecut Prutul în mod clan-destin pe la Bazia, judeţul Iaşi, darcapturat imediat de jandarmii dinaceastă localitate. A fost şi el pre-luat de organul informativ al Mare-lui Stat Major şi anume Centrul A.43

Scopurile şi metodele folosite deagenţii sovietici aflaţi în misiune înRomânia erau bine evidenţiate demaiorul Traian Borcescu, şefulBiroului 2 din Secţia a II-a a Mare-lui Stat Major. Acesta, în nota infor-mativă strict secretă Nr. 218.300din 20 noiembrie 1940, scria: „Ex-ploatând situaţia creată princedarea Basarabiei şi Bucovinei deNord, serviciul de spionaj sovieticşi-a intensificat activitatea într-omăsură foarte mare. N.K.V.D.(O.G.P.U.) caută să profite de repa-triaţii din ţinuturile ocupate, pentrua recruta dintre ei un număr cât maimare de informatori. Pentru re-crutarea acestora se serveşte demijloace diverse în raport cu situ-

aţia familiară, cu firea, cu intereselefiecărei victime şi a pregătirii ei inte-lectuale. Unora le exploatează dor-inţa de a se întoarce în ţară, altorasentimentele familiare, legăturilesentimentale, pofta de parvenire,viciile, etc . Procedeul de cerc-etare şi instruire variază şi el dupăcaz. Pentru intelectuali se între-buinţează metoda convingerii. Pen-tru cei cu pregătire redusă,ameninţarea. Tuturor li se facpromisiuni că vor fi bine răsplătiţibăneşte şi că vor avea situaţii buneîn U.R.S.S. . În caz de refuz,ameninţarea cu moartea şi cusurghiunul. În toată această gamăa procedeelor, banul îşi are locul decinste”. În continuare maiorulTraian Borcescu evidenţia princi-palele scopuri urmărite de N.K.V.D.„În toate misiunile încredinţateagenţilor informatori se stăruie in-tens asupra informaţiilor cu carac-ter militar. Aceste informaţii sereferă la dispozitivul trupelor şiefectivul lor în zonele deapropierea Prutului. Se pretind însădate ample şi asupra zonelor dininteriorul ţăriireorganizările efec-tuate, dislocări, armamentul, lu-crările de fortificaţii permanentesau pasagere. Apoi numărulunităţilor motorizate, artilerie, avi-aţie, aerodromuri, şosele, căi fe-rate, depozite de muniţii şialimente. Se mai cer insistent datepersonale asupra comandanţilor şia ofiţerilor subalterni, despre felullor de viaţă, vicii, legături familiale,cunoştinţe personale care i-arputea influenţa, etc. Câţiva infor-matori cu pregătire intelectuală maiserioasă au primit misiunea săculeagă date asupra importului demaşini, armament şi orice materialdin Germania şi Italia, asupraprezenţei specialiştilor germani şiitalieni în întreprinderile noastre

industriale, în aviaţie, etc. Aproapetuturor li se dă şi însărcinarea săobserve cu multă atenţie starea despirit din armată şi a populaţiei dintoate straturile sociale, în special amuncitorilor din industrie. Acesteinformaţii sunt culese cu scopul dea exploata anumite nemulţumiri înfavoarea lor. Se urmăreşte prinacest procedeu crearea unui spiritdefetist şi o dezagregare morală apopulaţiei.44

În finalul acestui studiu, TraianBorcescu prezinta câteva metodeuzuale folosite de N.K.V.D. pentrutransmiterea informaţiei. „N.K.V.D.recomandă în general următoareleprocedee: 1.prin curieri, care pot fiidentificaţi după o parolă stabilitămai înainte. 2.informatorii înşişi sepot întoarce cu informaţii culese înanumita zile şi vor trece printr-unanumit punct dinainte stabilit.Odată trecuţi vor cere să fie duşi înfaţa ofiţerilor N.K.V.D. care i-autrimis. Nu vor declara nimic decâtîn faţa acestora. Se dă câte oparolă şi pentru grănicerii sovieticica să le înlesnească drumul.3. Adresele informatorilor rezidenţivor fi comunicate prin anunţuri înziarele mari din capitală sub forma ba-nală de pierderi de acte, vânzări etc ”.45

Traian Borcescu a reuşit într-unmod foarte sintetic să prezinteorganelor româneşti cu misiunicontrainformative, scopurile şimetodele folosite de N.K.V.D. Înlunile următoare aceste tendinţes-au confirmat mai ales după 22iunie 1941, când sovieticii au încer-cat din răsputeri să dezorganizezearmata română prin crearea unortensiuni în spatele frontului cu aju-torul organizaţiilor comuniste şi areţelelor de agenţi.

(Va urma)

- 68 -

ISTORIE, CULTURĂ

Buzău, 2003; idem, 22 iunie 1941: clipa astrală a istoriei naţionale, în „Mareşalul Antonescu la judecata istoriei ” (ed.Gh. Buzatu), Bu-cureşti, 2002; idem, Politica externă a României în ajunul conflagraţiei mondiale din 1939-1945, în „Omagiu istoricului Valeriu Florin Do-brinescu ”(ed. Horia Dumitrescu), Focşani, 2003; Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Complot împotriva României, 1939-1947. Basarabia,Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa în vâltoarea celui de-al doilea război mondial, Bucureşti, 1992; Pactul Ribbentrop-Molotov şi con-secinţele lui pentru Basarabia. Culegere de documente, Chişinău, 1991; Serghei Hacman, Problema Basarabiei şi a Bucovinei în relaţi-ile sovieto-germane, iunie 1940-iulie 1941, în „Sargeţia”, XXV, 1992-1994; Constantin I. Stan, Ultimatumul sovietic din iunie 1940,prologul Dictatului de la Viena, în „Acta Musei Napocensis”, vol. 32 /11, 1995; Gheorghe Zbuchea, Cadrilater 1940, în „Studii şi Articolede Istorie”, vol. LXV/2000; Valeriu Florentin Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial, 1935-1947,Iaşi, 1995; Ion Giurcă, Anul 1940. Drama României Mari, Bucureşti, 2000; Dr. Alexandru Duţu, Maria Ignat, 1940. Drama României.Rapt şi umilinţă, Bucureşti, 2000

2. Stalin a mobilizat întregul potenţial al serviciilor secrete sovietice pentru a-şi lichida opozanţii din emigraţie. Nici o figură importantănu a scăpat de „mâna lungă a revoluţiei”. Detalii despre aceste operaţiuni vezi la Christoffer Andrew, Oleg Gordievski, KGB. Istoria se-cretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, Bucureşti, 1994; Thierry Wolton, KGB-ul în Franţa, Bucureşti, 1992; ErnestVolkman, Spionaj, Bucureşti, 1998. De altfel, serviciile informative româneşti au mai fost preocupate şi de alte activităţi ale sovieticilor.

3. Arhiva Naţională Istorică Centrală (în continuare ANIC), Fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 216/1939, f. 34. Idem, Fond Ministerul de Război. Cabinetul Ministrului, dosar 164/1928-1944, f. 19 şi 205. Arhiva Naţională Buzău, Fond Legiunea de Jandarmi Buzău, dosar 11/1939, f. 536. Idem, Fond Legiunea de Jandarmi Râmnicu Sărat, dosar 4/1940, f. 3 şi 107. Ibidem, f. 188.Ibidem, f. 269. ANIC, Fond Ministerul de Război. Cabinetul Ministrului, dosar 64/1940, f. 10610. Ibidem, f. 11411. Ibidem, f.13112. Ibidem, f.13213.Ibidem, f. 45-4614. ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar 184/1942, f. 9915. Ibidem, f. 10016. Ibidem, f. 10517. Ibidem, f. 10618. Pentru detalii despre cazul ”Grișa” vezi Viorel Gheorghe, România și URSS. Războiul invizibil, în Revista Jandarmeriei, anul XI,

nr.18 (236), 2001, p.819. Arh. Naţ. Buzău, Fond Şcoala de Subofiţeri de Navigaţie Piloţi, dosar 1/1941-1943, f. 11420. Idem, Fond Legiunea de Jandarmi Râmnicu-Sărat, dosar4/1940, f. 3121. Ibidem22. Cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei necesită şi astăzi multe discuţii. Trebuia sau nu România să se apere după modelul

oferit de Finlanda? Iată ce scrie reputatul istoric finlandez Matti Klinge referitor la acest conflict cunoscut în istoriografia finlandeză drept„Războiul de iarnă:” „Este un adevăr faptul că pactul de neagresiune germano-sovietic, unde într-o clauză secretă erau definite sferelede influenţă ale părţilor, punea Finlanda într-o situaţie complet nouă. Conform acestui pact, Germania a rămas absolut neutră în timpulRăzboiului de Iarnă din Finlanda.Şi în acelaşi timp s-au risipit şi speranţele finlandeze în ceea ce priveşte realizarea unei alianţenordice. Aşa se face că Finlanda, nu prea bine dotată din punct de vedere militar, a trebuit să intre de una singură în războiera clar căFinlanda nu putea rezista prea mult timp atacurilor unei armate atât de puternice”. ( Matti Klinge, Privire asupra istoriei Finlandei, trad.rom. de Teodor Palic, Ed. Otava, Helsinki, 2001, p. 130 şi 132. Finlanda deşi a rezistat eroic, tot a trebuit să cedeze Moscovei ce vroiaaceasta. Situaţia României era şi mai complicată din cauza petrolului, vital pentru Germania. Guvernul de la Bucureşti a ştiut ce vaurma, dar decizia cedării celor două provincii a reprezentat mai degrabă rodul intervenţiilor diplomatice germane şi italiene decât o ex-presie a convingerii elitei politice româneşti.

23. Arh. Naţ. Buzău, Fond Legiunea de Jandarmi Râmnicu Sărat, dosar 4/1940, f. 3324. ANIC, Fond Ministerul de Război. Cabinetul Ministrului, dosar 164/1928-1944, f. 6425. Arh. Naţ. Buzău, Fond Legiunea de Jandarmi Râmnicu Sărat, dosar 4/1940, f. 5326. Ibidem, f. 5827. ANIC, Fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 2/1940, f. 628. Ibidem, f. 729. Ibidem, f. 930. Idem, Fond Ministerul de Război. Cabinetul Ministrului, dosar 164/1928-1944, f. 2231. Ibidem32. ANIC, Fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosat 2/1940, f. 1433. Arh. Naţ. Buzău, Fond Legiunea de Jandarmi Râmnicu Sărat, dosar 4/1940, f. 6534. Ibidem, f. 6735. Idem, Fond Poliţia oraş Buzău, dosar 22/1940, f. 136. Ibidem37. ANIC, Fond Ministerul de Război. Cabinetul Ministrului, dosar 164/1928-1944, f. 3238. Arh. Naţ. Buzău, Fond Legiunea de Jandarmi Râmnicu Sărat, dosar 4/1940, f. 7739. Ibidem, f. 7840. Ibidem, f. 8041. Ibidem, f. 8242. ANIC, Fond Ministerul de Război. Cabinetul Ministrului, dosar 64/1940, f. 32843. Ibidem, f. 29644. Idem, Fond Inspectoratul General Al Jandarmeriei – Teritoriu, dosar 589, f. 28445. Ibidem, f. 285

Istoria unui popor este ca o cartecare abia aşteaptă să fie deschisă.Istoria românilor este una plină deîncercări, eşecuri şi reuşite. Conşti-inţa unităţii spaţiului carpato-danu-biano-pontic este motorul istorieinoastre. Fără această idee con-ducătoare neamul românesc nuputea rezista în timp. O insulă la-tină într-o mare slavă, călăuzită deun singur ţel, libertatea.

În istoria noastră domnitorul carea avut prima idee de unitate a fostMircea cel Bătrân( 1386-1418).Nereuşita sa a dus la declanşarealuptei pentru neatârnare aromânilor din cele trei ţări aflate înfaţa tăvălugului turcesc, ŢaraRomânească, Moldova şi Ardealul.Marii voievozi ai secolului XV aufost şi mari comandanţi de oşti,Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara,Ştefan cel Mare. În acele timpuriarmata era organizată în jurul dom-nului. Acesta dispunea de oasteamică şi oastea mare. Oastea micăera armata permanentă a domnu-lui şi a boierilor din jurul său, iaroastea mare era compusă dinţărănime şi orăşenime sub co-manda unor comandaţi proprii şi cuarmele proprii. La vremuri grele, totromânul devenea ostaş, spuneNicolae Bălcescu .

O altă mare dispută care a mă-cinat ţările române a fost una a pu-terii domnitorului. Boierii care erauconservatori credeau că domnitorultrebuie să fie un autocrat. Boierii,care vedeau împărţirea atribuţiilorguvernării, aveau o viziune mai

nouă. Împărţirea puterii între domnşi boieri a dus la disoluţia instituţieifundamentale în ţările române,voievodul. Aceste viziuni diferiteau fost cauza eşecului obţinerii in-dependenţei totale faţă de ÎnaltaPoartă, ţara nu era unită, erascindată de opinii contrare asupraputerii politice.

Personalitatea lui Mihai Viteazuleste cu atât mai însemnată, cu câtvedem că el a reuşit să înfrângăorice mişcare centrifugă a statelorromâneşti şi să le unească, într-operioadă în care domnii noştri seschimbau precum anotimpurile.Domnia sa este una dintre cele maifrumoase pagini din istoria neamu-lui românesc, spune P.P.Panaitescu.

Unirea de la 1600 este văzută caun act glorios. După unii istorici,acesta este o dovadă a spirituluiputernic al voievodului român şi acredinţei sale în unitatea românilor.Alţi istorici cred că Unirea estedovada poftei sale nemăsurate dea stăpâni teritorii şi oameni. Fărăîndoială că Mihai Viteazul a fost unom ambiţios, numai un astfel de inspoate reuşi ceea ce a realizat acestmare conducător. Dar a fost numaio ambiţie proprie? O ambiţie pro-prie este deobicei limitată, acestmare voievod a gândit în plan în-depărtat şi strategic. Analizând,acţiunile sale duc la o singură con-cluzie: a vrut să unească toate celetrei ţări şi să zdrobească toate peri-colele în jurul lor, toate statelevecine nu trebuiau să mai reprez-

inte o reală ameninţare la adresamicilor state române. Unite, aces-tea puteau deveni o putere greu deînvins. Supranumit RestauratorulDaciei Mari personalitatea lui MihaiViteazul este măreaţă şi în acelaşitimp controversată.

1. Bătălia de la Călugăreni, un mit?Domnia lui Mihai Viteazul, mai

exact istoria militară a domnieisale, a fost împărţită de NicolaeIorga în două mari etape. Primaetapă este cea cuprinsă între 1593-1599 şi este reprezentată de luptapentru eliberare de sub putereaotomană. A doua etapă, cea aUnirii, 1599-1601, este cea a lupteicu statele apusene cu o altă orga-nizare armată la nivel strategic şitactic. Mihai Viteazul este primuldomnitor care a folosit în oastea sasoldaţii profesionişti (lefegii ) şimercenari.

Vârful culminant al campaniei

ISTORIE, CULTURĂ

- 69 -

Mihai Viteazul, mare inovator al artei militare româneşti

------------------------------------------------ Alexandru Cristian, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

pentru obţinerea independenţeieste bătălia de la Călugăreni, dindata de 13/23 august 1595.Această bătălie este o încununarea gândirii strategic-tactice a luiMihai Viteazul. După părerea mul-tor analişti, această bătălie a fostpierdută. Argumentul lor forte estecă, după victoria de la Călugăreni,oastea lui Mihai Viteazul s-a retrasîn munţi. În opinia noastră bătălia afost câştigată, la nivel tactic nustrategic. Vom încerca să analizămconfruntarea de la Călugăreni şi săne susţinem punctul de vedere.Bătălia de la Călugăreni a fost ceamai mare victorie tactică din istoriamilitară a poporului român şi ocapodoperă a artei militareromâneşti.

Armata turcă avea forţe nu-meroase, dimensiunea sa era im-presionantă chiar şi pentruvremurile noastre, între 80.000 şi100.000 de oameni. Această forțăcomandată de Sinan-Paşa, marelevizir al Imperiului Otoman, era o ar-mată de campanie. Scopul mareluivizir era îngenuncherea ŢăriiRomâneşti şi pătrunderea în Ardealşi Ungaria. Odată pătrunsă, ar-mata otomană a lui Sinan-Paşaputea face joncţiunea cu oștilepaşalelor de la Buda şi Timişoaraastfel având drumul deschis cătreViena. O altă realitate istorică estecă întreaga armată turcă nu a tre-cut Dunărea, după mai multe sursese pare că au reuşit să treacă flu-viul aproape 40.000 de oameni. LaCălugăreni au luptat aproximativjumătate din numărul soldaţilorturci plănuiţi pentru marea cam-panie otomană.

Armata română era net infe-rioară din punct de vedere numeric.În componenţa sa avea 16.000 deoameni şi 12 tunuri, dintre care8000 de lefegii. Pentru a preîn-tâmpina trecerea masivă a armateiotomane, Mihai a organizat de-taşamente de 200-500 de soldaţipentru a acoperi vadurile Dunării şianume la Brăila, Silistra, Giurgiu şiNicopole. Această apărare

avansată avea ca scop hărţuireaduşmanului şi îngreunarea trecerii.Încetinirea aceasta a fost în folosuloastei lui Mihai Viteazul care a avuttimp să-şi pregătească terenul debătălie şi să aştepte ajutoarele ali-aţilor.

Satul Călugăreni este cel aflat lajumătatea distanţei dintre Bucureştişi Giurgiu. În sud-estul satului, seaflă un vad de trecere, un vad nă-molos, mocirlos. Acolo, la conflu-enţa Neajlovului cu râul Cîlniştea,se află Vadul Calugărenilor, care secontinuă cu Defileul Călugărenilor.Acest defileu este împrejmuit deCodrii Vlăsiei, aici s-a dat mareabătălie a lui Mihai Viteazul.

Dispozitivul de luptă a voievodu-lui a fost orientat către vadul de tre-cere. În centru a fost dispusăcavaleria, pe flancuri infanteria iarîn faţa lor tunurile. În pădureaVlăsiei aştepta Albert Kiraly cu re-zerva sa de 6000 de oameni şi 2tunuri. Bătălia a fost începută de10.000 de oameni sprijiniţi de 10tunuri. Pentru a da mai multă forţăapărării, pe malul stâng alNeajlovului, deci în flancul armateiotomane, domnitorul a dispusaşezarea unui detaşament dearchebuzieri. Armata lui Sinan-Paşa, mult mai numeroasă, a fostvăduvită de faptul că nu putea să-şidesfăşoare toate forţele. În centru,armata otomană era comandată deSinan-Paşa, în flancuri de Hassan-Paşa şi de Satârgi-Mahomet-Paşa.Hassan-Paşa trebuia să urmezerâul Neajlov în vest şi să cadă înspatele forţelor lui Mihai Viteazul iarSatârgi-Mahomet-Paşa, beiul ŢăriiRomâneşti numit de Sinan-Paşa,trebuia prin est să cadă asupraflancului stâng al românilorl.

Mihai Viteazul şi-a aşezat ar-mata în vadul Călugărenilor, pro-fitând de mediul înconjurător.Sinan-Paşa, încercat comandantde oşti şi neînvins până laCălugăreni, şi-a imaginat o tacticăde înconjurare a armatei române,un “cleşte tactic” în care românii săfie nimiciţi. Cunoscând mai bine

terenul şi avantajele sale, în zoriizilei de 13/23 august Mihai Viteazulatacă primul şi apoi se retrage.Otomanii, crezând că românii suntdemoralizaţi, se aruncă către cen-trul armatei române căzând în cap-cana întinsă de Mihai Viteazul. Îndefileul Călugărenilor, neputândsă-şi desfăşoare puterea, suntnevoiţi să lupte om la om curomânii. Documentul de la Praga,care descrie bătălia, spune căniciodată în istoria lumii nu s-avăzut o atâta ură într-o confruntaremilitară.

Superioritatea numerică s-avăzut şi în defileul Călugărenilor:românii înlocuiau om cu om, turciiun om cu mai mulţi oameni. Îndupă-amiaza zilei Mihai Viteazul vaface mişcarea decisivă care vaduce la victorie, rămasă în istorieca şi contraofensiva de laCălugăreni. Nemaiputând supli-menta numărul de trupe, MihaiViteazul îi dă ordin lui Albert Kiralysă atace cu toată puterea centrularmatei otomane. În acest timp cuun detaşament de câteva sute deoameni face un ocol şi cucereştepodul pe care armata turcă intra îndefileu. În centrul oamenilor săi,face minuni de vitejie, ce vor intraîn legendă. Separând armataotomană în două, voievodul vaslăbi forţa ofensivei. În flanculstâng îl trimite pe căpitanul MironCocea, să cadă în spatele turcilor,ce înaintau pe şoseaua care ducecătre pod. Acesta reuşeşte să cap-tureze artileriea turcească aflatăpe Dealul Doamnei de pe care seputea vedea tot frontul. Astfel turciisunt atacaţi de propria artilerie.Gândirea tactică a lui MihaiViteazul a fost genială. Observândcă oamenii sunt obosiţi şi nu maipot ţine centrul frontului, acesta îiînlocuieşte cu rezerva proaspătă alui Kiraly. Totodată se gândeşte săstopeze avalanşa de oşteni turci şisă rupă armata în două pentru a oputea învinge pe rând. În defileu seputeau împrospăta încontinuu lini-ile de luptă otomane datorită supe-

ISTORIE, CULTURĂ

- 70 -

riorităţii numerice. Lipsită de ajutorşi de provizii, armata din defileuputea fi nimicită. Gândind acestelucruri Mihai a dat dovadă de o ca-pacitate superioară de comandăfaţă de Sinan-Paşa. Acţionând aşa,Mihai Viteazul a blocat linia de co-municare între cele două linii alearmatei otomane. Căpitanul Coceaa reuşit să cucerească artileriaturcă, estimată la 60 de tunuri şi săatace spatele frontului otoman.Izbutind acest lucru, Mihai Viteazullovea armată turcă frontal cu forţeproaspete. Lateral, cu sprijinul în-tregii artilerii aflate pe câmpul deluptă, armata turcă era supusă unuifoc permanent.

Victoria lui Mihai Viteazul a fostuna tactică. Acesta a opritînaintarea marii armate otomane laCălugăreni. Nu a putut fructifica pedeplin victoria, deoarece prinvadurile Dunării treceau înconti-nuare detaşamente turceşti.Armata de campanie a ImperiuluiOtoman a fost evaluată la 100.000de oameni. La Călugăreni s-auaflat doar 40.000 de oameni dintrecare au luptat efectiv 20.000 -30.000 de ostași. Cifrele sunt rela-tive, dar toate atestările docu-mentare ne indică clara superi-oritate a armatei otomane. Dupăaceastă victorie, Mihai s-a retras înmunţi, unde a aşteptat ajutoarele.Retragerea sa a fost una ordonată,ariergărzile sale i-au hărţuit mereupe otomani. Măreaţa armataotomană se confrunta cu lipsuri şicu un moral scăzut. La Călugăreniau pierdut aproximativ 7000 de oa-meni dar şi cel mai important sim-bol, steagul verde al ProfetuluiMahomed. Cu ajutoarele primite dela aliaţi şi cu Mihai Viteazul la co-manda supremă a armatelor aliateţara a fost eliberată de otomanidupă victoriile de la Târgovişte, Bu-cureşti şi Giurgiu. Călugăreni a fostbijuteria tactică a marelui voievodcare a salvat nu numai ţara sa, darşi Imperiul Habsburgic de la ex-pansiunea otomană.

2.Schimbarea paradigmei militare sub Mihai ViteazulÎn acele timpuri armata română

avea în organizarea sa trei cate-gorii de forţe, cavaleria, infanteriaşi artileria. Organizarea era axatăpe vectorul de putere terestru. Înmarile state, forţa navală, era binedezvoltată, mari flote au avutSpania, Anglia, Franţa şi ImperiulOtoman. Statele româneşti nuaveau o dezvoltare mare a forţeinavale. Principalul gând strategicera apărarea. Ţările Româneşti tre-buiau să se apere de vecini, erauîntr-o continuă defensivă. Apărareastrategică era de fapt apărarea in-dependenţei. Adesea conducătoriinoştrii din acele timpuri au fost priv-iţi ca nişte comandanţi paşnici şiorientaţi către căutarea păcii. În is-toria secolului al-XV-lea, marii co-mandanţi de oşti au fostcomandanţi defensivi. Nu am avutîn epoca medievală un comandantla fel de ofensiv ca Mihai Viteazul.Strategia ofensivă a lui Mihai Vodăs-a putut baza pe două elemente.Primul element a fost evoluţia ar-matelor şi apariţia armelor de foc.Mihai Viteazul este întâiul domnitorromân care foloseşte arme de focla scară largă şi soldaţi profesion-işti. Al doilea element al acesteistrategii este scopul politic al mare-lui domnitor, independenţa ţărilorromâne şi unirea lor. Strategia samilitară a fost dezvoltată şi de do-rinţa de a înlătura jugul turcesc şide a elibera toţi românii.

Schimbarea paradigmei militaresub Mihai Viteazul este una desubstanţă. Armata este acum maievoluată din punct de vedere cali-tativ, mai antrenată, mai suplă, flex-ibilă şi mai adaptabilă la orice tip decampanie. Armata lui MihaiViteazul este una modernă, înstare să execute manevre ofen-sive, defensive, de patrulare, de in-terpunere, de învăluire, de atac înorice zonă de relief. Deşi la nivelcantitativ se observă o uşoară re-gresie datorită deselor războaie,armatele române cu greu puteau

aduna, ca pe vremea lui Ştefan celMare, 40.000 de oameni, succe-sele sunt mai importante.

Marele domnitor a introdus noielemente de strategie. O intere-santă gândire strategică este acţi-unea de preîntâmpinare. Atacuriledese şi repetate la gurile Dunăriisunt operaţiuni militare menite săslăbeasacă avântul ofensiv alinamicului şi să-l încetinească. Acţi-uni de hărţuire duse de avangardăsau de ariergardă sunt acţiuni detatonare tactică. Observăm la MihaiViteazul un caz de război de uzurăa adversarului, ulterior dezvoltatîntr-un război de nimicire. Avant lalettre Mihai Viteazul anticipeazăstrategii specifice perioadei mo-derne. Mihai Viteazul, în bătălia dela Călugăreni, a folosit strategia di-rectă, atacul frontal al inamicului,dar şi cea indirectă, învăluirea şipătrunderea în spatele frontului,primei linii de luptă otomane, şi ru-perea armatei în două. Împletireaacestor două strategii a dus la vic-toria de la Călugăreni. Un strategmodern şi un tactician desăvârşit,Mihai Viteazul a ştiut când să sefolosească de o victorie sau cândsă renunţe la câştig tactic pentru anu pierde războiul. Bătălia de laCălugăreni este un exemplu de re-nunţare la un câştig tactic imediat,pentru a câştiga strategic pe ter-men lung.

La Dunăre apărarea a fost unaactivă, de preîntâmpinare. Victoriaasupra otomanilor în campania din1595 a fost datorată mai multor fac-tori. Unul principal este rapiditateamişcării de trupe. Ofensiva turcă afost mai înceată, armata lor s-a de-plasat cu 4, 5 km pe zi pe când ar-mata aliată comandată de MihaiViteazul cu 12 km pe zi, spunecolonel Victor Atanasiu în mono-grafia sa închinată marelui voievod.Pentru a nu fi stopaţi în con-traofensiva lor, aliaţii au cuceritcetatea Târgoviştei spre a păstra olinie de de comunicaţie cu Ardealulşi pentru a avea un punct de sprijin.Spiritul tactic combinat cu viziunea

ISTORIE, CULTURĂ

- 71 -

strategică a comandantului aces-teia a permis armatei române săînvingă un duşman mai puternicdin toate punctele de vedere.

Arta militară românească dinepocă era împărţită în strategie şitactică. Marii comandanţi de oştiromâni au fost mari tacticieni dar,din păcate, nu au fost şi maristrategi. Mihai Viteazul a îmbinatambele calităţi, mare strateg şi tac-tician de geniu. Strategia sa a fostunirea celor trei ţări şi distrugereaarmatelor inamice, iar tactica a fostpunerea în practică a acestor ideicu orice mijloace. Strategia a fostuna simplă, unite cele trei stateaveau mai multă putere în faţa unuiimperiu care stăpânea peste 70 depopoare. În obţinerea gloriei mil-itare Mihai Viteazul a fost ajutat demarii săi căpitani de oşti BabaNovac, Radu, Preda şi StroeBuzescu, banul Manta şi banulMihalcea, ultimul remarcându-seca un mare diplomat. Despre MihaiViteazul şi oştenii săi generalulRadu Rosetti spune că “ dacă nuau fost tacticieni desăvârşiţi au fostînsă bărbaţi”.

3. Unirea lui Mihai Viteazul, o nouă perspectivăActul istoric de mare însemnă-

tate, Unirea lui Mihai Viteazul, esteprivit de mulţi autori ca ceva spon-tan, fără un plan prestabilit. Alţi au-tori cred că unirea este un gest decutezanţă şi de maxim orgoliu alvoievodului. Celebra frază “Şi ho-tarul Ardealului. Pohta ce-am poh-tit: Moldova, Ţara Românească.”este expresia unei voinţe de nebă-nuite a marelui voievod de a înfăp-tui acest măreţ gest. Este o voinţăa inimii sale de român, o poftă a su-fletului său. Mulţi l-au văzut ca peun cotropitor, în opinia noastră estedorinţa unui conducător român dea uni cele trei ţări sub aceeaşipecete. De unde această dorinţă?Pentru că cele trei state vorbeauaceeaşi limbă şi aveau aceeaşireligie.

Unirea a putut fi realizată pedouă fronturi, unul politic şi unulmilitar. Frontul politic estereprezentat de actele diplomaticerealizate de voievod. Frontul mili-tar este expresia campaniilor mil-itare. Frontul diplomatic l-a avut caimportant reprezentat pe banul Mi-halcea. Banul Mihalcea este singu-rul diplomat al lui Mihai Viteazulcare a împărtăşit acelaşi vis cumarele domn, visul Unirii, spuneMircea Maliţa.

Ideea unităţii celor trei ţări esteconturată din anul 1594 de cândMihai Viteazul îi trimite pe Raduclucerul Buzescu şi Preda stolniculBuzescu la principele TransilvanieiSigismund Bathori, respectiv ladomnul Moldovei, Aron-Vodă. Îm-preună toate cele trei ţări puteau fimai puternice împotriva ImperiuluiOtoman. Banul Mihalcea a avut mi-siuni diplomatice la Praga, la îm-păratul Rudolf al-II-lea al SfântuluiImperiu Roman de NaţiuneGermană. În pofida diplomaţiei ac-tive a Banului Mihalcea şi areuşitelor sale planurile ascunse aufost altele. În data de 16 noiembrie1599 la Consiliul de Război alSfântului Imperiu soarta lui MihaiViteazul era pecetluită, GiorgioBasta trebuia să fie conducătorulArdealului iar Mihai să semulţumească cu ŢaraRomânească. În ciuda acestorpiedici nimeni nu a putut sta încalea visului lui Mihai Viteazul,Unirea celor trei ţări române din1600. Chiar dacă a durat numai

138 de zile, acestea sunt cele mailuminoase din istoria poporuluiromân, până la Mica şi MareaUnire. Alături de marele voievodbanul Mihalcea a visat, şi el,această unire. Este diplomatul cares-a zbătut, la fel de mult ca şimarele voievod, pentru acest vis.

Dacă această Unire a fost unvis personal de mărire, o oarbă am-biţie, atunci de ce atâţia oamenis-au jertfit pentru acest vis? De cemarele Miguel de CervantesSaavedra a spus despre bătălia dela Călugăreni „că ar fi cea mai glo-rioasă întâmplare pe care a văzut-o prezentul sau trecutul sau pecare o va vedea viitorul.” Şi dacătot a fost o ambiţie personală, de cenimeni nu a mai putut catalizaatâtea forţe şi atâta energie pentrua realiza acest lucru, decât abiapeste 300 de ani?

Momentul glorios al lui MihaiViteazul este unic. Unirea sa esteîndemnul luptei, în viitor, pentru in-dependenţă şi unificare. Indiferentde condiţii sau de voinţa sa MihaiViteazul nu putea jertfi un poporpentru propria sa ambiţie. Dovadaclară a fost reuşita scopurilor sale;un scop personal este unul limitatşi distrugător. Un scop măreţ esteconstructor de fapte măreţe şi în-făptuitor de realizări unice. Gloriasa antumă era mare, dar cea pos-tumă este greu de egalat cu aoricărui mare comandant de oştidin istoria noastră.

ISTORIE, CULTURĂ

- 72 -

Povestesc vechii combatanți

Sergentul major Aurel Mîncu---------------------------------- Interviu

- Domnule Aurel Mîncu, vă felici-tăm pentru vârsta la care aţi acce-dat, 93 de ani, împliniţi în 4noiembrie, anul curent, şi vă rugămsă acceptaţi rugămintea redacţieide a reface din amintire biografiadumneavoastră de tinereţe, atuncicând eraţi sub arme, nu înainte dea schiţa un portret al premilitarului.V-aţi născut în satul Pâcle, judeţulBuzău.

- Născut, de-adevăratelea, amfost în comuna Cochirleanca, lacâmp, unde părinţii mei aveau niştepământ, şi coborâseră la cules deporumb. Şcoala primară, şi cea mailungă, şapte clase, restul au fostcalificări în diverse domenii, încer-cam şi eu să ţin pasul cu istoria, amfăcut-o la Pâcle, unde avea unconac doctorul Angelescu, fost mi-nistru al învăţământului, cu domnulînvăţător Curcă, de pământ dinBrăila, om de mare suflet, abiavenit de pe băncile şcolii normale,cum i se zicea pe atunci şcolii cepregătea „dascăli” pentru şcolă-rime. Din familia noastră au purtatghiozdanul destui, eram şapte fraţi,din care trăitori mai sunt doi. Tatafăcuse şcoală la Berca, la „Cetă-ţuie”, o fostă mânăstire de pe vre-mea lui Brâncoveanu. Nu aveam,cum se numeşte, avere, dar nici nueram lipsiţi de cele ce ne trebuiau;toamna când se făcea clacă la de-pănuşatul porumbului, chema tatadoi lăutari de peste apa Buzăului,de la Cândeşti, un cobzar şi-un vio-

rist, care cântau cocoţaţi pe gră-mada de ştuleţi, în timp ce el sco-tea din beci un hârdău de vinpentru cei ce veniseră la treabă; lamiezul nopţii, fie că se termina saunu lucrul, începea hora (de aici mis-o fi tras şi mie plăcerea de adansa, care nu mi-a trecut până labătrâneţe). Mergeam la baluri, lanoi sau la Policiuri, unde era unobicei: organizatorii puneau pemasă un braţ de cârnaţi afumaţi şiun şir de covrigi; cine se prindea larămăşag, trebuia, cu o lovitură deciomag să fârîme mai toţi covrigii,iar cei cu rezultate slabe, dădeau ovadră de vin.

- Când s-a întrerupt, pentru anibuni, cum rezultă din livretul militaral dumneavoastră, flăcăiala?

- În februarie 1941, când cerculde recrutare Buzău m-a repartizat

la Regimentul 21 Infanterie Fortifi-caţii Focşani, unde comandant eramaiorul Bălteanu, un oltean, iar celal companiei de transmisiuni, undefusesem repartizat, căpitanulZătreanu. Aveam trei aparate cucâte trei „servanţi” fiecare.

După ce Ion Antonescu a ordonattrecerea Prutului, noapte în care aubătut clopotele în toate satele, amfost mutaţi în cazematele de laVadu Roşca, trei rânduri, din lanţulde fortificaţii Galaţi-Nămoloasa-Focşani, construit pe vrenea luiCarol I. Mai apoi, transmisioniştiiam fost trecuți la Armata 4, Divizia9 Infanterie, la Botoşani, şi ne-ampus în marş să trecem Prutul, îm-preună cu germanii, pe la Ripiceni;lupte grele la traversarea râului auavut loc mai la vale, la Ţiganca.Răutatea războiului am văzut-oînainte de a primi, propriu zis, bo-tezul focului, la Ediniţa, un orăşeiunde a avut loc un pogrom; vai şiamar de evrei, cu atât mai mult cucât, cel care îşi asumase rolul deiudă era unul de-al lor, îmbrăcatîntr-o haină germană de piele. Jan-darmii din plutoanele de execuţien-au tras, toţi, în carne vie daracesta îi arunca în gropile comune,tot de victime săpate, şi pe cei încăvii, poate doar răniţi, ce supravie-ţuiseră. De acolo ne-am îndreptatspre Soroca, urmând să trecemNistrul pe la Tiraspol, pe un pod devase construit de nemţi. Pe malulbasarabean a trebuit să facem,

MEMORIA VETERANILOR

Aurel Mîncu la vârsta de 93 de ani.-----------------------------------------------------

- 73 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 74 -

ISTORIE, CULTURĂ

construcţie de linii telefonice cu uni-tăţile celelalte, româneşti şi ger-mane, care urmau să forţeze apa.A fost un cumplit duel de artilerie şibombardament aerian, malul celă-lalt fiind plin de cazemate sovietice;canonada a rupt liniile de legătură,pe care le-am restabilit cu un ca-marad, Duţu Agapie, şi el buzoian,din Odăile. În prima zi, nu s-a pututtrece, ne tocau ruşii cu bombele şiproiectilele. A intrat în luptă aviaţiagermană, aparatele lor se lăsau înpicaj deasupra cazematelor ca cio-rile, aducându-le la tăcere. Primiiau trecut nemţii, ei aveau şi au-toamfibii şi, pe urmă noi, pe podulde vase construit. Armata roşie seretrăgea în debandadă, urmărităîndeaproape de nemţi, dar, datoritănumărului mare de trupe care tre-ceau Nistrul şi planificării oraruluide intrare pe pod, ne-a plouat, onoapte întreagă, ca pe vaci – oa-menii noştri, care se ocupau de în-cartiruire în Tiraspol, mai uşorgăseau înţelegere la o casă maisărmană, unde trei-patru soldaţiputeau să pună capul jos şi să-şiusuce, cât de cât, echipamentul,decât la gospodăriile înstărite, aicăror stăpâni, n-ar fi cedat nici uncolţ şi un braţ de fân de la grajd.Aviaţia rusă a bombardat din noupodul de vase, pe care, tocmaiatunci trecea o coloană de prizo-nieri din ai lor. S-au dat lupte într-opădure apropiată de capul de pod,unde cadavrele sovieticilor stăteauca butucii. Marşul spre Bug s-afăcut ca prin brânză, fără lupte darîntr-un ritm de înaintare istovitor, încare aveam etape şi de câte 70km. Am coborât spre Odesa, culupte la Vigoda, unde i-am schim-bat de pe poziţii pe nemţi.

- La Monteoru, în dreapta clopot-niţei, cum intri, este o cruce ridicatăde o creştină , pe care sunt douăfotografii ceramice: a soţului, căzutla Turtucaia, în 1916, şi a fiului ucisla Vigoda, douăzeci şi cinci de animai târziu.

- Acolo s-au prăpădit mulţi ro-mâni, noi construisem un punct de

comandă mai trainic, folosind şinişte traverse de cale ferată. Dupăun bombardament greu şi lung, că-pitanul Negrescu, ieşit din adăpost,după ce trecuse iadul şi ne făceamprezenţa, am constatat că încă-runţise. Pierderi de vieţi au fost şila Dalnik, unde s-a amenajat un ci-mitir al eroilor de peste un hectar,ordonat milităreşte, pe grade. Preo-ţii militari au avut mult acolo delucru. Pe frontul de răsărit, trebuia,treptat, să te obişnuieşti cu ideeacă nu toţi mor de bătrâneţe. Ceicare cedau nervos ajungeau în faţaplutoanelor de execuţie, s-a întâm-plat să fim de faţă la două pedepsecapitale: un automutilat, care îşitrăsese un glonte în mână, spre a fievacuat la spital, în spatele frontu-lui, şi unul cu tentativă de dezertare;la spovedanie, n-au scos un cuvânt.

- Mărturii despre jertfa armatei ro-mâne la Dalnik au rămas şi în pa-ginile scrise de un tânăr învăţătorbuzoian, ofiţer rezervist în Regi-mentul 8 Infanterie Buzău, Con-stantin N. Mogoş, care predasevreo doi ani la Pleşcoi, autorul unuiroman autobiografic, „Rănit deschija brandtului” (1942), pe carei-am semnalat şi noi în revista, larubrica „Raftul cu cărţi” (nr. 6, de-cembrie 2009, p. 78). S-a stins dinviaţă, în 1999, la Cotorca, comunaGlodeanu Siliştea, după ce înfiin-ţase, cu foarte mulţi ani în urmă, laşcoala din localitate, un interesantpunct muzeistic.

- După Vigoda, când efectiveleregimentului au fost refăcute, aurmat Odesa, unde, împreună cuun prieten, am fost, după ce apăra-rea ruşilor căzuse, într-o noapte,până în port, am primit misiunea dea asigura apărarea litoralului întreaceasta şi oraşul Nicolaev, fiind, peatunci, în efectivul Regimentului 10vânători de munte. Am stat destulăvreme în localitatea Bujalîk, încâtsă am timp să cunun un doctor rusşi să botez doi copii; primar era unmachedon, care ştia româneşte,dar începusem şi eu să mai rupcâte ceva ruseşte.

- Era un trai mai tihnit, mai aşe-zat, de cantonament?

- Nu chiar, rămăseseră partizani,multe agente femei, unele fru-moase ca Elena Udrea, pericolulunor atacuri de pe mare, tehnicanoastră de transmisiuni nu chiarperformantă: nişte gheuri mari,grele cu care puteam transmite te-legrafic, în alfabetul morse pe odistanţă de 30 km. cam distanţa depână la mare, şi telefonic vreo 15;grija ca radiogramele să fie verifi-cate şi răsverificate, exista un ofi-ţer cu cifrul, spe a preveniaccidente ce ar fi dus la irosirea devieţi, prin ghidarea greşită a tirului.Lumea destul de săracă, avuse-seră loc deportări, casele mai ră-sărite erau pustii, burjuii fuseserădeportaţi prin Siberia, mâncarea,nici ea, foarte bună, când şi când,linte cu viermi, mai furau şi majurii,deh, ca la război. După marile în-frângeri de la Stalingrad, CotulDonului, după încercarea nemţilorde a pătrunde, prin Caucaz, la re-giunile petroliere ruseşti, lucrurile s-au precipitat, au luat o altăîntorsătură. Am început retragerea,zi şi noapte, către limanul Nistrului,pe sistemul asigurării schimbuluide ariergardă: când noi, când ger-manii, trebuia să asigurăm ca ruşiisă nu ne sufle în ceafă. Am trecut,care cum am putut, unii agăţaţi desnopi de stuf, în Basarabia, în lo-calitatea Crogmaz. Profitând de îm-prejurări, a trecut şi o trupă de ruşi,cu uniforme nemţeşti care, în toiulnopţii au deschis focul producândmorţi şi confuzie. Cum totul era peo pantă din care se vedea căsoarta noastră cu ruşii era cam pe-cetluită, fără bilet de voie, amajuns, spre sfârşitul lui August1944, la Buzău şi apoi la Pâcle.Eram în sat când s-au ivit ruşii, uniicălări, pe cai de „captură”, cu hăţuriimprovizate din funie, pe văile dins-pre „fierbători”, cum le ziceam vul-canilor noroioşi, venind dinspreArbănaşi; fiindcă li se dusese buhulcu jafurile şi violurile care le rămâ-neau în urmă, lumea pitise ce era

de furat, luase vitele şi se adăpos-tise prin pădurile apropiate. Eu, cudoi copilaşi, am ieşit la margineasatului. M-au somat să mă predauşi am „conversat” cu ei câte ceva;erau grăbiţi, voiau să ajungă peValea Buzăului spre a tăia retrage-rea trupelor germane spre Transil-vania. Aliaţii de până mai ieri,nemţii trăgeau cu artileria din pă-durea Hodobei, de deasupra satu-lui Cândeşti, de pe malui drept alrâului.

La un moment dat, am avut im-presia că vor să mă ia cu ei, ca pe-rivocik, tălmaci, dar nu departe desat, prin Pădurea Banului, m-aulăsat să mă întorc.

Am fost reconcentrat dar până săintrăm în front, ruşii şi românii tre-cuseră Tisa, dar nu fusese încă eli-berată Budapesta.

- Istoria spune că trupelor ro-mâne sovieticii le-au fost refuzatonoarea de a elibera, ca în 1919,de armata roşie a lui Bela Kun, ca-pitala Ungariei.

- Nici ceilalţi aliaţi, nemţii, dupăcucerirea Odesei, care stătea cape un bolovan uriaş plin cu grote şituneluri, nu ne-au ţinut prea multprin marele port al Mării Negre. Amintrat în operaţiile de luptă abia înCehoslovacia, şi înaintam cătrePraga. Într-un orăşel, Trencin,ne-a prins ziua de 9 mai 1945.Eram în casa unui pădurar, pe laora nouă dimineață, când RadioLondra a comunicat că, la ora zero,comandantul trupelor din Boemia şiMoravia va decreta capitularea.

Am ieşit afară, erau vreo trei ma-iori ruşi, să le spun marea veste:Kaput voina! S-a terminat războiul!Nu păreau încrezători, războiul îm-potriva capitalismului nu avea cumsă înceteze, şi aveau, în felul lor,dreptate, mai târziu a început „răz-boiul rece”. Pe moment, am pierdutcurajul, mai ales că nu mult dupăaceea a început reglajul tirului deartilerie. Inamicul a tras în aer cuartileria şi rachetele, semn că numai avea de gând să lupte, salutaprin salve sfârşitul celui de al doi-

lea război mondial. Au răspuns şiînvingătorii în acelaşi mod, dar maiera o problemă: nemţii preferau săse predea românilor, cum, pe altefronturi din Europa, americanilor,francezilor, englezilor, nicidecumsovieticilor. Dar trupele noastre nuputeau ţine prizonierii, ei trebuiausă fie predaţi Armatei roşii.

Pe 10 mai, în urma unei cano-nade care a blocat şoseaua cu teh-nică germană distrusă sau rămasăfără combustibil, nu departe deTrencin, s-a predat o întreagă divi-zie germană.

Noi am mai cantonat vreo lună şiceva, într-o pădure, după care amînceput lungul drum al întoarceri,pe jos, de lângă Praga până la Iaşi.

- Livretul militar consemnează căfăceaţi parte din Divizia 6 Infante-rie?

- Da, dar nu am fost lăsaţi la vatrăde la Iaşi, ci de undeva din Oltenia,de la Putineiu.

- Cum a fost după demobilizare,când a început lupta pentru pace şipentru construirea unei lumi noi,lipsită de exploatatori, când petiţiilese terminau simptomatic cu lozinca„Onoare muncii!”

- Am fost, un timp, un om al tim-purilor noi. Am făcut parte din frun-tea comisiei care lucra lanaţionalizarea proprietăţilor depeste 50 ha. Am dat pâclenilor câteun pogon pe vatra nouă a satului,din moşia lui Nicu Costaforu, moş-tenitorul unui mare avocat şi,parcă, politician , şi el progresist,din veacul al XIX-lea, care avea un

mare conac în Berca, terenuri,sonde, vii, fâneţe şi altele. Când avenit, cu cinci jandarmi, să şi-l re-cupereze, nu s-a mai putut, au ieşitoamenii cu sapele. Pe urmă ammuncit, vreo trei ani în domeniul fo-restier, pe la Nehoiu, de unde m-am întors iar la Pâcle, m-am şiînsurat, tocmai când era rândulmeu să predau pământul la C.A.P.După alţi doi ani am venit la Buzăuşi am intrat în rândul muncitorimii,începuse, timid, industrializarea.Mi-am cumpărat un loc de casă înfostul cartier „Ferdinand I” şi viaţaa mers mai departe, până când,după 89, când eram deja pensio-nar, am făcut iar parte dintr-o comi-sie ce aplica legea 18, adicărestituirea pământurilor luate de co-lectivele agricole de producţie, dar,am constatat, lucrurile au fost de-parte de reparaţiile cuvenite, nicivorbă de „restituţio in integrum”.Acum văd că multe din cele făcutede generaţia mea se taie şi se daula fier vechi.

- Ultima consemnare din livretulmilitar al dumneavoastră, făcută în1995, când se împlinea o jumătatede veac de la sfârşitul celui de aldoilea război mondial, certifică fap-tul că aţi fost înaintat la gradul desergent major.

- Pentru leatul meu, parcă lucru-rile, în ciuda unei istorii fără curgereliniară, lucrurile păreau mai aşe-zate. Uite, am fost rănit pe malulNistrului, mi-a întrat o schijă îngambă şi, în câţiva zeci de ani, s-acoborât până la gleznă, vreo două-

Transmisioniști români la est de Nistru, 1941----------------------------------------------------------------------------------------------

- 75 -

ISTORIE, CULTURĂ

zeci de centimetri, unde s-a oprit;toate parcă aveau, totuşi o limită.Acum, aud că se retrag câteva sutede brevete cu grade de colonel,date peste noapte, cum un an-doi,semn că se mai poate îndreptacâte ceva, dacă se doreşte. Nouă,pe vremea lui Iliescu ne-au dat câteo cruce comemorativă şi o diplomăjubiliară. Unii camarazi le purtaudecoraţia în fiecare zi ca să călăto-rească gratuit pe mijloacele detransport ale primăriei. Mai eraunişte bilete grauite pe C.F.R. şichiar pentru rate, dar, de când s-aprivatizat transportul pe cele maimulte rute din judeţ, a căzut şi asta,ne cedează uneori locul lor tineriimai cu şapte ani de-acasă.

- Observ, aici în cartierul acesta,modest cândva, apariţia unor vile,imobile maiestuoase, dacă nu chiarfoarte elegante.

- Omul tot într-un pat se odih-neşte, chiar dacă are cincisprezecedormitoare, s-a înmulţit lumea, săzicem, „bună”, s-au îndesit casele,care erau una aici, una mai pecolo, dar s-au împuţinat oamenii pecare îi cunoşteam şi îmi făcea plă-cere să îi salut. Dar aşa e dat, ve-teranii de război sunt o organizaţiecare se autodizolvă.

Eu şi fratele mai mic, Oprea, carea murit demult, fie-i ţărâna uşoară,am fost primii din sat care ne-amluat biciclete; am mers treizeci şiceva de km., pe pneuri, până acumcâţiva ani, din oraş până la casapărintească. Mersul pe bicicletă nueste numai ceva sănătos, dar îţicreează şi o anumită etică, morală:un simţ al echilibrului şi o cântărirea forţelor proprii – când să ataci opantă abruptă din şa, când să tecobori şi s-o duci de coarne. Orga-nismul învaţă să-şi cunoască limi-tele şi să le respecte.

Aşa, ca o părere asupra societă-ţii de azi. Ştiţi cum este când puistrugurii zdrobiţi în tocitoare: aş-tepţi să se ridice boasca, „pluta”,cum îi spuneam noi; vinul înăspritse trage în butoi, unde el începe sălucreze spre limpezirea şi puterea

lui. Boasca, în lumea de acum, s-aridicat, cineva, desigur va apuca săvadă şi limpezirea.

- Un scriitor de la Băieşti Aldeni,peste deal de Pâcle, a debutat prinanii ’50, cu pseudonimul IonBăieşu, deşi în judeţ, singura mină,care mai apoi s-a şi închis, a fost laOjasca; nu putea semna cu nu-mele său, întrucât se numea IonMihalache, cum se chemase unfruntaş ţărănist, ajuns, sub noulregim, deţinut politic, şi va muri înînchisoarea de la Râmnicu Sărat.Băieşu a scris, între altele, o proză,„Acceleratorul”. V-ar interesa o ast-fel de instalaţie imaginară de gră-bire a timpului?

- Da şi nu prea. Fiu de ţărani,care şi acum mai trebăluiesc pepământul de la Pâcle, obişnuit cumuncile pe anotimpuri, ştiu că toateau soroacele lor. Aţi văzut că roşiilede import, cele tratate, ajutate săse coacă mai repede? Nu au niciun gust. E o vreme pentru toate.Am încredere că, mai târziu, vaveni şi aceea. Unde locuiţi?

- La bloc, undeva pe lângă salasporturilor.

- Este bine, dacă poate, omul săaibă o casă pe pământ. Eu amcumpărat, de la un subofiţer, carefusese împroprietărit pe stradaasta, care acum se numeşte „Răs-coalei 1907”, totdeauna a fost oluptă pentru pământ, patru sute şiceva de metri; singur am turnat fun-daţia şi am făcut şi altele la caremă pricepeam să o ridic. Am câţivabutuci de vie, câţiva pomi, câţivametri până la poartă. Uneori, cândnu mă ia somul, fac câte o excur-sie, mai scurtă decât cea de laBotoşani la Odesa sau de la Pragala Iaşi. La orele acelea nu trece ni-meni. Ai zice că nu ai ce vedea.Acest scurt „marş” îmi prilejuieştereamintirea, cu acceleratorul, cumziceaţi, unei întreagi istorii, a vieţiimele, care s-a înghesuit şi ea în ra-niţa secolului trecut, şi mi se parecă toate câte mi-au fost date, buneşi rele, au trecut prin mine ca printr-un paratrăsnet.

Sunt paşi pe care nu-i poţi facepe un balcon.

Una dintre metehnele bătrâneţii einsomnia. Mi-a plăcut să mai citescşi nu m-am oprit nici acum, când aşavea nevoie de nişte ochelari caresă „vadă” mai bine. Mai împrumutcărţi de istorie de la un profesorvecin. Pe vremuri, prin anii ‘60-70,în satul vecin, la Joseni, trăia,aproape paralizat, preotulGheorghe despre care se dusesevestea că „deschide cartea” şi îţivede acolo viitorul, soarta. Venealume puhoi, mai ales la sfârşit desăptămână, ratele erau înţesate,lume ca la Maglavit, pe vremea luiPetrache Lupu, care vorbise cuDumnezeu. Securitatea îl suprave-ghea, ba chiar umbla vorba că,odată, când au vrut să-l aresteze,gaz-ul în care l-au urcat nu a vrutsă mai pornească.

Tot cam aşa, şi mie, când des-chid istoria, de un timp, se desfacecartea, de cele mai multe ori, laVlad Ţepeş. Ceva o fi!

Oricum, când îmi amintesc rava-giile războiului prin care am trecut,atâţia oameni morţi de tineri, îmivise să zic că adventiştii, singuriicare, pe atunci, nu puneau mânape armă, nu sunt de dispreţuit, deşieu rămân tot creştin ortodox.. Daristoria are, de multe ori, alte raţiunidecât bunul simţ. Uite, comanda-mentul ruşilor, care au rămas înBuzău, până în 1958, era pe aici,prin apropiere, pe „Strada martiri-lor”, numărul 58. Dacă ruşii eraumartiri, noi, care am plătit atâţia anidespăgubiri de război,ce putem sămai zicem, cum ar trebui să se nu-mească strada noastră?

- Vă mulţumim pentru răbdarea şifarmecul cu care ne-aţi povestit,într-o zi frumoasă de toamnă înain-tată, din amintirile dumneavoastrăoşteneşti şi nu numai şi vă dorimsănătate, cu stima pe care o merităpe deplin veteranii.

A consemnat E.N.

ISTORIE, CULTURĂ

- 76 -

- 77 -

Memoriile generalului Constantin PopescuDescoperim, cu o anume în-

târziere, o contribuţie meritorie laistoriografia militară naţională privi-toare nu numai la Războiul cel Mareşi perioada interbelică, ci şi la alte di-verse domenii (politic, cultural, so-cial, istoric) aparţinând gl. col. (r.)Constantin Popescu, „Memorii”(Societatea Scriitorilor Militari, 2004,357 p.). Din cuvântul înainte,aparţinând colonelului (r.) LiviuVişan, rezumăm: C.P. s-a născut în1893, lângă Ploieşti, a absolvitŞcoala militară de ofiţeri de artilerie,geniu şi marină din Bucureşti, fiindrepartizat, cu gradul de sublocote-nent, la Regimentul 3 obuziere de laRâmnicu Sărat; în campania din1916 a luat parte la luptele de laCincu, Sibiu, Braşov, Siriu şi pevalea Buzăului, iar în 1917 la bătăli-ile de la Nămoloasa şi Mărăşeşti(pentru merrite deosebite, decorat şiavansat la gradul de căpitan). Dupădezarmarea parţială a armatei, înurma păcii de la Bucureşti (mai1918), întreprinde în cont personalo aventuroasă şi riscantă călătorie:Bucureşti-Paris, via Murmansk,unde se înrolează în armatafranceză, Divizionul 105 Artileriegrea, cu care paricipă la luptele datede la Lorena la Rin. Revenit în ţară,este, vreme de opt ani, director destudii şi profesor la şcolile de arti-lerie, mai apoi comandant al Regi-mentului 32 artilerie din Satu Mare(1938-1940); între 1948-1951, co-laborator apropiat al lui EmilBotnăraş (1948-1951, când trece înrezervă); a decedat la 3 martie 1985.

Vom decupa unele pagini privi-toare la luptele date pe ValeaBuzăului, începând cu data de 9 oc-tombrie, când, după evacuareaBraşovului, la comanda Armatei aII-a revine generalul Averescu;divizionul de obuziere din care făceaparte era în componenţa Diviziei 6Infanterie, care a început re-tragerea, ocupând poziţii de tragere,imediat la nord de satul Siriu. Bate-ria a 4-a, suferă pierderi sub un

bombardament violent al artilerieigrele inamice de 150 mm.; coman-dantul acesteia, căpitanul Pante-limon, fiind ucis, i se încredinţeazăcomanda locotenentului CP. , pe 13octombrie. Va schimba poziţia ex-pusă a bateriei pe Valea Siriului, maiapoi la Poiana Uscătura, peste apaBuzăului, unde, cu ajutorul sublo-cotenentului Aristide Bazilescu, pro-fesor universitar cu studii făcute laParis, va reuşi să urce piesele de ar-tilerie cu două tânjale a câte optperechi de boi. Din această poziţieva sprijini infanteria şi va zădărniciîncercările inamicului de a stăpungeapărarea văii, în lunile octombrie şinoiembrie. La părăsirea poziţiei,narează ofiţerul, ca să nu mai aducboii pe munte, am dat drumulobuzierelor în jos cu ajutorul ser-vanţilor, şi cu afetele îndreptate sprevale ca o frână (p.49-53). La 6 de-cembrie, aripa dreaptă a Armatei aII-a cu diviziile 3 şi 6, care apăraserăpoziţiile Bratocea, Tabla Buţii şiBuzău începe retragerea având destrăbătut o regiune foarte acciden-tată, sub protecţia unei ariergărzi şipresiunea inamicului, care acţionacu trupe de munte, în intenţia de ale tăia retragerea şi de a-i captura.O „cumpănă” au artileriştii laPârscov, pe malul stâng al Buzăului,în defileul Ciuta; ajung în satnoaptea, neştiind că nemţii veniseră

în sat înaintea noastră cu trupe demunte care au mers pe scurtături şipe creste. Dimineaţa, cînd încearcăsă tragă obuzierele la care erau în-hămaţi cai, pe malul drept al râului,prin vad, se confruntă cu două peri-cole: tirul unui batalion de vânătoride munte german, estompat de oceaţă groasă, şi torentul râului um-flat de ploi: Trebuia să trecem apaBuzăului cu orice risc, chiar dacă nelua torentul apei sau ne înecam căcieram ameninţaţi să fim capturaţi deinamic şi altă scăpare nu era. Cusprijinul soldaţilor de pe autotrenurişi chesoane, în apa până la piept şimai sus, cu caii nervoşi şi speriaţi,când gloanţele inamice şi proiec-tilele mici de tunuri de muntecâdeau mereu în apă şi pe mal,printre noi, reuşesc, într-un supremşi disperat efort să salvezeobuzierele, chesoanele cu muniţii şicăruţele cu celelelte materiale. Li seadaugă Regimentul 19 artilerie şianunţă pe comandantul diviziei,generalul Arghirescu, aflat în satulCândeşti despre faptul că artileria eîn marş spre Buzău. Prin frig, ploaierece şi noroaie, ajung în oraşul golunde am putut să ne odihnim puţinculcaţi pe mese şi pe unde a apucatfiecare. Între Buzău şi RâmnicuSărat, deşi erau numai 27 de km.marşul atingea o viteză de cam 1 kmla oră, fiindcă şoseaua era foarteaglomerată de trupele române ce seretrăgeau spre Moldova şi decoloane ale trupelor ruse care ve-neau spre Buzău. Peste tot erau caimorţi, căruţe abandonate prinşanţuri şi materiale aruncate, prive-lişti ce prevesteau un dezastru (p.78-80).

Am adăuga că la Buzău nu s-a datnici o bătălie, ruşii au inaintat ca săaibă de unde se retrage; totuşi,după bătălia Râmnicului, sau„bătălia de Crăciun”, cum i s-a maispus, deşi pierdută şi aceasta, aufost decoraţi pentru bravură cu or-dinul „Mihai Viteazul” clasa a III-ageneralul de divizie Anton Denikin,comandantul Corpului VII ArmatăRus, generalul de divizie Petre

ISTORIE, CULTURĂ

RAFTUL CU CĂRŢI

Lomonowski, colonelul AlexandruBogoldin, din Cavaleria InperialăRusă (singurul care „a împins erois-mul până la sacrificiul de sine”),colonelul Vlasislas Endryevski, ,căpitanii Gheorghe Koblîka, EfimGolovko Ulazowski şi Sergie Nojin(Eugen Ichim, Ordinul militar derăzboi „Mihai Viteazul”, Editura„Modelism” & „Jertfa”, 2000, p. 91-93).

Documentat, cu un larg „câmp deobservaţie”, generalul ConstantinPopescu, şi-a scris memoriile însperanţa că ele vor putea fi de ajutorla alcătuirea, peste ani şi ani, a cate-chismului de învăţătură pentru neamşi ţară, în continuarea firească a ideiică „armata este o şcoală a naţiunii”,drept care, pentru a sprijini activi-tatea de educaţie ostăşească, Min-isterul de Război a dispus ca înfiecare corp de trupă să se înfiinţezeo bibliotecă pentru ostaşi sub denu-mirea „Biblioteca soldatului”.

Viorel FrîncuConsemnări publicisticeCu titlul, destul de „alb”, „Consem-

nări publicistice. Articole. Comu-nicări. Studii” (Buzău, Editura„Editgraph”, 2012, 206p.) ViorelFrîncu adaugă încă un contrafortproiectului „Scriitori buzoieni pentruliteratura română”, propunere cutotul onorabilă, iniţiată de Asociaţia„Renaştera Buzoiană”, în urmă cuceva vreme.

Structurat pe două capitoleaproape egale ca spaţiu tipografic -„Din istoria presei buzoiene şi râm-nicene” şi „Studii de istorie locală şinaţională” – volumul aduce sub olupă recuperatoare momente şi per-sonalităţi ale culturii şi istoriei unuiinterval de mai bine un secol,pornind de la „VestitorulBisericesc”(1839), prima gazetă re-ligioasă din România, apărută laBuzău, până la recensământul edi-turilor şi tipografiilor de până la 1989(în prima secţiune a cărţii), conti-nuând cu secvenţe de istorie mili-tară, presărate între cel de al doilearăzboi balcanic (1913) şi finele celuide al doilea război mondial, în ceade a doua parte a cărţii.

Este de amintit abordarea dinunghiuri surprinzătoare, cu o acribienu totdeauna specifică publiciştilorde ultimă oră, a unor oameni decarte şi acţiune, care au ţinutpaginile presei de odinioatră, de lamareşalul Alexandru Averescu, ex-trem de popularul şef al PartiduluiPoporului, în fostele judeţe Buzău şiRâmnicu Sărat, până la buzoianulGeorge Pâslaru, reporter de războipe Frontul de Est, o trecere în re-vistă a presei militare locale şi acelor care au servit-o, a presei şco-lare, în perioada interbelică, într-untablou de nobilă familie spirituală,unde bunicii pot fi episcopul DionisieRomano şi C.C. Datculescu, editorul„Gazetei săteanului”, de la finelesecolului al XIX-lea, pagini onorateşi de colaborarea lui Caragiale, iarurmaşii Ion Caraion, hasdeianulcare scotea prin anii antebelici re-vista (sau caietele de poezie)„Zarathustra” sau gazetarul poet,prematur sfârşit, Nicolae Panait.

Antecedente ale autorului peacest subiect existau, şi încă de an-vergură („Istoria presei buzoiene şirâmnicene în date”, Editura„Europrint”, 2009), dar informaţiile,fatalmente, erau mai „tehnice”, cudedicaţie către un public de nişă, ex-ploratorii de bibliografii, cercetătorii;acum, posibilităţile analitice suntfolosite cu abilitatea naratorului carenu-şi refuză persuasiunea – cum înghiberna fiecărui soldat, Napoleonputea desluşi bastonul de mareşal,

tot astfel în fiecare sălăşuieşte unpotenţial tânjitor după „o mie şi unade nopţi”.

Combatanţi buzoieni din confla-graţiile secolului trecut, militari şipreoţi de trupă, între care mezinuleste locotenentul aviator IonVoiculescu, fiul scriitorului V.Voiculescu, medic militar în războiulîntregirii, pagini de istorie desprecartierul „Mihai Viteazul”, mariajeexotice: o rosettească alături defeldmareşalul Friedrich Paulus,marele prizonier de la Stalingrad, acărui lipsă de apetenţă pentrusinucidere

l-a isterizat pe Hitler, ba chiar or-nitologia simbolică (vulturul Ilie, omascotă de altădată a municipiului)sunt câteva din zonele în care ViorelFrîncu execută profesioniste imersi-uni, aducând în contingent oamenişi întâmplări care probează că târ-guri ca Buzăul şi Râmnicul Sărat nuau făcut parte din acel topossadovenian denominat „locul undenu s-a întâmplat nimic”.

Poate, doar după o anumită dis-tanţare în timp, o aşezare a istoriei,lucrurile şi inşii capătă adevăratul lorrelief, dreptul de cetate, necunoscutsau ignorat de contemporanii aflaţi„sub vremuri” sau cantonaţi numai înpropria lor biologie vieţuitoare. Este,în fond, un demers de a evalua laadevărata valoare obolul pe careacest ţinut l-a dat istoriei şi vieţii cul-turale naţionale, semn că, practicatcu echilibru, patriotismul local, în-registrând şi micile istorii şi ge-neroasele gesturi, nu devine caduc.

Iconografia, de cele mai multe oripuţin cunoscută, dă paginilor respi-raţie şi aer de epocă. Apărute în di-verse culegeri de studii şi revisteasupra istoriei presei, semnalăm căo mare parte din articole au văzut„lumina tiparului” în paginile acesteirevistei , de unde, parţial, şi cali-ficativul de „antologie unitară” acor-dat, într-un cuvânt înainte, deDumitru Ion Dincă căruia i se ală-tură o nediscriminatorie accesibili-tatea a lecturii: „pagini ce se citesccu mare interes nu numai de spe-cialişti, dar şi de publicul larg.”

Bibliotecar

- 78 -

ISTORIE, CULTURĂ

La începutul anilor `90 au fost create noi state în cen-trul şi estul Europei. Un deceniu mai târziu, a început eraglobală de combatere a terorismului ca urmare a atacu-rilor teroriste din 11 septembrie 2001 din Washington,D.C. New York şi Pensilvania. Aceste acte au schimbatfundamental ameninţările primare la adresa securităţii in-ternaţionale şi au redefinit conceptul de securitate pentrutoate statele. Pe 12 septembrie 2001 statele membre aleConsiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) au con-damnat necondiţionat atacurile teroriste asupra SUA şis-au angajat să depună toate eforturile pentru combate-rea proliferării terorismului.1

Pornind de la premisa că legitimitatea alianţei este ba-zată pe capicităţile şi capabilităţile acesteia de a oferiapărare colectivă pentru toţi membrii săi în cadrul inter-naţional, relevanţa actuală a acestui tip de organizaţie nupoate fi decât rezultatul analizei modului în care contri-buie la contracararea ameninţărilor comune actuale. Nuam putut găsi strategia NATO împotriva terorismului, daram găsit în schimb Conceptul NATO de Apărare Împo-triva Terorismului.2

Analizând Conceptul NATO de Apărare Împotriva Te-rorismului, acesta conţine un spectru larg de măsuri decombatere a ameninţărilor actuale. Acordă o atenţie de-osebită în special acelor ameninţări pe care le presupuneterorismul internaţional, proliferarea armelor de distru-gere în masă şi de către statele care pot ameninţa echi-librul actual al puterii, cum ar fi China, India, Brazilia şioferă un cadru eficient de stabilire a unei strategii pentrucombaterea terorismului. Această analiză porneşte de lapremisa că NATO nu are încă o strategie şi din aceastăcauză este dificil să se ajungă la un consens internaţio-nal în privinţa unei strategii deoarece interesele naţio-nale, modul în care sunt percepute ameninţările şiconceptele de apărare colectivă rămân disparate chiar şidupă atacurile din 11 Septembrie.3

Drept urmare este important ca alianţa si comunitateaglobală să-şi demonstreze angajamentul faţă de acestăorganizaţie prin combaterea calamităţilor de la inceputulmileniului al treilea. Pentru a îndeplini acest obiectiv, esteobligatoriu să existe o strategie NATO aprobată după cemembrii alianţei ajung la un acord. Astfel orice acţiune în-treprinsă va avea legitimitate şi credibilitate şi va diminuatimpul necesar luării deciziilor în funcţie de caracteristi-cile noilor acte teroriste.

Scopul Strategiei

După 11 septembrie 2011, lupta împotriva terorismuluia atins proporţii nebănuite si acoperă un spectru larg dedomenii. Multe măsuri4- la scară globală, regională sauindividuală – demonstrează că o strategie de combaterea terorismului este de asemenea un element importantîn cadrul eforturilor comune ale alianţei de a controla sicontracara aceste acte ilegale, la fel cum este şi evalua-rea utilizării armelor de distrugere în masă şi identificareamodalităţilor de combatere a acestora.

În mod clar este imposibil pentru o singură ţară să re-zolve toate aceste aspecte.5 Mai mult, este necesar saexiste cooperare internă şi un acord în cadrul alianţeipentru a se ajunge la o strategie clară şi viabilă pentrucombaterea terorismului la nivel global. În plus, anlizândmăsurile luate de ceilalţi actori internaţionali, se poateconstata că aproape toate organizaţiile internaţionale auînfiinţat grupuri de lucru şi comitete care adresează as-pecte specifice ale terorismului.

NATO este un mecanism de apărare colectivă, deci unatac asupra oricărui membru NATO reprezintă automatun atac la adresa tuturor statelor membre si necesităreacţia tuturor membrilor sub forma acţiunii colective. Înacest sens, Articolul 5 al Tratatului Nord Atlantic subli-niază faptul că misiunea de bază a NATO este apărareacolectivă a membrilor săi.6

Unele membre NATO, printre care Regatul Unit şi Ger-mania, au asistat Statele Unite în acţiunile militare de în-depărtare a regimului taliban din Afganistan. După aceeaNATO a continuat asistenţa prin conducerea uni misiunicu mandat ONU, în special în Kabul, dar organizaţia însine nu a putut să reacţioneze în niciun fel în cazul ata-curilor teroriste împotriva membrilor alianţei care au avutloc mai întâi în Madrid şi apoi în Londra. Aceste atacuriîngrozitoare au avut drept rezultat retragerea trupelorspaniole din Irak. Prin urmare, astfel de probleme suntimportante şi pot slăbi rezistenţa şi importanţa alianţei.NATO are nevoie de o Strategie de Combatere a Tero-rismului clară, bazată pe Tratatul NATO şi pe Planul deAcţiune în Parteneriat împotriva terorismului,7 pentru a-şiputea apăra toţi membrii şi ţările partenere împotriva ata-curilor teroriste şi pentru a menţine pacea prin construi-rea unor relaţii bune cu alte organizaţii internaţionale,guvernamentale şi/sau neguvernamentale.

TEORIE MILITARĂ

- 79 -

Strategia NATO pentru Combaterea Terorismului

-------------------------------------- General de brigadă dr. Nicolae Ciucă, Divizia 2 Infanterie ,,Getica”

Obiective, metode şi mijloace

Obiectivele alianţei pot fi derivate din primele articoleale Tratatului NATO.8 Dar acestea au fost create iniţialpentru a contracara şi pentru a oferi apărare împotrivaameninţărilor Războiului Rece. Apoi, cu ocazia aniversă-rii a 50 de ani în aprilie 1999, cei 19 membrii au aprobat„Coceptul Strategic al Alianţei”. Acest acord a redefiniteficient misiunea alianţei ca fiind aceea de a fi dedicatăpentru a răspunde unui spectru larg de ameninţări.9 Prinurmare, această politică transformă alianţa pentru aacorda o importanţă mai mare dimensiunii politice şi pen-tru a-şi exinde interesul geografic dincolo de teritoriulNATO. În plus, NATO are o politică deschisă în privinţaextinderii. Orice ţară europeană care poate duce mai de-parte principiile Tratatului Nord Atlantic şi care poate con-tribui la securitatea din zona Euro-Atlantică poate devenimembru al alianţei la invitaţia ţărilor membre.

În ultimii 11 ani, NATO a promovat interoperabilitateapolitică şi militară pe continentul european prin Partene-riatul pentru Pace şi EAPC. Este evident că NATO vreasă continue să implice şi alte ţări oferindu-le cooperarepentru a se confrunta cu noile provocări legate de secu-ritate şi stabilitate care ameninţă nu numai alianţa, ci şimembrii săi. Dincolo de Europa, alianţa se concentreazăîn special asupra Caucazului şi Asiei Centrale, ca regiunicu o enormă importanţă strategică, dar şi cu problemeendemice grave, inclusiv terorismul. NATO îşi va ţineuşile deschise în vederea extinderii, nu numai ca o sim-plă opţiune, ci şi pentru unirea eforturilor în vederea com-baterii terorismului, considerat de către toţi membriialianţei a fi o ameninţare majoră la adresa stabilităţii şisecurităţii globale şi regionale. Pentru a adresa acesteprovocări, conducerea alianţei trebuie să dezvolte noistrategii, noi mijloace de cooperare şi instrumente, înconcordanţă cu transformarea sa profundă de la incepu-tul mileniului al treilea. Aceasta este o provocare care in-clude atât importanţa, cât şi relevanţa alianţei în sine.Conform Planului de Acţiune Partener împotriva teroris-mului, EAPC a stabilit principalele obiective pentru com-baterea terorismului, dar, pe baza analizei evoluţiilormediului de securitate regional şi global, propun urmă-toarele obiective:

- NATO trebuie să protejeze alianţa şi membrii săi îm-potriva atacurilor teroriste directe. Alianţa va solicita tu-turor membrilor săi şi altor actori din arena internaţionalăsă apere valorile fundamentale ale societăţilor civilizate.

- NATO trebuie să întărească puterea alianţei şi parte-neriatele. NATO trebuie să continue să construiască unsistem politic şi militar de succes într-o lume democraticăliberă. Trebuie să aibă o aplicabilitate practică, atât în in-teriorul cât şi în afara alianţei, în lumina valorilor esen-ţiale care sprijină şi menţin integritatea NATO.

- NATO trebuie să construiască un mediu de securitatestabil şi favorabil. Dincolo de afirmarea valorilor sale, or-ganizaţia trebuie de asemenea să integreze modificărileproduse în natura sistemului terorist. Politica de extindereva crea condiţiile pentru un sistem internaţional favora-bil, demonstrând astfel hotărârea şi angajarea alianţei de

a lucra cu alte naţiuni pentru a identifica teroriştii şi celemai bune mijloace de a-i înfrânge:

„Pentru a îmbunătăţi pacea şi stabilitatea în Europa şiîn afara ei, aliaţii europeni îşi întăresc capacitatea de ac-ţiune, inclusiv prin sporirea capabilităţilor militare. Spori-rea responsabilităţilor şi capabilităţilor aliaţilor europeniîn privinţa securităţii şi apărării îmbunătăţeşte mediul desecuritate al alianţei. Stabilitatea, transparenţa, predicti-bilitatea, scăderea gradului de înarmare şi verificareacare poate fi asigurată prin controlul armelor şi acordurilede neproliferare sprijină eforturile politice şi militare aleNATO de indeplinire a obiectivelor sale strategice.”12

Deşi citatul de mai sus din Conceptul Strategic al Alian-ţei a fost scris înainte de 11 septembrie 2011, el asigurăcadrul pentru toată gama de provocări cu care se con-fruntă NATO în asigurarea întregului spectru de putere încadrul abordării securităţii în secolul XXI. În acel conceptstrategic alianţa şi-a descris in mod adecvat obiectivele,metodele şi mijloacele de realizare. Analiza acţiunilorspecifice din Planul de Acţiune demonstrează eficienţa şivaliditatea obiectivelor de mai sus implementate dupăcum urmează:

- Sporirea consultărilor şi a schimbului de informaţii.Astfel va fi asigurat un domeniu larg pentru ca membriisăi să lucreze prin intermediul consultărilor politice,schimbului de informaţii şi cooperării ştiinţifice pentru aidentifica şi rezolva noile ameninţări şi provocări la adresasecurităţii.13 Toate acestea vor contribui la îndeplinireaangajamentului alianţei de a lupta împotriva terorismului.

- Sporirea gradului de pregătire pentru combaterea te-rorismului. În urmărirea scopurilor sale, alianţa şi parte-nerii săi prin eforturile comune împotriva terorismului sevor concentra pe: reforma securităţii şi apărării, planifi-carea forţei, apărarea aeriană şi managementul traficuluiaerian, schimburi de informaţii despre forţe, pregătire şiexerciţii, cooperarea logistică şi în domeniul armamentu-lui.14 Toate acestea vor îmbunătăţi capacitatea alianţei şia fiecărui membru şi partener de a dezvolta planuri dealertare, includere, coordonare şi răspuns rapid în cazuloricărui atac terorist.

- Împiedicarea sprijinului acordat grupurilor teroriste.NATO şi partenerii săi trebuie să dezvolte mecanismele,tehnicile şi procedurile care vor eradica terorismul indife-rent unde şi-ar avea rădăcinile. În acest sens, alianţa îşiva concentra eforturile asupra: controlului graniţelor, di-mensiunii economice, controlul armelor şi armeloruşoare, imbunătăţirea capabilităţilor de a contribui la ma-nagementul crizelor, îmbunătăţirea cooperării în dome-niul planificării urgenţelor, contribuţia militară lamanagementul crizelor, cooperarea la activităţile ştiinţi-fice pentru reducerea impactului terorismului, coopera-rea la achiziţia şi dezvoltarea de echipamente, asistenţaeforturilor partenerilor împotriva terorismului (utilizareacomitetului de coordonare politico-militară şi înfiinţa-rea/contrbuţia la fonduri mutuale PfP, programe de în-drumare).15

Cea de-a treia componentă se regăseşte în Planul deAcţiune, şi urmăreşte eforturile colective de diminuare acondiţiilor pe care teroriştii le pot exploata.

TEORIE MILITARĂ

- 80 -

Prin îndeplinirea acestor obiective, alianţa ar trebui săîşi continue extinderea şi coordonarea eforturilor multila-terale de combatere a terorismului. În special recomanda fi necesară extinderea obiectivului şi a forţelor implicateîn măsurile de combatere. În plus, NATO nu trebuie săuite că acest război împotriva terorismului nu se va ter-mina repede sau uşor, iar NATO trebuie să reevaluezeconstant condiţiile pentru a crea arhitectura necesarăconfruntării provocărilor secolului XXI.

O societate liberă este limitată în alegerea mijloacelornecesare îndeplinirii obiectivelor.16 Deşi această declara-ţie a fost făcută cu mulţi ani în urmă, este relevantă şi azi,în special în cazul organizaţiilor multinaţionale cum ar fiNATO. Această organizaţie contribuie la lupta împotrivaterorismului prin operaţiile militare din Afganistan, Balcanişi zona Mediterană şi prin luarea măsurilor necesare pen-tru a-şi proteja populaţia şi teritoriul împotriva atacurilorteroriste.17 Punerea în practică a acestor mijloace nu esteuşor de realizat. Datorită lipsei unei strategii reale decombatere a terorismului18 şi a unui proces de luare a de-ciziilor prea birocratic NATO nu şi-a folosit, cel puţin dupăatacurile teroriste de la Madrid şi Londra, toate capabili-tăţile în războiul împotriva terorismului. Prin conceptul deapărare împotriva terorismului organizaţia a nominalizaturmătoarele capabilităţi:

- Informaţii eficiente- Capacitatea de dislocare şi operaţională. Odată ce se

ştie unde sunt teroriştii şi ce vor să facă, forţele militaretrebuie să fie capabile de dislocare. Deoarece există po-sibilitatea ca avertismentele să fie primite rapid, forţeletrebuie să aibă un grad înalt de operaţionalizare.

- Angajarea în luptă eficient. Forţele trebuie să fie ca-pabile să fie angajate în luptă eficient. Aceasta înseamnăcă trebuie să dispună de armament de înaltă precizie şide armament capabil să reducă riscul pagubelor colate-rale.

- Protecţia forţei. Există o cerere constantă de protec-ţie a forţei pentru a asigura supravieţuirea forţelor alian-ţei.

- Apărarea CBRN.19 Dată fiind posibilitatea ca teroriştiisă folosească armele CBRN, trebuie să se acorde o prio-ritate ridicată echipamentului de apărare CBRN.20

Aceste capabilităţi trebuie luate în considerare, dar aşacum alianţa însăşi a recunoscut, se pot aduce îmbună-tăţiri şi acestea sunt descrise în „Programul de ApărareÎmpotriva Terorismului”.21 Aplicarea capabilităţilor alianţeiîn războiul global împotriva terorismului trebuie să fie ac-ceptată de toţi membrii, deşi s-ar putea să existe membriNATO care să ezite în privinţa angajării forţelor proprii,toţi membrii şi alianţa însăşi ar trebui să-şi modifice abor-darea în privinţa aplicării forţei pentru a sprijini angaja-mentul şi vor acţiona decisiv pentru contracarareaameninţărilor reprezentate de acest flagel.

Riscuri şi ameninţări

Riscurile se disting bine în cadrul conceptului militarNATO de apărare împotriva terorismului şi au fost trans-crise aici din evaluarea scrisă:

- Deşi extremismul religios, în special venit din numă-rul mare de musulmani din ţările NATO poate fi sursaameninţărilor teroriste imediate la adresa alianţei, altemotivaţii ale terorismului pot să îşi aibă originea în pro-blemele economice, sociale, demografice şi politice re-zultate în urma conflictelor nerezolvate sau din ideologiilecare apar.

- În plus, deşi observăm un declin al sponsporizării te-rorismului de către unele state, circumstanţele politice potduce la o intensificare a acestei sponsorizări, asigurândteroriştilor zone sigure şi resurse considerabile.

- Deşi forma predominantă a atacurilor teroriste ră-mâne utilizarea creativă a armelor şi explozivilor con-venţionali, ne aşteptăm ca grupurile teroriste să depunătoate eforturile pentru obţinerea celor mai distructive mij-loace disponibile, inclusiv a armelor de distrugere înmasă.22

Dincolo de aceste ameninţări, subliniind riscurile deri-vate din implicarea dedicată a NATO în războiul împo-triva terorismului, în special în Irak, este vital ca NATOsă continue seria rezultatelor eficiente obţinute în Bal-cani, Afganistan şi zona Mediteraneană. Între timp, NATOa fost supus unui proces de reformă şi restructurare. Înconsecinţă, dacă nu va fi suprasolicitat prin angajareaîntr-o campanie împotriva terorismului, există posibilita-tea ca unii aliaţi să nu fie de acord. Totuşi, dacă toţi mem-brii sunt de acord să-şi angajeze capabilităţile în razboi,atunci NATO se poate aştepta ca teroriştii să atace unaşi/sau mai multe ţări. În consecinţă, aşa cum s-a întâm-plat în cazul retragerii trupelor spaniole după atacurile ori-bile de la Madrid, există posibilitatea ca aceasta săafecteze consensul şi unitatea alianţei.23

Nu în ultimul rând, este important să evidenţiem, ca unrisc major, faptul că neacordarea importanţei cuvenitereacţiilor aşteptate ca rezultat al atacurilor teroriste, cums-a întâmplat în urma atacurilor de la Londra şi Madrid,demonstrează vulnerabilităţile alianţei şi încurajează te-rorismul pentru a determina şi influenţa unitatea de ac-ţiune şi efort a organizaţiei.

Cele menţionate mai sus nu trebuie considerate condiţiipermanente. Ele trebuie totuşi adaptate şi analizate înfuncţie de evoluţia evenimentelor reale din arena inter-naţională, ţinând cont în acelaşi timp nu numai de actoriistatali, ci şi de cei non-statali, agenţii şi alţi factori inter-naţionali care vor influenţa mediul regional şi global. Pescurt, clarificarea şi abordarea tuturor ameninţărilor şi ris-curilor se dovedesc a fi dificile dar necesare în analizaposibilelor concluzii şi recomandări.

Concluzii şi recomandări

O strategie atotcuprinzătoare şi decisivă pentru com-baterea terorismului, şi câştigarea păcii de către NATOar trebui concepută foarte clar, eficient şi proactiv, încâtsă poată fi susţinută atât cât este necesar pentru înde-plinirea ţelului de a înfrânge unul dintre cele mai mari fla-geluri care lovesc oameni nevinovaţi. Naţiunile membretrebuie să sprijine această strategie de apărare. Susţinideea că nu este de ajuns să stabilim obiective şi să în-

TEORIE MILITARĂ

- 81 -

tocmim un plan de acţiune. Bineînţeles asta nu înseamnăcă strategia este unica soluţie, este nevoie de mai multde atât. Această strategie ar trebui să includă obiectiveleconforme cu mijloacele disponibile şi apoi este foarte im-portant să se urmărească ridicarea capacităţii operaţio-nale a ţărilor individuale şi a NATO per ansamblu, pentrua răspunde rapid şi eficient urmărilor atacurilor teroriste(inclusiv atacurilor cu arme de distrugere în masă). Uneledintre problemele specifice dezbătute mai sus, se referăla o mai bună coordonare a eforturilor alianţei, la protec-ţia ţărilor individuale şi apoi la problema specifică a obţi-nerii consensului şi menţinerii unităţii de acţiune în cadrulorganizaţiei.

Timpul este vital. NATO şi naţiunile membre se con-fruntă cu ameninţarea reală a terorismului, iar contraca-rarea acesteia în majoritatea cazurilor este crucială.Pentru o mai mare implicare, această luptă este o nece-sitate ce îşi are rădăcinile în responsabilitatea primară anaţiunii a-şi apăra propria infrastructură şi propriul popor.Prin urmare NATO trebuie să aibă o strategie clară şi tre-buie să îşi sporească eforturile şi participarea la campa-niile pentru combaterea terorismului. Astfel, alianţanecesită o strategie pentru că trebuie să fie pregătită săconducă operaţii militare pentru a lupta împotriva grupu-rilor teroriste şi a capabilităţilor acestora, oricând şioriunde este necesar, în funcţie de situaţia internaţionalăşi de deciziile Consiliului Nord Atlantic.

Rolul coaliţiei în combaterea terorismului

Este binecunoscut faptul că Statele Unite au solicitatnu numai din partea ţărilor europene asigurarea de spri-jin militar, informaţional, logistic şi orice alte capacităţicare pot fi folosite eficient în războiul împotriva teroris-mului. După cum am menţionat mai sus, nici NATO nicialte organizaţii multinaţionale nu au oferit sprijin pentrucombaterea terorismului, cel puţin nu la nivelul la careStatele Unite se aşteptau. Prin urmare, există tendinţa dea se ajunge la concluzia că organizaţiile multinaţionalesunt mai puţin eficiente decât ţările individuale deoarecenecesită consensul unanim al membrilor şi apoi un lungproces de luare a deciziei înainte de a-şi implica capabi-lităţile în acţiune. Drept urmare, în ultimele două teatrede operaţii importante pentru combaterea flagelului tero-rist, Statele Unite au trebuit să ceară ţărilor individuale săli se alăture şi să-şi exprime deschis hotărârea şi anga-jamentul de a înfrânge teroriştii şi de a aduce pacea în-apoi într-o lume liberă.

În mod special, rolul Coaliţiei este reprezentat de difi-cultăţile care trebuie depăşite pentru a o înfiinţa. Esteevident cât este de frustrant să obţii sprijinul internaţionalşi apoi cât de dificil este să îi menţii coeziunea şi unitateade eforturi. Altă problemă dificilă o reprezintă menţinereaimplicării membrilor Coaliţiei până la victoria finală. Nueste întotdeauna posibil să te bazezi pe aliaţii tradiţionaliîntr-o anumită problemă dacă aceştia nu împărtăşescaceleaşi interese ca şi fondatorii Coaliţiei54. În cazul nos-tru, în timp ce campania va fi desfăşurată pe termen lung,succesul acesteia va fi asigurat printr-o nevoie continuă

şi sporită de parteneri. O coaliţie constă în rolul fiecăreiţări, indiferent de mărimea acestei. Participarea sa aduceîn organizaţie cel mai important aspect care contribuie lasporirea rolului său.

Un alt aspect foarte important este că armata nu estesingurul puct de sprijin al forţelor şi rolului coaliţiei. Existămultiple şi multilaterale puncte de sprijin şi canale cumar fi: diplomaţia, informaţiile, finanţele, economia, legi-slaţia, care s-au dezvoltat şi au evoluat astfel încât aumodificat mediul coaliţiei. Drept urmare, chiar dacă nuoferă capabilităţi militare substanţiale alăturându-se coa-liţiei, dar îşi oferă disponibilitatea de a participa în cadrulcoaliţiei în cel puţin unul dintre aceste domenii, fiecareţară care doreşte să lupte împotriva acestui flagel poateoferi mult mai multă sustenabilitate şi credibilitate coaliţieipe arena internaţională. De exemplu, UniuneaEuropeană nu are disponibile capabilităţi militare pentrua le oferi coaliţiei în Irak, dar a luat orice alte măsuri ne-cesare pe plan diplomatic, al justiţiei şi al securităţii in-terne. Dar acesta nu este o problemă uşoară; în timp celupta împotriva terorismului este considerată a fi o ame-ninţare foarte complexă, construirea şi conducerea uneicoaliţii este un obiectiv mult mai complicat.

În mod evident, acordurile bilaterale, sunt uşor de des-făşurat şi sunt mai eficiente. În timp ce nu numai StateleUnite, ci şi orice alţi actori preferă acest tip de aranja-ment, lupta internaţională de combatere a terorismuluiimpune o abordare diferită, atât pentru actorii principalicât şi pentru cei secundari. Prin urmare, abordarea bila-terală va ramâne prioritară în domeniile militare şi infor-maţionale, dar şi abordarea multilaterală trebuie să fieutilizată şi dezvoltată pentru a obţine capabilităţi puter-nice în toate domeniile menţionate mai sus. Astfel, oabordare multinaţională în cadrul arenelor globale şi re-gionale va îmbunătăţi capacitatea coaliţiei de a identificaşi înfrânge teroriştii individuali şi/sau organizaţi din toatălumea.

Analizând ţările care au participat la coaliţie înAfganistan şi Irak, este uşor de înţeles de ce au partici-pat unele state individuale, în special din Europa de Estşi America Latină. Unele nu aparţin încă unei organizaţiicum ar fi NATO, Uniunea Europeană sau orice altă insti-tuţie şi au încercat să-şi afirme prin participarea la acestecoaliţii de combatere a terorismului hotărârea şi angaja-mentul de a-şi demonstra importanţa şi de a arăta cât denecesar este rolul fiecărei ţări pentru înfrângerea teroris-mului. Pe de altă parte, nu este greu de aflat cât de uşorse pot retrage unele ţări din echipă, ca rezultat al acţiu-nilor violente împotriva oamenilor nevinovaţi pe propriulteritoriu, după cum s-a întâmplat în Spania. În plus,aproape toate ţările sprijinite de Spania, au hotărât deasemenea să-şi retragă trupele.

În concluzie, rolul unei coaliţii nu constă numai în legi-timitatea şi/sau numărul de state puternice care i se ală-tură. Rolul coaliţiei constă în abilitatea sa de a exploatacât mai mult posibil momentele importante. Apoi, coaliţiatrebuie să ofere alternative utile pentru pacea şi stabili-tatea din regiune, ceea ce pare a fi un avantaj importantpentru atragerea sprijinului internaţional. Un alt aspect

TEORIE MILITARĂ

- 82 -

TEORIE MILITARĂ

- 83 -

important pentru rolul şi dimensiunile coaliţiei este opor-tunitatea oferită ţărilor mici şi/sau mijlocii de a-şi urmăriinteresele pe termen lung sau scurt. Preţul plătit de aceleţări prin participarea în cadrul coaliţiei le-a asigurat dejaşansa de a se alătura unui club care consideră libertateaşi democraţia ca fiind valori supreme în viaţă. Succesulpe termen lung al coaliţiei va depinde de cooperarea ţă-rilor individuale sau a organizaţiilor regionale şi/sau a or-ganizaţiilor internaţionale de asemenea, având la bazălupta multilaterală împotriva acestui flagel.

Concluzii

Terorismul în sine, împreună cu proliferarea armelor dedistrugere în masă şi conflictele regionale sunt cele maiimportante provocări cu care se confruntă statele indivi-duale, alianţele şi coaliţiile în acest mediu global hetero-gen. Terorismul ameninţă să treacă de la construirea„califatelor” lărgite la folosirea armelor de distrugere înmasă având ca ţintă în special Statele Unite şi aliaţii săi.Conform conţinutului scrisorii de la al-Zarqawi (11 oc-tombrie 2003), comunitatea internaţională a aflat viziu-nea strategică a al-Qaeda şi obiectivele sale politice.Aşadar, putem ajunge la concluzia că natura acesteiameninţări este globală, facând dificilă asigurarea efi-cientă a măsurilor de contracarare de către state indivi-duale, alianţe şi/sau coaliţii.

NATO a conceput două modalităţi de a implica alianţaîn războiul împotriva terorismului: „una în care NATO estela conducere şi una în care NATO sprijină autorităţile na-ţionale.”55 Este prematur să realizăm dacă aceste eforturi

vor avea sau nu succes. Până acum, sub mandat ONU,NATO şi-a dovedit nu numai importanţa sa în cadrul lup-telor din Afganistan, dar şi contribuţia hotărâtoare pe careONU o are în obţinerea consensului internaţional pentrucombaterea terorismului. Se simte necesitatea unei noistrategii de combatere a terorismului nu numai pentruNATO, ci şi pentru ONU. Deşi implicarea recentă a NATOşi ONU în Irak nu poate fi considerată eficientă, se reco-mandă ca ambele organizaţii să-şi sporească contribuţiaîn zonă. Timpul este critic şi implicarea, dar şi o afirmareclară a strategiei acestor organizaţii sunt necesităţi careîşi au rădăcinile în responsabilitatea primară a naţiunilorde a-şi apăra popoarele şi infrastructura.

Rolul coaliţiei în războiul de combatere a terorismuluicuprinde un set foarte complex de interese individuale,regionale şi/sau internaţionale. Fiecare categorie esteprioritară pentru un anumit domeniu de interese. Prin ur-mare, este foarte important ca naţiunea conducătoaresau organizaţia coaliţiei să aibă puterea de a menţineechilibrul în cadrul fiecărei abordări. În cele din urmă, estefoarte important să ne asumăm faptul că abordarea indi-viduală, bilaterală şi multilaterală a acestui flagel poatedezvolta capabilităţile de combatere a terorismului pe ter-men scurt şi lung şi poate duce la lărgirea cooperării in-ternaţionale împotriva terorismului. De asemenea,implicarea organizaţiilor cum ar fi NATO, ONU şi/sau acoaliţiilor şi sporirea eforturilor acestora pentru înfrânge-rea terorismului vor încuraja alte state individuale sau or-ganizaţii să se implice sau să-şi sporească participarea laactivităţile de combatere a terorismului.

-----------------------------------------------

NOTE:

1 Planul de Acţiune în Parteneriat împotriva Terorismului (Praga, 22 noiembrie 2002),http://www.nato.int/docu/basictxt/b021122e.htm

2 NATO şi lupta împotriva terorismului, Summit-ul de la Praga – adaptându-ne ameninţării terorismului, la http://www.nato.int/is-sues/terrorism/evolve_c.html

3 „Unii au susţinut ideea că NATO nu este un element important pentru a face faţă ameninţării creată de terorism, din cauza re-fuzului său de a lua parte la războiul din 2003 condus de SUA împotriva regimului Hussein în Irak. Acest argument este în discre-panţă cu scopul unei alianţe ca acord legal între naţiuni cu privire la apărarea colectivă pentru una nelegală cu privire la acţiuneacolectivă de apărare ... Washington consideră terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masă, în special combinaţia din-tre cele două, ca fiind cele mai importante ameninţări cu care se confruntă nu numai Statele Unite, ci întreaga comunitate interna-ţională din prezent. După cum indică disensiunile privind participarea la războiul cu Irak-ul, totuşi, diferite naţiuni văd într-omanieră diferită ameninţarea colectivă creată de legătura dintre terorism şi armele de distrugere în masă. Cu toate acestea, mulţivor fi de acord că fiecare dintre cele două reprezintă o importantă ameninţare actuală pentru securitatea internaţională, astfel cămerită a fi discutate aici.” Dingli Shen, Pot alianţele să combată ameninţările contemporane?, disponibil pehttp://www.twq.com/04spring/docs/04spring_shen.pdf

4 Aici ne referim la: mijloace de arestare, supraveghere, adunare a informaţiilor, legi speciale şi aşa mai departe; luând măsuri su-plimentare cu privire la transportul aerian, maritim şi terestru, cât şi cu privire la sănătatea publică – pentru a se păzi împotriva ata-curilor biologice, chimice şi nucleare; intensificarea controalelor asupra transferurilor bancare şi investigarea impactului activităţilorteroriste asupra economiei şi în special asupra companiilor de asigurări.

5 Succesul nu va veni dacă se va acţiona de fiecare dată individual, ci printr-o coaliţie puternică de naţiuni ce formează un frontinternaţional împotriva terorismului puternic şi unit... Ca urmare a atacurilor de la 11 septembrie, am primit recompensele investiţii-lor făcute în principalele noastre alianţe din ultimii 50 de ani. Aceste recompense sunt evidente în invocarea NATO fără precedenta Articolului 5 din Tratatul NATO, invocarea Australiei a Articolului 4 din Tratatul ANZUS, şi în modul în care atât aliaţii noştri NATOşi ANZUS au pus în aplicare ceea ce au spus, în fiecare front în războiul împotriva terorismului.” George W. Bush, Strategia naţio-nală de combatere a terorismului (Washington, D.C.: Casa Albă, februarie 2003), 20.

6 „Grupurile sunt de accord că un atac armat împotriva unuia sau mai multora dintre ele în Europa sau Ameria de Nord va fi con-siderat un atac împotriva lor, a tuturor şi prin urmare sunt de acord că dacă ar avea loc un astfel de atac, fiecare dintre ele, exer-sându-şi dreptul la autoapărare individuală sau colectivă recunoscut de Articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite, va asista Grupul sauGrupurile atacate prin luarea măsurilor necesare imediate, individuale şi de comun acord cu celelalte Grupuri, inclusiv folosirea for-ţei armate, pentru a restabili şi menţine securitatea în zona Nord-Atlantică. Orice astfel de atac armat şi toate măsurile luate în urmalui vor fi raportate imediat Consiliului de Securitate. Astfel de măsuri se vor încheia în momentul în care Consiliul de Securitate vaîntreprinde măsurile necesare pentru a restabili şi menţine pacea şi securitatea internaţională.” Tratatul Nord Atlantic (Washington,4 aprilie, 1949), disponibil pe site-ul http://www.nato.int/docu/basictxt/treaty.htm

7 Pe 12 septembrie 2001, statele membre ale Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) au condamnat necondiţionat ata-curile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii din 11 septembrie 2001 şi s-au angajat să întreprindă toate eforturile pentru a com-bate flagelul terorismului. Bazându-se pe acest angajament, statele membre ale Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (numite încontinuare state EAPC) sprijină astfel acest Plan de Acţiune al Parteneriatului împotriva Terorismului cu scopul de a-şi îndeplini obli-gaţiile sub egida legii internaţionale cu privire la combaterea terorismului, fiind conştiente că în lupta împotriva terorismului sunt ne-cesare eforturi întrunite şi cuprinzătoare ale comunităţii internaţionale şi hotărâte să contribuie eficient la aceste eforturi, bazându-sepe o cooperare de succes până acum sub tutela EAPC.” Planul de Acţiune în Parteneriat împotriva Terorismului (Summit-ul dinPraga, 21-22 septembrie 2002), disponibil pe http://www.nato.int/docu/basictxt/b021122e.htm.

8 „Grupurile încearcă să rezolve prin mijloace paşnice, după cum s-a stabilit anterior în Carta Naţiunilor Unite, orice dispută inter-naţională în care ar putea fi implicaţi, astfel încât pacea, securitatea şi justiţia internaţionale să nu fie puse în pericol şi, în relaţiilelor internaţionale, să evite ameninţările şi folosirea forţei într-un mod care nu e compatibil cu obiectivele Naţiunilor Unite. Grupurilevor contribui la dezvoltarea în continuare a relaţiilor internaţionale de pace şi prietenie prin consolidarea instituţiilor lor libere, printr-o mai bună înţelegere a principiilor pe care se bazează aceste instituţii, şi prin promovarea condiţiilor de stabilitate şi bunăstare. Elevor căuta să elimine conflictul din politicile lor internaţionale economice şi vor încuraja colaborarea economică dintre toate grupu-rile sau doar o parte din ele.” Ibid.

9 Aici sunt incluse ameninţări cum ar fi: conflictele regionale, proliferarea armelor de distrugere în masă şi mijloacele de a le trans-mite, şi ameninţări transnaţionale cum ar fi terorismul. Pentru mai multe detalii vezi: Summit-ul NATO, Conceptul strategic al alian-ţei (comunicat de presă NAC-S (99)65 – 24 aprilie 1999), disponibil pe http://www.nato.int/docu/pr/1999/p99-065e.htm.

10 NATO Topics, Dezvoltarea, disponibil pe http://www.nato.int/issues/enlargement/index.11 ”Principalele obiective ale Planului de Acţiune al Parteneriatului împotriva Terorismului sunt de a: - reconfirma hotărârea state-

lor EAPC de a crea un mediu nefavorabil dezvoltării şi extinderii terorismului, bazându-se pe valorile lor democratice comune, şi dea se asista reciproc şi pe alţii în acest efort;

- sublinia determinarea statelor EAPC de a acţiona împotriva terorismului sub toate formele şi manifestările sale, şi dorinţa lor dea coopera în prevenirea şi apărarea împotriva atacurilor teroriste şi pentru a face faţă urmărilor acestora;

- oferi Partenerilor interesaţi oportunităţi sporite pentru a contribui la şi pentru a sprijini eforturile NATO în lupta împotriva teroris-mului, în concordanţă cu caracterul specific al politicilor lor de securitate şi apărare;

- promova şi facilita cooperarea între statele EAPC în lupta împotriva terorismului, prin consultări politice şi programe practicesub egida EAPC şi a Parteneriatului pentru Pace; la cerere, de a oferi asistenţă statelor EAPC pentru a face faţă riscurilor şi con-secinţelor atacurilor teroriste, inclusiv asupra economiei lor sau altor infrastructuri vitale.” Planul de Acţiune al Parteneriatului împo-triva Terorismului (Summitul Praga, 21-22 septembrie 2002), disponibil pe http://www.nato.int/docu/basictxt/b021122e.htm

12 Summit-ul NATO, Conceptul strategic al alianţei (comunicat de presă NAC-S(99)65 – 24 aprilie 1999), disponibil pehttp://www.nato.int/docu/pr/1999/p99-065e.htm

13 Planul de Acţiune al Parteneriatului împotriva Terorismului (Summitul Praga, 21-22 septembrie 2002), disponibil pehttp://www.nato.int/docu/basictxt/b021122e.htm

14 Ibid.15 Ibid.16 NSC-68: Un Raport al Consiliului Naţional de Securitate, de către Publicaţia Colegiului de Război al Forţelor Navale în Politica

şi Strategia de Securitate Naţională, Volumul 2 – Prelegeri (Departamentul de Securitate şi Strategie Naţională, Colegiul Americande Război al Forţelor Terestre-Carlisle Barracks, anul academic 2006), 257.

17 NATO Topics, NATO şi lupta împotriva terorismului, disponibil pe http://www.nato.int/issues/enlargement/index.18 Aici mă refer de asemenea la lipsa acordului comun şi poziţia diferită cu privire la implicarea alianţei în regiunea centrală de luptă

împotriva terorismului – Irak.” 19 Chimic, Biologic, Radiologic şi Nuclear.20 NATO, Statul Major Internaţional, Conceptul military NATO de apărare împotriva terorismului, disponibil pe

http://www.nato.int/ims/docu/terrorism.htm.21 Pentru mai multe detalii vezi: NATO Topics, Apărarea împotriva programului terorismului, disponibil pe http://www.nato.int/is-

sues/dat/in_practice.htm .22 NATO, Statul Major Internaţional, Conceptul NATO de Apărare împotriva Terorismului, disponibil pe

http://www.nato.int/ims/docu/terrorism.htm.23 Apoi va trebui să luăm în considerare interesele deosebite pe care unul sau mai multe membre ale alianţei le pot avea în zona

în care se desfăşoară campania. În acest caz, vrem să subliniem poziţia Turciei înainte şi pe durata operaţiei Iraqi Freedom. S-a în-tâmplat astfel nu numai pentru că este o ţară islamică, dar şi pentru că are probleme teritoriale cu naţiunea kurdă.

24 „Unii membrii NATO importanţi nu au sprijinit Washingtonul pentru că nu au crezut că Saddam reprezintă o ameninţare directă.Faptul că NATO nu a acţionat nu dovedeşte că rolul alianţei se va diminua atâta timp cât se ajunge la acţiuni militare pe motive în-temeiate. Dat fiind abuzul în folosirea politicii de preempţiune, unii aliaţi NATO cum ar fi Franţa sau Germania nu au fost de acordcu administraţia Bush în privinţa războiului şi a folosirii NATO în acest scop.” Ibid, 168-169.

25 Nora Bensahel, The Counter Terror Coalitions. Cooperation with Europe, NATO, and the European Union, disponibil pehttp://www.rand.org/publications/MR/MR1746/MR1746.pdf, 26.

TEORIE MILITARĂ

- 84 -

Conceptul de ţară emergentă nu este nou. Acesta aapărut acum aproximativ 30 de ani şi a fost creat deAntoine Van Agtmael, fost economist olandez la BancaMondială iar în prezent preşedinte al Fondului de In-vestiţii Emerging Markets Management. Van Agtmaels-a gândit să găsească o altă formulă, alternativă laexpresia „lumea a treia”, şi să includă în ea ţări caresunt cu un nivel de dezvoltare redus, dar cu un po-tenţial foarte bun pentru a creşte.

În prezent, percepţia asupra conceptului de ţarăemergentă este alta: ţară emergentă este acel stat acărui economie reprezintă cel puţin 1% din PIB-ulmondial1. La acest lucru s-a gândit şi economistulamerican Jim O’Neil, care a creat acronimul BRIC(Brazilia, Rusia, India, China), actual BRICS prin ade-rarea la organizaţie a Africii de Sud, care are o contri-buţie de doar 0,6% din PIB-ul mondial (deci mai are ocale lungă până a deveni o ţară emergentă). Alăturatăfiind Nigeriei şi Egiptului, Africa de Sud intră într-ungrup al celor 10 state cu economie cu cele mai mariperspective de creştere. În acest grup, Turcia cu rit-mul său de creştere economică din ultimii 10 ani deaproximativ 9%, iese în evidenţă.

Turcia este cel mai estic punct al Europei, dar înacelaşi timp cel mai vestic punct al Estului2. Situatăfiind la confluenţa civilizaţiilor, Turcia a căpătat un rolde arbitru pe scena internaţională. Criza din Siria şi

programul nuclear al Iranului au propulsat Turcia înprim-planul regiunii Orientului Mijlociu, fiind chematăsă participe la organizarea acesteia. În acest demers,parteneriatul cu SUA este piatra de temelie a unei so-luţii optime pentru o regiune răscolită de suflul Revo-luţiei de Iasomie arabe, incertitudinile cauzate deopţiunile islamiste ale noilor guverne instalate dar şide sărăcia resurselor financiare şi economice şi a şo-majului foarte ridicat. Este un moment în care Ankaraşi Washingtonul cooperează pentru a asigura stabili-tatea în Irak, reducerea ambiţiilor Iranului, eliminarearegimului lui Bashar al-Assad şi asigurarea unor rutepentru resurse energetice viabile în Europa3.

Numeroşi specialişti occidentali îşi pun întrebareadacă Turcia este o ţară emergentă care contează.Răspunsul pe care-l dau este da. Astfel, era Erdogana adus prosperitate dar şi impune, încă, moderniza-rea sistemului politic cât şi a celui administrativ. Ur-mare a importanţei economice a Turciei, fosta capitalăa Imperiului Otoman, Istanbul, a fost de curând gazdaForumului Economic Mondial. Principalele subiectediscutate de liderii lumii finanţelor mondiale au fostcriza europeană şi transformările sociale care au loc înlume, în special în Orientul Mijlociu. Crizele care afec-tează toţi vecinii Turciei atrag atenţia asupra acesteiadatorită creşterii profilului său internaţional şi rapideisale creşteri economice. De asemenea şi datorită în-cercării liderilor turci de a transforma Istanbulul într-uncentru financiar mondial care să rivalizeze cu Dubaiulsau chiar cu Londra.

Summit-ul de la Istanbul are loc într-un moment derăscruce pentru finanţele mondiale şi într-un momentîn care s-au intensificat temerile investitorilor faţă deexpansiunea crizei din zona euro. În acelaşi timp, înzona lumii arabe, tensiunile politice se menţin la coteridicate ca urmare a războiului civil din Siria şi a tran-ziţiilor dificile, însoţite de convulsii, din Egipt, Libia şiTunisia, în urma Revoluţiei de Iasomie.

În cadrul summit-ului de la Istanbul prim-ministrulTurciei a expus realizările ţării din ultimii ani: creştere

TEORIE MILITARĂ

- 85 -

Turcia, putere emergentă în ascensiune și punte între Europa, Caucaz și Orientul Mijlociu

----------------------------------------------- Colonel dr. Vasile Cerbu, Divizia 2 Infanterie „Getica”

economică într-un ritm mediu anual de aproximativ9%, o triplare a PIB-ului în dolari (la aproximativ 775miliarde), creşterea investiţiilor străine, intensificareacomerţului exterior, creşterea venitului pe cap de lo-cuitor (aproximativ 10500 USD), stabilitate economică.Creşterea economică a Turciei este însoţită şi de in-flaţie. Urmare a acestor realizări, economia Turcieiocupă un binemeritat loc 17 în ierarhia mondială. Seapreciază că, la sfârşitul anilor 2050, Turcia se va situaîn primele 10 state ale lumii sub aspect economic4.

Realizările Turciei au propulsat-o alături de Polonia,la masa bogaţilor, primind un scaun în Bordul Fondu-lui Monetar Internaţional (FMI), pe care-l va împărţiînsă cu Austria, Ungaria şi Cehia. În discursul său laacest forum, premierul Erdogan aprecia că experienţaacumulată de Turcia este un exemplu nu numai pen-tru ţările din regiune ci şi pentru ţările din Europa afec-tate de criză.

Este Turcia o superputere regională cu economieemergentă? Pentru a răspunde trebuie să definim ceeste o superputere: o ţară care are puterea de a-şiproiecta forţa dominantă în lume, de cele mai multeori în mai mult de o regiune de pe glob, în acelaşitimp5. O superputere nu este puternică numai dinpunct de vedere militar fiind, de asemenea, puternicăeconomic şi stabilă politic. Analizând cerinţele pe carele implică definiţia, apreciem că Turcia poate aveaacest statut. Turcia leagă Asia de Europa, geografic şicultural, şi ocupă o poziţie geopolitică cheie pe hartalumii, este a 17-a economie mondială, este nodul stra-tegic al liniilor de transport energetic, este o voce alumii musulmane moderne, este un membru al NATOcare poate juca un rol important în procesul de paceîntre Occident şi Orientul Mijlociu, are un rol diploma-tic foarte activ (denumit de unii analişti ca fiind „neo-otoman” referindu-se la vechiul imperiu care aprecedat statul modern de azi).

Turcia este un amestec de cultură islamică şi civili-zaţie occidentală, dispusă pe două continente. Cu opopulaţie de aproximativ 70 milioane de locuitori ma-

joritar musulmană, este al doilea stat cu forţe active înNATO, are un potenţial militar, economic, cultural şiideologic în ascensiune. Rolul său de putere regionalăa crescut în special după dezintegrarea fostei URSS,la începutul anilor ‘90, rivalul său istoric. Turcia, moti-vată de noile realităţi militare, geopolitice şi geostrate-gice, şi-a propus, şi în parte a reuşit, să umple acestvid de putere creat de Federaţia Rusă, ca succesoarea URSS, care se afla în plină degringoladă econo-mică, politică, socială şi ideologică, pierzându-şi pres-tigiul de superputere şi diminuându-şi drastic spaţiulde influenţă. Totodată şi-a proiectat o strategie caresă-i permită să acceadă la poziţia de lider în procesulde realizare a stabilităţii în zonă, să facă faţă amenin-ţărilor şi riscurilor asimetrice, să-i fie recunoscut sta-tutul de port-drapel al intereselor lumii islamice, să fiedeschisă dialogului cu Occidentul.

Relansarea economică i-a permis să-şi diversifice şimultiplice relaţiile de schimb şi cooperare cu statele şiorganizaţiile din Europa, din zona euroasiatică sauasiatică. Toate ţările implicate în aceste relaţii econo-mice înregistrează avantaje6. Astfel volumul comerţu-lui extern al Turciei cu statele euroasiatice a crescutde la 10 miliarde de dolari, în 1997, la 80 miliarde dedolari, în 2011.

Tratativele de aderare a Turciei la UniuneaEuropeană, începute în 2004, s-au împotmolit în ulti-mii ani din cauza unor divergenţe aparent inflexibile înproblema Ciprului, din motive culturale, sociale şireligioase şi mai ales din cauza ostilităţii făţişe a unorlideri europeni în frunte cu preşedintele francezNicolas Sarcozy. Frustraţi de tergiversarea tratative-lor, liderii de la Ankara, în declaraţiile lor, au diminuatimportanţa aderării la UE. Fiind un coridor vital pentruexportul de hidrocarburi din Asia Centrală şi dinBazinul Mării Caspice spre Europa, Turcia are o im-portanţă strategică deosebită pentru UE. Premierulspaniol Jose Luis Zaatero, care şi-a asumat preşedin-ţia rotativă a Consiliului UE în ianuarie 2010, încearcăsă revitalizeze negocierile de aderare cu Turcia desprecare el crede că merită să devină membră a UE. Ca săsatisfacă premisele admiterii în UE, guvernul Erdogana instituit reforme drastice, care au transferat putereapolitică7.

Progresele realizate în Turcia constau în reformareasistemului juridic, diminuarea rolului armatei în politicastatului, consolidarea dreptului la libera asociere şi ex-primare, conferirea de drepturi minorităţilor, în dome-niul educaţiei, abolirea pedepsei cu moartea şieliminarea torturii şi reducerea inflaţiei8. Un aspect ne-gativ al relaţiilor dintre Turcia şi UE este problema ci-priotă şi problema kurdă.

TEORIE MILITARĂ

- 86 -

Turcia poate constitui o punte între UE şi OrientulMijlociu, între două culturi şi două religii9, urmare apoziţiei sale geografice. Integrarea Turciei în UE poateconstitui un model care îmbină democraţia şi moder-nismul cu Islamul. Se poate aprecia că astfel Europatransmite islamului că acesta nu este incompatibil cudemocraţia. Astfel, modelul acceptat de Turcia poate fiproiectat mai des în Orientul Mijlociu iar reformele in-stituite de către aceasta pot influenţa situaţia din Egipt,Siria, Tunisia, Libia şi alte ţări din Consiliul de Coope-rare al Golfului (CCG) şi din nordul Africii, care arputea conduce astfel spre modernitate.

Poziţia strategică a Turciei poate asigura UE un rolimportant în relaţiile cu Orientul Mijlociu prin prezenţaacestora în zonele pivot ale lumii. Se asigură astfelstabilitate în balanţa geopolitică a regiunii. Vecinăta-tea UE cu Orientul Mijlociu va asigura nu doar pro-bleme ci şi oportunităţi. Prin aderarea la UE a Turcieiuniunea va deveni cel mai influent actor în zonă, fiindînlăturate astfel intervenţiile SUA. UE şi-ar asigura,astfel, statutul de actor global în relaţiile internaţionale,în special cu Orientul Mijlociu.

Turcia, datorită puterii economice, poziţiei geogra-fice, relaţiilor istorice şi influenţei sale în lumea occi-dentală şi musulmană aspiră la rolul de lider al mişcăriiislamice contemporane realizată de nucleele etnicemusulmane din vecinătatea faliilor de civilizaţie, caremilitează pentru renaşterea şi instaurarea hegemonieiislamice în lume: nucleul turcofon, nucleul iranian, nu-cleul arab, nucleul pakistanez, nucleul indonezian lacare se adaugă republicile autonome din FederaţiaRusă10. Aceste aspecte justifică de ce SUA, atuncicând elaborează strategiile politicii sale externe, ţincont de emergenţa centrelor de putere din aria state-lor musulmane şi apariţia statelor pivot (Turcia, Pakis-tan, Indonezia, Iran, Egipt, Algeria, Arabia Saudită şiUzbekistan).

Turcia deţine mai multe atu-uri inaccesibile princi-palilor săi rivali pentru statutul de stat nucleu al Isla-mului. În primul rând, populaţia sa, de circa 80 demilioane de locuitori este sunnită, la fel ca majoritateaimpozantă a musulmanilor, spre deosebire de cea aIranului învecinat, majoritară şiită. În al doilea rând,odată cu ascensiunea la putere a conservatorilor isla-mişti moderaţi din AKP-ul premierului, Turcia este per-cepută, pe drept cuvânt, ca fiind cea mai funcţionalădemocraţie din lumea musulmană, scăpând, în ace-laşi timp de eticheta de aliat necondiţionat al SUA şiUE. Apoi, spre deosebire de Pakistanul în conflictetern cu India sau Nigeria, a cărei populaţie este pejumatate creştină, Turcia nu este „ancorată” într-o dis-pută teritorială, internă sau externă, atât de gravă încâtsă-i acapareze întreaga politică externă. În sfârşit, dar

nu mai puţin important, celălalt stat care şi-a mărit in-fluenţa în contextul revoluţiilor arabe este RegatulSaudit, însă intervenţiile armate ale acestuia impotrivamanifestanţilor din Bahrein şi Yemen şi menţinereaunui regim autocrat în interior, nu permit Riadului săprofite de reaşezările geopolitice majore din OrientulMijlociu11.

Turcia este o putere militară semnificativă în re-giune. De această situaţie trebuie să ţină seama atâtaliaţii cât şi competitorii. Astfel, are a doua forţă dinNATO (aproximativ 510.000 militari activi şi 380.000rezervişti), strategia sa militară vizează: descurajarea,securitatea colectivă, apărarea avansată, participareamilitară activă la managementul crizelor în zonă. Areun program de modernizare a forţelor armate multia-nual, în valoare de 150 miliarde de dolari, până în2025. De asemenea şi-a dezvoltat o industrie de apă-rare capabilă să producă echipament militar major cugrad de complexitate ridicat.

După destrămarea URSS, importanţa geopolitică şigeoeconomică a Turciei a crescut avându-se la bazăurmătoarele considerente: conjugarea crizei energe-tice mondiale cu începutul valorificării potenţialului fa-bulos al resurselor de hidrocarburi din zona MăriiCaspice; spaţiul islamic deţine aproximativ 3/4 din re-sursele mondiale de hidrocarburi distribuit în zonaMării Caspice şi Orientul Mijlociu; teritoriul turcescpoate asigura transportul în condiţii de securitate aacestor resurse, dinspre zonele de exploatare (zonaCaspică, Siberia, Golful Persic) spre beneficiari (Eu-ropa, Asia, Orientul Îndepărtat şi SUA).

Între timp, însă, politica externă s-a schimbat. Sta-bilitatea internă este considerată foarte importantă şitrebuie să se gasească un echilibru între securitate şilibertate, pentru a se evita „haosul sau dictatura”, a su-bliniat Ahmet Davutoglu. Constituţia a fost schimbatăde trei ori şi au fost acordate diverse drepturi kurzilor,a explicat ministrul, susţinând că schimbările din ţarasa sunt „o poveste de succes”.

TEORIE MILITARĂ

- 87 -

Există o interdependenţă regională, Balcanii nu potfi separaţi de UE, de zona extinsă a Mării Negre,Orientul Mijlociu şi Bazinul mediteraneean, iar evolu-ţiile din Estul Europei din ultimii 20 de ani au createfecte şi în Orientul Mijlociu. Primăvara arabă a pussub semnul întrebării regimurile autocratice, deoareceacestea deveniseră anacronice, fiid bazate pe realită-ţile geopolitice ale Războiului Rece, când în ţările re-giunii era mai importantă securitatea. Procesul deeuropenizare, dorinţa de integrare în UE au ajutat Tur-cia, iar faptul că autorităţile turce doresc integrarea de-plină în Uniune este ca o garanţie a echilibrului întrehaos şi autocraţie.

În ceea ce priveşte relaţiile cu vecinii, diplomatul turcspune că şi-a dorit să nu existe nici o problemă cuaceştia şi a fost criticat ca nu vede pericolul rusesc saugrecesc. „Există două categorii de ţări: prieteni şi po-tenţiali prieteni, Armenia e în a doua categorie. Acumavem relaţii excelente cu toţi vecinii. Doctrina nostraeste că nu avem duşmani permanenţi”, a mai spusAhmet Davutoglu - ministrul de interne al Turciei. Pede altă parte, Turcia a reuşit să deschidă peste 30 deambasade în ultimii ani. Dorinţa de extindere a co-operării este foarte mare, pentru că există foarte mulţiantreprenori tineri şi dinamici, gata să-şi asume risculoriunde în lume. Există parteneriate strategice cu ţăridin Asia, Africa şi America Latină12.

Două mari provocări apreciem că are Turcia, pentruurmătoarele 12 luni, care pot influenţa viitorul ţării pen-tru o lungă perioadă de timp: poziţia Ciprului faţă deTurcia, odată cu preluarea de către acest stat a pre-şedinţiei UE, şi problema (internă) de redactare a noiiconstituţii. Din 1974, când armata turcă a invadat nor-dul Ciprului şi s-a creat Republica Turcă a Ciprului deNord, Ankara nu a recunoscut regimul politic de laNicosia. În acest context, Turcia a anunţat că nu vaparticipa la discuţiile privind propria sa accedere înUE, în condiţiile în care acestea sunt prezidate decătre reprezentanţii guvernului de la Nicosia. Din reac-ţia Comisiei Europene rezultă că neparticiparea la ne-gocieri va reduce şansele Ankarei de aderare. Larândul său, ministrul turc de externe a ameninţat curepresalii militare dacă se vor continua, de către Cipru,prospecţiunile de gaze naturale în terenurile offshoredisputate cu Turcia sau dacă aeronavele militare is-raeliene vor mai survola spaţiul aerian aferent terito-riului deţinut de turci în Cipru. Această poziţie nu esteagreată de Bruxelles şi se apreciază că UE va sprijiniCiprul în dezvoltarea propriilor resurse energetice.Chiar şi în aceste condiţii, UE este cel mai importantpartener economic al Turciei.

Dezbaterile pentru noua constituţie au ajuns la unnivel ridicat de confruntare. Mulţi politicieni turci do-resc să dea o soluţie problemei kurde (populaţia kurdăreprezintă aproximativ 18% din totalul populaţieiTurciei). Oficialii de la Ankara nu-şi pot permite, în con-diţiile actuale, să lase în afara Constituţiei nici un sin-gur grup etnic, dar argumentează că introducereaacestora în constituţie va face ca dezbaterea politicăsă fie fundamental schimbată.

Turcia are mari oportunităţi de a evolua, oferite denoul context internaţional modelat în mare parte şi deprimăvara arabă. Sunt multe întrebări la care răspun-sul nu se cunoaşte în acest moment. Cu siguranţăaceste răspunsuri se vor „rostogoli” într-un viitor nuprea îndepărtat..

TEORIE MILITARĂ

- 88 -

---------------------------------------------------------------------------------------------------------Note bibliografice:1. cf. http://www.m.rfi.ro/articol/stiri/economie/turcia-vedeta-tarilor-emergente;2. cf. http://www.alexandru-grumaz.ro/?p=2194;3. cf. Ibidem;4. cf.http://www.stiri.rol.ro/davutoglu-turcia-e-o-putere-regionala-desi-acum-10-ani-trecea-printr-o-criza-acuta-727768.html;5. cf. http://www.alexandru-grumaz.ro/?p=2194;6. cf. Nazare, Vasile, „Turcia şi jocurile de putere în bazinul Mării Negre”, în revista „Geopolitica”, nr. 25, Editura TOP FOR (T), Bucureşti,

2005, pag. 111 - 112;7. cf. cf. http://www.revista22.ro/turcia-putere-regionala-ascendenta-8091.html;8. cf. Georgescu, Laura, „Turcia a îndeplinit condiţiile UE”, http://www.cotidianul.ro/index.php;9. cf. Busi, Dorel, „Aderarea Turciei la Uniunea Europeană”, în revista „Geopolitica”, nr. 25, Editura TOP FOR (T), Bucureşti, 2005, pag.

40 - 42;10. cf. Săgeată, Mircea, „Lumea islamică: reţea dinamică de sisteme”, Editura TOP FOR (T), Bucureşti, 2006, pag. 23-39, 93-98;11. cf. http://www.danstefan.ro/2011/09/19/684;12. cf.http://www.stiri.rol.ro/davutoglu-turcia-e-o-putere-regionala-desi-acum-10-ani-trecea-printr-o-criza-acuta-727768.html;

AREAL BUZOIAN

- 89 -

Valea Buzăului, începând de la Măgura, din zonadeluroasă către munte, oferă peisaje de o deosebităexpresivitate, cum a remancat-o și N. Grigorescu, celcare, a ridicat de prin aceste locuri schițe și crochiuri,doi ani la rând, la începutul secolului trecut, oaspeteal colonelului Gogu Iliescu, la Cândești.

Din sus de Măgura, sat de meșteri în piatră, se aflăun monumental basorelief, Fântâna lui Mihai Viteazul,realizat în anul 1975 de artistului Gheorghe Coman,unul dintre inițiatorii Taberei de sculptură de laMăgura/Ciolanu, reamintind de trecerea voievoduluiunificator, în anul 1599, spre Transilvania.

Urmând serpentinele ce urcă și coboară spremunte, la intrare în satul Ciuta se află, pe stânga, obiserică ridicată în anul 1762, frumoasă mărturie așcolii brâncovenești de arhitectură, monument istoricdin patrimoniul național.

Dincolo de hanurile ce îmbie drumeții, în buzapădurii amatorii pot cumpăra, de la culegători, maiales toamna, cătină, măceșe, coarne și ghebe.

La intrare în depresiunea Cislău, se poate vizitaherghelia, singura care produce și crește cai din rasaPur Sânge Englez. A fost înființată în anul 1894, iardin 1898 funcționează ca Depozitul de remontă al ar-matei, până în 1916. De menționat faptul cămareșalul Ion Antonescu, în 1907, având gradul decăpitan, a fost detașat o perioadă la această unitate.

Urmând indicatoarele de pe Drumul Național 10,spre stânga se poate ajunge în satul Buda Crăci-unești, unde se află obârșia Doamnei Neaga, ctitorula multor lăcășe de cult de pe întreaga vale, soțiavoievodului Mircea Ciobanu, de la sfârșitul secolului alXVI-lea. O campanie arheologică l-a adus pe NicolaeIorga, prin 1930, aici, unde istoricul a identificat mor-mântul legendarei doamne.

În centru localității Cislău se află monumentul ridi-cat în anul 1911, în onoarea militarilor din ţinutulBuzăului căzuţi în Războiul de Independenţă din1877-1878. Acesta a fost sculptat de Frederik Stork,renumit artist al epocii.

----------------------------------------------- Locotenent colonel Romeo Feraru, Divizia 2 Infanterie „Getica”

Valea Buzăului

de la Măgura la Siriu

- 90 -

Mai la nord se află orașul Pătârlagele, al căruinume e pus pe seama prezenței, în secolul XIII, acavalerilor teutoni, care, venind dinspre Țara Bârsei,pe la Tabla Buții, în ofensivele împotriva cumanilor,au cantonat în aceste locuri, toponimul derivând dinPeter Lager (Tabara lui Petru).

După judecătorie, spre stânga, la aproximativ3 km., se poate vizita, în cartierul Valea Viei, casamemorială Irineu Mihălcescu, mitropolit al Moldovei(1939-1947) și autor a numeroase lucrări de teologiedogmatică.

Întorcându-ne pe același itinerar, ținem drumulspre Brașov pâna la Liceul Teoretic, ce poartă numeleRadu Vlădescu, biochimist de renume european,membru titular al Academiei Române și al academiilorde medicină și medicină veterinară din Paris. De aici,urmând indicatorul, la dreapta, după 13 km., ajungemla Muzeul chihlimbarului din localitatea Colți. Aici deaflă o colecție de pietre semiprețioase, provenite dinrășina fosilă (ambra), din care se confecționeazădiferite podoabe.

La 6 km. de muzeu se află, în satul Aluniș, o bise-rică săpată în piatră de doi ciobani în anul 1274 șiatestată documentar la 1351, fost schit de călugări

până la 1871, astăzi biserica satului. Este parte inte-grantă a complexului de așezări rupestre din zonaAluniș-Nucu-Fișici, vestigii paleocreștine care fac dinacest areal, legendara Țara a Luanei, un adevăratAthos buzoian.

Ne întoarcem pe același drum, iar la ieșire dinPătârlagele putem vedea, pe partea stângă, în zonaCrivineni, pe lângă renumitele livezi de pruni,Pădurea de stejar pufos, rezervație naturală de in-teres național.

Nehoiu, odinioară, renumit centru de prelucrare alemnului, este un frumos orășel de munte, care areîn centru o impunătoare biserică, de curând ridicată.De remarcat faptul că pentru transportul cherestelei,între anii 1907-1909, a fost construită calea feratăBuzău-Nehoiașu.

Ne apropiem de capătul călătoriei noastre, urcândspre barajul de la Siriu. Până acolo, urmând indica-toarele, putem opta pentru varianta traversării râului,spre a ajunge pe valea Bîscii, la Gura Teghii, Varlaamși vârful Penteleu (1772 m.), starostele MunțilorBuzăului, unde altă dată, în iunie, avea loc o nedee,strămutată, mai apoi, la Buzău, în Drăgaică.

Amatorii de drumeție pot opta, la iesirea din loca-litatea Siriu, pentru o variantă, pe Valea Cașoca, ce îiconduce către un peisaj pitoresc, la cascada Prunceași la renumitele 14 scaune.

Barajul Siriu, construit în perioada 1972-1985, dinrocă, steril și miez de argilă, este al doilea ca mărime,de acest tip, din Europa. Acesta are rolul de a regu-lariza apele râului Buzău și de a produce energieelectrică. Lacul de acumulare are o lungime de aprox-imativ 10 km., o suprafată de 500 ha., și un volummaxim de apă de 155 milioane de metri cubi.

La coada lacului se află stațiunea Băile Siriu, cuizvoare feroase și termale, care treptat tinde să recu-pereze renumele de care se bucura odinioară.

Loc ideal de popas și recreere, lacul oferă vederiilocuri de mare frumusețe, pasionaților de pescuitposibilitatea de a-și încerca norocul la potențiale cap-turi de clean, păstrăv sau crap, iar drumeților, traseeîn munții Siriului, la Lacul Vulturilor și Vârful Mălâia,sau Tabla Buții.

AREAL BUZOIAN

- 90 -

MOZAIC BUZOIAN

- 91 -

Botezul zboruluiPrin adaptarea învăţământului aeronautic românesc la

cerinţele Procesului Bologna şi alinierea la standardelenoii Legi a Educaţiei nr. 1 din 2011, care are în vederepriorităţile din învăţământul european, se poate afirma căînvăţământul aeronautic românesc este integrat în sis-temul global al educaţiei la nivel european.

O parte din acest sistem de învăţământ îi este dis-tribuită Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „AurelVlaicu” de la Boboc, unde se execută în perioada iunie-august instruirea în zbor a personalului navigant. Esteperioada din timpul anului în care studenţii AcademieiForţelor Aeriene (AFA), facultatea de aviaţie, spe-cializarea naviganţi, sunt detaşaţi la Boboc pentru a exe-cuta orele de zbor alocate anului în curs. Acestea suntcele mai aşteptate şi mai gustate momente ale vieţii destudent militar la AFA. Nicio altă provocare a perioadeiuniversitare nu se compară, în opinia acestora, cu zilelepetrecute la zbor.

Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „AurelVlaicu” le pune la dispoziţia studenţilor o vastă reţea delaboratoare, simulatoare, biblioteci, săli destinate orelorde curs şi nu în ultimul rând instructori cu experienţă şidornici de a ajuta tinerilor vlăstare.

Pentru admiterea la zbor, pregătirea presupune sta-bilirea misiunii, calcularea timpilor, stabilirea reperelor, sestudiază cazurile speciale, elemente de navigaţie. Toateacestea, în zilele premergătoare zborului efectiv.

Adaptarea unui mod de pregătire al viitorilor piloţi laprogramele tendinţei universale de globalizare a în-văţământului, în general, trebuie atent analizată şi eva-luată din punct de vedere a consecinţelor dezvoltăriiprofesionale pe termen mediu şi lung. Pentru că formareaunui pilot se realizează cu un consum semnificativ deresurse. De aceea trebuie să fim conşienţi că nici un pilotde luptă nu poate fi operaţional după un interval de timpaşa de scurt. Deprinderile practice se formează în timp şi

vin odată cu experienţa. În consecinţă, după terminareaexamenului de licenţă la Braşov, studenţii vor reveni încadrul Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „AurelVlaicu”, în scopul specializării iniţiale în armă şi pregătiriipentru prima funcţie. Dar până atunci se concentrează lazbor.

Tragerile din Poligonul Capu Midia, o provocarePe litoralul Mării Negre s-a executat între 1 și 7 august

2012 o şedinţă de tragere, la care au participat toateunităţile şi subunităţile de artilerie şi rachete antiaeriene.

Totodată, la această activitate au participat şi studenţiide anul I ce se aflau în stagiu de instruire practică decâteva săptămâni la Şcoala de Aplicaţie pentru ForţeleAeriene „Aurel Vlaicu” de la Boboc. Au venit în poligonpentru a executa, întâia oară, trageri cu piese de artilerie.

Pentru cei pregătiţi să tragă cu piesele de artilerie anti-aeriană, poligonul de la Capu Midia este ca o piatră deîncercare. Primele trageri cu muniţie reală reprezintă operioadă importantă pentru tinerii studenţi, deoarece estebine să-ţi începi cariera cu dreptul. Dar înainte de toate,studenţii sunt testaţi de instructori specializaţi care, avândîn spate o experienţă vastă în domeniu, îţi pot da acordulpentru executarea tragerilor.

Poligonul de tragere este un loc dur, un loc unde nupoţi face greşeli, aşa că siguranţa este pe primul plan.După ce au fost admişi pentru tragere, studenţii au aflatcă botezul focului este unul scurt, dar trăit la intensitatemaximă. Când tragerile s-au încheiat, rezultatele au fostdeclarate mulţumitoare, atât de către studenţi, cât şi deinstructorii acestora, ceea ce ne duce cu gândul lapregătirea la care pot ajunge, mai ales că au toatecondiţiile pentru a face performanţă. Chiar dacă pestecâţiva ani vor mai executa şi alte trageri, aceasta va fimereu vie în conştiinţa lor.

Locotenent Daniela Marinescu

VViiiittoorriiii ooffiițțeerrii aaii ffoorrțțeelloorraaeerriieennee ss--aauu pprreeggăăttiitt llaa BBoobboocc

MOZAIC BUZOIAN

- 92 -

Asociația Soțiilor Cadrelor Militare din România, Pheonix

Aţi auzit de cercetaşi? Ştiţi ce înseamnă să fiicercetaş? Este o adevărată provocare. Dacă aveţiîncredere într-o fată de 12 ani, rezervaţi-vă puţin dintimpul dumneavoastră şi citiţi ceea ce urmează.

Era într-o zi de iunie, când tatăl meu m-a „convins”(să spun aşa), să particip la tabăra de cercetaşi. Aurmat o avalanşă de întrebări prin care speram să mise prezinte, mai pe larg, activităţile şi ideile acesteitabere.

Tata, militar de carieră, a început „instrucţia”, iar euascultam, ca un adevărat „biban”, despre legea şijurământul cercetaşului, despre busolă, supravieţuire,în concluzie SF-uri (pentru mine), dar „adevăruri” pecare le-am imortalizat în fotografii, filmări, dar mai alesîn suflet.

Trebuie să recunosc că până acum n-am avut ideedespre ce înseamnă să fii cercetaş, decât ceea ce amvăzut în filme.

Am ajuns în tabără, ne-am cazat în paturi suprapuse,am identificat toaleta, duşurile, am fost organizaţi pegrupuri sub comanda instructorilor militari.

Mi se părea că nu găsesc oamenii pe care-i căutam.Nu era mama, nu era tata, nu erau prietenii mei. Eramdezamăgită, dar m-am înşelat. Erau instructorii, părinţiinoştri „surogat”. E uimitor să vezi câtă dragoste şiafecţiune poate să „emane” un instructor militar.

Profilul „robot”, pentru indiferent care dintre ei, arsuna cam aşa: om de calitate, serios, integru, adevărat„Google” pentru orice întrebare, dispus oricând pentruKaraoke sau pentru o bătaie cu frişcă dar şi pentruneiertătoarea inviorare zilnică.

Am învăţat ce înseamnă grupul, lucrul în echipă,disciplina. Am mâncat împreună, am dormit împreună,am învăţat împreună, ne-am distrat împreună. Acumavem ceva ce ne leagă şi ştiu că oricând, indiferent delocul în care m-aş afla pot să apelez la oricare dinprietenii mei cercetaşi fără a fi dezamăgită. E osenzaţie fantastică. Şi ştiţi de ce? Pentru că am fosteducaţi ca relaţiile dintre noi să se bazeze pe respectreciproc, să-ţi ajuţi colegul, să-i fii prieten necondiţionat,acest ceva pe care l-am învăţat prima dată citind celecâteva zeci de motive pentru care merită să devinradioamatoare.

Pe parcursul a câtorva zile, un grup de instructori entuziaşti au avut „curajul” de a organiza o tabărăpentru copii. Micii cercetaşi au avut posibilitatea să „încerce” domenii diferite de pregătire. Radioama-torismul YO a fost reprezentat de o echipă din cadrul comisiei de arbitraj, Alex YO8SS şi Petrică YO9RIJcare au transmis cunoştinţele lor către copiii interesaţi de acest domeniu.

Pentru instructori a fost un bun prilej de a testa aptitudinile pedagogice în transmiterea cunoştinţelorcătre generaţia nouă, iar activitatea a fost considerată un succes.

Petrică Stolnicu (YO9RIJ), preşedintele Colegiului Central al Antrenorilor şi Arbitrilor al Federaţiei Române de Radioamatorism

A fi cercetaş Cu sinceritate, Mădălina-Maria Necula (YO9-1006/BZ)

MOZAIC BUZOIAN

- 93 -

Am avut parte de toate tipurile de activităţi: de la apăpână la cărările muntelui, de la relaxare până laadrenalină, de la muzică, dans şi radioamatorism pânăla tradiţionalul foc de tabără.

Dacă mă întrebaţi ce este radioamatorismul, o să vădau răspunsul auzit de la instructorul nostru, dl. StolnicuPetrică, alias „Vulturul”, care spunea simplu:„radioamatorismul este acel microb pe care dacă l-aicontactat, nu ai şanse de vindecare iar frumuseţea şigravitatea lui o vei descoperi pe parcursul unei întregi vieţi”!

Şi are dreptate. Îmi amintesc cu plăcere cu ce interesbutona un aparat (transceiver) din care se auzeau omultitudine de voci, piuituri, fluierături, bârâieli şi altezgomote. Pentru mine era „Star Wars” curat.

Se spune că radioamatorii se cunosc după indicative(apropo, când vorbea nu-şi mai zicea Stolnicu, ci

YO9RIJ). Zilnic, ore întregi îşi butonează staţiile, ascultaîn căşti doar zgomote care pentru un necunoscător parsimple păcănituri sau fluierături şi asta până când„prinde o voce” cu care începe comunicarea.

Un neiniţiat nu înţelege o iotă din limbajul lor, până şi„numele” cu care se prezintă – indicativul – este oalternanţă de litere şi cifre, ca un adevărat amalgam deexpresii codate.

Sub bagheta neiertătoare a lui Petrică am deprinsfoarte repede câte ceva din tainele radioamatorismului:alfabetul fonetic internaţional, alfabetul morse, cum seface trafic radio în benzile de radioamatori, ce estetraficul de urgenţă. Este fascinant să poţi vorbi cu unnecunoscut de la capătul Pământului sau chiar dinCosmos.

Sunt fericită că m-am născut cu oarece aptitudinipentru radioamatorism (receptionarea codului Morse),aptitudini pe care alţii nu le au şi sunt mai săraci fără săştie (mulţumesc „nenea” Alex YO8SS).

După atâta muncă, la final, surpriză: majoritateacopiilor am primit autorizaţiile şi indicativele din parteasecretarului federal al Federaţiei Române deRadioamatorism, dl. Drăgulescu YO3FU.

Am trăit cele mai frumoase experienţe şi vreau, ca larândul meu, cândva, să ofer şi eu posibilitateatransmiterii aceastora, celor mai mici decât mine.

Cred că oricine poate să fie cercetaş. E vorba numaide curaj, de dorinţa de a învăţa ceva nou în fiecare zi,de un mod de viaţă, bazat pe respect şi pe prietenie.

Merită încercat!

filiala Buzău, a organizat tabăra de cercetași Adventure 2012

MOZAIC BUZOIAN

- 94 -

Concursul aplicativ militar „Memorial general Baștan”, ediţia XXVI, 2012

Aripi și inimi pe cerul Buzăului

Eforturile conjugate ale personalului Centrului deInstruire pentru Operaţii Speciale „General GrigoreBaştan” şi ale Fundaţiei „General Grigore Baştan” audus la reînnodarea unei frumoase tradiţii a paraşutis-mului militar şi îndrăznim să sperăm, chiar a Buzăuluiîn sine, Concursul aplicativ militar „Memorial generalGrigore Baștan”. După o întrerupere, care sperăm săfie şi ultima, de un an, concursul ajuns la cea de aXXVI-a ediţie și a debutat într-un decor autumnal peaerodromul Boboc.

Plafonul de nori este jos, soarele îşi face cu greu locprintre norii ce par să nu se mai risipească. Îngrijora-rea că o nouă piedică ar putea impieta desfăşurareaconcursului nu lasă loc liberului arbitru. Echipele, subdirecta conducere a domnului general Adrian Ciolponea,el însuşi concurent, iau hotărârea ca şi în condiţiimeteo dificile, concursul să aibă loc, pentru că emula-ţia produsă de spiritul generalului Baştan a adus în fie-care dintre concurenţi dorinţa de a câştiga marele trofeu.

Odată şedinţa tehnică încheiată, un ordin scurt îiaduce pe toţi paraşutiştii într-o formaţie unitară pentruexerciţiile absolut obligatorii înainte de îmbarcare. Voiabună se suprapune peste concentrarea şi determina-rea specifică marilor competiţii.

Spre marea încântare a doamnei Valentina Baştan,sufletul organizării acestei competiţii, aeronava C 27JSpartan îşi face majestuos apariţia la orizont.

Cu seriozitate maximă şi competenţă urmează îm-barcarea paraşutiştilor, închiderea trapei, rulajul şi ali-

nierea pentru decolare, startul, zborul pe traiect, des-chiderea trapei, lansarea pe echipe a concurenţilor.Paraşutele abil strunite de concurenţi se aliniază docilspre punctele marcate pentru aterizare. Centimetriisunt obstacolul fiecărui concurent. Fiecare aterizarereuşită înseamnă o opţiune importantă în lupta pentrupodium. Aterizările sunt aproape fără excepţie de omare precizie şi sunt contabilizate cu minuţiozitate decătre arbitri.

Loturile se regrupează şi se deplasează la poligonulMărăcineni pentru faza a doua a competiţiei cea purmilitară: aruncarea grenadelor de mână la precizie,reacţia la contact cu un inamic inferior şi la final, tra-gere de precizie cu armamentul de infanterie.

Rând pe rând pocnetul armelor aduce fiori în rândultrăgătorilor care se vor grăbi cu o nerăbdare greu di-simulată la ţinte. Fiecare lovitură este analizată cuatenţie şi înscrisă în fişele de arbitraj.

Soarele în neobosita lui alergare, se apropie vertigi-nos de orizont dar chipurile concurenţilor rămân con-centrate şi determinate pentru fiecare punct pus în joc.

În final toate echipele au parcurs probele obligatorii.Urmează ca arbitrii să cuantifice rezultatele şi săanunţe câştigătorii. Clasamentul final a adus în pos-tură de câştigător incontestabil lotul Statului Major alForţelor Aeriene, pe locul al II-lea s-a clasat echipaBatalionul 610 Operaţii Speciale, iar pe locul al III-leaechipa Batalionului 630 Paraşutişti.

La finalul concursului aducem mulţumiri organizato-rilor, tuturor celor care au sprijinit desfăşurarea aces-tui concurs, care menţine vie mândria de a fi paraşutistmilitar şi care cinsteşte amintirea celor ce şi-au dedi-cat viaţa paraşutismului militar.

Locotenent-colonel Dragoş-Claudiu Axinia

- 95 -

MOZAIC BUZOIAN

Comandamentul Diviziei 2Infanterie „Getica” a condus exer-ciţiul tactic de comandament cucomunicaţii şi informatică în teren(CPX) „SIRET 12”, desfăşurat înperioada 15 - 19.10.2012. Temaexerciţiului a fost „Deplasareaforţelor şi mijloacelor diviziei de in-fanterie în vederea realizării dispo-zitivului de luptă, în condiţiileparticipării la contracararea unoracţiuni insurgente, executarea apă-rării pe aliniamente succesive, opri-rea şi blocarea inamicului pe unaliniament favorabil şi crearea con-diţiilor pentru introducerea în ope-raţie a forţelor principale NATO,pentru nimicirea inamicului pătrunsşi refacerea integrităţii teritoriale astatului romlandez”.

Bazat pe un scenariu fictiv, încare denumirile referitoare la spa-ţiul geografic, frontiere, evenimenteşi forţe adverse au fost imaginare,exerciţiul a avut ca scop perfecţio-narea capacităţii statelor majore de

planificare şi de conducere a acţiu-nilor, validarea procedurilor opera-ţionale şi dezvoltarea relaţiilorfuncţionale dintre comandamentuldiviziei şi structurile subordonate,prin exersarea sarcinilor specificeoperaţiilor intermediare, de stabili-tate şi de sprijin.

Pentru unităţile subordonate detip brigadă şi batalion, planificareaoperaţiei, a avut caracter de conti-nuitate, cu repere temporale în in-teriorul cărora fiecare entitateparticipantă a desfăşurat activităţilespecifice fazelor procesului de pla-nificare, a emis documente pe carele-a transmis spre aprobare eşalo-nului superior şi spre execuţie, lasubordonaţi.

Exerciţiul „SIRET 12” a întrebuin-ţat produse ale planificării realizateîn comandamentul diviziei şi struc-turile subordonate, pe timpul des-făşurării exerciţiilor de tip DMX,STX, LCX şi MAPEX.

.... „o experienţă benefică, o nouăocazie de a remarca profesionalis-mul desăvârşit al echipei coman-damentului bazat pe o experienţavastă, iar desfăşurarea exerciţiuluiprecum şi întocmirea în volumcomplet a documentelor, a creatoportunitatea perfecţionării decătre personalul participant a lim-bajului operaţional bazat pe termi-nologia militară specifică NATO”...,a declarat generalul de brigadăNicolae Ionel Ciucă, comandantulDiviziei 2 Infanterie 2 „Getica”.

La încheierea activităţii s-a exe-cutat analiza post-acţiune, identifi-cându-se lecţiile învăţate desprinsepe parcursul desfăşurării exerciţiului.

Locotenent colonel Toni Ene

Divizia 2 Infanterie „Getica”: instrucţie, coeziune, disciplină

Exercițiul „SIRET 12”

- 96 -

MOZAIC BUZOIAN

„Armata Română se

25 Oct Ziua Armat

Ziua Armatei României, sărbătorită la 25 Octombrie,reprezintă un simbol cu valoare de referinţă pentruconştiinţa poporului român, o zi care, dincolo de sem-nificaţia ei strict istorică, glorifică faptele de vitejie ale tu-turor eroilor neamului românesc, de la cei care aucontribuit la formarea naţiunii şi a statului român, la eroiiştiuţi şi neştiuţi din cele două războaie mondiale, până lacamarazii noştri, căzuţi la datorie în teatrele de operaţii.

La români, fiecare bărbat a fost militar, iar aici, laBuzău, şi-au dat întâlnire parașutiști, aviatori, genişti,transmisioniști, toate armele din oştirea română, sprea-şi veghea strămoşii de sub brazdă şi pruncii înălţându-se spre lumină.

Periplul cinstirii eroilor neamului s-a regăsit şi în te-matica simpozionului organizat la sediul Comandamen-tului Diviziei 2 Infanterie „Getica”. Despre trecutulArmatei Române, la timpul prezent şi viitor, au vorbit atâtpersonalitaţi militare cât şi oameni de istorie, care în faţaunui public numeros, au făcut o radiografie a princi-palelor pagini de istorie scrise de Armata României.

Filiala Buzău a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă şiRetragere a organizat în sala de festivităţi a ConsiliuluiJudeţean Buzău un concert în care artişti consacraţi bu-zoieni au adus omagiul lor celor care au purtat şi poartăîncă, haină militară.

Centrul Militar Judeţean Buzău a desfășurat acțiunisub egida Ziua Armatei României în şcoli. O echipă for-mată din reprezentanţi ai biroului de informare-recrutare,elevi din şcolile militare, militari participanţi la misiuni înteatrele de operaţii s-au întâlnit cu elevii din mai multeșcoli din judeţul Buzău. Elevilor le-a fost captată atenţiade poveştile expuse prin cuvinte spuse de către militariicare au fost în teatrele de operaţii din Afganistan sauIrak, dar și cu oferta educaţională a colegiilor liceale mi-litare, academiilor militare şi centrelor de instruire pentrusoldaţii profesionişti. La 25 octombrie, Parcul Eroilor adevenit neîncăpător. Militari activi, în rezervă, veterani,

MOZAIC BUZOIAN

- 97 -

întoarce la tradiţii“

ombrie, ei Românie

cetățeni ai municipiului Buzău şi elevi au participat, îm-brăcaţi în haine de sărbătoare, la ceremonie militară cudepunere de coroane de flori la monumentulRegimentului 48 Infanterie.

Nimic nu a fost întâmplător anul acesta. În Piața Dacias-a organizat ceremonia de depunere a jurământului mi-litar de către elevii Şcolii Militare de Maiştri Militari şiSubofiţeri a Forţelor Aeriene „Traian Vuia” şi a soldaţilorprofesioniști din Şcoala de Aplicaţie pentru ForţeleAeriene „Aurel Vlaicu”, dar şi o inedită expoziție detehnică militară. Sute de buzoieni au admirat echipa-mente de transmisiuni și de parașutare, mașini blindate

tip Humvee, mașina de luptă a infanteriei, echipamentulindividual de luptă al militarilor din cadrul forțelor pentruoperații speciale, echipamente și câinii EOD. Un altpunct de atracție a fost un scaun de catapultare, folositpe avionul de antrenament și atac la sol IAR 99 ȘOIM,dar și casca „high tech” a piloților de pe MIG 21 Lancer.Pentru al doilea an consecutiv, la Monumentul„Ostaşului Erou” din comuna Siriu s-a organizat o cere-monie militară cu depunere de coroane şi jerbe de flori,constituind un moment de sărbătoare și de un piosomagiu adus armatei române, la care reprezentanţi aiadministraţiei locale, cadre didactice, elevi şi locuitori aicomunei și-au dat concursul.

„Retragerea cu torţe”, din municipiul Buzău, acţiunesimbolică menită a cinsti memoria militarilor căzuţi la da-torie pe câmpurile de luptă din ţară sau străinătate, aîncheiat seria manifestărilor dedicate sărbătoriri Zilei Ar-matei Române. La sărbătoarea noastră, ne-au fost ală-turi oameni de toate vârstele, care au înţeles căsacrificiul militarilor nu a fost şi nu este zadarnic, con-tribuind prin munca lor, la imaginea României în rândulcomunităţii internaţionale. Oștirea română are anverguraşi capacitatea de a face faţă responsabilităţilor, alăturide aliaţii şi partenerii ei, îndeplinindu-și misiunea în-credinţată de poporul român, aceea de a servi cu dem-nitate patria şi valorile ei.

Locotenent-colonel Toni Ene

MOZAIC BUZOIAN

- 98 -

Geniștii buzoieni mereu eficiențiBatalionul 3 Geniu „General Constantin Poenaru”

este unitatea tactică din cadrul Diviziei 2 Infanterie„Getica” care are ca principală misiune, realizareasprijinului general de geniu al forţelor luptătoare peteritoriul naţional în zona de responsabilitate.

În anul 2012, obiectivul principal al unităţii a fostmenţinerea nivelului de operaţionalizare a Detaşa-mentului Purificare Apă (subunitate pusă la dispoziţiaNATO) şi pregătirea subunităţii pentru desfăşurareaevaluării CREVAL.

De asemenea, începutul anului 2012 a marcat par-ticiparea la acţiunile de deszăpezire din zona de re-sponsabilitate din judeţului Buzău, militarii batalionuluiacţionând pentru deblocarea căilor de acces pe co-municaţia E 85, transportul persoanelor afectate defenomenele extreme, tractarea autovehiculelor, trans-portul de alimente în zonele afectate de zăpadă.

În luna septembrie militari din cadrul Detaşamentu-lui Purificare Apă au participat cu succes la exerciţiul,,BLONDE AVALANCHE”, în cadrul iniţiativei regionaleTISA. Exerciţiul multinaţional s-a desfăşurat în pre-mieră în garnizoana Brăila, unde geniștii buzoieni auamenajat puncte de aprovizionare cu apă din surse desuprafaţă, reprezentând un bun antrenament pentrumilitarii detaşamentului, premergător exerciţiului de

evaluare operaţională „CÂLNĂU 12”, desfăşurat înluna octombrie 2012.

Acest exerciţiu a avut la bază un scenariu bazat peart. 5 din Carta NATO, de apărare a unui stat membruNATO, în cadrul căruia Detaşamentul Purificare Apăa acţionat pentru realizarea sprijinului general degeniu al forţelor luptătoare prin amenajarea şi de-servirea punctelor de aprovizionare cu apă. Exerciţiula reprezentat o bună ocazie pentru verificarea proce-durilor de operare şi aplicarea acestora pe timpul des-făşurării operaţiei. Militarii subunităţii au fost apreciaţide către echipa CREVAL pentru modul de rezolvare amomentelor şi incidentelor create pe timpul exerciţiu-lui. Geniştii buzoieni au dovedit priceperi şi deprinderide specialitate, reuşind să rezolve cu brio momenteletactice create.

Militarii Batalionului 3 Geniu au participat activ latoate activităţile organizate de divizie (exerciţii de co-mandament, concursuri sportive, olimpiade pe armeşi specialităţi militare), obținând rezultate deosebite,care ne onorează și, în același timp, ne obligă ca și peviitor să acordăm o importanță deosebită pregătirii despecialiate.

Căpitan Fănel Iancu

Lupta din Dealul Spirii, 13 sep-tembrie 1848 a companiei de pom-pieri, condusă de căpitanul PavelZăgănescu, împotriva unei coloaneotomane de ocupaţie, estimată la5.000 de baionete, reprezintăbotezul de foc al armatei românemoderne şi, totodată, o dovadă avirtuţilor militare ale românilor,care, în raport cu forţa agresorilor,aveau de jucat rolul lui David faţăcu Goliath.

Locotenent colonelul DimitriePapazoglu, el însuşi combatant înacea înfruntare cu turcii, a popula-rizat acest moment într-o litografiede mare tiraj, devenită imagine em-blematică în istoriografia naţională.Prima decoraţie militară naţională,concepută de Cuza (1860), „ProVirtuti Militari”, urma să se dis-tribuie combatanţilor pompieri, erade bronz şi avea pe faţă o acvilăcruciată, ţinând în gheare spada şi

sceptrul, pe revers o cunună delauri înconjurând inscripţia:„13 septembrie 1848 Dealul Spirii”(a fost distribuită la 1866, după ab-dicarea domnitorului care realizaseUnirea Principatelor).

Colonelul Pavel Zăgănescu(1815-1897), fiul unor mici boieridin Râmnicu Sărat, a deţinut, încursul vremii funcţii de o anumităanvergură, între care: comandantal Gardei civice, prefect al poliţieiCapitalei etc. şi i s-au dedicat douămonografii.

Intre acrivităţile dedicate ZileiPompierilor, anul acesta, de cătreInspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă a avut loc şi dezvelireaunui bust al militarului, pe stradaCrângul Meiului, în faţa Detaşa-mentului de pompieri din RâmnicuSărat, moment cumva comemora-tiv (115 ani de la trecerea către celeveşnice).

Au participat reprezentanţiiI.S.U., primarul municipiului, ViorelHolban, cadre militare în activitateşi în rezervă, cetăţeni. Cei care audevoalat bronzul comandantuluidin Dealul Spirii au fost: domnulgeneral în rezervă ConstantinZamfir şi primarul râmnicean.

După sfinţirea monumentului,alocuţiuni şi depuneri de flori, ogardă de onoare, alcătuită din treiplutoane de pompieri, în frunte cudrapelul de luptă al I.S.U., au defi-lat, dând onorul celebrului înaintaş,în alpauzele celor prezenţi la cere-monie.

Prin acestă salutară iniţiativă,dedicată celui mai cunoscut dintrecei ce formează „panteonul” militaral urbei, edilitatea adaugă o piesăde preţ memoriei colective şi, numai puţin, patrimoniului artisticmunicipal.

MOZAIC BUZOIAN

- 99 -

Colonelul Pavel Zăgănescu,omagiu în bronz

MOZAIC BUZOIAN

- 100 -

Acordați 2% din impozitul anual pe venitFundației „Mareșal Alexandru Averescu”

pentru a reda patrimoniului național o clădire istoricăCERCUL MILITAR BUZĂU

Detalii de completare și trimitere a formularului 230 pe site-ulwww.fundatia-averescu.ro

Decorațiuni Piatrăpentru curte și grădină

Calcar de Năieni

ww

w.d

eco

rati

un

ipia

tra.r

o

CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU

FFuunnddaaţţiiaa „„MMaarreeşşaall AAlleexxaannddrruu AAvveerreessccuu””BBuuzzăăuu,, BBuulleevvaarrdduull UUnniirriiii nnrr.. 114400

wwwwww..ffuunnddaattiiaa--aavveerreessccuu..rroo