Upload
trinhkiet
View
245
Download
4
Embed Size (px)
Citation preview
1
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA
CENTRUL REGIONAL DE EDUCAŢIE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ
FLEXIBILĂ – CLUJ
LUCRARE de EVALUARE
Titlul lucrării:
RECICLARE, RECUPERARE, REFOLOSIRE
Cursant: Ing. INOAN (ŢIBREA) MIRELA-NICULINA
2
CUPRINS
1. Noţiuni introductive ................................................................................................................ 3
1.1. Reciclarea .......................................................................................................................... 3
1.2. Recuperarea materialelor ................................................................................................... 3
1.3. Reutilizarea materialelor ................................................................................................... 3
1.4. Deşeul ................................................................................................................................ 3
1.5. Reziduul ............................................................................................................................. 4
2. Scurt istoric al reciclării ......................................................................................................... 4
3. Reciclarea ca parte a conceptului de Management al Deşeurilor ..................................... 5
3.1. Legislaţie ........................................................................................................................... 5
3.2. Ce putem recicla? .............................................................................................................. 5
3.3. Beneficiile economice ale reciclării .................................................................................. 6
3.4. Beneficiile reciclării supra mediului înconjurător ............................................................. 7
4. Metode de a scăpa de deşeuri................................................................................................. 7
4.1. Groapa de gunoi ................................................................................................................ 8
4.2. Incinerarea ......................................................................................................................... 8
4.3. Reciclarea .......................................................................................................................... 8
4.4. Ierarhia deşeurilor .............................................................................................................. 8
5. Recuperarea materialelor ...................................................................................................... 8
6. Reutilizarea materialelor ....................................................................................................... 9
6.1. Avantajele reutilizării ........................................................................................................ 9
6.2. Dezavantajele reutilizării ................................................................................................. 10
7. Colectarea , transportul şi manipularea deşeurilor .......................................................... 10
7.1. Precolectarea deşeurilor................................................................................................... 10
7.2. Exemple de recipiente pentru precolectare selectivă ....................................................... 11
7.3. Etichete pe recipientele de precolectare selective ........................................................... 11
7.4. Recipente pentru deșeuri stradale, comerciale și industriale ........................................... 11
8. Prelucrarea biologică a deşeurilor ...................................................................................... 12
9. Reciclarea deșeurilor în România ....................................................................................... 12
3
RECICLARE, RECUPERARE, REFOLOSIRE
1. Noţiuni introductive
1.1. Reciclarea materialelor
Este procesul de refolosire a materialelor şi produselor
vechi pentru crearea unora noi, fără a apela la materii prime
noi, reducând astfel consumul de energie necesar extragerii
materiilor prime, respectiv distrugerii deşeurilor.
1.2. Recuperarea materialelor
Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot
fi refolosite. Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare
sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată
atât partea materială, cât și cea energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a
produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică. Recuperarea trebuie făcută
fără a periclita să nătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi
dăunătoare pentru mediu.
1.3. Reutilizarea materialelor
Reutilizarea unui obiect înseamnă folosirea acestuia de mai multe ori. În cazul reciclării
înseamnă folosirea materialelor din care este construit un obiect pentru a construi noi obiecte, cu
aceeasi funcţie ca obiectul iniţial sau cu funcţii diferite.
1.4. Deşeul
Prin deşeu se întelege o parte dintr-o materie primă sau dintr-un material ce rămâne în
urma unui proces tehnologic prin care se realizează un anumit produs sau semifabricat. Deseul se
mai poate utiliza în cursul aceluias proces tehnologic.
Deseul este un material care prin el însusi, fără a fi supus unei transformări, nu mai poate
fi utilizat. 1
1 dictionar enciclopedic
4
Managementul deşeurilor se face pentru a reduce efectul lor asupra sănătatii, mediului
înconjurător şi nu în ultimul rând datorită esteticii. Deseurile pot consta din substante solide,
lichide, gazoase sau radioactive.
1.5. Reziduul
Reziduul este o materie rămasă în urma unei operatiuni de prelucrarea unui material.
Aceste două materii îmbracă atât aspecte privitoare la materialele reciclabile rezultate în
urma proceselor tehnologice din industrie si agricultură cât si a materiilor rezultate în urma
activitătilor domestice (casnice).
2. Scurt istoric al reciclării
Reciclarea a fost o practică uzuală de-a lungul istoriei omenirii. În
erele preindustriale, deşeurile din prelucrea bronzului şi a altor metale
preţioase erau colectate în ţările europene şi topite pentru
refolosirecontinuă, iar în unele zone praful şi cenuşa de la focurile de
cărbuni sau lemne erau refolosite pentru obţinereamaterialului de bază în
fabricarea cărămizilor. Principalul motiv pentru praticarea reciclării materialelor
eraavantajul economic, nevoia de materii prime naturale fiind astfel redusă. Lipsa resurselor
cauzată de cele două războaie mondiale şi alte evenimente au încurajat puternic reciclarea.
Campanii guvernamentale puternice au fost promovate în timpul celui de-al doilea Război
Mondialîn fiecare ţară implicată, împingând cetăţenii să doneze metale şi să conserve fibrele, ca o
chestiune importantăde patriotism. Programele de conservare a resurselor stabilite în timpul
războiului au fost continuate în uneleţări ce nu stăteau foarte bine la capitolul resurse naturale,
cum ar fi Japonia.
Următoarea mare investiţie în reciclare a avut loc în anii ’70,
datorita creşterii costului energiei (reciclarea aluminiului foloseşte doar
5% din energia necesară producţiei; sticla, hârtia şi metalele au şi ele un
consumredus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean
Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a
fost deja albită a crescut ca valoare atunci).
În 1973, oraşul Berkley din California au început primele programe de colectare, ridicând
lunar deşeurile de ziare din gospodării. De atunci, tot mai multe ţări au început să facă acest lucru
şi au extins proiectul şi pe alte tipuri de deşeuri.În 1987, barja Mobro 4000 transporta deşeuri din
5
New York către Carolina de Nord, unde acestea nu au fost acceptate. A fost trimisă în insulele
Belize, unde, de asemenea, a fost respinsă. În final, barja s-a întors la New York şi gunoiul a fost
incinerat. Acest incident a dus la discuţii aprinse legate de depozitarea gunoaielor şi reciclare.
Un eveniment care a iniţiat eforturile de reciclare a avut loc în 1989, când Berkeley a
interzis folosirea polistirenului pentru împachetare ce se folosea în reţeaua Mc Donalds pentru a
păstra hamburgerii calzi. Un efect al acestei interdicţii a fost efortul depus de marile companii
producătoare de materiale plastice pentru a demonstra că plasticul poate fi reciclat. Până în 1999
au apărut 1677 companii doar în SUA implicate în industria reciclării materialelor plastic
.Prin reciclare se întelege reintroducerea materialelor (deşeurilor) înapoi în ciclul de
producţie pentru a putea fi remodelate şi refolosite. Aproape toate lucrurile pot fi reciclate, iar la
această activitate pot participa toate persoanele, de la copii, până la cei mai bătrâni.
3. Reciclarea ca parte a conceptului de Management al Deşeurilor
Procesul de reciclare este pasul cheie al strategiei de
Management al Deseurilor, alături de procesul de reducere al
consumului şi reutilizare a resurselor. Reciclarea presupune de
multe ori şi reutilizare, fiind un concept mai larg. Materialele
reciclabile provin din mediul industrial, birouri sau locuinte,
constând din hârtie, plastic, sticlă, metal şi materiale textile.
Materialele biodegradabile precum resturile biovegetale şi
mâncarea nu sunt considerate reciclabile.
3.1. Legislaţie
Pentru ca programele de reciclare să funcţioneze este nevoie de trei “ingrediente”
legislative principale: colectarea obligatorie a deşeurilor, remuneraţie pentru returnarea
produselor folosite şi interzicerea aruncării materialelor nereciclabile (ex: substante chimice,
baterii). Fiecare dintre aceste măsuri functionează în mare măsură, în funcţie de cuantumul
amenzilor şi recompenselor.
3.2. Ce putem recicla?
Principalele tipuri de materiale care se pot recicla sunt: produsele din beton şi ciment,
baterii, compuşi biochimici, dispozitive electronice, metale feroase şi neferoase, sticlă, hârtie,
plastic, materiale textile şi cherestea. În funcţie de clasa de material reciclabil diferă şi metoda
prin care acestea se reciclează.
6
Circuitul reciclării
3.3. Beneficiile economice ale reciclării
Pe lângă beneficiile pe care le are reciclarea asupra planetei există şi
beneficii de natură economică:
• Programele de reciclare bine puse la punct sunt mai ieftine
decât colectarea, depozitarea sau incinerarea deşeurilor;
• Cu cât se reciclează mai mult cu atât scad şi costurile;
• Reciclarea ajută la scăderea costurilor în gospodariile unde rulează
programe de colectare a deşeurilor plătite în functie de cantitatea şi tipul
lor;
• Reciclarea creează locuri de muncă;
• Reciclarea scade costurile companiilor, efortul de reciclare fiind acoperit
de economiile realizate;
7
3.4. Beneficiile reciclării supra mediului înconjurător
Beneficiile pe care le aduce reciclarea asupra mediului înconjurator sunt:
• Reciclarea reduce cantitatea de deşeuri ce trebuie
depozitată în gropi de gunoi sau incinerate;
• Fiecare tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci;
• Energia pe care o recuperăm când reciclăm un pahar de
sticlă poate alimenta un bec pentru patru ore;
• Reciclarea reduce numărul de agenţi poluanţi din aer si apă;
• Reciclarea reduce semnificativ cantitatea de emisii de CO2
realizată prin extragerea şi prelucrarea minereurilor;
• Se foloseşte cu 95% mai putină energie pentru reciclarea
aluminiului faţă de cea necesară producerii din materii prime
(60% în cazul otelului, 40% în cazul hârtiei, 70% pentru
plastic şi 40% pentru sticlă)
• Reciclarea ajută la conservarea resurselor naturale precum lemn, apă şi
minereuri;
• Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a
biodiversităţii şi previne eroziunea solului.
NUMAI RECICLÂND PUTEM SALVA PLANETA!
4. Metode de a scăpa de deşeuri
În funcţie de tipul deşeurilor şi zona de colectare există mai multe metode de a scăpa de
deşeuri:
8
4.1. Groapa de gunoi – este cea mai întâlnită practică de a depozita deseurile si
constă în îngroparea acestora în pământ. O groapă de gunoi bine proiectată este o solutie bună din
punct de vedere al igienei şi impactului asupra mediului înconjurator. Problemele generate de o
groapă de gunoi prost proiectată constau în atragerea rozatoarelor precum soareci şi şobolani,
generarea de lichid sau de gaz metan (gaz cu efect de sera) care distrug vegetatia de la suprafaţă
şi emit mirosuri neplăcute. Gropile de gunoi bine puse la punct sunt tapetate pentru a preveni
scurgerile de gunoi şi lichid, acoperite pentru a nu atrage rozătoare şi au mecanisme de ardere sau
transformare în electricitate a gazului metan emanat.
4.2. Incinerarea – este o metodă de distrugere a deseurilor care presupune arderea
acestora. Incinerarea este folosită pentru a distruge deseurile solide, lichide, gazoase si unele
deseuri radioactive. Incinerarea este o metodă controversată de a scapa de deseuri, deoarece
genereaza CO2 si alte gaze poluante. Metodele de incinerare mai eficiente folosesc deseurile
pentru încălzirea furnalelor, fierberea apei în vederea generării de abur sau electricitate.
4.3. Reciclarea – este procesul de a recupera o parte din materia folositoare din
deseuri.
4.4. Ierarhia deşeurilor
Reduce, Reutilizează şi Reciclează sunt trei concepte folosite în strategiile de colectare
şi distrugere a deşeurilor şi ajută fiecare la scaderea cantităţii de deşeuri.
5. Recuperarea materialelor
Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție de calitatea materialului,
sortare care începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații de
sortare a deșeurilor.
Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din
dozele de bere, oțelul din ambalaje alimentare și sprayuri, polietilena de
înaltă densitate (engleză High-density polyethylene - HDPE) și ambalajele
de polietilentereftalat (engleză Polyethylene terephthalate -PET), sticlele și
borcanele, hârtia din ziare și reviste, cartonul
din ambalaje. Pot fi recuperate mase plastice
ca policlorura de vinil (engleză Polyvinyl
chloride - PVC), polietilena de joasă densitate (engleză Low-density
polyethylene - LDPE), polipropilena (PP) și polistirenul (PS), deși
9
acestea nu sunt colectate în mod curent. Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei
omogene, conținând câte o singură componentă, ceea ce ușurează reciclarea. Prin comparație,
reciclarea echipamentelor electrice și electronice este mai dificilă, ea necesitând tehnologii de
separare a diferitelor materiale care le compun.
În depozite, recuperarea începe cu sortarea materialelor.
Pentru deșeurile amestecate prima operație este mărunțirea, care este
operată în mori cu ciocane, percutoare, tocătoare, rașpeluri. Urmează
sortarea dimensională în site tambur, site vibratoare, separatoare
balistice, sortarea densimetrică în cicloane, sortarea magnetică a
materialelor feroase, sortarea optică (pentru sticlă) și, eventual, sortarea manuală. Urmează
operații de purificare prin spălare. Deșeurile sortate și purificare sunt balotate în prese, fiind gata
de livrare spre beneficiar.
Dacă deșeurile amestecate conțin componente biologice, acestea pot fi prelucrate
biologic, însă trebuie separate dinainte pe cât posibil celelalte materiale recuperabile.
În România recuperarea este efectuată de o serie de societăți specializate în tratarea
deșeurilor în vederea reciclării.
6. Reutilizarea materialelor
Reutilizarea unui obiect înseamnă folosirea
acestuia de mai multe ori. În cazul reciclării înseamnă
folosirea materialelor din care este construit un obiect
pentru a construi noi obiecte, cu aceeaşi funcţie ca a
obiectului iniţial sau cu funcţii diferite.
Reutilizarea are efecte pozitive financiare şi
ecologice, efecte fară de care reutilizarea produselor (în
special a ambalajelor) nu ar fi atins amploarea din present.
6.1. Avantajele reutilizării
• Economiile de energie si materii prime sunt mai mari in cazul produselor
reutilizabile decat in cazul produselor de unica folosinta (in primul caz nu mai este
necesar un numar atat de mare de produse)
• Costurile de management al deseurilor scad;
10
• Se creeaza locuri de munca pentru economiile in curs de dezvoltare;
• Un produs ce poate fi refolosit este de obicei mai ieftin decat unul de singura
folosinta;
• Bunurile refolosibile sunt de obicei mai bine construite si isi pot aprecia valoarea
în timp.
6.2. Dezavantajele reutilizării
• Reutilizarea presupune transport si curatare, ce se traduc in costuri asupra mediului
înconjurator;
• Unele bunuri, precum cele care folosesc freon sau scaunele auto pentru copii devin
mai putin eficiente energetic sau cresc riscul de accident, daca sunt folosite in
continuare;
• Bunurile refolosibile trebuie sa fie mai bine construite, deci necesita mai mult
material. Costurile cresc cu cat mai o cantitate mai mica este refolosita;
• Sortarea si prepararea bunurilor pentru refolosire necesita timp, deci costuri pentru
firme.
7. Colectarea , transportul şi manipularea deşeurilor
Colectarea deşeurilor domestice (cunoscute popular drept “gunoi”) cade de obicei în
sarcina autoritătilor locale şi se face prin ridicarea conteinerelor speciale la intervale prestabilite
de timp. Camioanele specializate le transportă apoi la cea mai apropiată groapă de gunoi. În
zonele rurale, deşeurile domestice sunt transportate în prealabil la o staţie de transfer.
7.1. Precolectarea deşeurilor
Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite
recipiente: coșuri de gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere
(pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții economici). Pentru a
permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se
face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile
sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru antracit. Culorile
recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt: roșu (portocaliu) -
materiale plastice, galben - metale, verde - biodegradabile, albastru - hârtie, carton și sticlă, maro
- electrice și electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate întotdeauna. Pe
11
recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul
respectiv.
7.2. Exemple de recipiente pentru precolectare selectivă
Coşuri de gunoi Pubele Containere
7.3. Etichete pe recipientele de precolectare selective
Pentru materiale plastice Pentru metale Pentru hârtie și carton
7.4. Recipente pentru deșeuri stradale, comerciale și industriale
Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt folosite containere
tipizate de 1,1 m³, 4 m³ sau mai mari. Containerele de 1,1 m³ pot fi din tablă zincată sau din
plastic. Pentru deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din construcții sunt
folosite containere de construcție metalică, de tip cupă de 4 m³ sau mai mari, de tip Abroll.
Container de 1,1 m³ din
plastic
Container de 1,1 m³
zincat Container de 4 m³
Containere de tip Abroll
12
8. Prelucrarea biologică a deşeurilor
Deșeurile organice, cum ar fi resturile de
vegetale, resturile alimentare și hârtia, pot fi valorificate
prin compostare, care implică un proces de
descompunere a materiei organice. Rezultatul este
compostul, un excelent îngrășământ agricol. În timpul
compostării se produce biogaz cu un mare conținut de
metan, care poate fi folosit ca atare, de exemplu la
aragazuri, sau în termocentrale la producerea curentului
electric. Prin compostare în instalații amenajate procesul
natural de descompunere a materiilor organice este
accelerat.
Compostarea poate fi efectuată atât în mici instalații individuale din gospodării, cât și în
mari instalații industriale (ex. stații de epurare). Ea poate avea loc atât prin fermentare aerobă, cât
și anaerobă.
O altă sursă de biogaz sunt nămolurile municipale, rezultate din stațiile de epurare a
apelor uzate orășenești sau din stațiile de epurare industriale.
Materiile combustibile pot fi obținute atât prin prelucrare biologică, cât și prin procese de
piroliză și gazeificare la presiune înaltă în atmosferă săracă în oxigen. Metodele avansate
(gazeificare cu arc de plasmă) pot produce un gaz de sinteză (syngas) cu o compoziție și mai
bună, format din monoxid de carbon și hidrogen.
9. Reciclarea deșeurilor în România
Cantitatea de gunoaie care se adună în ţara noastră este de 8 milioane de tone într-un an.
În anul 2010 s-au folosit:
210,5 mii tone de sticlă
235,2 mii tone de hârtie și carton
236,5 mii tone de plastic
104,7 mii tone de metal
În România, în anul 2008, deșeurile de ambalaje proveneau în proporție de aproximativ
60% de la populație, regăsindu-se în deșeurile menajere, și 40 % de la agenții economici. În anul
13
2007, cantitatea de ambalaje pusă pe piață a fost de 1.140.000 tone din care au fost valorificate
305.000 tone de deșeuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, și reciclate
265.000 tone deșeuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%. Cantitatea de ambalaje
valorificată a crescut în anul 2006 la 525.000 de tone.
În anul 2009, legislația europeană obligă agenții economici să recupereze și să valorifice
45% din totalul ambalajelor puse pe piață, urmând ca procentul să crească până la 60% în 2013.
Compania Eco-Rom Ambalaje a fost înființată la sfârșitul lui 2003 de un grup de companii care
activează în România. Membrii fondatori sunt Argus, Ball Packaging Europe, Chipita Romania,
Coca-Cola HBC Romania, Heineken, Mars Romania, Munplast, Pepsi Americas, Romaqua
Group Borsec, Tetrapak, Unilever, Titan. Eco-Rom este liderul pieței de preluare de la agenții
economici a obligației de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje. Modelul este inspirat
din Uniunea Europeană, unde pe ambalajele produselor de bază este imprimată o bulină verde -
simbolul firmei care se ocupă de reciclare. În România, Eco-Rom are grijă ca firmele pe care le
reprezintă să-și îndeplineasca obligațiile de colectare și reciclare. Lunar, societatea primeste de la
fiecare firmă suma de bani aferentă cantității de deșeuri pe care aceasta o lansează pe piață.
Încasările sunt investite mai departe în sistemul de colectare, transport și valorificare a deșeurilor
de ambalaje.