Upload
johnnyem
View
263
Download
5
Embed Size (px)
DESCRIPTION
volum de versuri - Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Lucia Secoşanu realizată de Ioan Muntean
Citation preview
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Lucia Secoşanu
realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării
şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
Lucia Secoşanu
lacrimi vii
pentru doruri
moarte
Editura DOCUCENTER Bacău, 2012
lucia secoşanu
2
Redactor: Lenuş Lungu Design coperţi: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectura: Ioan Muntean Tehnoredactare: Biblioteca Cronopedia (http://lenusa.ning.com)
Reproducerea – integrală sau parţială – a lucrării
şi difuzarea sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului
şi pentru scopuri necomerciale.
ISBN: 978-6068246-92-5
Tipărit la Docucenter sacan.print.copy Tel./fax: 0234570889 www.docucenter.ro
lacrimi vii pentru doruri moarte
3
pprreeffaaţţăă
Născută în 1950 la Bucureşti. Aşa cum ne mărturiseşte singură, de la mamă a luat dragostea de frumos, echilibru şi Dumnezeu, iar de la tată dragostea de Poezie.
Într-adevăr dragostea de poezie se simte în fiecare rând scris de ea. În volumul de faţă sunt cuprinse poezii din zona socialului şi a politicului. Lucia este un fin observator a ceea ce se întîmplă şi mai mult det atît atât, este o persoană care nu se mulţumeşte cu statutul de observator ci se implică la modul real atât în poezie dar şi în viaţa de zi cu zi. Stăpâneşte bine arta de a scrie vers clasic şi are un umor fin, uneori amărui. Din poeziile ei înţelegi că este o luptătoare şi că oricât de mult ar îngenunchia-o viaţa nu se dă bătută. Poeziile sunt adevărate manifeste.
Ca activităţi literare nu sunt multe căci aşa cum spune chiar autoarea „Viaţa i-a interzis răgazul de a poposi pe o coală alba căreia să-i încredinţeze secretul gândului său”, astfel are colaborări scurte pe site-urile literare , apare în
lucia secoşanu
4
antologia de versuri VISE ŞI PASIUNE editată de site-ul ESENTE din 2011.
În poezia CAMPANIE ELECTORALĂ autoarea cu o ironie fină critică nepăsarea aleşilor care în timpul mandatului nu se ţin de promisiunile făcute în timpul campaniei vina rămânând a alegătorilor care au pus ştanpila pe cei aleşi, concluzionând amar că la cârma ţării tot MINCIUNA e suverană:
Că, n-aleserăm potentaţii, Că vrut-am altceva-i totuna!... Noi suntem veşnic ne-ntrebaţii Şi-n fruntea ţării-i tot minciuna...
Deşi poeziile ei sunt cu subiect social, ele sunt pline de
sensibilitate şi de o încărcătură poetică marcantă. În poezia SCRISOARE CĂTRE IUBITA FIULUI MEU auroarea plânge moartea fiului căzut la revoluţie şi vorbeşte cu iubita acestuia în versuri remarcabile
Chiar azi, l-am văzut! Drept îţi spun. De pe cruce Zâmbind, el privea-n viitor, împăcat! Spunea din priviri, ceva de-o răscruce Ce trebui’ trecută... Dar, neapărat! ... Fetiţo-ţi mai spun că sunt mândră-ntre mame De tine, de el, de voi toţi la un loc! Iar seara, de-s tristă şi plâng la icoane E pentru că-s slabă! Şi... m-arde un foc... Un foc al mândriei!... Dar şi-al deznădejdii... Al neânţelesului sorţii şi-aş vrea Să-mi vii, ca să-ţi mângâi cosiţa şi ochii Ce pruncu-mi viteaz atât le-adora...
lacrimi vii pentru doruri moarte
5
... Căci, ce vrut-a el, dusu-s-a în groapă Om, credinţă, suflet, ideal de foc! El şi ei, jerfit-au ce-i mai sfânt, dar iată: E-n zadar căci răul, s-a-ntrupat la loc!
O poezie reprezentativă apreciaz a fi şi poezia
PROSTUL: Constat cu mirare: in juru-mi sunt toţi Cu rânjete strâmbe şi ochii de hoţi! Cu vorbe alese şi haina curată Ei vor să-mi câştige încrederea toată... ... Şi nu vor să creadă c-aşa prost cum sunt Pricep că pe lume, nimic nu au sfânt! Şi chiar dacă-mi spun că-s golan, huligan Eu nu-mi vând virtutea pe-un biet gologan...
Aş încadra-o pe Lucua Secoşanu în cateoria poeţilor
militanţi. În timp ce doamnele de vârsta ei care populează
internetul umplu site-urile de socializare trimiţându-şi cafeluţe virtuale şi pupici cu sclipici, ea, cu arma cuvântului militează pentru a deschide ochii celor ce nu vor să vadă, pentru o lume de mâine mai bună. Reverenţă Lucia Secoşanu.
A consemnat pentru cititor,
Delia Stăniloiu
lucia secoşanu
6
lacrimi vii pentru doruri moarte
7
CCAAMMPPAANNIIEE EELLEECCTTOORRAALLĂĂ
T.V. afişe şi discursuri,
Oriunde mergi, e balamuc!
Caleidoscop în mii de sensuri,
Din om normal, devii năuc...
Campanie electorală!
În mii de vorbe-i spart timpanul
Şi bună e orice morală,
Să capeţi pita şi ciolanul!
Alegătorul, ameţit,
Se socoteşte şi alege...
Iar votul, i-a pecetluit
Dreptul la viaţă şi la lege...
...
Cu mâna sa-şi dă drept la pâine,
Cu voia sa-şi alege soarta...
Ştampila-i drumul către mâine
Şi către mâine, este poarta!
lucia secoşanu
8
Ştampila, îi decide soarta!
Şi dreptul de-a avea, sau nu!
Ştampila-nvârte vieţii roata
Şi... am ales! El, ea, eu, tu...
Un simplu gest: Am pus ştampila
Şi soarta ne-am pecetluit!
Pe urmă, cui să cerem mila,
Dacă... cum n-am vrut, „a ieşit”!?
Se cheamă c-am ales şi gata!
Şi-aleşii, sus, împart dreptatea!
Şi-n mâna lor ne pus-am soarta
Şi ei, ne dau: Pita sau moartea...
Şi nu ne-ntreabă de ne place
Să tot răbdăm ca nişte sfinţi,
Căci... AM ALES! N-avem ce face!
Şi.. .spargem iar sudalme-n dinţi...
Că, n-aleserăm potentaţii,
Că vrut-am altceva-i totuna!...
Noi suntem veşnic ne-ntrebaţii
Şi-n fruntea ţării-i tot minciuna...
lacrimi vii pentru doruri moarte
9
EERROOII AAUU FFOOSSTT...... EERROOII,, SSUUNNTT ÎÎNNCCĂĂ??
Eroi au fost, eroi sunt încă,
Dar până când măi, oameni buni,
Vom mai boci cu jale-adâncă
Roua uscată-n mărăcini...
Eroi au fost, eroi sunt încă
Şi spuneţi asta mândri... Zău,
Ce v-oţi făli aşa, de parcă,
Vreunul din voi, ar fi erou!
Iar de furat-aţi a lor soartă
Şi teamă voi nu arătaţi
Că or veni să daţi socoată
E că sunt morţi şi îngropaţi!
Da! Ce-a fost bun, s-a ars pe ruguri
Pentru ca noi să fim mai treji!
Ca să ne scuturăm de juguri...
Şi-acum?... Trăim fără viteji!...
lucia secoşanu
10
Voi? V-aţi sculat din jilţuri calde
Ca să-i jeliţi şi să-i slăviţi
Cu vorbe grase, trompetarde
Voi aţi jurat atunci că ştiţi
Să preţuiţi a lor pieire!
Pe-altar de flori i-aţi aşezat,
I-aţi poleit cu nemurire
Şi-n jilţuri iar v-aţi aşezat...
Căci moale e pernuţa voastră
Şi cald papucul cu pampon!
Şi-i palpitant când vă adastă
Din lumea mare câte-un zvon!
Iar dacă vestea e fierbinte
Din jilţuri iarăşi vă sculaţi
Să spuneţi alte jurăminte
Prezenţa să v-o arătaţi...
... Că nu sunteţi eroi se vede...
Dar cu ce drept i-aţi condamnat,
Ei să devină iarbă verde
Ca voi s-aveţi un trai bogat???
lacrimi vii pentru doruri moarte
11
De ce eroii doar să moară?
De ce să piară ce-avem bun?
Şi până când o să ne doară
Viaţa lor făcută scrum?...
Ei, au călcat în nefiinţă
Fără să ştie-atuci că mor...
Crezând în dreaptă biruinţă,
Crezându-vă alături lor...
Deci, pentru ce jertfit-au oare
Cel mai de preţ dar omenesc?
Azi, ne-am convins! În lumea mare,
Eroii nu oriunde cresc!
Eroi au fost şi-or fi noi credem
Cum spune cântecul slăvit...
Dar... până când o să ucidem
Doar florile de mărgărit???
lucia secoşanu
12
NNUU MMAAII VVRREEMM SSTTEELLEE
Prea multe stele se zgâiesc la noi
Rânjindu-şi colţii şi ne umilesc.
Consideră că suntem proşti şi moi
Şi din tării înalte, se hlizesc!
Sunt stele tinere ce strălucesc
Ca nişte albe faruri, dimineaţa...
Şi ard bezmetic, ard şi nu gândesc
Că-şi ard speranţa, inima şi viaţa...
Şi ard aiurea, când „lumina zilei”
E... mai „lumină” şi mai văzătoare...
Dar ele ard, se-agită, fac scântei,
Apoi, dispar din firmamentul mare...
Şi stele mai bătrâne şi-nţelepte
Ce „brucănesc” lumina-n mod plenar
Şi sus pe boltă, stau sclipind deştepte
Cum au mai stat: pe scaunul stelar...
lacrimi vii pentru doruri moarte
13
Steluţe care-ncearcă să scânteie
Sunt mii şi mii, dar cine le mai ştie?
Aruncă-o rază aici, una-n Lactee
Şi-şi ronţăie bucata de lipie.
Şi sunt stele fierbinţi! Fierbinţi şi sacre...
Care ne frig cu vorbe şi cu fiere
Şi ne zâmbesc cu zâmbetele acre
De stele-molnăvite de putere...
Chiar stele moarte, ce mai luminează
Deşi poteca lor, li s-a sfârşit!
Demult sunt stinse, însă tot tot veghează
Şi cu lumina lor, ne-a buimăcit!
Deci, stele fel de fel ce-şi fac de treabă
Să strălucească-o zi, sau o vecie...
Sunt multe, însă una nu se-ntreabă
Ce-mi place mie, lui, sau ei, sau ţie!
Lumina lor pe ele doar veghează
Iar nouă, ne pârleşte buzunarul
Nici una dintre ele nu-i mai brează!
Răbdării noastre-au întrecut hotarul...
lucia secoşanu
14
Şi nu ştiu cum, cu cât e mai lichea
Un oarecare, cu atât se zbate
Şi hop! O altă stea de tinichea,
Se-mbracă cu lumină şi dreptate!
Şi cu a lor lumină, vie-moartă,
N-avem ce face şi n-o vrem, dar vezi?
Ea e stăpână peste-a noastră soartă
Iar noi, vedem întruna, „stele verzi”!
Că suntem proşti şi moi!... Sau înţelepţi?!
Oricum, ne-am învăţat cu „lumânarea”!
Ne luăm repaus cînd se strigă: „drepţi”,
Iar când citim, aprindem lumânarea!!!
lacrimi vii pentru doruri moarte
15
SSCCRRIISSOOAARREE CCĂĂTTRREE IIUUBBIITTAA FFIIUULLUUII MMEEUU
Fii mândră copilă, că fost-ai iubită...
Ca nimeni iubită! Ai fost adorată...
Şi pentru ca tu să fii fericită
El, s-a transformat în rouă curată...
În roua din florile unui nou început
Care să stingă flăcările iadului
Dar... s-a-mpiedicat de-un tanc! Şi-a căzut
Sub şenile... Sângerând piatra drumului...
Dar n-a murit! Te veghează şi-acuma...
De nu crezi, priveşte ceru-nstelat,
Întreabă Luceafărul serii, sau Luna!
Ţi-or spune şi ele că... nu te-a uitat!
Chiar azi, l-am văzut! Drept îţi spun. De pe cruce
Zâmbind, el privea-n viitor, împăcat!
Spunea din priviri, ceva de-o răscruce
Ce trebui’ trecută... Dar, neapărat!
lucia secoşanu
16
Mai spunea... că e bine, dar nu ştie clipa
Când goarna dreptăţii a triumfat!
Se teme că nu a fost treaz... sau c-aripa
Uitării de viaţă, l-a-ntunecat...
Mi-a mai spus c-a-ntrebat şi pe-amicii de lut...
Nici ei n-au aflat bucuria cea mare...
Iar eu, adevărul să-i spun n-am putut...
Şi-atunci, l-am minţit cu colivă şi-o floare...
Fetiţo-ţi mai spun că sunt mândră-ntre mame
De tine, de el, de voi toţi la un loc!
Iar seara, de-s tristă şi plâng la icoane
E pentru că-s slabă! Şi... m-arde un foc...
Un foc al mândriei!... Dar şi-al deznădejdii...
Al neţnţelesului sorţii şi-aş vrea
Să-mi vii, ca să-ţi mângâi cosiţa şi ochii
Ce pruncu-mi viteaz atât le-adora...
Mai adu-mi copilă, vorba-i sfinţită
În atâtea versuri ce îţi trimetea...
Hârtia!... Bogată şi prea fericită,
Că a fost atinsă, chiar de mâna sa!
lacrimi vii pentru doruri moarte
17
Săruta-voi scrisul... Scrisul lui cuminte...
Mângâia-voi fermecată rând cu rând...
Tu nu te sfii! Ştiu de mai ’nainte
Tot ce-ţi dăruia-n gânduri şi cuvânt!
Noi, n-aveam secrete! El mi-era oglindă
Că pe lumea asta, doar pe el l-aveam...
Şi eram ferice şi ca nimeni mândră!
Şi plângeam de bine când mi-l îngrijeam...
Astăzi, iarăşi plâng, când îi sap mormântul
Când îi fac pomană sau colivă, dar
Plânsul nu-i de bine, bătu-m-ar pământul...
Vreau să fiu mai tare, însă-i în zadar...
Că-s femeie slabă şi mă frânge dorul
Judecata-mi este-a inimii balanţă...
Mi-au luat lumina! Mi-au ucis feciorul
Şi pentru aceasta, nu este instanţă,
Care să-mi aducă dreaptă alinare!
Care să-mi plătească pentru ce mi-au luat!
Care să-mi răspundă clar la întrebare:
Pentru ce-ngropat-am pruncu-mi adorat???...
lucia secoşanu
18
Căci, ce vrut-a el, dusu-s-a în groapă
Om, credinţă, suflet, ideal de foc!
El şi ei, jerft-au ce-i mai sfânt, dar iată:
E-n zadar căci răul, s-a-ntrupat la loc!
Din a lor pieire, din mărgăritare
Porcii se îngraşă, hoţii îşi fac vad...
Şi degeaba-mi plâng raza mea de soare...
Şi degeaba-i blestem să ajungă-n iad...
Vino dar fetiţo! Vino mică stea!
Să-mi aduci lumină-n noaptea mea de jale
Tu să-mi dai putere din puterea ta
Eu, să-ţi plâng măicuţă lacrimile tale...
lacrimi vii pentru doruri moarte
19
IIUUBBIIŢŢIILLOORR NNOOŞŞTTRRII CCOONNDDUUCCĂĂTTOORRII!!
V-aţi învăţat să folosiţi cuvinte mari
Uitându-le adesea înţelesul...
Cu vorbe ne-ndopaţi! Mai moi, mai tari,
Să v-apăraţi coltucul, interesul...
Şi daţi cu vobe. Stânga ca şi dreapta!
Să vă croiţi potecă molicea!
Cu vorbe, vă-ngopaţi ca mâţa fapta
Nestigheriţi, călcând pe-alăturea...
Şi-mpărştiaţi sonore cuvinţele
Ce sună bine, dar nimic nu spun
Şi vă-ngăşaţi din lacrimile mele
Luând „măi dragă” tot ce e mai bun...
Dar dragilor, uitaţi o vorbă care
În gât vă stă dacă v-aţi amintit-o
Căci ea, este numită RĂZBUNARE!
Şi nu demult, chiar voi aţi folosit-o!
Iar noi, fiind învăţăcei cuminţi,
Noi, nu uităm ce voi ne-aţi învăţat!
Să... luăm velinţa ambilor părinţi...
Deci... nu uitaţi cum v-aţi înscăunat!!!
lucia secoşanu
20
ŞŞTTIIUU DDEE CCEE......
Dacă versul şchiop mă doare
Şi cuvântul rătăceşte
Pe ascunsă cale care
Gândul bun îmi răsuceşte
Ameţindu-l cu idei
Crude, rele şi păgâne
Ce îmi fulgeră-n scântei
Vorba ce nu poate spune
Tot ce sufletul îmi zbiară
Tot ce inima-mi scânceşte
Şi cu frică doru-mi zboară
Schilodit!... Mă... părăseşte!
Dacă tac, şi-s piatră mută
Rece precum carnea ei,
Iară visu-mi e cucută
Ce te-omoară dac-o bei.
lacrimi vii pentru doruri moarte
21
Şi dacă m-ascund hoţeşte
Şi în lume nu-mi ştiu loc
Şi bocirea, îmi boceşte
Viaţa fără de noroc,
E, că ochiu-mi vede iată
Strâmbătate şi minciună
Şi voinţă sfârtecatră,
Omorâtă! Să nu spună
Oamenilor de trădare
Şi de cei ce ne-au furat
Tot ce-aveam mai sfânt. Şi care
Ne-au vândut şi ne-au tranşat...
Şi acuma stau ferice
Rumegându-ne în tihnă!
Şi-a lor lege, nu ne-aduce
Nici o clipă de odihnă...
lucia secoşanu
22
Şi-al lor bine, nu ne dă
Nici o clipă de răgaz..
Şi, uscăm batista udă
De necaz, la... alt necaz!
De-aia, versul şchiop, mă doare,
De-aia tac şi-s piatră mută.
De-aia cat ascunzătoare...
De-aia, visu-mi e cucută!!!
lacrimi vii pentru doruri moarte
23
SSLLAAVVĂĂ OOAAMMEENNIIOOLLRR „„DDEE BBIINNEE””......
Ziua a trecut şi seara venit-a ca boarea...
A fost o zi însorită! Prea luminoasă...
Ochii, ne-au durut, fiind învăţaţi cu-nserarea
Şi, deşi am ieşit pe străzi, ne-am fi dorit în casă...
Dar am ieşit, pentru că era lumină
Şi am crezut că de-acum vom putea vedea!
... N-am zărit mare lucru... Era...mult prea plină
Prea dură, prea... zi! Prea fierbinte şi rea!!!
Lumina pentru noi, învăţaţi cu-nserarea
A fost doar orbire şi chin şi coşmar...
Noroc că, oameni „de bine”, ştiut-au cărarea
Către o seară-n cenuşiu îmbrăcată... Şi, ne-au dat-o în dar!!!
Aceia ce seara ne-au dat-o-napoi
Zărit-au prin focul luminii prea crude!
Ochelarii de soare, buni ar fi fost pentru noi,
Dar să ni-i procurăm, nu prea ştiut-am de unde...
Ei au ştiut! Şi astfel, prin vipie,
Făcut-au minuni şi-s mari şi-s slăviţi!
Şi... pogorât-au iar seara pe marea câmpie...
Să zărim doar ce-i voi, să trăim fericiţi!
lucia secoşanu
24
PPRROOSSTTUULL
Constat cu mirare: în juru-mi sunt toţi
Cu rânjete strâmbe şi ochii de hoţi!
Cu vorbe alese şi haina curată
Ei vor să-mi câştige încrederea toată...
Şi vin şi-mi promit, cum că mâine-mi vor da
Parale mai multe, să-mi pot cumpăra
De toate. Ce vreau. Chiar şi Steaua Polară...
Căci, vor să-mi câştige încrederea iară....
Uimirea-mi se schimbă în spaimă turbată
Când văd că-s hiene şi lupi deodată...
Ce n-au nici credinţă şi nici îndurare
Şi nu înţeleg, că minciuna mă doare.
Şi nu vor să creadă c-aşa prost cum sunt
Pricep că pe lume, nimic nu au sfânt!
Şi chiar dacă-mi spun că-s golan, huligan
Eu nu-mi vând virtutea pe-un biet gologan...
lacrimi vii pentru doruri moarte
25
Căci banul cu care-şi mânjesc conştiinţa
Nu-i preţul iubirii şi n-are credinţa
Speranţei... Ce-n lumea cea mare
Hrâneşte-Universul şi-i dă alinare,
Putere-mi dă timpul mai scurt să îmi pară
Şi plaga hienelor să nu mă mai doară...
Şi-aşteapt drept, cu crezul întîiului om,
Ce crede-n iubire atom cu atom.
Să vină pe lume acea zi aşteptată
Când lacrima fi-va de-a pururi zvântată
Când poate doar domnii cu vorbe alese
Vor şti ce-i suspinul... Doar lor să le pese...
Şi rânjetul strâmb, ce acum nu-nţelege
Să fie blestemul de fără-de-lege...
Iar ochiul de hoţ cu privirea sticloasă,
Zărescă doar ceea ce-au dat pe lor masă...
Veninul le fie-alinare la sete
Uitarea-i îngroape în mucede plete
Şi astfel, uitarea să-i uite şi ea
În groapă uitată sub ţarina grea...
lucia secoşanu
26
Dar până atunci, stau aici şi privesc
Cum toarnă minciuni şi cum pângăresc
Speranţa-mi curată... Cum visele-mi smulg
În juru-mi durerea-i în valuri ce curg
Şi curăţă totul şi spulberă viaţa
Şi face să nu mai zăresc dimineaţa
Ce-i poate aproape, dar cine s-o vadă?
Voinţa-i închisă şi-i lacăt pe ladă...
Mi-e frică de moarte, de viaţă mi-e teamă
Şi doar desnădejdea mi-e silnică hrană
Şi doar disperarea mi-e pâine şi apă
Şi simt că revolta-mi nu poate să-ncapă
În suflet şi-n casă, în viaţă şi moarte
Şi-acuma, urăsc cum scrie la carte...
Şi-acum vreau să lupt pentru mieii din stână
Să le-asigur păşunea şi-o viaţă mai bună
Acuma când lupul e paznic la miei
Sunt oaie turbată!... Nu-s aşa cum vor ei...
Şi mângâi veninul, delicii gustând
Când creşte dezgustu-mi...Turbat dacă sunt!
lacrimi vii pentru doruri moarte
27
Căci ştiu că din silă, putere-mi voi lua
Ca lacătul lăzii să-l pot spulbera!
Dreptatea să fie în fapt şi cuvânt!
Şi, ştiu c-oi învinge!... Aşa prost cum sunt...
lucia secoşanu
28
VVĂĂLLUURRII CCEERRNNIITTEE
Îndoliată, ţara îşi plânge astăzi fii
Care-au murit degeaba, în nenăscut război...
Să aibă ţara pâine, ni s-au jertfit copii
Şi nu-i mai mică jalea, dacă-i numim eroi!
Ei au crezut că jertfa vieţii lor curate
Va fi zălog sfinţit în mândru viitor!
Ca fraţii lor să aibă un trai în libertate
Au pus la temelia zidirii, viaţa lor!
Şi construit-au ziduri de trupuri ne-mplinite
Ca stavilă să fie în calea celor strâmbi
Şi-au năclăit asfaltul cu trupuri ciopârţite
Să-ncetinească marşul de tancuri şi carâmbi.
Şi vocea le-a fost goarnă şi clopot de chemare
Care întreg norodul l-a deşteptat din jug...
Şi s-a stârnit de-odată atunci urgie mare
Ce-a răscolit în cale, coşmarul, ca un plug.
lacrimi vii pentru doruri moarte
29
Şi dorurile care cu frică-au fost ascunse
Şi crezul în dreptate ce fost-a adormit
De-o sfântă sau turbată speranţă-au fost pătrunse
Şi ziua aşteptată, crezut-au c-a venit!
Şi au ieşit pe stradă având ca scut doar pieptul
Să-nfrunte vijelia şi ropotul de gloanţe
Parşive şi străine...Ş tiind că au tot dreptul
La locul lor sub soare, la viaţă şi speranţe...
Iar puşcă le-a fost vorba, care ardea ca focul
Şi strategie-n luptă, mulţimea adunată,
Trup lângă trup, unită, plângându-şi nenorocul
Şi viaţa lor pierdută şi crâncena lor soartă...
Ei ridicat-au glasuri de tunete sub ceruri
Şi au cerut dreptate şi cinste între fraţi
Şi nu ştiau că furul, mergea cu ei alături
Şi-i foloseau drept carne de tun... Sacrificaţi
Au fost degeaba iată, iar răul renăscu!
Că-i buruiană care nu moare dintro dată
Şi, şi-a scimbat doar floarea, culoarea, încă nu!
Şi suge seva ţării cu gura ei spurcată...
lucia secoşanu
30
Iar fructul bălăriei cu rădăcini haine
E foame şi e frică şi-i duşmănie, ură
Ne-ncredere în astăzi şi ziua care vine
Şi sărăcie este şi sufletul îl fură...
Şi ţara-ndoliată de pâine şi feciori
Îşi geme deznădejdea în bocet stins, scâncit...
Ar vrea să-ntoarcă ziua care-a apus, în zori...
Dar vezi?...Nu se mai poate... Eroii au murit!
Şi-ar vrea din nou pe stradă să-şi urle disperarea
Dar pruncii, nu mai sunt ca să ridice glas.
Şi-şi plânge-acum prostia c-a rătăcit cărarea
Când vede că din pâine, doar resturi i-au rămas...
Le-adună deci cu grijă-n cămara mai săracă,
Înjură-n gând şi-şi spune: „Şi mâine e o zi”...
Aşteaptă poate plozii, bărbaţi ca să se facă
Şi să plivească răul!.. .Să aibă cin’ muri...
Şi până-atuncea, doliul şi-l poartă cu mândrie
Şi dacă mai oftează, oftează de nevoi...
Şi ţese alte văluri cernite, ca să fie
Zălog de preţuire, jertfiţilor eroi.
lacrimi vii pentru doruri moarte
31
EEAA
Pe caldarâm, trecea înegurată
Şi doliul, sfântă o făcea să pară…
Iar lacrima din ochiu-i, nesecată
Făcea şi aerul în jurul ei să doară…
O urmăream sfios, cu pas supus
Şi nu ştiam cuvântul să-l găsesc
Şi nu găseam o vorbă, să-i fi spus…
O vorbă bună şi să nu roşesc!
Priveam făptura dreaptă şi tăcută
Ce se-ndrepta plângând spre cimitir…
Iar ochii ei, erau o şoaptă mută
Ce blestema cu lacrimi fără şir…
Ce-aş fi putut să-i zic, ca să m-audă
Ce-aş fi putut să fac să mă zărească…
Cum să-i gonesc din gând durerea surdă
Şi cum să-o fac pe lume să trăiască!?
lucia secoşanu
32
Copilul nu i-l pot da înapoi
Căci el, e mort, ucis şi îngropat!...
Şi pentru el îşi cerne ochii goi,
Cleştarul lacrimilor nesecat…
Iar azi şi tu şi eu şi ea, trăim!
Şi moartea lui, ne-acuză şi ne-apasă…
Şi, pentru ce-a murit dacă… nu ştim,
Ce pot să-i spun, când viaţa, nu mă lasă…
Şi clipa-n care-am vrut să o opresc,
M-a ars cu adevăru-i, precum jarul…
S-o mângâi cu minciuni, nu-i omenesc
Şi nu e drept să îi sporesc amarul…
Şi trece astfel, umbră, mai departe
Icoana ei, se pierde în lumină…
Înveşmântată-n fald de vise moartă,
Sfinţită cupă, de durere plină!
lacrimi vii pentru doruri moarte
33
RREETTRRAAGGEE--TTEE „„MMĂĂII DDRRAAGGĂĂ””!!
Retrage-te iubit părinte,
C-ai huzurit destul cu-ai tăi
Şi ieşi la pensie cuminte
Ca să putem trăi şi noi!
Ştim bine: n-avem alte vieţi,
În astă lume pământească,
Să creştem „cai-verzi-pe-pereţi”
Sperând o lege omenescă…
Te-ai veselit destul! Ajunge!
Şi ne-ai zâmbit, de ni se-apleacă
În timp ce naţiunea plânge
Că e flămândă şi săracă…
Şi fie vorba între noi:
Cum poţi să râzi? Nu ţi-e ruşine?
Când ţara geme de nevoi
Şi când românul, n-are pâine?!
lucia secoşanu
34
Şi te-aş mai întreba „măi dragă”
Nu ţi-e ruşine să ne minţi
Când iată, buba stă să spargă
Şi tot românul, sparge-n dinţi,
Tot ce n-a spus o viaţă-ntreagă,
Tot ce îl doare şi-l apasă,
Tot ce gândeşte despre „dragă”…
… Nu mai zâmbi! Te du… Ne lasă!...
Retrage-te, „mereu ales”
Cât mai ai timp şi cât se poate
Că ne-ai minţit prea mult şi des
Şi noi, ne-am săturat de toate!
Îţi plimbă zâmbetul făţarnic
Şi vorbele la alta uşi
Din răsărit! Că el e darnic
Cu cei ce-i pupă-n fund pe ruşi…!
Şi-acolo „dragă”, te îndoapă
Cu tot ce-ţi place şi ce vrei!
Aici, n-ai loc nici pentru groapă…
Noi, n-avem gropi pentru mişei!
lacrimi vii pentru doruri moarte
35
Pământul nostru, e sfinţit
De sângele ce l-ai vărsat!
Şi nu se lasă pângărit!...
Iar tu, n-ai loc! Tu, l-ai trădat!
Retrage-te iubit părinte
Şi nu-ţi mai bate joc de noi
Şi, mai cu seamă, ţine minte:
NU MAI ZÂMBI! Om fi noi „boi”
Sau poate alte „animale”,
Cum tu binevoieşti să crezi,
Dar „vaca” ţi-a pus lapte-n oale
Ca să nu-ţi pese de cirezi…
Şi dacă vaca o turba
Şi nu mai are mult, vezi bine,
Şi-o-nfige cornu-n coasta ta
Şi-o fi „măi dragă”, vai de tine!
De-aceea „dragă”, te retrage
Cât mai ai timp şi cât mai poţi
C-ai hămesit cireada-nreagă
Şi ea, s-a săturat de hoţi!!!
lucia secoşanu
36
VVAALLUULL……
Peste vale, peste deal
Peste glia strămoşească,
Trece al minciunii val
Şi nu-i nimeni să-l oprească…
Şi ne-adapă cu otravă
Şi ne poartă cu palavre
Ridicând nimicu-n slavă
Idolatrizând pe javre…
Şi prostiţi privim cum plaga
Se întinde precum râia…
Ne spunem: „Se-ngroaşă şaga”
Însă, nu stârpim momâia…
Şi-astfel, ea se-ngraşă-ntruna
Şi ne râde-n faţă gros!
Noi, ne rumenim ca luna,
Şi răbdăm cu susu-n jos!
lacrimi vii pentru doruri moarte
37
Parcă suntem mucenici
Şi răbdăm precum Cristos…
Şi ne credem mult prea mici
Să stârpim valul râios!
Şi-astfel, peste deal şi vale,
Peste glia strămoşească
Răul, zburdă-n a lui cale
Că nu-i nimeni să-l stârpească…
Şi-astfel, prinde rădăcini…
Noi răbdăm şi el se-ntinde!
Şi ne-ngroapă-n mărăcini
Şi cu totul ne cuprinde…
Iar atunci când ne-om trezi
Că n-avem nici apă-n cană
Şi ne-om pune de-om jeli,
Fi-va, sigur de pomană…
Fi’ndcă-am stat şi-am dat crezare
Iscusitelor lui vorbe
Şi ne-am pus pe aşteptare,
„Nu-ştiu-ce”, să se rezolve!
lucia secoşanu
38
Vom afla la împărţeală,
Doar gunoiul ce-a lăsat
Încurcata socoteală-a
Răului ce-am tolerat…
Dar acuma, stăm prosteşte
Şi pretindem că trăim!
Valul vine, valul creşte
Şi noi, încă-l ocrotim!...
lacrimi vii pentru doruri moarte
39
TTRREENNUULL MMIINNCCIIUUNNIIII......
Praf şi cărbune, durere şi fum
În trenul ce-aleargă în noapte.
Buboiul a spart şi se varsă acum
Pe alte buboaie, tot coapte...
Şi trenul durerii în noapte aleargă
Şi poartă cu el disperarea,
A celor ce-s duşi, a celor ce-aşteaptă
Şi-a celor ce vor(!) confruntarea...
În tren sunt minerii ce merg spre lumina
Dorită-n străfund de pământ!
Să-şi apere pâinea, lăsatu-şi-au mina
Şi-s negri şi fără cuvânt!
Vor linişte-n casă şi linişte-n ţară,
Vor pâine şi-o viaţă mai bună...
O... viaţă mai dreaptă se duc ca să ceară!
Şi merg hotărâţi să îşi spună
lucia secoşanu
40
Amarul din noapte din care vin ei
Şi-s negri ca noaptea adâncă...
Dar, nu ştiu că lupii, îi duc ca pe miei
Şi nu ştiu că merg la poruncă...
În sufletul lor, vor sincer ce vor...
Iar inima lor de copii
E plină de jale, de lacrimi ce dor
Şi cred că-astea, se vor sfârşi...
Şi bieţii mineri, ca valul, val viu,
Se duc să-şi ceară dreptatea...
Unelte-s minerii, dar ei nu o ştiu!
Şi merg să dăruie... moartea!
Moartea cinstirii de-a fi, brav miner!
Moartea iubirii de frate!
Moartea bucăţii de pâine ce-o cer...
Vor viaţă şi dăruie moarte...
lacrimi vii pentru doruri moarte
41
Umbre naive, de ce vă porniţi
Stârniţi de-o minciună sfruntată?!
Nu ştiţi unde mergeţi! Nu ştiţi ce hrăniţi
Cu inima voastră curată...
Şi trenul aleargă în noapte mereu
Şi-i negru ca neagra-i povară!
Dar bieţii mineri, se cred curcubeu
Şi-aleargă nebuni, spre ocară...
lucia secoşanu
42
RREEVVOOLLUUŢŢIIEE......
Am răsturnat o lege, ca să trăim mai bine,
Ca să trăim în pace, ştiind de ce muncim!
Să aibă drept la masă şi casă orişicine,
Să creştem prunci, să râdem şi poate... să iubim!
Am răsturnat o lege, căci prea era nedreaptă...
Şi ne robea voinţa, ţinându-ne-o în gheare...
Şi-am răsturnat o lege! Şi fiecare-aşteaptă
Să-şi împlinească visul... Aşteaptă, fiecare!!!
Că, ne-am ales aleşii, să nască-o lege nouă
Care să fie dreaptă, la bine şi la greu!
Noi i-am ales! Şi-acuma, se fac cumva că... plouă!
Şi-am răsturnat o lege, ca SĂ TRĂIM MAI RĂU!
Căci, dacă inainte, la vorbă n-aveam dreptul
Şi ne feream cu grijă cuvântul de-ai noşt’i semeni,
Acum vorbim, e drept! Prea mult şi... nedestul
Şi-acum, vorbim cu toţii şi nu ne-ascultă nimeni!!!
lacrimi vii pentru doruri moarte
43
’nainte, fapta, vorba, era-nregimentată
Şi truda de cazarmă, ne sufoca voinţa...
Acum, abia acum, aflăm voinţa moartă...
Şi-acum! Abia acum, ştim ce e umilinţa!
Nu zic că, înainte, eram mai fericiţi!
Dar „mâine”, nu era, cum este azi: coşmar!
Eram ca sclavii, sigur... Dar azi, vedem uimiţi
Cum azi abia-nţelegem, ce-i munca în zadar...
Eram săraci, umili şi îmbrăcaţi „în rate”...
Mâncam meschin, puţin şi-aveam de ce-njura!
Acum, cârpim cu grijă paltoanele uzate,
Luate-atunci „în rate” şi n-avem ce mânca!
Să fim mai mulţi în ţară, făceam copii, „la normă”!
Eram siliţi să-i facem cu sila! Vrem-nu-vrem!
Şi... ne năştea români mult suduita dogmă!
Iar astăzi? De-i dorim, nu ni-i mai permitem...
Atunci, eram sortiţi la frig şi întuneric
Şi-aveam de-ales din două: la muncă sau pârnaie...!
Şi nu ne-a convenit! Şi-am răsturnat isteric
O lege incomodă! Să nu ne mai îndoaie...
lucia secoşanu
44
Să... nu mai fim forţaţi, să facem ce nu vrem!
Să nu mai trebuiască să ne-nghiţim cuvântul...
Acum am răsturnat-o! Să libertate-avem!
Pleznim de libertate, nu ne-ar răbda pământul...
Era severă legea ’naine şi hulită,
Dar ne silea la muncă pe toţi, cu mic cu mare...
Acum, hulita muncă, e aspru drămuită
Că munca-nseamnă viaţă, speranţă şi... mâncare!
Şi azi, ne umilesc vitrinele-ncărcate
Cu boarfe de import şi alte aiureli
Mai scumpe ca păcatul, ce nu se dau „în rate”
Şi azi, privind la ele, redevenim rebeli!
Ce-am vrut? Şi noi ca omul... Ceva, mai mult un pic!
Să fim niţel „mai bine”, mai liberi, se-nţelege...
Dar... am schimbat pe dracu, cu ta-su, cum să zic?
Şi, să trăim mai rău, am răsturnat o lege...
lacrimi vii pentru doruri moarte
45
SSUUNNTTEEMM OO SSLLEEAAHHTTĂĂ DDEE GGOOLLAANNII!!
Suntem
o... „şleahtă de golani”
Săraci,
prostiţi şi umiliţi.
Răbdăm
de foame şi de bani,
Dar
încă suntem nedoriţi....
Deşi
muncim cu toţi din greu
Să-mpingem
carul fără boi
Şi
ştie poate Dumnezeu
Cum de
răzbim printre nevoi !!!
Şi
suntem mulţi, precum suflarea
Şi
suntem pâinea şi cuţitul...
lucia secoşanu
46
Dar,
am cam rătăcit cărarea
Şi-acum
prin gropi, ne frângem gâtul...
Şi-aşa
cu gâtul rupt, răbdăm
Să ne
strivească-o adiere.
Şi, nu
cârtim, nu protestăm
Deşi
ni-i viaţa stup cu fiere...
Ne-am
învăţat să fim aşa
Cu
sufletul o carne vie...
Dar cât
vom mai putea răbda,
Nici
Dumnezeu nu cred că ştie..!!!
lacrimi vii pentru doruri moarte
47
PPEERRUUŞŞUULL
Acum eşti liber, liber ca suflarea
Şi ca suflarea te destrami în vânt!
Nu-ţi stii menirea, nu-ţi găseşti cărarea
Şi nu mai poţi să-nozi un singur gând...
Descătuşarea, ţi-a adus... pieirea
Sărman peruş cu vorbe învăţate...
În faţa ta-i acum nemărginirea,
Ce o numeai odată, libertate...
Dar zborul îţi e frânt, aripa moartă
Căci, colivia, strâmtă ea ţi-a fost!
Încerci să faci doi paşi până la poartă
Şi înţelegi că nu mai are rost...
Căci dincolo de poartă-i lumea mare,
Ce alte legi cunoaşte şi alt sens...
Şi libertatea de acum te doare
Şi-să crezi în termenul „consens”...
lucia secoşanu
48
Privirea ta ţinută-n adormire,
De grele văluri, de un bun dresor
Este durere şi nedumerire
Când vrea să vadă dincolo de nor....
Iar gândul tău, ce îl credeai poet,
Se-mpiedică de tot ce-i iese-n drum!
Şi teama-şi face loc, încet, încet..
Şi te-ai întoarce-n colivie-acum...
Dar, colivia-i părăsită, spartă,
Şi renegată de întregul cârd...!
Grăunţe nu-s ! Nici apă, nu e, iată...!
Şi-atunci, n-ai încotro ! Te-ndrepţi spre târg...
Te-aşezi de bună voie-n colivia
Cumpărătorului cu bani mai mulţi
Şi-aştepţi mâncare cu nimicnicia
Atâtor papagali, flămânzi, desculţi.....
lacrimi vii pentru doruri moarte
49
VVIINNOO DDOOAAMMNNEE--NN RROOMMÂÂNNIIAA!!
Vino Doamne pe Pământ
Şi trăieşte printre noi!...
Vreau să văd de rămâi sfânt
Printre doruri şi nevoi?...
Vino Doamne-n România!
Vreau să fii de poţi mut
Să văd cum ‘ţi-nghiţi mânia
Pentru ce s-a petrecut!
Şi, de ai curaj Tu, Doamne,
Fii român! Să văd: ce faci
Când n-ai dreptul la sudalme
Şi ţi-s fiii, câmp de maci!
Maci plăpânzi, în roua serii
Ce şi-au stins a lor văpaie…
Fii Tu frate al durerii!
Rabdă Tu, când te despoaie,
lucia secoşanu
50
De copii, de neam, de ţară…
Şi să văd! Rămâi tot sfânt?
Vreau să văd: n-o să te doară
Rana-acestui biet pământ???
Rabdă Tu de poţi Prea Sfinte…
Eu, m-am săturat! Ajunge!
Vreau dreptate, nu morminte…
Vreau să pot să râd! Nu… plânge...
... Vino Doamne! Dă-mi putere
Să aştept o altă soartă
Fără lacrimi şi durere…
Şi, de ai curaj, te poartă
Şi te-adu aici. La noi!
Fii roman! Să văd de-ţi place!
Rabdă frică şi nevoi,
Să văd sufletul, ce-ţi face?
Eu nu cred că poţi Prea Sfinte
Ca să rabzi, ce-am răbdat noi!
Fără lacrimi şi cuvinte,
Să duci spini pe umeri goi…
lacrimi vii pentru doruri moarte
51
Vino deci, să văd ce poţi?!
Poţi să rabzi făr’ un cuvânt?
Să nu plângi copiii morţi
Blestemând pe-al lor mormânt???
Ei, murit-au pentru ţară
Pentru neam şi ai lor fraţi!
Vreau să văd: n-o să te doară
C-au murit pentru-ndopaţi???
Care, vieţile le-au luat
Ca să prindă ei ciolanul…
Iară nouă, legi ne-au dat!
Legi… Care le-ngraşă clanul…
Vino Doamne şi de poţi
Sfânt o clipă să rămâi
Şi de-I poţi răbda pe
Hoţi fără ca să te mânii,
Atunci… eşti de partea lor!!!
Nu eşti Dumnezeul meu…
Nici al pruncilor ce mor!...
Dacă-I rabzi, devin ateu!
lucia secoşanu
52
NNUU SSUUNNTT SSIINNGGUURR TTOOTTUUŞŞII
Casa sufletului meu e bântuită
de fantomele viselor moarte
Ce-şi zdrăngăne-n lanţuri de
dor, regretul neîmplinirii
Alungându-mi somnul, îşi poartă
ne-nţelese văluri de lacrimi prin noapte
Şi-mi chinuie ziua de mâine.
Speranţelor noi, fiindu-le zbir !
Şi dorul îmi plânge în casa
speranţelor moarte ce se nasc de pomană
Căci casa fantomelor, cazemată
de spaimă e! Şi se apără,
De tot ce-ar putea sparge zidul
de cremene-teamă şi să-l spele de rană,
Iar inima-mi strivită de doruri
deşarte-i amnar care scapără !
lacrimi vii pentru doruri moarte
53
Şi-aprinde noi vise, să se
stingă-n fantome ce-şi plâng părăsirea
Şi arde regretul, deşeu dureros
despre sinele meu de pripas...
... Şi-s lacaş de fantome şi
iertare le cer, le iubesc şi mângâi licărirea
Căci prietene dragi mi-s acum în
pustiu-mi, ce alături de mine-au rămas...
lucia secoşanu
54
NNUU MMAAII AAMM DDIIMMIINNEEŢŢII
Demult nu mai am dimineţi
Ci doar nopţi, ce nu se sfârşesc
Şi nu am nici alte vieţi,
În care să pot şi eu să trăiesc....
De mult nu mai am nici amiezi
Să degust tihna trudei sfârşite.
Viaţa mea, noapte-zi, noapte-zi,
E un haos de visuri strivite,
De mine, de voi, şi de toţi.
Călcată-n picioare-ncălţate cu cizme
Pisate-n cadenţă şi scrâşnet de roţi
Viaţa mea-i un poem fără rime...
lacrimi vii pentru doruri moarte
55
NNEEOODDEEMMOOCCRRAATTUULL
Mă uit cu disperare la buzunarul gol
Şi nu găsesc soluţii, să-mi cumpăr ce-mi lipseşte!
În zori, aşa să fie, fără săpun mă spăl
Că-i scump! Se gată iute şi-n spume-mi iroseşte
„Agoniseala” toată, după o zi de trudă
Şi nu-mi permite punga să fac clăbuci oricum!
Şi zic, că sunt curat de-mi văd mustaţa udă
Iar banii (ce nu-i am!), o să mi-i strâng de-acum...
Ciorapii mi s-au rupt, dar eu am ţinte-nalte
Şi nu privesc în jos, la ce-i meschin sub soare...
Cravată?? Ha! Cămaşa mi s-a rărit în coate
Iar pantaloni în c..., îmi iau din ajutoare!
Şi liber sunt ca uliul ce se înalţă-n zbor
Iar hrana mi-o asigur, ca el: pe apucate!
Salamului cu soia îi duc amarnic dor
Şi simt că mi se-apleacă de-atâta libertate...
lucia secoşanu
56
Că sunt şomer şi-s mândru că am un stat, „de drept”
Ce-mi dă şi mie dreptul să fac tot ce doresc
Să spun ce-mi dă prin minte, cretin sau înţelept,
Să scriu chiar şi-n ziare... Dar nu-mi dă să muncesc..
Guvernul stă-n balans, între ce-i bun, sau nu e!
Senatul stă de-asemeni, iar Parlamentu-asudă
De greaua sa menire: prin votul său să „spuie”
Cum să se răsplătească, după atâta trudă...
Deci: dragii nostri-aleşi şi opozanţii lor
Să nu-şi bătătorească anexele dorsale
Se-nvăluie-n osânză, când spatele îi dor
De griji prea multe! Cică a mea şi-a dumitale...
Mă strădui să fac faţă cum pot şi să trăiesc.
Şi să... mă tranzitez cum pot şi cum se poate!
Dar, m-am născut cinstit şi ştiu doar să muncesc...
Iar astăzi, musai este, să ştii să dai din coate!
Corupţia e-n floare şi toţi se îndârjesc,
Să strige că aşa, vezi bine, nu se poate!
Dar, până se rezolvă, desigur, mai mânjesc
Pe câte unul care să ştie da din coate...
lacrimi vii pentru doruri moarte
57
Dar eu, cu punga goală, ferit sunt de păcate...
Să vreau să dau „ceva” o slujbă să-mi găsesc,
Nu am de unde da! Şi-atunci a mele coate
Şomează ca şi mine... Şi, n-am CE să muncesc!
Şi până când cumva, habar n-am cum şi unde
Să fac ceva ca lumea, vreo slujbă de-oi găsi,
O mare disperare şi silă mă cuprinde
Şi mă întreb întruna: cum dracu voi trăi??
lucia secoşanu
58
LLOOCC „„RREEZZEERRVVAATT””!!......
S-a dus amar de timp de-acum
Şi am aflat c-am fost minţiţi...
Speranţa, s-a pierdut pe drum
Suntem tot proşti, tot umiliţi....
În nopţi târzii, asfaltu-oftează
Când îl călcăm nepăsători....
Căci piatra lui, încă păstrează
Vieţile atâtor flori...
Iar nourii, plâng din înalt
Cu lacrimi reci, neostoite
Udând obrazul de bazalt
În toamne reci şi nedorite...
lacrimi vii pentru doruri moarte
59
Şi-n valuri triste îşi adună
A lor durere ce mai plânge
Cătând un loc, unde să-şi pună
Cleştarul îmbibat de sânge...
Iar trista lor aureolă
Se sbate jalnic, jalinc val,
Ce are loc doar în rigolă,
Ca să se scurgă la canal...
lucia secoşanu
60
NN--AAVVEEŢŢII NNIIMMIICC DDEE SSPPUUSS??????
Nu vreau să dau cu pietre-n voi
Că aţi răbdat de frig şi foame.
Că vă trudiţi ! Aveţi nevoi!
Că aveţi prunci şi aveţi mame...
Nu vreau să dau cu biciul, dar
Vă-ntreb, „ACEASTA, ESTE VIAŢĂ???”
Cănd truda vi-este în zadar
De ce răbdaţi fără speranţă???
Vă inchinaţi lui Dumnezeu
Şi vă ajunge-o cruce mare
În loc de pită...!!! Şi, vi-i greu,
Dar nu cătaţi în jur cărare....
V-aţi învăţat să staţi în jug
Şi să răbdaţi precum Isus!!!....
Cănd, sunteţi brazdă, dar şi plug,
Voi, chiar n-aveţi nimic de spus???
lacrimi vii pentru doruri moarte
61
EEUU,, NNUU--NNDDEEMMNN LLUUMMEEAA LLAA RREEVVOOLLTTĂĂ......
Eu, nu-ndemn la revoltă lumea
Şi ţin la creştineasca lege
Dar!!! Să nu-mi pot plăti o pâine???
Pe asta, n-o pot înţelege...
Nu vreau răscoală, nu vreau sânge,
Dar vreau o lege creştinească!
Şi, de mă doare, să pot plânge,
Iar de tâlhari, să mă ferească!
Dar cum să cred în legea nouă
Care serveşte pe hoţi doar
Ce-acum, îşi pun sub cloşcă ouă
Clocindu-şi viperele iar!!!
Şi mie, doar palavre-mi vinde
Şi mă sufocă cu-a lor plasă...
Să fug, nu-i rost, că tot mă prinde...
Iar plasa-mi este pat şi masă....
lucia secoşanu
62
Şi plasa-i strânsă parcă-n ură,
Să nu pot face nici un pas!
Şi legea, lacăt e la gură,
Să nu mai pot să ridic glas!
Că, dacă spun că nu-mi convine,
Mă paşte iute un conflict
În care-s vinovat, vezi-bine
De... „al opiniei delict”!!!
Altfel, avem democraţie
Şi libertate la cuvânt...
Dar care-i ăla, cine-l ştie,
Când n-avem dreptul nici la gând...
Deci, nu-ndemn la revoltă lumea,
Şi ţin la creştineasca lege!
Dar... prea mă strânge-a ei curea!
Şi-aş vrea ceva, să... mă dezlege...
lacrimi vii pentru doruri moarte
63
UULLTTIIMM GGÂÂNNDD,, DDEE BBUUNN RRĂĂMMAASS......
Mămică şi tătic. De-aici, de nicăieri
Un gând de bun rămas, vă mai trimit în vis...
O clipă vă mai fur, o clipă de dureri,
Şi-apoi, mă pierd cu totu-n al morţilor abis...
Aici unde sunt eu, cu mine şi ca mine,
Suntem mai mulţi ! Chiar prea mulţi ! Şi lutul, ne apasă...
Dar, cel mai greu ne este, de-aici, din gropi străine
Să vă uităm pe voi, căci dorul, nu ne lasă...
Şi când ni-e dor de viaţă, de râs şi de iubit
Ne este tare greu, aici, în negrul lut,
Dar cel mai mult ne doare că, voi ne-aţi părăsit!
Şi nu-nţelegem mamă, cum oare s-a putut??!!...
Căci mamă, şi tu, tată, ce-ţi caţi un coţ de pâine
Care trudeşti aiurea şi pentru ce, nu ştii
Care habar nu ai ce te aşteaptă mâine,
Oare vă amintiţi că aţi avut copii?
lucia secoşanu
64
Copii, născuţi în foame şi-n jertfă, pentru jertfă...
Copii, crescuţi în frig, în beznă şi lozinci
Copii, aduşi cu sila-ntr-o lume rea, amorfă
Şi omorâţi sălbatic... Că... am murit atunci!...
Copii, făcuţi fantome care vă bat la geam
Să vă aducă-aminte, DE CE au fost ucişi !
Copii, ce plâng în roua din flori şi de pe ram,
Copii, făcuţi eroi, după ce-au fost proscrişi...
Copii, făcuţi degeaba şi omorâţi degeaba...
Copii... Copiii voştri, pe care i-aţi uitat !
Părinţi nebuni, luaţi cu viaţa şi cu treaba,
Copiii voştri-s morţi ! Sau poate, n-aţi aflat??...
Copiii voştri-s morţi şi voi tăceţi, chitic,
Pentru un colţ de pâine! Şi ăla, cum o fi!
Bunică şi bunic! Mămică şi tătic!
Copiii voştri-s morţi! Cum mai puteţi trăi?...
Chiar voi ne-aţi omorât, cu... nepăsarea voastră!
Cu timpul care trece şi îl lăsaţi să treacă!
Cu frica, care-ngroapă în inima sihastră
Tot ce nu are grai, sau trebuie să tacă!!!
lacrimi vii pentru doruri moarte
65
Iar voi, tăceţi! Tăcere hidoasă ca un gheb...
Tăceţi şi nici în şoaptă nu mai vorbiţi de prunci....
Şi-atuncea, daţi-mi voie, în vis să va întreb
De-aici, din nefiinţă:DE CE AM MURIT ATUNCI ???
Dacă din moartea noastră, nu faceţi rug de lacrimi,
Din viaţa noastră dusă, nu înălţaţi biserici
Dacă jertfirea noastră, nu v-a spălat de patimi,
Sunteţe infanticizi...! O gloată de isterici
Pornită de-o minciună, pe-un drum pierdut, pustiu
Ce urlă-aiurea-n criză, până-şi găseşte naşul,
Să-i mâne pe nebuni la loc, în balamuc...
Iar pentru morţi, e bun doar târnul şi făraşul...
Şi-apoi, sunt duşi în „cinste” la groapa de gunoi
Şi-aşa de ochii lumii, să potolească gloata,
Se trage-o vorbărie, se zice că-s „eroi”
Turnându-se pe ei, uitare cu lopata!!!...
Mai ştiţi cum am pierit striviţi de tanc, sub şine???
Sau seceraţi de gloanţe, mămică şi tătic???
Noi, am murit în stradă, s-aveţi un colţ de pâine,
Pe care nu-l aveţi! Şi nu faceţi nimic!!!...
lucia secoşanu
66
... Copiii voştri-s morţi, şi plâng în roua serii
Copiii voştri plâng, când văd i-aţi uitat!
Şi i-aţi uitat, fiindcă duceţi jugul poverii...
Aceleiaşi poveri, de care n-aţi scăpat!!
E poate doar mai mare şi nu ziceţi nimic!
Pe noi, ne-aţi omorât, şi-o duceţi şi mai greu!
Bunică şi bunic! Mămică şi tătic!
Fiindcă ne-aţi uitat, vă bate Dumnezeu...
Fiindc-am crezut în voi! Că... vreţi să fie altcum,
Ca leii am ieşit să cerem liberatate...
Mămică şi tătic, de ce ne-aţi scos în drum,
Dacă ştiaţi că nu vreţi nici pâine, nici dreptate...?!
Voi ne-aţi adus pe lume! De ce ne-aţi alungat??
Să plângem azi zadarnic în florile din glastră??
Eram copiii voştri! Copii ce i-aţi uitat...
Că, n-am murit de gloanţe, ci de uitarea voastră...
lacrimi vii pentru doruri moarte
67
Mămică şi tătic, de-aici, de nefiinţă,
Vă dăruim iertarea, chiar dacă ne-aţi ucis !
Cu toate c-aţi uitat de noi şi de credinţă
De-aici, de nicăieri, vă sărutăm, în vis...
Adio deci mămică şi-ncearcă să trăieşti
Cu ce ţi-o mai da Domnul şi mai puţină pâine...
Rămâi cu bine tată, şi vezi cum drămuieşti
Ţigările-ţi puţine... Ca să mai ai şi mâine...
lucia secoşanu
68
MMEESSAAGGEERRUULL NNEEDDOORRIITT
Sunt mesagerul tristelor gândiri,
Durerii, ne-mbrăcată în cuvânt,
A lacrimii, uscată-n amintiri
Și-s huiduit că sunt... ceea ce sunt!
Şi, sunt făcut să nu anunţ plăcerea
Şi-n tolba mea ţin dorurilor, vamă.
Fireşte, nu-s iubit şi nicăierea
Nu întâlnesc decât aceeaşi teamă,
De adevărul care ne-nconjoară
De viitorul nostru ticălos...
Şi vrem cu toţi durerea, să nu doară,
Dar vrem abstract, steril, fără folos!
Sunt mesager al disperării mute,
Al surdei înţelegeri între fraţi,
Căci nimeni! Nimeni n-are timp s-asculte,
Sau să răspundă când sunt întrebaţi...
lacrimi vii pentru doruri moarte
69
În goana lor după un dram de pâine,
Sunt lupi în haită, care-şi cată loc,
La masa împlinirii. Şi-astfel, mâine,
Avea-vor poate parte de noroc...
Sunt mesager al disperării ! Da!
Şi am curaj să spun tot ce ne doare
Căci, trebuie să-nceapă cineva
Să spună adevărul, clar şi tare!
Că, ce se-ntâmplă astăzi dragii mei,
E prea periculos. Şi n-avem vreme
Să mirosim zăpada-n ghiocei,
Când viaţa, pentru soarta ei se teme...
Căci astăzi, despre vis şi gingăşie,
Putem vorbi doar la trecut. Grotesc...
Când nu mai ştim ce-i aia armonie,
Cuvinte ce nu dor, eu nu
găsesc...
lucia secoşanu
70
Şi-s mesagerul ratăcirii noastre,
Ce doare crunt în fiece atom,
Şi face drum de rană printre astre,
Şi-mi pare rău că, sunt şi eu, tot ... om...
Nu merit deci iubire, elogii, vorbe dulci,
Eu, nu vă cânt poeme ce vă adoarme chinul!
Vreau doar să ne trezim din rele. Şi atunci,
Din mesager al spaimei, voi preaslăvi seninul...
... Până atunci, mă iartă tu, cel ce nu mă placi.
Nu pot să-mi tac mesajul ce-ţi tulbură visarea !
Decât să mă acuzi, mai bine vezi cum faci,
Ca vieţii, dar divin, să-i netezeşti cărarea...
lacrimi vii pentru doruri moarte
71
ÎÎNN GGEENNUUNNCCHHII VVĂĂ RROOGG......
Daţi-mi înapoi visele ce mi-aţi furat
Să bat cîmpii, e... dreptul meu omenesc...
Lăsaţi-mă să mai cred într-un lucru curat,
Să cred că-s iubit şi să vreau să iubesc...
Lăsaţi-mă să mă mint... Aşa e normal,
Ca să pot să păşesc înc-un pas mai departe...
Să mă-mbăt cu nectarul din golu-mi pocal
Ca să pot să mai fac, înc-un pas, către moarte...
Lăsaţi-mă prost ! Sunt om, deci sunt laş...
De ce să mă chinui, pentru că ştiu?!...
Mai am pân-ajung să pasc pe imaş...
Şi chiar de-o să pasc, o să pasc, cât sunt viu!!!...
lucia secoşanu
72
Şi viu cât mai sunt, nu vreu să mai sufăr...
Daţi-mi pilule, să nu mă mai doară,
Viaţa-mi, diademă din petale de fluturi
Prinsă în plete de doruri şi-ocară...
Şi fiindcă trăiesc. Şi fiindcă viu sunt,
Şi fiindcă viaţa se stinge-n nevoi,
Atât cât mai stau pe bătrânul Pământ,
Vă rog în genunchi, daţi-mi visu-napoi....
lacrimi vii pentru doruri moarte
73
SSPPOOVVEEDDAANNIIEE
Mă spovedesc la Tine, Doamne!
Nu să mă ierţi! Nu mi-e sortit,
Când am păcatu-nfipt în carne
Şi am uitat să fiu smerit…
Iar, vina mea, e mult prea mare
Şi-n iad m-oi duce-odat’ cu ea!
Da-i iartă Doamne pe-ăia care
M-au otăvit de sunt aşa…
Îi ia pe ei te rog la Tine,
Ca-n iad măcar, să fiu scăpat!
Şi-n smoală fiartă, mi-o fi bine
De-I iei!... Şi-oi sti că m-ai iertat!
C-atunci, de oameni, voi scăpa!
Şi-oi râde când sunt pus la fiert…
Căci asta este vina mea:
Pe oameni, nu mai pot să-i iert!
lucia secoşanu
74
Da’-n oameni, cum să cred din nou
Când sunt sperjuri şi când sunt falşi…
Când n-au la sărutări ecou
Şi-n forme strâmbe, s-au dat, traşi…
S-au învăţat să strige „ura”
S-aplaude, să lingă cizma,
Şi, de minciuni li-i plină gura
Şi-şi binecuvântează… clisma!...
Şi-s spondilozici înrăiţi
Mergând plecaţi în faţa ţoalei
Purtată „demn” de ipocriţi
Ce au schimbat faţa moralei…
Pe oameni, cum să-i mai respect,
Când se iubesc ca-n haită câinii…
Şi-oricine-i virtual suspect,
C-ar vrea (!) să ştie preţul pâinii…
Când sărăcia-i explicată
Cu vorbe grase şi umflate
Şi vorbele ţin loc de faptă
Şi n-am unde căta dreptate???
lacrimi vii pentru doruri moarte
75
Şi-n orice clipă sunt furat,
Mai rău ca ieri şi azi şi mâine!
Ca mâţa moartă sunt purtat
Din gard în gard, în colţi de câine…
Şi dacă vorba mi-o ridic
Şi-mi spun părerea-n gura mare
Sunt acuzat că-s inamic
Al sfintei gloate proletare!
Ce şi-a băgat în cap doar dreptul
De-a fi săracă pe vecie!
Şi, fiecare-i înţeleptul
Care slăveşte-n agonie
Ce-a învăţat în a lui viaţă:
Să rabde mut purtând ţucalul…
Şi, negândind, pe hoţ răsfaţă
Şi-i umple cu nectar pocalul…
Şi Doamne! Cum să-i plac pe oameni
Când nici chiar Tu nu-i mai iubeşti…
Când nu-Ţi mai pasă chiar de nimeni…
Şi faţa-Ţi sacră, Ţi-o fereşti,
lucia secoşanu
76
Să nu-i zăreşti pe cei ce plâng,
Pe cei ce mor, să nu îi vezi
Pe cei care cureaua-şi strâng,
Crezând aiurea în „cai verzi”…
Să nu zăreşti pe cei ce fură!
Şi mint, lărgindu-şi guleru’
C-atunci, încrâncenat de ură
Zău! Ai păcătui şi TU!!!
… Şi nu-i mai rabd, cum vezi prea bine
Că m-au făcut de-am căpiat!
Şi, Te-au pocit chiar şi pe Tine!
Şi e păcat! Mare păcat!...
lacrimi vii pentru doruri moarte
77
EERROOUULL......
Ai învins sărmane ! Eşti erou!
Cu funia la gât şi cu cuţitu-n coastă...
Furia disperării tale, are şi astăzi ecou.
E mai slab decât ieri, da’-n gânduri adastă...
În zile ploioase, triste şi goale
Mai oftează câte unul pentru jertfa-ţi deşartă...
În faţa amintirii faptelor tale,
O lacrimă uscată, speranţa aşteaptă...
Tu ai murit şi cu tine murit-a trecutul...
În flori te-au îngropat, în minciuni şi uitare.
Credeai că moartea ta, va marca începutul
Unui nou bun, sincer şi liber sub soare!?
Te-au minţit copile, te-au minţit!
Carne de tun, unealtă-ai fost, iată:
Libertatea-ţi dorită încă nu a venit
Iar singurătatea din groapă, nu iartă...
lucia secoşanu
78
În curând, veni-vom cu toţii la tine,
Să nu mai fii singur şi trist şi uitat...
Poate aşa vom avea o bucată de pâine,
În chip de colivă, din grâu nou, curat...
Şi, jertfa jertfirilor noastre uitate,
Trezi-va viaţa în trupuri uscate
Deschide-va poate portiţe-ncuiate
De lupi şi hiene... Şi în libertate
Păşi-vom sub bolţi de curată dreptate
Găsi-vom poteca ascunsă de-acei
Ce nu au pe lume, nici suflet, nici moarte
Ci doar interesele lor de mişei...
Şi viaţa vieţilor noastre distruge
Ca pâinea lor scârnavă să fie mai mare
Iubirea, speranţa, voinţa ne smulge
Şi crezul în bine, cu-ncetul ne moare...
Veni-vom copile în liniştea ta
Şi daruri grozave, ţi-om aduce sub arme:
Pe cei ce mort te-au crezut, ţi-i vom da
Ca viaţa-ţi pierdută, să îi condamne...
lacrimi vii pentru doruri moarte
79
ZZII DDEE IIAARRNNĂĂ......
Zi de iarnă zbuciumată
Binecuvântată-ai fost
Şi slăvită şi cântată
Însă vezi? Fără de rost...
Am crezut că ai venit
Să ne scapi de Anticrist.
Dar acum, sub văl cernit
Adevăru-i tare trist...
Zi de iarnă, zi turbată
Ce-ai cătat în calendar
Când ştiai c-ai fost lăsată
S-aduci moartea în zadar?...
Poate-ai fost şi tu minţită
Poate plângi că te-ai născut
Şi c-ai fost aşa sortită
Să faci răul ce-ai făcut...
lucia secoşanu
80
’geaba-i plânsul de acuma
Şi regretu-i în zadar...
Zi de gloanţe şi de fum
Ce-ai cătat în calendar???
Astăzi, când vezi bine jalea
Ce-ai adus şi ocrotit
Nu-ţi mai plânge disperarea
Când ştii bine: Ai minţit!...
Testamentu-n gura mare
De ni l-ai aduce-n dar,
Tot n-ai şterge cu uitare
Sângele din calendar...
Vezi mai bine ce poţi face
Şi ca bunul gosăpodar
Adu pâine, adu pace
Că tot stai în calendar...
lacrimi vii pentru doruri moarte
81
Ca să ştim şi tu şi noi
Pentru ce în zi de jar
Pruncii, ne-au ajuns eroi
Şi-au rămas în calendar...
Zi de iarnă. Te deşteaptă
Şi repară aşadar
Răul ce-ai făcut, ca dreaptă
Să rămâi în calendar...
lucia secoşanu
82
lacrimi vii pentru doruri moarte
83
ccuupprriinnss
prefaţă ........................................................................................................................... 3
CAMPANIE ELECTORALĂ ........................................................................................ 7
EROI AU FOST... EROI, SUNT ÎNCĂ? ...................................................................... 9
NU MAI VREM STELE ............................................................................................. 12
SCRISOARE CĂTRE IUBITA FIULUI MEU ......................................................... 15
IUBIŢILOR NOŞTRI CONDUCĂTORI!................................................................. 19
ŞTIU DE CE... .............................................................................................................. 20
SLAVĂ OAMENIOLR „DE BINE”........................................................................... 23
PROSTUL .................................................................................................................... 24
VĂLURI CERNITE..................................................................................................... 28
EA .................................................................................................................................. 31
RETRAGE-TE „MĂI DRAGĂ”! ............................................................................... 33
VALUL… ...................................................................................................................... 36
TRENUL MINCIUNII... ............................................................................................. 39
REVOLUŢIE... ............................................................................................................. 42
SUNTEM O SLEAHTĂ DE GOLANI!..................................................................... 45
PERUŞUL .................................................................................................................... 47
lucia secoşanu
84
VINO DOAMNE-N ROMÂNIA! .............................................................................. 49
NU SUNT SINGUR TOTUŞI .................................................................................... 52
NU MAI AM DIMINEŢI ........................................................................................... 54
NEODEMOCRATUL ................................................................................................. 55
LOC „REZERVAT”!... ................................................................................................. 58
N-AVEŢI NIMIC DE SPUS??? ................................................................................. 60
EU, NU-NDEMN LUMEA LA REVOLTĂ... ........................................................... 61
ULTIM GÂND, DE BUN RĂMAS... ......................................................................... 63
MESAGERUL NEDORIT .......................................................................................... 68
ÎN GENUNCHI VĂ ROG... ........................................................................................ 71
SPOVEDANIE ............................................................................................................. 73
EROUL.......................................................................................................................... 77
ZI DE IARNĂ............................................................................................................... 79
cuprins ........................................................................................................................ 83
Administraţie Cronopedia
MANAGER: Lenuş Lungu
REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela Sauciuc REDACTIOR: Delia Dtăniloiu
Procesare şi suport IT
Ioan Muntean