LOGISTICA ȘI DISTRIBUȚIA MĂRFURILORbv.ucdc.ro/bv/M_3_Logistica_si_distributia_marfurilor...7 8.3.1 Factorii specifici, scopul și deciziile managementului stocurilor 37 8.3.2 Definirea

ALEXANDRU BURDA OANA MIHAELA ORHEIAN

LOGISTICA ȘI DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR

Manual de studiu individual

2

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR“FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI COMERCIAL

ALEXANDRU BURDA OANA MIHAELA ORHEIAN

LOGISTICA ȘI DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR

Manual de studiu individual

4

5

CUPRINS

INTRODUCERE 9

Unitatea de studiu 1LOGISTICA MĂRFURILOR 11

1.1. Introducere 111.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 111.3. Conţinutul unităţii de studiu 11

1.3.1. Definirea logisticii mărfurilor 111.3.2. Misiunea logisticii mărfurilor 12

1.4. Îndrumar pentru autoverificare 12

Unitatea de studiu 2SISTEME LOGISTICE 14

2.1. Introducere 142.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 142.3. Conţinutul unităţii de studiu: 14

2.3.1 Definirea sistemului logistic 152.3.2 Lanţul de aprovizionare-livrare 152.3.3 Fluxurile în lanţul de aprovizionare-livrare 152.3.4 Canalul logistic 152.3.5 Sistemul logistic al firmei 15


Unitatea de studiu 3LOGISTICA INTEGRATĂ 18

3.1. Introducere 183.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 183.3. Conţinutul unităţii de studiu: 18

3.3.1 Definirea conceptului de logistică integrată 193.3.2 Costul logistic total 193.3.3 Canalul logistic total 19


Unitatea de studiu 4ACTIVITĂŢILE LOGISTICE 21

4.1. Introducere 214.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 214.3. Conţinutul unităţii de studiu 21

5

6


Unitatea de studiu 5COSTURILE LOGISTICE 24


5.3.1 Definirea, scopul și structura mixului logistic 255.3.2 Factori de influență ai structurii mixului logistic 255.3.3 Costurile în stuctura mixului logistic 25


Unitatea de studiu 6MANAGEMENTUL ACHIZIŢIEI 28


6.3.1 Conceptul de achiziţie 296.3.2 Conţinutul managementului achiziţiei 296.3.3 Obiectivele managementului achiziţiei 296.3.4 Contribuţia managementului achiziţiei la profit 29


Unitatea de studiu 7STRATEGIA DE ACHIZIȚIE 32

7.1 Introducere 327.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 327.3 Conţinutul unităţii de studiu 32

7.3.1 Elaborarea strategiei privind sursele de achiziţie 327.3.2 Stabilirea relaţiilor cu furnizorii 337.3.3 Identificarea, evaluarea şi selecţia furnizorilor 337.3.4 Stabilirea variantelor de achiziţie 34


Unitatea de studiu 8MANAGEMENTUL STOCĂRII 36


6

7

8.3.1 Factorii specifici, scopul și deciziile managementului stocurilor 378.3.2 Definirea stocurilor 378.3.3 Rolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmei 37


Unitatea de studiu 9TIPOLOGIA STOCURILORILOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR 39

9.1. Introducere 399.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 399.3. Conţinutul unităţii de studiu, . 399.4. Îndrumar pentru autoverificare 40

Unitatea de studiu 10MANAGEMENTUL DEPOZITĂRI 42

10.1 Introducere 4210.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 4210.3 Conţinutul unităţii de studiu 42

10.3.1 Rolul depozitelor în sistemul logistic al firmei 4210.3.2 Funcţiile depozitelor în sistemul logistic al firmei 43


Unitatea de studiu 11TIPOLOGIA DEPOZITELOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR 45


11.3.1 Clasificarea depozitelor după tipul de marfă depozitată şi condiţiile de depozitare 4611.3.2 Clasificarea depozitelor după rolul îndeplinit 4611.3.3 Clasificarea depozitelor după forma de proprietate 4611.3.4 Selecţia tipului de depozit 4611.3.5 Amplasarea depozitelor 4711.3.6 Variante strategice de depozitare 4711.3.7 Aranjarea produselor în depozit 47


Unitatea de studiu 12DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR 49


12.3.1 Natura distribuţiei mărfurilor 50

7

8

12.3.2 Modele de canale de distribuţie a mărfurilor 5012.3.3 Logistica prin terţi (3PL) 5112.3.4 Managementul aprovizionării la vânzător (VMR) 5112.3.5 Sisteme de planificare a producţiei 51


BIBLIOGRAFIE 53

Răspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare 55

8

9

INTRODUCERE

Disciplina Logistica și distribuția mărfurilor tratează ansamblul problemelor teoretice, metodologice şi practice ale logisticii mărfurilor, ca management al circulației bunurilor respectiv ale distribuției acestora, în contextul economiei de piață actuale. Este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor de domeniu fiind utilă studenților care studiază la profilul de management al unităților comerciale și din domeniul turismului, potețiali specialiști în acivitatea practică implicând aspecte legate de circulația și distribuția fizică a bunurilor.

Pe baza studierii conţinutului concret şi a aspectelor specifice circulației și distribuției fizice a bunurilor, cursul îşi propune generalizarea şi teoretizarea activităţii practice, desprinderea tendinţelor pe care le manifestă evoluţia acitivităților logistice și de distribuție a bunurilor, validarea ştiinţifică a metodelor şi experienţelor practice din ţara noastră şi de pe plan mondial, în vederea creşterii eficienței și eficacității operațiunilor economice specifice funcționării firmelor din domeniile comerțului și turismului.

Obiectivele cursului

Obiectivele principale ale cursului sunt (1) Însuşirea noţiunilor şi cunoştinţelor necesare înţelegerii mecanismelor şi proceselor specifice activităţii logistice desfăşurate în cadrul firmelor de distribuţie a bunurilor de consum şi de turism, respectiv (2) dobândirea cunoştinţelor necesare înţelegerii relaţiilor existente între mecanismele şi procesele specifice logisticii şi distribuţiei bunurilor de consum şi celelalte activităţi desfăşurate în cadrul unei firme de comerţ şi turism, în scopul realizării unei activităţi de management eficiente.

Competenţe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va fi în măsură: - să identifice termeni, relaţii, procese, să percepă relaţii şi conexiuni în cadrul disciplinelor de

studiu;- să utilizeze corect termenii de specialitate din domeniul logisticii și distribuției mărfurilor;- să definească concepte ce apar la disciplina Logistica și distribuția mărurilor;- să capete o capacitate de adaptare la noi situaţii apărute pe parcusul studierii disciplinei Logistica

și distribuția mărurilor.- să realizeze conexiuni între noţiuni specifice domeniului comerţului cu bunuri;- să descrie stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activităţii la disciplina Logistica

și distribuția mărurilor;- să transpună în practică cunoştinţele dobândite în cadrul cursului;- să adopte un comportament etic în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor;- să colaboreze cu specialişti din alte domenii.

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material publicat pe Internet sub formă de sinteze, studii de caz, necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.

9

10

Structura cursuluiCursul este compus din 11 unităţi de studiu:

Unitatea de studiu 1 LOGISTICA MĂRFURILOR (2 ore)Unitatea de studiu 2 SISTEME LOGISTICE (2 ore)Unitatea de studiu 3 LOGISTICA INTEGRATĂ (2 ore)Unitatea de studiu 4 ACTIVITĂŢILE LOGISTICE (3 ore)Unitatea de studiu 5 COSTURILE LOGISTICE (3 ore)Unitatea de studiu 6 MANAGEMENTUL ACHIZIŢIEI (2 ore)Unitatea de studiu 7 STRATEGIA DE ACHIZIȚIE (3 ore)Unitatea de studiu 8 MANAGEMENTUL STOCĂRII (2 ore)

Unitatea de studiu 9 TIPOLOGIA STOCURILORILOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR (2 ore)

Unitatea de studiu 10 MANAGEMENTUL DEPOZITARII (2 ore)

Unitatea de studiu 11 TIPOLOGIA DEPOZITELOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR (3 ore)

Unitatea de studiu 12 DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR (2 ore)

Teme de control (TC)Temele de control se vor derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea următoarele

tematici: 1. Integrarea, natura activităților și costurile logistice (unitățile de studiu 1 - 5)2. Strategia privind sursele de aprovizionare și variantele strategice de achizitie a bunurilor

(unitățile de studiu 6 - 7)3. Criterii și clasificarea stocurilor și a depozitelor în sistemele logistice (unitățile de studiu 8 - 11)4. Clasificarea distribuitorilor comerciali și funcțiile distribuției comerciale a bunurilor (unitatea

de studiu 12)

Bibliografie obligatorie: 1. Burda, Alexandru. (2011). Logistica şi distribuţia mărfurilor, suport de curs – Ediţia a III. Bucureşti:

Editura ProUniversitaria.

Metoda de evaluare:

Examenul final la această disciplină este o probă de verificare scrisă, cu o pondere de 60% din nota finală la disciplină, format din 35 de întrebări grilă simple, fiind luată în considerare și rezultatele la temele de control și testele de verificare, în proporție de 40%.

10

Unitatea de studiu 1LOGISTICA MĂRFURILOR

Cuprins1.1. Introducere1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 1.3. Conţinutul unităţii de studiu

1.3.1. Definirea logisticii mărfurilor 1.3.2. Misiunea logisticii mărfurilor

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

1.1. INTRODUCERE

Deşi în prezent logistica reprezintă o componentă fundamentală a activităţii comerciale, ea este încă interpretată în numeroase modalităţi atât de către practicieni, cei care desfăşoară concret activităţi economice (comerciale sau de producţie) cât şi de către specialişti, teoreticieni şi cercetători din domeniu economic. Această situaţie determină încă o înţelegere greşită sau în orice caz diferită de la caz la caz a semnificaţiei sale conceptuale.

1.2. OBIECTIVELE ŞI COMPETENŢELE UNITĂŢII DE STUDIU

Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea semnificaţiei logisticii, ca activitate economică, prin definirea sa şi a acelor

concepte conexe care permit interpretarea rolului său strategic în desfăşurarea distribuţiei mărfurilor.

Competenţele unităţii de studiu: Creşte capacitatea de înţelegere şi de decizie în activităţile comerciale legate de circulația

mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

1.3. CONŢINUTUL UNITĂŢII DE STUDIU

Logistica mărfurilor urmăreşte livrarea materialelor şi a bunurilor în cele mai bune condiţii, la cel mai bun moment, în cel mai bun loc, clientului care l-a solicitat şi la cel mai corect cost. Logistica are în vedere managementul fluxului de bunuri între furnizarea de materii prime şi utilizarea finală.

1.3.1. Definirea logisticii mărfurilorLogistica mărfurilor are în vedere planificarea, controlul şi

accelerarea fluxurilor şi a tuturor informaţiilor asociate acestuia în interiorul întreprinderilor (Ghiani, Laporte și Musmanno 2004, 1). În cazul bunurilor, principala problemă care trebuie rezolvată prin intermediul logisticii este când şi cum trebuie achiziţionate, deplasate, stocate şi livrate acestea (mărimii economice a comenzii). Probleme de natură logistică sunt prezente şi în cazul funcţionării firmelor care comercializează servicii dar

11

12

natura producerii şi comercializării acestora determină necesitatea unei abordări complet diferite a logisticii.

1.3.2. Misiunea logisticii mărfurilorMisiunea logisticii mărfurilor este misiunea logisticii care ar consta în

furnizarea bunurilor şi serviciilor la locul, timpul şi în condiţiile solicitate de client cu obţinerea unui maxim de profit.

1.4. ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICARE

Concepte şi termeni de reţinut:• fluxul de bunuri; • accelerarea fluxurilor • managementul fuxurilor;• misiunea logisticii;• reducerea costurilor;

Studii de caz:1. Evidențierea aspectelor specifice definiției complexe a logisticii mărfurilor în activitatea

întreprinderilor de comerț/turism;2. Evidențierea felului în care poate fi îndeplinită misiunea logisticii mărfurilor la nivelul unei

întreprinderi.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Care este modul de definire a logisticii mărfurilor de către Asociaţia Europeană de

Logistică?2. Care este semnificația felului în care definește logistica mărfurilor Asociaţia Europeană de

Logistică?3. Cum poate fi definiță logistica mărfurilor în relație cu nivelul la care este servit clientul?4. Cum poate fi definită logistica mărfurilor, ca managment al fluxului de bunuri?5. Cum este definită logistica mărfurilor în raport cu realitatea din practica economică? 6. Cum este definită logistica mărfurilor ca proces triplu?7. Care sunt aspectele fundamentale ale logisticii mărfurilor, scoase în evidență de definția sa

complexă?8. Explicați caracterul managerial al logisticii mărfurilor.9. Explicați relația dintre logistica mărfurilor și implementarea sistemelor de tip Asigurare-

calitate.10. Care sunt cele trei componente care permit considerarea logisticii mărfurilor ca o metodă de

creştere a eficienţei activităţii unei firme.

Test de evaluare/autoevaluare1. Cea mai complexă definiţie arată că logistica este:a) un proces triplu de planificare, aprovizionare şi onorare a unei comenzi; b) un proces simplu de planificare, aprovizionare şi onorare a unei comenzi; c) un proces amplu de planificare, aprovizionare şi onorare a unei comenzi; d) un proces dublu de planificare, aprovizionare şi onorare a unei comenzi care permite satisfacerea dorinţelor clientului.

2. Unul dintre aspectele fundamentale ale logisticii pune accentul pe:a) amploarea spaţială a distribuţiei fizice; b) integrarea serviciilor în activităţile logistice; c) scopul operaţiunilor de distribuţie fizică; d) fluxul fizic al materiilor prime.

3. Conceptul de logistică include toate activităţile necesare managementului fluxului de bunuri:a) între producţie şi asamblare; b) între componentele firmei; c) între furnizarea de materii prime şi utilizarea finală; d) între distribuţie şi clientul final

12

13

4. Unul dintre obiectivele fundamentale ale logisticii este:a) atingerea unui nivel scăzut de servire la cele mai scăzute costuri posibile; b) atingerea unui nivel ridicat de servire la cele mai mari costuri posibile; c) atingerea unui nivel ridicat de servire indiferent de costuri; d) atingerea unui nivel ridicat de servire la cele mai scăzute costuri posibile.

5. Misiunea logisticii este în esenţă furnizarea bunurilor către client:a) cu obţinerea unui profit minim; b) indiferent de profit; c) cu obţinerea unui profit maxim; d) cu obţinerea unui profit mediu.

Bibliografie obligatorie

1. Burda, Alexandru. Logistica şi distribuţia mărfurilor, suport de curs – Ediţia a III. Bucureşti: Editura ProUniversitaria, 2011.

13

14

Unitatea de studiu 2SISTEME LOGISTICE

Cuprins2.1 Introducere2.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 2.3 Conţinutul unităţii de studiu

2.3.1 Definirea sistemului logistic 2.3.2 Lanţul de aprovizionare-livrare 2.3.3 Fluxurile în lanţul de aprovizionare-livrare2.3.4 Canalul logistic2.3.5 Sistemul logistic al firmei

2.4 Îndrumar pentru autoverificare

2.1 INTRODUCERE

Fluxul de bunuri şi servicii este posibil numai în condiţiile existenţei unui sistem logistic. La nivelul acestuia logistica are ca obiectiv managementul şi accelerarea acestui flux prin coordonarea şi integrarea activităţilor implicate în obţinerea, deplasarea, stocarea, transportul şi distribuţia produselor. Practic, aceste activităţi au loc în cadrul lanţurilor de aprovizionare-livrare care prin implementarea logisticii ca metodă de management strategic al fluxului de bunuri se transformă în canal logistic.

2.2 OBIECTIVELE ŞI COMPETENŢELE UNITĂŢII DE STUDIU

Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea semnificației conceptului de sistem logistic, înțelegerea felului în care poate fi

analizat modul acestuia de funcționare ca structură care asigură desfășurarea circulației bunurilor și în același timp ca structură care permite funcționarea firmelor. Înțelegerea felului în care logistica mărfurilor contribuie la funcționarea sistemelor logistice prin adăugarea la acesat a unor importante elemente de natură calitativă.

Competenţele unităţii de studiu: Creşte capacitatea de înţelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între

întreprinderi. Crește capacitatea de decizie în activităţile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.


2.3 CONŢINUTUL UNITĂŢII DE STUDIU

Unitatea include ca principale probleme abordate (1) definirea sistemului logistic, (2) definirea unui lanț de aprovizionare livrare, (3) explicarea naturii fluxurilor care se desfășoară în interiorul unui lanț de aprovizionare livrare, (4) definirea conceptului de canal logistic și (5) explicarea structurii și funcționării sistemului logistic al unei firme.

14

15

2.3.1 Definirea sistemului logistic

Sistemul logistic este ansamblul resurselor fizice, al infrastructurii informatice, al persoanelor şi procedurilor care fac posibil fluxul de bunuri şi transmiterea de informaţii de la punctul de origine – aprovizionarea cu materii prime – până la punctul de utilizare/consum – recepţia produselor finite de către clienţii finali.

Numărul firmelor care alcătuiesc un sistem logistic este dependent de capacitatea acestora de a îndeplinii cele patru funcţii fundamentale de preluare, procesare, transport şi distribuţie a materiilor prime, materialelor şi produselor finite rezultate din acestea, către utilizatorul/consumator.

2.3.2 Lanţul de aprovizionare-livrare

Lanţul de aprovizionare-livrare poate fi definit ca un sistem logistic complex în care materiile prime sunt transformate în produse finite şi distribuite utilizatorilor-consumatorilor finali. Structura lanţului de aprovizionare-livrare nu este rigidă. Ea poate fi adaptată necesităţilor agenţilor economici implicaţi şi/sau necesităţilor clienţilor sau pieţei pe care se desfăşoară fluxul de bunuri ori caracteristicilor diverselor ramuri economice sau ale obiectului fluxului (bunuri sau servicii).

Atât cele trei componente majore ale lanţului de aprovizionare-livrare cât şi diversele subfacilităţi reprezentate de agenţi economici sunt legate între ele cu ajutorul sistemelor de transport care pot folosi de la unul la mai multe tipuri de mijloace pentru a asigura legături simple (două firme) sau complexe.

2.3.3 Fluxurile în lanţul de aprovizionare-livrare

În structura fizică a unui lanţ de aprovizionare livrare se desfăşoară un flux de bunuri şi materiale respectiv unul de informaţii. Fluxul de bunuri se desfăşoară dinspre sursele de materii prime către clienţii finali dar se poate desfăşura şi în sens invers. Fluxul de informaţii se desfăşoară în ambele sensuri, deşi în general se accentuează componenta sa inversă fluxului de bunuri.

Obiectul logisticii mărfurilor îl reprezintă atât gestionarea fluxurilor cât mai ales accelerarea acestora în primul rând prin reducerea timpilor de staţionare a obiectului fluxurilor.

2.3.4 Canalul logistic

Canalul logistic reprezintă un lanţ de aprovizionare-livrare având ca scop livrarea bunurilor şi administrarea corespunzătoare a fluxului acestora în sensul îndeplinirii misiunii logisticii. El asigură disponibilitatea spaţială şi temporală a bunurilor şi serviciilor asociate, constituind sistemul principal de asigurare şi creştere a nivelului de servire a clienţilor şi totodată de diferenţiere şi creştere a competitivităţii agenţilor economici.

2.3.5 Sistemul logistic al firmei

Sistemul logistic al unei firme include aprovizionarea, activităţile de susţinere şi distribuţia fizică. La fel ca şi în structura canalului logistic, eficienţa funcţionării sistemului logistic al unei firme presupune accelerarea fluxurilor interne de materii prime, bunuri și materiale echivalentă cu o scădere a costurilor interne ale funcționării firmei.

Operaţiunile care alcătuiesc sistemul logistic al unei firme se împart în operaţiuni logistice primare respectiv operaţiuni logistice de susţinere. Operaţiunile logistice primare sunt implicate în mişcarea fizică a bunurilor şi

15

16

serviciilor asociate şi includ logistica internă, producţia, logistica externă, marketingul şi vânzările, serviciile postvânzare. Operaţiunile logistice de susţinere sunt achiziţia, dezvoltarea tehnologică, managementul resurselor umane şi infrastructura firmei.

2.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICARE

Concepte şi termeni de reţinut:• sistem logistic; • lanț de aprovizionare-livrare;• canal logistic;• sistem logistic al unei firme;• operațiuni logistice;

Studii de caz:1. Evidențierea structurii unui lanț de aprovizionare-livrare/canal logistic corespunzător

circulației unei anumite categorii de bunuri.2. Analiza structurii sistemului logistic al unei firme de comerț.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Să se definească sistemul logistic.2. Să se definească lanțul de aprovizionare-livrare.3. Să se definească canalul logistic.4. Să se definească structura sistemului logistic al firmei.5. Să se prezinte operațiunile logistice.6. Să se definească valoarea totală a ofertei respectiv valoarea oferită clientului.7. Să se definească natura distribuției fizice în sistemul logistic al unei firme.8. Să se definească natura distribuției activității de aprovizionare în sistemul logistic al unei

firme.9. Ce reprezintă operațiunile logistice primare?10. Ce reprezintă operațiunile logistice de susținere?

Test de evaluare/autoevaluare1. Conform definiţiei sale complexe, sistemul logistic:a) face posibilă vânzarea bunurilor; b) face posibil fluxul de bunuri; c) face posibil fluxul de persoane; d) face posibilă distribuţia bunuri..

2. Numărul firmelor care alcătuiesc un sistem logistic nu este dependent de îndeplinirea:a) funcţiei de transport; b) funcţiei de depozitare; c) funcției de distribuţie; d) funcției de procesare

3. În lanţul de aprovizionare livrare, fluxul de bunuri se poate desfăşura şi dinspre:a) bunul finit către materiile prime; b) clientul final către transportatori; c) clienţii finali către sursele de materii prime; d) distribuitori către materiile prime.

4. Valoarea care este oferită clientului reprezintă:a) diferenţa dintre valoarea totală pentru firmă şi costurile generate de obţinerea produsului; b) beneficiile pe care firma le oferă clientului; c) ansamblul beneficiilor pe care clientul le aşteaptă de la un produs sau serviciu; d) diferenţa dintre valoarea totală pentru client şi costurile generate de evaluarea, obţinerea şi utilizarea bunului.

5. Canalul logistic reprezintă:a) un canal de distribuţie având ca scop livrarea bunurilor; b) un lanţ de aprovizionare-livrare având ca scop livrarea bunurilor; c) un sistem logistic având ca scop livrarea bunurilor; d) un lanţ de distribuţie având ca scop livrarea bunurilor.

16

17

6. Nu reprezintă o componentă a sistemului logistic al unei firme:a) distribuţia fizică; b) activităţile de susţinere; c) transportul; d) aprovizionarea.

7. Operaţiunile logistice primare:a) urmăresc cumpărarea produselor de la furnizori sau producători; b) sprijină operaţiunile logistice secundare; c) se află la interfaţa dintre sistemul logistic al firmei şi furnizori; d) sunt implicate în mişcarea fizică a bunurilor.

8. În sistemul logistic al firmei, aprovizionarea se referă la:a) relaţiile cu furnizorii; b) relaţiile cu distribuitorii; c) relaţiile cu clienţii; d) relaţiile cu procesatorii.

9. În sistemul logistic al firmei, activităţile de susţinere a vânzărilor se referă numai la:a) fluxurile de bunuri şi materiale din exteriorul firmei; b) fluxurile de bunuri şi materiale din interiorul firmei; c) fluxurile de materiale dinspre furnizor spre firmă; d) fluxurile de bunuri dintre firmă şi clienţi.

10. În sistemul logistic al firmei, distribuţia fizică urmăreşte:a) integrarea fizică a distribuitorilor în canalul de distribuţie; b) crearea canalelor de distribuţie; c) livrarea produselor de la furnizori; d) să pună bunurile la dispoziţia clienţilor.

Bibliografie obligatorie1. Burda, Alexandru. Logistica şi distribuţia mărfurilor, suport de curs – Ediţia a III. Bucureşti:

Editura ProUniversitaria, 2011.

17

18

Unitatea de studiu 3LOGISTICA INTEGRATĂ


3.3.1 Definirea conceptului de logistică integrată 3.3.2 Costul logistic total3.3.3 Canalul logistic total


3.1 INTRODUCERE

În general, în cazul a numeroşi agenţi economici, activitățile sistemului logistic se desfăşoară şi sunt gestionate fragmentat şi dispersat, necoordonat în cadrul diverselor funcţii ale firmei (Samii 2004, 45). Fiecare are un buget, priorităţi şi sisteme de evaluare proprii. Rezultatul unei astfel de abordări determină încetinirea fluxurilor de bunuri şi apariţia de stocuri în sistemele logistice ale firmelor. De asemenea, fluxurile de informaţii sunt blocate şi automat rezultă o lipsă de coordonare între departamentele specifice ale firmei ca urmare a comunicării deficitare între fiecare funcţie a întreprinderii. Lipsa de coordonare se concretizează cel mai adesea în conflicte între compartimentele firmei care desfăşoară diferitele activităţi logistice sau alte activităţi, în costuri tot mai mari şi decalaje între serviciul logistic oferit de furnizor şi cel aşteptat de clienţi (Bălan 2006, 32). Pe ansamblu, abordarea fragmentară a logisticii influenţează negativ îndeplinirea misiunii logistice. Eliminarea sau evitarea acestor fenomene este considerată posibilă prin intermediul implementării unei logistici integrate.


Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea semnificației conceptului de logistică integrată, înțelegerea felului în care aceasta

crește capacitatea de coordonare și contribuie la creșterea eficienței circulației bunurilor în sistemele logistice ale firmelor și pe ansamblul unui canal logistic.





Unitatea include ca principale probleme abordate (1) definirea conceptului de logistică integrată, (2) a celui de cost logistic total și (3) definirea conceptului de canal logistic total.

18

19

3.3.1 Definirea conceptului de logistică integrată

Logistica integrată are ca scopuri principale reducerea dimensiunii stocurilor, accelerarea suplimentară a fluxului de bunuri prin optimizarea utilizării mijloacelor de transport şi a depozitelor şi creșterea eficienței funcţionării sistemului logistic prin reducerea numărului şi duratei proceselor pe care le implică fiecare componentă a acestuia.

3.3.2 Costul logistic total

Costul logistic total reprezintă suma costurilor activităţilor logistice specifice și este format din costurile de transport, de depozitare, de prelucrare a comenzilor, de stocare şi de producţie definite la nivel de lot. Scopul unei organizaţii ar trebui să fie reducerea costului logistic total mai degrabă decât reducerea separată a costurilor fiecărei activităţi logistice în parte. Conceptul de cost total poate fi aplicat la nivelul sistemului logistic al firmei sau la nivelul canalului logistic în relaţiile dintre diversele firmele care alcătuiesc diversele facilităţi şi subfacilităţi.

3.3.3 Canalul logistic total

Conceptul de canal logistic total presupune abordarea logisticii (managementul strategic al lanţului de aprovizionare-livrare) dintr-o perspectivă interfuncţională. Acesta defineşte felul în care logistica influenţează activitatea economică a firmelor.


Concepte şi termeni de reţinut:• logistică integrată;• cost logistic total;• canal logistic total.

Studii de caz:1. Stabilirea unor soluții de implementare a unei logistici integrate la nivelul unui întreprinderi2. Stabilirea unor modalități de integrare a canalului logistic pentru o categorie de bunuri pe o

piață dată.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Să se prezinte obiectivele logisticii integrate.2. Să se definească costul logistic total.3. Să se definească conceptul de canal logistic total.4. Să se prezinte felul în care poate fi aplicat conceptul de cost logistic total5. Ce definește conceptul de canal logistic total?

Test de evaluare/autoevaluare1. În cadrul logisticii integrate, accelerarea suplimentară a fluxului de bunuri nu rezultă din:a) optimizarea numărului şi a duratei proceselor; b) optimizarea utilizării mijloacelor de transport; c) optimizarea manipulării bunurilor; d) optimizarea utilizării depozitelor.

2. Scopurile logisticii integrate pot fi atinse prin coordonarea unitară a proceselor în cadrul:a) componentelor canalului logistic al firmei; b) componentelor sistemului logistic al firmei; c) componentelor canalului logistic; d) sistemului logistic.

3. În cadrul logisticii integrate, coordonarea unitară a proceselor urmăreşte:a) creşterea eficienţei fluxului; b) creşterea specifică a eficienţei activităţii firmei; c) creşterea globală a eficienţei activităţii firmei; d) creşterea eficienţei stocurilor.

19

20

4. Nu este un scop principal al logisticii integrate:a) reducerea mărimii stocurilor; b) accelerarea suplimentară a fluxului de bunuri; c) creșterea eficienţei funcţionării sistemului logistic; d) optimizarea utilizării mijloacelor de transport.

5. Costul logistic total reprezintă:a) suma costurilor generate de accelerarea fluxurilor; b) suma costurilor specifice operaţiunilor logistice; c) suma costurilor activităţilor logistice specifice; d) suma costurilor de stocare..

6. În ceea ce priveşte abordarea costurilor logistice, scopul unei firme trebuie să fie:a) reducerea costurilor de transport şi stocare; b) reducerea costului logistic de transport; c) reducerea separată a costurilor fiecărei activităţi logistice; d) reducerea costului logistic total.

7. Deciziile privitoare la reducerea costului logistic total nu sunt influenţate de:a) echilibrul dintre nivelul de servire şi transport; b) puterea de negociere; c obiectivele organizaţiei; d) nivelul concurenţei.

8. Eficienţa acţiunii logisticii în interiorul canalului logistic depinde şi de:a) coordonarea exclusivă a logisticii interne; b) integrarea sistemelor logistice ale firmelor; c) un ansamblu disparat şi fragmentat de activităţi; d) eliminarea redundanţelor în activităţile fiecărui departament.

9. Existenţa unui canal logistic total nu este determinată de:a) accelerarea fluxului de bunuri şi informaţii; b) o logistică integrată bazată pe cost total; c) corelaţia dintre logistica integrată în canalul logistic şi respectiv cea din cadrul firmelor; d) integrarea sistemelor logistice ale firmelor.

10. Conceptul de canal logistic total presupune abordarea logisticii:a) dintr-o perspectivă interfuncţională; b) ca un ansamblu disparat şi fragmentat de activităţi; c) ca o coordonare exclusivă a logisticii interne; d) ca o corelaţie între distribuţie şi aprovizionare.



20

21

Unitatea de studiu 4ACTIVITĂŢILE LOGISTICE



4.1 INTRODUCERE

Considerate drept componente ale managementului lanţului de aprovizionare-livrare (Caplice 2003), activităţile specifice logisticii ar fi gestiunea furnizării şi a cererii, gestiunea aprovizionării cu materii prime şi componente, fabricarea şi asamblarea, gestiunea stocurilor şi a depozitării, gestionarea comenzilor, distribuţia şi livrarea către client.


Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea modului și criteriilor de clasficare a activităților de natură logistică, a conținutului

acestora, a deciziilor de natură managerială care sunt luate în mod curent în cadrul acestora, a relațiilor care există între ele, a modului în care acțiunea fiecăreia și interconexiunile dintre acestea influențează felul în care funcționează sistemul logistic al unei firme și implicit canalul logistic în cadrul căreia firma este integrată.





Activitățile logistice cheie pot fi asociate cu nouă activităţi manageriale fundamentale. Aceste activităţi sunt (1) managementul prelucrării comenzilor, (2) managementul achiziţiei, (3) managementul transportului, (4) managementul stocării, (5) managementul depozitării, (6) managementul bunurilor şi materialelor, (7) managementul ambalării, (8) managementul servirii clienţilor şi (9) managementul informaţiilor.

Managementul prelucrării comenzilor (1) include sistemele de preluare a comenzilor clienţilor, de verificare a stadiului de prelucrare a acestora, de comunicare cu clientul şi de onorare concretă a acestora prin livrarea bunurilor. Concret, prelucrarea comenzilor include activităţi de verificare a stocurilor şi a plăţilor, de prelucrare a facturilor şi de stabilire a cantităţilor.

21

22

Managementul achiziţiei (2) are un rol tot mai important în crearea de valoare, în cadrul sistemului logistic ca urmare a extinderii aprovizionării din surse externe organizaţiei.

Managementul transportului (3) este una dintre activităţile fundamentale ale logisticii pornind de la faptul că desfăşurarea fluxului într-un canal logistic presupune circulaţia materiilor prime, materialelor şi bunurilor de la punctul de origine la clientul final. Transportul este adesea considerat ca fiind cea mai importantă componentă unică în costul logistic total.

Managementul stocării şi al depozitării (4-5) reprezintă componente esenţiale în funcţionarea sistemului logistic al unei firme.

Managementul bunurilor şi materialelor (6) are în vedere gestiunea activităţilor legate de manipularea bunurilor şi materialelor. Aceasta cuprinde o arie largă de activităţi care au în vedere practic toate aspectele legate de mişcarea materiilor prime, componentelor, bunurilor semifinite şi finite în interiorul întreprinderilor şi al depozitelor.

Managementul ambalării (7) are ca obiect proiectarea de ambalaje care să răspundă cerinţelor proceselor de manipulare, realizarea de ambalaje care să asigure integritatea produselor pe durata transportului şi păstrării şi asigurarea de ambalaje care să protejeze produsele contra pierderilor şi deteriorărilor.

Managementul servirii clienţilor (8) urmărește planificarea şi stabilirea nivelului de servire a clienţilor şi ajustarea sa în funcţie de evoluţia cerinţelor acestora. Cele trei decizii au la bază previziunea cererii. Din punctul de vedere al logisticii, aceasta implică culegerea şi prelucrarea datelor pentru stabilirea necesarului de aprovizionare, de stocare, de producţie, de transport astfel încât să poate fi realizat un anumit nivel de servire a clientului. Două dintre componentele importante ale managementului servirii clienţilor sunt şi gestiunea retururilor de mărfuri şi materiale şi respectiv a distribuţiei inverse. Gestiunea retururilor de mărfuri este complexă deoarece are ca obiect cantităţi reduse de bunuri care intră în sistem în mod neregulat dinspre client, în sens opus fluxului normal de bunuri finite. Distribuţia inversă implică ridicarea şi eliminarea deşeurilor şi a resturilor rezultate în urma procesului de producţie, vânzare şi ambalare.

Principalele activităţi specifice managementului informaţiilor (9) sunt culegerea şi prelucrarea datelor, analiza informaţiilor, elaborarea rapoartelor, stabilirea unor proceduri de stocare a datelor, controlul fluxului de informaţii.


Concepte şi termeni de reţinut:• managementul prelucrării comenzilor• prelucrarea comenzilor• managementul achiziţiei• managementul transportului• managementul stocării• managementul depozitării• managementul bunurilor şi materialelor• managementul ambalării• managementul servirii clienţilor• servirea clienților• gestiunea retururilor• distribuția inversă• managementul informaţiilor

22

23

Studii de caz:1. Descrieți felul în care se desfășoară principalele activități logistice la nivelul unei

întreprinderi de comerț/turism.2. Analizați modul de organizare și desfășrare a gestiunii retururilor respectiv a distribuției

inverse, la nivelul unei întreprinderi de comerț/turism.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Care sunt cele nouă activități logistice cheie?2. Ce include managementul prelucrării comenzilor?3. Ce reprezintă managementul transportului?4. Ce are în vedere managementul bunurilor şi materialelor?5. Care este obiectul managementului ambalării?6. Ce urmărește managementul servirii clienţilor?7. Care sunt principalele activităţi specifice managementului informaţiilor?8. Care sunt elementele pentru care managementul informaţiilor asigură comunicarea?9. Care este obiectul gestiunii retururilor?10. Ce implică distribuţia inversă?

Test de evaluare/autoevaluare1. Nu este o decizie managerială specifică activităţii logistice de prelucrare a comenzilor:a) definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor; b) consolidarea transporturilor; c) stabilirea procedurilor de primire a comenzilor; d) alegerea variantei de onorare a comenzii.2. Transportul este adesea considerat ca fiind cea mai importantă componentă:a) unică în costul logistic general; b) multiplă în costul logistic total; c) unică în costul logistic total; d) secundară în costurile logistice generale.3. Manipularea bunurilor şi materialelor nu include activităţi de mişcare a:a) bunurilor semifinite şi finite în interiorul depozitelor; b) materiilor prime în interiorul întreprinderilor; c) componentelor în interiorul întreprinderilor; d) personalului în interiorul depozitelor.4. Nu este o funcţie logistică a ambalajului:a) promovarea bunurilor; b) protecţia în timpul transportului şi stocării; c) de a permite produselor să ajungă la clienţi, în condiţiile solicitate de aceştia; d) protecţia şi păstrare a bunurilor.5. Nivelul de servire nu determină:a) proiectarea şi funcţionarea întregului sistemului logistic; b) nivelul ieşirilor sistemului logistic; c) automatizarea sistemului logistic; d) nivelul de performanţă pe care îl oferă organizaţia clienților săi.6. Complexitatea gestiunii retururilor de mărfuri nu este determinată de:a) intrarea bunurilor în sistem în sens opus fluxului normal de bunuri finite; b) intrarea bunurilor în sistem în mod neregulat; c) cantităţile reduse de bunuri intrate; d) distribuția inversă.7. Distribuţia inversă nu implică:a) preluarea bunurilor rămase în urma vânzării; b) ridicarea deşeurilor rezultate din producţie; c) eliminarea deşeurilor rezultate din ambalare; d) ridicarea resturilor rezultate din vânzare.8. Fluxul de informaţii nu asigură comunicarea între:a) cercetare dezvoltare, contabilitate, marketing şi producţie; b) sistemul logistic şi canalul logistic; c) activităţile manageriale specifice logisticii; d) diferitele componente canalului logistic.9. Nu este o activitate specifică managementului informaţiilor:a) culegerea şi prelucrarea datelor; b) analiza informaţiilor; c) evaluarea percepţiei clienţilor; d) stabilirea unor proceduri de stocare a datelor.10. Distribuţia inversă nu poate presupune:a) reprocesare şi/sau reciclare; b) refolosire; c) depozitare temporară; d) circulație temporară.



23

24

Unitatea de studiu 5COSTURILE LOGISTICE


5.3.1 Definirea, scopul și structura mixului logistic 5.3.2 Factori de influență ai structurii mixului logistic5.3.3 Costurile în stuctura mixului logistic


5.1 INTRODUCERE

Prin prisma logisticii integrate în sistemele logistice ale firmelor şi în scopul facilitării gestiunii costurilor logistice pe baza conceptului de cost total, costurile aferente activităţilor logistice pot fi grupate sub forma unui mix logistic.

La modul general, în cadrul mixului logistic sunt incluse costurile pe care le generează fiecare dintre activităţile logistice, fie ele de bază sau de susţinere. Complexitatea structurii mixului logistic este determinată de mărimea costurilor logistice și de posibilitatea de echilibrare reciprocă (realizarea unui arbitraj) între costurile specifice diverselor activităţi logistice astfel încât pe ansamblu să se obţină reducere a costului logistic total.


Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea și înțelegerea conceptului de mix logistic, ca instrument utilizat pentru analiza

relațiilor care există între activitățile logisitce generatoare a costurilor logistice. Cunoașterea și înțelegerea semnificației fiecărei categorii de costuri logistice și a felului în care acestea relaționează în cadrul costului logistic total.





Unitatea include ca principale probleme abordate definirea conceptului de mix logistic, ca instrument economic, factorii care influențează strictira mixului logistic și definirea diferitelor categorii de costuri asociate acivităților logistice cheie.

24

25

5.3.1 Definirea, scopul și structura mixului logistic

Mixul logistic este considerat a fi un ansamblu de acţiuni intercorelate necesar optimizării rentabilităţii în raport cu costul logistic total (Samii 2004, 47). El reprezintă principalul instrument utilizat pentru coordonarea practică a operaţiunilor primare şi de susţinere ale sistemului logistic al firmei. Scopul mixului logistic este în esenţă atingerea unui nivel de servire maxim cu un cost logistic total minim.

5.3.2 Factori de influență ai structurii mixului logistic

Apartenenţa unei anumite activităţi la categoria celor principale, respectiv a celor secundare nu este strictă. Încadrarea unei operaţiuni într-o categorie poate să difere de la o întreprindere la alta, în funcţie de obiectul de activitate. Ele sunt determinate de o serie de factori dintre care cei mai importanţi sunt obiectul de activitate al firmei, complexitatea activităţilor logistice, tipul şi gama sortimentală a produselor oferite, extinderea pieţei şi (4) tendinţele privind comerţul electronic.

5.3.3 Costurile în stuctura mixului logistic

Pornind de la mărimea costurilor logistice și de la tendința de echilibrare reciprocă a acestora, în structura mixului logistic pot fi asociate şase categorii fundamentale de costuri (Lambert, Stock și Ellram, Fundamentals of Logistics Management 1998, 22-24):

❖ costurile servirii clienţilor (vânzărilor);❖ costul transportului;❖ costurile depozitării;❖ costurile prelucrării comenzilor;❖ costurile bunurilor şi materialelor;❖ costurile stocării.

Costurile servirii clienților rezultă, pe ansamblu, din variaţia nivelului de servire care determină apariţia costurilor vânzărilor pierdute (Lambert, Stock și Ellram, Fundamentals of Logistics Management 1998, 22). Acestea reprezintă valoarea actuală şi viitoare a tuturor intrărilor financiare pierdute datorită nemulţumirii unui client ca urmare a indisponibilităţii, termenelor de livrare prea lungi şi a nerespectării altor condiţii de servire.

Costul transportului este determinat de operaţiunile care reprezintă obiectul managementului transporturilor. Costul de transport variază în funcţie de volumul sau de greutatea mărfurilor transportate, de distanţa care trebuie parcursă, de punctul de origine şi respectiv cel de destinaţie, în funcţie de mijloacele de transport utilizate (în mod considerabil), de structura canalului logistic şi de prestator.

Costurile depozitării sunt cele aferente activităţilor care reprezintă obiectul managementului depozitării. Lor li se adaugă şi costurile pe care le presupun selecţia amplasamentului unităţii de procesare (în cazul specific al firmelor procesatoare), a depozitelor şi a unităţilor de comercializare. În sfârşit mai pot fi incluse şi costurile care rezultă din schimbarea respectivului amplasament sau al numărului de unităţi.

Costurile prelucrării comenzilor sunt costurile aferente activităţilor de prelucrarea comenzilor şi a celor care reprezintă obiectul managementului informaţiilor. Ele includ costuri de prelucrare a comenzii, comunicarea cu distribuţia şi previziunea cererii. Această categorie de costuri este deosebit de importantă pentru nivelul de servire şi controlul celorlalte costuri logistice.

Costurile bunurilor şi materialelor sunt cele rezultate din activităţile care fac obiectul managementului achiziţiei şi cel al bunurilor şi

25

26

materialelor. Principalele costuri incluse aici sunt cele generate de aprovizionare şi producţie, acestea fiind cele care se modifică cu precădere odată cu nivelul de servire a clienţilor (în special mărimea şi frecvenţa comenzilor) dar şi cu alte operaţiuni din cadrul sistemului logistic al firmei.

Costurile stocării includ costurile generate de activităţile care reprezintă obiectul managementului stocurilor, managementului ambalării şi distribuţiei inverse. Aceste activităţi sunt numeroase de aceea, pentru a facilita deciziile manageriale, sunt considerate relevante numai acelea care variază direct proporţional cu mărimea stocurilor. Costurile stocării pot fi grupate în (Lambert, Stock și Ellram, Fundamentals of Logistics Management 1998, 24) costuri de capital, costuri de menţinere a stocurilor și costuri generate de pierderi.


Concepte şi termeni de reţinut:• mix logistic; • costurile servirii clienţilor;• costul transportului;• costurile depozitării;• costurile prelucrării comenzilor;• costurile bunurilor şi materialelor;• costurile stocării.

Studii de caz:1. Stabilirea mixului logistic al unei firme de distribuție sau din domeniul turismului.2. Analiza și evaluarea importanței fiecarei categorii de costuri în activitatea unei firme de

distribuție sau din domeniul turismului.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Ce reprezintă mixul logistic?2. Care este structura mixului logistic?3. Care sunt factorii care influențează strctura mixului logistic și în ce constă influența lor?4. Care sunt cele șase categorii de costuri logistice și în funcție de ce sunt stabilite?5. Care este semnificația și conținutul costurilor servirii clienţilor?6. Care este semnificația și conținutul costului transportului?7. Care este semnificația și conținutul costurilor depozitării?8. Care este semnificația și conținutul costurilor prelucrării comenzilor?9. Care este semnificația și conținutul costurilor bunurilor și materialelor?10. Care este semnificația și conținutul costurilor stocării?

Test de evaluare/autoevaluare1. Mixul logistic este considerat a fi un ansamblu de acţiuni intercorelate necesar:a) optimizării profitabilităţii în raport cu costul logistic total; b) optimizării rentabilităţii în raport cu costul logistic total; c) optimizării eficacităţii în raport cu costul logistic general; d) creșterii rentabilităţii în raport cu costul logistic total

2. Scopul mixului logistic este în esenţă atingerea unui nivel de servire:a) cu un cost logistic total acceptabil; b) minim cu un cost logistic total maxim; c) mediu cu un cost logistic total mediu; d) maxim cu un cost logistic total minim acceptabil.

3. În structura mixului logistic nu sunt incluse:a) costurile depozitării; b) costurile stocării; c) costurile informatizării; d) costurile manipulării bunurilor şi materialelor.

26

27

4. Costurile cu cea mai mare pondere în activitatea logistică şi în cea a firmei sunt:a) costurile transportului, stocării, depozitării şi manipulării; b) costurile transportului şi prelucrării comenzilor; c) costurile servirii clienţilor, stocării şi depozitării; d) costurile depozitării şi manipulării.

5. Costurile vânzărilor pierdute reprezintă intrările financiare:a) potenţiale pierdute datorită nemulţumirii unui client; b) viitoare pierdute datorită nemulţumirii unui client; c) actuale pierdute datorită nemulţumirii unui client; d) actuale şi viitoare pierdute datorită nemulţumirii unui client.

6. Costul transportului nu variază în funcţie de:a) distanţa care trebuie parcursă; b) mijloacele de transport utilizate; c) mărimea vânzătorului; d) destinaţie.

7. În cadrul costurilor stocării, cele generate de pierderi nu sunt cauzate de:a) uzura fizică şi morală a bunurilor; b) furturi şi sustrageri; c) deplasarea excesivă a bunurilor în sistem; d) plata taxelor şi asigurărilor.

8. Costurile stocării nu includ costurile generate de activităţile care reprezintă obiectul:a) distribuţiei inverse; b) managementului ambalării; c) prelucrării comenzilor; d) managementului stocurilor.

9. Costurile de capital aferente stocurilor sunt:a) cauzate de pierderea de valoare; b) costurile capitalului investit în stocuri; c) determinate de uzura fizică şi morală a bunurilor; d) costurile capitalului investit în depozite.

10. Costul transportului nu poate fi influenţat de:a) mărimea sortimentală; b) prestator; c) mijloacele de transport utilizate; d) distanţa care trebuie parcursă.



27

28

Unitatea de studiu 6MANAGEMENTUL ACHIZIŢIEI


6.3.1 Conceptul de achiziţie6.3.2 Conţinutul managementului achiziţiei6.3.3 Obiectivele managementului achiziţiei6.3.4 Contribuţia managementului achiziţiei la profit


6.1 INTRODUCERE

Deşi considerată iniţial doar un ansamblu de activităţi necesare, şi generatoare de costuri, achiziţia a căpătat un nou statut odată cu dezvoltarea logisticii. Deoarece achiziţia este poziţionată la zona de contact dintre firmă şi furnizori săi, managementul său a devenit activitatea care defineşte rolul de client al acesteia (prin exprimarea cerinţelor legate de produsele care urmează a fi achiziţionate). În acelaşi timp, managementul achiziţiei reprezintă activitatea care determină direct eficienţa tuturor celorlalte activități logistice prin obiectivele şi caracteristicile sale. Ca urmare, rolul său a crescut în ultima perioadă, achiziţia în sine fiind din ce în ce mai frecvent considerat o activitate generatoare de profit.


Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea și însușirea semnificației conceptului de achiziție, a principalelor activități și

decizii specifice managementului ahiziției și a obiectivelor acestuia. Cunoașterea felului în care managementul achiziției poate materializa în practică principiul contribuției achiziției la profitul firmei.





Există numeroase abordări conceptuale privind achiziţia de bunuri în scopul aprovizionării. Uneori, aceşti doi termeni sunt utilizaţi ca sinonime, deşi între achiziţie şi aprovizionare există diferenţe mari de conţinut, mai ales dacă se are în vedere structura de bază a sistemului logistic al unei firme (relaţia dintre componentele acestuia şi operaţiunile logistice)

28

29

6.3.1 Conceptul de achiziţie

Achiziţia poate fi definită în general ca fiind cumpărarea de materiale, servicii şi bunuri necesare operaţiunilor de producţie, marketing, vânzări şi distribuţia ale unei firme. Achiziţia are o serie de caracteristici, dintre care se disting următoarele procurarea bunurilor şi serviciilor, necesitatea achiziţiei, realizarea achiziției la cel mai favorabil cost și selecţia atentă a surselor de aprovizionare. Obiectul operaţiunilor de achiziţie este reprezentat de intrări care se regăsesc în bunul finit respectiv care nu se regăsesc în produsul final.

6.3.2 Conţinutul managementului achiziţiei

În cadrul managementului achiziţiei se iau decizii care urmăresc realizarea unei aprovizionări care să corespundă cu cerințele de profitabilitate și eficiență ale firmei și în același timp cu nivelul cererii pentru produsele oferite de firmă. Concret, aceste decizii au în vedere stabilirea necesităţilor de aprovizionare, determinarea mărimii economice a comenzii* (Samii 2004, 11), selectarea furnizorilor, negocierea preţurilor, termenelor şi cantităţilor (Lambert, Stock și Ellram, Fundamentals of Logistics Management 1998, 20), alegerea punctelor de recepţie a mărfii, eşalonarea în timp a circulaţiei bunurilor (Ballou 1992, 545), selectarea celor mai convenabile metode de transport, planificarea în timp a aprovizionării, evaluarea periodică a performanţelor furnizorilor (Samii 2004, 11).

6.3.3 Obiectivele managementului achiziţiei

În sens larg aceste obiective sunt aprovizionarea firmei cu produse, asigurarea continuităţii aprovizionării, cumpărarea eficientă şi economică, gestiunea stocurilor pentru obţinerea unui nivel de servire a clienţilor ridicat şi a unor costuri de stocare reduse, întreţinerea unor relaţii solide cu celelalte departamente şi perfecţionarea personalului, a politicilor, a procedurilor şi a organizării (Baily, și alții 2004, 19).

Conform cu obiectivele fundamentale şi misiunea logisticii, obiectivele achiziţiei sunt (1) asigurarea produselor şi serviciilor necesare la momentul optim, (2) stabilirea echilibrului între calitate, preţ, serviciu şi termene de livrare, (3) reducerea la minimum a costurilor legate de stocuri, (4) dezvoltarea relaţiilor cu furnizori competenţi, (5) identificarea şi stimularea unor surse alternative de încredere, (6) urmărirea tendinţelor pieţei.

6.3.4 Contribuţia managementului achiziţiei la profit

Generarea de profituri prin îmbunătăţirea managementului achiziţiei rezultă din obţinerea unor preţuri de achiziţie mai favorabile, din negocierea unor condiţii de plată mai avantajoase, din identificarea unor substituenţi, prin reproiectarea produselor şi din contribuţia la reducerea costurilor bunurilor şi materialelor (Bălan 2006, 92).

29

* Cantitatea de bunuri care completează stocul, în condiţiile menţinerii la minim a costului combinat al achiziţiei şi menţinerii stocului (Bălan 2006, 178).

30


Concepte şi termeni de reţinut:• achiziție; • aprovizionare;• management al achiziției;

Studii de caz:1. Stabilirea naturii intrărilor prin achiziție, specifice activității unei societăți de producție/

comrciale.de turism.2. Stabilirea felului în care pot fi îndeplinite obiectivele managementului achiziției într-o

societate producătoare/distribuitoare/de turism.3. Analiza felului în care se iau deciziile specifice managementului achiziției într-o societate

producătoare/distribuitoare/de turism.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Cum este definită achiziția?2. Care sunt caracteristicile achiziției?3. Prezentați obiectul operațiunilor de achiziție.4. Prezentați deciziile specifice managementului achiziției.5. Care sunt obiectivele în sens larg ale managementului achiziției?6. Care sunt obiectivele specifice ale managementului achiziției?7. Care sunt obiectivele managementului achiziției, în conformitate cu obiectivele

fundamentale şi misiunea logisticii?8. Prezentați felul în care contribuie achiziția la creșterea profitului unei firme.9. Descrieți caracteristicile achiziției.10. Descrieți obiectivele managementului achiziției.

Test de evaluare/autoevaluare1. Achiziţia urmăreşte cumpărarea bunurilor la un cost:a) la un cost minim şi indiferent de surse; b) minim şi din surse competente şi sigure; c) optim şi indiferent de surse; d) optim şi din surse competente şi sigure.

2. Dintre intrările care fac obiectul achiziţiei nu se regăsesc în bunul finit:a) componentele; b) serviciile; c) articolele de întreţinere; d) materiile prime.

3. Dintre intrările care fac obiectul achiziţiei se regăsesc în bunul finit:a) serviciile; b) articolele de întreţinere; c) articolele de reparaţii; d) echipamentele de birotică.

4. Nu reprezintă obiectul achiziţiei procurarea de:a) bunuri semifinite; b) bunuri imobiliare; c) articole de întreţinere; d) piese de schimb pentru utilaje

5. Printre caracteristicile achiziției de bunuri nu se distinge: a) cumpărarea la cel mai favorabil cost; b) necesitatea unei selecţii atente a surselor; c) caracterul necesar; d) raționalizarea operațiunilor specifice.

6. Deciziile specifice managementului achiziției nu urmăresc:a) alegerea punctelor de recepţie a mărfii; b) stabilirea necesităţilor de aprovizionare; c) proiectarea strategiei de achiziție; d) selectarea celor mai convenabile metode de transport.

7. Conform cu obiectivele fundamentale şi misiunea logisticii mărfurilor, printre obiectivele managementului achiziţiei nu se regăsește:a) stabilirea echilibrului între calitate, preţ, serviciu şi termene de livrare; b) aprovizionarea firmei cu produse; c) asigurarea produselor şi serviciilor necesare la momentul optim; d) reducerea la minimum a costurilor legate de stocuri.

30

31

8. Creșterea profitabilității activității firmelor nu poate rezulta din îmbunătăţirea managementului achiziţiei prin:a) evitarea supraevaluării importanţei preţului; b) identificarea unor substituenţi la prețuri mai avantajoase; c) obţinerea unor preţuri de achiziţie mai favorabile; d) contribuţia la reducerea costurilor bunurilor şi materialelor.

9. Pentru contribuția achiziției la profit, obţinerea unor preţuri de achiziţie mai favorabile nu se poate face prin:a) comandarea unor cantităţi mai mari de produse de la furnizori; b) negocierea unor reduceri de preţuri cu furnizorii; c) obţinerea de la furnizor a unor condiţii de plată mai bune; d) includerea în contractele cu furnizorii a unor clauze de protecţie a preţurilor.

10. Pentru contribuția achiziției la profit, negocierea unor condiţii de plată mai avantajoase nu presupune:a) obţinerea de la furnizor a unor condiţii de plată mai bune; b) achiziţia anticipată a produselor pentru care se estimează o creştere importantă de preţ; c) negocierea unui anumit interval de decontare cu vânzătorul; d) condiții avantajoase de plată negociate cu furnizorul.



31

32

Unitatea de studiu 7STRATEGIA DE ACHIZIȚIE


7.3.1 Elaborarea strategiei privind sursele de achiziţie 7.3.2 Stabilirea relaţiilor cu furnizorii7.3.3 Identificarea, evaluarea şi selecţia furnizorilor7.3.4 Stabilirea variantelor de achiziţie


7.1 INTRODUCERE

Implementarea deciziilor specifice managementului achiziției, în scopul realizării unei aprovizionări care să răspundă necesităților firmei, pornind de la obiectivul de îndeplinirea a misiunii logistice, presupune elaborarea unei strategii de achiziție. Aceasta trebuie să se bazeze pe analiza unor date și a informațiilor rezultate, referitoare la firmele furnizoare potențiale, la locația, mărimea, piața de proveniență și distanța la care se află ele.


Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea etapelor strategiei de achiziție, în scopul efectuării procesului de aprovizionare a

unei firme. Cunoașterea criteriilor de analiză a variantelor strategice specifice fiecărei etape, însușirea modalităților de interpretare a respectivelor criterii și de luare a deciziilor privind selecția furnizorilor potențiali și apoi a celor efectivi.





Elaborarea unei strategii de achiziţie este una dintre componentele fundamentale ale managementului achiziţiei. O astfel de strategie trebuie să cuprindă patru etape de acţiune fundamentale - elaborarea strategiei privind sursele de achiziţie, stabilirea tipologiei relaţiilor cu furnizorii, identificarea, evaluarea şi selecţia furnizorilor şi stabilirea variantelor de achiziţie.

7.3.1 Elaborarea strategiei privind sursele de achiziţie

În privința elaborării strategiei privind sursele de achiziţie Variantele strategice posibile, se stabilesc pe baza numărului surselor (i), apropierii

32

33

surselor (ii), dimensiunii surselor (iii) şi a pieţei de provenienţă (iv). În funcţie de (i) numărul surselor organizaţia poate alege, pentru fiecare dintre bunurile pe care intenţionează le achiziţioneze, unul, doi sau mai mulţi furnizori. În cazul se care se optează pentru achiziţia de la doi furnizori se recomandă ca aceştia să aibă ponderi inegale în volumul tranzacţiilor. În cazul alegerii opţiunii de achiziţie de la mai mulţi furnizori, avantajele pe termen scurt pot avea în vedere creşterea siguranţei în aprovizionare (prin evitarea dependenţei de un singur furnizor), creşterea presiunii competitive între furnizori prin ponderi diferite acordate acestora în volumul tranzacţiilor şi posibilitatea comparării şi evaluării mai uşoare a performanţelor furnizorilor.

În esenţă, în ceea ce priveşte numărul surselor, nu există o singură variantă de strategie care să ofere un maxim de avantaje în toate situaţiile. De asemenea nu există nici o regulă unică de stabilire a celui mai potrivit număr de furnizori. Varianta strategică aleasă de fiecare organizaţie depinde de numeroşi factori, printre care condiţiile specifice de desfăşurare a activităţii şi situaţia pieţei.

În funcţie de apropierea surselor (ii), firmele pot alege să achiziţioneze de la furnizori locali şi/sau de la furnizori aflaţi la distanţe mai mari. În funcţie de mărimea furnizorilor (iii), organizaţia se poate orienta fie spre surse de aprovizionare mici fie spre surse de aprovizionare de dimensiuni mari. În funcţie de piaţa de provenienţă (iv), alternativele strategice constau în achiziţia de la surse interne şi respectiv de la surse externe.

7.3.2 Stabilirea relaţiilor cu furnizorii

În ceea ce privește tipologia relaţiilor cu furnizorii, orientarea tradiţională spre relaţii de adversitate a fost înlocuită în prezent de preocuparea pentru dezvoltarea relaţiilor de parteneriat între firmele furnizoare şi cele cumpărătore. O serie de criterii de clasificare a relaţiilor furnizor-cumpărător pot fi orizontul de timp, preocuparea pentru cealaltă parte, încrederea, investiţiile în relaţie şi natura relaţiei. Pornind de la acestea, relaţiile dintre furnizori şi cumpărători se pot împărţi în tranzacţii unice, relaţii funcţionale și parteneriat relațional.

7.3.3 Identificarea, evaluarea şi selecţia furnizorilor

Selecţia furnizorilor presupune desfăşurarea prealabilă a unui proces de identificare şi evaluare a potenţialilor candidaţi. Procesul de alegere a furnizorilor include ca etape de acţiune identificarea furnizorilor existenţi, stabilirea criteriilor de selecţie, evaluarea preliminară, evaluarea detaliată și selecţia furnizorilor. Identificarea între firmele existente pe piaţă a furnizorilor la care organizaţia poate apela pornind de la situaţiile care determină această necesitate, presupune obţinerea unei cantităţi importante de informaţii. Acestea pot provenii atât din afară cât şi din interiorul organizaţiei. Sursele de informaţii la care poate apela cumpărătorul se împart în surse primare interne respectiv externe şi surse secundare interne respectiv externe. Criteriile de selecţie a furnizorilor se stabilesc în funcţie de condiţiile concrete şi de obiectivele pe care le urmăreşte firma cumpărătoare. Evaluarea detaliată presupune urmărirea a trei aspecte fundamentale. Este vorba de aspectele financiare, de strategia şi cultura organizaţională, de aspectele tehnologice.

33

34

7.3.4 Stabilirea variantelor de achiziţie

Variantele strategice de achiziţie se stabilesc în funcţie de cantitatea de bunuri şi de durata intervalului de livrare a bunurilor. Pornind de la acești doi parametri se pot stabili patru variante strategice de achiziție și anume achiziţia zilnică, achiziţia în funcţie de cerinţele curente, achiziţia anticipată și achiziţia speculativă.

Achiziţia “zilnică” se caracterizează prin cantităţi mici de bunuri cumpărate în comenzi frecvente. Achiziția în funcţie de cerinţele curente constă în lansarea unor comenzi mai mari, cu o frecvenţă de livrare mai mică. Achiziţia anticipată constă în cumpărarea în avans faţă de necesităţile curente ale firmei ceea ce se reflectă în stocuri mai mari la cumpărător. Achiziţia speculativă este o formă a cumpărării anticipate dar care are alte scopuri. Alegerea uneia dintre cele patru variante de achiziţie se face în funcţie de evoluţia preţurilor.


Concepte şi termeni de reţinut:• strategia privind sursele de achiziţie; • selecţia furnizorilor;• criterii de selecție a furnizorilor;• variante strategice de achiziţie.

Studii de caz:1. Urmărirea și analizarea felului în care este îndeplinită strategia de achiziție în interiorul unei

firme de comerț/turism.2. Stabilirea unei strategii de achiziție corespunzătoare activității unei firme de comerț/turism.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Care sunt etapele strategiei de achiziție?2. Prezentați variantele strategice privind sursele de aprovizionare.3. Prezentați variantele de relații cu furnizorii.4. Prezentați etapele procedurii de selecție a furnizorilor.5. Prezentați sursele de obținere a informațiilor necesare selecției furnizorilor.6. Să se prezinte felul în care se stabilesc criteriile de selecție a furnizorilor.7. Prezentaţi modul în care se face evaluarea detaliată a furnizorilor potențiali.8. Care sunt criteriile care stau la baza alegerii variantelor strategice de achiziție?9. Să se prezinte variantele strategice de achiziție.10. Să se prezinte avantajele și dezavantajele fiecărei variante stragice de achiziție.Test de evaluare/autoevaluare

1. Una dintre etapele strategiei de achiziţie este:a) elaborarea unei strategii privind sursele de aprovizionare; b) elaborarea unei strategii privind sursele de vânzare; c) elaborarea unei strategii privind direcţiile de aprovizionare; d) elaborarea unei politici privind sursele de aprovizionare.2. Nu este un criteriu de elaborare a unei strategii privind sursele de aprovizionare:a) piaţa de provenienţă a furnizorilor; b) numărul furnizorilor; c) apropierea furnizorilor; d) natura furnizorilor.3. Un avantaj pe termen scurt al achiziţiei de la un furnizor unic este:a) perfecţionarea activităţilor logistice; b) creşterea riscurilor pentru cumpărător; c) posibilitatea obţinerii unor preţuri mai reduse; d) un grad mai redus de variaţie a caracteristicilor produsului.4. Un dezavantaj pe termen scurt al achiziţiei de la un furnizor unic este:a) pierderea potenţială a accesului la informaţii privind piaţa; b) scăderea calităţii bunurilor; c) imposibilitatea obţinerii unor preţuri mai reduse; d) comunicarea prea bună cu furnizorul.

34

35

5. În cazul achiziţiei de la doi furnizori se recomandă ca aceştia să aibă:a) ponderi fixe în volumul tranzacţiilor; b) ponderi variabile în volumul tranzacţiilor; c) ponderi egale în volumul tranzacţiilor; d) ponderi inegale în volumul tranzacţiilor.

6. În cazul achiziţiei de la mai mulţi furnizori, se evită:a) apariţia nemulţumirii unora dintre furnizori; b) creşterea riscului; c) expunerea la problemele furnizorilor; d) scăderea calităţii.

7. În cazul achiziţiei de la mai mulţi furnizori, creşterea siguranţei în aprovizionare rezultă din:a) creşterea presiunii competitive între furnizori; b) evitarea dependenţei de un singur furnizor; c) apariţia nemulţumirii unora dintre furnizori; d) posibilitatea comparării performanţelor furnizorilor.

8. Caracterul local al unei surse de achiziţie poate fi definit prin:a) uşurinţa transportului şi a comunicării; b) reducerea costurilor depozitării; c) frecvenţa campaniilor promoţionale; d) mărimea firmei.

9. Nu este un motiv al achiziţiei de la surse externe:a) inexistenţa bunurilor pe piaţa internă; b) disponibilitatea redusă a bunurilor; c) nivelul scăzut al calităţii bunurilor oferite de furnizorii interni; d) specificului cultural apropiat.

10. Variantele strategice de achiziţie nu se stabilesc în funcţie de:a) durata intervalului de livrare; b) mărimea comenzilor; c) scurtarea termenelor de livrare; d) cantitatea de bunuri



35

36

Unitatea de studiu 8MANAGEMENTUL STOCĂRII


8.3.1 Factorii specifici, scopul și deciziile managementului stocurilor 8.3.2 Definirea stocurilor8.3.3 Rolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmei


8.1 INTRODUCERE

Stocurile deţin o pondere critică în ansamblul costurilor. De aceea, deciziile privind necesitatea şi mărimea stocurilor sunt esenţiale pentru creşterea eficienţei activităţii economice a unei organizaţii. Contribuţia managementului stocării la îndeplinirea misiunii logistice şi la funcţionarea canalului logistic respectiv a firmelor care îl alcătuiesc, este una fundamentală.


Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea principalelor activități și decizii specifice managementului stocării, a factorilor

specifici acestuia care influențează profitabilitea logisticii și în general a activității firmei, a scopului pe care îl are managementul stocării din puncutul de vedere al mărimii stocurilor și costurilor pe care existența acestora le presupune. Cunoașterea rolului stocurilor în sistemele logistice ale firmelor, pe categorii de bunuri și în funcție de obiectul de activitate al firmelor.

Competenţele unităţii de studiu: Creştea capacității de înţelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între

întreprinderi. Creșterea capacității de decizie în activităţile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.



Principalele activităţi pe care le presupune managementul stocării sunt (1) elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale şi produse finite, (2) stabilirea ponderii diferitelor bunuri în numărul/cantitatea totală de bunuri din stoc şi (3) determinarea stocului de siguranţă şi a punctului de aprovizionare (mărimea stocului la care se lansează o nouă comandă către furnizor). Lor li se adaugă şi aplicarea unor strategii de accelerare a circulaţiei bunurilor şi de rotaţie a stocurilor cum ar fi „just-in-time”, MRP sau DRP (Bălan 2006, 30).

36

37

8.3.1 Factorii specifici, scopul și deciziile managementului stocării

Cei mai importanţi factori specifici managementului stocurilor, care influenţează profitabilitatea logisticii, sunt costurile care decurg din desfăşurarea activităţilor care au ca obiect staţionarea şi deplasarea bunurilor.

În esenţă, scopul managementului stocării este de a determina nivelul stocurilor în vederea reducerii la minim a costului logistic total în condiţiile satisfacerii solicitărilor clienţilor.

În general, deciziile manageriale referitoare la stocare şi depozitarea bunurilor sunt influenţate de nivelul de servire a clienţilor şi de continuitatea desfăşurării activităţii firmei. De asemenea, ele influenţează la rândul lor deciziile care se iau la aceste nivele ale logisticii.

8.3.2 Definirea stocurilor

Noţiunea de stoc poate fi definită ca reprezentând cantitatea de produse care este menţinută în depozit în vederea utilizării sale, pe măsura apariţiei nevoii. Abordarea logistică consideră necesară reducerea sau chiar eliminarea lor, pentru a evita imobilizarea unei părţi importante din capitalul firmei.

8.3.3 Rolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmei

Rolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmei Poate fi definit pe patru planuri fundamentale. Acestea sunt îmbunătăţirea satisfacerii cererii, menţinerea echilibrului cerere – ofertă, reducerea costurilor şi scăderea incertitudinii.

Cu toate că utilizarea stocurilor creşte siguranţa organizaţiei în faţa incertitudinii cererii şi a aprovizionării (termene de livrare variabile sau comenzi neonorate), ea are şi o serie de dezavantaje. Cele mai semnificative dintre acestea sunt risipa de resurse, uzura morală şi fizică a produselor (fenomen care a crescut în intensitate în economia ultimelor decenii) şi efectele orientării cererii spre alte produse sau spre produse noi


Concepte şi termeni de reţinut:• managementul stocării; • stoc de bunuri;• rolul stocurilor;• dezavantajele stocurilor.

Studii de caz:1. Determinarea felului în care se desfășoară activitățile specifice managementului stocării la

nivelul unei întreprinderi de comerț/turism.2. Urmărirea și analiza felului în care se au deciziile specifice managementului stocării la

nivelul unei întreprinderi de comerț/turism.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Care sunt principalele activități specifice managementului stocării?2. Care sunt cei mai importanţi factori specifici managementului stocării, care influenţează

profitabilitatea logisticii?3. Care este în esenţă, scopul managementului stocării?4. Ce trebuie trebuie să aibă în vedere un bun management al stocurilor?

37

38

5. Ce influențează, în general, deciziile manageriale referitoare la stocarea bunurilor?6. Cum poate fi definită în general noţiunea de stoc?7. Din ce pot fi formate stocurile?8. Care este abordarea logistică în privința stocurilor?9. Prezentați cele patru planuri fundamentale prin care poate fi definit rolul stocurilor în

sistemul logistic al unei firme.10. Prezentați dezavantajele utilizării stocurilor în sistemele logistice ale firmelor.

Test de evaluare/autoevaluare1. Nu se regăseşte între activităţile pe care le presupune managementul stocării:a) elaborarea politicilor privind stocurile; b) stabilirea ponderii diferitelor bunuri; c) stabilirea necesităţilor de aprovizionare; d) determinarea stocului de siguranţă.

2. Costurile stocării şi profitabilitatea logisticii sunt influenţate direct de:a) staţionarea şi deplasarea bunurilor; b) fabricaţia bunurilor; c) mărimea depozitelor utilizate; d) tipul sortimental..

3. Scopul managementului stocării este de a determina nivelul stocurilor corespunzător:a) costului de transport minim; b) costului logistic total minim; c) costurilor minime de depozitare; d) costurilor minime de stocare.

4. Un management al stocurilor eficient nu se bazează pe:a) importanţa relativă a clienţilor; b) flexibilitatea proceselor de fabricaţie; c) politicile concurenţilor; d) politicile referitoare la depozitare.

5. Rolul stocurilor de bunuri, în sistemul logistic al unei firme, nu poate fi definit prin contribuția la:a) politicile referitoare la depozitare; b) reducerea costurilor; c) îmbunătăţirea satisfacerii cereri; d) scăderea incertitudinii.

6. Stocul poate fi definit ca reprezentând:a) un spațiu de păstrare a bunurilor; b) o cantitate de bunuri menținută în depozite; c) numărul de bunuri vândute din depozit; d) o rezervă de bunuri care nu este desitnată vânzării.

7. Prin prisma logisticii mărfurilor se consideră necesară:a) păstrarea unor stocuri indiferent de situație; b) menținerea unor stocuri rezonabile ; c) reducerea sau chiar eliminarea stocurilor; d) formarea de stocuri mari.

8. Nu reprezintă un plan de definire a rolului stocurilor în sistemul logistic al unei firme:a) scăderea incertitudinii; b) îmbunătăţirea satisfacerii cererii; c) menţinerea echilibrului cerere – ofertă; d) semnificația economică a diferitelor bunuri.

9. Prin îmbunătăţirea satisfacerii cererii stocarea urmăreşte:a) reducerile de preţ cantitative ce pot fi obţinute de la furnizori; d) reducerea frecvenţei aprovizionărilor; b) reducerea sau chiar eliminarea decalajului temporal între cerere şi ofertă; c) crearea şi menţinerea la un nivel ridicat a disponibilităţii bunurilor.

10. Prin menţinerea echilibrului cerere – ofertă stocarea urmăreşte:a) crearea şi menţinerea la un nivel ridicat a disponibilităţii bunurilor; b) reducerea sau chiar eliminarea decalajului temporal între cerere şi ofertă; c) reducerile de preţ cantitative ce pot fi obţinute de la furnizori; d) reducerea frecvenţei aprovizionărilor.



38

39

Unitatea de studiu 9TIPOLOGIA STOCURILORILOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR



9.1 INTRODUCERE

Unitatea include ca principale probleme abordate definirea celor șapte categorii de stocuri, principalele lor caracteristici, factorii care influențează decizia de utilizare a uneia sau alteia dintre acestea și nu în ultimul rând, soluțiile de creștere a eficienței stocării în particular și logisticii firmei în general, în legătură cu utilizarea stocurilor de bunuri, ca instrument logistic.


Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea principalelor categorii de stocuri clasificate în funcție de necesitățile unui

management al stocurilor eficient, în cadrul sistemelor logistice ale unei întreprinderi. Însușirea cunoștințelor necesare stabilirii, în funcție de factorii economici și de piață, care este cea mai potrivită categorie de stoc care poate fi utilizată de o firmă, în condiții de maximă eficiență și eficacitate.





În cadrul managementului stocurilor sunt planificate şi urmărite numeroase tipuri de stocuri. Acestea pot fi grupate, în funcţie de motivele pentru care bunurile sunt acumulate, în stoc ciclic (sau de bază), stoc în tranzit, stoc de siguranţă (tampon), stoc sezonier, stoc speculativ, şi stocuri nevandabile (în surplus). Acestor categorii li se poate adăuga şi stocul mediu.

Stocul ciclic reprezintă cantitatea de bunuri stocată în vederea comercializării sau desfăşurării fabricaţiei în perioada de reaprovizionare şi rezultă din procesul de reaprovizionare. Este destinat satisfacerii cererii în special în condiţii de certitudine.

Stocul în tranzit este reprezentat de bunurile aflate în mişcare de la o unitate la alta sau în aşteptare, în mijloacele de transport.

Stocul de siguranță este format din bunurile stocate în surplus faţă de stocul ciclic şi reprezintă o modalitate de protecţie faţă de incertitudinea cererii şi a intervalului de livrare.

39

40

Stocul sezonier presupune acumularea de bunuri înaintea începutului de sezonului şi este tipic produselor agroalimentare, industriei textile sau de bunuri destinate desfăşurării procesului de învăţământ. O variantă de stocului sezonier este stocul speculativ. Acesta reprezintă o cantitate de bunuri care nu este destinată direct satisfacerii cererii curente. Ele rezultă din achiziția anticipată sau speculativă şi pot fi formate din bunuri achiziţionate în cantitate mare pentru a beneficia de o reducere de preţ sau de o creştere previzionată a preţului pe piaţă, pentru a asigura protecţia în faţa unei penurii sau a posibilităţii grevelor.

Stocurile nevandabile sunt formate din bunuri care nu au fost solicitate de clienţi pentru o anumită perioadă de timp dincolo de care pot fi considerate uzate moral. Uzura morală este însă relativă. Ea se poate manifesta prin raportare la toate pieţele pe care este prezentă organizaţia sau numai pe piaţa deservită de unul dintre depozitele firmei sau la care a apelat firma.

Stocul mediu este constituit din materiile prime, componentele, bunurile în curs de prelucrare şi cele finite, păstrate de regulă într-un sistem logistic.


Concepte şi termeni de reţinut:• stoc ciclic; • stoc în tranzit;• stoc de siguranță;• stoc sezonier;• stoc speculativ;• stocuri nevandabile;• stoc mediu.

Studii de caz:1. Stabilirea tipurilor de stocuri care pot fi utilizate de o firmă de comerț/turism, în condiții de

eficiență logistică, în funcție de obiectul de activitate ale acesteia.2. Analiza influenței factorilor specifici asupra mărimii stocului ciclic, pentru o întreprindere de

comerț/turism.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Să se definească stocul ciclic.2. Prezentați felul în care este influențat stocul ciclic de factorii specifici.3. Să se definească stocul în tranzit.4. Care este obiectivul managementului stocării, în ceea ce privește incertitudinea legată de

stocurile în tranzit?5. Definiți stocul de siguranță.6. Prezentați felul în care poate fi redusă incertitudinea care determină necesitatea utilizării

stocului de siguranță.7. Să se definească stocul sezonier.8. Să se definească stocul speculativ.9. Să se definească stocul nevandabil.10. Să se definească stocul mediu.

Test de evaluare/autoevaluare1. Stocul de bază reprezintă:a) o cantitate de bunuri stocată în vederea comercializării; b) o cantitate de bunuri destinată protecţiei; c) bunuri destinate acoperirii rupturilor de stoc; d) bunuri achiziţionate anticipat.

40

41

2. Nu este un factor de influenţă a mărimii stocului de ciclic:a) mărimea comenzii; b) tipul de marfă; c) numărul surselor de achiziţie; d) posibilitatea obţinerii de reduceri de preţ.

3. Stocul în tranzit este format din:a) bunuri periculoase; b) bunuri aflate în depozitul furnizorului; c) bunuri aflate în depozitul clientului; d) bunuri aflate în mişcare sau aşteptare.

4. Mărimea incertitudinii legate de stocurile în tranzit este:a) direct proporţională cu viteza de deplasare a mărfurilor; b) direct proporţională cu distanţa faţă de furnizor; c) invers proporţională cu distanţa faţă de furnizor; d) independentă de distanţa faţă de furnizor.

5. Stocul de siguranţă reprezintă:a) o modalitate de protecţie faţă de certitudinea cererii; b) o modalitate de protecţie faţă de incertitudinea stocului; c) o modalitate de protecţie faţă de incertitudinea cererii; d) o modalitate de protecţie faţă de certitudinea livrărilor.

6. În vederea micşorării stocurilor de siguranţă, incertitudinea cererii poate fi redusă prin:a) creşterea preciziei previziunii; b) creşterea stocului de bază; c) scăderea stocului în tranzit; d) eliminarea stocurilor.

7. Stocul speculativ poate avea ca scop:a) valorificarea scăderii preţului de vânzare a bunurilor; b) valorificarea reducerilor de preţ cantitative; c) valorificarea creşterii preţului de cumpărare; d) creşterea stocului mediu.

8. Stocul sezonier rezultă din:a) achiziţia anticipată în sezon; b) achiziţia speculativă în extrasezon; c) achiziţia speculativă în sezon; d) achiziţia anticipată în extrasezon.

9. Stocurile nevandabile reprezintă:a) bunuri care nu s-au vândut şi sunt uzate moral; b) bunuri imposibil de comercializat; c) bunuri alterate şi deteriorate; d) bunuri expirate şi imposibil de comercializat.

10. Stocul mediu este necesar:a) protecţiei faţă de fluctuaţiile stocurilor; b) eliminării celorlalte tipuri de stocuri; c) calculării mărimii stocurilor; d) reducerii eficace a costurilor de stocare.



41

42

Unitatea de studiu 10MANAGEMENTUL DEPOZITĂRII


10.3.1 Rolul depozitelor în sistemul logistic al firmei10.3.2 Funcţiile depozitelor în sistemul logistic al firmei


10.1 INTRODUCERE

Depozitarea poate fi considerată o activitate de sprijin a stocării, legătura dintre acestea manifestându-se prin structura, concepţia, proprietatea, automatizarea, pregătirea şi mărimea personalului necesar spaţiului de depozitare. În general, deciziile manageriale referitoare la depozitarea bunurilor sunt influenţate de nivelul de servire a clienţilor şi de continuitatea desfăşurării activităţii firmei. De asemenea, ele influenţează la rândul lor deciziile care se iau la aceste nivele ale logisticii.


Obiectivele unităţii de studiu: Cunoaşterea principalelor categorii de depozite clasificate în funcție de necesitățile unui

management al depozitelor eficient, în cadrul sistemelor logistice ale unei întreprinderi. Însușirea cunoștințelor necesare stabilirii, în funcție de factorii economici și de piață, care este cea mai potrivită categorie de depozit care poate fi utilizată de o firmă, în condiții de maximă eficiență și eficacitate.





Depozitarea reprezintă un ansamblu de activităţi constând în crearea, utilizarea şi gestionarea unor spaţii de păstrare a stocurilor de produse. Depozitarea participă la îndeplinirea misiunii logistice cu o contribuţie maximă la profitul firmei. În cadrul sistemului logistic, deciziile adoptate în privinţa depozitelor de produse includ stabilirea numărului depozitelor, determinarea amplasamentului lor, dimensionarea şi configurarea internă a depozitelor.

10.3.1 Rolul depozitelor în sistemul logistic al firmei

Rolul depozitelor în sistemul logistic al firmei se manifestă prin coordonarea ofertei cu cererea, reducerea costurilor logistice şi atingerea

42

43

unor obiective de marketing. Posibilitatea coordonării ofertei cu cererea constă în asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii la momentul la care se manifestă aceasta și cu cantităţile care sunt solicitate. Contribuţia depozitării la reducerea costurilor logistice se materializează prin coordonarea managementul achiziţie şi al transporturilor. contribuţia depozitării la atingerea unor obiective de marketing se concretizează prin posibilitatea reducerii timpului de livrare, prin amplasarea depozitelor în apropierea clienţilor şi utilizarea unor mijloace de transport rapide, prin adăugarea de valoare rezultată din facturare, ambalare, creare de pachete promoţionale etc. şi prin creşterea prezenţei pe piaţă ceea ce permite menţinerea loialităţii clienţilor existenţi şi atragerea unora noi.

10.3.2 Funcţiile depozitelor în sistemul logistic al firmei

Funcţiile depozitelor în sistemul logistic al firmei sunt influenţate de proprietatea asupra depozitelor şi dreptul de utilizare a acestora, de politica proprietarului şi/sau a utilizatorului, de particularităţile bazei de furnizori şi de clienţi, de amploarea activităţii utilizatorului şi de produsele care fac obiectul depozitării. Principalele funcţii prin care depozitele contribuie la funcţionarea sistemelor logistice sunt păstrarea bunurilor, crearea posibilității de consolidare a livrărilor, posibilitatea creării unei structuri sortimentale şi oferirea de servicii cu valoare adăugată.

Operaţiunile de manipulare necesare îndeplinirii funcţiilor depozitelor sunt încărcarea şi descărcarea, deplasarea bunurilor spre şi dinspre spaţiul de depozitare şi prelucrarea comenzilor.


Concepte şi termeni de reţinut:• coordonarea ofertei cu cererea; • păstrarea bunurilor;• consolidarea livrărilor;• servicii cu valoare adăugată.

Studii de caz:1. Să se analizeze și interpreteze funcțiilor depozitelor utilizate de o firmă de comrț/turism.2. Să se analizeze și interpreteze rolul depozitelor utilizate de o firmă de comrț/turism.

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Care sunt cele trei planuri fundamentale pe care se manifestă rolul depozitelor în sistemele

logistice ale firmelor.2. În ce constă rolul depozitelor de coordonare a ofertei cu cererea?3. În ce se materializează contribuţia depozitării la reducerea costurilor logistice?4. Prin ce se concretizează contribuţia depozitării la atingerea unor obiective de marketing?5. Care sunt principalele funcții ale depozitelor, în sistemele logistice ale firmelor?6. Prezentați funcția depozitelor legată de durata păstrării bunurilor?7. Ce presupune consolidarea livrărilor de bunuri?8. Descrieți modul de realizare a structurilor sortimentale la nivelul depozitelor.9. Descrieți funcția depozitelor de oferire de servicii cu valoare adăugată.10. Prezentaţi operaţiunile de manipulare necesare îndeplinirii funcţiilor depozitelor.

Test de evaluare/autoevaluare1. Nu este un plan de manifestare a rolului depozitelor în sistemul logistic al unei firme:a) atingerea unor obiective de marketing; b) coordonarea ofertei cu cererea; c) reducerea costurilor logistice; d) consolidarea livrărilor.

43

44

2. Posibilitatea coordonării ofertei cu cererea constă în:a) asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii; b) coordonarea managementul achiziţie şi al transporturilor; c) posibilitatea reducerii timpului de livrare; d) crearea unor spații care să permită suplimentarea stocurilor de bază cu stocuri de siguranţă.

3. Contribuţia depozitării la reducerea costurilor logistice se materializează prin:a) asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii; b) coordonarea managementul achiziţie şi al transporturilor; c) posibilitatea reducerii timpului de livrare; d) crearea unor spații care să permită suplimentarea stocurilor de bază cu stocuri de siguranţă.

4. contribuţia depozitării la atingerea unor obiective de marketing se concretizează prin:a) asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii; b) coordonarea managementul achiziţie şi al transporturilor; c) posibilitatea reducerii timpului de livrare; d) crearea unor spații care să permită suplimentarea stocurilor de bază cu stocuri de siguranţă.

5. Durata de păstrare a bunurilor în depozite, presupune:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier şi temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiaşi furnizor; d) obţinerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.

6. Consolidarea livrărilor presupune:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier şi temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiaşi furnizor; d) obţinerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.

7. Structurarea sortimentală la nivelul depozitelor se poate realiza prin:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier şi temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiaşi furnizor; d) obţinerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.

8. Oferirea de servicii cu valoare adăugată prin funcționarea unui depozit, permite:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier şi temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiaşi furnizor; d) obţinerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.

9. Nu este o operaţiune de manipulare necesară îndeplinirii funcţiilor depozitelor:a) executarea comenzilor mici; b) încărcarea şi descărcarea; c) deplasarea bunurilor; d) prelucrarea comenzilor.

10. Încărcarea şi descărcarea bunurilor este precedată de:a) activităţi de sortare şi control; b) deplasarea bunurilor; c) stivuirea produselor; d) verificarea finală a conţinutului comenzii.



44

45

Unitatea de studiu 11TIPOLOGIA DEPOZITELOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR


11.3.1 Clasificarea depozitelor după tipul de marfă depozitată şi condiţiile de depozitare 11.3.2 Clasificarea depozitelor după rolul îndeplinit11.3.3 Clasificarea depozitelor după forma de proprietate11.3.4 Selecţia tipului de depozit11.3.5 Amplasarea depozitelor11.3.6 Variante strategice de depozitare11.3.7 Aranjarea produselor în depozit


11.1 INTRODUCERE

În general, organizaţiile au posibilitatea de a alege cea mai favorabilă variantă de depozitare dintr-o multitudine de alternative reprezentate de tot atâtea tipuri de spaţii de depozitare. Unele firme pot chiar să renunţe la depozitare prin utilizarea distribuitorilor cu amănuntul ceea ce permite nu numai reducerea costurilor de depozitare şi de stocare ci şi accelerarea fluxului de bunuri în general. Firmele care comercializează pe bază de catalog sau on-line utilizează depozitul la punctul de origine adică depozitul fabricantului, grosistului sau un depozit specializat la care apelează unul dintre aceştia. În orice caz, indiferent de varianta utilizată, pentru clasificarea depozitelor se folosesc 3 criterii principale cărora li se adaugă alte câteva secundare.

Amplasarea depozitelor respectiv aranjarea mărfurilor în interiorul acestora influenţează în mod direct satisfacerea cererii în condiţiile îndeplinirii misiunii logistice la nivelul firmelor care le utilizează şi a posibilităţii de reducere a costurilor logistice totale.


Obiectivele unităţii de studiu: Dobândirea de cunoştinţe necesare stabilirii tipului de depozit necesar funcționării firmelor, în

funcție de activitatea pecifică a acestora, pe baza criteriilor de clasificare a depozitelor și a modului în care fiecare categorie de depozit poate răspunde necesităților specifice ale acestora.





Cele trei criterii principale de clasificare a depozitelor sunt tipul de marfă depozitată şi condiţiile de depozitare, rolul depozitelor şi forma de

45

46

proprietate. Alte criterii de clasificare a depozitelor se referă la tipul constructiv, gradul de automatizare şi mecanizare, amenajarea interioară a depozitelor şi mobilitate. În funcţie de acest din urmă criteriu depozitele se împart în fixe şi respectiv spaţii de depozitare mobile (mijloace de transport) având o importanţă direct proporţională cu durata staţionării bunurilor în interiorul acestora.

Numărul şi amplasarea depozitelor sunt determinate de poziţia unităţilor de producţie faţă de piaţa clienţilor şi respectiv de caracteristicile bunurilor.

Variantele strategice de depozitare permit stabilirea cele mai bune soluții de utilizare a depozitelor, în funcție de accesul și de mărimea pețe firmei sau de intențiile manageriale de extindere.

11.3.1 Clasificarea depozitelor după tipul de marfă depozitată şi condiţiile de depozitare

În funcţie de tipul de marfă depozitată şi condiţiile de depozitare, depozitele se clasifică în depozite pentru produse generale şi depozite specializate.

11.3.2 Clasificarea depozitelor după rolul îndeplinit

În funcţie de rolul îndeplinit, depozitele pot fi destinate păstrării pe termen lung (depozite de stocare) şi respectiv centre (depozite) de distribuţie.

11.3.3 Clasificarea depozitelor după forma de proprietate

În funcţie de forma de proprietate, depozitele se clasifică în depozite (1) private, (2) publice şi (3) contractuale.

Depozitele private (1) sunt depozite aflate proprietatea şi managementul firmei care deţine bunurile păstrate şi manipulate în interiorul său.

Depozitele publice (2) sunt depozite care aparţin firmelor specializate în operaţiuni de depozitare şi/sau logistice, care oferă contra cost servicii specifice clienţilor interesaţi, cel mai adesea producători sau distribuitori cu ridicata. Depozitele publice pot fi clasificate în funcţie de tipul produselor şi de condiţiile de depozitare (Bălan 2006, 221) în cinci categorii şi anume (a) depozite de produse generale manufacturate, (b) depozite de păstrare la rece, (c) depozite pentru produse de uz casnic şi mobilier, (d) depozite pentru bunuri speciale şi (e) depozite pentru produse neambalate.

Depozitele contractuale (3) sunt o variantă a depozitelor publice diferite de acestea prin faptul că între terţul specializat în depozitare şi utilizator este încheiat un contract de prestare servicii pe termen lung şi în exclusivitate.

11.3.4 Selecţia tipului de depozit

Firmele care au nevoie de servicii de depozitare pot utiliza un tip de depozit clasificat după unul dintre cele trei criterii sau o combinaţie a acestora. Strategia de selecţie a tipului sau tipurilor de depozit va fi stabilită în funcţie de caracteristicile cererii şi ale pieţei, de activitatea firmei şi de avantajele pe care fiecare variantă de depozit le oferă.

Pentru evaluarea necesității de utilizare a unui tip de depozit se folosesc criterii cantitative respectiv calitative (Bălan 2006, 225). Criteriile cantitative sunt (1) durata depozitării, (2) investiţia fixă şi (3) costurile unitare. Criteriile calitative sunt (1) gradul de conformitate cu specificul

46

47

sortimental, (2) flexibilitatea operaţională, (3) flexibilitatea amplasării şi (4) posibilitatea reducerii costurilor.

11.3.5 Amplasarea depozitelor

Numărul şi amplasarea depozitelor sunt determinate de poziţia unităţilor de producţie faţă de piaţa clienţilor şi respectiv de caracteristicile bunurilor. În activitatea comercială se utilizează trei variante de amplasare a depozitelor şi anume (1) amplasarea în apropierea pieţei clientului, (2) amplasarea în apropierea unităţii de producţie şi (3) amplasarea intermediară.

11.3.6 Variante strategice de depozitare

Dacă se utilizează o strategie de depozitare, decizia managerială urmăreşte selectarea dintre depozitarea centralizată şi respectiv cea descentralizată.

11.3.7 Aranjarea produselor în depozit

Aranjarea produselor în depozit urmăreşte o serie de obiective cum ar fi reducerea costurilor de manipulare, utilizarea maximă a spaţiului de depozitare, îndeplinirea unor cerinţe privind compatibilitatea produselor, preluarea produselor pentru alcătuirea comenzilor sau securitatea şi evitarea incendiilor. Criteriile de aranjare a produselor în depozit sunt (1) complementaritatea produselor, (2) compatibilitatea produselor, (3) frecvenţa solicitării produselor şi (4) mărimea produselor.

La aranjarea produselor în depozite, complementaritatea şi compatibilitatea se utilizează înaintea frecvenţei solicitării produselor şi a mărimii lor, acestea din urmă fiind luate în considerare simultan.

Poziţionarea stocurilor de produse reprezintă modul în care sunt amplasate paletele faţă de culoarele de acces. Cele mai utilizate variante sunt cea perpendiculară şi respectiv cea într-un unghi de până la 60 de grade.


Concepte şi termeni de reţinut:• depozite pentru produse generale; • depozite specializate;• depozite de stocare;• centre (depozite) de distribuţie;• depozite private;• depozite publice;• depozite contractuale;• strategia de selecţie a tipului sau tipurilor de depozit;• numărul şi amplasarea depozitelor;• aranjarea produselor în depozit;• poziţionarea stocurilor de produse.

Studii de caz:1. Selecteare tipurilor de depozite necesare unei firme de comerț/turism, în funcție de obiectul

de activitate ale acesteia.2. Realizarea strategiei de depozitare a unei firme de comerț/turism, în funcție de natura și

obiectul activității sale.

47

48

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Care sunt tipurile de depozite, clasificate în funcție de tipul de marfă depozitată şi condiţiile

de depozitare?2. Care sunt tipurile de depozite, clasificate în funcție de rolul îndeplinit?3. Care sunt tipurile de depozite, clasificate în funcție de forma de proprietate?4. Caracterizați tipurile de depozite clasificate în funcție de forma de proprietate.5. Prezentaţi modul de stabilirea a strategiei de selecţie a tipului sau tipurilor de depozit.6. Care sunt criteriile necesare evaluării necesității de utilizare a unui tip de depozit anume?7. Prezentați soluțiile de amplasare a depozitelor.8. Prezentați soluțiile de aranjare mărfurilor în depozite în funcție de complementaritate și

compatibilitate.9. Prezentați soluțiile de aranjare mărfurilor în depozite în funcție de frecvenţa solicitării

produselor şi mărimea lor.10. Ce reprezintă poziţionarea stocurilor de produse?

Test de evaluare/autoevaluare1. În funcţie de tipul de marfă şi condiţiile de depozitare, unul dintre tipurile de depozit este:a) depozitul pe termen lung; b) depozitul pentru mărfuri generale; c) depozitul de stocare; d) depozitul contractual.

2. Depozitele pentru produse generale permit păstrarea:a) numai a unor bunuri care necesită condiţii speciale; b) unei game variate de stocuri; c) unei game restrânse de produse; d) unei game variate de bunuri.

3. Depozitele specializate permit păstrarea:a) unui anumit bun sau a unei grupe de bunuri; b) unei game variate de bunuri; c) unei cantităţi variate de produse; d) numai a unor bunuri care nu necesită condiţii speciale.

4. Depozitele de stocare sunt destinate:a) menţinerii stocurilor de bază pe termen scurt; b) menţinerii stocurilor speculative pe termen lung; c) menţinerii stocurilor de bază pe termen lung; d) menţinerii stocurilor de siguranţă pe termen scurt.

5. Funcţionarea depozitelor de distribuţie presupune:a) staţionarea unei cantităţi mari de bunuri; b) circulaţia unei cantităţi mari de bunuri; c) circulaţia unei cantităţi mici de bunuri; d) păstrarea în condiţii speciale.

6. Depozitele private aparţin:a) utilizatorilor; b) unor firme specializate în depozitare; c) persoanelor particulare; d) proprietarului mărfurilor stocate.

7. Nu reprezintă un avantaj al depozitelor publice:a) condiţiile de păstrare generale; b) flexibilitatea mare în relaţie cu cererea; c) oferta numeroasă de servicii; d) costurile reduse ale operării.

8. Depozitele contractuale sunt:a) o variantă a depozitelor private; b) o variantă a depozitelor publice; c) o variantă a depozitelor generale; d) o variantă a depozitelor de distribuţie.

9. Depozitele private pot fi în acelaşi timp:a) depozite de stocare specializate; b) depozite de distribuţie specializate; c) depozite de stocare contractuale; d) depozite de distribuţie generale.

10. Depozitele publice pot fi în acelaşi timp:a) depozite de stocare generale; b) depozite de distribuţie contractuale; c) depozite de distribuţie generale; d) depozite de stocare contractuale.



48

49

Unitatea de studiu 12DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR


12.3.1 Natura distribuţiei mărfurilor 12.3.2 Modele de canale de distribuţie a mărfurilor12.3.3 Logistica prin terţi (3PL)12.3.4 Managementul aprovizionării la vânzător (VMR)12.3.5 Sisteme de planificare a producţiei


12.1 INTRODUCERE

În accepţiunea actuală, distribuţia mărfurilor este în primul rând interfaţa dintre producători şi utilizatorul/consumatorul final (Allain și Chambolle 2003, 3). Dacă termenul de „comerţ” are în vedere ansamblul schimburilor comerciale de pe o piaţă, acela de „distribuţie” se referă la o sumă de servicii şi de firme specializate în acest domeniu.


Obiectivele unităţii de studiu: Dobândirea de cunoştinţe necesare analizării structurii unui canal logistic care asiguă distribuția

bunurilor, a tipurilor de relații care pot exista între firmele care asigură distribuția unui bun de consum și a felului în care poate fi planificată producția bunurilor pentru a asigura un proces de distribuție a acestora la cele mai reduse costuri.





La baza conceptului de distribuţie stă şi natura relaţiilor dintre firmele implicate. Conform unui concept economic clasic, un canal logistic este integrat vertical dacă activităţile specifice celor trei componente ale sale sunt acoperite de o singură firmă. Această situaţie este însă rară. Cel mai adesea canalul logistic este operat de mai multe firme. Relaţiile dintre acestea pot fi de mai multe tipuri. Din punctul de vedere al distribuţiei sunt relevante două dintre acestea şi anume relaţiile punctuale, bazate pe o singură tranzacţie şi respectiv alianţele strategice care includ logistica prin terţi (3PL) şi managementul aprovizionării la vânzător (VMR). Tendinţa actuală este de dezvoltare a relaţiilor bazate pe alianţe strategice.

49

50

12.3.1 Natura distribuţiei mărfurilor

Distribuţia desemnează în mod foarte precis un ansamblu de servicii având drept scop să pună la dispoziţia utilizatorului/consumatorului un ansamblu de bunuri. Însă în cazul majorităţii bunurilor destinate utilizatorilor/consumatorilor individuali, îndeplinirea acestei funcţii revine unor agenţi economici specializaţi în activitatea de distribuţie. Relaţia distribuţiei cu logistica reiese din faptul că aceasta din urmă este elementul motor al funcţionării tuturor întreprinderilor din sectorul de distribuţie. Distribuţia este atât un beneficiar al metodelor logistice de management al fluxurilor cât şi o componentă a logisticii în ansamblul său, dacă aceasta este privită în spiritul definiţiei sale.

12.3.2 Modele de canale de distribuţie a mărfurilor

Canalul de distribuţie nu trebuie şi nu poate fi confundat cu cel logistic. Un canal de distribuţie este traseul urmat de un produs de la producător la utilizatorul/consumatorul final. Canalele de distribuţie se împart în două mari categorii şi anume canale de distribuţie a bunurilor de consum respectiv canale de distribuţie a bunurilor industriale. În prima categorie se înscriu 4 modele de canale de distribuţie, iar în cea de a doua categorie se înscriu trei modele de canale de distribuţie.

Principalele*modele*de*canale*de*distribu2ie

FabricantAgent*de*vânzări

En*gros;ist Detailist U>lizator

Model*1Model*2Model*3Model*4Model*5Model*6Model*7

Sursa:'(Ghiani,'Laporte'și'Musmanno'2004,'10)

În prima categorie se înscriu 4 modele de canale de distribuţie (Tabelul):

Modelul 1: nu există intermediari – modelul este valabil pentru un număr restrâns de produse. În general valabil pentru produsele comercializate în pieţele temporare direct de către producători sau produsele vândute direct la adresa consumatorului;

Modelul 2: producătorii îşi distribuie produsele direct prin intermediul comercianţilor cu amănuntul. Este utilizabil pentru produsele comercializate în cantităţi medii care nu depăşesc capacitatea distribuitorilor.

Modelul 3: este utilizat pentru bunurile comercializate numai în cantităţi mari pe care comercianţii cu amănuntul nu-şi permit să le achiziţioneze. De exemplu produsele perisabile sau cu grad de uzură morală scăzute sau cu cerere fluctuantă (majoritatea bunurilor de consum).

Modelul 4: este similar cu varianta anterioară cu excepţia faptului că producătorii sunt reprezentaţi de agenţii de vânzări. Exemplu este industria textilă dar nu numai.

În cea de a doua categorie se înscriu trei modele de canale de distribuţie:

50

51

Modelul 5: utilizat pentru majoritatea bunurilor industriale (materii prime, componente, echipamente etc.) care sunt vândute în cantităţi mari, en-gros-iştii nefiind necesari;

Modelul 6: este similar cu cel anterior doar că fabricanţii sunt reprezentaţi de agenţi de vânzări;

Modelul 7: este utilizat în special pentru consumabile şi produse de birou.

O decizie importantă pe care managerul trebuie să o ia este alegerea celui mai potrivit canal în relaţie cu natura produsului.

12.3.3 Logistica prin terţi (3PL)

Logistica prin terţi este un angajament pe termen lung cu o companie (un terţ) care se obligă să presteze toată sau numai o parte dintre activităţile logistice legate de distribuţie ale unui producător. Este utilizată în special de depozitele publice (de distribuţie).

12.3.4 Managementul aprovizionării la vânzător (VMR)

Managementul aprovizionării la vânzător presupune monitorizarea de către vânzător (producătorul) a nivelului vânzărilor (cererii) şi al stocurilor prin intermediul schimbului de date computerizat (EDI electronic data interchange) şi ia decizia de aprovizionare a clientului prin intermediul unui terţ (distribuitor sau centru de distribuţie – depozit specializat).

12.3.5 Sisteme de planificare a producţiei

Există două modele de planificare a producției: pe bază de comandă şi pe bază de stoc. În planificarea producţiei pe bază de comandă (mto – „make-to-order”), bunurile finite sunt fabricate numai atunci când sunt solicitate de client. În planificarea producţiei pe bază de stoc (mts – „make-to-stock”), producţia şi distribuţia se bazează pe previziunea cererii. Aceasta este anticipată şi în funcţie de ea se creează stocuri în depozite proprii, specializate sau ale comercianţilor cu ridicata. Distribuţia este realizată în special de comercianţi (cu ridicata şi/sau cu amănuntul).

Un sistem mixt este asamblarea pe bază de comandă (MTA – „make-to-assembly”). În acest sistem, componentele şi elementele semifinite sunt fabricate în sistem de planificare a producţiei pe bază de stoc (push) în timp ce asamblarea finală este realizată în sistem de planificare a producţiei pe bază de comandă (pull).


Concepte şi termeni de reţinut:• distrbuție de bunuri; • canal de distribuţie;• logistica prin terți;• managementul aprovizionării la vânzător;• planificarea producţiei pe bază de comandă;• planificarea producţiei pe bază de stoc• asamblarea pe bază de comandă.

Studii de caz:1. Stabilirea modelului de canal de distribuție specific unei anumite categorii de produs.2. Descrierea sistemului de planificare a producției utilizat de o firmă de comerț/turism.

51

52

Întrebări de control şi teme de dezbatere:1. Cum se definește distribuția mărfurilor?2. Descrieți relația dintre distribuție și logistica mărfurilor.3. Ce reprezintă un canal de distribuție?4. În câte categorii pot fi împărțite firmele care asigură distribuția și care sunt acestea?5. Prezentați modelele de canale de distribuție specifice canalelor de distribuţie a bunurilor de

consum.6. Prezentați modelele de canale de distribuție specifice canalelor de distribuţie a bunurilor

industriale.7. Ce reprezintă logistica prin terți și ce avantaje respectiv dezavantaje are?8. Ce reprezintă managementul aprovizionării la vânzător și ce avantaje are?9. Prezentați planificarea producţiei pe bază de stoc, respectiv pe bază de comandă.10. Prezentaţi asamblarea pe bază de comandă.

Test de evaluare/autoevaluare1. Termenul de „distribuţie” desemnează: a) ansamblul tranzacţiilor; b) un ansamblu de bunuri; c) un ansamblu de servicii; d) un ansamblu de funcţii ale firmei.

2. Distribuţia este practicată de: a) transportatori specializaţi în activitatea de distribuţie; b) intermediari specializaţi în activitatea de distribuţie; c) firme specializate în comerţ; d) comercianţi cu amănuntul.

3. Nu reprezintă un avantaj al utilizării distribuitorilor: a) reducerea costurilor de depozitare; b) reducerea costurilor de stocare; c) reducerea costurilor de transport; d) reducerea costurilor de producţie.

4. Prin logistică, distribuţia urmăreşte: a) creşterea eficienţei; b) scăderea stocurilor; c) eficienţa transportului; d) eliminarea depozitelor.

5. Canalul de distribuţie este: a) traseul bunului de la producător la distribuitor; b) deplasarea bunului prin sistemul de distribuţie; c) traseul bunului de la producător la clientul final; d) traseul bunului de distribuitor la client.

6. În general, distribuitorii pot fi clasificaţi în trei categorii: a) dealeri, brokeri şi agenţi; b) agenţi de vânzări, intermediari şi unităţi cu amănuntul; c) agenţi de vânzări, comercianţi cu ridicata şi producători; d) vânzători cu amănuntul, cu ridicata şi mici comercianţi.

7. Canalele de distribuţie se împart în două mari categorii: a) pentru bunuri de consum respectiv industriale; b) pentru bunuri industriale respectiv pentru consumabile; c) pentru bunuri de consum respectiv pentru materiale; d) pentru bunuri şi pentru materii prime.

8. Modelul 1 de canal de distribuţie este format din: a) fabricant, detailist şi client; b) fabricant, agent de vânzări şi client; c) fabricant, grosist şi client; d) fabricant şi client.

9. În canalele de distribuţie destinate bunurilor industriale:a) clientul poate fi o firmă sau o persoană; b) clientul este cel mai adesea o firmă; c) clientul este o persoană; d) clientul nu există.

10. Modelul 5 de canal de distribuţie este utilizat:a) pentru bunuri comercializate în cantităţi foarte mici; b) pentru bunuri de consum; c) pentru materii prime, componente, echipamente etc.; d) exclusiv pentru bunuri de valoare foarte mică.



52

53

BIBLIOGRAFIE

1. Ackerman, Kenneth B. „Value-Added Warehousing Cuts Inventory Costs.” Transportation and Distribution, iulie 1989: 32-35.

2. Ackerman, Kenneth B. „Contract Warehousing - Better Moustrap, or Smoke and Mirrors?” Warehousing Forum, august 1993: 1.

3. Allain, Marie-Laure, și Claire Chambolle. Economie de la distribution. Paris: Edition La Decouverte, 2003.

4. Association Europeene de Logistique. Cap. Prefaţă în Strategie Logistique, de Alexandre K. Samii. Paris: Edition Dunod, 2004.

5. Baily, Peter, David Farmer, David Jessop, și David Jones. Principiile şi managementul achiziţiilor. Ediţia a 8-a. Traducere de Rodica Leviţchi. Chişinău: Editura Arc, 2004.

6. Ballou, Ronald H. Bussines Logistics Management. Third Edition. Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice-Hall International, Inc., 1992.

7. Barry, J. J. şi alţii. Logistics in the Services Industries. Oakbrook, Illinois: Council of Logistics Management, 1991.

8. Basanu, Gheorghe, și Mihai Pricop. Managementul aprovizionării şi desfacerii. Bucureşti: Editura Economică, 1996.

9. Bălan, Carmen. Logistica. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. București: Editura Uranus, 2006.10.Bucur, C. M. Comerţ electronic. Bucureşti: Editura A.S.E., 2002.11.Burda, Alexandru. Logistica şi distribuţia mărfurilor, suport de curs – Ediţia a III. Bucureşti:

Editura ProUniversitaria, 2011.12.Caplice, Chris. „Lecture Notes.” MIT OpenCourseWare. Octombrie 2003. http://www.core.org.cn/

OcwWeb/Engineering-Systems-Division/ESD-260JFall2003/LectureNotes/index.htm (accesat Octombrie 2008).

13.Căprărescu, Gheorghiţa. Managementul strategic al firmei de comerţ şi distribuţie. Bucureşti: Editura Rosetti, 2005.

14.Costea, C., și D. Patriche. Administrarea afacerilor comerciale. Bucureşti: Editura Uranus, 2002.15.Costin, Cătălin M. Distribuţia comercială în reţea. Bucureşti: Editura Rosetti, 2004.16.Cristopher, Martin. „Developing Customer Service Strategies.” În The Gower Handbook of

Logistics and Distribution Management, de John Gattorna, editor John Gattorna. Gower Publishing Company Ltd., 1990.

17.Dima, Ion Constantin. Sistemul logisticii firmei. Bucureşti: Editura Tehnică, 1997.18.Ellram, Lisa. „The Suplier Selection Decision in Strategic Partnerships.” Journal of Purchasing

and Materials Management, Fall 1990: 8-14.19.Florescu, C. Marketing. Piteşti: Editura Independenţa Economică, 1997.20.Ghiani, G., G. Laporte, și R. Musmanno. Introduction to Logistics Systems Planning and Control.

Londra: John Wiley & Sons, Ltd., 2004.21.Hill, Sullivan E. Marketing. Bucureşti: Editura Antet, 1997.22.Ionescu, Ion. Economia întreprinderii de turism şi comerţ - Manual de autoinstruire. Bucureşti:

Editura Economică, 2004.23.Jenkins, M. L. „Utilizing Public Warehouses.” Plants, Sites and Parks, noiembrie-decembrie 1992.24.Johnson, James C., și Donald F. Wood. Contemporary Physical Distribution. Oklahoma: The

Petroleum Publishing, 1997.25.Kotler, Philip. Managementul marketingului. Traducere de D. Criste, A. Duca, Raluca Costescu și

I. Jarnea. Bucureşti: Editura Teora, 1997.26.Lambert, Douglas M., James R. Stock, și Lisa M. Ellram. Fundamentals of Logistics Management.

Editor Irwin McGraw-Hill. New York: McGraw-Hill Higher Education, 1998.27.Lambert, Douglas M., și James R. Stock. Strategic Logistics Management. 3rd ed. Editor Richard

D. Irwin. Burr Ridge, Ilinois, 1993.28.Nicolescu, O. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Bucureşti: Editura Economică, 2001.

53

http://www.core.org.cn/OcwWeb/Engineering-Systems-Division/ESD-260JFall2003/LectureNotes/index.htm




54

29.Olteanu, V. Marketingul serviciilor. Ediţia a II-a (revizuită şi adăugită). Bucureşti: Editura Uranus, 2001.

30.Patriche, Dumitru. Elemente de economia comerţului. Bucureşti: Editura Sylvi, 2001.31.Patriche, Dumitru. Politici, programe, tehnici şi operaţiuni de comerţ. Bucureşti: Editura Tehnică,

2003.32.Patriche, Iulian. Canale de distribuţie şi logistică. Bucureşti: Editura ProUniversitaria, 2006.33.Petrescu, Viorel, Constanţa Pâslaru, și Roxana Sârbu. Expertiza merceologică. Bucureşti: Editura

A.S.E., 2000.34.Pop, Nicolae Al. Marketing. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2002.35.Pop, Nicolae Al. Marketing strategic. Bucureşti: Editura economică, 2000.36.Popescu, Manoela, și Viorica Ionaşcu. Bazele comerţului. Bucureşti: Editura Oscar Print, 2006.37.Richardson, Helen L. „Trust Time-Definite, Reduce Inventory.” Transportation and Distribution,

ianuarie 1994: 41-44.38.Ristea, Ana Lucia, Th. Purcărea, și Constantin Tudose. Distribuţia mărfurilor. Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică, 1996.39.Rushton, Alan, Phil Croucher, și Peter Baker. The handbook of Logistics and Distribution

Management. Ediția a 3-a. Londra și Philadelphia: Kogan Page Ltd., 2006.40.Samii, Alexandre K. Stratégie logistique. Paris: Edition Dunod, 2004.41.Scheuing, Eberhard E. Purchasing Management. Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice-Hall,

Inc., 1989.42.Shapiro, Benson P., V. K. Rangan, și J. J. Sviokla. „Staple Yourself to an Order.” Harvard Bussines

Review, iulie-august 1992.43.Stanciu, Ion. Managementul calităţii totale. Bucureşti: Editura Cartea Universitară, 2004.44.Stern, Louis W, și Adel I. El-Ansary. Marketing Channels. 4th edition. Englewood Cliffs, New

Jersey: Prentice-Hall International, Inc., 1992.45.Walther, George R. Upside-Down Marketing. New York: McGraw-Hill, 1994.46.Weitz, Barton A., Stephen B. Castleberry, și John F. Tanner. Selling. Building Prtnerships. 2nd

edition. Editor Richard D. Irwin. 1995.

54

55

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 1)1.a, 2.b, 3.c, 4.d, 5.c

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 2)1.a, 2.b, 3.c, 4.d, 5.b, 6.c, 7.d, 8.a, 9.b, 10.d

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 3)1.a, 2.b, 3.c, 4.d, 5.c, 6.d, 7.a, 8.b, 9.c, 10.a

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 4)1.b, 2.c, 3.d, 4.a, 5.c, 6.d, 7.a, 8.b, 9.c, 10.d

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 5)1.b, 2.d, 3.c, 4.a, 5.d, 6.c, 7.d, 8.c, 9.b, 10.a

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 6)1.d, 2.c, 3.a, 4.b, 5.d, 6.c, 7.b, 8.a, 9.c, 10.b

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 7)1.a, 2.d, 3.c, 4.b, 5.d, 6.c, 7.b, 8.a, 9.d, 10.c

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 8)1.c, 2.a, 3.b, 4.d, 5.a, 6.b, 7.c, 8.d 9.c, 10.a

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 9)1.a, 2.c, 3.d, 4.b, 5.c, 6.a, 7.b, 8.d, 9.a, 10.d

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 10)1.d, 2.a, 3.b, 4.c, 5.a, 6.b, 7.c, 8.d, 9.a, 10.d

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 11)1.b, 2.d, 3.a, 4.c, 5.b, 6.d, 7.a, 8.b, 9.a, 10.c

Test de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 12)1.c, 2.b, 3.d, 4.a, 5.c, 6.b, 7.a, 8.d, 9.b, 10.c

55

Documents

LOGISTICA ȘI DISTRIBUȚIA MĂRFURILORbv.ucdc.ro/bv/M_3_Logistica_si_distributia_marfurilor...7 8.3.1 Factorii specifici, scopul și deciziile managementului stocurilor 37 8.3.2 Definirea