Locul Si Rolul Impozitelor Indirecte in Sistemul Resurselor Financiare Publice (Licenta)

Impozitele indirecte in sistemul resurselor financiare publice

UNIVERSTITATEA VALAHIA DIN TARGOVISTEACADEMIA DE STUDII ECONOMICESPECIALIZAREA FINANTE - BANCI

LUCRARE DE LICENTA


Indrumator, Lector dr. Gheorghe Dinu

Absolvent, Manea Constantin

Targoviste 2007

1


CuprinsCapitolul I1.Consideratii generale cu privire la impozitele,taxele si contributiile datorate bugetului general consolidat ……………………………………3-62.Clasificarea impozitelor………………………………………………...7-93.Locul si rolul impozitelor indirecte in resursele financiare publice…12-13

Capitolul II2.Prevederile legale privind impozitele si taxele Impozitele indirecte A-Taxa pe valoarea adaugata……………………………………..1-41 B-Accize………………………………………………………….41-46 C-Monopoluri fiscale…………………………………………….46-47 D-Taxe de timbru………………………………………………..47-49 E-Impozitul pe spectacole……………………………………….49-52 Capitolul III3.Probleme actuale in impozitele indirecte 3.1.Evaziunea fiscala manifestata la impozitele indirecte…………..52-55 Situatii de evaziune fiscala ………………….…………………..55-58 3.2.Armonizare U.E…………………………………………………58-60 Capitolul IV4.Studiul de caz………………… ……………………………………..

Bibliografie

2


CAPITOLUL I

1. Consideraţii generale cu privire la impozitele şi taxele datorate bugetului de stat

Prezentarea şi caracterizarea sistemului de impozite şi taxe din România

În cadrul finanţelor publice ale unei ţări fiscalitatea se delimitează ca un sistem de percepere şi încasare a taxelor printr-un aparat specializat, precum şi ca un ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabilor şi fundamentează juridic impozitele şi taxele.

Sistemul fiscal este definit ca totalitatea impozitelor şi a altor venituri pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe în baza surselor legislative, şi care reprezintă resurselor finanţării acţiunilor de a căror realizare depinde îndeplinirea funcţiunilor sale.

Sistemul fiscal oferă statului o gamă variată de pârghii prin care poate acţiona în economie, îşi poate îndeplinii funcţiile sale şi poate transpune în realitate politica sa economico-financiară.

Aşezarea şi perceperea impozitelor se poate realiza numai prin utilizarea şi punerea în funcţiune a unui mecanism fiscal, a unor metode, tehnici şi instrumente fiscale prin aplicarea cărora să fie respectate principiile fiscale.

Sistemul fiscal este structurat în trei componente independente:A) Impozite şi taxe ca venituri ale statului;B) Mecanismul fiscal;C) Aparatul fiscal.

A) Impozite şi taxe ca venituri ale statuluiImpozitele şi taxele reprezintă venituri la bugetul de stat ce provin de la

persoanele juridice şi fizice. În momentul încasării lor, impozitele şi taxele sunt utilizate în vederea efectuării cheltuielilor publice pentru realizarea funcţiunilor şi sarcinilor puterii şi instituţiilor sale. Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozite şi taxele stabilite prin lege se grupează în a două mari categorii: venituri curente şi venituri de capital.

Veniturile curente se grupează în: venituri fiscale şi

3


venituri nefiscale.Veniturile fiscale au două componente:

venituri din impozite directe şi venituri din impozite indirecte.

Impozitele directe sunt suportate de persoană fizică sau juridică care le plăteşte în cunoştiinţă de cauză (ex. impozit pe profit, impozitul pe salariu, impozitul pe dividente, etc.) Impozitele indirecte sunt cele pe care nu le suportă cel care le plăteşte. Ele sunt suportate în general de consumatorul final (ex. Accize, T.V.A., taxe vamale).

Veniturile nefiscale provin din: vărsăminte din profitul net al Băncii Naţionale, Regii Autonome, venituri realizate de instituţii publice, taxe consultare, etc.

Ponderea lor în totalul veniturilor bugetare este foarte mică.Veniturile din acest capitol cuprind venituri realizate de la întreprinderile de stat,

din valorificarea unor bunuri ale acestora, din valorificarea rezervei de stat.Impozitele şi taxele prezintă anumite elemente comune precizate chiar de actele

normative care le instituie.Aceste elemente sunt date de:

a) obiectul impozitului – este elementul care stă la baza aşezării impozitului (ex. venitul, profitul, preţul sau tariful);

b) baza de calcul – de obicei obiectul impozitului reprezintă şi la baza de calcul, dar există şi excepţii, de ex.: impozitul pe clădiri – obiectul îl reprezintă clădirea, baza de calcul – valoarea sau taxele de succesiune;

c) subiectul impozitului, identificat prin persoana fizică sau juridică care deţine sau realizează venitul sau profitul;

d) plătitorul impozitului – de cele mai multe ori coincide cu subiectul impozitului. Există şi excepţii: impozitului pe salarii – subiectul este salariat, plătitorul este unitatea la care salariatul realizează venitul;

e) cota (cuantumul impozitului) serveşte bazei de calcul a impozitului prin care se determină suma de plată. Ea poate fi fixă sau procentuală. La rândul ei cota procentuală poate fi proporţională şi progresivă. Cota fixă este exprimată sub forma unui cuantum aplicat la baza de calcul sau o parte din aceasta, de ex.: taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru producţia agricolă sau silvică se stabileşte în cote fixe pe Km2 sau m2. Cotele procentuale proporţionale rămân neschimbate în raport de baza de calcul (T.V.A. = 19 %), iar cotele procentuale progresive se caracterizează prin aceea că se modifică în funcţie de mărimea bazei de calcul de ex. în cazul impozitului pe salarii, cota progresivă se diferenţiează pe tranşe de venit;

f) termenul la plată – intervalul de timp în care se plăteşte impozitul. Se prevede în legislaţie;

4


g) înlesnirile acordate la plată – sunt reglementate de cadrul egal şi apar sub formă de scutiri, reduceri, bonificaţii, amânări şi eşalonări;

h) drepturile plătitorului de impozite: compensarea – atunci când la o scadenţă a plătit o sumă mai mare decât cea normală, plătitorul are dreptul să recupereze suma plătită în plus cu o parte sau integral din suma ce trebuie plătită la scadenţa următoare; dreptul la restituire – atunci când nu este posibilă compensarea; dreptul la restituire – atunci când plătitorul se consideră nedreptăţit în urma controlului

i) obligaţiile plătitorului sunt stabilite prin lege şi precizează calcularea şi vărsarea la termen a impozitelor, organizarea evidenţei impozitelor şi taxelor din care să rezulte cu exactitate baza de calcul, sumele de plată, modul în care s-au făcut la buget plăţile, prin ţinerea contabilităţii a tuturor intrărilor şi ieşirilor de elemente patrimoniale;

j) sancţiunile sunt consecinţa nerespectării termenului legal de plată a impozitului sau a neplăţii obligaţiilor fiscale. Sancţiunile sunt date prin majorări de întârziere sau amenzi contravenţionale.

B) Mecanismul fiscal reprezintă ansamblul de metode şi tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului precum şi instrumentele impunerii.

a) impunerea constă în indentificarea tuturor categoriilor de persoane fizice şi juridice care deţin sau realizează un anumit obiect impozabil, în evaluarea bazei de calcul a impozitului, în determinarea exactă a cuantumului acestuia. Printre metodele utilizate se pot enumera: autoimpunerea, impunerea directă, indirectă şi forfetarea.

Autoimpunerea este realizată de plătitor în conformitate cu legislaţia în vigoare; impunerea directă constă în evaluarea directă a obiectului impozitului de către organele fiscale sau pa baza declaraţiei subiectului impozabil; impunerea forfetară constă în stabilirea unei sume forfetare de plată pe o perioadă de timp.b) Instrumentele impunerii. Scopul final al activităţii de impunere este perceperea

impozitelor şi taxelor. Pentru aceasta ele sunt consemnate în documente fiscale, ce diferă funcţie de conţinutul lor, după cum sunt utilizate, ex.: declaraţia de impunere circulă de la plătitor la organul fiscal teritorial. Printr-un astfel de document, plătitorul de impozit informează organul fiscal cu privire la realizarea obiectului impozabil şi a altor elemente care se au în vedere la stabilirea sumelor de plată (ex. declaraţia întâlnită la T.V.A. şi accize – care se întocmeşte lunar, declaraţia vamală, etc.)

C) Aparatul fiscal decurge din legile ce reglementează impozitele şi taxele. Statul îşi îndeplineşte sarcinile fiscale prin instituţiile autorităţii publice: parlamentul şi guvernul. Activitatea fiscală a statului cuprinde latura legislativă, care se înfăptuieşte de către Parlament şi cea executivă, realizată de către Guvern prin instituţiile administraţiei publice de specialitate în structura cărora se include şi aparatul fiscal. Pregătirea şi iniţierea legislativă ca şi îndrumarea metodologică cu caracter în materie fiscală se realizează prin activitatea desfăşurată de către organele centrale care, de regulă, nu intră în legătură directă cu plătitorii de impozite şi taxe.

5


Instituţia administraţiei publice specialitate prin care Guvernul îşi îndeplineşte atribuţiile sale executive în domeniul fiscal este Ministerul Finanţelor. În cadrul acesteia, activitatea fiscală este condusă de ministru, în subordinea căruia se află Direcţii Generale de impozite directe şi indirecte, Garda Financiară şi Curtea de Conturi. Aceste organisme vin să completeze aparatul fiscal. Proiectul de acte normative privind impozitele şi taxele pe care Guvernul le prezintă spre examinare şi adoptare Parlamentului sunt elaborate de Direcţiile privind impozitele.

Direcţia generală a controlului financiar de stat şi a contabilităţii cuprinde în structura sa Direcţia controlului financiar de stat, prin care Ministerul Finanţelor îşi îndeplineşte sarcina stabilită de lege cu privire la realizarea controlului financiar al statului.

Trezoreria finanţelor publice, organizată la nivel central cât şi teritorial, are sarcina încasării plăţilor din care să rezulte obligaţiile de plată, sumele încasate şi debitele rămase de încasat. Acest organ are obligaţia să exercite controlul financiar preventiv asupra încasărilor la termenele stabilite, a impozitelor şi taxelor datorate de către agenţii economici şi contibuabili, aplicând majorările prevăzute de lege, în cazul nerespectării termenelor de plată.

Direcţia Generală a Vămilor împreună cu unităţile sale de pe teritoriul ţării este însărcinată cu aplicarea dispoziţiilor legale privind taxele vamale şi perceperea acestora şi a altor venituri cuvenite bugetului de stat. Aceste sarcini privesc activitatea desfăşurată de aparatul de control vamal.

Organele financiare teritoriale acoperă prin activitatea lor întreg teritoriul ţării şi asigură atribuţii cu caracter fiscal în toate localităţile ţării: municipi, oraşe şi comune.

La perceperea taxelor şi a impozitelor îşi aduc contribuţia şi alte instituţii publice, ca: instanţele de judecată, tribunale şi judecătorii care percep taxe de trimbu pentru litigii şi acte care intră sub incidenţa acestor taxe; notariatele publice care percep taxele de timbru şi de succesiune pentru modificare şi autentificări de acte; primăriile care percep taxe pentru eliberări de titluri de proprietate, autorizaţii de funcţionare şi alte acte supuse taxelor de timbru; organele de poliţie care încasează taxele pentru examinarea conducătorilor de autovehicule, eliberarea permiselor de conducere, eliberarea paşapoartelor, alte instituţii publice care asigură prin activitatea lor şi perceperea de taxe cum ar fi: taxa pentru proiecte de investiţii şi înregistrarea mărcilor de fabrică, taxe pe venituri din protecţia mediului.

Menirea aparatului fiscal este ca prin impunere să urmărească şi să încaseze venituri bugetare ale statului şi de a combate evaziunea fiscală. Contribuabilii sunt obligaţi prin constituţia ţării la plata impozitelor şi taxelor stabilite prin lege. Veniturile realizate şi cheltuielile efectuate trebuie să rezulte din documente prin întocmirea registrelor, aşa cum prevede legea.

Când legea nu prevede obligaţia de depunerea declaraţiei de impunere, contribuabilii răspund de calcularea corectă a impozitelor şi taxelor pe care trebuie să le verse la buget în condiţiile prevăzute de lege. Nerespectarea legilor fiscale prin

6


declaraţia inexactă sub orice formă a veniturilor sau prin sustragerea bunurilor de la operaţiile de vămuire în scopul diminuării materiei impozabile şi a altor obligaţii fiscale se sancţionează potrivit legii.

Întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau evidenţe contabile, ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificările financiare, controlul pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală, reprezintă, conform legii, infracţiune şi se pedepseşte ca atare.

2. Clasificarea impozitelor

În practica financiară se întâlneşte o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai din punct de vedere al formei dar şi al conţinutului. Pentru a sesiza mai uşor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social şi politic, este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii ştiinţifice. După trăsăturile de fond şi formă, impozitele pot fi grupate în impozite directe şi impozite indirecte.

Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice.În funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. În cazul acestor impozite, subiectul şi suportul impozitului sunt în atenţia legiuitorului, una şi aceaşi persoană, deşi, practic uneori acestea nu coincid.

Tinându-se cont de criteriile care stau la baza aşezării impozitelor directe, atunci aceste pot fi grupate în impozite reale şi impozite personale.

Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământurile, clădirile, fabricile, magazinele, etc.) făcându-se abstracţie de situaţia pesoanelor a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se aşează asupra procentului brut al obiectivului impozabil, fără a se face o legătură cu situaţia subiectului impozabil.

Impozitele personale se aşează asupra veniturilor sau averii, în strânsă legătură cu situaţia personală a subiectului impozitului, motiv pentru care se numesc impozite subiective.

Impozite indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestării unor servicii (transport, spectacole, activităţi hoteliere, etc.), ceea ce înseamnă că ele vizează cheltuielile. În cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportului acestora.

Clasificarea impozitelor şi taxelor se poate face în funcţie de mai multe elemente: după forma pe care o îmbracă impozitele indirecte pot fi grupate în taxe de

consumaţie; veniturile de la monopolurile fiscale, taxe vamale, taxe de timbru şi de înregistrare.

7


dacă avem în vederea obiectul impunerii, atunci impozitele pot fi clasificate în impozite pe venit, impozite pe avere şi impozite pe consum (cheltuieli).

în funcţie de scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi grupate în impozite financiare şi impozite de ordine.

Impozite financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului. Astfel de impozite sunt, în primul rând impozite pe venit, taxele de consumaţie, etc.

Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea anumitor acţiuni sau în vederea atingerii unui ţel ce nu are caracter fiscal. Prin instituirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice şi a tutunului se urmăreşte limitarea consumului acestora, având în vedere efectul lor nociv asupra sănătăţii persoanelor care le consumă.

după frecvenţa realizăriilor impozitele se pot grupa în impozite permanente şi impozite incidentale.

Impozitele permanente se încasează periodic (de regulă anual), iar impozitele incidentale se introduc şi se încasează o singură dată (de exemplu, impozitul pe avere sau pe profiturile excepţionale de război).

după instituţiile care le administrează, impozitele se mai pot grupa astfel: în statele de tip federal se disting impozitele federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei şi impozitele locale, iar în statele de tip unitar se întâlnesc impozitele ale administraţiei centrale de stat şi impozite ale organelor administraţiei de stat locale.

8


Clasificarea impozitelor de stat se prezintă în schemă:

Clasificarea impozitelor de stat:

9

Impozitul funciarImpozitul pe clădiriImpozitul pe activităţi industrale, comerciale şi profesii libereImpozitul pe capitalul mobiliarsau banesc

Impozite reale

Impozite personale

Impozite directe

Impozite indirecte

1. După trăsăturile de fond şi formă

Impozit pevenit

Impozit peavere

Impozitul pe veniturile persoanelor fiziceImpozitul pe veniturile societăţilor de capital

Impozitul pe averea propriu-zisăImpozitul pe circulaţia averiiImpozitul pe sporul de avere

Taxe de consumaţieVenituri provenite de la monopolurile fiscaleTaxe vamaleTaxe de timbru şi de înregistrare

2. După obiectImpozite pe venitImpozite pe avereImpozite pe cheltuieli

Impozite financiareImpozite de ordine3. După scopul urmărit

4. După frecvenţa cu care se realizeazăImpozite permanente (odinare)Impozite incidentale (extraordinare)

5. După instituţiacare le administrează

Impozite federaleImpozit ale statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţieiImpozite locale

Impozite ale administraţiei centrale de statImpozite locale

În statele detip federal

În statele detip unitar


3. Impozitele indirecte in resursele financiare publice

Pentru determinarea structurii surselor bugetare se utilizează formula:

unde:

şig S Ri = greutatea specifică (ponderea resursei “i”, în total resursei bugetare);ri = resursa bugetară “i”;Ri = total resursei bugetare (venituri);i = 1, 2, …., n resursa bugetară.Cu ajutorul acestei formule se determină ponderile fiecărei resurse bugetare în

totalul resurselor (veniturilor) bugetare ale Românie pentru anii de referinta.Se observă ponderea crescută a veniturilor fiscale (în medie 90,75%) şi o

pondere scăzută a veniturilor nefiscale (în medie 3,61%) şi a veniturilor din capital (în medie 4,31%) în totalul veniturilor bugetare.

În cadrul veniturilor fiscale, impozitele directe au o pondere medie de 23,16%, iar cele indirecte de 67,58 raportate la totalul veniturilor bugetare,

În cadrul impozitelor directe, impozitul pe profit are o pondere medie de 13,15%, impozitul pe venitul din salarii 8,16% iar alte impozite directe 1,84% în totalul veniturilor bugetare.

În cadrul impozitelor indirecte, T.V.A. şi accizele ocupau ponderea medie cea mai însemnată la nivelul celor 3 ani studiaţi, întâietatea având-o T.V.A. (35,25%), urmată de accize (21,94%) în totalul veniturilor bugetare.

Taxele vamale au înregistrat o creştere semnificativă în anul 2000 (10,44%) faţă de anul 1999 (5,98%) şi o scădere relativ mică în anul 2001 (9,02%) faţă de anul 2000 (10,44%), ponderea medie a lor în totalul veniturilor bugetare fiind de 8,48%.

Ponderea crescută a impozitului pe venitul din salarii (8,16%) şi cu precădere a T.V.A. (35,25%) reflectă presiunea fiscală deosebită suportate de populaţie. Faţă de acestea, impozitul pe profit (13,5%) din total venituri bugetare reprezintă o pondere modestă care reflectă o rentabilitate scăzută a activităţilor economice. Schematic aceste ponderi sunt evidenţiate în figurile următoare:

Tabelul nr.1Total resurse bugetare din care:Venituri curente:

- venituri fiscale

+ 25.30429.097

+ 29.375

10094,590,10

10099,1295,96

+ 4,62+ 5,86

1


- impozite directe- pe profit- pe salarii- alte impozite directe

- impozite indirecte- accize- taxe vamale- T.V.A.- Alte impozite indirecte

- Venituri nefiscaleVenituri din capitalÎncasări din rambursarea împrumuturilor acordate, donaţii + sponsorizăriAlte cheltuieli bugetareSold bugetar- Deficit -

- 2.790+ 2.155- 3.949- 998

+ 32.166+ 14.405+ 1.048+ 15.969

+ 744- 279

- 3.465

- 327+ 50.371+ 25.067

25,3912,949,522,9264,7120,2710,4432,241,744,404,12

1,36107,487,48

17,1711,943,851,3778,7828,539,0239,202,013,160,1

0,76128,1328,13

- 8,22- 1

- 5,67- 1,55

+ 14,07+ 8,26- 1,42+ 6,96+ 0,27- 1,24- 4,02

0,6+ 20,65+ 20,65

Din datele prezentate în tabelul 1 se observă următoarele: creşterea ponderilor veniturilor curente cu 4,62%, iar în cadrul acestora a veniturilor

fiscale cu 5,86%, iar în cadrul acestora a accizelor cu 8,26% şi a T.V.A. cu 6,96%; creşterea ponderilor cheltuielilor bugetare 20,65% respectiv a deficitului bugetar cu

20,65%; micşorarea ponderii impozitelor directe din cadrul veniturilor fiscale cu 8,22%

respectiv a impozitului pe profit cu 1%, a impozitului pe venitul din salarii cu 5,67% şi a altor impozite directe cu 1,55%.

micşorarea ponderii în cadrul impozitelor indirecte a taxelor vamale cu 1,42%; micşorarea ponderii veniturilor nefiscale cu 1,24%; icşorarea ponderii veniturilor din capital cu 4,02%.

Concluzionând putem afirma că bugetul de stat a înregistrat în anul 2001 un deficit bugetar foarte mare (28,13%) în raport cu anul 2000 (7,48%) şi deci o creştere semnificativă a acestuia reflectând totodată şi o degradare a situaţiei economice fapt ce a determinat apelarea la credite externe.

Reprezentarea grafică a ponderii deficitului bugetar în total resurse bugetare pentru anii 2001 şi 2002 sunt redate în figurile următoare:

Evolutia cuantumului si a ponderii impozitelor indirecte in veniturile totale ale bugetului de stat al Romaniei pe anii 1993-1998

1


Figura nr.1

0

20000000

40000000

60000000

80000000

100000000

120000000

140000000

160000000

180000000

200000000

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

V enituri bugetare totale

Im poz ite indirec te

% fata de totalulveniturilor bugetare

Tabelul nr.2 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Produsul intern brut (PIB) mil.lei 6480 7798 8917 9122 12322 16020 19052 22556 în procente faţă de anul precedent 98,6 94,1 101,6 93,5 96,6 102,1 106,1 107,8Exportul în procente faţă de PIB 60,1 55,3 53,2 45,0 52,3 49,6 50,1 52,5Importul în procente faţă de PIB 67,9 73,9 74,4 71,8 65,2 76,6 74,4 77,4

PRODUSUL INTERN BRUT PE PRINCIPALELE TIPURI DE ACTIVITĂŢI ECONOMICE (preţuri curente)

(milioane lei) Tabelul nr.31998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Valoarea adăugată brută 6826 7665 7719 10999 14022 16774 196891


– totaldin care:

Agricultură, economia vînatului, silvicultură şi

pescuitul2143 2315 2351 3066 4070 4272 4742

Industrie 1799 1803 1522 2093 2614 3564 3901exploatarea carierelor 13 19 17 24 25 36 50industria prelucrătoare 1639 1635 1276 1613 2281 3005 3352

energie electrică, gaze şi apă

147 149 229 456 308 523 499

Construcţii 298 422 289 409 433 584 665Comerţ cu ridicata şi cu

amănuntul1 649 731 941 1885 2003 2287 2488

Transporturi, depozitare, comunicaţii

438 575 671 1013 1527 1974 2254

Alte activităţi 1868 2155 2381 3226 3754 4526 6102

Serviciile intermediarilor financiari indirect măsurate

-369 -336 -436 -693 -379 -433 -463

Impozite nete pe produs şi import

972 1252 1403 1323 1998 2278 2867

Produsul intern brut 7798 8917 9122 12322 16020 19052 22556

Capitolul IIIMPOZITELE INDIRECTE

Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

1


Impozite indirecte constituie, alături de impozitele directe, un aport la formarea veniturilor fiscale. Impozitele indirecte sunt institute de stat asupra vânzărilor de mărfuri şi prestărilor de servicii. Cotele utilizate pentru calculul acestor impozite nu sunt diferenţiate în funcţie de venitul, averea sau situaţia personală a celor ce cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte. Impozitele indirecte afectează în mod deosebit pe cei cu venituri mici, deoarece acestea se percep, de regulă, la vânzarea bunurilor de larg consum. Datorită discrepanţei dintre mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale, făcând raportul între veniturile şi cheltuielile diferitelor grupe de populaţie, se constată că impozitele indirecte au un pronuntat caracter regresiv.

Caracterul inechitabil al acestor impozite rezultă şi din faptul că ele nu prevăd un minimum de venit neimpozabil, nu cuprind înlesniri pentru cei care au copii sau alte persoane în întreţinere.

Impozitele indirecte se virează la bugetul statului, în mod obişnuit de către comercianţi, industriaşi etc., însă sunt suportate de către consumatori, deoarece se include în preţul de vânzare al mărfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afecteza veniturile nominale ale cetăţenilor, ci numai pe cele reale, micşorănd puterea de cumpărare.

În timp ce impozitele directe se cunosc de către plătitor, impozitele indirecte sunt necunoscute de către cetăţeni în ceea ce priveşte mărimea lor, ele fiind camuflate în preţuri, fără ca plătitorul să-şi dea seama, să observe, să simtă că plăteşte şi impozite indirecte.

Unele teorii fiscale apreciează că impozitele indirecte ar avea un caracter benevol, voluntar şi că, prin urmare cetăţenii ar avea posibilitatea să le evite. Practic însă aceste impozite nu pot fi evitate, deoarece cetăţenii au nevoie de mărfurile de larg consum strict necesare vieţii lor. Dacă impozitele indirecte ar afecta numai obiectele care sunt cu adevărat de lux, care nu sunt indispensabile vieţii, atunci impozitul aferent ar putea fi evitat.

În perioadele când economia înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat în timp ce în perioadele de declin economic, de criza şi de depresiune impozitele indirecte periclitează veniturile bugetare ale statului, conduc la deficite bugetare, fapt ce determină impozite şi taxe extraordinare, deci impozitele indirecte manifestă o sensibilitate sporită faţă de conjuctura economică.

Din categoria impozitelor indirecte fac parte:A. Taxa pe valoarea adaugatăB. AccizeC. Veniturile provenite din monopolurile fiscaleD. Taxele de timbru

F. Impozitul pe spectacole

1


A. Taxa pe valoarea adaugată

Taxa pe valoarea adaugată (T.V.A.), reprezintă un venit al bugetului de stat, din categoria impozitelor indirecte, care se aplică asupra operaţiunilor privind livrările de bunuri mobile, transferul proprietăţii bunurilor imobile, importul de bunuri, prestările de servicii, precum şi operaţiunile asimilate acestora. Taxa pe valoarea adaugată a fost aplicată în România începând cu 1 iulie 1993 conform Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 şi Legii nr. 130/1992 ce o aprobă, în locul impozitului pe circulaţia mărfurilor, şi se aplică pe întreg circuitul economic, până la utilizatorul final al produselor şi serviciilor.

De la ultima republicare a Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 în Monitorul Oficial nr. 288/12 decembrie 1995, au apărut o serie de acte normative care modifică, completează sau abrogă articolele din ordonanţă şi anume: Ordonanţei Guvernului nr. 2/1996, Ordonanţei Guvernului nr. 21/1996; Legea nr. 105/1997, Legea nr. 110/1997, Ordonanţa Guvernului nr. 34/1997, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 56/1997, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/1997, Ordonanţa Guvernului nr. 2/1998, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/1998, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 17/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 113/15 martie 2000.

Toate aceste reglementari au fost abrogate incepan cu data de 23 decembrie cand a intrat in vigoare legea 571/2003 privind Codul Fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr 927 din 23 decembrie 2003.

Taxa pe valoarea adaugată se aplică asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare, respectiv numai asupra a ceea ce se numeşte valoarea adaugată de către fiecare agent economic participant la procesul de producţie şi de circulaţie a mărfii respective.

Sfera de aplicare

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată se cuprind operaţiunile cu plată,

precum şi cele asimilate acestora, efectuate de o manieră independentă de către contribuabili, privind:

1


- livrări de bunuri mobile şi/sau prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activităţii profesionale - transferul proprietăţii bunurilor imobile între contribuabili, precum şi între aceştia şi persoane fizice; -importul de bunuri; -serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România.

Prin contribuabili se înţelege: persoane juridice; persoane fizice, asociaţiile familiale, precum şi asociaţiile civile fără personalitate

juridică, autorizate, care realizează venituri în România din activităţi desfăşurate pe baza liberei iniţiative;

alte persoane decăt cele prevăzute mai sus, asociaţii sau organizaţii de orice fel care desfăşoară în România activităţi cu caracter, economic, social, cultural, politic, sindical, filantropic, religios sau de natură publică;

instituţiile publice; reprezentantele societăţilor comerciale sau ale organizaţiilor economice străine,

precum şi alte organizaţii şi organisme internaţionale care funcţioneaza în România.

Operatiuni impozabile

Livrarea de bunuri Prin livrare de bunuri se intelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar catre o alta persoana, direct sau prin persoane care actioneaza in numele acestuia. Prin bunuri se intelege : -bunurile corporale mobile si imobile, prin natura lor sau prin destinatie. Energia electrica, energia termica, gazele naturale, agentul frigorific si altele de aceeasi natura sunt considerate bunuri mobile corporale. - predarea efectiva a bunurilor catre o alta persoana, in cadrul unui contract care prevede ca plata se efectueaza in rate sau orice alt tip de contract ce prevede ca proprietatea este atribuita cel mai tarziu in momentul platii ultimei scadente, cu exceptia contractelor de leasing; -transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor,in urma executarii silite; -trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, in conditiile prevazute de legislatia referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in schimbul unei despagubiri; -transmiterea de bunuri efectuata pe baza unui contract de comision la cumparare sau la vanzare, atunci cand comisionarul actioneaza in nume propriu, dar in contul comitentului;

1


-bunurile constatate lipsa din gestiune conform legislatiei in vigoare Preluarea de catre persoane impozabile a bunurilor achizitionate sau fabricate de catre acestea pentru a fi utilizate in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata sau pentru a fi puse la dispozitie altor persoane in mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuata cu plata, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial. Orice distribuire de bunuri din activele unei societati comerciale catre asociatii sau actionarii sai, inclusiv o distribuire de bunuri legata de lichidarea sau de dizolvarea fara lichidare a societatii, constituie livrare de bunuri efectuata cu plata. In cazul a doua sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separata a bunului, chiar daca acesta este transferat direct beneficiarului final. Transferul de bunuri efectuat cu ocazia operatiunilor de transfer total sau partial de active si pasive, ca urmare a fuziunii si divizarii, nu constituie livrare de bunuri, indiferent daca e facuta cu plata sau nu. Aportul in natura la capitalul social al unei societati comerciale nu constituie livrare de bunuri, daca primitorului bunurilor i-ar fi fost permisa deducerea integrala a taxei pe valoarea adaugata, daca aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. In situatia in care primitorul bunurilor este o persoana impozabila, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata sau are dreptul de deducere partial, operatiunea se considera livrare de bunuri, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial. Nu constituie livrare de bunuri : a) bunurile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora; b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificateinconditiile stabilite prin norme; c) perisabilitatile, in limitele prevazute prin lege; d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne; e) acordarea in mod gratuit de bunuri ca mostre in cadrul campaniilor publicitare, pentru incercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vanzare, alte bunuri acordate in scopul stimularii vanzarilor; f) acordarea de bunuri, in mod gratuit, in cadrul actiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum si alte destinatii prevazute de lege, in conditiile stabilite prin norme.

Prestarea de servicii

Se considera prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri. Prestarile de servicii cuprind operatiuni cum sunt: a) inchirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor,in cadrul unui contract de leasing;

1


b) transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si a altor drepturi similare; c) angajamentul de a nu desfasura o activitate economica, de a nu concura cu alta persoana sau de a tolera o actiune ori o situatie; d) prestarile de servicii efectuate in baza unui ordin emis de/sau in numele unei autoritati publice sau potrivit legii; e) intermedierea efectuata de comisionari, care actioneaza in numele si in contul comitentului, atunci cand intervin intr-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. Se considera prestari de servicii cu plata: a) utilizarea temporara a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, in scopuri ce nu au legatura cu activitatea sa economica, sau pentru a fi puse la dispozitie, in vederea utilizarii an mod gratuit, altor persoane, daca taxa pe valoarea adaugata pentru bunurile respective a fost dedusa total sau partial; b) prestarile de servicii efectuate in mod gratuit de catre o persoana impozabila, in scopuri care nu au legatura cu activitatea sa economica pentru uzul personal al angajatilor sai sau al altor persoane. Persoana impozabila care actioneaza in nume propriu, dar in contul unei alte persoane, in legatura cu o prestare de servicii, se considera ca a primit si a prestat ea insasi acele servicii. In cazul prestarii unui serviciu de catre mai multe persoane impozabile, prin tranzactii succesive, fiecare tranzactie se considera o prestare separata si se impoziteaza distinct, chiar daca serviciul respectiv este prestat direct catre beneficiarul final.

Schimburi de bunuri sau servicii

In cazul unei operatiuni care implica o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii in schimbul unei livrari de bunuri si/sau prestari de servicii, fiecare persoana impozabila se considera ca a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii cu plata.

Locul operatiunilor impozabile

Locul livrarii de bunuri Se considera a fi locul livrarii de bunuri:

1


a) locul unde se gasesc bunurile in momentul cand incepe expedierea sau transportul, in cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un tert; b) locul unde se efectueaza instalarea sau montajul, in cazul bunurilor care fac obiectul unei instalari sau montaj, indiferent daca punerea in functiune este efectuata de catre furnizor sau de alta persoana in contul sau; c) locul unde se gasesc bunurile in momentul in care are loc livrarea, in cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate; d) locul de plecare al transportului de pasageri, in cazul in care livrarile de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion; e) locul de plecare al transportului de pasageri, an cazul an care livrarile de bunuri sunt efectuate intr-un autocar sau tren, si pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat in interiorul tarii. In aplicarea prevederilor de la lit. e), se intelege: a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat in interiorul tarii, parcursul efectuat intre locul de plecare si locul de sosire al transportului de pasageri, fara oprire in afara tarii; b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de imbarcare a pasagerilor situat in interiorul tarii, daca este cazul, dupa oprirea efectuata in afara tarii; c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevazut in interiorul tarii, pentru pasagerii care s-au imbarcat an interiorul tarii, daca este cazul, inainte de oprirea efectuata an afara tarii.

Locul prestarii de servicii Locul prestarii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul isi are stabilit sediul activitatii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, in lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuita. Prin exceptie , pentru urmatoarele prestari de servicii, locul prestarii este considerat a fi: a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestarile de servicii efectuate in legatura directa cu un bun imobil, inclusiv prestatiile agentiilor imobiliare si de expertiza, ca si prestarile privind pregatirea sau coordonarea executarii lucrarilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestatiile furnizate de arhitecti si serviciile de supervizare; b) locul unde se efectueaza transportul, in functie de distantele parcurse, in cazul transportului de bunuri si de persoane; c) sediul activitatii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, in absenta acestora, domiciliul sau resedinta obisnuita a beneficiarului in cazul urmatoarelor servicii: 1. inchirierea de bunuri mobile corporale;

1


2. operatiunile de leasing avand ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale; 3. transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si al altor drepturi similare; 4. serviciile de publicitate si marketing; 5. serviciile de consultanta, de inginerie, juridice si de avocatura, serviciile contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare; 6. prelucrarea de date si furnizarea de informatii; 7. operatiunile bancare, financiare si de asigurari, inclusiv reasigurari, cu exceptia anchirierii de seifuri; 8. punerea la dispozitie de personal; 9. telecomunicatiile. Sunt considerate servicii de telecomunicatii serviciile avand ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, inscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice natura prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau receptii; serviciile de telecomunicatii cuprind, de asemenea, si furnizarea accesului la reteaua mondiala de informatii; 10. serviciile de radiodifuziune si de televiziune; 11. serviciile furnizate pe cale electronica; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronica: furnizarea si conceperea de site-uri informatice, mentenanta la distanta a programelor si echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - si actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte si de informatii si punerea la dispozitie de baze de date, furnizarea de muzica, de filme si de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea si difuzarea de emisiuni si evenimente politice, culturale, artistice, sportive, stiintifice, de divertisment si furnizarea de servicii de invatamant la distanta. Atunci cand furnizorul de servicii si clientul sau comunica prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezinta un serviciu electronic; 12. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activitati economice sau a unui drept mentionat an prezenta litera; 13. prestarile de servicii efectuate de intermediari care intervin an furnizarea prestarilor prevazute an prezenta litera; d) locul unde sunt prestate serviciile, in cazul urmatoarelor servicii: 1. culturale, artistice, sportive, stiintifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii si cele ale organizatorilor de astfel de activitati; 2. prestarile accesorii transportului, cum sunt: ancarcarea, descarcarea, manipularea, paza si/sau depozitarea bunurilor si alte servicii similare; 3. expertize privind bunurile mobile corporale; 4. prestarile efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata

2


Faptul generator si exigibilitatea - reguli generale Faptul generator al taxei reprezinta faptul prin care sunt realizate conditiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.Taxa pe valoarea adaugata devine exigibila atunci cand autoritatea fiscala devine indreptatita, in baza legii, la un moment dat, sa solicite taxa pe valoarea adaugata de la platitorii taxei, chiar daca plata acesteia este stabilita prin lege la o alta data.Faptul generator al taxei intervine si taxa devine exigibila, la data livrarii de bunuri sau la data prestarii de servicii, cu exceptiile prevazute in prezentul titlu. Livrarile de bunuri si prestarile de servicii, altele decat cele prevazute mai sus, care se efectueaza continuu, dand loc la decontari sau plati succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrica si altele asemenea, se considera ca sunt efectuate in momentul expirarii perioadelor la care se refera aceste decontari sau plati. Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator si intervine: a) la data la care este emisa o factura fiscala, inaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii; b) la data incasarii avansului, in cazul in care se incaseaza avansuri inaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii. Se excepteaza de la aceasta prevedere avansurile incasate pentru plata importurilor si a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, si orice avansuri incasate pentru operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata sau care nu sunt in sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se intelege incasarea partiala sau integrala a contravalorii bunurilor sau serviciilor, inaintea livrarii, respectiv a prestarii. In cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata sa intervina la data livrarii bunului imobil, in conditii stabilite prin norme.

Faptul generator si exigibilitatea - cazuri speciale Pentru serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite in strainatate, pentru care beneficiarii au obligatia platii taxei pe valoarea adaugata, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitarii partiale sau totale a serviciului, in cazul in care nu s-a primit factura prestatorului pana la aceasta data. Pentru operatiunile de inchiriere de bunuri mobile si operatiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit in strainatate, denumite in continuare operatiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la fiecare din datele specificate in contract pentru plata ratelor. Daca se efectueaza plati in avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data efectuarii platii. In cazul livrarii de bunuri cu plata in rate intre persoane stabilite in tara, al operatiunilor de leasing intern, de inchiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la fiecare din datele specificate in contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redeventei sau arendei. In cazul

2


incasarii de avasuri fata de data prevazuta an contract, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data incasarii avansului. Pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii care se efectueaza continuu, dand loc la decontari sau plati succesive - energie electrica si termica, gaze naturale, apa, servicii telefonice si altele similare -, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data intocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantitatile livrate si serviciile prestate, dar nu mai tarziu de finele lunii urmatoare celei in care s-a efectuat livrarea/prestarea. In cazul livrarii de bunuri sau prestarii de servicii, realizate prin intermediul unor masini automate de vanzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data cand se extrage numerar din automatul de vanzare sau de jocuri. Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta sumelor constituite drept garantie pentru acoperirea eventualelor reclamatii privind calitatea lucrarilor de constructii-montaj ia nastere la data incheierii procesului-verbal de receptie definitiva sau, dupa caz, la data incasarii sumelor, daca incasarea este anterioara acestuia.

Exigibilitatea pentru importul de bunuri

In cazul unui import de bunuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data cand se genereaza drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislatiei vamale in vigoare.

Baza de impozitare

Baza de impozitare pentru operatiuni in interiorul tarii Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este constituita din: a) pentru livrari de bunuri si prestari de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori prestator din partea cumparatorului, beneficiarului sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni; b) preturile de achizitie sau, in lipsa acestora, pretul de cost, determinat la momentul livrarii. Daca bunurile sunt mijloace fixe, pretul de achizitie sau pretul de cost se ajusteaza; c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabila pentru executarea prestarilor de servicii pentru operatiunile prevazute mai sus. Se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata: a) impozitele, taxele, daca prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adaugata; b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumparatorului sau clientului. Nu se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata urmatoarele:

2


a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor; b) sumele reprezentand daune-interese stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva, penalizarile si orice alte sume solicitate pentru neandeplinirea totala sau partiala a obligatiilor contractuale, daca sunt percepute peste preturile si/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, in fapt, reprezinta contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate; c) dobanzile percepute pentru: plati cu intarziere, livrari cu plata in rate, operatiuni de leasing; d) valoarea ambalajelor care circula intre furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare; e) sumele achitate de furnizor sau prestator in contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia; f) taxa de reclama si publicitate si taxa hoteliera care sunt percepute de catre autoritatile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Ajustarea bazei de impozitare

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata se ajusteaza in urmatoarele situatii: a) daca au fost emise facturi fiscale si, ulterior, operatiunea este anulata total sau partial, inainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor; b) in cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea sau preturile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate; c) in situatia in care reducerile de pret, sunt acordate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum si in cazul majorarii pretului ulterior livrarii sau prestarii; d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisa ancepand cu data de la care se declara falimentul; e) in cazul in care cumparatorii returneaza ambalajele in care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circula prin facturare.

Baza de impozitare pentru import

Se cuprind, in baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare care intervin pana la primul loc de destinatie a bunurilor an Romania. Primul loc de destinatie a bunurilor al reprezinta

2


destinatia stipulata in documentul de transport sau orice alt document insotitor al bunurilor, cand acestea intra in Romania. Baza de impozitare pentru nave si aeronave nu include: a) valoarea serviciilor de reparare sau transformare, pentru navele si aeronavele care au fost reparate sau transformate an strainatate; b) carburantii si alte bunuri, aprovizionate din strainatate, destinate utilizarii pe nave si/sau aeronave. Daca suma folosita la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimata in valuta, aceasta se converteste in moneda nationala a Romaniei, in conformitate cu metodologia folosita, pentru a stabili valoarea in vama a bunurilor importate.

Cotele de impozitare

Taxa pe valoarea adaugată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de normele legale asupra bazei de impozitare.

În România se aplică următoarele cote: Cota de 19%; Cota 9%.

Cota de 19%

Această cotă se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de taxa pe valoarea adaugata sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoarea adaugata.

Cota 9%

Cota redusa a taxei pe valoarea adaugata este de 9% si se aplica asupra bazei de impozitare, pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri: a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologice, gradini zoologice si botanice, targuri, expozitii; b) livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv publicitatii; c) livrarile de proteze de orice fel si accesoriile acestora, cu exceptia protezelor dentare; d) livrarile de produse ortopedice; e) medicamente de uz uman si veterinar;

2


f) cazarea in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Operatiuni scutite

Scutiri pentru operatiunile din interiorul tarii Urmatoarele operatiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata: -spitalizarea, ingrijirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile strans legate de acestea, desfasurate de unitati autorizate pentru astfel de activitati, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sanatate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de ingrijire medicala si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, statii de salvare si alte unitati autorizate sa desfasoare astfel de activitati, cantinele organizate pe langa aceste unitati, serviciile funerare prestate de unitatile sanitare; - prestarile de servicii efectuate in cadrul profesiunii lor de catre stomatologi si tehnicieni dentari, precum si livrarea de proteze dentare efectuata de stomatologi si de tehnicienii dentari; -prestarile de ingrijire si supraveghere efectuate de personal medical si paramedical; - transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate, in vehicule special amenajate in acest scop; - livrarile de organe, de sange si de lapte, de provenienta umana; - activitatea de invatamant prevazuta de Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, desfasurata de unitatile autorizate, inclusiv activitatea caminelor si a cantinelor organizate pe langa aceste unitati, formarea profesionala a adultilor, precum si prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de acestea, efectuate de catre institutiile publice sau de catre alte entitati recunoscute, care au aceste obiective; - prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strans legate de asistenta si/sau protectia sociala efectuate de institutiile publice sau de alte entitati recunoscute ca avand caracter social; serviciile de cazare, masa si tratament, prestate de persoane impozabile care isi desfasoara activitatea in statiuni balneoclimaterice, daca au ancheiat contracte cu Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si contravaloarea acestora este decontata pe baza de bilete de tratament; - prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strans legate de protectia copiilor si a tinerilor, efectuate de institutiile publice sau alte entitati recunoscute ca avand caracter social; -prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri furnizate membrilor in interesul lor colectiv, in schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fara scop

2


patrimonial ce au obiective de natura politica, sindicala, religioasa, patriotica, filozofica, filantropica, patronala, profesionala sau civica, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, in conditiile in care aceasta scutire nu provoaca distorsiuni de concurenta; - prestarile de servicii strans legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate de organizatii fara scop patrimonial pentru persoanele care practica sportul sau educatia fizica; - prestarile de servicii culturale si/sau livrarile de bunuri strans legate de acestea, efectuate de institutiile publice, precum si operatiunile care intra in sfera de aplicare a impozitului pe spectacole; - prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri efectuate de persoane ale caror operatiuni sunt scutite, cu ocazia manifestarilor destinate sa le aduca sprijin financiar si organizate in profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri sa nu produca distorsiuni concurentiale; - realizarea, difuzarea si/sau retransmisia programelor de radio si/sau de televiziune, cu exceptia celor de publicitate, efectuate de unitatile care produc si/sau difuzeaza programele audiovizuale, precum si de unitatile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale; - vanzarea de licente de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agentiile internationale de stiri si alte drepturi de difuzare similare, destinate activitatii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate. Alte operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata: - activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor si proiectelor, precum si a actiunilor cuprinse in Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare, in programele-nucleu si in planurile sectoriale, prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile ulterioare, precum si activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare finantate in parteneriat international, regional si bilateral; - prestarile urmatoarelor servicii financiare si bancare: 1. acordarea si negocierea de credite si administrarea creditului de catre persoana care il acorda; 2. acordarea, negocierea si preluarea garantiilor de credit sau a garantiilor colaterale pentru credite, precum si administrarea garantiilor de credit de catre persoana care acorda creditul; 3. orice operatiune legata de depozite si conturi financiare, inclusiv orice operatiuni cu ordine de plata, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plata, precum si operatiuni de factoring; 4. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu moneda nationala sau straina, cu exceptia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colectie;

2


5. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu titluri de participare, titluri de creante, cu exceptia executarii acestora, obligatiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare; 6. gestiunea fondurilor comune de plasament si/sau a fondurilor comune de garantare a creantelor efectuate de orice entitati constituite an acest scop; - operatiunile de asigurare si/sau reasigurare, precum si prestarile de servicii an legatura cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediaza astfel de operatiuni; - jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, sa desfasoare astfel de activitati; - livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate de unitatile din sistemul de penitenciare, utilizand munca detinutilor; - lucrarile de constructii, amenajari, reparatii si antretinere la monumentele care comemoreaza combatanti, eroi, victime ale razboiului si ale Revolutiei din Decembrie 1989; - transportul fluvial de persoane in Delta Dunarii si pe rutele Orsova-Moldova Noua, Braila-Harsova si Galati-Grindu; - livrarea obiectelor si vesmintelor de cult religios, tiparirea cartilor de cult, teologice sau cu continut bisericesc si care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum si furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult; -livrarea de bunuri catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca efect al darii in plata, sau bunuri adjudecate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cu stingerea totala sau partiala a obligatiilor de plata ale unui debitor; - arendarea, concesionarea si inchirierea de bunuri imobile, cu urmatoarele exceptii: 1. operatiunile de cazare care sunt efectuate in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping; 2. serviciile de parcare a vehiculelor; 3. inchirierea utilajelor si a masinilor fixate in bunurile imobile; 4. inchirierea seifurilor;

4.

Scutiri la import

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata: a) importul de bunuri a caror livrare in Romania este scutita de taxa pe valoarea adaugata;

2


b) bunurile introduse in tara de calatori sau de alte persoane fizice cu domiciliul in tara ori in strainatate, in conditiile si in limitele stabilite potrivit reglementarilor legale in vigoare, pentru regimul vamal aplicabil persoanelor fizice; c) bunurile importate destinate comercializarii in regim duty-free, precum si prin magazinele pentru servirea in exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului acestora; d) importul de bunuri de catre misiunile diplomatice si birourile consulare, precum si de catre cetatenii straini cu statut diplomatic sau consular an Romania, an conditii de reciprocitate, potrivit precedurii stabilite prin norme; e) importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internationale si interguvernamentale acreditate in Romania, precum si de catre cetatenii straini angajati ai acestor organizatii, in limitele si in conformitate cu conditiile precizate in conventiile de infiintare a acestor organizatii, potrivit procedurii stabilite prin norme; f) importul de bunuri de catre fortele armate ale statelor straine membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil insotitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, in cazul in care aceste forte sunt destinate efortului comun de aparare; g) importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi magnetice, discuri, pe care sunt inregistrate filme sau programe destinate activitatii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate; h) importul de bunuri primite in mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter religios, de aparare a sanatatii, de aparare a tarii sau sigurantei nationale, artistic, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectura, an conditiile stabilite prin norme; i) importul de bunuri finantate din imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, organisme internationale si/sau organizatii nonprofit din strainatate si din tara, in conditiile stabilite prin norme; j) importul urmatoarelor bunuri: bunurile de origine romana, bunurile straine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate in strainatate sau bunurile care le inlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate partenerilor externi an perioada de garantie, bunurile care se inapoiaza in tara ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului, stabilite prin hotarare a Guvernului.

Scutiri pentru exporturi sau alte operatiuni similiare si pentru transportul international Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata: a) livrarile de bunuri expediate sau transportate in afara tarii, de catre furnizor sau de alta persoana in contul sau; b) livrarile de bunuri expediate sau transportate an afara tarii de cumparatorul care nu este stabilit in interiorul tarii, sau de alta persoana in contul sau, cu exceptia bunurilor transportate de cumparatorul insusi si folosite la echiparea sau

2


aprovizionarea ambarcatiunilor de agrement si avioanelor de turism sau a oricarui mijloc de transport de uz privat; c) prestarile de servicii, inclusiv transportul si prestarile de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate an regimuri vamale suspensive, cu exceptia prestarilor de servicii scutite; d) transportul, prestarile de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, daca valoarea acestora este inclusa in baza de impozitare a bunurilor importate; e) transportul international de persoane si serviciile direct legate de acest transport, inclusiv livrarile de bunuri destinate a fi acordate ca tratatie pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren; f) in cazul navelor utilizate pentru transportul international de persoane si/sau de marfuri, pentru pescuit sau alta activitate economica sau pentru salvare ori asistenta pe mare, al navelor de razboi, urmatoarele operatiuni: - livrarea de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi incorporate sau utilizate pe nave, cu exceptia navelor folosite pentru pescuit fluvial sau de coasta; - prestarile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor si/sau pentru incarcatura acestora; g) in cazul aeronavelor care presteaza transporturi internationale de persoane si/sau de marfuri, urmatoarele operatiuni: 1. livrarile de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi ancorporate sau utilizate pe aeronave; 2. prestarile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor si/sau pentru incarcatura acestora; h) prestarile de servicii pentru navele aflate in proprietatea companiilor de navigatie care isi desfasoara activitatea in regimul special maritim sau operate de acestea, precum si livrarile de nave in intregul lor catre aceste companii; i) livrarile de bunuri si prestarile de servicii, in favoarea misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, a personalului acestora, precum si a oricaror cetateni straini avand statut diplomatic sau consular an Romania, in conditii de reciprocitate; j) livrarile de bunuri si prestarile de servicii, in favoarea reprezentantelor organismelor internationale si interguvernamentale acreditate an Romania, precum si a cetatenilor straini angajati ai acestora, in limitele si in conformitate cu conditiile precizate in conventiile de infiintare a acestor organizatii; k) livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii, catre fortele armate ale statelor straine membre NATO, pentru uzul fortelor armate sau al personalului civil care insoteste fortele armate sau pentru aprovizionarea cantinelor, daca fortele iau parte la efortul de aparare comun; in cazul in care bunurile nu sunt expediate sau transportate in afara tarii si pentru prestarile de servicii, scutirea se acorda potrivit unei proceduri de restituire a taxei, stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice; l) livrarile de bunuri si prestarile de servicii finantate din ajutoare sau imprumuturi nerambursabile acordate de catre guverne straine, de organisme internationale si de

2


organizatii nonprofit si de caritate din strainatate si din tara, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice; m) construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lacasurilor de cult religios sau a altor cladiri utilizate in acest scop; n) servicii prestate de persoane din Romania, in contul beneficiarilor cu sediul sau domiciliul in strainatate, pentru bunurile din import aflate in perioada de garantie; o) prestarile de servicii efectuate de intermediari care actioneaza an numele sau an contul unei alte persoane, atunci cand intervin an operatiuni prevazute de prezentul articol. Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adaugata si, dupa caz, procedura si conditiile care trebuie indeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adaugata.

Scutiri speciale legate de traficul international de bunuri

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata: a) livrarea de bunuri care sunt plasate in regim de antrepozit vamal; b) livrarea de bunuri destinate plasarii in magazinele duty-free si in alte magazine situate in aeroporturile internationale, precum si livrarile de bunuri efectuate prin aceste magazine; c) urmatoarele operatiuni desfasurate intr-o zona libera sau intr-un port liber: 1. introducerea de bunuri straine intr-o zona libera sau port liber, direct din strainatate, in vederea simplei depozitari, fara antocmirea de formalitati vamale; 2. operatiunile comerciale de vanzare-cumparare a marfurilor straine intre diversi operatori din zona libera sau portul liber sau intre acestia si alte persoane din afara zonei libere sau a portului liber; 3. scoaterea de bunuri straine din zona libera sau portul liber, in afara tarii, fara intocmirea de declaratii vamale de export, bunurile fiind in aceeasi stare ca in momentul introducerii lor in zona libera sau portul liber; Scutirile nu se aplica bunurilor care sunt livrate pentru utilizare sau consum in Romania, inclusiv in antrepozitul vamal, zona libera sau in portul liber, sau care raman an Romania.

Regimul deducerilor

Dreptul de deducere

3


Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa pe valoarea adaugata deductibila devine exigibila. Pentru bunurile importate pana la data de 31 decembrie 2003, in baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adaugata, eliberate in baza Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata, republicata, pentru care termenul de plata intervine dupa data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adaugata devine deductibila la data platii efective. Daca bunurile si serviciile achizitionate sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile, orice persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata are dreptul sa deduca: a) taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa ai fie livrate, si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa ai fie prestate de o alta persoana impozabila; b) taxa pe valoarea adaugata achitata pentru bunurile importate. Nu poate fi dedusa taxa pe valoarea adaugata pentru: a) bunuri/servicii achizitionate de furnizori/prestatori in contul clientilor si care apoi se deconteaza acestora; b) bauturi alcoolice si produse din tutun destinate actiunilor de protocol. Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere, in functie de felul operatiunii, cu unul din urmatoarele documente: a) pentru taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa ai fie livrate, si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa ai fie prestate de o alta persoana impozabila, cu factura fiscala, si este emisa pe numele persoanei de catre o persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata. b) pentru importuri de bunuri, cu declaratia vamala de import sau un act constatator emis de autoritatile vamale; pentru importurile care mai beneficiaza de amanarea platii taxei an vama, se va prezenta si documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adaugata. Orice persoana impozabila, care a aplicat regimul special de scutire si ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata la data inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, daca sunt indeplinite anumite conditii , pentru: a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementarilor contabile, care se afla in stoc la data la care persoana respectiva a fost inregistrata cu platitor de taxa pe valoarea adaugata; b) bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de inregistrare ca platitor de taxa pe valoarea adaugata. Taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate, destinate realizarii obiectivelor proprii de investitii, stocurilor de produse cu destinatie speciala, finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor

3


legale. Cu taxa pe valoarea adaugata dedusa pentru realizarea obiectivelor proprii de investitii se vor reintregi obligatoriu disponibilitatile de investitii. Sumele deduse in cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investitii pot fi utilizate numai pentru plati aferente aceluiasi obiectiv de investitii. La incheierea exercitiului financiar, sumele deduse si neutilizate se vireaza la bugetul de stat sau bugetele locale in conturile si la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind incheierea exercitiului financiar-bugetar si financiar-contabil, emise de Ministerul Finantelor Publice.

Perioada fiscala

Perioada fiscala pentru taxa pe valoarea adaugata este luna calendaristica. Prin derogare , pentru persoanele impozabile care nu au depasit in cursul anului precedent o cifra de afaceri din operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucratoare a anului precedent, perioada fiscala este trimestrul calendaristic si au obligatia de a depune la organele fiscale teritoriale, pana la data de 25 ianuarie, o declaratie in care sa mentioneze cifra de afaceri din anul precedent. Persoanele impozabile care iau fiinta in cursul anului trebuie sa declare, cu ocazia inregistrarii fiscale, cifra de afaceri pe care preconizeaza sa o realizeze in cursul anului, iar daca aceasta nu depaseste 100.000 euro inclusiv, au obligatia de a depune deconturi trimestriale in anul infiintarii. Daca cifra de afaceri obtinuta in anul infiintarii este mai mare de 100.000 euro, in anul urmator perioada fiscala va fi luna calendaristica, iar daca cifra de afaceri obtinuta nu depaseste 100.000 euro inclusiv, perioada fiscala va fi trimestrul.

Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt

Orice persoana impozabila, inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, care realizeaza sau urmeaza sa realizeze atat operatiuni care dau drept de deducere, cat si operatiuni care nu dau drept de deducere, este denumita in continuare platitor de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt. Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferente bunurilor si serviciilor achizitionate de orice platitor de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt se determina conform urmatoarelor: -achizitiile de bunuri si servicii destinate exclusiv realizarii de operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investitii destinate realizarii de astfel de operatiuni, se

3


inscriu intr-un jurnal pentru cumparari, care se intocmeste separat pentru aceste operatiuni, si taxa pe valoarea adaugata aferenta acestora se deduce integral. -achizitiile de bunuri si servicii destinate exclusiv realizarii de operatiuni care nu dau drept de deducere, precum si de investitii care sunt destinate realizarii de astfel de operatiuni se inscriu in jurnalul pentru cumparari, care se intocmeste separat pentru aceste operatiuni, iar taxa pe valoarea adaugata aferenta acestora nu se deduce. - bunurile si serviciile pentru care nu se cunoaste destinatia in momentul achizitiei, respectiv daca vor fi utilizate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere sau operatiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proportia in care sunt sau vor fi utilizate pentru operatiuni care dau drept de deducere si operatiuni care nu dau drept de deducere, se evidentiaza intr-un jurnal pentru cumparari intocmit separat. Taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor achizitii se deduce pe baza de pro-rata. Prin exceptie, in cazul achizitiilor destinate realizarii de investitii, care se prevad ca vor fi utilizate atat pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere, cat si pentru operatiuni care nu dau drept de deducere, este permisa deducerea integrala a taxei pe valoarea adaugata pe parcursul procesului investitional, urmand ca taxa dedusa sa fie ajustata in conformitate cu procedura stabilita prin norme. - in cursul unui an fiscal este permisa rectificarea taxei deduse aferente achizitiilor de bunuri/servicii care se constata ca ulterior au fost utilizate pentru alta destinatie decat cea prevazuta la data achizitiei. Rectificarile se evidentiaza pe randurile de regularizare din decontul de taxa pe valoarea adaugata. - pro-rata se determina ca raport intre: veniturile obtinute din operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv subventiile legate direct de pretul acestora, la numarator, iar la numitor veniturile de la numarator plus veniturile obtinute din operatiuni care nu dau drept de deducere. In calculul pro-rata, la numitor se adauga alocatiile, subventiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, in scopul finantarii de activitati scutite fara drept de deducere sau care nu intra an sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata. Se exclud din calculul pro-rata veniturile financiare, daca acestea sunt accesorii activitatii principale. Nu se includ in calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatori stabiliti in strainatate , pentru care beneficiarii au obligatia platii taxei pe valoarea adaugata. Pro-rata se determina anual, situatie in care elementele prevazute la numitor si numarator sunt cumulate pentru intregul an fiscal. Prin exceptie, aceasta poate fi determinata lunar sau trimestrial, dupa caz , situatie in care elementele prevazute la numitor si numarator sunt cele efectiv realizate in cursul fiecarei luni, respectiv trimestru. - Pro-rata aplicabila provizoriu pentru un in este ori pro-rata definitiva determinata pentru anul precedent, ori pro-rata estimata in functie de operatiunile prevazute a fi realizate in anul curent. Persoanele impozabile trebuie sa comunice organului fiscal teritorial, la anceputul fiecarui in fiscal, cel mai tarziu pana la data de 25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicata, precum si modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adaugata de dedus se determina prin aplicarea pro-rata provizorie asupra

3


taxei pe valoarea adaugata deductibile, aferente achizitiilor destinate atat realizarii de operatiuni care dau drept de deducere, cat si celor care nu dau drept de deducere. -persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la inceputul anului, deoarece nu realizau si nici nu prevedeau realizarea de operatiuni fara drept de deducere an cursul anului, si care ulterior realizeaza astfel de operatiuni nu au obligatia sa calculeze si sa utilizeze pro-rata provizorie. In cursul anului este permisa deducerea integrala a taxei pe valoarea adaugata. La finele anului vor aplica urmatoarele reguli: a) daca pot efectua separarea achizitiilor de bunuri/servicii pe destinatii, vor regulariza astfel: din taxa dedusa in cursul anului se scade taxa de dedus rezultata prin aplicarea pro-rata definitiva pentru achizitiile destinate atat realizarii de operatiuni cu drept de deducere, cat si pentru operatiuni fara drept de deducere , si/sau taxa aferenta bunurilor/serviciilor destinate exclusiv operatiunilor cu drept de deducere, iar diferenta rezultata se inscrie pe un rand distinct in decontul din ultima perioada fiscala a anului, ca taxa de plata la bugetul de stat; b) daca nu se poate efectua separarea pe destinatii, se aplica pro-rata definitiva asupra tuturor achizitiilor de bunuri si servicii efectuate in cursul anului, iar diferenta rezultata se inscrie pe un rand distinct in decontul din ultima perioada fiscala a anului. Pro-rata definitiva se determina in luna decembrie, in functie de realizarile efective din cursul anului, potrivit formulei de calcul . Regularizarea deducerilor operate dupa pro-rata provizorie se realizeaza prin aplicarea pro-rata definitiva asupra sumei taxei pe valoarea adaugata deductibile aferente achizitiilor . Diferenta in plus sau an minus fata de taxa dedusa, conform pro-rata provizorie, se anscrie pe un rand distinct in decontul ultimei perioade fiscale. In situatii speciale, cand pro-rata calculata nu asigura determinarea corecta a taxei de dedus, Ministerul Finantelor Publice, prin directia de specialitate, poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la solicitarea persoanelor impozabile in cauza, pe baza justificarii prezentate. Daca aprobarea a fost acordata in timpul anului, persoanele impozabile au obligatia sa recalculeze taxa pe valoarea adaugata dedusa de la inceputul anului pe baza pro-rata speciala, aprobata. Platitorii de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata speciala numai la inceputul unui an calendaristic si sunt obligate sa anunte organele fiscale. La cererea justificata a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata pot aproba ca pro-rata sa fie determinata lunar sau trimestrial, dupa caz. In anul an care a fost acordata aprobarea, persoanele impozabile au obligatia sa recalculeze taxa pe valoarea adaugata dedusa de la inceputul anului pe baza pro-rata lunara sau trimestriala. Platitorii de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata lunara sau trimestriala numai la inceputul unui an fiscal si sunt obligate sa anunte organele fiscale. Pro-ratele lunare sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive si nu se regularizeaza la sfarsitul anului.

3


Determinarea taxei de plata sau a sumei negative de taxa

In situatia in care taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate de o persoana impozabila, care este dedusa antr-o perioada fiscala, este mai mare decat taxa pe valoarea adaugata colectata, aferenta operatiunilor taxabile, rezulta un excedent in perioada de raportare, denumit in continuare suma negativa a taxei pe valoarea adaugata. In situatia in care taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunilor taxabile, exigibila intr-o perioada fiscala, denumita taxa colectata, este mai mare decat taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate, dedusa in acea perioada fiscala, rezulta o diferenta denumita taxa pe valoarea adaugata de plata pentru perioada fiscala de raportare.

Regularizarea si rambursarea taxei Dupa determinarea taxei de plata sau a sumei negative a taxei pe valoarea adaugata pentru operatiunile din perioada fiscala de raportare, persoanele impozabile trebuie sa efectueze regularizarile prevazute de prezentul articol prin decontul de taxa pe valoarea adaugata. Se determina suma negativa a taxei pe valoarea adaugata cumulata, prin adaugarea la suma negativa a taxei pe valoarea adaugata, rezultata in perioada fiscala de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata reportat din decontul perioadei fiscale precedente, daca nu a fost solicitat a fi rambursat. Se determina taxa pe valoarea adaugata de plata cumulata, in perioada fiscala de raportare, prin adaugarea la taxa pe valoarea adaugata de plata din perioada fiscala de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat pana la data depunerii decontului de taxa pe valoarea adaugata din soldul taxei pe valoarea adaugata de plata al perioadei fiscale anterioare. Prin decontul de taxa pe valoarea adaugata, persoanele impozabile trebuie sa determine diferentele dintre sume, care reprezinta regularizarile de taxa si stabilirea soldului taxei pe valoarea adaugata de plata sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata. Daca taxa pe valoarea adaugata de plata cumulata este mai mare decat suma negativa a taxei pe valoarea adaugata cumulata, rezulta un sold de taxa pe valoarea adaugata de plata an perioada fiscala de raportare. Daca suma negativa a taxei pe valoarea adaugata cumulata este mai mare decat taxa pe valoarea adaugata de plata cumulata, rezulta un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, an perioada fiscala de raportare. Persoanele impozabile inregistrate ca platitor de taxa pe valoarea adaugata pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare, prin bifarea casetei corespunzatoare din decontul de taxa pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare, decontul fiind si cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative in decontul perioadei fiscale

3


urmatoare. Daca o persoana impozabila solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, aceasta nu se reporteaza in perioada fiscala urmatoare. Nu poate fi solicitata rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata din perioada fiscala de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportata obligatoriu in decontul perioadei fiscale urmatoare. In cazul persoanelor juridice care se divizeaza sau sunt absorbite de alta persoana impozabila, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adaugata pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat in decontul persoanei care a preluat activitatea. In situatia in care doua sau mai multe persoane juridice impozabile fuzioneaza, persoana impozabila care preia activitatea va prelua si soldul taxei pe valoarea adaugata de plata catre bugetul de stat, cat si soldul sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii. Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata se efectueaza de organele fiscale.

Platitorii taxei pe valoarea adaugata

Pentru operatiunile din interioriul tarii, platitorii taxei pe valoarea adaugata sunt: a) persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, pentru operatiunile taxabile realizate; b) beneficiarii prestarilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite in strainatate, indiferent daca beneficiarii sunt sau nu inregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata. La importul de bunuri, platitorii taxei pe valoarea adaugata sunt persoanele care importa bunuri in Romania. Persoanele fizice datoreaza taxa pe valoarea adaugata pentru bunurile introduse in tara, potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.

Reguli aplicabile in cazul persoanelor impozabile stabilite in strainatate

Daca o persoana impozabila stabilita in strainatate realizeaza prestari de servicii taxabile, pentru care locul prestarii este considerat a fi an Romania, va proceda astfel: a) prestatorul isi poate desemna un reprezentant fiscal in Romania, care are obligatia de a indeplini, in numele persoanei stabilite in strainatate, toate obligatiile prevazute in

3


prezentul titlu, inclusiv obligatia de a solicita inregistrarea fiscala in scopul platii taxei pe valoarea adaugata, in numele persoanei stabilite an strainatate; b) in cazul in care persoana stabilita in strainatate nu asi desemneaza un reprezentant fiscal in Romania, beneficiarul serviciilor datoreaza taxa pe valoarea adaugata,in numele prestatorului. In cazul livrarilor de bunuri taxabile pentru care locul livrarii este considerat a fi in Romania, efectuate de persoane stabilite in strainatate, acestea au obligatia sa desemneze un reprezentant fiscal an Romania. Persoanele impozabile stabilite in strainatate, care desfasoara operatiuni scutite cu drept de deducere in Romania, au dreptul sa-si desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operatiuni. Procedura desemnarii reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adaugata se stabileste prin norme.

Regimul special de scutire

Sfera de aplicare si regulile pentru regimul special de scutire Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata persoanele impozabile a caror cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 2 miliarde lei, denumit in continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata. Persoanele impozabile nou-infiintate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, daca declara ca vor realiza anual o cifra de afaceri estimata de pana la 2 miliarde lei inclusiv si nu opteaza pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata. Persoanele impozabile inregistrate fiscal, care ulterior realizeaza operatiuni sub plafonul de scutire , se considera ca sunt in regimul special de scutire, daca nu opteaza pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata. Persoanele impozabile, care depasesc in cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate sa solicite inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata in regim normal, in termen de 10 zile de la data constatarii depasirii. Pentru persoanele nou-infiintate, anul fiscal reprezinta perioada din anul calendaristic, reprezentata prin luni calendaristice scurse de la data inregistrarii pana la finele anului. Fractiunile de luna vor fi considerate o luna calendaristica intreaga. Persoanele care se afla an regim special de scutire trebuie sa tina evidenta livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii, care intra sub incidenta prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vanzari. Data depasirii plafonului este considerata sfarsitul lunii calendaristice in care a avut loc depasirea de plafon. Pana la data inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata an regim normal se va aplica regimul de scutire de taxa pe valoarea adaugata. In situatia in care se constata ca persoana an cauza a solicitat cu intarziere atribuirea calitatii de platitor de taxa pe valoarea adaugata in regim normal, autoritatea fiscala este indreptatita sa solicite plata taxei pe valoarea adaugata pe perioada scursa intre data la care persoana in cauza avea obligatia sa solicite inregistrarea ca platitor de taxa

3


pe valoarea adaugata in regim normal si data de la care inregistrarea a devenit efectiva, conform procedurii prevazute prin norme. Dupa depasirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar daca ulterior realizeaza cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevazut de lege. Cifra de afaceri care serveste drept referinta este constituita din suma, fara taxa pe valoarea adaugata, a livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii taxabile, incluzand si operatiunile scutite cu drept de deducere.

Obligatiile platitorilor de taxa pe valoarea adaugata

Inregistrarea platitorilor de taxa pe valoarea adaugata Orice persoana impozabila trebuie sa declare inceperea, schimbarea si incetarea activitatii sale ca persoana impozabila. Conditiile in care persoanele impozabile se inregistreaza ca platitor de taxa pe valoarea adaugata sunt prevazute de legislatia privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe. Orice persoana impozabila, inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, care realizeaza exclusiv operatiuni care nu dau drept de deducere, trebuie sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata. Orice persoana impozabila, inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, trebuie sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, in caz de incetare a activitatii, in termen de 15 zile de la data actului in care se consemneaza situatia respectiva. Taxa pe valoarea adaugata datorata la bugetul de stat trebuie achitata inainte de scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, cu exceptia situatiei in care activitatea acesteia a fost preluata de catre alta persoana impozabila, inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

Depunerea decontului

Persoanele anregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata trebuie sa intocmeasca si sa depuna la organul fiscal competent, pentru fiecare perioada fiscala, pana la data de 25 a lunii urmatoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxa pe

3


valoarea adaugata, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice. Plata taxei pe valoarea adaugata la buget Taxa pe valoarea adaugata pentru importuri de bunuri, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adaugata, se plateste la organul vamal, in conformitate cu regulile in vigoare privind plata drepturilor de import,exceptie facand cei care au obtinut certificate de exonerare conform legislatiei.

Documentele fiscale Modelul si continutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumparari, jurnale pentru vanzari, borderouri zilnice de vanzare/ancasare si alte documente necesare an vederea aplicarii prezentului titlu se stabilesc de catre Ministerul Finantelor Publice si sunt obilgatorii pentru platitorii de taxa pe valoarea adaugata.

Corectarea documentelor Corectarea informatiilor inscrise in facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel: a) in cazul in care documentul nu a fost transmis catre beneficiar, acesta se anuleaza si se emite un nou document; b) in cazul in care documentul a fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie sa cuprinda, pe de o parte, informatiile din documentul initial, numarul si data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar, pe de alta parte, informatiile si valorile corecte. Documentele respective se vor inregistra in jurnalul de vanzari, respectiv de cumparari, si vor fi preluate in deconturile antocmite de furnizor si, respectiv, de beneficiar, pentru perioada in care a avut loc corectarea. Furnizorii de bunuri si/sau prestatorii de servicii trebuie sa emita facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu valorile anscrise cu semnul minus cand baza de impozitare se diminueaza sau, dupa caz, fara semnul minus, daca baza de impozitare se majoreaza, care vor fi transmise si beneficiarului. Documentele respective se vor inregistra in jurnalul de vanzari, respectiv de cumparari, si vor fi preluate in deconturile intocmite de furnizor si, respectiv, de beneficiar, pentru perioada fiscala in care s-a efectuat ajustarea.

B.Accizele

Accizele reprezintă taxe speciale de consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din ţară şi din import.

Aceste impozite indirecte au fost reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte aprobată

3


şi modificată prin Legea nr. 196/1998 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 166/1999; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/1998 aprobată şi modificată prin Legea nr. 148/1999; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 11/1999 privind acordarea de facilităţi fiscale agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea 134/1999; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 127/1999; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 143/1999; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 160/1999; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor,Ordonanta de Urgenta a Guvernului 158/2001.

Ultimul act normativ care reglementeaza accizele este Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul oficial nr.927 din 23 decembrie 2003 si Hotararea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr.112 din 6 februarie 2004

Taxele speciale de consumatie sau accizele sunt asezate asupra unor produse care se consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite de cumparatori cu altele, pentru ca in acest fel impozitul sa aiba in mod constant un randament fiscal cat mai ridicat. Drept urmare, accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastica, cum sunt: vinul, cidrul, berea, apele minerale etc. (in Franta); tutunul, cafeaua, zaharul, ceaiul, uleiurile minerale etc. (in Germania); berea, vinul, spirtul, cidrul, tutunul, uleiurile minerale etc. (in Marea Britanie); produsele din tutun, alcoolul, zaharul etc. (in Indonezia); produsele petroliere, tutunul, uleiurile vegetale, produsele industriei chimice, produsele textile si din iuta etc. (in India); hidrocarburile (in Tunisia); spirtul, produsele petroliere, bauturile nealcoolice si cimentul (in Thailanda) etc.

In Romania se practica accize pe produse cum sunt: bauturile alcoolice, vinurile si produsele pe baza de vin, berea, produse din tutun, produsele petroliere (benzina premium, regular si normala, benzina fara plumb si motorina), cafeaua, apele minerale si apele gazoase cu continut de zahar sau de alte produse de indulcit si substante aromatizante, confectiile din blanuri naturale, articolele din cristal, bijuteriile din aur si/sau platina, autoturismele si autoturismele de teren (inclusiv din import, rulate), parfumurile, apele de colonie si apele de toaleta, aparatele video de inregistrat sau de reprodus, camerele video, cuptoarele cu microunde, telefoanele mobile, aparatele pentru conditionat aerul. Sfera de aplicare Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreazã bugetului de stat, pentru urmãtoarele produse provenite din productia internã sau din import:

a) bere;b) vinuri;c) bãuturi fermentate, altele decât bere si vinuri;d) produse intermediare;e) alcool etilic;f) produse din tutun;

4


g) uleiuri minerale.Produsele sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la

momentul importului lor în tarã. Acciza este exigibilã în momentul eliberãrii pentru consum sau când se constatã

pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Baza de calcul se stabileşte astfel: pentru produsele din producţia intenă: contravaloarea bunurilor livrate, exclusiv accizele; preţurile de achiziţie negociate. Pentru produsele din import: valoarea în vamă la care se adaugă şi alte taxe speciale aplicate potrivit legii la

importul unor produse. Pentru bunurile introduse în ţară de persoane fizice şi valorificate prin agenţii

economici: Contravaloarea ce se cuvine agentului pentru bunurile vândute în consignaţii.

Calculul se face prin aplicarea cotelor legale în vigoare asupra bazei de calcul.Plătitorii sunt:

Agenţii economici – persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate, care produc si importă produsele prevăzute prin lege;

Agenţii economici autorizaţi pentru ţiţeiul din producţia internă, gazul metan, gazul de sondă, precum şi amestecul de gaze din producţia internă şi din import, livrate consumatorilor finali.

Agentii economici care cumpara de la producatorii individuali-persoane fizice-produse de natura celor supuse accizelor pentru prelucrare sau comercializare ;

Agentii economici,pentru cantitatile de produse supuse accizelor,obtinute din productia proprie sau din import ,care sunt :

- produse acordate ca dividende sau ca plata in natura actionarilor ,asociatilor si ,dupa caz,persoanelor fizice ;

- produse consumate pentru reclama si publicitate ;- produse instrainate sub orice forma,cu sau fara titlu gratuit,ori utilizate in

orice alt scop decat comercializarea.

Accizele se calculeaza de regula in doua moduri, in functie de cum este exprimata cota de impunere pentru fiecare produs accizat in parte. Astfel, cota de impunere poate fi:

fie o cota fixa in lei sau in euro pe unitatea de masura specifica (de exemplu pe litru, pe gradul de concentratie, pe cifra octanica etc);

fie o cota procentuala care se aplica asupra bazei de impozitareFaptul generator al accizelor il constituie :

data efectuarii livrarii,pentru produsele din productia interna ;4


data achizitionarii marcajelor, pentru produsele ce intra sub incidenta sistemului de marcare si care urmeaza sa fie importate ;

data inregistrarii declaratiei vamale de import,pentru produsele importate,altele decat cele supuse sistemului de marcare

data cumpararii,inscrisa in borderoul de achizitie si in documentul de receptie ;

data acordarii produselor ca dividende sau ca plata in natura,data la care au fost consumate pentru reclama si publicitate si,respectiv,data la care au fost instrainate sau utilizate in orice alt scop decat comercializare ;

data intocmirii documentului de trecere in consum pentru produsele folosite pentru consumul propriu ;

data vanzarii bunurilor.

Nivelul accizelor Nivelul accizelor pentru urmãtoarele produse este: Tabelul nr.4Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse U.M.

Acciza*) (echivalenteuro/U.M.)

0 1 2 31. Bere, din care: hl/1 grad

Plato1)0,55

1.1. Bere produsã de producãtorii independenti cu o capacitate de productie anualã ce nu depãseste 200 mii hl

0,47

2. Vinuri hl de produs

2.1. Vinuri linistite 0,00 2.2. Vinuri spumoase 42,003. Bãuturi fermentate, altele decât bere si vinuri hl de

produs

3.1.linistite 0,00 3.2. spumoase 42,004. Produse intermediare hl de

produs45,00

5. Alcool etilic hl alcool pur2)

150,00

Produse din tutun 6. Tigarete 1.000

tigarete4,47+32%

4


7. Tigãri si tigãri de foi 1.000 bucãti

8,00

8. Tutun destinat fumatului din care: kg 16,00 8.1. Tutun destinat rulãrii în tigarete kg 11,00 Uleiuri minerale 9. Benzine cu plumb tonã

1.000 litri404,00311,00

10. Benzine fãrã plumb tonã1.000 litri

347,00267,00

11. Motorine tonã 221,00 11.1. Motorine, exclusiv tipul EURO (EN590) 1.000 litri 190,00 11.2.Motorine EURO (EN590) 1.000 litri 186,0012. Pãcurã tonã 0,0013. Gaze petroliere lichefiate, din care: tonã 100,00 13.1. Utilizate în consum casnic3) tonã 0,0014. Gaz metan tonã 0,0015. Petrol lampant (inclusiv kerosen)4) tonã 404,0016. Benzen, toluen, xileni si alte amestecuri de

hidrocarburi aromaticetonã 404,00

Nivelul accizelor pentru alte produse: Tabelul nr.5

Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse Acciza (%)

1. Confectii din blãnuri naturale (cu exceptia celor de iepure, oaie, caprã)

40

2. Articole din cristal1) 503. Bijuterii din aur si/sau din platinã, cu exceptia verighetelor 204. Produse de parfumerie 4.1. Parfumuri, din care: 30 - ape de parfum 204.2. Ape de toaletã, din care: 10 - ape de colonie 55. Aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar încorporând

un receptor de semnale videofonice; combine audio2) 15

6. Dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandã magneticã sau compact disc

15

7. Aparate de luat imagini fixe si alte camere video cu înregistrare; aparate fotografice numerice

25

8. Cuptoare cu microunde 159. Aparate pentru conditionat aer, de perete sau de ferestre, 15

4


formând un singur corp 10. Arme de vânãtoare si arme de uz individual, altele decât cele de

uz militar sau de sport 50

11. Iahturi si bãrci cu motor pentru agrement 25

Nivelul accizelor pentru autoturisme sau autoturisme de teren, inclusiv din import rulate: Tabelul nr.6

Tipul autoturismului

Acciza pentru autoturisme noi

(%)

Acciza pentruautoturisme rulate (%)

1. Autoturisme echipate cu motor cu benzinã: a) cu capacitate cilindricã sub 1.601 cm3 0 1,5

b) cu capacitate cilindricã între 1.601 si 1.800 cm3

1,5 4,5

c) cu capacitate cilindricã între 1.801 si 2.000 cm3

3 9

d) cu capacitate cilindricã între 2.001 si 2.500 cm3

6 18

e) cu capacitate cilindricã de peste 2.500 cm3 9 27

2. Autoturisme echipate cu motor Diesel:

4


a) cu capacitate cilindricã sub 1.601 cm3 0 1,5

b) cu capacitate cilindricã între 1.601 si 2.000 cm3

1,5 4,5

c) cu capacitate cilindricã între 2.001 si 2.500 cm3

3 9

d) cu capacitate cilindricã între 2.501 si 3.100 cm3

6 18

e) cu capacitate cilindricã de peste 3.100 cm3 9 27

Penalităţile pentru nerespectarea reglementărilor legale constau în majorări de întârziere şi amenzi la plata accizelor se prevăd scutiri şi reduceri pe categorii de bunuri şi agenţi economici, conform reglementarilor legale.

Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, si anume formarea de resurse la dispozitia statului. Cel putin la fel de importanta este insa si motivatia de ordin social a accizelor, prin faptul ca aceste pot fi folosite ca si parghii fiscale pentru controlarea consumurilor, in sensul descurajarii acelora care, spre exemplu, dauneaza sanatatii.

C.Monopoluri fiscale

Prin monopol fiscal se intelege dreptul statului de a produce si/sau comercializa, in regim de exclusivitate a unor marfuri ca:tutun,sare ,alcool etc..Monopolurile fiscale pot fi depline sau partiale.

Veniturile realizate stat din monopolurile fiscale sunt reprezentate de profitul obtinut din activitatea de productie sau comercializare in regim exclusiv si de taxa cuprinsa in pretul de vanzare incasat de la consumatori. Practic, acest impozit (taxa) fixat asupra pretul de vanzare si care se include in acesta, se numeste monopol fiscal.

4


D. Taxele de timbru

Alaturi de taxa pe valoarea adaugata, accize, taxele de timbru sunt mobilizate la bugetul statului ca impozite indirecte. In literatura de specialitate, referitor la expresia taxa de timbru s-au conturat doua acceptiuni, si anume: a) – in sens restrâns (stricto sensu), taxele de timbru sunt acele plati efectuate prin aplicarea de timbre fiscale (practica legislativa a largit sensul acestei notiuni, incluzând in sfera sa si unele plati pentru care nu exista conditia perceperii lor prin timbre fiscale, aceasta fiind motivata de dificultatile de incasare a taxelor de timbru, atunci când sumele sunt mari); b) – in sens larg (lato senso), taxele de timbru sunt platile referitoare la timbru, efectuate pentru solutionarea unor interese legitime ale persoanelor fizice si juridice, sau pentru anumite servicii prestate de catre anumite institutii de drept public. Initial, taxele de timbru erau definite ca fiind „acele contributii, datorate de catre particulari, cu ocazia formarii diferitelor acte sau formulari de pretentiuni in justitie si inaintea autoritatilor publice pentru ca in schimbul achitarii lor, sa se obtina dreptul de a li se lua in considerare cererile si admite prezentarea actelor ca instrumente probatorii". In prezent, taxele de timbru reprezinta plata serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de diferite organe sau institutii publice care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza diferite servicii sau rezolva anumite interese legitime ale partilor. Rezulta, din definitia de mai sus, ca taxele de timbru au un echivalent in serviciile prestate sau lucrarile efectuate de catre diferite institutii de drept public, chiar daca raportul de echivalenta exista numai principial (intre cuantumul fiecarei taxe si valoarea economica a serviciului sau a activitatii aferente nu poate fi un raport de egalitate). De aici rezulta si deosebirea dintre taxele de timbru si impozite (care se percep fara vreun echivalent direct si imediat platitorului), precum si intre taxele de timbru si pretul marfurilor, prestarile de servicii etc., care includ cheltuielile de productie, de circulatie si alte elemente de acumulare baneasca si sunt incasate de toti agentii economici care le produc si executa. Din cele prezentate pâna acum rezulta principalele trasaturi ale taxelor de timbru:

o reprezinta plata neechivalenta pentru servicii sau lucrari efectuate de organe sau institutii care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice;

4


o subiectul platitor este determinat in momentul când acesta solicita efectuarea unei activitati din partea unui organ sau institutii publice;

o taxa se datoreaza numai atunci când organul de stat presteaza un serviciu subiectilor de drept.

Subiecti ai taxelor (platitori) sunt atât persoanele fizice cât si cele juridice pentru care se presteaza un serviciu, se intocmesc acte sau se efectueaza activitati supuse taxelor de timbru. Principalele categorii de acte sau servicii supuse taxelor de timbru sunt urmatoarele:

o actele si serviciile prestate de birourile notariale si de organele administratiei publice cu atributii notariale;

o reclamatiile si memoriile adresate organelor administratiei publice si certificatele de orice fel;

o actele de stare civila;

o actele de identitate;

o actiunile si cererile adresate instantelor judecatoresti;

o autorizatiile eliberate de organele administratiei publice si autorizatiile acordate;

o eliberarea permiselor de conducere si a certificatelor de inmatriculare a autovehiculelor.

Cuantumul taxelor de timbru se stabileste in functie de natura si complexitatea serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce fac obiectul actului taxabil, de caracterul actelor sau faptelor solicitate. De aceea, in practica, distingem doua categorii de taxe de timbru, si anume:

o taxe fixe, care se aplica, de regula, actelor neevaluabile valoric si se exprima in sume absolute;

o taxe procentuale (proportionale, progresive sau regresive pe transe de valoare), care se aplica „ad-valorem" in cazul actelor evaluabile valoric.

Obiectul taxelor de timbru il constituie actele si faptele intocmite sau prestate de institutii publice sau alte organe specializate. In functie de organele care primesc, intocmesc, elibereaza sau presteaza servicii taxabile, taxele de timbru se grupeaza in:

o taxe de timbru pentru actele si serviciile notariale;

o taxe judiciare de timbru pentru actele si faptele cu caracter jurisdictional.

4


Aceste taxe sunt obligatorii numai in cazul in care cetateanul solicita un serviciu din partea statului.

In prezent exista o multitudine de astfel de taxe si cateva dintre ele le vom prezenta mai jos.

Taxele judecatoresti si notariale sunt printre cele mai des intalnite si se platesc pentru diferite procese. Taxele notariale reprezinta o taxa datorata bugetului statului pentru diferite inregistrari.

Pe langa taxele de inregistrare mai exista si sase tipuri de taxe de timbru: timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric si al artelor plastice, care alimenteaza diferite fonduri publice destinate sustinerii unor activitatidin domeniul culturii etc.

Deosebit de taxele de inregistrare si de timbru mai exista si diverse tarife, ca de exemplu:

tarifele pentru servicii prestate de Oficiul National de Cadastru;

tarifele pentru servicii prestate de Oficiul de Autorizare si Control in Turism etc.

E.Impozitul pe spectacole

Orice persoanã care organizeazã o manifestare artisticã, o competitie sportivã sau altã activitate distractivã în România are obligatia de a plãti impozitul denumit impozitul pe spectacole.

Impozitul pe spectacole se plãteste la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în raza cãreia are loc manifestarea artisticã, competitia sportivã sau altã activitate distractivã.

Calculul impozituluiImpozitul pe spectacole se calculeazã prin aplicarea cotei de impozit la suma

încasatã din vânzarea biletelor de intrare si a abonamentelor. Cota de impozit se determinã dupã cum urmeazã:

4


a) în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesã de teatru, balet, operã, operetã, concert filarmonic sau altã manifestare muzicalã, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competitie sportivã internã sau internationalã, cota de impozit este egalã cu 2%;

b) în cazul oricãrei alte manifestãri artistice decât cele enumerate la lit. a), cota de impozit este egalã cu 5%.

Suma primitã din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plãtite de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzãrii biletelor de intrare sau a abonamentelor.

Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligatia de:

a) a înregistra biletele de intrare si/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale care îsi exercitã autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;

b) a anunta tarifele pentru spectacol în locul unde este programat sã aibã loc spectacolul, precum si în orice alt loc în care se vând bilete de intrare si/sau abonamente;

c) a preciza tarifele pe biletele de intrare si/sau abonamente si de a nu încasa sume care depãsesc tarifele precizate pe biletele de intrare si/sau abonamente;

d) a emite un bilet de intrare si/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;

e) a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale, documentele justificative privind calculul si plata impozitului pe spectacole;

f) a se conforma oricãror altor cerinte privind tipãrirea, înregistrarea, avizarea, evidenta si inventarul biletelor de intrare si a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii si Cultelor si Agentia Nationalã pentru Sport.

Reguli speciale pentru videoteci si discoteci În cazul unei manifestãri artistice sau al unei activitãti distractive care are loc

într-o videotecã sau discotecã, impozitul pe spectacole se calculeazã pe baza suprafetei incintei prevãzute în prezentul articol.

Impozitul pe spectacole se stabileste pentru fiecare zi de manifestare artisticã sau de activitate distractivã, prin înmultirea numãrului de metri pãtrati ai suprafetei incintei videotecii sau discotecii cu suma stabilitã de consiliul local, astfel:

a) în cazul videotecilor, suma este de pânã la 1.000 lei;b) în cazul discotecilor, suma este de pânã la 2.000 lei. Impozitul pe spectacole se ajusteazã prin înmultirea sumei stabilite, cu coeficientul de corectie corespunzãtor, precizat în tabelul urmãtor: Tabelul nr.7

4


Rangul localitãtii Coeficient de corectieO 8,00I 5,00II 4,00III 3,00IV 1,10V 1,00

Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu

prezentul articol au obligatia de a depune o declaratie la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale privind spectacolele programate pe durata unei luni calendaristice.

Declaratia se depune pânã la data de 15, inclusiv, a lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.

Scutiri Impozitul pe spectacole nu se aplicã spectacolelor organizate în scopuri

umanitare.Plata impozitului Impozitul pe spectacole se plãteste lunar pânã la data de 15, inclusiv, a lunii

urmãtoare celei în care a avut loc spectacolul.Orice persoanã care datoreazã impozitul pe spectacole are obligatia de a depune

o declaratie la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale, pânã la data stabilitã pentru fiecare platã a impozitului pe spectacole. Formatul declaratiei se precizeazã în normele elaborate în comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor.

Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole rãspund pentru calculul corect al impozitului, depunerea la timp a declaratiei si plata la timp a impozitului.

CAPITOLUL IIIProbleme actuale in impozitele indirecte

3.1 Evaziunea fiscala manifestata la impozitele indirecte

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la impunere a unei părţi mai mari sau mai mici din materia impozabilă. Ca fenomen , evaziunea fiscală se întâlneşte deopotrivă atât pe plan naţional, cât şi pe cel internaţional.

5


Conform legii nr. 87 / 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, evaziunea fiscală este prezentată ca fiind: „ sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele juridice române şi străine, denumite contribuabili...” În funcţie de modul cum poate fi săvârşită, avaziunea fiscală cunoaşte două forme de manifestare:

Evaziunea fiscală realizată la adăpostul legii :permite sustragerea unei părţi din materia impozabilă fără ca acest lucru să fie considerat contravenţie sau infracţiune.Evaziunea fiscală legală este posibilă deoarece legislaţia din diferite state ale lumii permite scoaterea de sub incidenţa impozitelor a unor venituri, părţi de venituri, componente ale averii ori a anumitor acte şi fapte care în condiţiile respectării riguroase a legislaţiei în vigoare şi principiilor impunerii, nu ar trebui să scape de la impozitar . Un exemplu de evaziune legală care permite ca o parte de venit să scape de la impunere sunt facilităţile fiscale care se acordă agenţilor economici din anumite ramuri ale economiei la înfiinţare sau pe parcursul desfăşurării activităţii sub forma unor scutiri de la plata T.V.A. la import sau export, accize, etc. sau reduceri de impozit pe profit. Evaziunea fiscală la adăpostul legii poate fi evitată prin corectarea, perfecţionarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ care au făcut-o posibilă. Evaziunea fiscală frauduloasă: se întâlneşte pe o scară mult mai largă decât evaziunea licită şi se înfăptuieşte cu încălcarea prevederilor legale, bazându-se pe fraudă şi pe rea credinţă. Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combătut puternic, fiindcă sustrage de la bugetul de stat un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.Frecvent, evaziunea fiscală frauduloasă se întălneşte sub diferite forme, cum ar fi: ţinerea unor registre contabile nereale; distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevărului privnd livrările de mărfuri, preţurile practicate, comisioanele incasate sau plătite, etc.; întocmirea de documente de plată fictive; modificarea nejustificată a preţurilor de aprovizionare şi a cheltuielilor de transport, manipulare şi depozitare; întocmirea unor declaraţii vamale false la importul sau exportul de mărfuri; întocmirea de declaraţii de impunere false, când cu bună ştiinţă nu sunt menţionate decât o parte din veniturile realizate etc. Pe măsura adâncirii cooperării economice internaţionale şi a dezvoltării relaţiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite şi cu un nivel de fiscalitate diferit, evaziunea fiscală nu se mai manifestă doar ca un fenomen naţional, ci a devenit unul internaţional. Astfel, de exemplu, o firmă având sediul de bază într-un anumit stat şi diferite reprezentanţe în alte state, dintre care unele cu un regim fiscal mai blând, va fi mai mult decât tentată să transfere o parte cât mai mare din profitul realizat în statul cu

5


fiscalitate mai ridicată în statul cu o fiscalitate mai redusă. Astfel, pe glob se întâlnesc numeroase „ oaze fiscale ” sau „ paradisuri fiscale ”, cum sunt ele denumite, şi anume: Elveţia, Liechenstein, Luxemburg, Bahamas, Panama, Insulele Cayman, etc. Pe teritoriul acestor state sunt înfiinţate numeroase firme străine către care sunt dirijate profiturile unităţilor productive aflate pe teritoriul altor ţări, eludându-se fiscul. Astfel, de exemplu, în Liechtenstein sunt înregistrate mai multe sedii sociale de firme industriale şi comerciale, reale şi fictive, decât totalul populaţiei sale, respectiv circa 40.000 de firme la 25.000 de locuitori. Explicaţia constă în faptul că orice firmă care îşi stabileşte sediul pe teritoriul acestui stat este scutită de plata impozitului pe profit. De asemenea, în Insulele Cayman, situate în Marea Caraibilor, cu o populaţie de numai 20.000 de locuitori sunt înregistrate în jur de 19.000 de diferite companii, peste 500 de bănci şi peste 300 de firme de asigurări. În acelaşi timp, 20 din primele 25 de bănci ale lumii au filiale deschise în aceste insule, iar acest nou centru financiar în numai câţiva ani a ajuns să deţină aproape 10% din piaţa eurodolarilor.În ţările cu o experienţă vastă în fiscalitatea adaptată cerinţelor economiei de piaţă, evaziunea fiscală, specifică mai ales T.V.A., poate fi întâlnită sub următoarele forme:

-frauda pe termen lung, care apare atunci când un agent economic, care şi-a creat în timp o bună reputaţie prin comportament şi rezultate, încetează brusc plăţile, declarându-se în stare de faliment, după ce în prealabil a avut grijă să-şi trensfere profitul în altă ţară;

-frauda pe termen scurt, care poate fi întâlnită atunci când o nouă întreprindere înfiinţată înaintează organelor fiscale o cerere justificată de rambursare a T.V.A., însă după rambursare întreprinderea în cauză îşi încetează activitatea, iar plătitorul dispare;

- sindromul „ PHOENIX”, când o firmă ce avea obligaţii de plată a T.V.A. se declară în stare de faliment sau se lichidează, dar apare o altă firmă cu acelaşi director. În acest caz, organelor fiscale le revine sarcina de a încerca să incaseze impozitul de la unitatea falimantară sau lichidată;

- sindromul „ COMPANIILOR MULTIPLE” apare în cazul în care sunt înregistrate mai multe firme printre care şi una fantomă. Acasta din urmă solicită rambursarea taxei pe valoarea adaugată fără să fi participat la plata T.V.A. colectate, după care dispare;

- manipulările insignifiante care se concretizează în efectuarea unei serii de modificări mărunte în contabilitate, ca, de exemplu: omiterea de la însumare a unor pagini, înregistrarea repetată a unor facturi de intrare, raportare greşită, etc. Toate acestea conduc la întocmirea unui decont TVA incorect.

Evaziunea fiscală se întâlneşte şi în cazul taxelor de timbru pentru activitatea notarială. Astfel de exemplu, în cazul autentificării actelor de înstrăinare a imobilelor, nu de puţine ori părţile se înţeleg ca preţul vânzării înscris în actul de vânzare – cumpărare autentificat să fie inferior celui practicat în realitate, pentru că taxa da timbru să se calculeze la un preţ mai mic.

5


În perioada care a trecut de la introducerea taxei pe valoarea adaugată în România s-au conturat multiple forme ale evaziunii fiscale şi în acest domeniu, cele mai des întâlnite fiind următoarele:

- vânzări nedeclarate, care apar cu frecvenţa cea mai mare şi sunt de multe ori greu de descoperit. Practic, vânzările de bunuri sau prestările de serviciu se fac fără întocmirea documentelor corespunzătoare şi , evident, fără înregistrări în contabilitate;

- omiterea înregistrării, când agentul economic neînregistrat beneficiază de un avantaj care nu i se cuvine, comparativ cu ceilalţi comercianţi concurenţi, care vor solicita clienţilor taxa pe valoarea adaugată; -înţelegeri între vânzători şi cumpărători de a schimba bunuri sau servicii fără plată, gen barter, cu plată redusă, fără factură sau eventual cu o factură de valoare redusă; - deducerile false , care se întâlnesc frecvent şi se realizează prin întocmirea de facturi false, prin utilizarea repetată a aceloraşi facturi pentru deducere sau prin folosirea de facturi care se referă la cumpărări inexistente;

- erorile de înregistrare, care pot apărea la prima vedere ca inocente, au totuşi, o influenţă destul de mare asupra taxei datorate, mai ales dacă sunt frecvente sau dacă valoarea lor este mare;

- aplicarea incorectă a scutirilor, care poate conduce la diminuarea serioasă a sumelor cuvenite bugetului de stat, mai ales dacă este asociată cu facturi false, fiindcă altfel plătitorul de T.V.A. nu are cum să profite de această practică;

- cereri de rambursare nejustificate, când se solicită rambursarea taxei aferente unor mărfuri exportate sau pentru bunuri la care legea dă drept de deducere, fără însă ca în realitate aceste operaţiuni să fi fost efectuate. O situaţie mai des întâlnită este aceea a solicitării deducerii taxei pe valoarea adaugată, pentru acelaşi bun exportat, de către doi agenţi economici, pe considerentul că documentele privind bunul respectiv au circulat prin mai multe societăţi comerciale. Identificare cazurilor de evaziune fiscală a condus şi la aplicarea unor sancţiuni, sub forma majorărilor de întârziere, a amenzilor contravenţionale şi a confiscărilor.

Situatii de evaziune fiscala

Acciza datorata in cazul importului de alcool destinat producerii de bauturi alcoolice. Printr-un proces verbal,organele de control fiscal au constat ca pentru importul de alcool efectuat de o societate comerciala in perioada ianuarie 1992-mai 1993 ,destinat prelucrarii in vederea obtinerii de bauturi alcoolice,contestatoatea nu calculat acciza aferenta.In consecinta organele de control au procedat la determinarea accizei aferenta importului de alcool utilizat ca materie prima pentru bauturile alcoolice comercializate

5


in perioada controlata prin aplicarea cotelor asupra preturilor cu ridicata calculate potrivit dispo-zitiilor pct.2,litd)din Normele metodologice nr.262754 din 1 decembrie 1991 privind asezarea,tehnica de calcul,evidenta si varsarea la bugetul administratiei centrale de stat a impozitului pe circulatia marfurilor si accizelor in functie de valoarea in vama,la care s-au adaugat taxele vamale si impozitul pe circulatia marfurilor. Prin contestatia formulata,societatea a considerat ca in mod eronat organele de control au calculat accize pentru importul de alcool urilizat ca materie prima pentru obtinerea de bauturi alcoolice deoarece obligatia calcularii si platii accizelor revenea numai la livrarea produselor finite obtinute cand acestea intrau in sfera consumului. Invocand predederile art.1,art.7,art.9 si cele ale art.13 din Hotararea Guvernului nr.779/1991 privind impozitul pe circulatia marfurilor si accize-le,contestatoarea a considerat ca pentru importul de alcool nu se datorau accizele,contestatoarea a considerat ca pentru importul de alcool nu se datorau accize deoarece acestea erau taxe speciale de consumatie,calculate prin aplicarea de cote procentuale asupra preturilor la care se livra marfa,datorate din ziua incasarii contravalorii produselor finite,inscrise distinct in factura.contestatoarea a mai sustinut ca alcoolul importat nu a fost livrat ca atare ci a fost folosit ca materie prima pentru procesare obtinandu-se bauturi alcoolice iar societatea in calitate de proprietar nu trebuia sa calculeze si sa plateasca accize numai dupa desfacerea produselor finite in sfera consumului. Cauza supusa solutionarii a fost de a se stabili daca pentru importul de alcool in vederea obtinerii de bauturi alcoolice,contestatoarea avea obligatia de a calcula acciza aferenta si implicit de a o include in pretul de facturare al produselor finite obtinute. In drept,art.1 din din Hotararea Guvernului nr.779/1991 privind impozitul pe circulatia marfurilor si accizele preciza ca persoanele juridice care au dreptul sa produca,sa importe sau sa comercializeze produse sunt obligate sa plateasca la bugetul de stat taxe speciale de consumatie denumite accize. Referitor la modul de determinare al taxelor speciale de consumatie,pct.2,lit.d)din Normele metodologice nr 262754 din 1 decembrie1991 privind privind asezarea,tehnica de calcul,evidenta si varsarea la bugetul administratiei centrale de stat a impozitului pe circulatia marfurilor si accizelor preciza caimpozitul pe circulatia marfurilor si accizele erau cuprinse in preturi si tarife si se calculeaza dupa cum urmeaza: “[…]d)pentru importul de materii prime,materiale si alte produse,efectuat direct sau prin societati de import –export care-si desfasoara activitatea pe baza de comision,in scop productiv sau pentru investitii,prin aplicarea cotelor asupra preturilor cu ridicata determinate conform art.5 al Hotararii Guvernuluinr.464/1991(Preturile cu ridicata se formeaza pe baza preturilor externe in valuta exprimate in lei ,la cursul de schimb in vigoare,la care se adauga taxele vamale,impozitul pe circulatia marfurilor,precum si comisionul declarat al societaii comerciale de export import).”

5


Pct.4 din aceleasi norme metodologice preciza ca: “Impozitul pe circulatia marfurilor sau accizele ,dupa caz,se datoreaza din ziua incasarii contravalorii produselor livrate,lucrarilor executatesau serviciilor prestate ,iar in cazul importurilor directe pentru productie,inves-titii sau alimentatie publica,o data cu receptia produselor . Din actele existente la dosarul cauzeia rezultat ca in perioada controla-ta,contestatoarea a achizitionat din import alcool etilic de 96,2 grade utilizat ca materie prima in vederea obtinerii de bauturi alcoolice.Prin urmare,potrivit art.1din Hotararea Guvernului nr.779/1991 privind impozitul pe circulatia marfurilor si accizele,contestatoarea in calitate de importatoare avea obligatia de a calcula si vira acciza pentru importul de alcool etilic utilizat ca materie prima in conformitate cu cota de accizare de 30%cuprinsa in pct.1 al anexei la aceasta hotarare. In acelasi sens s-a pronuntat si directia de specialitate,respectiv directia generala a impozitelor indirecte din cadrul Ministerului Finantelor. Sustinerea contestatoarei potrivit careia”obligatia calcularii si platii accizelor urmeaza a se face ulterior actului de vanzare-cumparare a produselorfinite –in cazul de fata procesate cand acestea intra in sfera consumului”nu a putut fi retinuta in solutionarea favorabila a cauzei deoarece in cauza alcoolul achizitionat din import a fost folosit ca materie prima,din care printr-o firma specializata,in sistem de prestari servicii s-au obtinut produse noi-alcool 60 grade,vodca si rom cu caracteristici diferite de cele ale alcoolului importat ca urmare a modificarilor intervenite in concentratia alcoolica.Mai mult chiar,bauturile alcoolice obtinute erau produse distinct inscrise in anexa nr.1 la Hotararea Guvernului nr.779/1991 privind impozitul pe circulatia marfurilor si accizele ,pozitia 4,in categoria bauturilor spirtoase cu cota de accizare de 60%.Asadar,in cauza fiind vorba de poduse diferite,perceperea accizelor era obligatorie pentru contestatoare ,atat pentru alcool etilic importat utilizat pentru productie ca materie prima cat si pentru produsele noi comercializate mai ales ca nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra materiei prime catre firma prestatore de servicii. Avand in vedere ca din actele normative mentionate mai sus a rezultat ca evidentierea si calcularea accizelor pentru importul de alcool de 96,2 grade utilizat ca materie prima era obligatorie pentru contestatoare in calitate de importator direct al alcoolului,contestatia fiind respinsa ca neintemeiata.

TVA aferenta cantitatilor de marfuri acordate cu titlu gratuit in scopul incurajarii vanzarilor

Organele de control fiscal au constatat ca in perioadele iunie-iulie 1998 si iunie –august 1999 ,o societate comerciala a comercializat cafea ambalata in pungi de 110 gr.pe a caror ambalaje era inscriptionata mentiunea “10% gratuit”,precum si cafea ambalata in pungi de 100 gr.Pretul de vanzare al cafelei ambalate in pungi de 110 gr.era acelasi cu cel al cafelei ambalata in pungi de 100 gr.fara ca societatea safi

5


evidentiat in contabilitate gratuitatea inscrisa pe ambalajul produsului de 110 gr.,respectiv cantitatii de 10 gr.acordata cumparatorilor cu titlu gratuit.Urmare celor constatate organele de control au stabilit o diferenta de taxa pe valoarea adaugata ,pentru care au calculat majorari de intarziere aferente . Prin contestatia formulata ,societatea a sustinut ca in cadrul campaniei de marketing a promovat pe piata produsul de 110 gr.in conditiile in care consumatorii urmau sa achizitioneze o cantitate mai mare de cafea .Chiar daca in interiorul produsului de 110 gr.se afla acelasi tip de cafea,acesta era un produs nou care prezenta caracteristici proprii ce il diferentia de produsul de 100 gr.prion costuri de productie,pret vanzare.politici de promovare specifice diferite de cele al pachetului de 100 gr.Societatea a considerat ca prin oferirea cantitatii de cafea suplimentara in interiorul plicului de 110 gr.s-a acordat posibilitatea achizitionarii cu acelasi pret a unui produs atractiv pentru consumatori astfel ca nu s-a acordat nici o gratuitate (respectiv 10 gr.)ci sa preferat sa se reduca profitul pe fiacare pachet de cafea vandut.Faptul ca pe pachetul de 110 gr.a fost inscrisa mentiunea”mai mult ,cu 10 % mai mult”in opinia contestatoarei nu putea duce la concluzia ca cele 10 gr. Erau acordate gratuit,fiind doar un slogan publicitar care a avut drept scop receptarea mesajului publicitar .Societatea a considerat ca nu avea oligatia sa colecteze TVA deoarece cele 10 grame de cafea din pachetul cu produsul de 110 gr. nu erau oferite separat alaturi de produsul de 100 gr. Cauza supusa solutionarii a fost aceea de a stabili daca pentru livrarea cantitatii de 10 gr.cafea cu titlu gratuit cumparatorilor,contestatorea avea obligatia de a colecta si a vira la bugetul de tat cota de TVA aferenta. In drept,art.2.2 din Ordonanta Guvernuluinr.3/1992,republicata,privind taxa pe valoarea adaugata,asa cum a fost explicitat de pct.1.6 din Normele pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr.3/1992,aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1178/1996 si de pct.1.6 din Normele pentru aplicarea Ordonanatei Guvernului nr.3/1992,aprobate prin Hotararea Guvernului nr.512/1998(aplicabile pe perioada controlata),preciza ca intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata fiind asimilate cu livrarile de bunuri si prestarile de servicii si “preluarea de catre agentul economic a unor bunuri din productia proprie sau ,dupa caz,achizitionate,pentru care s-a exercitat dreptul de deducere ,in verea folosirii sub orice forma,in scop personal sau pentru a fi puse la dispozitie altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit.Acelasi regim se alica si prestarilor de servicii.” Prin raspunsul comunicat pentru speta in cauza,directia de specialitatedin Ministerul Finantelor –directia impozite indirecte a precizat ca “avand in vedere cadrul legislativ mentionat,operatiunea de acordare a cantitatii de 10% cafea cu titlu gratuit cumparatorilor intra in sfera de aplicare a TVA” Intrucat la achizitionare contestatorea si-a exercitat dreptul la deducerea TVA aferenta cantitatii de 10 grame,cafea inglobata in pachetul de 110 grame si luand in considerare aceasta cantitate de cafea ,a rezultat ca masurile dispuse de organele de control au fost legale.

5


Sustinerea contestatoarei protrivit careia a comercializat doua produse diferite nu a putut fi retinuta in solutionarea favorabila a cauzei intrucat ,asa cum s-a retinut din documentele anexate la dosarul cauzei,obiectul operatiunii de comercializare l-a reprezentat cafeaua,fapt recunoscut de altfel si prin contestatie in care s-a mentionat ca in interiorul produsului de 110 gr.se afla acelasi tip de cafea(compozitie chimica,aroma,miros).Referitor la afirmatia contestatoarei potivit careia fisele de post calcul au demonstrat ca pretul de vanzare a fost mai mare decat costul produsului,aceasta nu a avut relevanta din punt de vedere al taxei pe valoarea adaugata,avand in vedere prevederile art.18 din Ordonanta Guvernului Nr.3/1992,republicata cu modificarile si completarile ulterioare,in sensul ca taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului se stabilea ca diferenta intre valoarea TVA facturata pentru bunurile livrate si a TVA aferenta intrarilor,pentru care societatea isi putea exercita dreptul de deducere. Totodata,faptul ca a suportat din profitul net scaderea adaosului comercial nu a avut relevanta in solutionarea favorabila a cauzei intrucat impozitul pe profit nu a facut obiectul controlului si implicit a actului de contro contestat.In consecinta contestatia a fost respinsa ca neintemeiata.

3.2 Armonizare la Uniunea Europena Taxa pe valoarea adaugata a fost introdusa ca termen de francezul Maurice Laure.In Uniunea Europeana ,taxa pe valoarea adaugata a fost introdusa de o serie de directive,cea mai importanta fiind Directiva VI(directiva 77/388/EC). In statele membre ale uniunii europene sunt aplicate diferite procente la TVA.Procentul standard minim este de 15%,iar cel mai redus procent este de 5% si se aplica diferitelor bunuri (combustibil casnic,energie electrica-in Marea Britanie).

Cotele de impozit utilizate pentru calcularea TVA in tarile non-membre ale Uniunii Europeane

Tabelul nr.8

PROCENTUL

TARA

STANDARD REDUS

ARGENTINA 21% 10,5% sau 0%

AUSTRALIA 20%

BULGARIA 20%

5


CANADA 7%sau15%

CHINA 17% 6% sau 3%

CROATIA 22%

ISLANDA 24,5% 14%

INDIA 12,5% 4% sau1%sau0%

ISRAEL 17%

MEXICO 15% 0%

NOUA ZEELANDA 12,5%

NORVEGIA 25% 11% sau 7%

RUSSIA 18% 10% sau 0%

SERBIA SI MUNTENEGRU

18% 8%

SINGAPORE 5%

AFRICA DE SUD 14% 7% sau 4%

SRI LANKA 15%

ELVETIA 7,6% 3,6% sau 2,4%

TURCIA 18% 8% sau 1%

UCRAINA 20% 0%

Sursa:www.wikipedia.org

Cotele de impozit utilizate pentru calcularea TVA in tarile membre ale Uniunii Europeane Tabelul nr.9 TARA

PROCENTULSTANDARD REDUS

Austria 20% 12% sau 10%Belgia 20%Cipru 15% 5%Cehia 19% 5%Danemarca 25% 17% sau 8%AEstonia 18% 5%Finlanda 22% 17% sau 8%Franta 19,6% 5,5% sau 2,1%Germania 16% 7%Grecia 19% 8% sau 4% Ungaria 25% 15% sau 5%Irlanda 21% 13,5% sau 4,4%

5

http://www.wikpedia.org/


Italia 20% 10%,6% ,sau 4%Letonia 18% 5%Lituania 18% 9% sau 5%Luxemburg 15% 12%,9%,6%sau3

%Malta 18% 5%Olanda 19% 6%Portugalia 21% 12% sau 5%Polonia 22% 7% sau 3%Slovacia 19%Slovenia 20% 8,5%Spania 16% 7% sau 4%Suedia 25% 12% sau 6%Marea Britanie 17,5% 5%

Sursa:www.wikipedia.org

5

http://www.wikpedia.org/

Documents

Locul Si Rolul Impozitelor Indirecte in Sistemul Resurselor Financiare Publice (Licenta)