modului de folosire a instrumentelor cu ajutorul cărora se dobândeşte cultura:

cititul/lectura, scrisul, exprimarea corectă, calculul matematic, toate acestea formând şi

cultivând competenţe de comunicare. Pe acest temei se sistematizează informaţiile în

jurul unor concepte fundamentale, al unor „idei ancoră” (David Ausubel) sau pe „idei

instrumentale”, „Cu cât noţiunea este

mai importantă, mai de bază, cu atât mai largă va fi aplicabilitatea ei la noile probleme”

(J. Brunner).

Asimilarea cunoştinţelor nu se limitează la simpla receptare şi depozitare a lor. Orice

concept se învaţă pentru a fi utilizat ; altfel nu are rost însuşirea lui. De fapt, conceptele,

în general cunoştinţele se învaţă în mod temeinic în procesul aplicării lor. Conceptele au

valoarea numai dacă se operează cu ele dacă au funcţionalitate. Scopul fundamental

fiecărui act de învăţare constă în „viitoarea utilitate a rezultatelor obţinute” (J. Brunner).

Funcţionalitatea cunoştinţelor e dată de aplicarea lor în rezolvarea unor sarcini

asemănătoare (transferul specific al cunoştinţelor), precum şi de transferul nespecific,

care oferă posibilitatea rezolvării unor sarcini noi, cu ajutorul ideilor generale sau al

principiilor asimilate anterior. Astfel, sarcinile de învăţare ulterioare devin cazuri

particulare ale unei idei generale însuşite anterior. Pe această cale se realizează

structurarea informaţiilor, astfel încât achiziţionarea şi prelucrarea lor să devină

funcţională, să asigure deschiderea pentru însuşirea unor cunoştinţe noi.

O2. Însuşirea şi perfecţionarea tehnicilor de muncă intelectuală

Rezultatele activităţii şcolare, în general, ale activităţii de învăţare sunt determinate de

măsura în care elevii posedă tehnici de învăţare („instrumente de asimilare” – J. Piaget).

Cei ce stăpânesc asemenea instrumente ştiu cum să-şi organizeze procesul învăţării, ei

sunt, indubitabil, capabili de performanţe superioare, cu un consum mic de energie. Pe

această cale, elevii îşi vor forma un stil propriu de muncă intelectuală, care, o dată

învăţat, se păstrează pentru toată viaţa, perfecţionându-se continuu.

„A-i învăţa pe elevi să înveţe” înseamnă, printre altele, a le forma priceperi şi deprinderi

de a utiliza metode şi tehnici de instruire. Analfabetul de mâine nu va fi cel ce nu ştie să

citească, ci va fi cel care nu şi-a însuşit tehnici de învăţare.

Însuşirea tehnicilor de muncă intelectuală presupune formarea a trei tipuri

de competenţe sau de abilităţi: