2
Între caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei şi prevederea faptei în legea penală există o strânsă legătură. Legea nu creează caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei, ci le recunoaşte. Ele (caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei) impun prevederea faptei în legea penală ca infracţiune când pericolul acesteia a crescut şi tot ele sunt factorul principal care impune dezincriminarea faptei în cazul în care gradul ei prejudiciabil a scăzut. Incriminarea şi dezincriminarea faptei sunt de competenţa legiuitorului (lit.n) alin.3 art.72 din CRM). O dată cu prevederea faptei în lege, ea obţine o formă juridică, devine o categorie penală, cu toate consecinţele ce decurg din acest statut. 6. Simpla constatare a prevederii faptei prejudiciabile în legea penală nu este suficientă pentru calificarea acesteia drept infracţiune. O asemenea calificare poate fi dată numai în măsura în care fapta a fost săvârşită cu vinovăţie. Atât acţiunea, cât şi inacţiunea prejudiciabilă trebuie să reprezinte o manifestare psihică conştientă şi volitivă a persoanei (art.17-19 CP). Persoana poate fi supusă răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvârşite cu vinovăţie (art.6 şi 51 CP). În cazul în care fapta a fost săvârşită fără vinovăţie (art.20 CP) sau a fost săvârşită sub influenţa constrângerii fizice sau psihice, dacă în urma acestei constrângeri persoana nu putea să- şi dirijeze acţiunile (art.39 CP), nu poate fi vorba de infracţiune. Nu constituie infracţiune nici fapta prejudiciabilă săvârşită de o persoană în stare de iresponsabilitate (art.23 CP). 7. Infracţiunea fără pedeapsă nu are sens juridic penal. În partea specială a CP toate infracţiunile sunt sancţionate cu pedepse penale. Numai prin stabilirea pedepselor pentru săvârşirea infracţiunilor legea penală îşi realizează scopul urmărit: apărarea valorilor sociale şi prevenirea săvârşirii faptelor prejudiciabile (art.1-2 CP). În acelaşi timp, CP prevede liberarea de răspunderea penală şi de pedeapsa penală (cap.VI şi IX CP). Liberarea de răspunderea penală şi de pedeapsa penală sunt aspecte ale principiului individualizării răspunderii penale şi pedepsei penale, care, în lipsa pedepsei penale pentru infracţiunea săvârşită, nu ar fi avut nici o importanţă (art.7 CP). 8. Noţiunea de infracţiune expusă în art.14 CP este material- formală. Elementul material caracterizează infracţiunea ca faptă prejudiciabilă, iar cel formal - ca faptă prevăzută de legea penală. Aceasta înseamnă că pentru tragerea la răspundere penală

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL

  • Upload
    mmax

  • View
    217

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

pps

Citation preview

violena n coal s-a evideniat ca o problem destul de alarmant, se cer a fi ntreprinse aciuni de prevenire focalizate pe acest segment

ntre caracterul i gradul prejudiciabil al faptei i prevederea faptei n legea penal exist o strns legtur. Legea nu creeaz caracterul i gradul prejudiciabil al faptei, ci le recunoate. Ele (caracterul i gradul prejudiciabil al faptei) impun prevederea faptei n legea penal ca infraciune cnd pericolul acesteia a crescut i tot ele sunt factorul principal care impune dezincriminarea faptei n cazul n care gradul ei prejudiciabil a sczut.

Incriminarea i dezincriminarea faptei sunt de competena legiuitorului (lit.n) alin.3 art.72 din CRM). O dat cu prevederea faptei n lege, ea obine o form juridic, devine o categorie penal, cu toate consecinele ce decurg din acest statut.

6. Simpla constatare a prevederii faptei prejudiciabile n legea penal nu este suficient pentru calificarea acesteia drept infraciune. O asemenea calificare poate fi dat numai n msura n care fapta a fost svrit cu vinovie. Att aciunea, ct i inaciunea prejudiciabil trebuie s reprezinte o manifestare psihic contient i volitiv a persoanei (art.17-19 CP). Persoana poate fi supus rspunderii penale i pedepsei penale numai pentru fapte svrite cu vinovie (art.6 i 51 CP).

n cazul n care fapta a fost svrit fr vinovie (art.20 CP) sau a fost svrit sub influena constrngerii fizice sau psihice, dac n urma acestei constrngeri persoana nu putea s-i dirijeze aciunile (art.39 CP), nu poate fi vorba de infraciune. Nu constituie infraciune nici fapta prejudiciabil svrit de o persoan n stare de iresponsabilitate (art.23 CP).

7. Infraciunea fr pedeaps nu are sens juridic penal. n partea special a CP toate infraciunile sunt sancionate cu pedepse penale. Numai prin stabilirea pedepselor pentru svrirea infraciunilor legea penal i realizeaz scopul urmrit: aprarea valorilor sociale i prevenirea svririi faptelor prejudiciabile (art.1-2 CP).

n acelai timp, CP prevede liberarea de rspunderea penal i de pedeapsa penal (cap.VI i IX CP). Liberarea de rspunderea penal i de pedeapsa penal sunt aspecte ale principiului individualizrii rspunderii penale i pedepsei penale, care, n lipsa pedepsei penale pentru infraciunea svrit, nu ar fi avut nici o importan (art.7 CP).

8. Noiunea de infraciune expus n art.14 CP este material-formal. Elementul material caracterizeaz infraciunea ca fapt prejudiciabil, iar cel formal - ca fapt prevzut de legea penal. Aceasta nseamn c pentru tragerea la rspundere penal este necesar a stabili ca fapta, care conine semnele formale ale unei infraciuni, s dispun de un anumit grad de prejudiciabilitate. De aceea nu constituie infraciune fapta care, dei formal conine semnele unei infraciuni, dar, fiind lipsit de importan, nu prezint gradul prejudiciabil al unei infraciuni (alin.2 art.14 CP). Fapta nu prezint gradul prejudiciabil al unei infraciuni n cazul n care aduce o atingere minim valorii aprate de legea penal, iar prin coninutul ei concret este n mod vdit lipsit de importan. Lipsa vdit de importan a faptei se ia n consideraie n raport cu specificul faptelor care constituie infraciuni, deoarece unele dintre acestea, cum sunt omorul i tlhria, prin coninutul lor concret nu vor putea fi niciodat vdit lipsite de importan.

Problema privind recunoaterea lipsei gradului prejudiciabil al faptei svrite se soluioneaz de organele urmririi penale i de instana de judecat n fiecare caz concret n parte. Criteriile dup care se determin gradul prejudiciabil al infraciunii sunt indicate n art.15 CP.

Articolul 16. CLASIFICAREA INFRACIUNILOR(1) n funcie de caracterul i gradul prejudiciabil, infraciunile prevzute de prezentul cod sunt clasificate n urmtoarele categorii: uoare, mai puin grave, grave, deosebit de grave i excepional de grave.(2) Infraciuni uoare se consider faptele pentru care legea penal prevede n calitate de pedeaps maxim pedeapsa nchisorii pe un termen de pn la 2 ani inclusiv.(3) Infraciuni mai puin grave se consider faptele pentru care legea penal prevede pedeapsa maxim cu nchisoare pe un termen de pn la 5 ani inclusiv.(4) Infraciuni grave se consider faptele pentru care legea penal prevede pedeapsa maxim cu nchisoare pe un termen de pn la 15 ani inclusiv.(5) Infraciuni deosebit de grave se consider infraciunile svrite cu intenie pentru care legea penal prevede pedeapsa maxim cu nchisoare pe un termen ce depete 15 ani.(6) Infraciuni excepional de grave se consider infraciunile svrite cu intenie pentru care legea penal prevede deteniune pe via.[Art.16 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, n vigoare din 12.06.03]