4
a Prevederea în cadrul sineîncrederii exagerate presupune nu numai prevederea posibilităţii producerii urmării prejudiciabile, ci şi posibilitatea preîntâmpinării unei astfel de urmări. Posibilitatea preîntâmpinării urmărilor se bazează pe aprecierea unor temeiuri şi împrejurări care, în concepţia făptuitorului, ar trebui să evite rezultatul prevăzut. La baza acestei aprecieri pot sta încrederea făptuitorului în experienţa şi pregătirea sa profesională, starea tehnică a mecanismelor, acţiunile altor persoane, precum şi alte împrejurări de natură să prevină producerea rezultatului prejudiciabil. 3. Factorul volitiv al sineîncrederii exagerate reprezintă eforturile pe care le depune făptuitorul la desfăşurarea activităţii cu nerespectarea regulilor de precauţie în condiţiile încrederii sale în anumiţi factori care, în concepţia sa, pot împiedica survenirea rezultatului şi care, de fapt, au fost apreciaţi exagerat. Când făptuitorul nu se bazează pe nici un temei care ar putea preîntâmpina rezultatul, ci pe hazard, pe întâmplare, vinovăţia sa va îmbrăca forma intenţiei, întrucât în asemenea caz ea echivalează cu acceptarea urmărilor prevăzute. În situaţia sineîncrederii exagerate făptuitorul crede sincer, dar greşit, exagerat că rezultatul nu se va produce, şi această încredere îl însoţeşte pe tot parcursul activităţii sale. La intenţie, persoana, prevăzând posibilitatea survenirii rezultatului, îl acceptă în mod conştient şi nu face nici un efort pentru preîntâmpinarea lui. De exemplu, acţiunea persoanei care a instalat pe terenul său un dispozitiv explozibil, în urma exploziei căruia au murit oameni, urmează a fi calificată ca omor intenţionat, dar nu din imprudenţă (p.26 HP CSJ Cu privire la practica judiciară în cauzele de omor intenţionat). 4. Neglijenţa ca modalitate a imprudenţei există atunci când persoana nu îşi da seama de caracterul prejudiciabil al faptei, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmării prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă. Astfel, lipsa de înţelegere a gradului prejudiciabil al faptei şi al prevederii producerii rezultatului ei deosebesc imprudenţa de toate celelalte forme şi modalităţi ale vinovăţiei. În dreptul penal esenţa neglijenţei constă în faptul că persoana trebuia şi putea să prevadă posibilitatea producerii rezultatului prejudiciabil. 5. Sintagma din art.18 CP trebuia să prevadă exprimă obligaţiunea persoanei de a prevedea posibilitatea survenirii urmării prejudiciabile. Această obligaţiune rezultă din diferite

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL

  • Upload
    mmax

  • View
    215

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

ppk

Citation preview

violena n coal s-a evideniat ca o problem destul de alarmant, se cer a fi ntreprinse aciuni de prevenire focalizate pe acest segment

a Prevederea n cadrul sinencrederii exagerate presupune nu numai prevederea posibilitii producerii urmrii prejudiciabile, ci i posibilitatea prentmpinrii unei astfel de urmri. Posibilitatea prentmpinrii urmrilor se bazeaz pe aprecierea unor temeiuri i mprejurri care, n concepia fptuitorului, ar trebui s evite rezultatul prevzut. La baza acestei aprecieri pot sta ncrederea fptuitorului n experiena i pregtirea sa profesional, starea tehnic a mecanismelor, aciunile altor persoane, precum i alte mprejurri de natur s previn producerea rezultatului prejudiciabil.

3. Factorul volitiv al sinencrederii exagerate reprezint eforturile pe care le depune fptuitorul la desfurarea activitii cu nerespectarea regulilor de precauie n condiiile ncrederii sale n anumii factori care, n concepia sa, pot mpiedica survenirea rezultatului i care, de fapt, au fost apreciai exagerat.

Cnd fptuitorul nu se bazeaz pe nici un temei care ar putea prentmpina rezultatul, ci pe hazard, pe ntmplare, vinovia sa va mbrca forma inteniei, ntruct n asemenea caz ea echivaleaz cu acceptarea urmrilor prevzute. n situaia sinencrederii exagerate fptuitorul crede sincer, dar greit, exagerat c rezultatul nu se va produce, i aceast ncredere l nsoete pe tot parcursul activitii sale. La intenie, persoana, prevznd posibilitatea survenirii rezultatului, l accept n mod contient i nu face nici un efort pentru prentmpinarea lui.

De exemplu, aciunea persoanei care a instalat pe terenul su un dispozitiv explozibil, n urma exploziei cruia au murit oameni, urmeaz a fi calificat ca omor intenionat, dar nu din impruden (p.26 HP CSJ Cu privire la practica judiciar n cauzele de omor intenionat).

4. Neglijena ca modalitate a imprudenei exist atunci cnd persoana nu i da seama de caracterul prejudiciabil al faptei, nu a prevzut posibilitatea survenirii urmrii prejudiciabile, dei trebuia i putea s le prevad. Astfel, lipsa de nelegere a gradului prejudiciabil al faptei i al prevederii producerii rezultatului ei deosebesc imprudena de toate celelalte forme i modaliti ale vinoviei.

n dreptul penal esena neglijenei const n faptul c persoana trebuia i putea s prevad posibilitatea producerii rezultatului prejudiciabil.

5. Sintagma din art.18 CP trebuia s prevad exprim obligaiunea persoanei de a prevedea posibilitatea survenirii urmrii prejudiciabile. Aceast obligaiune rezult din diferite norme, reguli, instruciuni legale care reglementeaz modul de desfurare a unor activiti sau din anumite reguli de convieuire social bazate pe experiena de via. n lipsa obligaiunii de a prevedea posibilitatea survenirii rezultatului se exclude vinovia.

Obligaiunea de prevedere se deduce nu din posibilitile individuale, concrete ale persoanei, ci din posibilitatea unui individ mediu, obinuit, care, activnd n condiiile fptuitorului, ar fi trebuit s prevad rezultatul aciunii sale. Prin urmare, obligaiunea de a prevedea rezultatul este o condiie obiectiv a neglijenei i la stabilirea ei nu se iau n considerare particularitile individuale ale persoanei concrete.

6. Pe lng obligaiunea de a prevedea rezultatul (trebuia s-l prevad), este necesar ca persoana s poat prevedea natura i dimensiunile lui. Posibilitatea de prevedere este o condiie subiectiv a neglijenei i se stabilete n funcie de particularitile individuale ale fptuitorului, pregtirea i experiena lui profesional sau de via, circumstanele concrete ale situaiei n fiecare caz aparte. Dac se va stabili c persoana nicicum nu putea s prevad producerea rezultatului, va exista o fapt svrit fr vinovie, i nu infraciune (art.20 CP). Numai atunci cnd persoana care trebuia s prevad i s prentmpine rezultatul faptei sale a putut, ns nu i-a onorat aceast obligaiune, sunt temeiuri de a se vorbi despre prezena vinoviei n form de neglijen.

7. n general, art.18 CP reglementeaz imprudena n cele dou modaliti menionate numai n cazurile infraciunilor cu componene materiale, de rezultat.

Crearea pericolului survenirii urmrii prejudiciabile din cauza sinencrederii exagerate sau a neglijenei, n lipsa unui rezultat real, nu atrage rspunderea penal a fptuitorului, chiar nici atunci cnd rezultatul a fost prentmpinat de alte persoane sau din ntmplare nu a survenit. Excepie fac infraciunile cu componene formale prevzute expres n partea special a CP (art.235 alin.1 art.345 CP).

Specificul acestei forme de vinovie rezult i din faptul c CP nu prevede rspunderea penal pentru participaia la svrirea infraciunilor din impruden (art.41 CP) i exclude posibilitatea pregtirii i tentativei la ele (art.26-27 CP)

7. Teoria i legea penal cunoate i alte modaliti ale inteniei. Dup timpul apariiei inteniei ea poate fi spontan i premeditat. Intenia spontan se manifest n dou forme: simpl i din afect. n cazul inteniei spontane simple intenia de a svri infraciunea apare din cauza unor condiii n care se afl persoana i se realizeaz imediat sau dup o perioad scurt de timp din momentul apariiei ei. De exemplu, n timpul unei sfezi dintre dou persoane, una din ele ia un cuit de pe mas i o ucide pe cealalt.

Spre deosebire de intenia spontan simpl, intenia din afect apare n mod subit sub imperiul unor tulburri sau al altor stri de provocare ca reacie imediat la aceste provocri. Aceast modalitate a inteniei spontane constituie un semn ce caracterizeaz latura subiectiv a unor componene de infraciuni, cum sunt omorul svrit n stare de afect (art.146 CP), pruncuciderea (art.147 CP) i vtmarea grav sau medie a integritii corporale sau a sntii n stare de afect (art.156 CP), iar n cazul altor infraciuni ea poate fi considerat drept circumstan atenuant la stabilirea pedepsei (art.76 CP).

Intenia premeditat presupune un anumit interval de timp de la apariia ideii de a svri infraciunea pn la realizarea ei. De regul, n acest interval de timp, persoana plnuiete i se pregtete n vederea svririi infraciunii, crendu-i condiii favorabile pentru realizarea ei. n astfel de situaii, intenia premeditat sporete gradul prejudiciabil al faptei i al fptuitorului, de aceea ea apare mai prejudiciabil dect intenia spontan. De exemplu, intenia premeditat este un semn ce caracterizeaz latura subiectiv a unor astfel de infraciuni, cum sunt omorul intenionat svrit cu premeditare (lit.a) alin.2 art.145 CP), banditismul (art.283 CP), crearea sau conducerea unei organizaii criminale (art.284 CP) etc. n alte cazuri premeditarea poate fi luat n vedere la individualizarea pedepsei ca semn ce determin gradul prejudiciabil al infraciunii (art.7 i 15 CP).

Dup gradul de concretizare a inteniei, pentru practica judiciar are importan clasificarea ei n intenie concret i intenie nedeterminat.

n cazul inteniei concrete persoana prevede i dorete survenirea unui rezultat bine determinat. De exemplu, fptuitorul tie c victima nu are vrsta de 14 ani i o violeaz. Aciunile lui vor fi calificate ca viol al unei persoane minore n vrst de pn la 14 ani n baza lit.b) alin.3 art.171 CP.

n cazul inteniei nedeterminate fptuitorul prevede i dorete s cauzeze un prejudiciu, ns i imagineaz n linii generale urmrile posibile, dorind n egal msur survenirea oricreia din aceste urmri. De exemplu, la svrirea infraciunii de viol fptuitorul nu tia precis vrsta victimei, admind c ea poate fi i minor. n acest caz fptuitorul va fi tras la rspundere penal pentru viol n funcie de vrsta pe care de fapt o avea victima, adic dup rezultat.

8. Vinovia nu se prezum. Concluziile instanei judectoreti cu privire la vinovia sau nevinovia inculpatului trebuie s fie motivate n sentin, indicndu-se probele cercetate (p.1 HP CSJ nr.9 din 15 noiembrie 1993 Cu privire la practica judiciar n cauzele despre omor premeditat). Sarcina dovedirii vinoviei revine acuzrii, inculpatul i aprtorul lui avnd posibilitatea n proces de a folosi orice mijloc de prob pentru a o infirma.