LEVOMEPROMAZIN
Este un neuroleptic antipsihotic cu actiune sedativa intensa;
analgezic, simpatolitic, anticolinergic. Grupa farmacoterapeutica:
psiholeptice; neuroieptice (antipsihotice); fenotiazinice cu lant
alifatic lateral Indicatii terapeutice Stari psihotice acute; Stari
psihotice cronice (schizofrenie, delir paranoic, psihoze
halucinatorii cronice); In asociere cu un antidepresiv in
tratamentul de scurta durata a unor episoade severe de depresie
majora. Aceasta asociere se poate face numai la initierea
tratamentului, fara a depasi o durata de 4-6 saptamani.
Contraindicatii
1
Hipersensibilitate la ievomepromazina sau la oricare dintre
componentii produsului; Glaucom cu unghi inchis; Tulburari
uretro-prostatice cu risc de retentie urinara; Antecedente de
agranulocitoza; Tratament concomitent cu sultoprida, agonisti
dopaminergici cu exceptia pacientilor parkinsonieni;
Copii sub 12 ani.
Precautii Aparitia febrei sau a infectiilor impune efectuarea
hemogramei (risc de agranulocitoza). Modificarea rezultatelor
hemogramei (hiperleucocitoza, granulopenie) impune intreruperea
tratamentului. In cazul hipertermiei inexplicabile se impune
intreruperea tratamentului in special la pacientii care prezinta si
alte simptome ale sindromului malign (paloare, hipertermie,
tulburari vegetative, alterarea starii de constienta, rigiditate
musculara). Interactiuni Asocierea cu agonisti dopaminergici
(amantadina, apomorfina, bromocriptina etc.) este contraindicata
(se antagonizeaza reciproc) cu exceptia pacientilor cu boala
Parkinson. Administrarea concomitenta cu sultoprida este
contraindicata datorita riscului tulburarilor de ritm ventricular,
in special torsada varfurilor. Nu se recomanda asocierea
levomepromazinei cu medicamente care pot determina torsada
varfurilor: antiaritmice din clasa I si III, unele neuroieptice,
bepridil, cisaprida, eritromicina i.y., vincamina i.y.,
mizolastina.
2
Consumul de bauturi alcoolice in timpul tratamentului cu
neuroieptice potenteaza efectul sedativ al acestora. De aceea, nu
se recomanda consumul de bauturi alcoolice in timpul tratamentului.
Administrarea concomitenta cu antiacide gastrice care contin saruri
de magneziu, aluminiu si calciu scad absorbtia digestiva a
neurolepticelor fenotiazinice. Cand aceasta asociere este necesara,
se recomanda pastrarea unui interval de 2 ore intre administrarea
celor doua medicamente. Tratamentul simultan cu medicamente
bradicardizante si hipokaliemiante creste riscul tulburarilor de
ritm cardiac (torsada varfurilor). Asocierea cu antihipertensive
impune prudenta datorita riscului de hipotensiune ortostatica prin
efect aditiv. Administrarea concomitenta cu atropina sau'alte
substante atropinice potenteaza reactiile adverse atropinice
(retentie urinara, constipatie,uscaciunea gurii). Levomepromazina
inhiba efectul antihipertensiv al guanetidinei. Asocierea cu alte
medicamente care deprima sistemul nervos central (derivati
morfinici, barbiturice Z benzodiazepine, anxiolitice, hipnotice,
antidepresive sedative, antihistaminice H, sedative) potenteaza
efectul - deprimant nervos central al neurolepticelor. Atentionari
speciale Se recomanda prudenta la pacientii tratati cu medicamente
care pot determina torsada varfurilor si la cei care - prezinta
factori favorizanti pentru alung'irea intervalului QT (bradicardie
marcata, hipokaliemie, alungirea congenitala a intervalului QT,
tratament concomitent cu medicamente care pot provoca bradicardie
marcata, hipokaliemie, efect dromotrop negativ, alungirea
intervalului QT). Cu exceptia situatiilor de urgenta, se recomanda
efectuarea electrocardiogramei inaintea inceperii tratamentului cu
neuroieptice. Datorita continutului in lactoza administrarea
comprimatelor de levomepromazina este contraindicata la pacientii
cu galactozemie congenitala si la cei cu deficit de lactaza. in
timpul tratamentului cu levomepromazina se recomanda prudenta si
supraveghere medicala la urmatoarele categorii de pacienti:
epileptici (aparitia crizelor convulsive impune intreruperea
tratamentului);
3
varstnici - risc mai mare de hipotensiune ortostatica, sedare
marcata sau efecte extrapiramidale; constipatia cronica creste
riscul ileusului paralitic; hipertrofia prostatica creste riscul
retentiei urinare; pacienti cu afectiuni cardiovasculare
(neurolepticele cresc riscul de tahicardie si hipotensiune
arteriala); pacienti cu insuficienta hepatica si/sau renala severa
(risc de acumulare). Nu se recomanda consumul de bauturi alcoolice
in timpul tratamentului.
Sarcina si alaptarea Studii efectuate la animale de laborator nu
au evidentiat efecte teratogene. La om riscul teratogen al
levomepromazinei nu a fost evaluat. Se recomanda ca in timpul
sarcinii durata tratamentului sa fie limitata si pe cat posibil
reducerea dozelor spre sfarsitul ultimului trimestru de sarcina
datorita riscului efectelor atropinice (distensie abdominala, ileus
meconial, tahicardie, tulburari neurologice) si sindromului
extrapiramidal la nou-nascut. Se recomanda supravegherea functiilor
neurologice si digestive ale nou-nascutului daca mama a fost
tratata cu neuroleptice inaintea nasterii. Deoarece, nu se stie
daca levomepromazina se excreta in lapte, se recomanda fie
intreruperea alaptarii, fie intreruperea tratamentului. Capacitatea
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Datorita reactiilor
nervos-centrale care pot sa apara, se recomanda evitarea
administrarii medicamentului la conducatorii de vehicule sau la cei
care folosesc utilaje complexe.
Doze si mod de administrare Tratamentul se initiaza cu doze mici
care pot fi crescute ulterior. Tratamentul se continua cu doza
minima eficace stabilita individual.
4
Doza zilnica se poate administra in priza unica seara la culcare
sau se poate fractiona in 3 prize. Comprimatele de 25mg se
administreaza numai la adulti. Pentru copii se recomanda
administrarea formelor farmaceutice si concentratiilor adecvate
varstei. Doza zilnica uzuala este de 25-200 mg. La nevoie doza
poate fi crescuta pana la 400 mg/zi. Administrarea dozelor mari se
recomanda la pacientii spitalizati. Comprimatele se administreaza
pe cale orala. Reactii adverse La doze mici, pot sa apara:
Tulburari neurovegetative: hipertensiune arteriala ortostatica,
efecte anticolinergice (uscaciunea gurii, constipatie, ileus
paralitic, tulburari de acomodare, retentie urinara); Tulburari
neuropsihice: sedare sau somnolenta, mai frecvent la inceputul
tratamentului; stare de indiferenta, anxietate, modificari ale
dispozitiei. La doze mari, pot sa apara: dischinezie precoce
(torticolis spasmodic, criza oculogira, trismus); sindrom
extrapiramidal (akinetic cu sau fara hipertonie care se remite
partial dupa administrarea de antiparkinsoniene anticolinergice;
hiperkinetic, hipertonic, excitomotor; achatisie); dischinezie
tardiva (apare in cazul tratamentului prelungit). Aceste tulburari
pot sa apara uneori dupa intreruperea tratamentului si dispar dupa
reluarea acestuia sau dupa cresterea dozelor. Administrarea
antiparkinsonienelor anticolinergice nu este eficace sau dimpotriva
poate agrava simptomatologia; tulburari endocrine si metabolice:
hiperprolactinemie (manifestata prin amenoree, galactoree,
ginecomastie, impotenta, frigiditate), hiperglicemie si scaderea
tolerantei la glucoza, tulburari ale termoreglarii, crestere
ponderala. Reactii adverse rare dependente de doza: 5
alungirea intervalului QT; foarte rar au fost raportate cazuri
de torsada varfurilor.
Reactii adverse rare independente de doza: Reactii adverse
cutanate: - eactii alergice, fotosensibilizare. Tulburari
hematologice: exceptional agranulocitoza, leucopenie. Alte reactii
adverse: depozite brune la nivelul polului anterior, al globului
ocular, in general fara tulburari de vedere, sindrom lupoid, icter
colestatic, sindrom malign Supradozaj Supradozajul poate determina
sindrom parkinsonian sever, coma: in caz de supradozaj se recomanda
tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale precum si
supraveghere permanenta a functiilor cardiaca si respiratorie.
PIRVAN ALIN ANUL II A.M.F.
6
