Italia vs. Elvetia (Alpe de Cravairola)1. Care a fost obiectul diferendului? chestiunea fixarii definitive a frontierei dintre Elvetia si Italia in zona Alpe de Cravairola, o pasune situata langa comuna Campo din Elvetia si aflata in proprietatea privata a comunelor italiene Crodo si Pontemaglio; comunele italiene erau despartite printr-o creasta muntoasa de pasune, ceea ce insemna ca pasunea le era accesibila doar trei luni pe an, in timpul verii; ambele state revendicau dreptul de proprietate suverana asupra zonei Alpe de Cravairola.2. Care au fost principalele argumente prezentate de parti? Italia: titlu de proprietate bazat pe achizitionarea terenului inainte de 1500 de catre cele doua comune italiene; dreptul de posesiune necontestat si continuu al comunelor italiene asupra teritoriului (prescriptie achizitiva, un mod de dobandire a teritoriului cu titlu derivat); asa-zise acte de jurisdictie efectuate cu titlu de suveran; fixarea bornelor pentru o delimitare teritoriala si de jurisdictie; absenta unei revendicari a teritoriului din partea Elvetiei. Elvetia: titlu de proprietate in baza tratatului din 1516 care recunoaste Val Maggia, ce include si Alpe de Cravairola, ca apartinand Elvetiei (titlu de proprietate bazat pe cesiune, un mod de dobandire a teritoriului cu titlu derivat); considerente de oportunitate (proximitatea si posibilitatea unei mai bune administrari); principii de geografie politica privind trasarea frontierelor. 3. Sunteti de acord cu decizia tribunalului arbitral? Ce ii reprosati?4. Care a fost baza juridica a arbitrajului? compromisul arbitral semnat de cele doua state5. Cum a fost compus tribunalul arbitral? comisie mixta: un arbitru italian, un arbitru elvetian si un supra-arbitru neutru.6. Care a fost procedura folosita? procedura jurisdictionala comuna.7. Care a fost dreptul aplicat? in lipsa unei stipulatii exprese in compromis in legatura cu normele aplicabile diferendului, s-a decis potrivit dreptului international pozitiv.8. A fost pusa in executare sentinta arbitrala? da: Consiliul federal elvetian a emis o ordonanta prin care a recunoscut sentinta arbitrala ca fiind obligatorie si s-a angajat sa traseze liniile de frontiera in concordanta.Doctrina uti possidetisIn trecut, doctrina uti possidetis (asa cum posezi) se referea la un principiu de drept international conform caruia teritoriile si alte bunuri raman posesorului lor la sfarsitul unui conflict, cu exceptia cazului in care se prevede altfel printr-un tratat. Mai recent, se face referire la aceasta doctrina in forma modificata, uti possidetis juris, principiu de drept international potrivit caruia statele suverane nou formate ar trebui sa aiba aceleasi frontiere pe care le-au avut teritoriile dependente inainte de obtinerea independentei (in legatura cu procesul de decolonizare). Aceasta forma a doctrinei s-a nascut in America de Sud, unde, odata cu retragerea Spaniei, s-a stabilit ca diviziunile administrative ale fostului imperiu constituiau frontierele noilor state succesoare, excluzandu-se astfel posibilitatea existentei unor zone care sa nu se afle in proprietate suverana (terra nullius) si reducandu-se riscul unor conflicte privind frontierele. Aplicarea acestui principiu are efectul de a ingheta titlul teritorial existent la momentul obtinerii independentei. In afara contextului colonial, acest principiu a fost aplicat recent in legatura cu dezintegrarea URSS si a fostei Iugoslavii.

1