Istoria i explicarea rnduielii Sfntului Botez i a
MirungeriiDefiniie
Botezul este Taina prin care omul, prin ntreita cufundare n ap i
prin rostirea formulei Botezului de ctre svritor, din starea de
robie a pcatului intr n starea haric, curindu-se de pcatul strmoesc
i de pcatele personale fcaute pn atunci, fiind renscut spre o via
nou i prta roadelor rscumprrii prin jertfa crucii, devenind membru
al Bisericii.
Dup Mrturisirea Ortodox Botezul este o splare i curire de pcatul
strmoesc, prin cufundarea de trei ori n ap, cnd preotul zice aceste
cuvinte: n numele Tatlui. Amin. Si al Fiului. Amin. i al Sfntului
Duh. Amin.
La romano-catolici s-a compus o definiie a Botezului la
Conciliul tridentin conform creia este sacramentul regenerrii din
ap i din cuvnt. Dup luterani, Botezul nu este numai ap, ci ap
absorbit n cuvntul lui Dumnezeu i unit cu acesta. Un alt
reformator, Jean Calvin definete Botezul ca semnul de iniiere prin
care noi suntem ncorporai n societatea numit Biseric, pentru ca,
mbrcai n Hristos, s devenim fiii lui Dumnezeu.
Alte denumiri ale Tainei Botezului
Aceast mare i dumnezeiasc Tain a primit, pentru importana sa, o
sumedenie de numiri din partea Sfinilor Prini, muli dintre ei
privind Botezul diferit, ns nu din punct de vedere dogmatic, ci ca
binecuvntare i ajutor de la Dumnezeu.
Semnificaia cuvntului Botez vine de la grecescul i nseamn
cufundare, scldare, tainic splare cu ap. n Biseric este Sfnta Tain
prin care omul capt iertare de pcate i se face membru al societii
cretine, prin ntreit scufundare n ap, dup ritualul stabilit.
Iat i diversele denumiri ce i s-au dat Botezului:
Baie, scldtoare (, lavracum aquae) Clement Alexandrinul, Iustin
Martirul i Filosoful, Sf. Ioan Gur de Aur i Tertulian;
Izvor sfnt (fons sacer) Fer. Augustin n De civitate Dei ; Apa
vieii ( ) Barnaba i Iustin Martirul; Taina apei (sacramentum aquae)
Tertulian; Sigiliu (, signum sigillium) referindu-se la puterea pe
care o imprim n suflet, ca n Constituiile Apostolice i la
Tertulian; Renatere () Iustin Martirul; Lumin, luminare (, ) Iustin
Martirul, Clement Alexandrinul .a.; Sfinire ( sanctificatio) Sf.
Grigorie de Nazianz; Iertarea pcatelor (remissio peccatorum) Fer.
Augustin; Ap mntuitoare (aqua salutaris) Sf. Ciprian.
Exist i alte denumiri care s-au concentrat n rugciunile de la
rnduiala Sfntului Botez, reprezentnd o fidel mrturisire a tradiiei
Bisericii primare. Iat astfel de denumiri ale Botezului ntlnite n
ritualul su: Sfnt luminare, Baia naterii celei de a doua, Apa
binecuvntrii Iordanului, Izvor de nestricciune, Darul izbvirii,
Dezlegare de pcate, vindecare de boli, dracilor pieire, Ap de
puterile potrivnice neatins, Ap plin de putere ngereasc, Ap de
sfinire, Innoirea duhului, Imbrcmintea nestricciunii, Izvorul vieii
.a.
Descrieri vechi ale botezului
Randuiala ortodoxa de azi a slujbei botezului este prea putin
deosebita fata de cea din Biserica veche. Ea a pastrat, mai mult
decat alte slujbe, cu fidelitate, pecetea spiritului crestinismului
primar, precum si rituri, ceremonii, rugaciuni si imne stravechi,
pline de un adanc symbolism, care, spre a fi intelese in adevaratul
lor sens, au nevoie de lamurire si explicare.
Cele mai vechi informatii asupra modului cum se savarsea botezul
in Biserica primara le gasim in Invatatura celor 12 apostoli si la
Tertulian, iar cele mai vechi descrieri, mai mult sau mai putin
complete, ale randuielii botezului din secolele III si IV sunt
cuprinse in asa-numitele Randuieli Bisericesti, ca Traditia
Apostolica a lui Ipolit al romei, Testamentum Domini si
Constitutiile Apostolice.
Foarte importante pentru descrierea si explicarearanduielii
botezului din secolelel IV si VI in diverse Biserici sunt
catehezele baptismale tinute catehumenilor si neofitilor din epoca
de stralucire a disciplinei catehumenatului, de catre marii
cateheti din aceasta perioada ca de exemplu: SFantul Chiril al
Ierusalimului, Sfntul Ioan Gura de Aur, Sfantul Ambrozie al
Milanului, Teodor de Mopsuiestia, Fericitul Augustin, Dionisie
Pseudo Areopagitul, etc. Marii cateheti amintiti aici, ca si altii,
din secolele IV-V, descriu si explica, in catehezele lor, adresate,
fie catehumenilor, fie neofitilor, riturile si cereminiile boteului
si ale mirungerii. Explicarile date de ei desi adesea deosebite
intre ele vor fi folosite ca principale izvoare, in expunerea
noastra a intelesurilor simbolice ale ritualului botezului si
mirungerii.
Randuiala catehumenatului
Precum am vazut, randuiala propriu zisa este precedata de
randuiala catehumenului sau a facerii catehumenilor. Inainte de a
fi botezat, candidatul la botez este facut catechumen sau trecut
prin treapta intermediara dintre starea de necrestin sic ea de
crestin. Aceata trepata de tranzitie dura odinioara un timp mai
mult sau mai putin indelungat, timp in care cel ce voia sa treaca
la crestinism trebuia sa invete adevarurile fundamentale de
credinta sis a se pregateasca sufleteste pentru intrarea in
Biserica prin botez. Ritualul catehumenatului se savarsea odinioara
separate de botez, asa cum se face si astazi cand e vorba de
botezul oamenilor mature, de regula insa , el se impreuna cu
botezul.
Randuiala de astazi a catehumenatului din slujba botezului
pruncilor reprezinta, de astfel, numai un rest sau o prescurtare
din ritualul solemn si mult mai complicat, de odinioara, prin care
paganii erau admisi in randul catehumenilor si in urma caruia
episcopul insusi facea apoi examinarea si trierea lor, spre a-I
allege pe cei vrednici de botez si a-i pregati pentru primirea lui.
Acest examen se numea scrutinia si, deoarece botezul multimilor de
catehumeni se facea indeosebi la Pasti, trierea catehumenilor avea
loc mai ales in miercurea saptamanii a patra din Postul Pastelui,
atunci se facea inscrierea candidatilor la botez care de aici
inainte alcatuiau o categorie aparte intre catehumeni, facandu-se
rugaaciuni special pentru ei la Sfanta Liturghie( mai ales la
Liturghia darurilor mai inainte sfintite unde este ectenia si
rugaciunea speciala pentru cei spre luminre), urma apoi exorcizarea
lor, lepadarea lor solemna de satana si marturisirea credintei in
Hristos care avea loc de regula in Vinerea Sfintelor Patimi, adica
in ajunul primirii botezului, iar uneori si mai inainte.
a) Primirea pruncului in fata usilor bisericii sau in pridvor,
vrea sa arate ca el, nefiind inca eliberat de pacatul stramosesc,
nu e membru al Bisericii lui Hristos si nici cetatean al imparatiei
lui Dumnezeu ale carei usi le deschide numai botezul.Dezbracarea
candidatului pana la camasa si descaltarea lui(cand e vorba de
adulti) sau desfacerea fesii pruncului de catre preot arata ca cel
ce vrea sa primeasca boteul se dezbraca de omul cel vechi, pentru a
devein un om nou; este, cu alte cuvinte, un symbol al procesului
regenerarii sufletesti prin care va trece cel ce vine la botez.
Prin aceasta el il imita pe Adam cel intai zidit, care era gol in
Rai si nu se rusina, cat sip e Mantuitorul, Care a fost rastignit
gol pe cruce.
Suflarea de trei ori a preotului peste fata pruncului insemneaza
ca, asa cum omul a fost facut de Dumnezeu, primind prin suflarea
Lui duh de viata si precum Mantuitorul a dat Sfintilor Sai Apostoli
puterea Sfantului Duh sufland asupra lor, tot asa si catehumenul,
prin suflarea preotului este nascut sau zidit a doua oara, spre
viata cea noua, spiritual, pe care ne-a dat-o Cel ce ne-a mantuit
prin cruce si Care cu suflarea gurii Sale va nimici pe cei fara de
lege. (II Tesaloniceni, II,8).Rugaciunea care urmeaza ( In numele
Tau , Doamne Dumnezeul adevarului), atribuita in unele manuscrise
vechi Sfantului Grigorie Taumaturgul, este rugaciunea de primire a
pruncului in randul catehumenilor, amintind de ritualul de
odinioara prin care cei ce doreau sa primeasca botezzul crestin
erau inscrisi mai intai in listele catehumenilor, adica in
randurile celor care urmau sa se pregateasca pentru primirea
boteului.
Preotul il inseamna pe prunc cu semnul Sfintei Cruci, caci
acesta este semnul sfant al crestinilor, prin care se alunga
diavolul. Il inseamna intai la frunte, unde este sediul mintii,
pentru ca aceasta sa fie luminata prin credinta in Hristos si
cunoasterea invataturilor crestine; apoi la gura, organul vorbirii,
pentru ca ea sa graiasca numai cuvantul adevarului, si apoi la
piept, sediul inimii si al simtirii, pentru ca ea sa se umple de
curatie si de iubirea de Hristos si de semeni.
Partea urmatoare din randuiala catehumenatului (exorcismele,
lepadarea de satana, unirea cu Hristos) se savarseste in pronaosul
bisericii, locul unde odinioara stateau catehumenii in timpul
serviciului divin, deoarece candidatul la botez a fost primit in
randurile catehumenilor.
b) Exorcismele sunt rugaciuni in care preotul il roaga pe
Dumnezeu sa igoneasca de la catechumen toata puterea si influenta
cea rea a diavolului, sub a carui stapanire a cazut omul prin
pacatul originar (Efese. II,2). Practica exorcizarii este foarte
veche in Biserica crestina. Ea se bazeaza pe exemplul dat de
Mantuitorul insusi, Care-I vindeca pe cei indraciti ( Mt. XVII,18)
si pe porunca data de El Apostolilor ( Mt X,8; Mc. XVI,17-18). De
aceea, Biserica a alcatuit si a folosit inca de la inceput
rugaciuni pentru izgonirea duhurilor necurate, iar riturile
exorcizarii alcatuiesc prima parte a ritualului botezului, pe care
o gasim chiar in cele mai vechi descrieri si explicari ale acestei
Sfinte Taine, pastrate in literature crestina; importanta si
necesitatea lor pentru eficacitatea lor tainei botezului a fost
adesea subliniata de Sfintii Parinti. In vechime, ritualul
exorcizarii il savarseau exorcistii, adica acei clerici inferiori
anume hirotesiti si investiti cu darul alungarii duhurilor rele.
Rugaciunile de exorcizare erau citite sapte zile de-a randul de
catre exorcisti sau de catre preotii care catehizau inainte de
botez, iar in ziua a opta sau chiar in ziua botezului le citea din
nou arhiereul ori preotul care avea sa savarseasca botezul.
c) Lepadarile sunt tot atat de vechi in practica botezului ca si
exorcizarile. Formulele lor in vechile randuieli bisericesti sau in
explicarile boteului lasate de diversi Sfinti Parinti si scriitori
bisericesti sunt vaariate in termini sau expresii, dar esentialul
continutului e acelasi ca in ritul orthodox de ai al botezului. Ele
constituie expresia sau semnul vaut al ruperii de bunavoie a
oricaror legaturi ale candidatului cu satana, urmata de asigurarea
lui solemna ca s-a unit cu Hristos, dovedind aceasta prin
marturisirea credintei (de aceea, cand cel ce se boteaza e prunc,
Crezul trebuie s ail spuna de regula nasul, in locul pruncului).
Formula de lepadare se repeat de trei ori pentru ca de trei ori l-a
indepartat si Domnul Iisus Hristos pe satana, la ispitirea de pe
muntele Carantaniei. Atat in timpul citirii primelor doua rugaciuni
de exorcizare (Care sunt citite impotriva diavolului), cat si in
timpul lepadarile, catehumenul e intors cu fata spre apus,
directive catre care el (sau nasul) sulfa apoi si scuipa de trei
ori, deoarece apusul soarelui este in conceptia anticilor,
reflectata la mistagogii crestini, nu numai locul de unde vine
intunericul din lumea aceasta, ci si sediul celui rau, al lui
satatna, care e numit si Domnul intunericului (Lc. XXII, 53; Efes.
VI,12;Col. I,13). Urmand deci cuvintelor Sfantului Apostol Pavel,
care ne indeamna sa lepadam lucrurile intunericului sis a ne
imbracam in armele luminii (Rom. XIII,12), catehumenul, pentru a
dovedi ca s-a lepadat cu totul de diavolul si de faptele lui, adica
de pacate, il scuipa, asa cum scuipam orice lucru fata de care
simtim teama, scarab, rusine, sau dispret, deoarece prin el a venit
amagirea si caderea lui Adam din Rai, el este incepatorul tuturor
rautatilor din lume.
d) Si dimpotriva, atunci cand candidatul (nasul) proclama unirea
cu Hristos, el sta cu fata spre rasarit, caci intr-acolo era asezat
Raiul (Fac. II,8), din care au fost izgoniti primii oameni in urma
pacatului sip e care ni-l deschide iarasi botezul; tot de aacolo ne
rasare nu numai soarele, izvorul luminii naturale ci ne-a venit si
lumina cea adevarata a sufletelor Hristos, Care este numit adesea
Lumina lina, Soarele dreptatii si Rasaritul cel de Sus.Unirea cu
Hristos se pecetluieste prin marturisirea solemna a credintei,
facuta azi sub forma recitarii Simbolului niceo-constantinopolitan,
intrat in generala intrebuintare in practica botezului din toate
riturile liturgice rasaritene, indata dupa sinodul II Ecumenic
(381). Pana atunci marturisirea aceasta se facea cu formule mai
scurte si mai simple, care variau de la o Biserca la alta; o atfel
de formula ni s-a pastrat de exemplu , in randuiala boteului din
Constitutiile apostolic, VII,41. Crezul se rosteste de trei ori,
atat pentru a arata taria legaturii cu Hristos, cat si pentru a
simboliza pe de o parte cele trei personae ale Sfintei Treimi, iar
pe de alta anularea intreitei lepadari de Domnul a lui Petru.
Randuiala botezului
Partea urmatoare a slujbei (botezul propriu zis) se savarsea
odinioara separat de randuielile catehumenatului, in baptisterii,
iar acum se face in pronaosul bisericii. Preotul imbraca vesmintele
laminate si se aprind lumanari in sfesnice, pentru ca botezul este
slujba luminarii, adica a trecerii catehumenilor din imparatia
intunericului si a pacatului in cea a virtutii si a luminii.
Materia botezului este apa. Intrebuintam apa ca materie a
boteului, pentru ca ea este elemental natural cel mai des pentru
folosit pentru curatenia trupeasca si, prin urmare simbolul cel mai
potrivit al curatirii spirituale sau sufletesti, pe care o capatam
prin botez, ea astampara setae, reinoind deci fortele trupului
nostrum si sustinad viata, asa cum botezul regenereaza sufletul si
duce mantuirea.
Dupa Sfantul Apostol Petru (I Petru III,21) si unii Sfinti
Parinti , apa botezului crestin simbolizand apele potopului care au
spalat pacatele lumii antediluviene.
Vasul cu apa pentru botez (colimvitra, cristelnita sau
crestinatoarea cum I se spune in unele parti) inchipuie pe de o
parte apa Iordanului, in care Domnul a fost botezat de catre
Sfantul Ioan Botezatorul, iar pe de alta, mormantul in care a fost
ingropat Mantuitorul.
Cea dintai parte a slujbei boteului propriu-zisa este sfintirea
apei. Practica sfintirii apei de botez este straveche, despre ea
amintesc: Tertulian, Sfantul Ciprian, Sfantul Chiril al
Ierusalimului, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nyssa,
Constitutiile apostolice. Ea se facea, ca si azi, prin exorcizare
(suflare) si prin invocarea Sfantului Duh, insotita de
binecuvantarea cu semnul Sfintei Cruci. Unele documente vechi ne
dau si texte ale rugaciunilor folosite odinioara in acest scop, iar
splendid rugaciune intrebuintata astazi in randuiala botezului din
ritul orthodox este atribuita in general Sfantului Sofronie al
Ierusalimului. Intrebuintarea apei nesfintite nu este permisa decat
in cazurile exceptionale prevazute mai inainte (botezul de
necessitate). Fiind sfintita si plina de darul Sfantului Duh, apa
intrebuintata la botez nu se arunca oriunde, ci se toarna ori la
umivalnita bisericii, ori la loc curat, unde sa nu fie pangarita
sau calcat in picioare.
Tamaierea de la inceputul slujbei, simbolizand buna mireasma si
sfintirea Duhului Sfant, care topeste si alunga tot mirosul cel
urat al pacatului.
Untdelemnul binecuvantat, cu care preotul unge partile
principale ale trupului catehumenului, inainte de bote (ungerea
prebatismala), se numeste untdelemnul bucuriei ( Ps XLIV,9 si
EvreiI,9), untdelemnul catehumenilor sau al mantuirii. El este
binecuvantat fie atunci, prin rugaciunea speciala inscrisa in locul
respective in Molitfelnic, fie dinainte. Din el se toarna in apa
boteului, inainte de ungere, cateva picaturi in forma de cruce,
pentru ca untdelemnul binecuvantat este simbolul vazut al darului
Sfantului Duh, cre s-a pogorat in aapa boteului la sfintirea ei.
Odinioara, se turna in apa chiar si Sfantul Mir, care nu numai ca
simbolizeaza, daar si contine cu adevarat darul si puterea
Sfantului Duh.
Sfintirea untdelemnului intrebuintata la botez este veche; in
secolul IV Sfantul Vasile o socotea practica apostolic, este
mentionata si in alte documente vechi, iar in Constitutiile
apostolic, gasim chiar ideile principale ale rugaciunii de sfintire
de azi. Ungerea cu untdelemnul bucuriei este interpretata in chip
diferit de talcuitorii cultului. Astfel, dupa unii, untdelemnul
fiind roada maslinului, ungerea cu el este semnul milei si al
bunatatii dumnezeiesti, prin care catehumenul este izbavit din
noianul pacatelor, asa cum ramura de maslin, adusa in corabia lui
Noe de catre porumbel,era semnul impacarii si al izzbavirii din
potop. Caci apa potopului a fost preinchipuirea botezului, iar
porumbelul il preinchipuia pe Duhul Sfant. Dupa altii, aceast
ungere este semnul preotiei universal de care vorbeste Sfantul
Apostol Petru (I Petru II,9), si care se da tuturor crestinilor
prin botez; ea ne adduce aminte de ungerea cu care erau consacrati
in Legea Veche arhiereii imparatii si proorocii, in calitatea lor
de personae sau vase alese ale voii Domnului, si cu care a fsot uns
Mantuitorul, numit adesea Unsul Domnului ( Reg. II,35; Is. LXI, 1,
Lc. IV,18, In III,24; Fapte IV,27). La aceasta ungere, El ne-a
facut sip e noi partasi, caci insusi numele nostrum de crestini
vine de la grecescul cristos, care inseamneaza, uns.
Dupa altii aceasta ungere o imita pe cea a atletilor din arenele
de odinioara, chemand in chip symbolic pe cel ce se boteaza la
luptele cele sfinte, in care intra el sub Hristos, ca sub un
commandant. Dupa altii ungerea cu untdelemn a catehumenilor
inseamna chiar aromatele cu care a fost uns trupul Domnului inainte
de ingropare, deoarece catehumenul se va ingropa, prin botez,
impreuna cu Hristos si va invia cu El.
d) Actul cel mai important al slujbei botezului este intreita
afundare a pruncului de catre preot, in apa sfintita din
cristelnita, cu formula sacramental: Boteaza-se robul (sau roaba)
lui Dumnezeu (X).. Aceasta intreita afundare pe de o parte arata ca
temeiul credintei noastre este Sfanta Treime, iar pe de alta
inchipuie cele trei zile cat a stat Domnul in mormant; prin
afundarea in apa inchipuim moartea noastra pentru viata in pacat de
pana aici si ingroparea noastra impreuna cu Hristos iar prin
iesirea din apa inchipuim invierea noastra impreuna cu El, pentru
viata cea noua, in Hristos. Prin botez spalanduni-se pacatele, ne
facem astfel partasi mortii si invierii lui Hristos, intram intr-o
viata noua, suntem morti pentru pacat si viem pentru Dumnezeu,
precum subliniaza Sfantul Apostol Pavel (Rom. VI,3-11 si Coloseni
II,12 si III,3). De aceea, noi intotdeauna purtam in trup moartea
lui Iisus, ca si viata lui iisus sa se arate in trupurile noastre
(II Cor. IV, 10). Fiecare crestin de curand botezat devine defapt
un bristofor si poate spune, ca Sfantul Apostol Pavel: M-am
rastignit impreuna cu Hristos, si nu eu mai traiesc, ci Hristos
traieste intru mine (Gal. II, 20). De aceea, pe buna dreptate
cantau odinioara la Pasti neofitii care primisa in ajun botezul:
ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hrisoase, astazi ma ridic
impreuna cu Tine, inviind tu
Calimvitra si apa botezului sunt pentru noi mormant izbavitor de
viata, si maica duhovniceasca, nascandu-se pentru viata in Hristos
si tinand locul pantecelui celui curat al Sfintei fecioare, din
care s-a nascut Mantuitorul.
Forma de savarsire a botezului, prin intreita afundare complete
in apa este gnerala in Biserica veche, fiind reglementata prin
oranduiri bisericesti. Botezul prin turnare sau stropire n-a fost
admis decat pentru cei bolnavi, care nu puteau suporta afundarea in
aapa. El a fost admis sporadic si in cazuri normale in Apus,
incepand de prin secolul IX, iar mai tariu s-a generalizat peste
tot in Biserica Catolica, de unde l-au mostenit si protestantii de
toate nuantele.
e) Haina (panza) alba, cu care noul crestin e imbracat indata
dupa botez, inchipuie vesmantul luminat si nestricacios al celor
spalati si curatiti de pacate, pe care l-a vazut mai inainte
psalmistul, cand spunea: Stropi-ma-voi cu isop si ma voi curati;
spala-ma-vei I mai vartos decat zapada ma voi albi ( Ps. L,8); ea
are insa si o semnificatie esgatologica, simbolizand lumina slavei
si a nestricaciunii de care se vor bucura dreptii in viata
viitoare. Haina aceasta pe care o sfintea odinioara episcopul
insusi sip e care orice nou botezat, o purta timp de 8 ile in sir
dupa botez, se numeste in unele parti ale tarii noastre ( Modova,
Bucovina si Banat) crijma (forma veche slava a cuvantului grecesc,
crisma, adica ungere sau sfintire unele din ale Tainei Sfantului
Mir), iar in greceste anavol,savanon sau emfotiu, adica vesmant
luminat. Ea era dezbracata de olemnitate de catre neofiti si depusa
in Biserica, in fata preotilor; cei ce se boteau la Pasti faceau
lucrul acesta in Duminica Tomii, care din pricina aceasta se mai
numea si Duminica alba. In vechime, neofitii purtau pe cap si
cununi din flori sau din ramuri de finic, care simboliau biruinta
impotriva pacatului.
f) Lumanarea, care se da nasului sa o poarte in maini dupa
afundarea pruncului in apa sip e care in vechime o purtau toti
neofitii timp de 8 ile la serviciul divin, simboliand lumina
interioara a harului impartasit prin botez si preinchipuie candela
faptelor bune cu care noul botezat il va intampina pe Mirele
ceresc, ca si fecioarele cele intelepte din pilda evanghelica.
Botezzul este socotit ca o trecere a noastra din lumea
intunericului, unde stapaneste diavolul, in imparatia luminii, unde
domneste Hristos, Cel ce este lumina vietii ( In. VIII,12), si,
Lumineaza pe tot omul care vine in lume (In. I,9). De aici inainte
cei botezati sunt toti fii ai luminii si fii ai zilei, nu mai sunt
ai noptii si ai intunericului (1 Tes V, 5). De aceea, in vecheme,
botezzul se mai numea si luminare; candidatii la botez se mai nmeau
iluminandi sai cei catre luminare, cum sunt numiti in ectenia
speciala care se rostea pentru ei in timpul Paresimilor si care se
pastreaza pana azi in randuiala Liturghiei ortodoxe a Darurilor mai
inainte sfintite; iar cei de curand botezati se numeau cei luminati
din nous au de curand.
Intrebuintarea Psalmului XXXI ( Fericiti sunt cei care li s-au
iertat faradelegile) in acest moment al slujbei botezului este
foarte veche, psalmul este amintit atat in Rasarit, de Sfantul
Chiril al Ierusalimului, cat si in Apus de Ieronim.
Necesitatea Botezului
Fr botez nu exist mntuire aceast formul rezid n cuvintele
Mntuitorului: De nu se va nate cineva din ap i din Duh, nu va putea
s intre n mpria lui Dumnezeu (In.3,5). i tot aa de clar: Cel ce va
crede i se va boteza se va mntui; iar cel ce nu va crede se va
osndi (Mc.16,16). Rezult limpede de aici necesitatea botezului
pentru toate neamurile.
La predica Sf. Apostol Petru s-au botezat ca la trei mii; iar
Sf. Apostol Pavel spune c ne-a mntuit dup a Lui ndurare, prin baia
naterii celei de a doua i prin nnoirea Duhului Sfnt (Tit 3,5).
Baia renaterii este att de necesar pentru starea vieii
spirituale, dup cum roua este necesar pentru fructul care se
produce din pmntul uscat i Din cauza stricciunii naturii omeneti
prin pcat, ntru Adam, botezul este necesar pentru toi deopotriv
Nimeni nu intr n mpria cerurilor altfel dect prin botez zice Sf.
Ambrozie. Deci Taina Botezului e necesar i pentru iertarea pcatelor
(pentru c pcatul originar se transmite de la Adam), dar mai e
necesar i pentru primirea celorlalte Taine, deoarece fr botez nu
poi primi nici Mirungere, nici mprtanie, nici Pocin, nici orice alt
Tain. Numai ereticii i raionalitii tgduiesc necesitatea Sfntului
Botez.Mirungerea
La iesirea din baia regeneratoare, curatitoare si sfintitoare a
Sfantului Botez, noul nascut la viata lui Hristos, ca un prunc abia
intrat in viata, are nevoie de puterea datatoare de viata a Duhului
Sfant, pentru a se intari si a creste in noua viata. Aceste daruri
sunt impartasite prin Taina Mirungerii, ungandu-l cu Sfantul Mir,
in chipul crucii, principalele organe ale trupului (fruntea, ochi,
nari, gura, urechi, pipt, spate, maini, picioare), prin formula:
Pecetea darului Duhului Sfant.
A doua taina a initierii crestine este numita in ortodoxie
Mirungerea, iar nu Comfirmarea ca in Biserica Apuseana.
Termenul mirungere exprima originea divina a acestei taine.
Ungere a primit Mantuitorul de la Duhul Sfant, Care S-a pogorat ca
un porumbel la iesirea Sa din apa iordanului ( Marcu I,10). Aceasta
ungere l-a consacrat ca Unsul lui Dumneeu, adica Hristos, fapt
confirmat de Sfantul Andrei cand ii zice fratelui sau Petru: Am
gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos (Ioan I,41).
Urmeaza ungerea cu Sfantul si Marele Mir, care constituie miezul
celei de-a doua sfinte taine. Ce este Sfantul Mir? Est untdelemn
curat, de maslin ametecat cu multe si felurite arome, pregatit cu o
randuiala solemna in primele trei zile din Saptamana Patimilor si
sfintit de catre sinodul arhiereilor in frunte cu Patriarhul tarii,
in joia aceleasi saptamani la Liturghia Sfantului Vasile, fiind
apoi impartit episcopilor si tuturor bisericilor. Prin sfintire, el
devine nu un simplu symbol sau o imagine, ci un vehicol purtator al
energiilor Sfantului Duh, pe cre le contine in chip real. Prin
multimea mirodeniilor din care e facut, Sfantul si Marele Mir,
arata tocmai multimea si felurimea darurilor si a puterilor
Sfantului Duh, care pune in lucrare diferitele virtuti crestine. El
il inchipuise sip e Hristos insusi, caci despre Acesta a is
Solomon: Mir varsat este numele Tau ( Cant. Cantarilor I,2). De
ceea, el este folosit si la sfintirea Bisericilor si a antimiselor,
ca ivor de sfintire.
Ungerea cu Sfantul Mir a noului botezat este deci semnul vazut
al imparatiei lui reale din darurile Sfantului Duh, Care S-a
pogorat, in chip vazut mai intai asupra Mantuitorului, la Botez si
apoi asupra Sfintilor Apostoli la Cinzecime si care acum ni se da
si noua, dupa botez sub chipul vaut al Sfantului Mir. Este armature
Sfantului Duh, cum zice Sfantul Chiril al Ierusalimului. Asadar,
dupa ce prin botez, am retarit mortea si invierea Lui Hristos prin
Sfantul Mir primim si Darurile Cinzecimii. De aceea, intrucat
Sfantul Duh S-a pogoraat asupra Mantuitorului indata dupa Botezul
Acestuia in Iordan, tot asa si ungerea noastra cu Sfantul Mir
trebuie facuta indata dupa botez, iar nu amanita peste ani in sir
dupa botez, cum fac romano-catolicii, ( caci se poate intampla ca
cei nemiruiti sa moara intre timp, lipsiti de aceasta taina
fundamental).
Sfantul Mir fiind totodata si semnul si pecetea lui hristos,
prin ungerea cu el noul botezat devine crestin adevarat si deplin,
un nou Hristos, adica uns al Domnului; ungerea, facuta in semnul
Sfintei Cruci este deci o pecetluire a membrior Bisericii lui
Hristos, semnul vazut al apartenentei lor la trupul mistic al
Domnului. De aceea, unii dogmatisti socotesc ungerea cu Sfantul Mir
ca Taina preotiei universal, care face din toti crestinii acea
semnitie aaleasa sau preotie imparateasca, poporul sfant al lui
Dumnezeu, despre care vorbeste Sfantul Apostol Petru (I Ptr. II,
5,9-10) folosind limbajul din Legea Veche ( Ies. XIX,6).
Ungerea cu Sfantul Mir ca sic ea cu untdelemnul bucuriei- se
face la organelle principale ale trupului noului botezat: la
frunte, ochi, nari, gura si urechi, pentru sfintirea simturilor, pe
piept si pe spate, pentru sfintirea inimii si a vointei, la maini
si la picioare, pentru sfintirea faptelor si a cailor crestinului.
Formula sacramental a ungerii ( Pecetea Darului Sfantului Duh) e
luata din cuvintele epistolei a doua a Sfantului Apostol Pavel
catre Corinteni, capitolul I, versetele 21-22: Iar Cel ce ne
intareste pe noi impreuna cu voi in Hristos si ne-a uns pe noi este
Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului in
inimile noastre. Despre vechimea intrebuintarii acestei formule, ca
si a ritualului de astazi al ungerii, ne incredinteaza canonul al
saptelea al sinodului al doilea ecumenic, care o citeaza exact, de
unde reiese deci ca, la data aceea 381, ea era demult
generalizata.
Riturile finale ale slujbei
a) Inconjurarea mesei si a colimvitrei de catre slujitori, noul
botezat si nasi, in forma de hora, este expresia jubilarii si a
bucuriei bisericii pentru ca s-a nascut om in lume (In. XVI, 21) si
pentru intrarea in sanul ei a unui nou credincios al lui Hristos;
ea este o reminiscent din dansul ritual care odinioara facea parte
integranta din cultul religios, ca de exemplu la evrei. Precum se
pare din unele aluzii din scrierile Sfantului ioan Gura de Aur si
ale Sfantului Grigorie de Nazianz, ritul acesta era dj in practica
bisericii din secolul IV. Inconjurarea se face de trei ori, spre
slava Sfintei Treimi. Cuvintele cantarii care se executa atunci
(Cati in Hristos v-ati botezat) sunt luate din epistola Sfantului
Apostol Pavel catre Galateni (III, 27). Cantarea aceasta facea
parte dupa cat se pare, mai degraba din slujba Liturghiei
baptismale decat din slujba botezului; asa s-ar explica faptul ca
ea s-a pastrat pana astazi in randuiala liturgiei din zilele
praznicelor in care se savarseau odinioara botezul catehumenilor si
ca in nici una din descrierile vechi ale ritualului boteului nu
intalnim mentiunea expresa a ritului inconjurarii. In secolele
XIV-XV, Cati in Hristos v-ati botezat era cantat de catre cei care
isoteau acasa pe neofiti, dupa slujba botezului.
b) Tot de la Sfantul Apostol Pavel si anume din epistola sa
catre Romani (VI, 3-11) e luata si pericopa apostolului care se
citeste dupa aceasta in care autorul descrie simbolismul si
efectele botezului; iar Evanghelia botezului e luata din locul de
la Sfantul Evaanghelist Matei ( XXVIII,16-20), unde se vorbeste
despre trimiterea Sfintilor Apostoli de caatre Mantuitorul, spre a
boteza neamurile.
c) Ritualul spalarii pruncului prin stergerea cu fasa uda a
locurilor unde s-a facut ungerea cu Sfantul Mir, se face spre a
sterge Sfantul mir ramas pe trupul noului botezat si a-l feri
astfel de o eventuala profanare sau pangarire prin atingerea de
ceva necurat; iar formula sacramental folosita atunci (
indreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai)
este de origine paulina ( I Cor. VI,11).
d) Cat priveste ritul tunderii neofitului, el nu este amintit in
nici una dintre descrierile vechi ale botezului, fiind introdus in
randuiala botezului dupa parerea unor liturgisti- dupa
generalizarea pedobaptismului, adica din secolul VI inainte.
Aceasta constituie o veche si persistent reminiscent a ritualului
primei tunderi, ritual cu character religios, care se practica la
multe popoare orientale, ca si la greci si la romani. La popoarele
antice, parul capului era privit ca un simbol al puterii si al
tariei barbatesti, cum se vede la evrei mai ales in cazul
luiSamson, de aceea, tunderea simbolizeaza, predarea desavarsita a
neofitului sub stapanirea si ascultarea lui Dumneeu, intru care s-a
botezat sip e care de aici inainte il recunoaste ca singurul cap
sau stapan.
Atat ritul spalarii caat sic el al tunderii din randuiala de azi
a botezului nu sunt decat reminiscente ale spalarii si tunderii
complete a neofitului, care odinioara avea loc in a opta I dupa
botez. A opta zi cand neofitul venea la Biserica, preotul il
dezbraca de haina luminata a botezului, il spala si apoi il tundea
complet.
Datina de a se face spalarea si tunderea rituala a neofitului in
a opta zi dupa botez s-a pastrat multa vreme dupa desfiintarea
catehumenatului si generalizarea pedobaptismului; pe vremea sa
Simeon, Arhiepiscopului Salonicului, amintea neofitilor adulti si
mamelor pruncilor de curand botezati datoria de l adduce din nou la
biserica pe cel botezat, la sapte zile dupa botez pentru a I se
face spalarea rituala a trupului si tunderea.
e) Dupa botez, preotul il impartaseste cu Sfintele Taine pe noul
botezat. Astfel, dupa ce pruncul s-a curatit de pacatul stramosesc
prin botez si dupa ce, apoi, a dobandit intarirea Duhului Sfant
prin ungerea cu Sfantul Mir, primeste in cele din urma Sfanta
impartasanie; prin ea, neofitul se uneste pe deplin cu Hristos,
devenind astfel membru adevarat si desavarsit al trupului sau
mistic, adica al Bisericii crestine. Mirungerea dupa Sfanta
Scriptura
nvttura despre apte Taine apare pentru prima dat n Mrturisirea
de credin cerut mpratului Mihail Paleologul de ctre papa Clement al
IV-lea n anul 1267 i citat n Sinodul unionist de la Lyon n anul
1247. Polemica cu teologii protestani din timpul patriarhului
Ieremia al II-lea din Constantinopol, conduce la aceeai afirmaie a
numrului de apte taine. Scrisoarea patriarhilor rsriteni menioneaz
aceali numr de apte Taine, nici mai mult nici mai puin.
Sfanta Scriptura justifica existent, originea si frma de
administrare a fiecareia dintre sfintele Taine, aratand ca ele au
fost dj prefigurte din Vechiul Testament, ca au fost instituite de
Mantuitorul si apoi practicate in Biserica primara, fiind expresia
modului constant al lucrarii divine.In legea veche, ungerea cu
untdelemn sfintit era savarsita ca ungere sacerdotala, pentru
sfintirea preotilor. Dupa porunca lui Dumnezeu, Moie il investeste
ca preot pe Aaron, turnand pe capul lui mir: Apoi sa aduci pe Aaron
si pe fii lui la intrarea cortului adunarii si sa-I speli cu
apaApoi sa iei untdelemn de ungere, si sa-I torni pe cap sis a-l
ungi ( Iesire XXIX,4 si &). De notat ca aici apar, in legaatura
si succesiune, celor doua acte: spalare-ungere.
Mirul este preparat din cele mai bune mirodenii ( Ies. XXX,23)
iar cei unsi cu el se sfintiau ca slujitori ai Domnului ( Iesire
XXX,30). Porunca lui Dumnezeu a fost implinita intocmai implinita:
Dupa ceea a turnat Moise mir pe capul lui Aaron si l-a uns si l-a
sfintit (LeviticVIII,12).Prin ungere erau investiti si regii,
Samuel il unge rege pe Saul, si Duhul Domnului coboara peste el,
primind darul proorociei (I Regi,X,1-10). Ungerea cu mir era
insotita, de Darul Duhului, care a facut din Saul nu numai un rege,
ci si un profet. Acelasi Lucru s-a intamplat si cu david (I Regi
XVI,13) si Solomon ( III Regi I, 34). Ungerea cu mir era
considerate in Vechiul Testament ca pecetea unei imparatii sfinte (
Ps. II,2).
Prin ungere erau consacrati, preotii, regii, si profetii
Vechiului Legamant, aceasta insotind o lucrare dumneeiasca, o
ungere cu duhul Lui Dumneeu.
Ultimul dintre profetii Vechiului testament, Ioan Botezatorul,
va recunoaste pe alesul lui Dumnezeu in momentul ungerii sale cu
Duhul Sfant, la iesirea din apa Iordanului : Cel ce m-a trimis sa
botez cu apa, acela mi-a zis peste care ve-I vedea Duhul
coborndu-se si ramand peste el, aacela este cel ce boteaza cu Duh
Sfant (Ioan I,33). Indata dupa iesirea Mantuitorului din apa
iordanului Cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut
pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iaataa glas din
ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel Iubit intru Care am
binevoit ( Matei III,16-17).Prin coborarea asupra lui Iisus, Duhul
Sfant a desavarsit in mod solemn consacrarea Sa mesianica, ungerea
Sa cereasca, in virtutea careia el se va numi Unsul.
Cele doua evenimente, afundaarea lui Iisus in apa si ungerea Sa
cu Duhul Sfant s-au petrecut intr-o succesiune imediata fiind nu
numai distincte ci si inseparaabile unul de celalalt. In aceasta
isi afla temei practica crestina privind administrarea in cadru
aceleasi raanduieli a celor doua taine ale initierii crestine,
botezul si mirungerea. Noua revarsare a duhului, prevestita de
profetii Vechiului Testament a fost fagaduita Sfintilor apostolic,
in repetate randuri, de catre Mantuitorul Hristos (Ioan XVI,16;
XVI,7).
Aceasta fagaduita s-a inpliit la cincizecime, cand Duhul Sfant
s-a pogorat peste Sfintii apostolic si se revarsa dupa
incredintarea sfantului apostol Petru- si asupra tuturor celor ce
vor crede in Hritos ( Fapte II,1-38).
Traditia apostolica privind ritualul Mirungerii
Administrarea Tainei mirungerii in epoca apostolic se facea prin
doua acte: punerea mainilor sau ungerea cu Sfantul Mir.
Impartasirea darurilor Duhului Sfant, adica aa tainei
mirungerii,s-a facut inca din epoca apostolic si prin ungere cu
mir. Sfantul apostol Pavel le scrie corintenilor: Iar cel ce ne
intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi
este Dumnezeu, care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna
Duhului in inimile noastre ( II Corinteni I,21-22). Este
neindoielnic faptul ca aceasta ungere despre care vorbeste Sfantul
Apostol nu este numai spiritual, ci o ungere ca pe timpul lui Moise
si a lui David cu mir preparat din mirodenii.
Aparitia si raspandirea din epoca apostolic a practicii
adminitrarii tainei mirungerii prin ungerea cu sfantul Mir s-a
datorat conditiilor noi create odata cu imultirea comunitatilor
crestine. Apostolii, neputand indeplini toate cerintele privind
administrarea acestei taine, aau incredintat acest lucru sii
preotilor, care ungeau cu Sfantul mir pe cei nou botezati, practica
binecunoscuta la evrei. Pecetea Darului Sfantului Duh in prima isi
intareste chipul lui Hristos in noi. Pecetea nu este decat prezenta
active a Sfantului duh in crestin, care-I imprima un character de
sfintenie de consacrare in Dumnezeu. Arvuna Duhului garanteaza
impartasirea darurilor viitoaare, adic dobandirea mostenirii
ceresti Incepand din aceasta zi Duhul Sfant in persoana locuieste
permanent in fiecare crestin, care devine prin trupul si prin
sufletul sau temple al duhului Sfant (I Cor. III,16; VI,19)
Continuitatea traditiei apostolice privitoare la Mirungere in epoca
postapostolica si cea patristica, dupa unele documente ale
vremii.
Randuiala Mirungerii cu semnificatia ei atestata in scrierile
Noului Testament este comfirmata de documentele primelor veacuri
crestine, evidentiindu-se continuitatea traditiei apostolic
privitoare la aceasta taina.Vom face o succinta preentare a
principalelor documente care dovedesc pe langa apostolicitaatea
randuielii Mirungerii, pastrata cu fidelitate in ortodoxie, si
legatura de nedespartit dintre aceasta si Taina Botezului.a) In
Epistola isa a lui baarnaba, scrisa intre anii 70 I 13-131,
intalnim consemnati pentru prima data in scrierile postapostolice
termenii clasici pecete si a pecetlui, deveniti mai tarziu termini
clasici pentru desemnarea actiunii harului duhului Sfant in Botez
si Mirungere.b) Tratatul De Baptismo al lui Tertulian ( scrisa pe
la anul 206) atesta si el randuiala apostolic privitoare la
savarsirea tainei Boteului si a Mirungerii. Tertulian aminteste o
singura ungere integrala a neofitului cu untdelemn sfintit. Aceasta
ungere era consacrata ca o sfintire sacerdotala care confera
primitorului numele de crestin, Unsul.
Dupa aceasta se pun mainile peste noi invocand si chemand pe
Duhul Sfant, prin rugaciune care insoteste aceasta ceremonie
sfanta, deci Duhul cel sfant se coboara de buna voie din sanurile
Tatalui asupra trupurilor astfel curatite si binecuvantate. El a
coborat aupra Mantuitorului ca un porumbel, asa precum dupa potop
care a spalat nelegiuirile oamenilor si care a fost, ca sa spunem
asa, Botezul lumii, tot asa intr-un mod asemanator, insa cu effect
spiritual, de indata ce pamantul nostrum- adica trupul pamantesc- a
fost spalat de vechile sale pacte prin apa mantuitoare a boteului.
Duhul sfant, acel porumbel ceresc zboara peste noi, aducandu-ne
pacea lui Dumnezu. Tertulian exprima aici intreaga teologie a
Mirungerii, pastrata pana azi in traditia ortodoxa.c) Sfantul
ipolit al Romei ne preinta in lucrarea sa traditia apostolic o
randuiala complete a Botezului si Mirungerii, de pe la
jumatateasecolului al II-lea, desi aceasta opera a fost scrisa pe
la anul 215. Ungerea postbaptismala cuprindea doua acte: ungerea de
catre preot la baia botezului si insemnarea fruntii de catre
episcope in biserica, dupa punerea mainilor.
d) Pe la jumatatea secolului al III-lea, Sfantul Ciprian,
Episcopul Cartaginei, spunea despre Mirungere: Cei nou botezati
trebuie sa se preinte inaintea mai marilor Biserici pentru a primi
Duhul Sfant prin invocaare si punerea mainilor si a fi desavarsiti
prin pecetea Domnului. Termenul signaculum, corespundea
grecesculuipecete, amprenta desemnand o ungere in forma de
cruce.Pentru a apara unitatea si indiviibilitatea randuielii
baptismale Sfantul Ciprian face o reconsiderare a actelor boteului,
aratand ca acelasi Duh Sfant lucreaz la Sfintirea apei si la
punerea manilor. In acelasi timp insa el distinge renasterea prin
bote de primirea Sfantului Duh prin punerea mainilor: Nu prin
punerea mainilor, atunci cand primeste Duhul, se naste crestinul,
ci in botez, pentru a primi Duhul ca un nou nascut.
e) O noua marturie a continuittii traditiei apostolic este
consemnata in documentele numite randuieli bisericesti din secolele
IV-V.
Constitutiile Apostolice, cea mai bogata colectie, canonico
liturgica din primele veacuri cretine, scrisa probabil in Siria sau
Constantinopol spre anul 380, cuprinde in cartea a VII-a formule de
rugaciuni si prescriptii privind administrarea tainelor initierii
crestine.
Dupa intreita afundare in apa sfintita a botezului, neofitul
primea ungerea cu Sfantul Mir, insotita de rugaciunea : Doamne
Dumnezeule, cel ce esti nenascut si fara de stapan, Domnul tuturor,
Cel ce ai faacut cunoscut in toate neamurile mirosul bineplacut al
Evangheliei Tale, Tu fa si acum acest mir sa fie lucrator in cel
botezat, ca sa raman in el singur si sttornic bunul miros al
Hristosului Tau, si murind impreuna cu El, s invieze sis a fie viu
impreuna cu El.
f) Cea dintai talcuire complete, sistematica si amanuntita a
tainei Mirungerii, ramase normative in intreaga ortodoxie, ne-o
ofera sfantul Chiril al ierusalimului, in a treia catehea
mistagogica. Sfantul chiril consideraungerea cu sfantul mir drept
antetipul ungerilor primate de Hristos dupa botez, prin Duhul
Sfant.
Taina mirungerii fiind administrate indata dupa ridicarea din
baia baptismal, este o consecinta imedita a Boteului. Ungerea cu
Sfantul Mir este anamneza mirungerii lui hristos. Ea este ungerea
cu Duhul sfant
g) O marturie pretioasa despre continuitatea traditiei apostolic
si in ceea ce priveste randuiala Mirungerii in Apus, ne ofera cele
doua lucrari De mysteriis si De sacramentis ale sfantului Ambrozie
al Milanului. Din aceste doua opera se poate constata mentinerea si
in occident a practicii apostolic privind administrarea mirungerii
indata dupa iesirea din apa botezului. Singura deosebire este
participarea personaala a episcopului, care va devein curand
impracticabila determinand, in Apus despartirea in dou ceremonii a
unicei randuieli. Se poate constata aceasi unitate intre rasarit si
apus I in ce priveste emnificatia tinei Mirungerii.
h) La documentele preentate maai adaugam unul din secolul al
XIV-lea oferit de lucrarea Despre viata in Hristos a lui Nicolae
Cabasila, care prezinta efectele sacramentale ale tainelor de
initiere crestina. Ideile dezvoltate de Paarintii secolelor II-IV
despre tainele initierii primesc in aceasta lucrare o aprofundare
antropologica si hristologica.
BIBLIOGRAFIE
1. Branite, Preot Prof. Dr. Ene, Liturgica special, Editura
Lumea Credinei, Bucureti, 2005;2. Evdokimov, Paul, Ortodoxia, trad.
de Dr. Irineu Ioan Popa, Bucureti, 1996;
3. Popescu, I.C., Botezul ca sacrament, Bucureti, 1894;
4. Sfntul Ioan Damaschinul, Canonul Patilor, Cantarea a 3-a,
Stihira a3-a;
5. Streza, Pr. asist. Liviu, Botezul n diferite rituri liturgice
cretine (Tez de doctorat), n Ortodoxia, anul XXXVII (1985), nr. 1,
ianuarie-martie;
6. Idem, Taina Mirungerii n Biserica Ortodox i n Bisericile
Vechi-Orientale, n Ortodoxia, anul XXXIX (1987), nr. 2,
aprilie-iunie;
7. Todoran, Pr. Isidor, Zgrean, Ioan, Dogmatica Ortodox, Editura
Renaterea, Cluj-Napoca, 2005. Pr. Isidor Todoran i Ioan Zgrean,
Dogmatica Ortodox, Editura Renaterea, Cluj-Napoca, 2005, p.
301.
Preot Prof. Dr. Ene Branite, Liturgica special, Editura Lumea
Credinei, Bucureti, 2005, pp. 296-297.
Pr. asist. Liviu Streza, Botezul n diferite rituri liturgice
cretine (Tez de doctorat), n Ortodoxia, anul XXXVII (1985), nr. 1,
ianuarie-martie, p. 93.
Preot Prof. Dr. Ene Branite, op. cit., p. 298.
Pr. asist. Liviu Streza, op. cit., pp. 93-94.
Preot Prof. Dr. Ene Branite, op. cit., p. 299.
Ibidem, pp. 299-300.
Ibidem, p. 300.
Pr. asist. Liviu Streza, op. cit., p. 106.
Preot Prof. Dr. Ene Branite, op. cit., p. 301.
Sfntul Ioan Damaschinul, Canonul Patilor, Cantarea a 3-a,
Stihira a3-a.
Preot Prof. Dr. Ene Branite, op. cit., pp. 302-303.
Ibidem, p. 303.
Ibidem.
I.C. Popescu, Botezul ca sacrament, Bucureti, 1894, p. 41.
Pr. asist. Liviu Streza, Taina Mirungerii n Biserica Ortodox i n
Bisericile Vechi-Orientale, n Ortodoxia, anul XXXIX (1987), nr. 2,
aprilie-iunie, p. 62.
Preot Prof. Dr. Ene Branite, op. cit., p. 304.
Ibidem, pp. 304-305.
Ibidem, p. 305.
Ibidem, pp. 305-306.
Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa,
Bucureti, 1996, p. 285.
Pr. asist. Liviu Streza, Taina Mirungerii n Biserica Ortodox i n
Bisericile Vechi-Orientale, p. 63.
Ibidem.
Ibidem, p. 64.
Ibidem, p. 66.
Ibidem, p. 66.
Ibidem, p. 67.
Ibidem.
Ibidem, p. 68.
Ibidem.
Ibidem, p. 69.
Ibidem, p. 70.
Ibidem, p. 71.
1
