ITOR !W..] OMAN 1 LO R

Impäratul Traian.Bazo-relief de pe Columna lui Traian.

. 'oo 1. i.....6r .. ..

' c ''' 'r , ° -.4' ' e, . ; ,,., .,

A 4..,

.:o

o

X,

,.,-

-

=Fr

1

Decebal se sinucide pe mormantul lard sale.Bazo-rellef de pe Columna ILA Traian.

V

4 t f ,

ii;Ske o")'e

TONIA

thUIIL'IEuH

h

A. b. XENOFOLPROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IAI, MEMBRU AOADEMIEI ROMANE.

MEMBRU TITULAR AL INSTITUTULUI DIN FRANTIA

EDITIA III-a, ingrijità deI. VLADESCU

DOCTOR IN LITEREASISTENT LA UNIVERSiTATEA DIN DUCUREVI

IYu surd vremile sub càrma omulul,ci bietul om sub vreml".

ti/RON COSTIN.

VOLUMUL IDACIA ANTE-ROMANA SI DACIA ROMANA

513 innainte de Hr. 270 durdi Hr.

BI TCUREz;l'I

EL) [TURA ((CARTEA ROMÄNEA SC Ä»

XE

NO

PO

L VO

L.I

IIS

TO

W P

IP

Lttilb:10e

,__

PREFATA LA EDITIA III-a

Poate pärea indreizneald incercarea de a liza asupra-miingrijirea unei noui editii a Istoriei Romdpilor din Dacia Tra-iancl" a lui Xenopol.

Este o muncei de ditiva ani, de multä reibdare i de in-delungatä familiaritate cu materialul.

Ceiteva cuvinte despre aceea ce am socolit cei trebuie fäcut.Autorul 112C6 din 1913 reveizuse toate volumele, in numeir

de 14, cari duc povestirea trecutului nostru Oa la 1866, utili-zeind toate scrierile qi documentele publicate dela 1893 incoace"1.Revederea aceasta a tost socotitei ca o initiare fulgerätoare careinspirti respectur (N. Iorga) 2.

Prime le 5 volume, peintila 1600, au apärut ubingrijirea saMai din 1913-1914 in -editura C. Sfetea". Restul n'a maiputut fi continual, din cauza boalei autorului qi apoi a eveni-mentelor, aduse de marele rtisboiu.

Nu va trebui deci sti se aqtepte dela mine aceastei reve-dere, adeiugire qi indreplare a operei lui Xenopol, fiindcel aceastaa lost fäculei chiar de ctitre autor.

Pentru timpul insti dela 1914 incoace, voi incerca eu a faceaceasta puneind-o la curent cu toate scrierile aptirute in domeniulistoriei noastre, in ultimii 10 ani.

Ar fi mai multe feluri de a indeplini aceasta.Gel mai recomandat ar fi acela ca in josul paginilor sei

adaug, la fiecare chestiune tratatti de Xenopol, peirerile nouiaduse de cercetätorii din urmä.

PrefatA la ed. II-a, p. 13.Analele Academiei RomAne. Seria II, tom. XL (1919-1920), partea

administrativA i desbaterile. p. 47.

Z ISTORIA ROMINILOR

M'am geindit mull la aceasta, am slat de vorbei cu multicunosceitori. Am luatholärcireadefinitivä numai dupeice m'am con-vins, cá n'cqi depelqi intru nimic din ceeace autorul ar fi admissei se ¡acá.

Timpul de 10 ani, destul de scurf §i evenimentele tulburicari l'au caracterizat n'au dat putinfa sá aparei multe studiiserioase mcdi sä se poatet admite schimbeiri insemnate in istorianoastrei.

De obiceiu fiecare lucrare nouei aduce §i un nou punct devedere, sau dei o noud solufiune chestiunei pe care o trateaza.Nu urmeazti insei neapärat, cá ceeace autorul lucreirii aduce canou set' fie ap §i de bine dovedit inceit sei se inlocuiasctidinteodatä, färä discufie, lucrurile pe cari le §tiam dinnainte.

A ma fi apucat, la fiecare fapt tratat de Xenopol, sä di-scut noua peirere, de obiceiu, propusei, sá väd dacti aceasta sepoate sau nu admite, sä propun schimbärile pe cari le-a credenecesare, aceasta ar fi fost o in afara intenfiilor editurei qi inafarei qteptärii cititorilor.

Dacel a fi procedat in felul acesta volumele s'ar fi inmullitconsiderabil i timpul de aparifie al operei intregi s'ar fi pre-lungit cu Inca multi ani.

Se mai ivea, cu felul acesta, Mai o greutate foarte serioasti.Discuteind in josul paginei parerea cea nouä propusä, neapeirattrebuia sä discut §i pe a lui Xenoppl qi eu eram liber, in felulacesta, sä le socotesc pe amändouti ca nefundate, dupti peirereamea, bozal pe cuno§tiinfele §i felul de interpretare a faptelor,pe care eu îl socotesc ca mai bun.

Chiar dacä felul acesta ar fi fost cel mai bun, n'ar fi fo-losil deceit la ceifiva specialiqti, nu tuturor cititorilor ctirora seadreseazti opera lui Xenopol.

Ace§tia vor set cunoascel pe Xenopol, nu peirerile mete sauale al/ora.

.A§a a infe les qi editura.S'ar putea totu§i spune cä de vreme ce este o carie de §tz-acesta era cel mai bun mifloc, cautändu-se in primul ränd,

stabilirea adevärului, cu oricdte greuttlfi.Cine i§i del seama inset cät sunt de infime posibiliteifile

de a afla atleveirul precis in domeniul istoriei, va trece repedepeste aceastel intdmpinare.

Lin lucru holärtitor in aceasiti disculie li aduce insa, cu-noaVerea alitudinei pe care ar luat-o chiar Xenopol, fafade nouile cercelari.

In cei 20 de ani ccit au trecut dela aparifia primei saleedifii paella a II-a studiile istorice mai ales publicareadocumentelor, au luat un avant foarte imbucurator qi un marenumar de isvoare ce nu'mi erau cunoscute cand am indräznita scrie istoria neamului meu, au iegit la lumina" 8.

Ce atitudine s'a impus autorului MI6 de aceste lucrurinecunoscute la inceput?

Am &Vat de samti cá toatti aceasta niare bogafie nuschimba deceit foal* puf in liniile fundamentale ale injghebäreimete qi slujia numai cat spre a imbogali materialul pe care seintemeia expunerea. Dealtfel, patrunsesem adevtirul prin o intuifieistoricti, care suplinia adeseori dovezile pe care ma puteamintemeia,intuifie acum adeveritti prin isvoarele nou descoperite" 4.

Dacti Ma de aceastä mare bogalie" de informalie nouä,Xenopol n'a avut de schimbat decal foarte puf in, la ceeace eldaduse la inceput, cred cti cel puf in, in aceeaq situafie s'ar fi

acuma, candpublicafille istorice sunt cu mull mai puf me.Valoarea operei lui Xenopol coned in primul rand in in-

tregul" in care el a §tiut sti organizeze faptele expuse §i aceastacere el i o recunosc §i ceilalf i.

..Cei ce se vor ocupa de lucrarea mea sä o considere inintregul ei" se spune dela prima Mil le, de catre autor, iar d.Iorga recuno§tea cá greolile de detail pot fi nebtigate in seama,fala cu insemnatalea intregului 5.

Tinand seama de aceasta qi de faptul ca autorul a crezutca intregul" pe care Il vtizuse la inceput nu se schirnba, am so-cotit ca nu-mi este ingaduil mie, a schimba nimic din cele ce afticut Xenopol, indiferent de credinfele mele sau ale altora.

S'ar socoll §i cu drept, o lipsä de pietate pe care tantirulare fafa de batrdnul care candva i-a indreptat primii pa§i spre

drumul pe care acuma el insu§i se incearca a merge singur.Am credinfa di am uitat prea repede pe innaintaqii no§tri.

Prea s'a trecut in lacere munca lor, sau nu s'a finut samäde bunavoinfa qi de imprejurarile grele in cari ei au lucraf.

3 Prefata la ed. II-a p. 13.Ibid.Arhiva. din Jai, IV, (1893) p. 553.

PRECUVANTARE

Infelegerea trecutului îi inspirti cel pufin respectul dacänu §i dragostea fafei de lucrurile pe care el le are. i ce! care§i-a inclinat manca vietii sale in leimurirea acestui trecut estedator, cred, sä se deprindd ca acest respect, in locul disprefuluiqi ironiei care se obiqnue§le in destul.

Deci opera lui Xenopol, va rämdnea ga cum el a lei-sat-o in ultima sa revedere 6.

Eu voi adäuga insä la sfär§itul fiecdrui volum, pentrufiecare capitol, o listei a lucreirilor noui cari trateazti aceig ma-terie, &Ind la cele mai insemnate, poate chiar la toate,rezultatulnou pe care ele il aduc. Niciodatä nu voiu diuta a discuta lu-crurile noui propuse.

Caracterul pe care il are opera lui Xenopol se opune laaceasta, §i publicul mare celitor, n'ar gäsi nici un interes inaceste discufii contradictorii.

O allá parte care imi revine mie este §i punerea härfilor§i a ilustrafiilor la cele 9 volume ultime.

O muncei mull mai grea deceit cele de pänä acuma esteinset' la controlul notelor. Au scdpat, poate la corecturi, o mul-lime de note greqite ca pagind sau qi ca volum. A trebuitread bate ctirfile la cari trimite Xenopol §i sei caul cu multämuncid sei gäsesc pagina cea bunä. Sunt cazuri cad manca a fostzadarnicd, aqa al au mai Minas note pe cari nu le-am pututindrepta. Sunt note cari dupei multe ceasuri de muncei, nu le-amputut gäsi. Dacti a§ fi persistat in planul pe care Il feicusem lainceput, nici in zece ani, cartea nu putea sä apard. Pentruunele note mi-au lipsit chiar cdrfile la cari trimitea Xenopol.

Cele mai multe note au lost indreptate §i ca trimitere §ica text.-

Mai rdmäne de spus de munca la coredurile tipografice.Eu singur am /awl 3 corecturi pe 16110 cite 2 sau 3 ale edi-turei.

Voi observa insti in viitor bate gre§elile ce se vor fi stre-curat.

La sfeirqitul operei lui Xenopol, cred cei in un alt volumal 15-lea voi da eu un indice ameinuntit al tuturor volumelor,

S'a continuat Insfi Cu numerotarea notelor pAna la sfArpit, la fie-Care capital, neincepAndu-se mereu dela 1 la fiecare paragraf,

4 ISTORIA ROMINILOR

o labia de materii iaraqi dela toate volumele §i o errata a tuturorgregelilor ce le voi observa §i le voi indrepta. Tot acolo se vorda qi notele coree/ate in urma.

Pentru uqurinta cetztorilor am dal häffile nu in corpulvolumului, ci la sfarqit §i pe o pagina dublei, cqa ca harta s'afie intotdeauna in afara paginelor, spre a o putea oricand uti-liza. Spre a se vedea de Mire cetitori cum a lost judecata valoareaoperei lui Xenopol, dau la sfar§itul reindurilor mele, aprecieriled-lui N. lorga §i a lui D. Onciul, cei mai indreplatifi, din ceicari au scris, spune cuvantul asupra ei.

A§a am crezut cei poi, qi-mi este ingeiduit a intreprindemunca pe care editura, cel dintai regretatul C. Sfetea, i autorul,mi-au feicut cinstea sa mi-o incredinleze.

Cartea neamului românesc" cum linea Xenopol sei o numiasca, cred cei nu va avea de loe o altä infeifi§are deceit ceavoila de autor T.

1925, Aprilie.

I. Vlildeseu

N. IORGA

PRECUVINTA RIO 5

Suntem datori a spune innaintea acelui care a reprezintatcalla ani ceea ce avea tiin1a romaneascä mai activ, maiplin de inifiativä §i mai amabil in stil, mnlâiu, /Cud indoialei,ce-i datore§te istoria Romanilor.

°data, cu oricat entuSiasm la unii, cu oricatel naivei poesiela cu oricat de fericita divinalie la cale unul superiorinzestrat, istoria trecutului nostru se desfacea ca o expunere in-teresanta sau ca o luminoasei proiecliune de figuri §i scene.Crescut in cele mai bune traditii ale §coalei economice dela fu-matalea veacului al XIX, §i mdi presus de loa/e, minte filo-sofica deprinsa cu abstraciiile §i cu o nesfar§itä iubire laid desubtilele legaturi dintre deinsele, A. D. Xenopol a fault, princuno§tiinfele §i aplicarle sale de spirit, din istoria Romemilorpentru înlâia ()aril un sistem.

7 Nefiind gata, cateva carp, privitoare la epoca geticA, din istoriariaasträ, notele dela vol. I, se vor da In fascicolà separatà la vol. III.

6 ISTORIA ROMANILOR

Am urmeirit apoi aceiayi minte pe care anii n'au putut-oobosi, diuteind, indraznealei, ultimele yi supremele adeveiruri pri-vitoare la doctrina ytiinfifictr a disciplinei sale. Cartea care arezultat din acest studiu a represintat lard indoiard una dincele mai marl sforleiri ale spiritultd romeinesc aplical la yliinfcl.

Nu vorn triter niciodatelyi vom infátia aceasta ca un su-blirn exemplu pentru tineretul care trebuie deprins ca mama spornidi

idealismul activ acel moment eroic, epic, a§ zice, din viatacolegului nostru ceind el, smulgeindu-se dela speculafiile saleinnalte, s'a intors spre istoria neamului sag, nu numai cu aceaiubire adeincti ce se ascunde subt glumele lui uyoare i subt cri-lica lui surdzelloare, dar cu hottireirea de a-yi asimila imediatresultatul muncii de celleva decenii a unei generafii intregi. Amvetzut volumele revelzute ale marii sale lucreiri : ele reprezintei oinifiare fulgerilioare, care inspirer' respectul. Trasnit, el insuyia ctizut. Niciodatei ceiderea unui inveilat n'a lost mai nobilei de-cal aceasta...

(N. Iorga in An. Ac. Rom. Seria II, tom. XL, Desbaterilep. 46-47).

E o opera de indelungatei steiruinfei, o operei frumoastipentru multe peirli foarte trainicti.

Greyelile de detail pot fi nebeigate in seamti fafti cu insem-neitalea intregului.

(N. Iorga, Arhiva din Iayi, IV (1893, p. 553).

Ar fi fost greu a lucra in mai rele condifii dectit d. A. D.Xenopol. Dacel multe inedite s'au adunal de oameni vrednicide loatá lauda, monografiile, feirei de care lucrarea generalti eaproape cu neputinfei, sunt lard exemplu de puf me seireiciafabuloasei a bibliotecilor noastre impiedicei la fiecare pas pecerceteitor. Acestea sunt greutelfile cu care d. Xeizopol a avut set'lupte : ele semi atilt de mari, inceit pe mullí lucreitori harnici,curajoyi yi patrioli ele i-ar fi silit sá renunfe. D. Xenopol n'afeicut aya: cu o statornicie mai presus de orice Lauer, operaa lost dusei innainte i mulfumitei acestei statornicii, carteamuritoare, de care cei ce lucreazei in marginile mai apropiateau nevoie necontenit, existei asteizi.

Cartea are partileeitrainice i acele care-yi vor pierde saumicyora cel puf in folosul. Trelinicia celor dint& e datoritei talen-tulai istoricului, caracterul provizor al celorlalte timpului, incare sistematizareg a lost pieta".

Cu timpul, pe baza enormului material nepublicat i nea-dunal se vor putea scrie pagini mai sigure dar nu orice cariese anuleazti de aceea care vine dupei ddnsa, chiar dacel aceastaare terne lia mai larger*. In afarei de fapt este judecata, punereain lumina yi explicarea lui, insuyiri pe care numai istoricul

i'RECUVINTARE 7

de talent le poscdd. Aceasid prefaccre a andinuntelor indoelnicc,confuse, contradictorii, in pagind organicä, va face ca paginaaceea sí trdiascei".

Oricdt s' ar imbogtliima1eiialu1, capitolele de istorie inte-lectuald i socialä din cartea lui Xenopol, sprijinite pe dovezimai imbelpgate, aduse de cei ce vor veni pe urind, iqi vor Ostravaloarea, fiindcd ele sunt luminoase i pdtrunalloare. Deaseme-nea i cea mai mare parte a considerafiunilor politice si rezu-matul condifiunilor, in care a trdit poporul nostru parid astdzi.

(N. Iorga in ziarul Timpul" No. 104 (1893).

D. ONCIUL

In Istoria Românilor din Dacia Traian6" AlexandruXenopol ne-a dat cea dintdi forma sinteticä a istoriei nationale,in expunerea ei cea mai larg¿i peinä acum, pe temeiul materialu-lui cunoscut pôná atunci si adunat de ddnsul din izvoare deintdia meta".

(D. Onciul, An. Ac. Rom. Seria II, tom. XL, Desbatc-rile, p. 45).

PRECUVANTARE LA EDITIA I.

Poate parea indrazneata intreprinderea de a serie, in stareade astazi a stiintei istorice asupra poporului nostru, o istorie aacestuia. Izvoarele penlru cunostinfa trecutului sau curg adeseorimunai in picaturi ; multe parti ale istoriei sale sunt inca nisieghicitori ce asteapla o deslegare. Rodul este inca necopt pe arbo-rele istoriei noastre. S'ar Parea cá culegerea luí ar fi o gresitapripire.

Si cu toate acestea 1111 este astfel. Istoria unui timp se cla-deste intoldeauna cu materialul adunat peina atunci. Daca ar fisa asteptam ca tot rnaterialul istoric al unui popor sa fie descoperit,n'arn mai ajunge niciodata sa expunem cursul viefei sale ; ccicidescoperirile se lac neincetat; cunostintele se intind si se addncesc,marind tara incelare orizonul Timpurile din tima in-dreapta necontenit cele ce se allá gresite in expunerile de mainainte si, potripit ca propasirea poporului si imbogatirea cuno-stintelor, creste si se desvolta i arborele istorieí sale. Fiecare timpoglindeste, in lucrarile istorice ce le infatizeaza, cunostinta de-alunci a poporului asupra trecutului sau. Fiecare timp este deciin drept sa aiba istoria lui, incepdnd chiar dela acela al copila-riei unui neam, alud el nu a iesit inca din fasele povestilor.

Noi credem ca chiar pdna actinia, cu toata pornirea uneigrabnice i pripite propasiri, precum este intreaga noastra desvol-tare, isvoarele de capetenie ale istoriei noastre sunt cunoscute,sau cel puf in adunate. Viitorul va putea Jara indoiala sá mo-deleze cu mai mare preciziune corpul vil] al trecutului nostru,si sa infali.seze ochilor poporului o figura mult mai deplinä decum putem s'o in fatiOm noi astazi. Lineamentele 'lusa obstesticredem ea pot fi puse de pe acuma si ca viitorul pa putea numairolunzi sau polei formele pe care chiar ochiul nostru poate sa leintrevada.

Intemeiat pe aceasta convingere am intreprins greaua inde-letnicire de a expune bdntuitele destine ale poporului romdn.

Departe de mine, falsa modestie de a ina preface ca po-negresc insumi propria mea lucrare, spre a atrage landele &lora.

Totus se poate ea mai multe izvoare sd'ini fi scdpat din vedere,ceeace este prea usor in istoria noastrd, unde trebuie sd culegi sti-intele, adeseori ca albina, depe lorite cele mai indepartate.sibil irisa, pe crit mi-a fost prin pu/in/Cl a fi complect. 3I'am feritinsd de eruditia goald, carda fi place sa citeze, munai. ccit sprea minuná pe cetitor Cu cunostinfele atitorului. Citatiile cure le-amlacta erau neapdrate, pentru a dovedi spusele mele, ceeace esteea atril mai de nevoe in istoria Romcinilor, ea cdt ea trebuie incdcrea/Cl in cele mai multe punfe. Atrita poi asigura ea a trebuit, pelaraa o serie, sd ce/ese mult mai mult, decdt ceca ce rerultd din citcttiilemete.

Se va gdsi poate inca un cdt neajuns lucrdrei mete, caminede a 1111 fi egald in stilul ei in toate pdrfile sale. Aceasta 117.5(1 erapeste pu/in/Cl. Ccind era vorba de a fixa o data, sau de a determinasuccesitmea unor domni, s'Uta trebuià sCI ice caracterul unei dis-cutii Aiurea ande simtiam pulsul cel mare al natieirdsuncind in mima mea, la priveliste a faptelor mar*, sau la tre-cutul de durere al poporului romcin, 'ara sei fi vrut mi se incalziacondeiul si povestirea lua un caracter mai literar. Eu sunt animede pdrere ca istoria trebuie sa scruteze spre a afta adevdrul; darca acestuia nu'i va sta niciodatd Tau, ccind va fi invdlit in o haindfrumoasd. Deaceea cred ea, dei istoria linde a devela o stiintd,scrierea ei nu trebuie sd inceteze a rdmcinea pe ccit se va pu/ea maimult si o lucrare Merara-, si in imbinarea acestor doud caractere,std tocmai par/ea cea grea a formei in istorie.

Lucrarea ceo infdlisez natiei mete este 1111 sistern intreg curecauta &l'O dee seamd de succesiunea 1111111'01' imprejurdrilor princare ea a trecut. Acest sistem irisa nu este impus de o conceptieaprioristicd a faptelor islorice, ci este rezultatul fuese al inlantuireilor. Nu credem cd sd se poald da samd astfel de complexul tu-furor imprejurdrilor istoriei noastre, dedil in modul in care le-amnexpus noi. Poate set- fie d-e indreptat in oreo parte, de adaos sau deprefdeut aiurea. In marile lor trdsaturi liniile vor fi puse, si laradia numai poate ndzyi limpia in care traim.

Deaceea cer, l Cu drept cuveint, ca cei ce se vor ocupa delucrarea mea, .0 o considere in intregul ei, si sd nu se opreascdla o perioada oarecare; cdci bineinfeles, intr'o intreprindere atrilde vasta, era peste putinfd a nu sldbi cciteodatd. Mala poi apuneca. am scris aceste sase volumuri ca o egald iubire pelan' toatetimpurile cese desfasurau innaintea minfei mele, atdt acele de gloriesi mdretie, pe ccit si acele de durere ,g i restriste,- si as fi fericit daca'aceastd carie a neamului romrinesc ar fi 11-'1bn-71i:sala ca aceeasd'adiad ea cure a fost produsd.

Am imparta intregul curs al viefei poporului nostru in patruperioade, cure fusa nu se potrivesc ca acele ale istoriei generale

popoarelor apusene. Istoria (paica, medie, moderna si contirn-porcina se regasesc si la Romdni, Ins6 in/i' un al/ in/des i oprindu-se

lo ISTORTA ROTI;INILOR

aiurea deceit aceleayi perioade ale istoriei apusene. Imparlireafacuta de mine a lost urrneitoctrea. Istoria veche a poporului romeinincepe la primele cunoytinti ce le avem asupra farilor noastre yila primele neamuri ce le-au loctzit, spre a se opri la descdlecareaprincipatelor in secolul al XIII-lea. Ea cuprinde tot acel complexde imprejurdri care contribui la faurirea nationalitafei romcine.Din aceastd perioadd nalia romana ieyi cu cctracterul ei propritz,ca element deosebit in sinul popoarelor incunjurdioare ale carotainriurire o suferise. In aceastd prima perioada se cuprinde decimarele fapt al formilrei uationalitätei romfme. Despre o viatapolitica, o istorie propriu zisa poporului nostru nu poate fi vorba,ccit limp el With adapostit in munfii Transilvaniei. De indata insdce se cobori la camp, incepcind a lega iardyi lirul viefei ayezate,se incepe pentru el istoria lui politica. Aceasta insd nu se plandesvolta peste Carpati, ande navalirea maghiara, supuncind ele-mentul rorminesc, innabuyi inca din laya pe yubredul prune alSlalului Tomtit?. Parka in/di a istorii romdne se pe/rece in centralCarpatilor ; a doua mai cu deosebire în cdmpiile ce se intindMire Nistru, Dundre si Marea Neagrd.

In aceasta parte de a doua a istoriei poporului nostru, i.storiayield sale politice, se inteilnesc insa trei rastimpuri caracteristicecare constituesc, in viola lui, tot alcitea perioade deosebite. Ele-mentul osebitor al acestor perioade nu poate fi insa lual din faptelepolitice care 1711 cuprind ceva caracleristic dela secol la secol. Deise intcilnese domnii stralucitoare i neatdrnate, totuy at& inaintede ele cdt i dupe" dänsele gdsim fdrile ingenuchiate, desbinate yisldyiate prin lupte politice. Dacd cautam insa la viola culturaldcctre tormai pare a lipsi din tdrile romdne, gasim in curdndo deo-sebire radicald mire momentele ei, care constilue tot ate-ilea perioadedeosebite in istoria acestei viefi.

Dela origina statelor Munteniei yi Moldova, ele trdesc subinriurirea Slavonismului, pcina catre jumatatea veacului al XVII,la domnia lui Matei Basarab yi Vasile Lupa, cad predomnireaslavond este suplantata de acea a Grecismului, care ii iea local.yi se mentine ca o pu/ere covdryitoare pcind cutre inceputul se-colului in come trclim. Atunci revolufia greceasca pune capat acesteinoue inriuriri straine, si poporul romcinesc ajunge in sldryit dupalungi zbuciumdri, s'a in/re in matca proprie a desvoltärei sale, acearomcineasca. Incepe dela 1821 perioada Romemismului, in caretrdim astazi.

Asà dar, istoria Ronainilor se poate imparli rational, dupdmomentele insemnate ale de.svollarei sale, in patru perioade.

Istoria veche, dela origine !mina la 1290 d. IIr. : Formareanationalitàtei române.

I.storia medie, dela descalecare pcina lct Matei Basarabyi l'asile Lupa, 1290-1633 : Epoca Slavonismului.

PRECUVINTARE 11

12 ISTORIA ROMANILOR

Istoria modernii, dela Maid. Basarab §i Vasile Lupttpcind la revolufia greceascd, 1633-1821 : Inriurirea greceascii.

Istoria contimporand dela revolutia greceascd din 1821!And in zilele noastre : Epoca Românismului.

M'am oprit ca expunerea la faptul cel mare al unirei prin-cipafelor, adicd la realiza ¡'ea celei dintdi din dorinfele de reor-ganizare exprimate de divanurile adhoc. Pentru a pune in toatdlamina lui, tabloid regenerarei noastre, ar fi trebtzit sd cuprindain el gi indeplinirea celuilalt punct din programul lor : intemeiareadinastiei, ba chiar sd ating qi incoronarea edificiului nostru po-litic prin proclamarea regatului ; cdci deaici abiet incepe pentrttnoi era activa a vietei noastre politice, pe cad, pcind atunci, aproapeintreaga noastrd istorie nu este decdt reflexul adeseori necon§tiutal istoriei strdine.

Am crezut inset' al nu este bine a intra prect (Kleine in limp&de fati, care nu poate alma pentru propriile lui lapte privirea cectrece §i nepdrtinitoare ce se cere dela o expunere istorica. A. fi vrufsä ma opresc chiar inainte de anul 1848, din genera tia cdruia maitraesc incä barba fi care au influentd asupra mersului imprejurd-rilor. Aceasta insa nu o puteam face, cdci intreaga istorie a fostelorprincipate gravitdnd catre unire, trebuid sd aping expunereapad la implinirea menirei lor seculare. Mari f apte s'au indeplinitdela unire incoace, §i cad se va f i a§ezat pe timpurile noastre pcinzalimpezitoare a trecutului indepartat, generafiile viiloare vor privicu meindire la domnia lui Carol I. Daca am socotit totu§ ca 11t1pot sí o ating, am facut'o din credinla ea daca prezentul trebuiesa serie istoria trecutului, aceea a prezentului trebuie sa o serieviitorul.

1888. AUTORUL

LA EDITIA II.

Sunt acum 20 de ani, in 1893 am dal la lumina cea dinIciiteinjghebare a istoriei depline a popozylui 1'0111(111. In reistimpul celdestul de lung ce a trecut dela acea alcaluire pad astazi, stu-diile istorice §i mai ales publicarea docurnentelor, au luat un aväntoarte imbucureitor 0 un mare numcIr de izvoare ce nu'mi erau

cunoscule cänd am indrAznit a scrie istoria neamului rneu, au iesitla lumina. Am beigat lima de samci ca toatä aceastei mare bogetfienu schimbez dealt foarte pufin liniile fundamentale ale injghebeireimele qi slujiez nuami ceit spre a imbogeifi materialul pe care se in-temeia expunerea. DeaIll el, patrunsesem adeveirul min o intuifieistoricei care suplinià adeseori dovezile pe care ma puteanz in-temeiez, intuifie acum adeveritä prin izvoarele 110U descoperile.Aceastel feticita constatare m'a indemnat a scoate o a doua edifiea Istoriei Românilor din Dacia Traiaria pe care o inlet fiqez pu-blicului romcin, crezänd cei fac o lucrare folositoare poporuluimeu. In loe de 6 volumuri cari i a§el cum erau, alceituiau corpurigreu de meinuit, am desIticut lntinderea expunerei in 14 volurnuri,adelogeind y1 domnia lui Cuza-Voda aparute dupd 1893 0 voinda reduce pica marea intindere a volumurilor. Am inzestrat apoilucrarea cu ceiteva ilustrafii luate pe cell s'a putut dupd chipurilesi reimei0fele peistrate in monumentele vechi.

Istoria Romänilor cuprinsa in aceste 14 volumuri este o lu-crare 0iinfificei care nu lipseqte insel de a fi incalzitd de focul släntal iubirei de tara neam decciteori s'a infafipt prilejul de a o face.

Sandtate §i reibdare cetitorilor iar tinerilor indemn la cetit,ceici insimirile cele mari ale unui popor nu se deseivär§esc decalprin studiul deslapreirei trecutului sau.

Criticilor mei insei le adue aminte cuvintele infeleptuluiistoric francez Gabriel Monod care spune, cd este soarta ardorcari intreprind cei dinteii de a schilà o mare perioadd istoricei,de a da Un mare prilej de critica qi de indreptare celor care dupdei vin sa adeinceascd ameinunfimele. Nu este mai pufin adevdratea ei au pus cele dinteii indrumari care asigurd mensa! succesorilor

14 1STORIA ROMINILOR

lor si ca au statornicit marile linii ale tabloului pe care allii fl vorindeplini si aduce la desdocirsire" 1

Deosebirile textului de acum de acel din 1893 vor reesi delasine pentru acel ce-si va del osteneala de a le cerceta. Atragemluarea aminte numai asupra schimbarei datei la care pun fncetarectpiirlei I : Formarea nationalintei române si fnceputul parleia II Perioada Slavonismului, datil pe care nu o mai asez la 1290,ci in secolizl al IX-lea, la Inceputul vielei de Stat a Romcinilordin Transilvania, care corespunde mai bine cu acel al Inriurireislavone, de C11171 corespundea desceilecarea Munteniei si Moldovei.

De alga aceastd a II-a edifie a lost mull sporild si Imbogri-Old Cu lolosirea tuturor scrierilor documentelor publicate dela1893 incoace, incdt ea repre:intd o noud muncd de 20 de ani pestearea de 20 pusd la lnjghebarea edifiei I.

L Revue historique, XLVII. p. 347.

INTRODUCERE

Istoria unui popor este in mare parte determina td de naturain sinul eäreia este asezat. Dela aceastd lege fireascd nu s'a pututsubstrage nici poporul romAn ; ha la dansul chiar inriurirea na-Lurei s'a ardtat cu o putere deosebitd. O cereetare a aeestei in-riuriri va lumind ea un far intregul intuneric al veacurilor tre-cute. Deaceea deschidem cu dansa cartea istoriei sale.

Din elementele firesti, configuratia si asezarea rei vorjued rolul cel mai mare in mersul istoriei unui popor, desi acestrol se poate modified dupti cum se indreaptil pasul timpurilor.Natura reprezint5, in formele ei neclintite i intepenite, elementulstatornic in viala poporului ; mintei omenesti pe acelprogresiv i schimbiltor. Din intreteserea lor mutuald se desfaceIn decursul veacurilor panza istoriei.

Dacd privim la o hartd a Europei, alctituitä pentru a ardidrasele ce o locuiesc, observdm ed rasa latind formeazd in apusulEuropei o massd compactd i asezatd pe un teritoriu ce se tinedela olaltd, pe o intindere de mai bine de 1.200.000 de kilometripatrati, numdrAnd aproape de 100.000.000 de locuitori, totiimpdrLäsind aceeas religie i asezati in regiunea ferien undecultura omeneascd a dat cele mai strAlucite ale sale ronde. De-parte spre disdrit i färd nici o atint;ere direet5 Cu trupul cel mareal Latinilor apuseni, se aflä aruncat celalalt grup de Latini orto-doxi, Roinânii, inconjurati de toate purtile de neamuri strdineIn cari niciodatä sangele nu poate provoed pentru ei si o misearede simpatie,.ci numai interesul indreaptä cu rdcoare calculele salesocotitoare. Aceastä pozitie a RomAnilor, rdzletitti eu totul demarea familie din care fac parte, este pentru ei din cele mai,ddundtoare. Cu cat, se accentueazä mai mult politica de rasii,cdtre care graviteazd cu o nespusä putero vremurile noastre,eu a ta ta poporul roman este expus la primejdie, etici el este läsatsingur sui lupte eu uriaii ce'l inconjoard. Popoarele !atine, chiarcând ar vred ajute, nu o poi face, din pricina indeplártdrei.Mai dliundlor insd este faptul cui poporul roman fiind asezat ingfera de actiune a altor popoare, acele latine mai ed nu au interes

16 ISTORIA ROMINIL OR

a'l ajutà, i in secolul nostru cel de fier si de foc, simpatia cel multpoate si vinà in sprijinul interesului, niciodata insa sä.'1

Primul neajuns al pozillei noastre geografice este deci ea', pecand ginta Latina' formeazd ca un continent in apusul Europei, notLatinii rdsdritent suntem ca o tumid pierdutd intr'un ocean deneamuri strdine.

In aceasta parte deci, unde soarta a voit sà arunce pe po-porul roman dela nordul Dunärei, el locuieste astazi o intinsaregiune de 300.000 de kilometri patrati, aproape cat este supra-faja Italiei si mai bine ca jumatate cat acea a Frantiei, cuprinsaintre trei ape curgatoare mari, cari marginesc mire ele o formatriunghiulara. Aceste ape sunt fluviul Dundrea la sud, fluviulNistru ca lature rasariteana i marele afluient al Dunarii Tisa,ca lature apusana. In aceasta regiune Românii alcatuiesc maipretutindeni o poporatie compacta, trecand unele insule de alelor si peste hotarele aratate.

In mijlocul acestui triunghiu de ape se ridica un alt triunghiude munti, alcatuit din puternicele laryturi ale Carpatilor rasari-teni. Acest al doilea triunghiu intinde laturile sale aproape paralelcu cursul riurilor, stretaindu-le numai in doua punte : la nord,prin prelungirea Carpatilor Care centrul Europei, care desparteizvoarele Nistrului de acele ale Tisei, i la sud, catre Dunare,unde ingusteaza patul fluviului la Portile de Fier, pentru a seprelungi de ceea parte de dânsul,- in muntii Golubinski din Serbia.Aratatele prelungiri ale muntilor Carpati care apus si sud, des-part regiunea plana cuprinsa intre munti i riuri in doua sesuriacel apusan, al Tisei care, tinându-se inteuna cu sesul Dunareimijlocii, alcatuieste ceea ce s'ar puted numi Mezopotamia euro-peana, i acel rasaritean care se intinde catre Marea Neagra,trece Dunarea si se opreste tocmai in muntii Balcani. Acest dinlama ses face un trup cu marele ses rasaritean al Europei.

O asemenea asezare a Carpatilor in raport cu poporulnostru este cu to tul exceptionala, si a avut asupra soartei saleurmarile cele mai insemnate. Inteadevar, daca vom observa cumsunt asezate popoarele in raport Cu muntii, vom gasi, cu toatanesfarsita deosebire ce Intalnim In configuratia geografica a ta-rilor impfästiate pe suprafata globului, o regula obsteasca :o nationalitate se intinde de obiceiu in basinul unui fluviu saual unei mari, i ca este marginita de catre o alta nationalitateprin un munte sau macar prin un colnic. Formulata mai scurt,aceasta regula s'ar putea rosti : O nationalitate este un basin,iar o granita un munte" 1). Pentru a rasa la oparte Italia, Spaniasau Grecia, asa de hotarit delimitate, vedem d. e. ca Francezii

Odysse Barot, Lellres sur la philosophic de l'hisloire, p. 32.

INTRODUCERE 17

se intind in basinul Oceanului Atlantic si c sunt desOrliti deSpanioli i Italieni prin PireRei i Alpi, de Germani prin Vosgi.Germanii sunt iargsi inchisi de muntii Frantiei i ai Italiei cutreapus si sud, la nord de marea Baltictt i aceea a Nordului ; laeisärit de dealurile ce intoväeäsesc cursul Oderului si care îi de-spart de Poloni. Chiar acele natii cari s'au intins in sinul altora,precum Boemii (cu Moravii) i Ungurii, intre Germani, incA auoc.upat niste regiuni determinate in chip firesc de muntii sau dea-lurile inconjurAtoare. Asà Boemii s'au asezat in basinul supe-rior al Elbei, inàrginit foarte l'Amurit de muntii numiti PAdureaBoem6 spre sud, iar dinspre nord cu Erz-Gebirge i Riesen-Ge-birge. Ungurii deasemenea sau asezat in regiunea Dun'arii mij-locii si a Tisei. inconjurati din toate pärtile de muntii Carpati,si anume pe lAng'd Viena de Carpatii mici, dinspre Slavii nordici

RomAni de diversele ramuri ale Carpatilor mari, iar catre Slaviisudici de muntii Dravei (Waradin i Sirmiu). DacA privini na-lionalit4ile mai mici precum Serbii, Bulgarii, Albanezii, Danezii,vom gäsi pre tutindeni niste Viri bine asternute, milrginite de munticari despart neamurile ce le locuiesc, de neamurile vecine. Numaiacolo vor lipsi margini hotilritoare, unde pe o regiune intins6munti nu se intainesc, precum in marele ses oriental al Europei,locuit faru hotare fireste apreciabile de Rusi, Poloni, FiniTrttari.

Asezarea geograficA a Romanilor face o exceptie dela aceastàregul6. Ei sunt lipsiti de margsmi firesti, i muntele care ar trebui

despartä de alte nationaliteiti, strdtate insuq poporul lor in maimulte raidulare desbinate, intre cari ridicà niste stavile uriase,rupe continuitatea tärii lor, impktind-o in mai multe regiuni cenu au intre ele nici un soiu de legàturà. Carpatii au intr'adevär oconfiguratie foarte ciudatà, precum n'o mai intAlnim la nici unmunte de pe fata pärnântului. Desfilcându-se din Alpi prin ra-mura numità Carpatii Mici, dela capAtul Moraviei, se intind caun lant care rAsdritul Europei, sfArsindu-se in parte a lor cea maiorientalà, in un pumn urias, in care este prinsä parte din natiaromânä." ce se imprAstie apoi printre degetele sale strAnse, in se-.surile Nistrului i a Dun'Arei. Carpatii nu m'Arignesc nici o regiune ;ha nici m5car nu au rolul obisnuit al muntilor, de a desp`ártibasinurile a douil fluvii. Deaceea riuri pornite depe ambele lorlaturi, cea nordicà i cea sudicà, se varsà in acelas fluviu, Dun6-rea, precum sunt : Siretul, Prutul deoparte, Tisa cu afluientiisAi i Oltul de altä parte.

Carpatii, ridicând deci uriasa lor staturil in mijlocul natieiromâne, o impart mai ales in doità trunchiuri deosebite, unulintors cu fata inspre apus, celalalt spre ràsärit, cari ambele serazimä cu spetele lor de zidul cel greu de str6bntut, asezat intre

Putine numai i anevoioase sunt egspunderile intreA. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. 1-11 2

18 ISTORIA ROMA.NII.OR

aceste dottä pirÇi : ctitre Moldova pasurilelui§i acel al °Hundid; d'Are Muntenia Predealul, Branul, Tur-nul Ro,yu si Vulcanul: iatä aproape singurele punte pe unde1)01 da mana Romemii de peste munti eu acei de dincoace. Pre-tutindeni pe aiurea, ponoare sau präpilstii nesträbäLule, decatdoarti de piciorul ager si neobosit al vanAtorului ìe munte.

Carpaiii sunt pricina holariloare a desbimirii politice a Ro-Vom vedea. cä Romemii, stand in cetatea muntilor un

timp indelungat, se revärsarä dela o vreme in afarä, cilLre väilesesurile dela Marea Neagril. Astfel se näscurä cele douä State,al Munteniei si al Aloldovei, pe cand dincolo de mun-ti lanturileläuntrice despärteau pe Rometni in mai multe tilri dcosebiteTransilvania, Maramuresul, Crisiana i Banatul, asemenea can-toanelor sviterene sau republicilor .celor miel. ale Greciei antice_

Din aceastä revärsare a Românilor in afarä de cetateaCarpatilor si anume, prin doutt desfundäturi deosebite, una lasud din n'Oras si alta la nord dia Maramures, se explica' cum incampia räsäriteanä i sudicil, chiar peo unitateteritoriala continua,se pulurti injghebà doucl State : Muntenia si Moldova, in loe deunul singur. i atat de puternicä fusese indreptarea divergentä,imprima-LA lor ineä dela obärsie, inda; ele trebuirä sä triliasc5.despärtite, ha chiar dusmane, mai mult de o jumätate de mie deani. Abia veacul nostru vzù dispärand stavila ridicatà intre elesi unirea lor intr'un singur corp. Dar aici erà vorba numai depiedici reidicate de oameni, si de imprejuräri cari dridurà nastereunor greutäti politice. Asemenea stavile mai usor se pot invingesau cel putin incunjura. Pläzmuirile naturei insä stau inainteanoasträ cu o putere mult mai mare si mai greu de räpus. De cat.incordare va aveà nevoie siattimantul national la Romanipentru ca luandu-si zborul peste cumule carpatine, sà prindäinteun singur laift viata lor ca popor !

Tot asezarea Carpatilor hotäri legätitrile in cari Romeadiintrarä cu popoarele ce avurä asupra lor o inriurire precumpe-nitoare. Sesul sudic rilsäritean va primi inriurirea popoarelor su-dice .si räskitene. Pärtile de peste munti, mai deschise spre apus,vor gravita îii sfera popoarelor apusene.

Dacrt Carpatii, in loe de a desbinet pe Romäni in dotiàtriunchiuri lipsite de apärare, si-ar fi intins crestele in jurul na-tionalitätii lor, ei ar fi fost in once caz un sprijia al de svolttiriilor nationale, in loe de a'i stà ca o piedicA impotrivä 2

Vezi sLudiul nostru asupra Mezilrei geogralice a Ronninilor" in Con-vorbirt lacrare, XV., 1881, p. 385, reprodus §i in limba francezil in Reme deGeographic, a lui Ludovic Drapeyron 1891. D.N. Iorga, Studii li doc., 4, p. IIIII.sprijine plirerea neexactii cà muntii ar legn mal bine popoarele decAL apelefArd \ ad si cAmpul f515 de botar.

Vorn veded totusi cum Carpatii au fost pe de alfil parteadlipostul neamului nostru in tirnpul vijelios al nrivriuirilor bar-bare, cum 1-a ocrotit i mantuit de peire, ba 1-a pástrat pilnála un punt ferit de multe amestecuri, i cum in acesti munlis'a fiert i inchegat marea si minunata unitate a poporuluirom n 3.

Pe munti se formeazil norii binefriciltori. cari aduc rodireairnbelsugarea i tot pe dansii icau nastere grindina si ploile

prápástioase ce rilspilnclesc pustierea si sárácia. Natura ascultáde propriile ei legi, fàrà a dita dacá ele priesc sau fac ràu omenirei,si acest rol nepilsátor fallí cu omul, natura il indeplineste atAt inviata de toate zilele cat si in lunDd curs al istoriei.

Si ca toa te acestea poporul roman nu ponte nabusl o spe-rantil ce locolleste in el, de cAte ori îi aruncá ochii spre loateacele pkti unde rásuml graiul românesc, anume cri din páturileachloci ale unui viitor oricAt de indepártat, va rásári odatá fru-mosul arbore al unirei tuturor Romemilor; cri pe cdt se lnlindegrulla lor coman se vor injghebei gi interesele lor comune ; cd gra-nifele Statului vor cadeet odatd impreund Cu acelea ale nafionaliliifiilor. Poate cri mult timp vor trebui. Románii sii mai astepte in-truparea acestei dragi vedenii ; dar orictIt ar fi sil asteptam,rimea Çelului sá ne dee puterea de a rilbda, i intreaga noastrilstrádánuire, intreaga noastrá muncá sii fie indreptatá numainumai spre acest scop sfiint si máret. Fericit e poporul ce poateaveâ in aceastä lume un ideal de realizat ; al nostru este viu innaintea ochilor si noi sá nu'l valem !

Once om ca si orice popor trebuie sá lupte peniru ceeaceel crede cá este binele, fini s'A' cate la usurinta sau greuLatea rea-lizirei urmárite ; cáci nimeni nu poate tì incotro viatalui va fi impinsá de puterile istorice. Se poate intAmpla ca evo-lutia sri indrepte pasii mersului ei in sensul dorintelor noastreatunci strádania pusri spre a le realiza va aduce mai repede aIon indeplinire. Dactt insá evolutia ar tinde ciltre o indreptareprotivoicil scopurilor noastre, vom izbuti cel pulin a intárziapoate momentul mortei ion, ceeace incil este inca un ciistig4.

3 Mai jos capitolul : Daco-Rornanii in munli.' Vezi studiul nostru L'Inconscient dans l'Histoire" In Vances el tra-

man: de l'Acaclémie des sciences morales el polifiques, Paris, 1906, reprodus 5iroinilne5te In Analele Acaclemiei rotnane, 1907.

INTRODUCFRE 19

CARTEA I.

ISTORIA VECHEFORMAREA NATIONALITATEI ROMANE

din timpurile cele mai vechi pan& la navAlirea Ungurilor513 in. de Hr.-900 d. Hr.

CAPUL I

TIMPURILE ANTE-ROMANE513 in. de Hr. 106 d. Hr.

SCITII SI AGA,TIRSII

1. TOPOGRAFIA SCITILOR

Popoarele Seitiei. In vremile cele mai vechi despre cariistoria ne-a lasat vreo pomenire, Prile cari aleatuiesc patria li-bera' sau inca subjugata a Romanilor, erau adapostul mai mult orpopoare, pe radäcina carora acum adtmc ingropata, s'au altoitpe rand toate acole elemente din ale carora introlocare se urzipoporul roman.

Panà in vremile mai noue cAnd s'au desvoltat studiile pre-istorice, tirile asupra acestor vremuri de mult apuse se culegeaudin singurul izvor direct asupra lor, din parintele istoriei, nemuri-torul Herodot. Acuma irisa arätàrile lui pot fi Indepliniteindrep tate prin interpretarea ramasitelor lasate de limpurilepreistorice dela Dunarea de jos si din imprejurimi.

Cu toate acestea, aratarile lui Herodot, nu raman mai putinde pret, cAnd ne dam sarna de iubirea de adevar a marelui istoricelin si de silinLele lui de a culege stirile ce le da, prin el insus,pe cat Ii sta prin putinLa, sau din spusele locuitorilor asupra re-giunilor pe cari nu le vazuse cu ocl1ii. Unde asemenea mijlocede informalle lipsesc lui Herodot, el are totdeauna grima de a daaratarile lui ca nesigure. Asà, intr'un Huid vorbeste el de un mare

1 Vezi studiul nostru Herodot in raport cu istoria noastril" in C011-

vorbiri literare, VIII, 1875, p. 465 i unn.

24 ISTORIA ROMÀNILOR

vas de aramg din rara Exampea pe care el insu§i 1-ar fi vgzut,pe când aiurea el scrie &A nu se ,tie nimic pozitiv asupra tgrilora§ezate dincolo de acest riu §i. nu cunosc pe nimeni care sg'm fivorbit de ele dupg propria'i vedere" 2.

Herodot a vizitat i ora§ele Traciei. El spune de mai multeori : Am auzit dela Grecii ce locuiesc pe tärmurile Helespontului

ale Pontului Euxin", sau : Mai spun Tracii cg peste Duntire".Tot ant de putin va fi calgtorit el in lguntrul Traciei precum §iacel al Scitiei 8.

Scitia dupg Herodot, este o regiune foarte intinsg, din carenumai o micä parte cade pe -Wile ocupate astgzi de Româniidin stänga Dunärei. Ea cuprindeà. §i. o mare parte din Rusiameridionalg, mgrginindu-se spre rgsgrit prin fluviul Tanais (Do-nul), care o despgrtià de Sauromati 4. Spre miazgzi se mgrginegcu Palus-Maeotides (Marea de Azow) in care Tanaisul se varsg,apoi cu Pontul Euxin päng la Dungre, treceà la gurile acestuifluviu §i pe dreapLa lui, cuprinzänd Dobrogea de asnzi, care invechime purtà, Ong pe timpul Romanilor, numele de ScitiaMinord 5. Astfel Herodot ne spune ca Tracia ce se tine de Pon-tul Euxin, este innaintea Scitiei care nu incepe decgt in puntulunde se sfär§e§te golful dependent de Tracia, §i cg. deci Istrultrece prin Scitia pentru a merge in mare" 6. A§à dar marginealiare Scitia §i Tracia pela gurile Dungrei nu este determminande Herodot prin cursul fluviului, ci prin o afundAturg. a MgreiNegre, un golf, dela care inainLe incepe Scitia, iar gurile fluviuluitree prin aceastd tard, nu o mgrginesc. In privinta celorlalte li-mite ale Scitiei, Herodot ne spune cá : spre apus, dela Istru insus, se mgrgine§te Scitia inniu de Care Agatir§i, apoi de CareNeuri, mai apoi de Androlagi, in sfär§it de Melanchleni 7. In sprenord deci (dela Istru in sus) incepänd dela apus §i mergänd Inspre rgsgrit, marginile Scitiei sunt argtate, nu prin accidentegeografice, ci prin locuintele altor popoare. Pentru a Igmurideci 'And unde se intinda. Scitia, este de trebuinn a se determinApozitia geograficg a acestor neamuri.

Cel inniu din ele care ar mgrgini Scitia din spre nordar aveä tot °data' a§ezarea cea mai apusang, sunt Agatir§ii. De-spre ei ne spune Herodot aiurea cá sunt n4te oameni cu port rg-sfritat i foarte de aur purntori 8; Aceastg descriere a poporuluiAgatii*lor ne dá mijlocul de a honri regiunea ocupan de ei.Imbel§ugarea aurului la acest popor §i deci luxul hainelor sale

2 Herodot, IV, 7, 8, 16.Idem, V, 10.

4 Idem, IV, 21.Ammianus Mareellinus, XXVII, 4. 12-13. Nolitia Dignitatum in par-

tibus Orienlis, p. 11 si 134.Herodot, IV, 99.

SCULL §1 AGAVE/pi 25

provenià din bogatele mine de aur ale Transilvaniei, exploatatedupd cat se vede incd depe atunci, §i cari in vremile vechi eraude o productie mult mai mare decAt astäzi. Tot acolo transpuneo altd ardtare a lui Herodot tara .Agatir§ilor. El spune anumevorbind de mai multe riuri ale Scitiei : Acestea sunt riurile ceizvoresc chiar din Scitia, cari mdresc fluviul ; riul Maris insti,ie§ind din tara Agati§tilor, deasemenea se une§te cu Istrul".Ldsand pentru un momnet la oparte de terminarea riului Marisanume cu ce riu de astdzi corespunde, observdm nurnai opozitiace o face Herodot tare riurile ce isvoresc din Scitia §i acel Marisce iesd din tara Agatirsilor. Scitia fijad artitatd de Herodot cao tarà de tot 'Amid 9, urmeazd ea ea se intindeà, in partea eiapusand, cdtre nord, pand in Carpati ; prin urmare riurile auto-gene ale Scitiei vor fi acelea ce isvordse pe laturea exterioard,sudicä. a Carpatilor : riul Maris insä, ce curge din tara Agatir§ilor,vat rebui sd izvorascd de pe laturea aceea a Carpatilor ce nu se atin-gea Cu Scilia, prin urmare depe cea nordicd, din Transilvania.

Pe cât timp incd popoarele nu sunt constituite in State,limitele intre diversele ginti sunt de obiceiu acele naturale, mdri§i munti mai cu seamd, §i aceasta cu ata mai mult cuí un strat dinpoporul scit erà nomad. Odatti ce Herodot ne aratd cti acest poporse intindai in Rusia meridionald §i Moldova de astdzi, deasemeneain regiunile dela gurile Dundrei Cdtre Marea Neagrä, nu avem niciun temeiu a ne opri la vreun pullet oarecare depe intinsul §esal Munteniei ; toatd regiunea pland a acestei tdri cel putin pând.la Oltul cel cu malurde rApoase, trebuià sd fi fost cutreeratd dehoardele Scitilor cu turmele §i carele lor. Precum când turndmapd pe o suprafatd pland §i lipsitd de ridicAturi, lichidul se intindeIn toate indreptdrile §i o acopere, astfel §i toiurle de popoarenomade, cAnd le vedem ardtate ca ocuptInd o parte din un §essau podi§, putem spune cu sigurantd cà intreaga regiune a acelui§es sau podi§ este tara lor, in sensul adicd cd este cutreeratd de ele.

Din a§ezarea Agatir§ilor in cetatea Transilvaniei se explicdcum de ei singuri se puturä." opune Scitilor, cand ace§tia, urmtiritide Darius, vroird rdsbune asupra popoarelor incunjurdtoareMelanchlenii, Androfagii, Neurii §i Agatir§ii, cari nu voiserä ale dà ajutor contra marelui impArat. Melanchlenii, Androfagii§i Neurii suferird pustiirile Scitilor ; singuri Agarti§tii puturä sdse impotriveascd, cum ne spune Herodot 10,§i aceastä irnpotrivirele fu cu putintd numai din pricina muntilor ce'i aptirà.

Mai avem o indicatie cuí Agatir§ii trebuiau sä" locuiascddeparte de Dundre, in faptul cà popoarele din Tracia, depe malul

7 Idem, IV, 100.Idem, IV, 104. Asupra Intelesul cuvilntului Ex46,cecot vezi Hasdeu,

Isl. crilicei, p. 189. El nu ar Isennma moi ci mai curand luxuo5i.9 Herodot, IV, 47.1° Idem, IV, 125.

ISTORIA ROMANILOR

drepL al fluviului, aveau despre niste imprejuräri, pe cari le vomvedeà cä se referà la tara Aga tirsilor, id ei foarte confuze. Ele spuneau

: Dincolo de Istru pärnemtul e cuprins de albine cari impie-decil pe oameni de a innainn in catea .lor". Vom vedeA cä Aga-tirsii cultivan albinele, i Tracii, auzincl despre tara aceea in-cleprirtan unde erau albine, scornirà inchipuirea cä -tara dincolode Duntire erà asa de plinä de albine, Incât impiedecau pe oameniIn drumul lor. Tot astfel spuneau Scitii cri la marginea tärei lorcAtre nord-räsririt nu este cu putinn a pritrunde mai departe,nici a vedeà cevA din cauza nenumäratei multime de pene ceprin vrizduh", sboarà ceeace Herodot el insust exlpicri prin o ves-nicä si deasä ninsoare. Precum Sciii nu pot pätrunde mai sprenord din cauza penelor, asa i Tracii din caliza albinelor. In am-bele cazuri, aceeasi transformare extraorclinarä a unui fapt real,provenitri din cauza indepärtärei si a relatiilor nesigure si rare.Despre Sigini cari locuiau in Banat leingä Dunäre, Tracii

spunä lui Herodot relatii adevärate 11. ; iar despre Agatirsi nu,pentru cà erait despärti ti de ei prin toa tä lätimea Munteniei.

Din toate cele spuse s'a demonstrat indestul cri Scitia seîutindeà inspre parLea ei cea mai apusaiiä, critre nord, pemä laCarpatii Munteniei i cä dincolo de acesti munti, in Transilvaniade astäzi, locuid poporul Agatirsilor 12,

Dupà Agatirsi, Herodot numeste, ca al doilea popor märgi-nas al Scitilor, pe acel al Neurilor. Despre acesta spune hindicà träià dupri obiceiurile scitice, prin urmare cä era pästornomad ; Neurii apoi sunt din acei ai crifor tal-A a fost devastande Darius, duid acesta urmäreii pe Sciiti13,. douä semne depecari putem recunoaste cà locuiau o regiune mai piada' care, fiindmai spre räsilrit de Agatirsi si la nordul Scitiei, nu poate fi chitan'decAt in partea Moldovei numin tara de sus si pAriii pe la is-voarele Nistrului, pe unde spune Heroclot cä se márgineet Neu-ricla cii Scitia

Dupà Neuri veneau Androfagii (mtincálori de -oameni)Melanchlenii (cei cu haina neacTrä) ai cäror locuhrti trebuiau srifie mai in spre nord-ost, critre obâriile Niprului, .5i. mai cätre

se märginea Scitia cu deosebite popoare, asupra crirorarelatiile lui Herodot sunt din ce in ce mai fabuloase.

Din aceste Flotare date de Herodot ca alcätuind marginileScitiei, se vede cri o parte din ea, impreunä ea intreaga regiunelocuin de Agatirsi, cuprindeà Orne in cari mai nrziu s'a desvoltatviata

1.1 Ideal, IV,12 Hasdeu 1st cril., p. 189, sustine funi niel un euvant eil Agatirçii lo-

cuiau zona submuntean5 a l'arel Romaneçti".Herodot, IV, 105. 125.

14 Idem, IV. 51.

SCITII §I AGATIR§II 27

Riurile Seitiei. Afarg de popoarele Scilriei, Herodot nevorbeste si de riurile ce curgeau prin ea. Lucru dcstul de straniu,cg el nu vorbeste de munti. Regiunea Scitiei este pentru el unses plan, fgrrt vreo rAdicgturg insemnatg. Acest caracter generalal tgrei se vede cg Il stgpâneste pe Herodot in toate locurile unclevorbeste de ea; la mun-ti nici pare a se Ouch. Dupg ctIt se vedeel nu a fost informat despre existenta unor asemenea si mai alesnu de acea a muntilor apuseni, Carpatii. Dacg ne vom amintiinsg cä Herodot s'a oprit mai mult la gura Boristenului, de unclesi-a cules notitele sale, atunci nu ne vom mird cà existenta aceslormurrti nu i-a fost impgrtgsitg. Ea erà necunoscutg sau foartepulin cunoscutg i Scitilor de lângg mare, care se aflau in asa deinsemnatg indepgrtare de dânsii. Sá ne amintim cà Neurii Ii de-spgrteau de acesti muati i cg dupg Neuri erà pentru Sciti sfAr-situl lumii. Cel mult vor fi cunoscut ei muntii cei dela sudulTransilvaniei pe unde le vor fi iesit Agatirsii inainte spre intgm-pinare ; dar o atingere mai strânsg cu acesti munti nu aveau.Poate cà Scitii depe lângg Dungre sg fi stiut mai multe despremuntii ce le mgrgineau tara spre nord ; dar nu dela acestia seinformase Herodot, i pentru acele timpuri trebuie sg tinem seamgde inceata i greaua strrtmutare a kleilor. Mai este de observatcg Scitii au in genere mult mai bung cunostintg despre cele cese petreceau la rgsäritul si la nordul lor, cleat despre cele delaapus. Astfel ei insirg un numgr insemnat de pgturi de popoarelocuind spre rgsgrit i nord, si marginile lumei sunt pentru ei in-teacolo foarte indeptirtate, pe când inspre apus ele incep indatgdupg Neun i Agatirsi. Apoi chiar povestile ce le spun despre.tgrile nordice au un grad de adevär. Astfel penele cele multece umpleau aerul ; apoi povestirea despre oamenii ce dormiausase luni. in care vedem un rgsunet despre noptile cele lungiale polurilor. Cauza acestei mai de aproape cunostinti cu nor-dul provine, dupg cât credem, din relatiile comerciale ce leaveau cu aceleregiuni, mai ales din comertul cu blgni. Toate acesteimprejurgri pot sg explice indestul cum se face de Carpa tii nusunt pomeniti in Herodot 15.

bespre riuri istoricul grec ne vorbeste dimpotrivg" indestuldepe larg. El aminteste pe Iângrt altele ce sunt mai cunoscuteIstrul (Dungrea) si Tirasul (Nistrul), si pe cAtiva afluienti aiIstrului, cad trebuie sg ne ocupe mai de aproape, ca unii cecurg prin làrile noastre.

Locul cel mai important din istoricul grec privitor la cursu-riie de al:a la Sciti este urmgtorul : Scitia procura Istrului cinciriuri : unul pe ca're Scitii Il numesc Porata iar Grecii Piretus,

Herodot, IV, 25. Hasdeu, 1st, crit., p. 206 207 crede cá Herodotconfundä Carpatii cu Hemul, drept acelas sir de munti. °liar dacilar fi asà, Carpatii Men n'ar fi fost cunoscuti in chip lilinurit lui Herodot.

28 ISTORIA ROMASILOR

altul Tiarantos i Araros si Naparis i Ordessos. Cel dintAiu numitdintre aceste riuri e mare si curgAnd spre rAsArit îi uneste apelecu Istrul, iar al doilea numit Tiarantos mai In partea apusanAsi mai mic; Araros Ins5. i Naparis si Ordessos, curgAnd printreacestea, se varAs in DunA're" 16

In Porata al Scitilor sau Piretus al Grecilor recunoastemnumele de astAzi al riului ce desparte Romania de Bararabia,Prutul. Consoanele p, r, t au fost toate pAsLrate i numai cAtvocalele au suferit o schimbare fireascA, intunecAndu-se in u,din sunetele mai mult deschise ale unei limbi mai apropiatede originile limbilor arice. Etimologia acestui mime se aflAradicala sascritA peir, zendic pere, greceste Tripaw a trece, deuncle indianul pcira-mal, persicul peret-pod, elenicul 7c6po-drum,germanul furt-pAr'Au. La Constantin Porfyrogenitul, impAratulConstan tinopolei care face cAtre 952 o descriere a administratieiimperiului bizantin pentru invAtAtura fiului sAu, se intAlnesteforma contras6 Bpofitoc 17.

Tiarantos al lui Herodot nu este altceva decAt Siretul.Acest riu mai are, In alte fAntAni istorice, urmAtoarele numiriIn Ptolemeu lzpácso,; cii spiritul aspru ; In Ammianus MarcellinusGerasus, iar in Constan Lin Porfyrogenitul forma ce o are si astAZEpi-co; 18. Din modul deosebit cum îi aud numele reproduccei trei geografi mai vechi, until cu t, celalalt cu spiritul asprusi al treilea cu g, putem inferA 19 c5." consoana initialà avea un su-net cam nedeterminat, care se va fi apropiat si de s ce apare inConstantin Porphyrogenitul si se pAstreazil i astAzi. Derivatiaacestui nume trebuie dar cAtatrt mai curAnd in o radicalA lincepä-toare cu s decAt In una incepAtoare cu t. El îi trage originea dinraclicala sanscritA sru a curge, de uncle sraboanti-fluviu. Tiarantosal lui Herodot nu este deci decAt Sar-antus, de uncle prin supri-marea nasalii se naste Sar-al, prototipul direct al Siretului nos-trii" 29.

Dac6 însä Piretus i Tiarantos stint Prirtul i Siretul, undesil gAsim atunci celelalte trei riuri cari curgAnd printre acestea"s'A se verse In DunAre, de oarece Intre Siret i Prut nu se aflA altafluient al marelui fluviu? Pe de altil parte printre acele treiriuri arAtate de Herodot ca intermediare intre Piretus i Tia-rantos se aflA enumArat i Ordessos, al cArui nume aduce asù de

" Ibidern, 48. c`O p.viTprog yeìç ¶(71VtocqLiv 11.ipitos p.iTe4S Itoet np6Sfreibv VOLY.OLVOklia Tip" Icrcpy T.%) 5Stor 45 Si Seírcepe4 Xexi$eig Ttocpxv,* apbc

iorcipyiç re p.akov iihootov. b Si St .Apapòç ce. xalFi iNátaapt; Rat á '0,oalaok St&picot) Tot:rums 16wcs.g ixf3AXooatv iç Tbv latpoio.

" Constantin Porphyrogenitul. De administratione imperii, Bonn p. 171.Comp. Hasdeu, Ist crit. p. 183.

" Ptol., III, 8. Am. Marcel., XVII, 13. Porphyr., Ibidem." Asupra deosebirei inferentei de inductie, yezi a noastrà Théorie de

l'Histoire, Paris, 1908, p. 465." Hasdeu. Isl, crit.. p. 185.

SCITII I AGATIRkIll 29

bine Cu acel al Argesului. Dar atunci cum s'ar puteà impäcàtärile lui Herodot cu asezarea i cursul riurilor noasire ? Argesulsà se verse in Dunke intre Prut i Siret I 21.

Noi credem cä Herodot a fost räu informat sau a intelesgresit lämuririle ce i s'au dat asupra cursului riurilor Scitiei ; &Adeste de observat cà, pentru tirile geografice adunate dupei relafii,trebuie pus ca principiu de critick cà partea cea mai siguràin asemenea relatii este numele geografic, iar partea cea maiputin sigurä pozifia elementului : riu, munte sau -tarrt, ai cäruinume e pomenit.

Inteadevär numele e ceva simplu, o formä de sunet, carese fixeazä in memorie si se repetä prin graiu ; din con Irá tetermi-narea unei pozitii este cevA foarte anevoios. E usor de a lineAminte eä un riu se numeste Bistrita ; E mult mai greu insä a stisi a expune de unde isvoräste, incotro curge, in ce se varsä i alteimprejuräri.

Prin urmare cu Loatà indicatia gresità a lui Herodot asupracursului räurilor Scitiei, noi credem cá Pirettis al lui Herodoteste Prutul, Tiarantos Siretul i poate i Ordessos, Argesul.

Herodot mai aminteste insä inteun alt loc, reprodusmai sus, un al patrulea riu al Scitiei, pe Maris. El zice anumesi riul Maris, iesind din tara Agatirsilor, se amestecä cu Istrul" 22.

E probabil cä Herodot intelege aici prin Maris, Oltulnu IVIuresul. Faptul singur ca Muresul se varsä in Tisa i nu inDunäre, ca Maris al lui Herodot, nu ar puteà fi un temeiu, pentrua nu identifica aceste douä riuri, ale ckor nume sunt asa de apro-piate, intru cal se puteà foarte usor luà Muresul ca riu principal

Tisa numai ca un afluient al ski. Herodot insä dä pe Marisca pe un afluient tributar al Dunkei ce ie,5ia din tara AgatirOlor,dar trecea prin acea a Scifilor. Muresul insä curgänd In totalitateasa dincolo de Carpati, in o tarà ce nu mai erà Scitia, ne vinegreu a crede CA' sä se fi raportat cällitorului elin numele unuiriu ata de indepärtat i sä nu se fi atribuit acest nume Oltuluicare si el iesià tot din tara Agatirsilor, dar curgeà inteadevärprin Scitia pentru a se arunch. in Dunäre. Ckre acest argumenthotäritor se mai adaogA i urmätorul text din Strabon : Semai varsä in Dunäre, trecând prin tara Getilor, i riul Maris,

Hasdeu, ¡si. criL, p. 183, urmand pe istoricul rus Nadiezdin, pro-pune o traducere nouil a frasei cha aaoo oktov anume prin mijloci-rea acestora", Incat Naparis, Araros i Ordessos ar deveni alluenfii Siretu-lui : Moldova, Bistrita, Suceava, etc. Dar mai Intli nici un alt loe din Hero-dot nu invoeste o asemenea traducere; apoi Herodot spune cà prin mijlo-cirea acestora adicil a amandurora, Siretului si Prutului, s'ar vArsa acele treiriuri In Dunilre, si Prutul n'are nici un afluent vrednic de insemnat. Vezi si

Gr. Tocilescu, Dacia innainie de Romani, 1880, p. 48" Herodot. IV, 49 : (t'Ex Ii 'ATaMpour, 1116.ptç Irotocp.k picar, aty.p.isy sTv.t.

T41 lazpipz.

pe care Romanii transportara toate cele de trebuinta pentrurazboiu" 23. Tara Getilor nu s'a intins insa nici odata in regiuneaMuresului sau a Tisei, ci a fost totdeauna in Valahia, hick, siIn Strabon avem aceeas indicatie ea riul Maris ar fi insemnândOltul. Apoi vom vedea mai jos, la expunerea expeditiilor luiTraian, cá acesta niciodatä n'a atins malurile Muresului, cia doua a lui calcare a Dacilor, a intrat in tara lor prin valeaOltului, incât aceasta imprejurare confirma si mai mult parereadi Maris al lui Strabon, i deci i acel al lui Herodot, este Oltul 24._

Maris este numai cdt o derivare scitica a radacinei aricemar-apa de unde sanscritul mara, celticul mor, goticul marei,latinul mare, slavicul mare, litvanul mares, si prin cari se explianiste termeni ca Marmara, Marna, Marsala, riusor i oras inSicilia, Mara, pdrau in Maramures. Maris insemna deci in limbasci tied* tot ateita casi apa, riu. Prin urmare desi nu se poate iden-tified Marisul lui Herodot cu Mure§ul de astazi, se poate admitecu siguranta ea daca 011,1.11, care mai tArziu îi schimba numele,se numià pe atunci tot Maris, cu atAt mai mult acest nume deNfaris trebuid sa se fi aplicat, in generalitatea lui de a insemndapa curgatoare, si la Mures care pastreaza acest nume pdnilastäzi, Matt avem o dovada indirectä ch. i Muresul de astazi senumit't pe timpurile Scirtilor tot Maris. Nu numai atdta : pentru aexplica numele Maramureplui suntem nevoiti a admite ed. siTisa, in prelungirea ei superioarä dela värsarea Muresului in ea,purtà pe atunci tot numele generic de Maris-Mureq, care dupli-ficându-se cu celalalt riusor din acea tara, Mara ce si astazipoartä acel nume, dadii nastere numelui tarei udata de ambeleaceste douà cursuri de apa 26.

Analiza idrografiei Scitiei dupa Herodot ne-au aratat deciea trei nume de riuri : Prulul, Siretul i Muroul, ha probabilchiar si un al patrulea Argesul, isi au origina lor inca depe timpulcând salbaticile oarde ale Scitiei locuinu pe marginile lor. Dupaaproape doua mii cinci sute de ani, Românii pastreaza inca de-numirile vechi ale acestor patru cursuri de apa, o continuitate

" Strabon, VII, 13 : 'Pet ;i: F.c.? ocitibv (reTcipd) Meiptaoç notccap.6::, eZç ^:61+

AavoúPtov, ji Tòcç rcapaxeoliq ilvez6pgov oi Pcotiziot Ter; 7C pòg..c6v no),Eliov»." Aceste ne par argumentele hotrirâtoare in chestie si nu acele invo-

cate de Hasdeu (in parte dupil Nadiezdin) 1st, cril., p. 185 si urm. Tocilescu,Dacia in. de Romani, p. 46, nota 94, combate, insA färS drept, pilrerea in sineintemeiatd a lui Hasdeu.

25 D. Onciul, in studiul s5u asupra lui ,,Drago s si Bogdan" publicatIn Convorbiri ¿iterare, XVIII, p. 304, crede ca numele Maramuresului ar fiprovenit din faptul cui cursul superior al Tisei s'ar fi numit maree Mures in opo-zitie, Cu Muresul celalt, cel mic. Mihaly, Diplome maramurwne, p. 2-3, crede.cui acest nume vine dela Maramure, cu un a intercalat Noi credem cui expli-catia numelui din cele douft riuri ale tiirei esteide preferat

30 ISTORIA ROMINILOR

in traditia localà care nu se poate explicit decAt prin o continui-Late a poporatiei ce au locuit in preajma acestor riuri, pe candla alte ape mull mai mari, precum Tirasul, Tanaisul, Boristenele,numele s'a schimbat cu totul, impreunil cu elementele etnice cese oglindiau in valurile lor.

2. POPORATIA IIA5TINA.5i A SEITILOR.

Sei nomazi. Dupri descrierea lui HerocioL, Scitii pro-pinzii erau invederat nomazi. Neavand nici orase, nici sale,nici zidiri, i cantil fiind singura lor locuinth, transportandu'sicasa lor ori unde le place, ne nutrindu-se nicioclatil din producteleplugului ci ntunai din turmele lor, cum sil nu fie ei neinvinsi sipentru a zice astfel neg'äsiti? Toate aceste foloase le trag si delatara lor cea planà, i mai grisesc si in fluviile ce o percurg mij-loace de apilrare. Suprafata teritoriului cu totul sesil e imbel-sugatil in Wisuni si izvoare, iar fluviile i riurile stint asa de nu-meroase cum sunt in Egipt simplele canaluri- 26.

Aceeas stare socialti a poporului scit reiesil si din povestirealui Herodot, asupra expeditiei lui Darius I regele Persilorcontra Scitilor, Mcutil de el in anul 513 inainte de Hristos.

Depe timpul regelui med Ciaxares, sub care Scitii stint aril-tati ca nrivrilind in imparrttia Mezilor, in strtpanireLimp de 28 de ani, ei urmau regulat incursiile lor in bogateleState ale Aziei. Imperiul Mezilor Lùnd rilsturnat de acel al Persilor,al 3-lea impàrat de dupà Cyrus, Darius I Histaspes, se hotrträstesà" pedepseascrt vesnicele incursii ale Scitilor prin o expeditiefricutil chiar in tara acestora. Fiind însà cui drumul prin Aziacritre tara Scitilor era 'That de greutrtti, Darius se hol'fir4Le a'iatacit prin Europa si trece Eiosforul tracic pe un pod de vaseconstruit de arhitectul Mandrocles din Samos 27. Elinii din AziaMinoarrt, care urmau pe regele pers in expeditia lui, fiindinnainte, pe Marea Neagrri, spre a intra in Dun'Are si a asterne unpod si peste acest fluviu, ceca ce si Mcmii in puntul uncle ea seimparte in mai multe bra!e, 28, deci prin apropiere de Tulcea,Da-rius trece cu armata lui in Seitia, atingemd sudul Basarabiei.actuale.

Scitii trimiserrt la Wale popoarele invecinate : Agatirsii,Neurii, Androlagii, Melanchlenii, Gelonii, Budinii si alte multe

le imbiar'ä la unire contra dusmanului comun. unele din po-poare frtgilduirrt ajutorul cerut ; altele, mustreind pe Sciti, pent ru

" Herodol, IV. 46, 47." Idem, IV, 87." ¡ítem, IV, 89.

bCITil I AcATin§11 31

32 ISTORIA BOMANILOR

cà ei, prin pradaciunile lor in Persia, aträsese ra razbunarearegelui, refuzara a luà parte la luptä. Scitii se hotarira a tuncia se retrage innauntrul tarei si a pustil totul in calea lor, astu-pand fântânele arzand fânetele. Darius urmareste in zadarpe Sciti panà in tara Budinilor, uncle dà foc unui oras de lemaparasit de locuitori, i, ajungand pe marginile fluviului Oarus,(Wolga ?), pune sa se zideasca aici opt forturi la o indepärtareunulde aliul de cate 60 de stadii, din cari se vedeau Inca ruine pe timpullui Herodot. Darius, vazand cii nu poate da de Sciti, se pregatea&A se intoarcä Indarat, cand primi dela ei o stranie solie. Un trimisscit remise regelui o pasare, un chitcan, o broascà i cinci sageti,ca ordinul de a le lasà fara' a-i da nici o explicare. Mândrul regeal Persiei talcui aceasta solie dupa dorinta inimei lui, anume ca,Scitii Ii supuneau lui parnântul (chitcanul), apa (broasca), vazdu-hul (pasarea) i armele lor. Un servitor insa de ai lui Darius,Gobrias, care cunostea limba simbolica a Scitilor, diidù acesteisolii o cu totul alta interpretare, anume ca : ,daca schimbandu-viIn pasari nu yeti scripa prin vazduh, sau prefacandu-va in chit-cani nu va yeti Vail sub pamânt, sau devenind broaste nu vetisari in balti, loviti de aceste sageti nu va yeti mai intoarce in-napoi. 29 Scitii Insa pe de alta parte stiind armata lui Dariusslabita prin lipsa proviziilor, propun elenilor ce ramaseseraspre paza podului strice i, lrtsand pe Darius inchis in Scitia,sä redobandeasca libertatea lor. Tiranii insa din orasele AzieiMinoare, cari îi mairtineau autoritatea asupra poporului elinnumai cat prin sprijinul Persilor, nu asculta de aceste propuneri,

marele imparat, prinzand limba de cele ce se uneltiau la spatelelui, se grabeste a trece Istrul i apoi Helespontul in Azia innapoi 30.Aceasta expeditie se intamplase pe la inceputul secolului al VI-lea,513 innainte de Hristos.

Din toata aceasta descriere a lui Herodot rezulta ca'erau popoare cu totul barbare, nomade, i deci In stadiul celdintaiu al culturei. Crântene scene se petreceau pe atunci sub ace-las cer care inveseleste astäzi câmpiile noastre i acelas soare,aceleas stele luminau adeseaori jertfe omenesti fäcute amor zeimonstruosi. Astazi s'au schimbat lucrurile cu totul, si un poporasezat se trudeste spre civilizatia ce inlocuieste pe bogatele'iogoare. Nici o legatura nu pare a mai uni pe Românul de astäzicu vechiul barbar scit, cu toate acestea, nu stau lucrurile astfel ;ca sub acest strat ratacitor al Scitilor, stapanii pe cari mai alesîi au in vedere descrierile lui Herodot, trgiau i alte semirrtiide acelas neam si de aceeas fire cu Scitii i carora deci li se potaplica multe din spusele istoricului elin. Aceste semintii erau insriasezate i statornice, si ele au putut deci transmite neamurilor ur-

" Idem, IV, 132.Idem, IV, p. 118 145.

SCITII I AGATIR§II 33

m'Atoare ce i-au inlocuit pe pamântul Scitiei elemente din viatascitica, aà cà in firea de astazi a poporului roman s'a putut in-filtrà §i picaturi din sangele intaiului strat de popoare pe caris-a innaltat nationalitatea româna, §i in sufletul ei pot Inca rasunaacordurile sälbatice ce incântau odata pe strabunii Sciti.

Seitii aezati. Cel din-Wu popor a§ezat, de fire sciticä,erau Agatir§ii aratati ca locuind la nodrul Carpatilor Munteniei,In Transilvania de astazi. Cä Agatir§ii nu puteau fi nomazi,se vede intaiu de pe exploatarea aurului, indeletnicire care, fiecà era pusa in lucrare prin culegerea acestui metal din riuri,fie CA erà scos din mine, nevoià numai decat o a§ezare statornica.Apoi am vazut cà Herodot ne mai da Inca' o aratare desprestabilitatea acestui popor, volo uncle spune ea departe de Dunarepeste Carpati ar fi foarte multe albine, ceeace am vazut ca nu sepoate raporta decat la tara Agatir§ilor. Asupra cultivarei albi-nelor de care aceastä ramura a poporului scit pe care naturatärei ocupate o silise sa apuce mai curand pe calea culturei, maiposedäm inca o notitä de mult pret culeasa de Elian, naturalistce traià in secolul al IV-lea dupä Hristos, din un autor grec,contimporan sau cu putin posterior lui Herodot. Asupra fantâneisale spune Elian, cà ar merità cea mai deplina incredere, caciel ar fi cunoscut lucrurile din propria-i experientä §i nu dupänesigure pove§ti, ca Herodot". Acest scriitor atat de bine informatasupra Scitiei, iata ce spune despre cultura albinelor : La Sciti,frigul e nesuparacios pentru albine, Meat ei intrebuinteaza numiere strainä, ci localä, ba o §i expoartä, vanzand faguri Mizi-lor" '1. Cu toate cà izvorul lui Elian vorbe§te de Sciti indeob§te,este invederat CA cultura albinelor nu puteà sa existe la parteanomada a acelui popor, la Scitii propriu zi§i ; ea trebuià sa .seafle la ramura asezata a acestui neam, la Agatir§ii din Transil-vania. Este indestul de curios fata cu aceasta imprejurare,marca districtului celui mai apusean a foastei Valahii, acel alMehedintilor, sä fie o albing, §i ca. mierea §i ceara sa fi fost intoate timpurile productia, pentru a zice astfel de capitenie, atärilor române 32 Si aici am aveà o continuitate a indeletnicirilor

" Aelianus, De natura animalium rec. Herscher, Paris, 1858, H, 7, p. 37:ap.eXiTraç ExtA18a5 eivat anaieLv TE TOD xp600ç Gab* xa1 p.ivtoç %al rcurpetaxeLvsic Muaok xopgovrag ExtS6aq oòx 69.yei6v 9.coty, OA& akrrevig p.ikt xat xripiaiiTtx6pLa». Ap. Hasdeu, Isl. cril., p. 198.

AstAzi apicultura e In puna decklere. Nu erà tot astfel In veacul alXVIII-lea. Peyssonnel, Sur le comnierce de la Mer Noire, 1787, II, p. 185, spuneLa cire est le plus considérable article de commerce de sortie de Walaqu:eelle est de belle qualité et la quantité en est immense". Raicevici, Osserva-zioni intorno la Valachia, Moldavia, 1788, p. 87 spune de asemenea, una dellepiu pregevoli e riche produzioni delle due provincie sono le api perche la cerache danno è senza dubbio la piu bella e ricercata di tutta l'Europa ; la quail-tità 6 considerable".

A. D. XenopoI. latoria Romanilor. Vol. I. 3

34 ISTORIA ROMANILOR

economice intre locuitorii cei mai vechi ai Daciei i acei de astazi,precum am gasit mai sus continuitatea cea izbitoare in denumirilegeografice, ambele imprejurari cari denota o statornicie a stra-tului dela care am mostenit aceste elemente.

Agatirsii insa dupa cat se vede cultivau i viia i cunosteaudeci fàrà indoiala si cultura pamântului. Herodot ne spuneanume cä Scitii aveau obiceiul de a bea vin curat si se spuneaIn Elada cä deaceea innebunise regele Spartei, Cleomen, fiindcadeprinsese acest obiceiu scitic. Elinii aveau o zicatoare obisnuita,ce se intrebuintà atunci când Se cered de baut vin curat : toarnaca la Sciti" 33. Scitii insa nomazi cari traiau din laptele iepelor

aveau ca bautura spirtoasa una pregatita din lapte, nu pu-teau sä aiba vinul ca bautura obisnuitä, i Herodot ne spune chiarea' vinul se intrebuinta la Sciti numai la ceremonii 34. Deaceea sun-tem de parere cà i aceasta notita trebuie raportatä la Agatirsi.

Tot despre acestia. adauga Herodot ca au femeile in comunsi cá acest amestec stabilind hare toti indivizii o fralie si o inru-dire dela olalta, ei traesc inteo deplina unire, fara geloziifara ura.

Aristotel insfarsit ne spune ca Agatirsii puneau legile lorin versuri si le invatau pe de rost cântându-le 35.

Herodot ne mai dä inca stiri i asupra altor elemente et-nice de prin Scitia, cari dupa aratarile lui nu mai pot sä se rapoartela triburi nomade ci numai la de acelea asezate.

El spune buna oara ca dela Boristene innainte locuescCalipizii cari sunt cu deosebire cà ei seamäna gransi se nutresc cu el ; apoi vine alt popor, Alazonii. Ei manâncaceapa, usturpiu, linte i meiu. Dupa Calipizi vin Scitii plugaricari cultiva' graul, nu pentru hrana lor ci pentru a'l vinde. Scitiicultivatori ocupa o regiune de adAncime de trei zile catre rasaritsi de 11 &are nord. Dupa dânii, dincolo de fluviul Panticapeu,se intind Scitii nomazi" 36.

Herodot mai spune inca cum Scitii nomazi, faspinsi dinAzia de Masageti, ar fi trecut in Europa asupra Cimerienilorpe cari i-ar fi supus, luandu-i in stapânire. Legenda spune cà dupao Iupta intre douà partide, acea a supunerei i acea a parasireiOrd., aceasta din urma iesind invinatoare, Masagetii ar fi pa-rasa tara lor, lasand-o pustie in mâinile Scitilor. Cà aceasta depeurma aratare a lui Herodot trebuie primita numai cu restrangere,se vede depe aceea cä el insus spune, cum, pe timpul lui, mai exi-stau in Scitia ora.e cimeriene ca Portmeia i Cimeria, i ea' o

33 Hero dot, IV.34 Idem, IV, 66-70.35 Aristotel, Problemata, XIX, 28.36 Idem, IV, 17, 18.

°

':Ed11,,,..&yr

-*

`S.E*,

944waif' .4142i c

. 400g,PT

Herodot, IV, 11,7.12.

SCITII I AGATIR*Il

parte din tail mai pAstrase numele de Cimeria 37, iar o strain-toare de lang4 Pontul-Euxin purtA pânil tArziu numele de Bos-

.

,trer

414 :=sal;r *b.;

"

.tareii;

- - /

gterro'IT--"--%:-. l' 1

_.;kt

,41; iiii i-:._ ___:-

forul Cimeric (stramtoarea de Perecop Intre Marea de Azov §iMarea NeagrA).

I;

Din aceast6 antare a lui Herodot, unin cu a§ezarea net6-gàduin a Agatir§ilor, se vede a. in Scitia locuiau dou6 feluri depopoare, snpânitori nomazi §i suph§i a§ezall cum erau Cimerieniicei cu ora§e, Agatir§ii cei cu albine, vii §i mine de aur §i Elino-Scitii §i Scitii cultivatori cari lucran pämântul.

Scitii agricultori §i Elino-Scitii trebuie sä" fi fost de aceea§fire cu Scitii nomazi, de oarece sunt insemnati cu acela§ nume.Asupra Cimerienilor de§i nu putem da date etnice, totu§i ei para fi fost de rasA aricà", de oare ce in geneza bibliei, Gomer, numeidentic Cu al Cimerienilor, este antat ca fiul lui Iafet 38.

Cercenrile preistorice care au insà neajunsul de a nu pre-cizà. nimic, §i de a l'a'sà toate faptele descoperite de ele plutindIn generalinti nedefinite, tau confirmà p6rerea cà tniau inScitia §i popoare a§ezate dela cari au nmas statiuni preistoricecari indicà traiul lor .legat de localinti.

Intre statiile cercetate in Europa sud-rils'Ariteanà, cum suntacelea din România, Serbia, Bulgaria, Tesalia, spre sud, apoimai spre nord, Basarabia, Galitia, Rusia apusanA §i Ungaria,se constan o inrudire in destul de rostin a tuturor nrn'a'§itelorOsite in ele.

LAsand la oparte uneltele de cremene sau de al M. piatndin epoca neoliticA, cari unelte nu pot sluji la nici o determinareetnicA, de oarece sunt atscute din nevoi identice omene§ti §i audeci o form6 asemAnàtoare la toate ppopoarele ne vom ocupànumai de acele nmrt§iti in care o diferentiare etnic6 se poate ivi,anume unde in obiectul folositor intervine un element esteticreflex al gandirei deosebit coloran dup'á nationalinti. Astfel suntobiectele de ceramicA, mai ales cea vieírgan §i pictan, offiria inprivinta formei vaselor §i sculptura inccpsátornicA a idolilorde. lut.

RAmA§itele unor astfel de obiecte gàsite in statiile nrilor,amintite din regiunea carpato-balcanic6 au un caracter de ase-mAnare foarte rostit. Prin ceramica lor pican ca §i prin formele§i technica vaselor, statiile dela Petreni Cucuteni, Scipenitz,Horodnica, Priesterhugel, Turda, spre apus pAn'ä in Moravia,spre sud pAn6 la Marea Egee, stau in o definitL unitate de culturr33.Pe de altà parte este interesant de constatat c6 idolul egean de-vine din ce in ce mai sporadic pe m6surà ce ne indepàrnm de li-toralul mediteranean, lipsind cu totul in Europa apusanA §i nor-

3 Biblia, Genesa, X, 2, 3.3, Andriqescu, Contribuliuni la Dacia innainie de Romani. TezA de

Doctorat, Facultatea de litere din Iai, 1912, p. 88-89.

36 ISTORIA ROMINILOR

dicä pe când in statiile din regiunea carpato-balcanicä el se in-tAlneste In numär insemnat 40

Aceste pretioase inidcäri ne dovedesc MCA pe lângä asezareaacestor popoare i identitatea civilizatiei lor i deci, pentru aceletimpuri, si a rasei lor.

Rasa seitilor. Din care rasä fäceau parte neamurilescitice ?

Vestitul medic elin Hipocrat ne-a läsat o descriere a tipuluiscitic in cuvintele urmä'toarc : Corpurile lor sunt mari i greoaie,membrele groase i flexibile, päntecele atArnAtor ; au numaiscurt si se asearnänà foarte mult unii cu a4ii din cauzä cA suntgrasi i cärnosi. Femeile nu se pot doesebi de bärbati, capulin incovoiat, pieptul lor e turtit, fata rosie 41.

Desi prin unele trgsäturi aceastä descriere i-ar apropià derasa mongolä, precum scurtimea pärului, i asemAnarea intre bär-bati i femei, totusi caracteristica läsatà de Hipocrat nu e indestulde precisä pentru a determinA felul rasei Scii1or, ca apartinândcelei mongole. Lipseste mai ales un punt esne-tial care OA indoialäar fi trebuit sä loviaseä pe medicul elin, daCä. 1-ar fi vAzut, anumenasul turtit, ochii i sprâncenele oblice, lucru de care el nu facenici o amintire. Apio rasa mongolä e de obiceiu slabä si nu arepAntecele atärnat. Fenomenele de aceastä naturtt pe cari le in-fätiseazä rasa chinezä, sunt datorite ingräsärei prin intrebuintareaopiului. Herodot deosebeste anume pe Sciti de un popor ce arlocui care muntii Urali, tocmai prin faptul c6 acest popor ar aveànasul turtit, dovadà cä Scitii nu-1 aveau in aceastä formä 42.

Cercetarea resturilor din bimba sciticä, oricAt de putine arfi ele, ne va dovedi intr'un chip invederat cä Scitii indcobsteerau un popor de rasä aria. 43.

Herodot spune c6 in Scitia s'ar aflà adeseori oameni lo-viti de släbiciune care ar ajunge sà semene foarte mult Cu femeile

" Déchelette, Manuel d'archeologie celtique el gallo-romaine, citat deAndriesescu, I. c., p. 97. Volumul uries al def. Neculai Densusianu, Dacia pre-istoricd, 1912, cu toata exagerata recomandare a Doctorului C. Istrati, con--tine numai o Ingramadire de date traditionale, fabule, povesti, ì poezii popo-rane, TAM nici o bazä serioas4 istoricä : Teoria autorului cà Dacii ar fi inchegatIntaia civilizatie a omenirei, aratà ea avem aface cu un product al sovinismuluisi nu cu unul al stiintei.

" De aere, aqua el locis, Ed. Kiihn, p. 558.42 Herodot, IV, 23.42 UrmAnt in demonstrarea limbisticA cercetArile rknase definitive In

aceastd privintà ale lui Mullenhoff, Über Sprache und Herkunft der PontichenSkythen", In Monalsberichten der konigl. preuss. Akademie, August, 1866. Comp.Tocilescu, Dacia In. Romani, pag. 119 si urm. Aducem insA numai etimologiiiesigure, nu si acele controversate.

BCITII I AGATIRBLI 37

38 1STORIA ROMINILOR

§i. cari s'ar numi Enarei, 'EVdpESC 44. Aceastä vorb6, explicafdde Herodot prin &vp6yuvo i de Hipocrat prin civavapfec in-seamn6 nebarbätesc. Etimologia cuvântului se aflá in limba zen-died" : nar bkbat i negativul, e, a privativ latin, care inseamdd ne.

Scitii dAdeau, dupà Herodot, Amazoanelor numele de Oior-pata, din cauz6 c'd ele ucideau pe copiii de parte Mrbneased cese n6§teau la ele 45. Herodot el insu§i explic6 acest cuvânt prinucignor de tarbati, c'd.'ci in limba seitic'd cuvântul olor ar insemndbsdrbat §i pata, a ucide. Oior nu este decat sanscritul vira, latinulvir, gotigul vair, litvanul Wyras, celticul gwr-b6rbat ; iarà pataeste sanscritul bad, elenicul TCCCTi10.1.0, latinul battuere, slaviculbiti-a bate, a ucide.

Un topor de aram6 cu dou'd ascuti§uri se numià in limbasciticà Sagara, EOGyáptv 46. Acest cuvânt st6 foarte aproape delatimul securis.

Scifii fiind un popor de arca§i numele lor îi Ose§te expli-care in germanicul Schütze-arca, §i o dnalogie in latinul scutum.

Am raportat mai sus etimologiile numelor de riuri, PorataTiarantus, pe cari le-am gäsit tot in limbile arice. La acestea

mai este de adaos numele scitic al Palusului-Maeotid, dat de Pli-niu in cuvântul Temarunda, care cuprinde silaba aric'd mar, pecare am gàsit-o eft' insamn6 apà", la numele riului Maris 47.

Inscriptiile pontice 48 coirtin mai multe nume proprii sci-tice, ale edror etimologie se reaflä iarài numai in limbile arice

'Apacbtr,; dela vechiul pers arsaka, zendic arshan, bkbat.InaSix/x dela zendicul cpadha, armatsd.Toaccixlc dela zendicul rapaka, bucurie.Ociccp8c1qc, dela persicul vardanus, nume propriu ; sanscri t

vardh, a creste.PcgadcrwaoG, duruitor cu tràsura ; dela zendicul rakha, trà-

sued i ghaosha, ureche ; scr. ghosha, sgomot.'Al9.io4 dela zendicul atyas, cgáret, scr. atya, cal de aler-

gare.XoSaivoq dela zendicul hu-dama, bun6 lege.Xop6ex&oc dela zendicul hu-roadha, bunà tale.Kgoupo; dela zenicul qa-pra, prin sine tare.lio;aroç dela zendicul qa-zaya, prin sine armat.

" Herodot, IV, 67 si I, 105. Aceastà infirmitate se gilseste i astázidestul de rAspandità la Nogal. Julius Klaproth, Voyage au Caucase pendant leannées 1807 et 1808 c. XVI. Comparà a aceluiasi : Histoire primitive des peu-pies de l'Asie, St. Petersbourg, 1802, p. 175.

" Horodot, IV, 110." Herodot, L 215: aKal ToC6TaL Te aixp.ocpópot, ancipec; vopgowce5 txsLv." Plinius, Hist. nal., VI, 20: Maeotim Scythae Temarundam vocant,

quo significant matrem marls"." Boeckh, Corpus inscriptionum graecarum, Berolini 1824-62 II, Comp.

Tocilescu, Dacia In. de Romani, p. 126.

Naßezi;o; dela zidnicul navaza, näscut.Bca6pczanog de la zendicul Baivar-acpa, care are 10.000 de cai.EatciarrN dela zendicul sat-acpa, cel ce are 100 de cai.Bopccart6xotpoc dela zendicul vara bun, acpa cal si kavan

,cunoscätor, adecà cunoscnori de cai buni.Câteva alte cuvinte i nume prezintä o etimolgoie mai putin

sigurà ; dar tot in limbile arice si mai ales in zendieä îi gäsescanalogiile cele mai apropiate ; astfel sunt :

Numele zeitätilor : 'Arum, pämäntul ; comparg latinul ops.OF-coo-15po;, Apollo, comparä zendicul çura, tare, maiestos ;

ser. sourya, soare.ITarcrato;, Jupiter ; comp. vechiul persic bab, babai, noul

persic baba, bab, zeul cel mare si a tot puternic.Numele proprii'Aptarcei,a7K, .ErcapyarcEMIK ; comp. zendicul paeca, formä, figurg.liccpcadacct 48, cei mai superiori dintre Sciti ; cei regali ;

comp. zendicul parad/iota, cei mai supremi.Aceastä analizä a cuvintelor celor ce prezintä etimologiile

cele mai necontestate, dovedeste inteun chip invederat cä Scitiise tineau mai aproape de rasa iranicà i ea' eran deci i ei o vitädin marea familie aricà. Färä indoialà cä rämäsitele limbei lordatând din timpuri foarte vechi, cAnd incà poate nu se diferen--tiaserä incà bine deosebitele limbi ce se desfäcurà pe rând dintulpina aricA, se pot usor gäsi asemänäri i in alte limbi din acestgrup ceeace intäreste faptul eft' limba pe care o vorbeau Scitiiaveà caracterul aric, dovedit prin toate rämäsitele limbei pästratedela Sciti.

CAt despre Agatirsi, resturile limbei lor sunt aproape nube.Cele cAteva nume proprii ce ni le-an pästrat Herodot ne aratä insäo asemänare cu numele scitice. Astfel numele etnic al Agatirsilor'Ayz'tpioç seamänä Cu '18avatípero; numele unui rege scit ; Ercocpya--Treift: este numele unui rege scit si al unui agatirs, i aceeasfinalä se regäseste la numele unui alt rege scit, AeLCUCEra% 4°.

Mai trebuie amintitä hied i legenda sciticä care fAceà cacele trei popoare principale ale Scitiei sä se tragä din trei fratiAgatiros, Gelon i Scites 5°.

Prima päturä de popoare care istoriseste se adevereste afi existat prin Dacia sunt niste neamuri de rasä aricä.

CAteva arätäri din autorii vechi ar indreptà incà o precizarechiar a subrasei arice.de care se tineau popoarele Scitiei. AnumeHerodot spune despre Agatirsi ca in celelalte moravurile lor arfi indestul de asemänàtoare cu acelea ale Tracilor 51, iar *tefan

" Herodot, IV." Herodot, IV." Idem. IV, 9, 10." Herodot, IV. 104.

BCITII I AGATIMIE 39

40 ISTORIA ROMINILOR

din Bizant aratä c5. Agatir§ii ar fi numele elin al poporului, pecand ei singuri iar nurni Trausi, nume dat de Herodot §i. unui po-por din Tracia 52 Aceastä apropiere intre Agatir§i §i. dintre Sciticu Tracii prime§te o putrnicA confirmare prin cercefärile preisto-rice de oarece ele constatà eft' poporatia care a locuit in epocaneolitied regiunea carpato-balcanieä erà de rasa aceea pe careo Osim in peninsula Balcanului unde a fost totdeauna a§ezatà§i unde a lAsat §i astäzi ca reprezentant direct al ei pe poporul al-banez adeeä rasa tracieä.

Ca rezultat istoric sigur, cu toatà putinnatea §i nepreci-zarea izvoarelor existente, putem spune c'ä cel dintAiu stratde popoare pe care s'a a§ternut nationalitatea românà, a fostni§te popoare de ras6 aricà din subimp'ärtirea trac6 a acestei rase.

52 Idem IV, Stefan din Bizant ap. Toeileseu, Dacia tnainie de Romani,p. 147, nota 8, vezi §i Herodot, V, 4.

II

GETII I DA CII

1. MEZARILE GETILOR I ALE DACILOR.

Geto-Dacii la sudul. Dunarei. Pe când Scitii ocupan re-giunile dela Dunäre in sus, in jos de acest fluviu se intinded dupàHerodot, tara Tracilor care se märginid din spre nord cu cursullui pânä la un loc, apoi cu o linie ce plecd dela un punct al flu-viului pänä la golful din Marea Neagrä, care insemnd limita Tra-ciei de regiunea scitic6 1. Natia Tracilor este arätatà de istoriculelin ca loarte numeroasà, cea mai mare din natiile existente,dupà Indieni, care, daeà ar fi sub domnia unuia dintre ei, ar fineinvinsä §i mai tare cleat toate popoarele. Aceasta insä le estefoarte greu, ba chiar peste putintd ; deaceea sunt slabi. Ei au multe§i varii denumiri, dupà deosebirea regiunilor : dar acelea§ mora-vuri §i asezäminte se ggsesc la toti, afarà de Geti, de Trausi §ide aceia ce locuiesc deasupra Crestonienilor" 2. Dintre toatepopoarele Traciei, ne spune tot Herodot, Getii furä singuriicari se incearcà sä se impotriveaseä regelui Darius, când acestatrecii in Eurpoa ; dar el Ii intälni in regiunea dintre Hemus §iIstru §i Ii spuse. Getii dupg cat se vede, vroiau sä indreptäteasedreputatia de care se bucurau la popoarele de ginta lor, de a fi ceimai nobili §i mai virtuo§i dintre Traci" 3.

Dupä märturisirea lui Herodot, Getii impreunä cu toticeilalti Traci s'ar fi intins in timpurle sale in peninsula balcaniedpanä la Dunäre. Aceea§ arAtare este intäritä §i de alte izvoaretot a-at de vrednice de credinfä. Astfel Tucidide (471-400 In.Hr.), in Istoria räzboiului Peloponezului, ne spune CO : Sitalces,plecând din Tara Odrisilor, ridied mai intaiu pe Traci din munteleHemus §i Rodop peste care domnià el, panä la marea Pontului

Herodot, IV, 99.2 Idem V, 3.

Idem IV, 93.

Euxin §i la Helenspont ; apoi pe Getii de dincolo de Hemusprecum §i alte natii cari locuiau mai ales dincoace de Istru (pentrunoi dincolo), läng6 Pontul Euxin. Ace§tia sunt Getii §i alte po-poare vecine cu ace§tia, cari au acela§ nume §i toti trag cu arculdepe cai" 4. Dio Cassius (155-229 d. Hr.) aratä deasemeneaIn yechime Mysii §i cu Getii locuiau in toatä acea regiune carese a§terne intre Hemus §i Istru" 5. Filip al II-lea regele Mace-doniei (359-336) in Hr.), intränd in luptä cu regele Odrisilor,un putrenic popor trac din acele timpuri, cäutä alianta poporuluiget §i luà pe Medopa fiica regelui get Cotelas in cäsätorie 8. Peatunci se intinded puterea Getilor §i pe läng6 gurile Dunäreistäpânind coloniile grece§ti, Tomi §i Odessos (Vara) 1.

Getii cucerind Dobrogea din care respinserà pe Sciti, tre-curà in curând §i pe malul nordic al Dunärei §i'§i intinserä domniaasupra câmpiei muntene. Geii erau anume pe atunci un poporpe jumätate nomad, cäci Herodot spune indeob§te despre Tracic6 ei priyesc ca cea mai mare onoare a nu muncì ; a arà pä-mântul este pentru ei tot ce poate fi mai injositor §i a Wäl dinpradä socot ei cä este indeletnicirea cea mai nobilä" 8 Asemeneaidei insä trebuiau cu atät mai mult sä fi fost impärtà§ite de ceimai nobili §i mai virtuo§i dintre Traci". Se vede deci cA Getii,de§i poate cuno§teau agricultura, o practicau putin §i träiau capopoare nomade, mai mult din prädäciunile vecinilor. Intärirearegatului macedonean, ne mai invoind Getilor, nepedepsiti,prädalnicele lor incursii ciltre sud, erà firesc lucru ca ei sä cauteo despägubire in o intindere cätre nord, unde câmpia munteanä,numai rar stràbätutä de oardele nomade ale Scitilor, a§teptàliberà §i färä stäpän lätirea puterii getice.

Aceste imprejuräri explic6 cum se face cä, indatà dupg.moartea lui Filip al II-lea, gäsim centrul puterei Getilor, nu maimult ca pänä atunci, in sudul Dunräei, ci la nordul acestui fluviu.Astfel la urcarea lui Alexandru cel Mare in tronul Macedoniei,Getii, urmând exemplul Elinilor §i crezänd cä au aface cu un co-pilandru, r'äpäd mai multe expeditii, in provinciile 1VIacedonieiAlexandru, dupä ce innàbu§i inceputurile de räscoalà ce se ur-ziserà in Grecia impotriva lui, i§i indreptä armele impotrivapoarelor Traciei. In luna lui Maiu 335 el pleacä din Amfipolistrece prin pasurile muntelui Hemus §i atacä pe Tribali cari fugsub regele lor Sirmus in insula Peuce dintre gurile Dunärii. Ale-xandru dupä ce atacä Mr% izbändà insula cu ajutorul unor coräbiice veniau din Bizant, trece Istrul pe malul stäng pentru a lovi pe

Trecerea lui este acoperità de umbrele noptii §i adäpostitä

Thucydides, H, 96.5 Dio Cassius, LI, 27.

Athenaeus, XIII, 5, Comp. Jordanes, De Rebus geticis, cap. X.Iordanes, cap. X.Herodot, V, 6.

42 1STORIA ROMINILOR

Gnu kn DACJI 41

pe malul getic de uo intins lan de grau cu spicele innalte. Getiisuprinsi, sunt MAO i fugariti pana la un ora § al lor de lemncare este luat si ars de Alexandru. Regele macedonean insä,neavand de scop a urmari pe Geti mai innäuntrul tärei lor, se in-toarce incärcat de präzi pe malul drept al Dunarii, primeste osta-tici dela toti regii traci si curand dupa aceea, plecand in Azia im-potriva Persilor, mai multe corpuri de Traci 0 de Tribali sporesc

armata expeditfonara 9.Aceasta povestire a bine informatului Arrianus ne aratä

intaiu ea, pe timpurile lui Alexandru cel Mare, Getii se aflau cugreul poporului lor pe malul nordic, al Dunärei ; cà ei incepuseràa se dedà aici la lucrarea pamantului i chiar la construirea deorase, deocamdata de lemn precum face in totdeauna un popor

stadiul sail de trecere dela viata nomadä la cea asezatä.Murind Alexandru ce! Mare, luptele ce urmarä intre generalii

sai, pentru impartirea vastului sau imperiu, inlesnira popoarelortracice redobandirea neatarnarei lor. In 301 ajungand competi-torii la o impacare, i lui Lizimac cazandu'i ca parte Azia-Mica70 Tracia, el se apuca indata de supus aceasta de pe urma regiune,ccea ce izbuteste a face dupa mai multe lupte cu noroc. Fiindca,dupä cat se vede, sprijinul cel mai puternic al impotrivireiTracilor, le veneà dela Getii dela nordul Dunerei, Lizimac se ho-taraste a infranà si pe acestia. Trimitand pe un fiu al salt in con-tra regelui get, acesta Il prinde si il elibereazä numai cat inschimb pentru o sora a lui, fiica lui Lizimac, pe care regele o ieain casatorie.

Dupa cativa ani izbucneste iar razboiul intre DromiheteLizimac. Acesta trece insusi Dunarea ; dar pateste mai rau

decat Darius, caci armata lui constransa prin foame, e nevoitasa se dee prinsä. Totusi ginerile nu trateaza ,rau pe socrul sau,si se zice cä i-ar fi dat un mare °spatIn orasul Helis, la care s'arfi servit Macedonenilor bucatele cele mai alese in vase pretioase,iar alaturea mâncau Getii fierturi ordinare in vase de lemn.Intreband dupä aceea Dromihete pe Lizimac care din cele douàprânzuri Ii placuse mai bine, acela al Macedonenilor din caregustase, sau acela al Getilor pe care vazuse, i raspunzandu-iLizimac cà acela al Macedonenilor, Dromihete 1-ar fi intampinatatunci cu dojana, cà de ce cauta sà cuceriasca o Ora care hrä-neste asà de räu pe locuitorii ei" 10?

Desi Getii se aflä dupa acest rastimp locuind ambele ma-luri ale Istrului", cum spune Strabon si Cassius, totus centrul degreutate al Statului lor se strämutase fara indoiala la nordulfluviului, dupà cum märturisesc tocmai tot acei scriitori. AsaStrabon ne spune cà laturea Germaniei care vine dincolo de

9 Arrianus, Anabasis, I. 1-4. Ct. si Straho VII, 3, § 8.10 Diodorus Siculus, XXI, 12, §, S.

44 ISTORIA ROMANILOR

Elba, o tin inteuna Suevii ; dupà ei incepe regiunea Getilor,care se intinde spre sud Oda' la fluviul Istru" ; cä din acesteregiuni de dincolo de Istru (pentru noi de dincoace) dela Geti,Aelius Catus ar fi strämutat 50.000 de oameni in Tracia. Totel aratä cá fluviul Maris se aruncA in Dunäre trecând prin tara"Getilor" ; deasemenea aratä si Dio Cassius care insä, dupä cumvom vedeä, amestecä pe Geti cu Dacii.

La aceastä strämutare tot mai deplinä. a Getilor la nordulDunärei pare a fi contribuit i nävälirea Celtilor depe coaseteleorientale ale Märei Adriatice, in peninsula Balcanului, intämplatäpe la 280 in. de Hr. Mai intälnim tot la nordul Dudärei pe regeleGeltilor Oroles care luptà impotriva poporului german al Ba-starnilor 12.

Dacä insä Getii puseserà temelia unui stat tracic la nordulDunärei, acel popor care îi &kW caracteul säu definitiv dusela o desvoltare de putere neasteptatä, fu acel al Dacilor.

Dacii. Ei apar mai tärziu in istorie cleat Getii. In co-media aticä, dupà cum ne spune Strabon, numele de Dac seintälneste sub forma Davus, ca apelativ pentru sclavi, impreunäcu acela de Geta, ceeace lasä a intrevedeä cá robii Grecilor serecrutau cu deosebire din aceste popoare, si se explicä prin obi-ceiul Tracilor, amintit de Herodot, de a vinde pe copiii lor lanegutitorii sträini cari îi duceau afarà din tärile lor" 13. Dineämäsitele comediei atice ce ni s'au pästrat se constatä cä, petimpul lui Menandru (342-290 in. de Hr. asemenea apelativeerau in intrebuintare 14. Ca popor insä Dacii sunt pomeniti, dupäcAt se pare, pentru intäia oarä de geograful Strabon. Acest scrii-tor, care aminteste si el existenta Getilor pe malul nordic alDunärei, stabileste urmätoarea deosebire intre Geti i DaciGetii sunt aceia ce se inclinä care Pont si räskit ; Dacii aceiace vin cältre Germania si izvoarele Istrului. Partea superioaräa fluviului care stä atre izvoarele lui, pädä la cataracte (Portilede Fier) se numeste Danubiu, i trece mai ales pe lângä Daci ;partea inferioarà Oda' la Pont, de care sunt vecini Getii, senumeste Istru" 15.

Din aceastä arätare se vede cä Getii locuiau mai care Pont,dela cataracte in jos, prin urmare in Muntenia, poate i prinMoldova, dacà luäm in considerare numele de pustia Getilor,dat de Strabon regiunei dintre Istru i Boristene 16. Dacii din

Strabo, VII, 3, §, 1, 10, 13." Iustinus, XXXII, 3." Strabo, VII, 3, §, 12. Herodot, V, 6" Fragmentele din vrenandru, din E6oXoç pentru numele Davus si din

Meas6p.svoç pentru Geta. Ed. Firmin Didot. Paris 1838, p. 19 si 31." Strabo, VII, 3 § 13." Strabo, VII, 3, § 14, rETCCIV ifyylp.(tx».

GETII DACII 45

contra trebuiau sg locuiascg mai in spre apus i anume In parteamuntoasg a tgrilor din stänga Istrului, dela cataracte in sus,deci prin Banat si Transilvania.

Aceeas indicatie generalg a locuintei Dacilor ne-o mai dàPlinius care aratg ea' câmpia i esurile sunt ocupate de Ia-

zigii Sarmap, muifii insä." i pgdurile pang la riul Patissus, deDacii cei alungati de Iazigi din câmpie" 17. Credem ea' acest locdin naturalistul roman a fost päng acuma rgu interpretat in sen-sul cä Dacii ar fi locuit la inceput mai cgtre apus, prin Panonia,de unde alungändu-i Iazigii ar fi ocupat muntii de lângg Tisa 18.Mai intálu Iagizii nu se constatà a fi locuit in aceste timpuriprin Panonia, ci tocmai in regiunea Nistrului. Aà Strabo ne spuneIgmurit cä regiunea intreagg care se asterne intre Istru i Bori-stene, in cea din-Wu parte a ei este pustia Getilor ; apoi incepTirigetii i dupet aceVia lazigii Sarmati, cari se mai numesc sibasilei adicg regesti" 19. Acesti Iazigi se strginutg dupg aceeacätre Nistru si Pont si, mai tärziu, tocmai pe timpul impgratilorromani, trec o parte din ei peste Carpatii moldoveneqti in Daciasi se aseazg aici sub numele de Iazigi Metanasti 20, locuind chiaratunci, cel mai departe spre apus, pang la Tisa. Prin urmare cums'ar puteä ca Iazigii sg fi respins pe Daci din câmpia Tisei cAtremurrtii Carpati, când se constatà cg ei singuri nu au locuit nicio-odatä in vecingtatea acestui riu din spre apus? Apoi Plinius spunelgmurit cà Dacii, alungati din câmpie de Iazigi, au ocupat muntiipang la Tisa. MunÇiii insg se aflg numai cAt in stänga acestui riudinspre Transilvania si nu pe dreapta lui,în Mezopotamia maghiargPrin urmare dacg Dacii ar fi locuit la inceput in câmpia &areDungre i Tisa, i ar fi fost respinsi de Iazigi In. munti, Pliniusar fi trebuit sä zieä cà ei ar fi ocupat regiunea dela Tisa Ong inmunti, pe când el zice 16murit ea' ei s'ar fi intins dela min*pang la Tisa.

Dacg dimpotrivg admitem sesul subcarptin ca locuintgmai veche a Dacilor, atunced ggsim o concordantg depling in-tre tirile lgsate de cei vechi asupra locuintelor Iazigilor si notitalui Plinius ; cAci Iazigii apropiindu-se de Carpartii moldovenesti,silesc pe Daci a ocpuà muntii i pgdurile pein'd in Tisa,adicäTransilvania si Banatul.

De unde veniserg Dacii la nordul Dungrei? Urmgtorul loedin Dio Cassius rgspunde la aceastg intrebare : Dacii insglocuiesc de ambele .pärti ale Istrului, dintre care acei ce sunt

" Plinius H. N. IV, 12 : Campos et plana Iazyges Sarmatae, montesvero et saltus pulsi ab his Dad ad Pathissum amnem tenent". Restul acestui loceste cu totul stricat si nu 1nf5tiseaz'd nici un Inteles.

18 Asa II Inteleg Rösler, Romanische Studien, Leipzig, 1871, p. 29. To-cilescu, Dacia fnainte de Romani, p. 150.

19 Strabo, VII, 3, § 17.a° Ptolemeu, I. 1 : decCoicç Mecxyclauctp.

46 ISTORIA ROMANILOR

de aceastä parte (dreaptà) a fluviului sunt vecini cu Tribali_§i apartin de prefectura Misienilor 0 se numesc Misi. Acei celocuiesc pe malul nordic al Dunclrei se numesc Dad, fie di se fifost Gdi sau Traci, dela acei Daci cari locuiau dindva ln Rodop" 21.

CA Dii lui Tucidid nu sunt cleat Dacii, dovede0e urm'ä-torul loe din Strabon care identificA aceste douà nume : credDacii au fost numiti Dai in vechime 29

Prin urmare Dacii ca i Getii ocupau in timpurile maivechi regiunile dela sudul Dunkei i anume : Getii câmpia (hareHemus i Istru, iar Dacii imprejurimile Rodopului. Astfel seexplicà cum de se af1à ambele nume de Davus i Geta ca apelativepentru sclavii Grecilor ; c6ci e mai de crezut Ca' Grecii îi cump'á-rau robii lor dela aceste popoare, inc4 depe când locuiau le sudulDun6rei, cleat ca ei sA'i fi adus pentru prima oarà din o regiunea§à de indep6rtafä ca cea de pestelDudäre.

Intru eAt se poate reconstitui dupsá ni§te notite atat deskace 0 in aparentä chiar contrazicsätoare §irul evenimentelorpetrecute in timpuri aà de indepArtate, credem ea' trebuie admisenumai decAt urm6toarele migratii ale Dacilor. Mai intAiu respin0de Macedoneni, ei trec DunArea impreurià cu Getii 0 se oprescIn câmpia munteadä. Venind aici peste Daci Iazigii, Dacii suntgrAmàditi in Transilvania, unde trecand apoi i Iazigii Metana0,Dacii sunt restrân0 tot mai spre apusul acestei täri§i in BanatulTemi§oarei.

Vom vedeà mai jos cà identitatea demonstratä a nationa-litátii gete 0 dace, ambele de ras6 tracái, cere 0 ea numai decAtaceastà origine a lor comunà la sudul Dungrei, un de am v5zutc. erà säT4luinta marei familii a Dacilor.

Fár6 indioalà eh' Agatir0i, pe cari i-am Vázut ca popoarea§ezate in Transilvania, vor fi fost supuse de Daci când ace§tia,alungati de Iazigi, ocuparà regiunea muntoas5. a Carpatilor,contopirea lor in sinul dávAlitorilor va fi fost cu atAt mai u§oaràCu cât nu'i despArtià vreo deosebire de neam.

21 Dio Cassius, LI, 22 : a01 Si &TC'êxsZvoc incot xiVriv'cut, ii:Te riTatTcvis etts xat Opeoteç, TOr) Aartiv.o5 Tivoug TO5 Ttv 21"0861.vriv iror, otwilaawrog;vTag».

22 Thucydides II, 96: (101 Atot xoaormitoet, Tip) To867r1p, oi 0.eicto1 oixoíiy-Te5#. CA Dii nu este decât o forma scurtata a numelui de Dad, vezi D. Can-temir lstoricul Moldo-Valahilor, ed. Tocilescu p. 72, unde aduce ca analogieeliminarea lui k din numele rpatypcol rpriot. Tot a0i spune §i telan din Bizant :01 Vow. obç xaXo5p.ev Aícoog.

NATIONALITATEA GETILOR RI A DACILOR 47

2. NATIONALITATEA GETILOR SI A DACILOR.

Getii §i Dacii erau douà ramuri ale aceluia§ popor, cAciStrabo spune cu sigurantà §i din propria lui experientà cä Getii§i cu Dacii vorbiau aceea§i limhe ; iar Justin aratà cà Daciisunt din sgmânta Getilor", §i Pliniu adaug5. cA acei Geti cari auinceput a locui in Dacia s'au numit §i Daci" 23. Deaceea am §ivà'zut, in locul raportat mai sus, c'ä Dio Cassius cuprinde subnumirea de Daci pe popoarele ce locuiau de ambele maluri aleIstrului, arsätând apoi c6 mai in special ar purta numele de Daciaceia ce locuiesc pe malul nordic al fluviului fie cA s'a" fi fost §iace§tia Geti sau Traci" 24. In acest loc vedem un deplin amestecintre Geti §i Daci, §i ambele popoare poartà amândouà denumiriledate §i unuia §i celuilalt din ele. Un alt loe tot din Cassius va ade-veri §i mai mult incà aceastà amestecare a numelor sub carierau cunoscute aceste popoare. ,,Ii numesc Daci, spune el, csacia§à se numesc ei in§ii §i cu acela§ nume sunt desemnati de Romani,de§i nu'mi este necunoscut cA ei sunt numiti Geti de unii dintreElini, nebàgând ei de seamä de spun bine sau rAu. Eu ins6 §tiucà Getii locuiesc dincolo de Hemus, lângd DunAre" 23 cu toateacestea in locul citat mai sus, Dio Cassius nume§te Daci pe lo-cuitorii depe ambele maluri ale Istrului, astfel ea' numirile de Geti§i de Daci sunt pentru el sinonime. Nu mai putin insemnat estefaptul cA pretutindeni Getii §i Dacii sunt ar6tati ca douà ramuriale aceluia§ neam precum de exemplu, in locul lui Strabon, undearat6 a§ezarea respectivä a acestor douä popoare, anume cà Getiiar locui mai srire gurile, iar Dacii care izvoarele Istrului 26.Acest geograf vorbe§te ins6 in dou6 locuri despre luptele luiBoerebiste cu Critasir regele Boilor §i cu Tauri§tii, §i spune in-tr'unul, c6 Boerebiste de naliune get ar fi sfärimat cu totul peBoi sub regele lor Cristasir", iar aiurea aratà cà Cristasir ar fifost b'atut de Daci, incât se vede aceea§ identificare a acestordouà popoare in mintea lui Strabon pe care am constatat-o chiaracuma la Dio Cassius 27.

Cu toate cA Dacii §i Getii au putut fi douà triburi deosebite,ele erau atAt de asemsänRoare, inat erau in de comun ameste-cate unul cu celalalt.

" Strabo, VII, 3, § 13 : e0p.6T1.:vroc S'elçtv o: Mixta TO4 rito:1.p .Iustin i Plinius adu§i de Gantemir, Hronicul citat, p. 70-71.

" Mai sus p. 4626 Dio Cassius, LXVII, 6." Mai sus, p. 44." Strabo, VII, 3, § 11: aBoiriaPiota, inrrip rivriç BoLoin Ital (Ovo

"typtivcos Tob; Int6 Kperacípip, xaì Tatipicacooc». Comp. VII, 5, § 2 oUrito: xinarco-41.1.-iicavrK Boyal; Tccopiaxooço.

48 ISTORIA ROMANILOR

Rasa Getilor si a Dacilor. Asupra acestei intreb6ri s'ausustinut teoriile cele mai deosebite : Germanii, dup'ä exemplullui Iacob Grimm, au sustinut cä Dacii i Getii ar fi de obärsiegermanä, intemeindu-se pentru a sprijini aceastä tezà, intäiupe pärerea gresitä c6 patria originarà a Dacilor ar fi fost Germa-nia 29, apoi pe confuzia cea intentionatà a scriitorului got, Jor-danes, care, in dorinta de a aflà pentru natia lui un inceput maisteálucit, considerà pe Geti ca Goti, de oarece numele lor se deo-sebiau prin o singurà vocalà unul de altul, i ieä istoria poporuluigetic, cum o gäseste expusA in pierduta scriere a lui Dio Cassius,Getica, drept obärsia i incepätura poporului gotic 29. Ce valoareinsà se poate pune numai pe o simplä asonantä a douà nurrie ?Daeä ar fi sà se purfä temeiu pe asemenea lucruri, ar trebuise gäseasc6 legäturi intre Danezi i Daci, deoarece gäsim adeseori,In cronicile veacului de Mijloc, pe poporul din Dania insemnatCu numele de Daci in loc de Dani ; deasemenea intre Lechiidin Armenia si Lechii poloni, intre repliávoc ai lui Herodot dinPersia si Germanii Europei, intre Venetii din Armorica (Bretagne),Venzii din Prusia si locuitorii Venetiei, i asä mai departe. Acea-stä teorie a germanismului popoarelor b'ästinase din vechea Daciea si fost Cu des'ävärsire pArAsitä in vremile mai noue

Slavitii In dorinta lor de a scormoni rädkinile rasei lor intimpurile cele mai vechi, pentru a adä'ogi astfel i dreptul istoricla predominarea numericä a neamului lor in pàrtile Europei eä-sAritene, se silesc a dovedi cä vechea poporatie a peninsulei bal-canice, Tracii i impreunä cu ei Getii si Dacii, ar fi fost de obarsieslavä. Ei invoacA mai ales in sprijinul pärerei lor elasticul tärâmal etimologiilor numelor proprii. Nu se poate Vágklui cä uneledin ele au, la prima vedere, oarecare aparentä de seriozitate, incatar puteä lesne

Vom analizà aici patru nume geografice cari vin mai alesIn sprijinul teoriei slaviste : Strumon un vechiu riu al Traciei careapare ined in Herodot (I, 64) si se regäseste in polonezul strumon-riu, garla'; Bilazora un oras in nordul Macedoniei, pomenit dePolyb (V, 57) si de Tit-Liviu (XXI, 26) pentru care se aduceetimologia slavonä: biela-zera=zorile albe. Uscudama, cetate a Be-

" Mai sus, p. 44." Titlul cartei lui Jordanes este : De Getarum sive Gothorum origine

et rebus gestis"." Pertz, Monumenta Germaniae I, p. 552, Chron. De gestis Normanno-

rum (secolul al X-lea) : Nortbmanni procedentes de Scanzia insula, quae North-wegia dicitur in qua habitant Gothi et Hunni atque Daci" ap. Tocilescu, Daciainainte de Romani, p. 156, nota 39.

3/ Aceasta teorie a gasa Irisa i Inainte de grimm sustnätori In Gér-mania. Asa, Inteo carte foarte rara: Das alte und neue teutsche Dacia, das istBeschreitmug des Landes Siebenbiirgen, Niirnberg 1666, (Bibl. Academiei, Co-lectia Sturza No. 1680), Sarmizagethusa este numitil Sarmiz Gothuza, §i DecebalDitschwaldt, p. 323).

NATIONALITATEA GETILOR §1. A DACILOR 49

silor langa Hemus in Tracia amintita de Eutropiu (VI, 10) §i deAmmianus Marcellinus (XIV, 11), a careia silabe ar corespundecu douà vorbe slavone : dama-casa §i uscu-stramt, §i Dierna sauTierna, riu§or din Dacia, nume pomenit de Ulpian In Digeste(L, 15, 1 " 8), de Ptolomeu (III, 8), de Tabula Peutingeriana§i. de alte izvoare. Acest cuvant n'ar fi altceva decat numele deapà atat de des intrebuintat la Slavoni : Cerna-(apa) neagra.

Asupra lui Strumon observärn cà radacina cuvantului srusau stru este arica §i inseama a curge. Aceasta radacina s'a pil-strat aproape la toate popoarele arice in forme mai mult sau maiputin pline : Aà la Latini avem forma ru in Rumon, numele celvechiu al Tibrului §i al Romei : Ruma din care forma veche,rarnasa in latina poporaa, se explica numele poporan al Roma-nilor-Rumâni ; la Greci avem po care insama a curge ; laGermani forma stru in Strom, fluviu, §i tot a§a §i la Slavi in formastrumon, riu. Strumon ar putea sluji de dovaa aproape tuturorraselor arice spre a revendica. pe Traci.

Cat despre Bilazora, aducem aminte intaiu observatiafacuta de mai multi autori, ca un nume a§à de poetic nu se potri-ve§te debe ca termin geografic. Nu se intalne§te pe toata supra-fata parnantului un al doilea nume geografic care sa coating' insine elemente cere§ti, ci toate sunt compuse numai din aceleculese pe pamânt. Ar fi deci mai mult decat extraordinar ca pentrusingura Bilazora sa se intalniasca o exceptie, §i singur numeleacestui ora § sa' fie rupt din ceruri, mai ales cand observamzorile nici nu sunt albe, ci ro§ii. O etimologie mult mai prozaicä,dar mai verosimila, este aceea care deriva acest cuvânt dinV elesura ce s'a schimbat in Bila-zora In ortografia celor vechi,§i. unde ura, are la Albanezi inseama punte, iar Veles va fi fostnumele propriu al localitatei 32.

Uscudama contine inteadevar pe dama care in slavone§tesub forma domu insama casa. Insa acela§ cuvânt se regase§tein forme aproape identice la toate popoarele arice : scr. damas,zend. damana, lat. domus, grec. 661.tog, celt. damh. Pentru ce säse pretindà oare ea dama a fost imprumutat anume dela Slavi§i nu dela celelalte popoare arice? Cat despre uscu, acest terminare deasemenea insemnarea de strimt §i in alte limbi arice §i prinurmare §i in cea tracica, comp. germanul eng.

Venim acuma la argumentul principal al teoriei slaviste,la Cerna. Aici avem oarecum etimologia data prin insu§i naturalucrului, intru cat apa la care se aplica aceastä denumire §i de acard nume e vorba in terminul nostru, are din pricina coloareidatorite patului prin care curge, o aparenta' inteadev'är neagra.Asupra acestui nume observam intaiu cà nici o fântana vechenu serie Cerna cu c initial, ci Ptolomeu Acipvcc, Tabula Peuting.

" Jirecek, Geschichle der Bulgaren, 1876, p. 70.

A. D. Xenopol. Iatoria RomAnilor. Vol. I. 4

50 ISTORIA ROMANILOR

Tierna, Ulpian in Digeste Zerna (Zernensium colonia), iar o in-scriptie descoperita la Mehadia, Tsierna 33. Este deci invideratca in limba dacg, sunetul initial al numelui se apropià mai multde z sau de I decAt de c, pe cand terminul negru este redat in toatedialectele slavice prin cern, ciarn, ciorn, aducand eu sunetul pecare'l are c inainte de e §i i. Limba tracicä, fiind si ea o ramurä alimbilor artice, nu ar trebui sä ne minuneze chiar daca' am gasiIn ea un cuvânt pe deplin identic cu unul al limbelor slave. Amväzut mai sus identitatea aproape perfectà in toate limbele aricea terminului care insemna casä si a celui ce vroià sa' zieä a curge.Deasemenea ce incheiere s'ar putea deduce din acel ce insamnafiica, si care in scr. se numeste duhitar, in greceste utp i ingermana Tochter? Toate aceste limbi, fiind iesite din o tulpinacomunä, trebuie sà infAtiseze intre ele asemänari cari adeseorisunt Surprinzätoare. Dar in cazul Cemei, desi avem o mare ase-mAnare, nu exista identitate, din cauza deosebirei sunetului ini-tial insemnatä mai sus. Pentru faptul ea sunetul initial al Dierneidace nu erà c ci mai curând z avem i alta dovada. Exista la Dacio planta npoSt6pvcc, (Elleborum nigrum), soiu de elebor cufoile negre 34. Aceastä planta' se numeste pAnä astäzi la poporulromân zdrn'd (Cu z), de unde terminul intrebuintat despre plante:a se zeirni adecà a deperi la umbeä. Este de observat ca' numelede zarnä se aplicA in româneste tocmai la aceeas plantä care purtàIn limba daca' pe acel de rcpoSc6pva, inck nu este de admis caRomanii sal fi imprumutat dela slavicul zerna, cu toatá formasa aproape identicä, pentruca la slavi zerna inseamnä bob saumazäre, si in acest caz cum s'ar explica cuvântul derivat a se zarni,a deperi la umbrä, in cazul când s'ar admite ca zas.rna româneascäsa' derive dela bobul slavon ? Din conträ,. dacA admitem origineadacä a cuvântului, care inseamnä negru, atunci avem explicareaterminului a se zarni, adecä a se intuneck si din cauza intune-csárei, a deperi. Cerna de astäzi curgAnd tocmai pe acolo pe undese afla vechea Dierna, este invederat ca' numele dac a fost slavizat,fiind ambele asà de apropiate.

Dacà insä aceste patru etimologii pierd, la o cercetare maide aproape, once putere doveditoare pentru slavismul Tracilor,ce sä zicem despre o sumä de alte etimologii, cari de cari mai fan-tastice ? Astfel sunt, bunä oarä Crovizii popor din Tracia ce nuar fi decAt Croatii slavoni ; Carpatii cari ar veni dela crapii-tare ;Cotensiia trib al Dacilor dela slavicul cdt-unghiu ; Timesul delarädäcina tim-ud ; Clepidava dela clepati-a suna ; Oroles numele

" Corpus inscriptionum latinarum, ed. Mommsen, Berolini III, 1, Nr.1568 pag. 925 Statio Tsierniensis". In tabula ceratà. Nr. 1. (C. I. L. III, 2),gAsim un magister collegii Jovis Cerneni". S'ar putea crede cA este un numederivat din Cerna i scris ca c. Jupiter Cernenus este Insil Jupiter Vdzdtorul deiscerno a vedea.

" Dioscrides, IV, c. 149, ap. Tocilescu, Dacia tnnainte de Romani, p. 210.

unui rege get dela oril-vultur ; Zamolxis, profetul get dela za-dupil§i mrukati-a intuneca 1 Cu asemenea etimologie s'ar ajunge incurand cum spune Miklosich, si el un Slav insA cuminte, a seslaviza si Mekka si Medina.

0 a treia ipotez6 ca" Daco-Getii ar fi Celti a fost sustinutädintre invatatii români de loan Maiorescu i Obedenaru, precumsi de mai multi Francezi dintre cari cel mai nou este d. de Rosny.Argumentul. principal al partizanilor acestei teorii este ea' Celtiiau rakit si prin orientul Europei, strAmutându-se pan6 in Aziaunde aleatuirà poporul Galatilor. Desi acest fapt este netägAduit,el nu este indesturator pentru a dovedi originea celtic6 a popoa-relor dela Dungre. Cel mult s'ar puted induce o inraurire celtieäasupra lor. Cat despre apropierile limbistice fäcute intre limbaRomanilor si acele celtice, ele sunt, daca' se poaté, Inc6 mai fan-tastice decat acelea ale teoriei slave. Asa se invoac6 buddoaraurmsato-arele analogii : Deva cu Devonshire din Anglia, Timisulcu Tamiza, Giurgiul cu Gergovia lui Caesar (de Bello gallico),Bucegii cu mons Vocetius din Tacitus (Germania), Galatii orasul.dela Dunare si poporul Galatilor din Azia, Desiu cu Desio dinLombardia, Clusiu cu Clusium din Etruria, Putna, numederat slay si de origine post-romana, cu Pidna, in fine Palancacu Palanqua numele unui deputat din camera spaniolà 1 35. Tot2.à de putin concludente sunt identitatile de schimbAri foneticece s'ar observa intre limbele celtice i limba roman5., precum deexemplu prefacerea lui c latin in p, quattuor-patru sau a lui f inh precum ferrum-hier, intru cat asemenea transform6ri se intal-nesc spre exemplu si in dialectele italice, precum acel sabin siacel oscic, cari nu sunt in nicio legatura cu limbile celtice 36.

Toate aceste incercari de a grupà pe poporul geto-dac inuna din cele trei mari rase ale Germanilor, Slavilornu au condus la nici un rezultat stiintific multämitor. Cauza ace-stei imprejurari trebuie cd'utata mai ales in faptul eui nu interesulcurat stiintific au Impins pe sustinnorii acestor teorii a le (IA

ci cui poate chiar MI% de voia lor, s'au amestecat in cer-cetarile lor i preooup6ri de altà natura : dorinta de a da rasei dincare faceau parte cercetätorii, intinderea cea mai mare. Asa In-vuitatii sustin originea slava a vechilor popoare dunkene ;acei germani sprijinesc pe acea german6 si in sfarsit acei francezi

" Aceasta de pe urma asemanare a fost facuta de B. Maniu, Studiiasupra scrierei profesorului Dr. J. Jung 1878, p. 89. Hasdeu sustine ca Daciiar fi fost un popor celto-trac, sprijinind aceasta Were pe etimologia unui singurnume de planta dac : Trponsao6Xa ! Originile pastoriei la Romani" in Columnalui Traian, 1874, p. 102. Comp. combaterea lui V. M. Burla in Cono. ¡iterare,XXII, 1888, p. 992, 5i XXIII, 1889, p. 44.

" Vezi mai pe larg discutia asupra nationalitatei Getilor i DacilorIn Van den Gheyn : Les populations danubiennes, &tides d'ethnographie comparéf,Bruxelles 1886, p. 135 51 urm.

NATIONALITATEA GRTILOR RI A DACILOR 51

52 ISTORIA ROMANILOR

In genere pe acea celticä. Noi credem cä adevärul stà aiureacä Geto-Dacii nu erau nici slavi, niel Germani, nici Celti, ci po-poare de rasä tracia grupä deosebità de popoare arice cari ocu-parä coltul sudic-räsäritean al Europei.

Geto-Dacii sunt Traci. Märturisirile unanime ale scrii-torilor vechi sunt sprijinul cel mai puternic al acestei päreri.Toti märturisesc inteun glas cá Geto-Dacii ar fi Traci. Amväzut pe Herodot cum claseazä pe Geti intre popoarele tracice,spunând despre ei cà ar fi cei mai nobili 0 mai virtuo§i din aceagintä. Menandru in un loe raportat de Stabon spune : TotiTracii 0 mai ales Getii, noi toti (aci dintein§ii mà mândrescmá trag i eu) ne abtinem dela cäsätorii", in care iarä0 se vedeatestarea unui scriitor contimporan cä Getii ar face parte dinmarele popor al Tracilor. Tucidid nume§te deasemenea Traci peDacii din muntele Rodop, 0 mai lämurit cleat tuti vorbe§teStrabon care, dupà ce spune cá. Dacii ar aveà o limbà comunä cuGetii, adaugä. eä i ace§tia ar vorbi aceea§ limb6 cu Tracii" 37.Fatä apoi cu amestecul adeseori nevoluntar pe care scriitoriicei vechi Il fac intre Geti §i. Daci §i intre aceste popoare 0 Traci,nu ne rämâne deckt a admite o deplinäi identitate de rasä a acestortrei ramuri de popoare. Mai este de observat cä toti scriitoriicontimpqrani cu existenta lor, le dau drept locuintä la inceput,regiunile din sudul Dunärei, patria netägkluità a intinsei rasetracice.

La aceea§ incheiere duce §i etimologia fluviului DunClreanume absolut particular Românilor in aceastä formä cu r. Acestfluviu purtà numele de Istru pânà in pärtile Moesiei unde i seschimbd numele de care pämânteni 0 se numed Danubiu : peromâne§te Dunäre. In limba strämo§easa a Tracilor Dund-reva sä zicä duator de nori-vecpeXocp6pog. Intru cât in limba al-banezA re inseamnä non i iar dano, dane inseamnä, in toate limbileindo-europene, a da a duce. Dunä-re insamnä tocmai purtätor denon, adecà redà in limba tracä intelesul de vecpEX6cpopoG. Avemdeci explicarea etimologic6 a numelui romarresc al Dunärei, inlimba albanez6 care este rämä§ita pästratä a unui dialect tracic 38.

Pe lângà acest argument de mare valoare, i märturisireaunor oameni de §tiintá care au cunoscut din propria lor experientäpopoarele de cari vorbesc, se mai pot aclAogi ateva consideratiilimbistice, cari de§i curgänd din un izvor foarte särac, de oareceatät limba Geto-Dacilor at 0 acea a Tracilor sunt aproape di-

" Strabon, VII, 3, § 10 : tt7CCApact3v rETcîiv 61101UITTOG Tok apecblv14youg».

" Hasdeu 1st. crit., p. 293; PapadopolCalimak, Duarea In literaturä§i In traditiuni" In An. acad. rom., II, tom. IV, p. 322, unde sunt citate i iz-voarele vechi.

NATIONALITATEA GETILOR §I A DACILOR 53

spkute, totu§ putinele lor rAm4iti invoesc ni§te apropien i multmai naturale decat acele ce sunt nevoiti sà'§i inchipuiaseä apà-rAtorii teoriilor slaviste, germane sau celtice ; &dci dac6 aceleputine egm6§iti infá-ti§eazà asemnfäri, ele ar fi sporit dacA amaved mai multe.

Un nume analog acelui al ora§ului ACICK din Dacia estecitat de Hecateu din Milet sub forma A./ cx. in o regiune tracä,Samus numele dacic al fluviului Some§ul este idenitc cu acel deEavoctoc popor din Tracia §i cu acel de Sama, Samus, purtat deprincipii traci. Nu se reg6se§te in Dacia numele de Bersovia §i Ber-zame aflnor la poporul Selatilor din Tracia ? Numele tribuluidac al Amadocilor se reaflà in acel de ' ARBoxoc purtat de maimulti principi traci din natia Odrizilor. Existà Biesii in muntiiCarpati §i Besii traci din Rodop. Numele Diegis la Daci corespundecuDieghytis al Tracilor. Cotiso numele unui principe dac §i X0AVGLOLacel al unui trib dac, nu aminte§te el pe Cothelas al Getilor §ipe Cotu, numele mai multor capi traci din tribul Odrizilor §i alSapunilor §i Ii6TUÇ zina iubirei la Edonienii din Tracia ? Sufixulporus, poris, noXcc, por, (Triporus, Petoporus, Natoporus, Diu-diporis, Aulupor, Mucapor) se regsäse§te la Sapuni, trib trac,unde se intalnesc regi cu numele de : 'AppoiinokK, `1311axoíntoptc.In sfâr§it sufixul dava, care sfAr§e§te cele mai multe din numeleora§elor din Dacia (Doci-, Aci-, San-, Ziri-, Rami-, Comi-, Corsi-,Clepi-, Patri-, Sargi-, Petro-, Rusi-, Argi-, Buri-, Marco-, Tamasi-,Saci-dava), se reg6se§te in Moesia : Succidava, Sagadava, Scandava,Capidava, Netindava, Piroboridava, Utidava ; in Dalmatia Thermi-dava, in Dardania Quimedava §i chiar pe granitele Macedoniei,la Mizii din Tracia, steämo§ii Bitinilor, in numele oraplui Desu-dava" 39. Apoi, cum am spus, dacä in ni§te rArn6§iti a§à de putineOsim asemàdäri atAt de puternice, ce ar trebui s'd fie atuncicand limbile Tracilor §i a Geto-Dacilor ne-ar fi mai cu deanfd-nuntul cunoscute ?

a toate aceste ràm5.§iti de limb6 pot Osi analogii §i inalte limbi arice, se explicà din faptul cri in acele timpuri inde-Ortate, apropiate de originile socientilor, când nici rasele nuse deosebiserà, sub-rasele ce s'au caracterizat cu atAt mai puterniccu at au propà§it cursul istoriei, erau inc6 departe de a inf`áti§àacele puncte hotärite de deosebire ce le despart astäzi. Diferen-tele incepuserà a se aràtà, ins6 erau departe de a determinA cusigurantà caracterul grupelor etnice. Pkerea &A popoarele aricedin Europa sud-räisAritean4 ar fi de rassä. tracic6 Ose§te §i ea unputernic sprijin geografic, de oarece Tracii au fost ultimul poporaric ce s'a desfäcut din trunchiurile aziatice, pentru a veni in Eu-

I. Van den Gheyn, Les populations danubiennes, p. 14. 15.

ropa 40, o concluzie cgtre care suntem impin§i de a§ezarea Tra-cilor In acest continent, in puntele cele mai apropiate de Azia,Incepand dela strâmtorile Bosforului, oarecum la gura vasuluicelui mare al Europei umplut de ultimele neamuri izvorite dinadânca Azie ca din o nesecatà fantânà.

" Asupra acestei chestii : vezi I. Van den Gheyn, Les populations danu-biennes, p. 187 i urm.

54 ISTORIA ROMÂN1LOR

11 1

ORGANIZAREA GETILOR I A DACILOR 1.

1. VIATA MATERIALA.

Agrieultori §i pfistori. Getii §i Dacii cari trdiau pe jum6--tate nomazi cAt timp stdturd la sudul Dudärei, tree la viata a§e-zatä cand se strAmutd la nordul fluviului. Devenind agricultoriei se organizarà intr'un Stat, care ied forma neapAratd tuturorStatelor incepnoare,' absolutismul monarhic.

La inceputul traiului lor la nordul Dunärei, Getii avurdprecumpenirea, §i. autorii vechi ne vorbesc de regii lor inteuntimp când Dacii nu apar nici màcar cu numele in scrierile lor.Cel dintAiu rege get ce se intAlne§te in câmpia munteand esteacel Dromichete, contimporanul lui Lizimac (301 281 in. de Hr.),pe când cel mai vechiu rege dac pomenit, Boerebiste, trilqte maibine de 300 de ani dup'd Dromichete (pe la 44 d. Hr.).

Tau aceste popoare, Getii §i Dacii, se contopesc mai apoiIn unul singur, care ied numele tribului domnitor, acel al Dacilor,incât autorii vechi cari §i mai innainte amestecaserd adeseoripe aceste dou'd natii, urmeazd innainte a lud, in aräfdrile lor, peuna drept cealaltd. Deaceea cu toate cd se gAsesc §tiinti deose-bite asupra Getilor §i a Dacilor in scrierile vechi, ele nu trebuiemate numai decAt ca referindu-se la poporul ardtat, putând fiatribuite fdrd deosebire §i la celälalt popor ingemdnat.

Pentru a intelege organizarea unui popor, trebuie studiateelementele vietii saale, cAci numai din combinarea acestor elementerezultd forma generald a traiului sAu.

Sd incepem cu temelia existentei ori cilrui popor, starea samateriald sau econimicA, pentru a ne urch apoi treptat cdtremanifestdrile mai superioare ale vietei omene§ti.

1 Pentru acest capitol, am intrebuintat, in ceeace priveyte faptele, maiales scrierea enciclopedicA a lui Gr. Tocilescu, Dacia Innainie de Romani.

56 STO RIA ROMINILOR

Schimbarea traiului Getilor §i a bacilor, din nomad ina§ezat nu se fact deodata §i inteun chip naprasnic, ci mai multiani trecura in cari ei zabovira in o stare mijlcie. Aà tim &A petimpul lui Alexandru cel Mare, ei posedau numai ora§e de lemn§i cà viata lor era a§A de putin intemeiata Meat se pututra u§orretrage la venirea Macedoneanului §.1 scapa de el in pustietatilelauntrice ale Wei lor, unde Alexandru nu vol urmareasca.Chiar pe timpul lui Lizimac, armata acestuia este nevoita sa sedee prinsa, din cauza lipsei de hrana, ceeace rar se intAmpla Ino tara agricola §i a§ezata, dar este indestul de firesc lucru in unalocuita de un popor ale carui avutii de capitenie sunt turmele deanimale.

Potrivit cu aceasta stare a Geto-Dacilor, in primele timpuriale a§ezarei lor la nordul Dunarei, gasim notite la scriitorii con-timporani cari par a atribul acestui popor un traiu cu desavAr§irenomad. AO Columella care träie§te prin secolul intAiu dup5 Hri-.stos, in tratatul asupra Agriculturei, ne spune ca. oarecari natiinecunoscatoare de grAne, traesc din turme de oi, din care cauzacei mai magi din nomazi i din Geli au fost numiti mAncatori delapte" 2.

Cu toate acestea am vazut cum Getii, Inca din primele tim-puri ale stramutarei lor, in Muntenia, cultivau graul, §i acea§cultura se vede mai tArziu §i la poporul dac ; caci pe columna luiTraian gasim legionari secerAnd grAu pe ogoarele dace i un alttablou ne arata grAne gäsite de Romani in un lagar parasit deDaci 3; iar printre dregatorii cei mai mari ai Statului dac intAl-nim §i supraveghetori ai agriculturei 4. De§i grAul se vede ca afost cultivat in Dacia, totu§i credem cä hrana nationala a Dacilorerà meiul sau malaiul. Plinius anume ne spune ca popoarelepontice prefera meiul tuturor celorlalte mAncari". Sub numelede popoare pontice, el trebuie sa fi inteles cel putin pe Geticari se intindeau 'Ana pe malurile marei, daca nu §i pe Daci.Naturalistul Aelian din secolul al II-lea d. Hr. dupa ce aratahrana nationala a mai multor popoare spune Meotii §iSarmatii s'ar hrani cu meiu"5. Priscus cAnd descrie calatoria luila Attila, spune cà inteun sat locuitorii bä§tina§i iar fi adus meiuIn loe de grAu §i mied in loe de vin. Meiul pare a fi fost temeliahranei locuitorilor din Wile romAne pAna adAnc in timpurilemoderne, cAnd popu§oiul (porumbul) veni s'A inlocuiasca aceastaantica cereala. AO un misionar catolic care viziteaza Muntenia

Comp. Horatius, Carmina III, 24.La colonne trajanne, ed. Fröhner, Paris, pl. 142-143, 159-160.Suidas, s. v. BOWTECSLÇ.

Aelianus, Variae historiae, III, 39. exiixpov Si MuJira atIaspop.címts.

ORGANIZAREA GETILOR tp A DACILOR 57

pe la 1670, spune ea% tot acel popor se hrAne§te din pane de meiu"Mihaiu Viteazul este poreclit de Sa§i in bätaie de joc : Malai-

vodà" 6.Pe läng5 numele de meiu,se aflà la Romani i acel de mälaiu,

care pare a fi eäm5§ita formei dace a cuvântului, dui:a un proto-tip malana, pe band meiu este format din latinescul milium,precuM teiu din tilia. Din cuvantul mälaiu s'a format apoi prinduplificare mamalaiu, care a dat na§ter e numelui manckei deasfäzi nationale a Românilor : meUntiliga 7.

Ca bäuturà Geto-Dacii cuno§teau vinul, pe care l'am gAsitinc5 de mai )_'nnaintè cultivat de Agatir§i in Transilvania 8. Se§tie c'd patria cea veche a Geto-Dacilor, Tracia, era o regiune vi-nicolà, cauz6 pentru care §i. erà consideran ca locul de na§terea zeului vinului, Dionisos 9. Chiar dacA n'ar fi g5sit Geto-Daciicultura vinului aclimatan in pktile nordice ale Istrului, ar fiintrodu-so ei din sud. Imbel§ugarea: vinului la popoarele traciceexplicä vitiul lor national, betia. Autorii vechi ne spun chiardespre Geti cà la ei, bkbati §i. femei beau vinul dupä modasciticA, neamestecat cu apà, slujindu-se in loc de pahare, decornuri mari de cerb §i. de bou, cari se treceau din mänä in man5"Atheneu §i. Platon adaog c5 au obiceiul de a beä. Oda' la deplinAimb5tare 11. Corneliu Nespos asigArà cà Tracii au obiceiul dea luptà cu paharul ca cu armele, fiind oameni foarte dedati labäuturà" 12. Boerebiste, organizatorul Statului Dacilor, puneun frau acestei patimi necumpkate, ordonând Dacilor, prinorganul profetului Deceneus, ca sä starpeascà viile, de care ordinlucru indestul de extraordinar, Dacii ascultarà

Din industriile agricole se pare c5. Dacii nu cuno§teaumorile mecanice, cu ap5 sau vant ; cki Ovid care a fost in taraGetilor, in surgun la Tomi, spune despre femeile gete cà in locde MIA ar frange darurile Cererei" 14, ceeace trebuie raportat lafaptul eft' ele mkinau gräul in mori§te de manä. Instrumentelelor de anturà nu ne sunt cunoscute ; numai secerile de bronz ce

Priscus, Excerpla de legationibus, Bonn, p. 183 : &led ¡LS%) aivo ItiTxpog,&wet oivoo b p.i8o; iitexcopion licaotillevoç». Comp. V. Burla, DI. Paul Hun-falvy i teoria lui Rösler" In Revista pentru istorie, archeologie si filologie a luiGr. Tocilescu, Bucuresti, 1883, II, p. 294 si urm. Hasdeu, Originele agricultureila RomAni" In Columna lui Traian, 1874, p. 53.

Hasdeu, 1. c.8. Mai sus, p. 34.

9 Homer, ¡liada VI, 130; Odisea XXIV, 74; Diodorus Siculus, III, 65.Xenofon, Anabasis, VII, 2 § 23; Plutarc, Alcibiade, 23; Plato, De

legibus, I, 9.11 Plato, I. c., Atheneus, VII.12 Cornelius Nepos, Alcibiades, VII, 11, § 4.

Strabo, VII, 3 § 11.14 Ovidius, Ex Ponto, III, 8: Femina pro lana cerealia munera frangit"..

58 ISTOBIA ROMANILOR

s'au gasit in Tranislvania, au o forma apropiata de acea a sece-rilor de astazi. Granele se pastrau in gropi de pane, ca 'Ana' maiodinioara in tärile române 15.

In afara de agricultura i§i trageau Geto-Dacii hrana lordin cre§terea animalelor. Am väzut pe Ge-ti numiti mai sus man-cätori de lapte. Ei posedau innainte de toate herghelii foarte bo-gate de cai cari probabil vor fi servit inteun timp mai vechiuca §i Scitilor la hrana animala, singura de care dispun poparelenomade. Dupa a§ezarea Creto-Dacilor, caii serviau pentru calärie.Boii eran intrebuintati pentru lucrarea câmpului §i caraturi,probabil §i carnea lor pentru hranä. Vacile pentru laptele lor,din care §tiau a extrage untul 16, prin urmare §i smântana §ibranza.

Oile erau deasemenea ingrijite atat pentru laptele cat maiales pentru lana lor, foarte trebuitoare spre investmântare, ino tara a§à de friguroasä in timp de iarna, ca Dacia. Afara de ace-stea se mai ocupan locuitorii Daciei §i cu strävechea indeletnicirea cre§terei albinelor, din productul carora ei chiar dobandiauun articol de export.

Casele Getilor §i ale Dacilor, in primele timpuri ale vieteilor in pamântul Daciei, erau de lemn, de oarece am vazut peAlexandru cel Mare dand in Muntenia peste un ora § al carui numenu ni s'a pastrat, construit din asemenea material. De aceste ora§e,-sunt amintite in istoria primitivál a Getilor, Inca alte doua ; unuleste ora§ul Helis, unde Dromichete aduse pe Lizimac ; celalaltGenucla al regelui get Ziraxis 17. Dacii cari vin mai tarziu au §iei constructii de lemn fäcute din garduri de nuele captu§ite culut. Cele mai adeseori ei clädeau zidurile prin lut apasat intredoi pareti de scanduri §i apoi ars 18. Cele mai multe din cladirilelor, mai ales cele militare, fiind ridicate de me§teri romani, eraude piatra §i inchegate cu puternicul mortar roman cari an lasat-pana astazi urme in mai multe ruine 19.

" Varro, de re ruslicq, I, 57 : Quidara granaria habent sub terris, spe-luncas quas vocant aecpok ut in Cappadocia ac Tracia". Plinus, H. N., XVIII,"73. Compara Miron Costin In Letopisefele publicate de Mihail Cogalniceanu,1852, II, p. 11 ed. II, v. II, p. 10; Panile scotea de pin gropi". Un doc. din1643 vorbeste de pradarea unei gropi de pane. Ghibanescu, Ispisoace §i Zapise,II, 2, p. 40.

1° Atheneus X, zice cd Paeonii de langa Strimon se ung Cu un fer deoloiu scos din lape. Idem IV, spune ca un poet Anaxandridos rade despre oas-petii cu parul vulvoiu i mancatori de unt, (BotycopopáTot) de la masa regelui Cotis".

19 Dio Cassius, LI, 26.19 Cesar Boliac a constatat asemenea pareti la Nedafi, pe malurile Vedei.

Trompeta" Carpalilor, 1869, No. 739.19 Victor Hehn, Culturpflanzen and Hausthiere, Berlin, 1874, p. 131-132.

Unele lucrari de piatra se \Fad a fi fost facute de mesteri greci, dovada mo-nogramele grecesti aflate pe pietrele ruinelor. Vezi Akner, Bericht tiber einenTheil der stidlichen Karpathen" In Anua ftir siebenbtirgiche Landeskunde, I,1884, p. 18 si urm. Asupra cetatilor ramase de la Daci, vezi T. Antonescu. Co-lumna tut Traian, 1910, p. 35 si un.

Getii i Dacii duceau, in locuintele lor, o viatA destul desimplA. Despre aceastà simplicitate avem o doyadä in descriereamesei date de Dromichete regelui Lizimac, la care mas6 se spunecà Getii ar fi mAncat din blide de lemn mAncsári ordinare. Tau§din aceastà descriere chiar se poate vedeà cà obiectele de lux,tacAmuri de aur 0 de argint, nu erau necunoscute Getilor, deoarece ei ospAteazA pe Macedoneni in de aceste, prefAcAndu-secA le despretuiesc, pentru a puteà dà regelui strAin o lectie demoralA. Si la Creto-Daci, ca i astAzi, va fi fost mobilierul deose-bit dupA" conditia de avere a claselor societAtii : simplu i sgracin casa tArAneased ; bogat i scump in cele avute. Cà luxul nuerà strAin intregei poporatii geto-dace, se vede din bogatele präzide r`ázboiu luate de Traian la cucerirea Daciei. El putt' ridicá_märetul säu for numai cAt din prada de mdrul fäcutA dela DaciPe bazo-reliefurile Columnei lui Traian se vAd soldati romaniducAnd mai multi catAri incArcati cu vase de metal, Mr% indoialAvase de argint sau aur. Aiurea se vede o cApetenie dacA, oferindlui Traian o tavA plinA cu juvaeruri, pentru rAscumpAràviata 21. Traian härAze§te apoi dousä vase de argint i uncorn de zimbru impodobit cu pietre scumpe, probabil cornulde bAut al lui Decebal, lui Jupiter Casianul, din templul de lAngASeleucia, in timpul expeditiei sale aziatice 22 Tot pe columnalui Traian se vAd sculptate pe piedestal, innainte de a se incepescenele rAzboiului un numär insemnat de vase, cari sunt cu si-gurantA reproducerea unor bucAti luate dela Daci 23. De0 sepoate ca aceste lucrAri de argintArie sà fi fost executate in afaràde Dacia, sau in aceastA tarA chiar de me§teri strAini, s'ar puteátotu0 admite, fatà cu arAtArile lui Pausanias, i Herodot asupraperfectiunei artei fAurAriei la Sarmati, Masageti 0 la Scip, c'änici Geto-Dácii, cari erau un popor cu mult mai civilizat decAtcelelalte, nu vor fi rAmas mai pe jos in arta arginfäriei 24.

Daed forma acestor juvaeruri puteá fi datä obiectelorgAsite in Dacia 0 de mAnA str5.inä, materialul principal din carierau fA.'cute, aurul, erà un product indigen al Wei. Am vAzut incApe Agatir0 lucrAnd, din aurul aflat de ei in Transilvania, feluritepodoabe. DacA nu se poate hotAri intrebarea de au cunoscutchiar Agatir0i minele de aur ale Ord lor, sau dacA ei culegeauacest metal pretios din nisipul riurilor, vom vedeà cà pentru Dacise dovede§te inteun chip invederat cunoa§terea i exploatarea

'° Gellius. Noctes atticae XXIII, 23. Inscriptia forului purtA : Ex manubiis". Ioanes Lidus, De magistratibus, II, 28 aratA cA Traian ar fi luat de-la Dad i suma, fArA IndoialA exageratA, de 5 milioane de litre de aur, si 10 =-Roane de litre de argint.

21 Fröhner, tab. 171-172." Suidas, s. v. xciatov Ópog." 23. Fröhner, tab. 7-25.24 Pausanias, I, 21, § 5. Herodot, I, 215.

ORGANIRAREA GETILOR A DA01LOR nfr

Deasemenea vom vedea cà atat Getii cat i Dacii se folo--siau de bogatele ocne de sare ale Munteniei i Transilvaniei.

ImbräVámintea. Imbràcàmintea Geto-Dacilor era dupàcat se vede identic6 la ambele popoare. Cel putin bazo-reliefurileColumnei lui Traian, nu ne dau decat un singur soiu de vest-mant, civil la toti barbarii reprezintati pe ele, si intre cariindoiala' cä" a trebuit sà fie si Geti. Un vers al lui Ovidiu vorbesteintealtele despre Getii purfatori de pantaloni" 25, j tocmaipantalonii erau partea caracteristicà a vestmantului Dacilor.Acesti pantaloni erau largi i lungi parrà la csaputä, unde erau le-gati cu o sfoar6. In picioare purtau un soiu de opinci prinse cunojite ; capul la cei nobili erà acoperit cu un soiu de ckiulà fri-giana', care nu se vede ins6 a fi fost facutà din piele de miel, ci din-o storä moale, de oarece infatiseaz6 creti i ieà prea exact formacapului ce acopere. Corpul era imbrkat cu o tunicsa. lung6 Oda lagenuchi i incins6 peste brau, iar pe deasupra era aruncatä o mantaMr% maneci, prins6 pe umk cu o agrafä. Atat Getii cat i Daciipurtau barbe pline i dupà cum se vede nu se tundeau nici segrijeau mai niciodatä, pentru care îi i numeste Ovidiu negrijiti,netunsi i zburliti" 26 Ivärul Il purtau retezat in frunte i In pletelungi pe tâmple si pe ceafä. Femeile aveau douà tunici, una lunga"panä in calcaiu, si alta deasupra pang la genuchi, prinsA inteoagrafá la piept, iar pe cap purtau o legnoare cam slobodà, carele acoperià pkul In totul. Mai stim ea' Getii obisnuiau a se tatuà 27

S'a sustinut de unii scriitori cà costumul färanului romanar reproduce cu exactitate imbr5c6mintea vechilor Daci 28Asupra acestei asemànsari observsam c6 ea se reproduce aproapenumai la portul pärului, care se vede inteadevär a fi si astsäzi,tot acel ce el% obisnuit pe atunci, anume tälat in frunte i in pletelungi pe spate, pe cand Romanii purtau pArul tuns scurt. Pranulroman consider% din contrà de cea mai mare nenorocire candîi vede retezatà podoaba capului. Cat despre pàrul de pe obraz,observa'm cá Romanii umblau cu totul rasi, musteti i barbä",

c'ä taranul roman de astäzi rade numai barba, dar nu se atingede musteti ale càror -Were se consider% ca un semn de rusine.Cat despre elementele imbeaca.mintei lor, este de observatberneviciul sau itarul este stramt i incretit pe picior, iar nu largca braca Dacilor ; acoperirea corpului se face cu cAmasa care,

" Ovidius, Tristia, IV, 6: Braccata turba Getarum". Pantalonii senumesc in limba greacA ppálcat 0 in cea latinà, bracca. In unele tablouri sevac' i ni§te cavaleri imbrAcati In zale. Aceasta Ins6 este o imbrAcaminte derazboiu.

" Ovidius, Ex Ponto, I, 2; I, 5; IV, 2 : hirsuti, intonsi, squalidi"." Plinius. H. N., VII, 50." Fröhner, p. IX: De nos jours encore l'ancien costume des Daces

se voit parmi les paysans de la Transylvante et des principautes danubiennest'.

60 1STORIA ROMINILOR

ORGANIZAREA GETILOR *I A DACILOR 61

de§l seamánsä Cu tunica interná a Dacilor, nu are nimic caracte-ristic ; pe deasupra insá táranii români poartá bondita, cojoculsau sumanul, iar nu mantaua dacá. Cáciula nu samáná pe de altàparte intru nimic cu acel les Meá ciucur al Dacilor. Brául de curálat §i impodobit cu alámuri este pe de altä parte stráin imbrácá-mintei stfábunilor Românilor, precum nu se allá la ei 01-napcu altitie, nici fotele retinute de un brAu, pártile cele mai ose-bitoare ale vestmântului femeilor române.

Portul national al Românilor nu este nici romaln, nici dac.De§i cuprinde multe elemente slavone, el este, mai ales in ceprive§te toaleta femeiascá, o plázmuire proprie a gustului national,determinate páná la un punct de conditiile climatului in sinulcáruia a luat na§tere.

Cu toate &A Ovid pare a tágádui femeilor dace indeletnicireacu tesutul, alti autori aratá dimpotrivá eä ele se dedau la aceastálucrare. AO. Hesichiu ne spune cá este o plantà, cânepa, ce areo oarecare asemánare cu inul ; femeile Traciei fac dintr'ânsavestminte" 29. Intru cat vedem pe Columna lui Traian popoareleDaciei imbárcate cu stofe tesute, putem admite cu sigurantácá aceste tesáturi nu erau importate, ci pregátite de femeile lor.

Comertul. Despre comertul pe care Dacii 11 fáceau incádin timpurile ante-romane, cu deosebitele popoare ale lumei vechi,putem culege indicii indestul de sigure, din monedele aflate pepámântul Daciei §i cari dateazá din vremile mai vechi decatcucerirea romaná 3°.

Pe langá monedele dace haute inteun chip cu totul gro-solan din o amestecáturá de aur §i de argint, avand ca efigiefigura unui cal MI% urechi, cu 5 bobiti In loe de coamä §i cucateva linii informe inchipuind pe un 6'061.4 31, s'a mai gásit pepámántul foastei Dacii monede dela poporul Tasienilor din in-sula Tasos al Archipelagului, ni§te tetradrachme cu capul luiBacus §i Hercul, din cari o sam'A au fost aflate in Muntenia Mare,lângá Giurgiu §i Bucure§ti ; apoi multe monede de ale regilormacedoneni, statere de aur de ale lui Filip al II-lea, Alexandrucel Mare, din cari iarä'§i s'au gásit lângá Giurgiu vreo 250 de bueäti,§i mai ales o mare ea-time de Lizimahi. De ace§tia ne spune Wolf-gang Lazius ea' s'ar fi gásit deodatá 30.000 langá riul Streiu ;mai multe alte mii s'au aflat langá Muncel, la Grádi§tea nouá.

" Hesichius, s. v. vivvaptc Hesichiu trAe§te prin secolul al IV-lea d. Hr.este autorul unui dictionar important prin culegerea de notiti din o multime

de scriitori vechi, acum pierduti. Comp. Herodot, IV, 74." Asupra intregei acestei chestii vezi Tocilescu, Dacia fnnainte de Ro-

mani, p. 442-509.81 Asupra cator-va exemplare studiate de d-1 Bieltz, vezi Arhiv. fikr

sieb. Landeskunde, XI, 1873, p. 454.

62 ISTORIA ROMINILOR

Ele poarta inscriptia B oca EX ioç A ca p. x o ç i au ogreutate obisnuita de 3 galbeni 32 Numeroase sunt si drachmeledela Apolonia (Avelona), Dirachium (Durazzo) si din Iliria (Al-bania). In sfarsit s'a mai gasit monede de bronz din Corcira,Panormus din Sicilia, Scodra (Scutari), Issa (insula din MareaAdriatica lânga coasta dalmatina), Hiponium din Brutium,Cizic ; din aceste din urma, 15 la Galati.

Comertul Daciei erà deci indestul de intins, de si nu trebuieconchis numai cleat, dela aflarea unor monede, la relatiile cupoporul caruia acele monede apartin, intrucat se puteä ca unelemonede straine sà fi venit in Dacia prin popoarele acelea cu cariDacii erau in legaturi de comert mai nemijlocite, precum colo-niile grece depe malurile Pontului-Euxin. Acest comer t va fi con-stat din exportul grânelor cätre orasele maritime cari le trimiteau,la randul lor, mai departe spre tarile grecesti, de obiceiu saraceIn cereale. Nu mai putin se exportan §i cai cari inca de pe atuncipar a se fi bucurat, mai ales in partile Moldovei, de reputatiape cari o posed pAnà aproape de timpurile noastre. Aà gasimea' Filip al II-lea cumpara 20.000 de iepe din câmpiile dela gurileDunarei pentru a regenerà rasa din Macedonia 33. Deasemenea ex-portan, ca si mai inainte Agatirsii, mierea si ceara catre popoa-rele de peste Dunare. Importul trebuià sa fi stätut din arme,stofe mai scumpe 34, apoi bronz j obiecte de bronz, intrucat.unul din elementele alcatuitoare ale acestei metal, cositorul,lipseste din -Wile dunarene.

Mai insemnata insa poate pareä imprejurarea ca s'au gasitIn Dacia multe rnonede roamne din epoca republicana sau an-terioare cucerirei romane. Astfel &sit mai multe sute de de-nari anteriori lui Iuliu Cesar, dintre anii 217-49 in. de Hr.,din cari 9 bucati consulare din timpul celui al doilea razboiupunic, anul 217, 38 anteriori anului 154, 246 anului 81, 47 anului50, 61 anului 48 §i 12 din anul 38 in. de Hr., toate acestea la Apoldulmare. La Cerbel, in cercul Orastiei, s'au gasit iarasi 49 de denari,anteriori lui Iuliu Cesar si nenumarati altii, toti din timpurileinnaintea expeditiilor lui Traian. Aceste monede romane nu potfi considerate ca fiind aduse de Romanii ce colonizara' Daciadupa prefacerea ei in provinicie, caci ar fi curioasa se fi aflatIn Dacia atatia colectionatori de monede vechi. Este de admisca cele mai vechi din ele vor fi fost aduse tot de negutitoriidin coloniile grecesti ale Marei Negre, cari aveau legaturi comer-

" Acest tezaur a ajuns In proprietatea cAlugarului Martinuzzi, epitropullui loan Sigismund, principele minor al Ardealului. La moartea lui nu s'a maigAsit decat 1000 de Lizimahi. Vezi Hurm., Doc. 1552, II, 4, p. 683, (Comp. p. 686).

" Iustinus, IX, 2, § 16. Vopiscus, Probus,34 Dio Cassius, LXVIII, 14, spune cà Decebal ar fi ascuns vestmintele

sale cele mai pretioase In pesteri.

OR

OA

NIZ

AR

ICA

GA

TIL

OR

RI A

DA

CIL

OR

63

-

.*.

-. o

--,-[

... ---:.

-

..,,,,, :,,,k-..

,--....., 4, ,

- --7.;..9.

t",--r-,'y----'

,_'.''.

s_-_,

r° 2.

o ,",...

I.24

01°

t,r

W.,.

°'

737".'*-

.sg' 1110.--4X

,r,..1,

V.

ni,'' e

a.. -

...^4

tI

, . .k-E

, .,......

',-, .,,

,

).

,_,,,T*--_":

....

Tr,r,

' '''-

r L'U

`.-

;,..... ........--6.0,', ...i ''-.-"'""

.`. ,k

-0

04'4,

--

,-

,'

'c;-"_-

- r- r.... I

-2 ,..

9' ,....-,

=a-

-A

.=

,,....

" : , 'f.4,

''-

-....,

_c'' .": 71.

0"CS

. n_.?,-''''

I

ca

.'7,E

t,-

1/4ig_ 7,- ; ,____.;----,,;:

- -1.c.

.,YIS -. -

-,.:x'-.- I

>,1

a.4

--

..:. ..,i,...,,.. ,....),2..., ..4..__.....z......... ....--=

-4;7,,,...

,r-. -,

.

..1.i.,,

........,..,w -.--

C4,41

.1-a5 cmo dr.8o---nr

.-,--?

..._. ,--.._

.;,-.

-...,,,n,n,..te-0

4L.

(4.6'

;.

_.

=ff

9?, A

-,-___It' ,14`-

.1..-

.7`---_. .

. --,

,g-i.

.

HV

-, x

cl.

N

,n.---''''441e"."'_

1-,

1,^1--

,

-ffe

ciale cu Romanii §i cu Dacii ; cele mai noue au putut fi adusechiar de Romani pe care'i vom vedeà intrând in relatii cu Dacii,mai ales pe timpul lui Decebal.

Starea materialà a poporului geto-dac ne aratà deci numaiinceputuri de desvoltare. In o tarsa insà bogatà precum erà Dacia,aceste inceputuri chiar trebuiau ssä punà pe popor in o pozitiematerialà indestul de favorabilà, cauzA pentru care 0 vedern inDacia stAmpkându-se mai curând deal aiurea viata nomaa_

alipindu-se omul de pàmântul roditor, precum cu multe veacuriinnainte darnica vale a Nilului oprise pentru prima oarsä oardelevagabonde ale omenirii, impingându-le csAtre pkghiile civilizatiei.

2. RELIGIA I MORAVURILE.

Religia lui Zamolxis. Dac6 temelia unui Stat estetraiul material al poporului säu, nu este mai putin adevkatcà formele in care se va inchegA viata lui, vor fi determinate inmare parte prin moravurile sale 0 cà inteligenta lui va veninumai sà incorporeze tendintele sale morale in forme anurnite,in a§eiäminte vàzute. Deaceea dup'ä ce am studiat viata econo-micA a Geto-Dacilor, trebue s'a" trecem la acea moralà, pentrua ajunge apoi la cercetarea a§ez6mintelor create de spiritul lor,conditionat prin asemenea elemente.

Intreaga viatà moralà a poporului geto-dac erà dominatäde formele religiei, impkt4iind astfel 0 ea caracterul general alcivilizaiilor antice. Observgm ea" deosebirea intre rolul religieiin societAtile antice i acele moderne este CA, pe când la cei vechireligia se confundà cu Statul §i cu viata socialà, fiecare act po-litic sau civil trebuind sä" fie indeplinit sub ocrotirea religiei,la moderni religia este cevA deosebit de Stat 0 de viata co-mun'ä, adeseori du§man4 acestora. Deaceea la cei vechi nu s'aväzut niciodat6 religia in lupt5 cu Statul, un fenomen care in-sote§te mai in tot decursul s'Au istoria popoarelor de asnzi.religiile vechi tindeau la dominarea oamenilor ; insà aceasta sefäceà tocmai prin mijlocirea Statului, pe când astAzi bisericase pune in antagonism cu Statul pentru stäpânirea omenirei. La ceivechi, cAnd decàza religia, ea atrase numai cleat dupà dânsadecklerea vietei politice ; la cei noi dimpotrivg, Statul i civi-lizatia apkatà de el se desvoltarà numai atunci, când slàbise desfka ideea religioasà.

La Geti 0 la Daci gàsim intreaga manifestare a vietei so-ciale dominatà de religie. Trebue deci, innainte de a intrà in cer-cetarea moravurilor, sä" ne ocupsAm cu acea a credintelor lor.

64 ISTORIA ROMANILOR

ORGANIZAREA GETILOR {4I A DACILOR 65

Forma cea mai innaltä a religiei la Geti se intemeiase laacest popor 'Inca cu mult timp innaintea lui Herodot, de oareceel singur observa cà Zamolxis, urzitorul credintei de capeteniea Getilor, trebuie sa fi existat cu mult Innainte de Pitagora,adaoga" ca Getii traiau sub a§ezamintele create de ZamolxisInca pe timpul expeditiei lui Darius, in 513 33.

Religiile s'ar puteà imparti In doua clase mari : acele na-turale, pornite din mintea ob§teasca a poporului i acele reflexive,pornite din invapturile unei personalitati marcante care devineapoi inzeita de generatiile urmatoare. Astfel In India, pe laugh'vechea religie a Vedelor, nascuta din adâncul instinctuluiomenesccare'l impinse a se Inchina la tot ce el nu intelegea intalnim peBuda, Intemeietorul unei doctrine reflexive §i filosofice. In Persiaaflam pe Zaratrusta §i mai Incoace avem la diverse popoare peMoise, Hristos i Mahomed, fara a vorbi de Luter, Calvin §i altireformatori de a doua manä a credintelor existente.

Fteligia Getilor, de§i la inceputul ei politeista ca acea atuturor Tracilor, s'a schimbat prin invataturile lui Zamolxis Ino religie reflexiva care vom vedea. cà poarta In sine caracteruldualistic il invataturei lui Ormuzd i Ahriman a rasei eranicede care Geto-Dacii se apropiau mai mult. Asemenea parasirea unei religii naturale pentru una reflexiva s'a mai intamplatIn omenire. Amintim numai cat transformarea idolatriei Ara-bilor In religia curat monoteista a lui Mahomed i primireacre§tinismului de vechea lume pagana.

Zamolxis, propagatorul acestei credinti, fu adorat mai tar-ziil el insu§i ca zeu. S'ar 'Area cá Zeul catre care Zamobds In-vatase pe poporul sari a se inchina se chema Gebeleizis care numeapoi, cand Zamolxis el Insu§ fu inzeit, se confunda cu acel alnoului zeu 36- Vom vedeà mai jos and vom studia inrudireageneza acestei noue religii, cä zeitatea lui Zamolxis (mai tarziuinsusi acesta) nu era cleat o noua formà a lui Dionisos sau Bacchus,confundat el insu* cu Zevs sau Jupiter i cu Phoebus sau Apollo,cu alte cuvinte o forma antropomorfica a soarelui, izvorului vie-tei in univers. Cà Getii adorau inteadevar soarele, sub numele

Inchipuirea lui Gebeleizis sau Zamolxis, reiesa din urmatorulobiceiu al lor, amintit de Herodot : Toti ace§ti Traci (adiaGetii), au obiceiul, cand tuna sau scapara, a trage cu sageticatre cer pentru a'l ameninte 37 Pe cine voiau ei sá sperie prinsagetile lor ? Invederat ea pe nourii aceia cari, ca ni§te balauriurie§i, innaintau asupra soarelui, stingând viile sale raze in neagralor intunecime. Umbra, intunerecul venia sa ascundä lumina ;natura toata parea ea' se intristeaza nand dragul astru dispare&

35 Herodot, IV, 96. Aceasta o credea Herodot. Grecii spuneau altfel." Herodot, IV, 94.87 Idem.

A. D. Xenopol, Istoria Ronanilor. vol. I. a

66 ISTORIA ROMINILOR

de pe firmament. Omul in pruncia lui, necunoscand neputintasa fatä cu legile naturei, incordà arcul, arunca sägeata si credeàea' va alungà pe geniul cel eau ce invingeà pentru un momentpe geniul binelui ce plutià in väzduh.

Notitele rsämase dela cei vechi ne inlesnesc a intrevedeàca. Getii inteadevär mai aveau si un al doilea zeu, in care se in-corpora principiul räului, precum in Zamolxis era intrupat acelal binelui. Acest al doilea zeu, al ckui nume national getic nuni s'a pästrat, erà fälmäcit de cätre scriitorii greci si romani caAres sau Mart, zeul distrugerei, rkboiului si al mortei. Astfelne spune Virgiliu, cá pkintele Mart ar päzi ogoarele Getilor"Ovidiu ne vorbeste despre Getii inchinkorii lui Mart". Totdeasemenea numesc Martialis si Statius pe 1Vlart zeu getic 38Din aceastä pricinä chiar umblà la cei vechi o traditie, eä Martse näscuse in Tara Dacilor, Moesilor si a Tracilor" 39. Mart insä,in credintele antice, era considerat tocmai ca zeul cerului turbu-rat, al furtunei, nourilor si al vijeliei, adieà tocmai acei mon§triimpotriva ckora Getii aruncau sägetile C6 Dacii consideraufurtuna ca un semn räu pentru ei, se vede de* pe aceea cä, inlupta dela Tapae contra lui Traian, intervenirea unei ploi vije-lioase le ieà curajul si îi face sä piardä mai curând cumpätulfatä cu Romanii.

Prin urmare, cu toatá incredintarea lui Herodot cà Getiinu ar admite ca sä existe a4i Dumnezei decAt al lor" 41, ceeacei-ar arätà oarecum ca monoteisti, noi credem cà religia lui Zamolxisnu era de eta o reproducere, in o formà nouà, a cultului lui Zara-trusta, amestecat cu alte elemente, dupä cum vom vedea dincele ce urmeaiä.

Celelalte zeitäti trace precum Cotis, Bendis, (Diana), Molis,Atartis §i Hermes nu le gäsim de loé amintite la Geti, incat re-ligia lor se pare cä a imbräcat, inteun chip mult mai curat,forma dualismului religiei eranice.

Zamolxis, dupà traditia culeasä de Herodot la Grecii Pon-tului-Euxin, ar fi fost un sclav din Samos si robul lui Pitagoras,de unde fiind eliberat l adunându'si mari bogätii, se intorseseIn tara sa. In timp ce Tracii, afundati in nestiintä, duceau untraiu miselesc, Zamolxis invätase felul de viatä al Ionienilor sideprinsese moravuri mai dulci deal acelea ale patriei sale,fie prin relatiile ce le avuse cu Grecii, fie prin invätäturile lui

" Vergilius, Aerwida, III, 35 : gradivumque patrem, geticis qui prae-sidet arvis". Ovidius, Tristia, V, 3; Ex Ponto, V, 14: Marticolis Getis". Mar-tialis, VII, 2: Marts getico tergore fida magis". Statius, Silvae I, 2 : Marsgeticus maritus Veneris". Alma Venus thalamo pulsa modo nocte jacebat am-plexu duro getici resoluta mariti (52-53).

" Vegetius., De re militari, I, 28.'" Preller, Griechische Mythologic, I. p. 263.41 Herodot, IV, 94.

ORGANIZAREA GRTILOR I A DACILOR 67

Pitagoras. Intors in patria lui, el infiintä acolo o a§ezare in careadund pe frunta*ii cefäteni, le da mese §i, in timpul ospätului,invätà cä acei pe care'i primeà la masa lui nu ar fi niciodatäsá moarä, ci ar fi numai strämutati inteun loc unde s'ar bucuràpentru vecie de toate bunurile dorite. Pe când Ii invätà astfel,puse sä i se zideascä in tainä o camerà subpämânteanä §i, candea fu sfAr§itä, dispära i se retrase in acea ascunzAtoare undeträi timp de trei ani. In tot acest rästimp Tracii 11 plAngeauca pe un mort ; dar in al patrulea an el apärii, intärind astfelel insu§i cele ce invätase pe compatriotii sAi" 42

In aceastä traditie transmisä lui Herodot i pe care el oredä, färà sä o creadä, trebuie sä deosebim douä pärti : una deobar§ie getä, acea care se referä la doctrina lui Zamolxis §i laforma in care aceastä invätäturä erà impärtä§itä ; cealaltä da-toritä iscodirei grece§ti care nu puteà admite ca o invätäturàa§à de innaltä ca acea a nemurirei sä fie ie§it de aiurea cleatdela un discipol al teoreticianului metempsicozei.

Strabon adaugä la povestirea lui Herodot câteva puntecaracteristice, anume cà Zamolxis, intors in patria lui, se bucuràde stima celor mai insemnati, din cauza prezicerilor ce §tieàsä le trag6 din starea cerului ; cA incredintase pe rege ca sä'liee pe el de coleg la domnie, ca unul ce cuno§teà cele plticutezeilor, i deci pe acest Zamolxis, luandu'l la inceput drept preotal zeului care mai ales erà in onoarea la Geti, dupà aceea a luatel insu§i numele de zeu. Acest obiceiu, adaogä Strabon, -tine pAnàIn vremurile noastre, totdeauna aflându-se cinevA care sä fiesfetnicul regelui i sä se considere de Geti ca zeu. Astfel cAndBoerebiste a luat domnia asupra Getilor, contra cäruia Cesarvol sä porneasc5 o expeditie, Deceneu erà in onoare" ". Despreacest Deceneu se spune Ca, imitând in totul pe Zamolxis, s'ar firetras §i el in pe§terea muntelui Cogaeonum 44.

Zamolxis se vede deci cà a fost un spirit superior ca totiintemeietorii de religii ; el a speculat asupra instinctului celuimai puternic ce se mi§cà in adâncurile fiintei omene§ti, acel alpästrärei sale indefinite, cAruia îi place sä transporte §i dincolode mormânt farmecul nespus al acestei existenti. *bind pe poporulsäu incult i barbar, el intrebuintä i mijloace in*elätoare pentru

" Herodot, IV, 95." Strabo, VII, 3 § 5.

Diclionarui lui Frunzescu contine numele unui munte Coeaionul (p. 124),arAtat ca asezat In judetul Arges lAngA Olt si spunAnd cA ar aveA o pestere Incare se zice cA Zamolxis s'ar fi retras. Ar fi foarte Insemnat de a se putei con-stata pAstrarea acestei denumiri. RugAnd pe D-1 ZugrAvescu, InvdtAtor sAtescdin comuna Zeblea, plaiul Lovistea, jud. Arges, a cerceta dacA existA Intea-devAr un munte cu asemenea numire, d-sa dupA o minutioasA cercetare a tu-tutor muntilor din judetul Argesului, care vin spre Olt, nu a putut descoperiniel pe unul Cu numele de Cocaionul. Indicatia lui Frunzeseu este deci gresitA.

68 ISTORIA ROMANILOR

a'l face s'd primeascä noua inväläturä ; astfel erau prezicerileviitorului §i retragerea sa in subteran. Petru a indruma §i maiu§or triumful invätäturilor sale, el ieà ajutorul puterei lume§ti§i asociaz6 pe rege la lucrarea de regenerare moralà a popo-rului säu.

c6 o asemenea religie care rägäduia nemurireacelor ce o impärtä§iau, trebuià sä punä oarecari conditii inchi-nätorilor ei. Aceste conditii par a se referi mai ales la cumpà-tarea in mancäri §i bäuturi, la infranarea dela viciul betiei,pe care 1-am cunoscut la Traci ca päcat national. Deaceea Zamolxisintrunià pe ucenicii lui la ni§te ospete, de unde carnea erà cudesAvar§ire depärtatä 45 §i fä'rà indoialà c'd §i vinul trebuià sä' fiealungat, intru cat gäsim mai tarziu pe Deceneus intrebuintand,pentru a ajunge la acela§ rezultat, un mijloc §i mai radical, star-pirea viilor.

Am vAzut ca' ideea nemurirei era cunoscutä §i la Sciti,cAci ea pare a nu fi lipsit niciodatá.' de sub titva omeneascä. Pedud insà, la celelalte popoare ale vechimei, aceastä idee fuseseaproape intunecatä de desvoltarea prea bogatä a odraslelorsecundare, ca la Greci, §i la Romani, sau mai träià numai catintelenità in ni§te obiceiuri oarbe apucate din vechi, la Getiea deveni centrul in jurul csáruia se invärtiau toute conceptiilelor religioase, toatä viata lor moralà.

De unde venià oare la Geti §i mai tarziu la Dad o accen-tuare atat de energicà a ideei nemurirei?

Aceastä idee alcsätuià fondul religiei tuturor popoarelorde rag tracic6 din care am väzut eft' Getii §i Dacii fäceau parteintregitoare. -La Traci zeul national erà Sabazius, numele tracal zeului aric universal care la Greci se numià Dionisos §i la Ro-mani Bacchus, zeul veseliei, al vinului §i inspiratiei profetice".In misteriile sale se reprezentau scenele simbolice ale mortet§i invierei naturei care, repetându-se in fiecare an, conduce delasine la ideea nemurirei. Este cunoscut cà, religiile politeiste con-fundä. §i schimb6 adeseori intelesul §.1 atributele zeilor lor ; ea'fiecare popor, fiecare ora § chiar aveau cate un zeu favorit carecovar§id in curand pe toti ceilalti in insemnätatea ce o dobandiàpentru mintea poporului. Astfel gäsim la Atenieni pe Pallas-Atene sau Minerva, la Romani pe Mart §i a§à mai departe. InEgipt fiecare nomä adorà un zeu deosebit. Tracia, regiunea vi-nului, adoptase ca zeu national pe Dionisos. Pe acesta 11 confun-dau cu zeul cel mai mare, Zevs sau Jupiter, §i cu Phoebus sau

45 Herodot i Strabo, 1. c.Marcobius, Saturnalia I, 18, aratà a un autor din secolul I, on de

Hr. ar spune cà Tracii numesc pe Bacchus, Sabazius. Scholiastul lui Aristofan,in Vespis, 9 zice : cEapecCcov by 1c6v000v o1 epqxeç .scao57c,».

ORGANIZAREA GETILOR SI A DACILOR 69

Apollo, adia. soarele 47. Tot dupà o reminiscentà eranic6 i seridicA acestui zeu temple rotunde, cu o singurà deschidere in vâxf,-pe culmile muntilor 49 Herodot ne spune cá Satrii un popor din"Tracia, au la dansii un oracol al lui Bacchus pe muntii cei maiinnalti, unde un neam Besii, sunt profe-tii templului

o preoteas6 dá rgspunsul oracolului, ca la Delfi, si nu mai putinntunecos 49.

Cultul lui Sabazius, ca si al zeului din care el derivd, Dio-nisos, se fked, in afarà de partea lui public6, i in niste misteriislintre cari devenirà celebre ale celui din urm6, prin faptulsladur.5 nastere teatrului antic, precum misteriile religiei crestine,dklurà fiinta celui modern. In aceste misterii se proclamau"titre alte principii mai innalte, ascunse de comunul lumei,ideea nemurirei. Astfel Plutarc, in mangAierea indreptat4 caresotia lui, la moartea unui copil al lor, spunea ckre (Musa c6 :.,,misteriile lui Dionisos i-ar fi invätat pe amandoi cà sufletul sese aseamAná in timpul vietei cu o paske in colivie, este nede-structibil i inzestrat cu simtire i dupà moarte"50. AsemPnea ideise rsáspAndirà i afarà din acele invg-tkuri secrete, devenind oparte din credintele obisnuite. Tragedianul Euripid spune ed..corpul ihnâne in pàmânt, iar sufletul se duce in cer, fiindanântuit in acea lume nevkutá de relele acestei vieti". 0 inscrip--kie, tare multe altele, spune, cá "psdmântul ascunde in sinul sguacest corp care este acel al lui Platon ; dar sufletul sk se bucur6de viata linititá i vesnicA pgstratä.' pentru cei fericiki". 0 altaspune iaràsi cá mortul de sub ea n'ar fi locuind in Tartar unde

ei mai multi erau trimisi, dar in locuinta cea sfântà a eroilorsi zeilor unde sufletul säu particip6, In mijlocul astrelor, la feri-cirea divin5. 51.

Asupra ideilor arnate in cultul lui Sabazius, zeul trac,-nu avem nici un text antic ; dar se allá in catacomba cea micsä dinRoma, niste frescuri pe mormântul unuia Vicentius care se in-tituleazá de preotul zeului Sabazius. Tabloul infAtiseafà intaiucaspà-tul celor 7 preoti ai colegiului zeului, Intre cad figureaz6

Vicentius. Apoi se vede o scen6 privitoare la soarta dupàmoarte a Vibiei, desigur sotia lui Vicentius. In ea se reprezintaxnai intAiu moartea Vibiei, redatá prin o infätisare alegoria afäpirei Proserpinei. Pe urmà Vibia, intovkàsità de Alcest, esteslusA de Mercur inaintea tribunalului unde judecg Platon, de

Macrobius, Ibidem: Item in Thracia eundem habere solem atqueLiberum. accipimus (Liber pater=Dionysos), quem illi Sabadium nuncupantesmagnifica religione celebrant".

49. Macrubius, lbidem: eique deo (Sabadio) iu colle Zilmisso aedes dicataest specie rotunda cuius medium interpatet tectum".

49 Herodot, VII, 111.50 Plutarchus, Consolatio ad uxorem, X.

Vezi citatiile In Alfred Maury, Histoire des religions de la Gréce antique,Paris 1857, I, p. 583 si urm.

unde In sfAr§it trece, condusg de bunul ei fiver, In sala banche-tului celor trecuti prin dreapta judecatg 52. 0 inscriptie ggsitg'In Macedonia ne aratg §i mai ciar cg aceastg invgtgturg a nemu-rirei erà o credintä nationalg la Traci. Inscriptia spune cä. : du-rerile mele mari nu te rgpesc dela moarte, de§i pierderea unui fiuImi dà indeajuns dreptul de a plAnge". Se vede deci cg erà o in-scriptie pusg de un pgrinte, mai curând o mamg, pe mormântulcopilului ei. Mai departe ea urmeazg : §i Cu toate acestea, rein-noit In ¡Linfa ta, tu traie§ti in Cdmpiile Elisee. Alei este decretalde zei sei träiascei sub forma eterna acela care a binemeritat delumina divinä" 53.

Din toate acestea .rezultg Indestul cá Tracii, având ca zeullor national pe Sabazius, care nu erà altul decgt Dionisos, §iacest zeu fiind cel mai In onoare la ei, urma numai decgt ca notacaracteristica din cultul acestui zeu, ideea nemurirei, sei fie maicu putere accentuata la Traci, naà care fu apoi ridicatà de Getila principiul fundamental al religiei lor, In doctrina lui Zamolxis.

Aceastg idee insg' erà deosebità de metempsicoza lui Platon§i a Egiptenilor, intrucgt metempsicoza admiteg putinta curgtireisufletului prin trecerea sa in corpul mai multor fiinte, pe cand amvgzut cà invgtAtura lui Zamolxis, admiteA numai pe aceia Insinul vietei eterne, care dupg expresia inscriptiunii de mai susbinemeritaserg de lumina diving".

Din o asemenea idee a nemutirei §i fericirei pe lumea cea-lain' se explicg §i obiceiul raportat de Herodot care se aflà la Trausic5 atunci când se nä§teà un copil, toate rudeniile lui inconju-rându'l, plangeau asupra relelor pe cari aved sà le sufere, din mo-mentul ce vgzuse lumina zilei §i numgrau gemand toate mize-riile omene§ti care' il a§teptau. La moartea insg" a unuia dinconcetgtenii lor, ei se dgdeau dimpotrivg veseliei, 11 acoperiaucu pgmânt, in mijlocul glumelor §i'l fericeau de a se fi sfgr§it,fiind mântuit de rebele acestei vieti" 54.

Este Indestul de curios cg un atare obiceiu se reggse§teastgzi la Românii din Macedonia, cAci la botezul unui prune,femeile bgtrâne plângg, având in vedere nefericirile ce'l a§teaptg.In viatg', dupg ce se face om" 55. Un asemenea obiceiu este atAt

" R. P. Garrucci, Tre sepiliri con pitture ed inscrizioni appapartinentealle superstitione del Bacco-Sabazio e del persidico Mithra", Neapoli, 1852,in Tocilescu, Dacia innainte de Romani, p. 313, nota 243.

Heuzey, Mission archeologique de Macedoine, p. 121, ap. Tocilescu,I. c., p. 317.

54 Herodot, V, 4. Comp. versurile traduse de Cicero, din CresIontes aliui Euripid, fn Tusculanele, I, 48

Nam nos decebat coetus celebrates, domumLugere ; ubi esset aliquis in lucem editus.Humanae vitae varia reputantes mala ;At qui labores morte finisset gravesHunc omni amicos laude et laetita exsequi".

". Bolintineanu, Cálálorii la Romdnii din Macedonia, Bucuresti, 1863.

70 18T011.1A ROMINILOR

ORGANIZAREA GETILOR I A DACILOR 71

de caracteristic !fiat nu ne indoim c'ä el este o rämäsitädela Traci, peste care se asternù mai tArziu pätura Românilordin Macedonia. Obiceiul arnat nu se regäseste la Românii delanordul Dunä'rei, ceeace ar fi indestul de extraordinar, In cazulcând Românii de aici ar fi niste imigranti veniti de peste Du-näre.

Ce a devenit oare religia nemurirei la poporul Dacilor?Färä indoialä cà ea a fost primità si de poporul lor, poate incàdepe când träià la sudul Dunärei, In Rodop ; In once caz ingdupä constituirea sa In Stat impreunä cu Getii, In tärile carpa-tine. Aceasta se vede mai ales depe imprejurarea c'ä gäsim con-tinuAndu-se la Daci ingemänara autoritätei civile cu cea reli-gioasä, pe care o afläim intemieatä la Geti de insusi Zamolxis.Strabon, care confundà chiar in totul pe GeV. cu Daci, ne spunecä pe timpul lui Boerebiste erà pe läng6 el un profet Deceneus.Dup5 Deceneu urmeaz6 un alt profet Comozicus, care pare chiara fi intrunit in persoana sa i puterea civilà 56; apoi alAturea cuDecebal intAlnim pe profetul Vezinas 57. Astfel se introduse lapoporul geto-dac acea ocArmuire originalä, care isi gäseste ase-mänarea tocmai in veacul de Mijloc la sultanii Seldjucizi caristäteau pe tron algturea de califii arabi, si mai bine poate la im-päratii germani, cari conduceau destinele lumei de mänä cupapa din Roma. Poate cäsi la vechii Geto-Daci, regele îi impru-mutà puterea dela pontifici, precum luna imprumutà luminaei dela soare" ; poate cä si la ei ar fi imbrkat ocArmuirea aceaformä teocraticä, pe care Europa o 1'1'6 pe timpul lui Grigore alVII, dacä fulgerul spadei romane ear fi träsnit, depe tronurilelor, zeu i rege deodatä.

Mai reiesä adoptarea religiei lui Zamolxis de cätre Daci,si din urmätoarele cuvinte pe cari impäratul scriitor IulianApostatul le pune in gura predecesorului sä.u. Traian : Amsubjugat chiar pe acesti Geti (adied pe Daci), cea mai räzboinicànatie din toate neamurile ce au existat vreodatä, nu numai dincauza puterei corpului lor, dar si din acea a invätäturilor luiZamolxis care este intre ei asâ de slävit. Acesta le-au intipäritIn inimä cä ei nu mor, ci numai cât îi schimbä locuinta, i deaceeamerg la moarte mai veseli cleat la once altä cälätorie" 58

Dacii totusi par a fi introdus o reformä in cultul lui Zamolxis.Se spune anume cà Deceneu, profetul lui Boerebiste, dupä cecAlAtorise In Egipt i invätase oarcare semne naturale dupàcare se CUllOSC cele divine, s'a constituit zeu in scurt timp, precum

6° Iordanes, XI: Decedente vero Diceneo, pene pari veneratione ha-buere Comozicum, quia nec impar erat solertiae. Hic enim et rex illis et pon-tifex ob suam peritiam habebatur".

" Strabo, VII, 3, § 5. Dio Cassius, LXVII, 10." lulianis imperatoris quae supersunt. Ed. Tenbner, I, p. 420.

fusese §i Zamolxis ; iar drept semn de supunere Cáträ dânsuleste c'd dupä sfatul lui se invoirä a starpi viile §i a träi färä vin 59.Se pare in adevär c'ä cu toatä cumpätatea ordonatä de Zamolxisospetele sale cele modeste degenerau in ni§te orgii In chipulBacanalelor romane §i c'ä atari desfränäri loviau In puterea Sta-tului dac. Aceste obiceiuri pieratoare trebuiau infrânate §i laDaci, precum fuseserà la Greci §i la Romani 60 Fiind Insä cäcumpätarea, recomandatà de Zamolxis numai prin predic6 §iexemplu, fusese uitat'ä de Geti, apoi organizatorul statului dac,Boerebiste, Impreunä cu colegul profetul säu Deceneu, apucaräun mijloc mai energic al stärpirei räului, inläturarea cauzeinaturale a betiei, prin nimicirea viilor.

Ca §i Getii, Dacii se inchinau lui Mart pe care, dupä cuntam vuzut, Il credeau näscut chiar In tara lor, bleat este probabi/cà,§i pe timpul Dacilor, religia lor pästrase caracterul dualisticpe care 1-am desemnat mai sus.

Dacii aveau totu§i §.1 un cult exterior, un simbolism al ideelnemurirei, reprezentat prin cultul Cabirilor 61 care a läsat urmedestul de numeroase In bazo-reliefurile care'l reproduc. Toatecontin aceea§i scenà din legenda acelor fiinti inchipuite. Un fratedin cei 3 Cabiri este ucis de ceilalti doi, dar el Invie din moartecu ajutorul unui zeu. Credinta In nemurirea sufletului §i a prein-noirei lui succesive, ca §i a Intregei naturi, a fost §i in acest cult,ca pretutindeni, dogma cea mai inrädäcinatà a religii geto-dace. Aceastä nemurire insä omul trebuià s'o dobandeasc6 prinjertfe ; iatä partea moralä. §i innältätoare a acestui cult In religiarasei trace.

Se mai aminte§te la Daci §i un cult al apelor, pästrat dinreligia lor anterioarg, politeistä, care cult se regäse§te la toatepopoarele arice, de la Indieni 'Alfa* la Romani, §i era mai alesIn mare onoare la popoarele eranice, cAci spune Herodot, cä.fluviile §i raurile sunt sfinte la Per§i ; nu permit nici sà scuipeIn ele nici sä le necuräteascä, nici sà-§i spele mânile in ele" 62.-0 urmä despre aceastä inchinare se vede in obiceiul dac de anu intreprinde un räzboiu Innainte de a fi luat apà In gurà dinIstru, In chip de vin sfânt, §i a fi jurat cà nu se vor intoarce intarä decat dupä ce vor fi täiat pe du§mani" 63. Oare sä nu firämas dela acel obiceiu dacic zicätoarea §i blestemul poporanal Românilor : batà-te Dunärea", de oarece numai Dunäreaapare In mintea poporului nostru ca inzestratä cu puterea dea pedepsi, §i nu vre-un alt riu.

Strabo, VII, 3 § 11.°0 Pentru greci vezi ce spune Cicero, de Legibus II, 15. Pentru Ro-

manii Senatusconsultul de Bacchanalibus." T. Antonescu, Cullul Cabirilor In Dacia, 1889.

Herodot, I, 138." Iunius Phylargirius, Comeniarius in Vergilii Georgica, II, 493.

72 IBTORIA ROMANILOR

ORGANIZAREA GET1LOR RI A nAciLoa 73

Ca toate regiunile ce pun centrul greutAtei lor in viata vii-toare i impun conditii de moralitate pentru cAstigarea aceleia,asà i religia lui Zamolxis dàdii nastere unei clase de oamenice se abtineau dela mai multe din plkerile acestei lumi, uneiclase de cAluggri. Acestia nu mâncau carne si trsäiau in celibat ;ei purtau la Geti si Traci numele de Cti§ti, iar la Daci acel dePoli§ti 64. Printre acesti CAlugàri se vede cd circulà o idee ineárnai severà a doctrinei lui Zamolxis, care Q apropie chiar de nir-vana lui Buda. Pomponius Mela ne spune anume : dispretul

Un altar cabrio.

Tnortei la Geti provine din cauze variate : unii cred Ca' se vorreintoarce sufletele celor morti ; altii cd de si nu se intorc, totusinu se stang, ci trec Care locuri mai fericite ; a4ii in fine ca pier,dar cà aceasta este mai bine decal a träi" 65.

Despre formele cultului §tim numai a-Ma cr,Getii trimiteaula fiecare cinci ani câte un sol la Zamolxis pentru a'l informA,de nevoile lor. Regele desemna pe acela ce trebuià sd fie jerfit :Acesta apucat de maini si de picioare, era aruncat in sus, spre a

ei. Strabo, VII, 3, § 3. Flavius Iosephus, Antiquitates judaicae, XVIII,A. § 5.

Pomponius Alela, II, 2.

eädeà pe niste sägeti pe cari altii le tineau in maul. Daca muriàindatà din ränile sale, atunci ei credeau cà zeul le este favorabil ;dacä nu, atunci respingänd pe acel ce nu murise, ca om räu,trimiteua pe un altul 60

O religie ca acea imbrätisatä de poporul Geto-Dacilor tre-buià sä ailo6 o puternicá inräurre asupra manifestärii intregeilor vieti. Ideea nemurirei, atät de adânc inrädäcinatà la ei, tre-buià sä incoarde mult tsuterile lor in viaja pämänteascä. Moarteapentru ei nu erà decat mântuirea de suferintele lumei reale sieliberarea lor atre lumea fericirei. Nu. se putean deci teme de ea,ci o doriau si o binecuvântau când ea sosià, mai ales pe câmpul deräzboiu, unde luptau pentru patrie i libertate. Deaceea i vedempe scriitorii antici spunând inteun glas eh' aceste popoare eraufoarte curajoase i aproape neinvinse prin dispretul ce'l arätaupentru viaja i apetitul lor de moatre 67. Deaceea ei singuri dintoti Tracii indräznesc a se opune oardelor nenumärate adusede Darius cu sine in Europa. Tot de aici se explicä usurinta cucare ei päräsiau viata de bunävoie 68, AO: regele get Dapix, vg-zandu-se trädat de un Elm i silit a se predà impreunä cu armatasa, se ucide impreunä cu toti tovaräsii säi 69. Tot din aceastäimprejurare se explicA mândria cea nespusä a Dacilor. Cine nu seteme de moarte n'are nevoie sä sufere injosirile vietei. DeaceeaDacii când vAd patria lor cäzutà, Statul lor nimicit, dan foc eisinguri capitalei lor, si la lumina flacärilor mistuitoare, se ingrä-mädesc pe lângä vasul cu otravä, îi impläntä pumnalele ininimi sau roagä pe prietenii lor sä le facä aceastä de pe urinä.indatorire ; iar regele lor, dupà ce a mai incercat incä odatàsoarta armelor tot färä noroc, îi curmä si el viata fizicä, a cäreilegäturi morale le desprinsese sabia romanä 79. Un popor ce stieastfel sá moarà meritä respectul posterifätei i acest respectnu le-a fost tägäduit nici chiar de dusmanii cari i-au biruit.

Pärerea lor cà moartea ar fi o fericire, Ii fáceà cruzi pentrualtii, cAci a omori numai pe un dusman, erà dupä pärerile lor a'iface un bine ; trebuià deci chinuiascA pentru a'l pedepsi.Deaceea ei erau cumpliti cu dusmanii lor ; chiar femeile lor luaurolul de cäläi pe lang6 nenorocitii prinsi de räzboiu romani. Elese väd pe tablourile columnei arzänd pe acestia la cap si la umericu niste fäclii. Innaintea zidului unei cetäti se vkl intepate maimulte capete de soldati romani i rämäsitele corpului unuia suntarätate ca aninate de roatele unui car.

68 Herodot, IV, 94.6, Pomponius Mela, 2: Quidam Thraces feri sunt et ad mortem pa

ratissimi Getae utique". Martianus Capella, VI: Sequitur Thracia, cuius in-colae barbari habent appetilum maximum mortis".

" Solinus, X. 1 : Thracibus barbaris inest contemtus vitae et ex qua-dam naturas sapientiae disciplina concordant omnes ad interitum volutarium".

69 Dio Cassius, LI, 26.7° Friihner, La colonne Ira janne, tab. 155 -156, 171-178. Vezi mai

sus reproducerea bazoreliefului in fruntea volumului.

74 'STOMA ROMANILOR

ORGANIZAREA GETILOR ka A DAELLOR 75

Moravuri. Tracii i Getii admiteau poligamia ca formáde convietuire a sexelor. Menandru In ni§te versuri raportate deStrabon, spune :

Tracii toti i dinteinsii Getii mai cu saing,Noi toti (cAci mi-e falg In ei sg mg prenumar),Nu suntem tocmai modele de moralitate ;Gael nici unul din noi nu se mai multumesteNici cu zece femei; mai multi duc unsprezece,Altii dougsprezece i Incg si mai multe;lar care nu poate sà aibg peste patruSau cinci, se crede acela ca a trecut prinFärA sa fi gustat plgcerile conjugale"

Solinus ne spune, cá Getii ar socoti ca lucru de onoarecgsgtoria Immultitg" 72.

Algturi cu poligamia se vede cg femeile trace, gete i dacenu prea aveau moravurile aspre, §i. cum .ar fi putut stà lucrurilealtfel, cAnd erg la ei obiceiul, raportat mai sus, ca pgrintiivândg fiii §i. fiicele la strgini i invoiau fetelor a umblà liber cuonce bgrbati, pgzind numai pe femeile pe cari 1 cumpgrau,sub un control mai de aproape 73. Deaceea ggsim 'jute() inscriptiedin Tracia argtat anume, cg ar fi dedicatg pgrintilor legitimiai celui ce o pusese, ca i când o asemenea imprejurare ar fi fosto exceptie 74.

Tocmai aceastg destrgbglare a relatiilor dintre sexe unitàcu viciul betiei, explicg pe de o parte reactia fireascä reprezentatgprin clasa Cti§tilor, precum i nevoia in care se ggsi Boerebiste,organizatorul statului dac, de a pune un capgt acestor neoran-duieli. Strabon ne spune anume cg Boerebiste a restatornicitputerile poporului sgu prin disciplinä, cumpeitare i activitate a§àcg In putini ani au constituit o vastg ImpgrAtie 75. Poetul latinHoratius aratg, in una din odele sale, pe femeile Dacilor camodeluri, pentru a puteà biciui pe cele romane 76 El cantg :

Trgesc i Getii cei aspri ce cresc a Cererei daruriPe neimpärtite ogoare; iar munca lor e ImpArtittiAstfel cà unii lnlocue pe altii la finele anului.Acolo muma pgzeste pe nevinovata copilg;Iar nenzestrata femeie barbatul nu'si stgpanesteNici adulterul cel neted nu turbur'a casei odihng".

Cu toate cg. Horatius, mai mult in scopul de a ocgri mo-ravurile corupte ale Romanilor timpului sgu, aratg trite° a0. de

" Strabo, VII, 3, § 4." Solinus, I, 3. Acelas lucru 11 spune i Heraclide Ponticul, XXVII,

care fiind din Odesios (Varna), putuse observa mai ales pe Geti73 Herodot, V, 6.

Heuzey, Mission archéologique de Macedoine, p. 137, ap. Tocilescu,_Dacia tnnainie de Romani, p. 365, nota 496.

Strabo, VII, 3, § 11.

76 1ST0RIA ROMANILOR

frumoasa lumina traiul casnic al Getilor (Dacilor), tau trebuiesà admitem cà tabloul ce'l facea el despre virtutile gospodare§tiale Dacilor, era macar pana la un punct adevarat ; de altfel cinel'ar fi Impedecat de a cauta mult mai departe, in OH et tau/necunoscute, exemplele de moralitate pe cari voià sa le puna Infata societatei romane ? Pe Columna lui Traian vedem femeiledace, ca bune mame, ducand de mana sau purtand In bratepe copiii lor 77.

De altfel femeile dace §i gete trebuià s'A se afle In ceea,conditie Injosita in care exista Intotdeauna sexul cel slab la po-poarele necivilizate ; caci o masura a civilizatiei este intre altele,§i respectul pentru sexul femeiesc. Iustinus ne spune cà Bastarnii,batand inteun rand pe Geti, regele lor Oroles, Ii osandi s'A seculce cu capul In locul picioarelor §i sa slujeascA ei pe femei 78,dovada ca In starea normala a lucrurilor acestea erau servitoarele-barbatilor.

Asupra organizarii sociale atata numai aflam, ca poporaera Impartit in doua clase : nobilii §i oamenii de rand, din caricei dintaiu purtau capul acoperit cu acel fes fara ciucur, de carliam vorbit mai sus. Scriitorii greci numeau pe ace§tia TaXocp6pot, ceilatini pileati ; lar In limba dacA se numeau tarabostes 78. In ace§tinobili se deosebeau ranguri mai Inalte, probabil neamurile prin-cipelui §i preotii cei mari cari purtau un soiu de tiare mai In-nalte cleat fesurile nobililor comuni 80.

Oamenii de rand se numeau comati sau capillati §i umblaulcu capul gol. Este cunoscut, diú povestirea lui Dio, ca. Decebal,In intaiul razboiu, trimise lui Traian, o solie din oamnei de rand,capilati, §i numai cand väzii CA nu poate indupleca pe imparatuiroman, se hotarl a'i trimite o alta, compusa din pileati. Marturi-sirea lui Dio este adeverita de figurile Columnei lui Traian, care-reprezinta in un tablou intaia solie far% fesuri §i apoi, mai sus pecorpul Columnei, pe a doua cu capetele acoperite, incat aceastaconfirmare a spuselor istoricului prin bazo-reliefurile Columnei,,pune intr'o vie lumina adevarul povestirei lui 81

" Horatius, Carmina, III, 24." Fri:diner, tab. 53-54, 63-64, 118-120." Iustinus, XXXII, 3, § 16.

Iordanes, X: pr mum Tarabostes, deinde voicitatos Pileatos hosqui inter eos generosi existabant, ex quibus eis et reges et sacerdotes ordina-bantur". Dio Cassius, LXVIII, 8 : Anti6aXo..; xcpia6stç nip.timg ro b; apECTOK Túrv.rry1Aocp6pow, at'airr61v .c.o5 cdnoxpeetopo; Oìç, obnv 6tt obx itoEp.cuç T(71`k

STOCTCLX0i1PCLUV toxs otroesake 68.8.2610 X6p.riTC7310,(0' acncep Irp6tepov, OA& TfillO Ttrlocp6po,v Tok ecpíorcoog 68 9..

80 c omparii figurile din Fröhner, tab. 82-83, 101-104 si 177-178.I Dio Cassius, LXVIII, 9. Comp. Fröhner, tab. 51-52 si 82-83.

ORGANIZAREA GETILOR V A DACILOR 77

Este curios insa cá nici in unul din tablourile cari infa-tiseazä soliile Dacilor catre Traian, solii nu sunt aratati cantanddin harfa, dupa cum spune Teopomp ea' obisnuiau Getiiaduce ambasadele lor 82. Poate cä la Daci acest obiceiu nu eracunoscut, sau poate ca imprejurarile erau prea seriose, pentrua mai introduce si muzica in desbaterile lor.

3. OR GANIZAREA STATULUI.

Predomnirea Daeilor. Insusiri ale mintei i caracteruluica acele ce le-am gasit la poporul Geto-Dacilor trebuiau sa"iindrepte activitatea spre razboaie i cuceriri. La inceput, cat timpnu erau Inca' organizati, ei avurä nevoie de toata energia lor,spre a se impotrivi popoarelor barbare ce îi inconjurau la nordulDunarei. In curand insa' Dacii capatara predominrea asupraintregului neam. Aceasta precumpenire a elementului dac se ex-plicà pozitia mai tare a tarii ocupata de ei, cetatea Car-patilor, inconjurata' de munti aproape din toate partile. Si peatunci, ca i in timpurile mai noue, Transilvania era adapostulfiresc al poporatiilor alungate din campii, de catre oardele barbare.Stäpanii adapostului insa' devenirä cu timpul stapanitorii fi-rest ai câmpiilor invecinate, i acest raport intaiu trecator seschimba in curand in unul statornic. Astfel ajunseeä Dacii, maimult poate cleat prin cucerire, domni si peste Valle carpatinece se prelungiau catre Dunäre, si aceasta pare a reiesi chiar dinStrabo care spune numai atat, ca' Boerebiste supuse putereisale pe gintele gete cele mai apropiate", fara a adaogi insa caaceasta intindere a stapanirei Dacilor fusese datorita unor iz-banzi ra'zboinice, lucru ce el dimpotriva' insamna anumit despreBoj, sub regele lor Critasir, pe care Dacii i-ar fi sfaramat pre-cum si pe aliatii lor, Tauristii" 83 Boii erau o poporatie celticace locuise mai inainte in Cisalpina i, fiind batuta de Romanidupa al 2-lea razboiu punic 84, in care ei luasera' parte alatureacu Cartaginezii contra Romanilor, iesisera din tara lor i venindpe cursul Dunarei in jos 'Ana pe la portile de fier, unde se uniseraCu Tauristii spre a se razboi cu Dacii, fusesera cu totul nimicitide Boerebiste, asà ca tara locuitä mai inainte de ei, numelede pustia Boilor 85 Boerebiste trece insa i Dunarea, pustiindTracia, Macedonia si Iliria, dupa cat se vede insa nu cu scopulde a le cuceri, i multamindu-se deocamdata cu intinderea mar-ginilor imperiului säu 'Ana la Dunare.

" Teopomp, Fragmente, Ed. Firmin Didot, p. 419." Strabo, VII, 3, § 11." Livius, XXXVI, 38.85 Plinius, //. N., III, 27.

78 ISTORIA ROMINILOR

Am vazut mai sus masurile de indreptare ale moravurilorluate de Boerebiste pentru a intari pe poporul dac. Izbänzilemilitare ale Dacilor, apar ca o urmare a acestor reforme. Mora-lizarea i intinderea Statului dac trebul sa'i dee o vaza i o insem-natate deosebita in ochii popoarelor barbare din vecinatate.Totu§i aceasta unire a triburilor geto-dace in un singur Statpare a fi fost prea timpurie, de oarece dupa moartea lui Boere-biste, aflam ca regatul gil se imparte iara§i in patru parti 66.Una din aceste parti a fost fara indoiala Getii din campia Du-narei ; alta va fi fost regiunea locuitá de Iazigii din Moldovamuntii rasariteni ai Transilvaniei ; a treia va fi cuprins pe Sar-mati, iar a patra reprezinta pe tribul pana atunci domnitor alDacilor.

Un pericol insa mult mai amenintator se apropia. de Daciadinspre sud, cucerirea romana', i atunci popoarele ce fuseseraodata introlocate de Daci sub domnia lor, se unirá.' iara§i fataCu primejdia, precum trebuiau sá o faca, peste 2000 de ani, stra-nepotii acelor popoare, cand amenintarea de a fi inghitite demonarhiile yecine se intalni la ei cu rede§teptarea con§tiinteinationale.

De§i nu se §tie când se intamplä aceasta reintoarcere launirea odatá incercatä, atät este sigur ca ea se infaptui in-nainte de domnia lui Decebal, care când ven! la tronul parasitde Duras in favoarea lui, gasi Dacia iarsä§i in limitele in carese intinsese pe timpul lui Boerebiste. Deaceea cand Decebalieà conducerea poporului Dac, nu'l mai vedem ca pe Boerebiste,supunand triburile vecine pentru a constitui un mare imperiu"ci, bazat pe puterea unei domnii tari §i intinse, el ataca indataprovinciile transdunarene, indraznind sá infrunte chiar i legiunileromane.

Decebal introduse in viata poporului ski o innoire in-semnata, anume civilizarea Dacilor prin insu§i acel popor ce seapropia amenintator de hotarele lor. Prin pacea incheiata futreDecebal i Domitian, imparatul se indatora a dà regelui dac,pe cat o insemnata câtime de bani, pe atata me§teri iscusitiIn deosebite me§te§uguri ale pácei §i ale razboiului, nu mai putin§i mai multe obiecte din mobilierul imparatesc 67. Decebal voiàtocmai sa procure poporului sàu luminile i dibacia de careaveà nevoie, elementele culturale ce îi lipseau.

Ce s'ar fi putut unte, daca Dacii ar fi tr'äit i ar fi fost ci-vilizati prin Romani, cine ar putea-o spune ? Ce fpl de producte

" Strabo, VII, 3, § 11.87 Dio Cassius, LXVII, 7 : CPJX1a p.vsal atnisa xp4watcc, sol allic

oopyooç savcoiag dvç, %al eirpoistg,al rasts.csijç, Ti() AassßcDoi) oly;: Plinius(cel tingtr), Panegyricul lui Traian, XI §i XII.

ORGANIZAREA GETILOR 1 A DACILOR 79

erau sa iasa din agera lor minte ? Cu ce poezie, cu ce arta, cuce filosofie erau sri 1ml. qteasca ei tezaurul gandirei omene§ti?Dar istoria nu se indeletince0e cu ceeace ar fi putut fi ; ea stu-diaza numai ceeace a fost i ceeace a fost a trebuit sa fie. A§Aerà scris in cartea oarbelor destine", ca Dacii, popor tanarvânjos, sa fie rasturnat i cople0t de Romani, popor batranIn mare parte istovit. Tau neamul Dacilor nu pieri in tota-litatea fiintei lui ; numai coroana arborelui fu retezata ; trun-chiul ramase plin de o hranitoare seva, 0 pe el, altoindu-se ele-mentul roman, se puse temelia acelui popor care astazi poarta,pe un corp 0 o energie daca, predispozitia spre civilizatie mo0e-nita dela Romani.

Trasatura cea mai caracteristica a poporului geto-dac erapornirea ra.zboinica. Statul sau era un Stat militar ; ca atareiar nu ca stat cultural a dobandit el o insemnatate istorica, §iceeace a facut nemuritori pe Daci 0 a ridicat pe Decebal inrândul oamenilor mari a fost crâncenul razboiu purtat de el,pentru aparà tara i poporul sau, opunând Romanilor oImpotrivire ant de cerbicoasa.

Pregátirea militará a Dacilor. Armata daca, astfel celputin cum ea apare in luptele ei cu Romanii, erà mai toata pe-destra. Numai in rari tablouri intalnim calareti, precum in aceleunde se vede o trupa de cavalerie daca, cazuta inteun riu acarui ghiata s'a rupt 88. Ace§ti calareti par a fi fost Geti care dinvechime sunt aratati cu totii drept calareti ca i Scitii, sema-nand cu. ei panä 0 in modul de lupta, care ar fi fost de a aruncàindarat, prefacându-se cri fug de inimic, sageti inveninate, dupaobiceiul Sarmatilor 89. Mara' de arc, ei mai aveau ca arme lancea,numita in limba traca ,c)ticpccfcc, maciuci 0 SOH numite axeckpm 99 0purtau la brau ca i Dacii, fried depe cand locuiau in Rodop,un cutit intors, in forma hangerului albanez 99. Ca arme deimpotrivire aveau un mic scut, numit nipp.cc cu care se aparaudin toate partile, invartindu'l repede in jurul lor. Cu toatecele mai multe din aceste §tiinte se refera. la Traci, ele pot fi apli-cate §i la Geto-Daci. Ovidiu ne descrie astfel pe un luptator get :

Glas selbatic, fata crunta, lui Mart imagine vieCu pletele, cu barba de fer neatinsa,Dreapta lui, nu lenesa, raneste cu cutitul,Purtat de tot barbarul, la coasta atarnat"".

" Fröhner, tab. 54-55." Thucydides, II, 96. Ovidius, Ex Ponlo I, 2; III, 1 Epislolae I, 2

Tristia, III, 10.90 Herodot, IV, 94.91 Thucydides, IV, 96. Comp. VII, 27. Ovidius, Trislia, V, 7. Juvenal

o compara Cu o secere incovaiata : falx supina. Vezi reprezentarea unor fi-guri trace In statuele antice care Infatisaza aceasta arma caracteristica a tu-turor Tracilor. (Fröhner, apendice, inscriptia No. VI).

80 18TORIA ROMINILOB

Sistemul de i\uptä al Getilor, de &glare, se potrivià la locuri§ese, nu insä la acele muntoase precu centrul tärii Dacilor,tocmai unde ei fuseserä atacati de Romani. Deaceea se vedepe Columna lui Traian predomnind infanteria. Nu poate fivorba despre o varstä la care se incepeà recrutarea, precum nicidespre o recrutare propriu zisä. Toti oamenii valizi indatà ceputeau purtà arma, luau parte la luptä. Aà se vede pe Columnalui Traian un räzboinic foarte tânär, care, lovit de moarte, estetransportat de alti doi tovar4i 93. S'ar päred, dupä ni§te versuri alelui Horatiu, cä nu tot poporul luà parte deodatä la expeditiile mili-tare, ci cä paote din el rämâned la cultura pämäntului, lucru cebine inteles n'ar fi de admis cleat pentru expeditiile ordinare,§i nu pentru lupta de moarte ce o duserä in contra poporuluiroman. Poetul spune anume despre Geti, c6 munca campuluila ei este impärtitä, astfel cà unul inlocuie§te pe altul la fineleanului" 94.

Nu vom discutà nämolul de indreptäri ce s'au dat acestuiloc. Atata numai vom observä cà el aminte§te prea bine un sis-tem analog urmat de poporul Suevilor in Galia, cari §i ei läsaupe cultivatori numai un an la munc5. §i apoi 11 inlociau cu altii,ca nu cumvä, deprinzandu-se cu a§ezarea, sá schimbe pentruagriculturà gustul lor de luptä 95

De§i nu posedärn asupra organizärei tactice a armatelordace nici o §tiintä, totu§ depe Columna lui Traian se poate vedekcä poporul de rind, Dacii comati, sated sub pileati cari tot eiaveau i onoarea de a fi purtätorii steagului national, repre-zentat prin un balaur zburdtor. Capul acestuia erà de bronzsau de argint §i figurà pe acel al unui lup cu gura cäscatà, Incare se vedeau dintii i bimba. Corpul balaurului erà incoväiat,luand chipul unui §arpe, in mi§care. Unii autori sustin dà acesttrup al balaurului, erà de stoM coloratà ce se umflà la suflareavântului, dand din el un sunet §uernor, incat ar fi semänat cusemnul militar al Scitilor, descris de Ammianus 96. Altii, bazAndu-se pe faptul cá un balaur dac, pus inteun car, ar pästrà tau§forma incoväiatà, sprijin pärerea cà trebu:à sä fi fost §i corpullui de metal sau de lemn 97. Pe lang4 acest semn in formä de ba-

Ovidiu, L c." Fröhner, tab. 49." H)ratius, Carmina. III, 24: Nec cultura placuit ( Getis) longior annus.

Defunctumque lab3ri busAequali recreat sorte vicarius".

". Caesar, De bello Gallic°, VI, 22. CompArä Tocilescu, Dacia in. de Ro-mani, p. 372.

°°. Amailanus Marcellinus, XVI, 10, 7 purpureis subteminibus texticircumdedere dracones, hastarum aureis gemmatisque surrunitatibus illigati,hiatu vasto perflabiles et ideo velut ira perciti sibilantes caudarumque voluminareliquentes in ventum". Comp. Rösler, Romtinische Studien, p. 55.

". Fröhner tab. 81, 5i 50-51. Comp. Tocilescu, Dacia in. de Romani,p. 387.

ORGANIZAREA GETILOR I A DACILOR 81

laur, mai erà Inca unul de stofa, patrat, pus in varful unei coziIn formà de prapur care se vede mai totdeauna alaturea cubalaurul dac. Se cunoa§te de pe intrebuintarea a cestor semnecà armata Dacilor era impartita in oarecari corpuhi, ca:deci et-Ao armata organizata §i nu numai o gramada nedeosebita, deluptatori.

Aceasta armata cuno§teà insá i oarecari mi§cari determi-nate, provocate in mijlocul vuetului bataliei prin ni§te semnedate de instrumente de muzica, precum era tuba, un fel de buciumdrept, lung §i mare ; buciumul propriu zis sau rasfrant cu cornulindoit In forma de semicerc, impodobit la deschizatura lui prinun cap de balaur sau de alt animal 98.

Armele lor erau urmatoareleAcele pentru atac constau din arme taietoare i arunca-

toare. Cele dintaiu numarauSabia indoitá la varf, uneori in forma unei secere, arma

nationala a Geto-Dacilor, de care am pomenit mai sus §i careera mo§tenita dela Per§i 99.

Spada lunga. §i dreapta, adeseori cu o teaca frumoslucratá in ornamente, care se vede cu deosebire la §efii

e) Sabia scurta, dreapta §i cu dousä taiu§uri, in forma depumnal pe care Dacii par a o fi imprumutat dela Romani careei in§ii o introdusesera dela Spanioli 101

Lancea lunga, cu coada de lemn iar varful de bronz saude fier 192.

Dintre cele aruncatoare aflarnSulita, o lance mai scurta, pentru aruncat (javelot)

cu mana sau balista, o ma§ina de aruncat 103.Arcul, arma nationala a Scitilor, i chiar a Getilor in

timpurile mai vechi, ramane totdeauna in intrebuintare la Daci.Sägetile se purtau in o tolba atarnata la spate ; adeseori tolbeleerau frumos sal:late 194.

Pra§tia cu care aruncau pietre sau plumbi ascutiti laambele capete 1°5.

Mara de aceste doua feluri de arme ofensive, Dacii maipurtau topoare, ciomege §i. maciuci 1°6.

" Vezi aceste instrumente muzicale In Fröhner, tab. 3-25." Fröhner, tab. 91-93; Mai toate medaliile antice, care reproduc in

alegorie figura Daciei, o reprezintil tintad In mana cutitul Indoit. Ekhel, Doc-irina nummorum veterum, VII, pag. 243.

1" Fröhner, tab. 48."1 Fröhner, tab. 49 si 66-67.102 Froöhner, tab. 97-99.1" Fröhner, tab. 47-50.104 Fröhner, lab. 123-124.1° Fri:diner, tab. 91-93."a Freihner, tab. 4-23, 53-54.

A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. I

82 IBTORTA ROM ARMOR

Armele de aparare ale Dacilor constau din :a) Scutul (Tcápi.tac Getilor), de formä °van.", impodobit cu

deosebite figuri sau flori 107

b) Casca, care pare totu§i a fi servit numai clasei de susa nobililor, de oarece pe oamenii de rand Ii vedem pretutindeniluptand cu capul gol. Ca trebuia sa fi fost intrebuintate i ca§tileIn armata clack se vede depe aceea ca, intre trofeele luate deRomani dela Daci, se afla i &Asti 108.

107 Fröhner, tab. 165-166.Fröhner, tab. 3-23 §i 107.

ORGANIZAREA GETILOR EI A DAOILOR 83

Lorica, sau eamasa de zale, compus'a din verigi de fiertare se purtà pe trup de catre c'dfäreti 105

Zeaua complectà care acoperea tot corpul, precum sevede la unii cAl'areti, ai eáror cai sunt deasemenea iznbeacati. 110.

Dacii cunosteau insá si arta de a intsgri orasele sau lag6relelor precum i acea de a silui infäriturile vd.jmasilor.

La intäriturile ridicate de Daci se pot deosebi douä sis-teme : unul national, dac ; altul invdtat dela mesterii romaniatrasi in Dacia prin Decebal. Sistemul dac consta in inconju-rarea locului ce erd de infärit, cu un zid construit din mari barnede lemn, asezate crusis, orizontal si vertical, si 16sAnd intre elespatiuri umplute cu mari bolovani de piatrà, constructie intotul asemAnRoare zidurilor dela Avaricum (Bourg6s) in Galia,care sunt descrise de Cesar. Asupra lor obserVä marele general

scriitor roman csd aceastä lucrare nefiind lipsità de oarecareforma' i varietate, alternând barnile i pietrele, care'si p'astreazAfiecare rAndurile lor prin linii drepte, este hick' foarte potrivit'asi de folos pentru ap`drarea cetàtilor, fiindc'a i piatra o apàrà defoc i lemnul de herbece, i fiind legate adeseori pe din'Auntruprin barne de aproape 40 de picioare, nu poate nici sd' se rupà,niel sd se despice 111

Aceste intdrituri sunt indeobste incunjurate si de un sant,peste care duce un podet ce se poate ridica 112

Infariturile construite dupà sistemul roman, constau dinlagsdre intArite, patrate. sau dreptunghiulare, construite din pietrecioplite, cu patru sau mai multe porti, cu santuri, valuri si pro-pugnaculum roman 113.

La atacul precAt si la apsdrarea ceratilor, Dacii intrebuintauaproape aceleasi mijloace ce se vsad puse in lucrare si de Romanisi care constituiau oarecum zestrea comunä a mecanicei de rd'z-boiu a popoarelor vechi. La asediu se intrebuintà berbecele,o bArda lungà i puternicA de lemn, prev'azutà la capul cu careloved cu un cap de berbece de fier si care, purtat de mai multioameni, prin repetate lovituri date in zid, produced o sparturà 114

Pe and Romanii aduseserà aceastd masind de edzboiu lamare desàvârsire, punând-o sub un acoperemânt care aparape cei ce o purtau, prevàzand-o cu roate, asa cA se puteà micaCu mai mare usurintä, apoi atarnând berbecele de niste otgoanecari fAceau ca loviturile lui sá aibd" mai mare putere 115, la Daci

"° Fröhner, tab. 3-25 si 47-50.1" tab. 61-62.111 Caesar, De bello Gallic°, VII, 23119 Vezi fortificatii de aceste In Fröhner, tab. 145-151 si 50-51.118 Propugnaculul erA un fel de constructie ridicatA deasupra portei care

slujigt pentru apArarea intrArei. Vezi Fröhner, tab. 123-124./14 Isidor, Origines, XVIII, 11 : Arboris caput ferro vestitur eaque sus-

pensa funibus multorum manu ad murum impellitur".119 Lucanus, Pharsala, I, 383 : Aries actus lacertis".

aceasa unealtà" de ràzboiu rknäsese In formä ei primitivA,purtat'd de maul. Mijloacele mecanice, Intrebuintate de Romaniificeau cu putintà 1ntocmirea ei In mArimi uriase. AO la asediulCartaginei, 1nel-A un berbece de 200 de picioare de lung, careerà mânuit de 3000 de oameni Despre toate acestea se vedecà Dacii n'aveau nici o idee si lucrul se intelege usor, cum de einu putuserà introduce asemenea innoiri in vechiul lor sistem,des]. Romanii adusi de ei, dupà incheierea tratatului cu Domitian,ar fi putut sà'i invete aceste mestesuguri. Timpul de când mesterii

instructorii romani Incepuseeä a veni in Dacia erà prea scurt,abià vre o 12 ani, c'Aci tratatul cu Domitian se incheiase In 89d. Hr., si la Daci fiind totul de transformat dupà sistemul ro-man, le lipsise timpul pentru a invàtà toate. Apoi Mc% Indoialäcà Dacii, având deocamdatà de scop de a se intAri pentru impo-trivire, nu aveau asà de neapkatà trebuint6 de a'si construi

Cetatea daoä, dup5 sistemul roman.

instrumentele de asediu, necrezând ei cà vor aveà nevoie ba Inc6ash de curand, a luà intkituri dusmane ridicate In propria lortarà. De aceea pe cand sistemul Infáriturilor romane se vedeaplicat la cetätile dace, masinele intrebuiatate de Romani nu sevà'd a le fi fost cunoscute In aceeasi ingsur5.

Nu se stie dac6 Dacii cunosteau i celelalte unelte intre-buintate la Romani pentru baterea cefätilor, precummurale, un soiu de instrumente cari slujiau spre a scoate pietreledin ziduri ; terebrele, un fel de berbece care, In loc de cap deanimal, spre a lovi, se sfarsià cu un vArf ascutit spre a Ourizidul ; turnurile misatoare i altele mai multe.

Ca mijloace de apArare contra asediului centilor lor deRomani, Dacii intrebuintau fà.rä Indoialà masinile acelea ce arun-cau pietre foarte grele, asupra asediatorilor, masini numite laRomani baliste sau catapulte. Astfel se vAd pe Columna lui Traiandoi soldati daci, Incgrcând niste asemenea arcuri mecanice 117.desi este probabil c'd la Daci aceste masini nu ajunseserà nici la

11° Appianus, De rebus runicis, XCVIII. Comp. Polybius, IX, 41.FrOlmer, tab. 91-93.

84 ISTORIA ROMANILOR

JRGAN1ZAREA OET1LOR fp A DAC1LOR 85

desgvarsirea, nici la efectul cel covârsitor ce'l aveau in armataromang. Pe zidurile Sarmisagetuzei se mai vgd un fel de instru-mente a cgror naturg incä nu a fost determinan. Unele dinele constau din niste forme ovale insirate pe un drug de lemn ;altele sunt un fel de carg cu trei roti, inarmate cu niste seceri sisuliti care probabil se puneau in miscare odatä cu .invärtirearotilor si, aruncate asupra dusmanului, aduceau desordinea inrändurile sale. De acestea fuseserg probabil cargle acelea pe careGetii le aruncaserg asupra lui Alexandru ce! Mare din piscurileHemului 118 Pentru a apgrà mai ales intgriturile centilor, seconstruiau innaintea portilor niste movili innalte fgcute din pg-mânt intgrit prin leggturi de nuiele (fasine) precum si prin barne.Un asemenea agger se vede längg zidurile capitalei regatuluidac 119 Romanii intrebuintau Insä aceste metereze si pentru ainchide o cetate dusmang, reducând-o prin foame, precum pu-neau in lucrare catapultele cu care bombardau cetatea. Esteprobabil cg Dacii intrebuintau §i alte mijloace de apgrare pe lang5catapulte, precum smoalà aprinsg si alte materii arzände pecari le aruncau asupra incunjurgtorilor.

Din toate cele spuse rezultg, cà Dacii deprinseserg, delainnaintata artä militará romanä, mai multe mijloace de luptg,fie pentru atac, fie pentru improtivire ; cg ei in scurt timp aduse-serg organizarea lor militará la un grad de desvoltare inteadeVärnea§teptat care îi puse in stare a luptà contra Romanilor cu ovânjä neasenagnatä.

Astfel erà acest popor, Geto-Dacii. Plini de energia barbaráa rasei lor, oteliti prin credinta in nemurire, uniti inteun corpmare si compact, inteo pozitie din cele mai tari ant pentru ataccat si pentru apgrare, cu mintea lor agerg, predispusä pentru pri-mirea civilizatiei pe care insusi dusmanii lor firesti se insgrcinausä le-o comunice, ei deveniserg pentru stäpanii lumei o primejdiedin cele mai mari, si dacá nu ar fi luat un Traian in mäng condu-cerea destinelor poporului roman, apoi este de crezut CA, in loede a vedeà pe Romani mergänd asupra Sarmisegetuzei, am fiaflat pe Daci apucând drumul cgtre cetatea eterng.

119 Arrianus, De exped. Alex., I , 1.119 Fröhner, lab. 151-152.

Iv.

LUPTELE DACILOR CU ROMANII

1. INAINTE DE TRAIAN.

Daeii In desbinare. Sä trecem la expunerea seriei istoricecare aduse popoarele din Dacia sub stapânirea romana.

Dui:4 ce poporul roman cucerì Macedonia la anul 146 in.de Hr. §i o prefaca in provincie, el cauta sa"§i intariasca stapanireaacestei OH pe care o biruise dupa un §ir intreg de cele mai crâncenelupte. Pentru a ajunge la pacificarea nouei lor agonisite, trebuiaunumai decat sä lini§teascà triburile barbare, de acela§i neam cuIVIacedonenii cari, dupá firea lor pradatoare, nelini§tiau provinciaromana. Ei intreprinsera supunerea popoarelor tracice cari nuse multämiau numai de a navalì in provinciile mai apropiate,Tesalia §i Dalmatia, ci veniau 'Ana langa Marea Adriatica," 1Poporul roman incerca §i el blestemul popoarelor cuceritoare,de a nu mai gasì ragaz i odihna pe lungul camp al izbanzilorlor. Un razboiu atrage pe un altul ; cucerirea unui popor cerenumai cleat supunerea celui ce se allá indaratul lui, i a§a dincucerire in cucerire se tot late§te imparatia lui, slabindu-se inproportie puterea de coheziune ce tine la un loc madularele sale,Energia lui, consumandu-se in lupte necurmate, vine un mo-ment unde legatura interna se sfärama, i corpul cel mare des-membrat, se desface iarài in elementele primordiale din careel se alcatuise. Aceasta a fost i va fi istoria tuturor popoarelorce nu s'au multamit cu granitele fire§ti ale -Wei i neamului pecare natura le-au insernnat desvoltarei lor.

Macedonia fusese, ca tara mai civilizata, intotdeauna ex-pusa loviturilor popoarelor barbare cari, stand la nordul Dunarei,adaposteau mai cu uprinta aici prazile lor. Romanii, pentru aaparà stapanirea lor din peninsula Balcanului, sunt nevoiti sa.Intimpine in mai multe randuri oardele barbare ce se revarsaude peste Istru, ca un potop, peste frumoasele tari dela sudulHemului. Astfel Ii gasim de mai multe ori in lupta cu Bastarnii,

Aenneus Florus, Epitome, III, 5.

LUPTELB DACILOR CU ROMANII 87

§i Scordi§tii, unul popor german, celalalt celt, care'§i aveau lo-cuintele la nordul fluviului 2; nu mai putin §i cu Tribalii cari,de§i originan i din sudul Dunärei (de prin Serbia de astäzi), tre-cuserä mai toti, impin§i de ni§te popoare ilirice, la Geti pe maluistAng al Istrului 3. Intr'un rAnd vedem pe Romani apropiindu-seiarৠde acest fluviu, sub consulul Curio in anul 89 in. de Hr.§i venind in fata Daciei, in care Insä nu indräznesc sä treacktemAndu-se de intunecimea pädurilor ei 4.

Dintre toate popoarele prädätoare dela nordul Dunärei,nici unul nu erà a§a de periculos ca Dacii, mai ales de cAnd ei seorganizaserä in un corp puternic sub regele lor Boerebiste. Eiintreprind excursii prädalnice Oda' prin Iliria, Tracia §i chiarIn Macedonia 5; Cesar se gAndiA a porni impotriva lor, cAnd murisub cutitul senatorilor (44 in. de Hr.) 6.

Murind insä Boerebiste, impärätia lui prea timpuriu in-chegatà din elemente deosebite, nealipite unul de altul prin nicio legäturà, se desface in patru pärti, cum am väzut mai sus.

Moartea lui Cesar aruncAnd imperiul Roman iarA§i inaroazele räzboiului civil, Dacii reincep pustiirea provinciilor ro-bmane. Totu§i gäsim pe Daci cA astädatä cautà sä dobAndeascrinu numai pradä, ci §i foloase politice. Innainte hied de izbucnirealuptei intre Octavian §i Antonius, Dacii trimit soli la Octavian ofe-rindu-i ajutorul lor. NeimpAcAndu-se cu el, Dacii se pleacA in partealuiAntonius7, pe cAnd Octavian §tie sä cA§tige pe Geti in folosul lui.Se vorbià chiar prin Roma de o indoità incuscrire intre regele Ge-tilor Cotiso §i impAratul roman, fiecare din ei avAnd sà iee de sotiepe fiica celuilalt, Inca sä'§i devinä mutual socri §i gineri 8. Nu§tim de erau serioase aceste planuri matrimoniale. Se adevere§teinsä alianta Dacilor §.1 a Getilor cu cAte unul in cei doi rivalipentru omnipotentä, in Roma ; o politicä de desbinare, care seexplicä din du§mänia in care trebuià sà träiascä triburile Daciei,dupà despärtirea lor. In zadar cAutase Roles sau ()roles, regeleunui trib al Getilor, a face s'ä inteleagA neamurile poporuluisilu, c'ä ar trebui sä se uniaseä cu tutii contra du§manului comun ;In zadar ilustrase el chiar sfatul säu prin un exemplu viu, asmu-tAnd doi cAni unul asupra altuia §i and drumul unui lup inna-intea lor, in momentul cAnd se mAncau mai tare. CAinii incetaràlupta Ion §i se luarà dupä lup 9. De§i morala acestei fabule In

2 Eutropius, IV, 27.3 Appianus, Illiricum, 3.

Florus Epitome, III, 5 : Curio Dacia tenus venit ; sed tenebras sal-tuum expavit".

2 Strabo, VII, 3 5 11 : (4)81 5è Ital. Poijiaiotc; tpolisp6q .110 alCIPcavtulo&Sao"; Tby 'Iatpov xa) Tip epqxrp. XsrdLavilv !Limn MaltsSovictç xat Its Rkuptídt.p.

9 Suetonius, Jul. Caes., XLIV: Dacos qui sp in Pontum et Tbraciameffuderant coarcere...mors praevenit".

9 Dio Cassius, LI, 22.Suetonius, Aug. LXIII.

9 Frontinus, I, 11.

88 ISTORIA ROMANTLOR

actiune era. invederata, Getii §1 cu Dacii staraira in imbucäta-tirea lor.

Dacii anume sub regele lor Dicomes §i cu Bastarnii mer-gand in ajutorul lui Antonius, ataca Tracia in care Octaviancâ§tigase ca aliati pe tribul Denteletilor, intre Nestus §i Strimon 10Octavian trimite in ajutorul aliatilor säi pe Marcus LiciniusCrassus care se puse in legaturä cu acel Oroles,.regele Getilor.Acesta, dupa ce incercase inzadar unirea intre Geto-Daci, sedaduse in partea lui Octavian. Crassus bate, cu ajutorul lui,pe Daci §i pe Bastarni §i'i respinge peste Dunare. Pe cândfugarea prin Moesia &are Duhäre, Crassus aruncä mrej ele sale§i prinde in clientela romana mai multe triburi din popoareletrace ce se aflau aici, cele mai multe Geti ce nu trecusera. incaDunarea. Cand se intorcea Crassus innapoi din expeditia lui,ni§te popoare din Tracia pe care el le creded prietene, ataca penea§teptate armata lui §i Ii rapes° cea mai mare parte din pradafácuta. Asemenea purtare du§rdäneasca a triburilor trace aduceo ingreuiare a pozitiei in care ele se aflau fatä de Romani.

Dupà cat se vede insa nu numai Getii §i cu Dacii eraudesbinati in politica ce o urmau cu Romanii, ci chiar Getii in-su§i erau despktiti in mai multe triburi du§mane unul altuia,caci vedem pe regele get Oroles, aliatul lui Octavian, ceränd aju-torul lui Crassus contra unui alt cap get Dapix. Crassus raspun-zand la chemarea lui Oroles, inchide pe Dapix in o cetate §io face sa capituleze prin tradarea unui Elin, cand atunci Dapixcu ai sal se sinucid cu totii. Càderea marei na-tii a Tracilor subRomani se explica mai ales din aceste certe §i du§manii läun-trice care nu numai ea' Ii impiedecasera de a se uni inteun corpinnaintea primejdiei, dar provocaser5 chiar pe Romani a se ame-steed in luptele lor, slabindu-se ei mutual pentru folosul poporu-lui rege. Astfel se adevere§te prin aceste desbin6ri, fata cucucerirea romana, observatia facuta. Inca de Herodot asupraacestei mare dar främäntat popor care, daca ar fi fost unit inteunsingur corp, ar fi fost una din natiile cele mai puternice ale pà-mantului, dar ale calla lupte §i rivalitati interne îi paralizau cutotul puterile 11.

Crassus, cu prilejul luptei contra lui Dapix supune prindeosebite mijloace §i sub deosebite forme pe tuti Getii dela su-dul Dunsdrei, anume §i pe acei ce nu faceau parte din domnia luiDapix §i vine pana la Genucla, ora § de länga Dunare, capitalaunui al treilea rege get, numit Ziraxis 12.

Astfel ajunsese de fapt atat Tracia cat §i Moesia provinciiromane, de§i ele nu erau denumite oficial ca atare 13.

Dupa ce August devine stapanul imperiului roman, seridica la Daci regele Cotise, altul cleat regele Getilor cu acela§

Plinius, H. N., IV, 11. Dio Cassius, LI, 23. Plutarc. Ant., XIX." Mai sus, p." Dio Cassius, LI, 23-26." De aceea lipsesc ele din enumerarea provinciilor romane fAcutA de

Dio Cassius, LIII, 12.

LUPTELE DACILOR C17 ROMANII 89

nume, pe care 1-am vazut mai sus in vorba de a se incuscri cuOctavian. Acest rege nelini§tià atat de mult pe Romani, trecandmai ales in Moesia peste Dunarea inghetata, incat una din grijilede capetenie ale Romanilor pe acel timp era : Ce se mai audede Daci" ? 14 August trimite pe Lentulus care il gonete pe cea-lalta rapa. Romanii atunci se fericesc a fi rapus armata lui Cotiso§i a fi ucis txei capi de ai Dacilor, intre cari poate era. §i Cotiso 15.

Fiind insa ca Romanii tot pe timpul lui August prefac §iPanonia in provincie romana (15 in. de Hr.-6 d. Hr.); apoiimperiul roman devenì prin douà parti expus loviturilor poporu-lui dac, §i. ei, alegandu'§i tarâmul de operatie, dupa cum una saualta din aceste provincii erau mai lipsite de armata de aparare,deveniau pe fiece zi mai indrazneti in loviturile lor. Romaniiii ataca inteun rand chiar peste Dunare, prin Aelius Catus, §istramuta pe rapa dreapta a fluviului vreo 50.000 de oamenicari dispar curand in sinul neamurilor de aceea§i rasa ce locuiauaici. Stranautarea o Meuse spre a sporì numarul poporatiei trans-danubiene, dupa cum vom vedeà mai jos 16.

In anu 6 d. FIr. se revolta insa popoarele panonice §i aceledin Dalmatia, §i pe cand prefectul Moesiei Cecina Severus eràocupat cu combaterea lor, Dacii, Getii §i Sarmatii navalisera InMoesia. Ovidiu, care tocmai pe atunci fusese surgunuit la Tomi 17,descrie dupa insu§ a lui vedere incursiile lor :

Atuncea dar cAnd Pontul si DunArea spumhndiiDe iarnA ImbrAtisate prind pelitA de ghighPe-a Istrului lucioasA si mAturatl caleCAlAri pe cal sAlbateci vrAjmasii vin incoaceVestind a lor sosire sAgetile ce zboarASi rAmAnand drept urma pAmAntul despoiat.Tgranii fug departe lAshnd chmpia pradA.$i barbarul rApeste putina-i avutieTot ce puteh sA strangA sAteanul prin sudoare51 carele si turma si sArAcia-i toatA.Apoi pe robi ii leagA cu marine la spate;Se duc, se duc särmanii, privind cu disperareIn urma lor ogoare ce nu or sA mai vadh,$i focul ce se 'naltA din subrede colibe ;CAci barbarul aprinde, doboarA, mistuesteTot ce nu poate duce, tot ce nu vra sA ducA,$1 stoluri de victime cad moarte sub sAgeataIn vArf inchrligatä, al cArui fer subseseDin ierburi ucigase un suc inveninat"".

U Horatius, Satirae, II, 6. v. 53:Quicunque obvius est me consulit : o bone nam te

Scire, deos quoniam proprius contingis, oportetNum quid de Dacis audist " ?

o Suetonius, Aug. XXI." Vezi mai jos nota 24 si Strabo, VII, 3, 5 10.o Cei mai multi pun Tomi In locul unde este acuma Constanta in Do

brogia. Este InsA curios cA larva Akermann sau Cetatea AlbA existA un laccare a purtat in timpurile mai vechi numele de lam( Ouidului.

18 Dupg frumoasA traducere a lui Hasdeu din Ponticele lui Ovidiu, 18-toria critieci, p. 218.

90 ISTORIA ROMINILOR

Aceastà descriere admirabila reinvie In chip plastic scenelede groaza ce se petreceau la na'valirea barbarilor de peste Dunare,

cu toate ca inspre Tomi vor fi trecut mai ales Gerii i Iazigii,nu trebuie s'a" credem cà aspectul i purtarea Dacilor sa fi fostmai purin infricosata.

Dupa ce Romanii innabuse aceasta rascoalä .ameninratoare,ei ieau masura prea inreleapta de a declarà in mód oficial Moesiadrept provincie romana, a careia intaiu propretor se gasesteamintit in anul 15 d. Hr. 19. Fiindca Dacii incepusera a atacàMoesia, Tiberiu, fiul vitreg al lui August, loveste i birueste tribuldac al Apulilor 20. Malurile Dunarei sunt intarite prin o multimede castele si se aseaza in ele puternice garnizoane. Parrilor sudiceale peninsulei, adied Traciei proprii, Ii lasa Romanii inca pentrucatva timp o autonomie amagitoare sub principii indigeni cari,fiind insa in deplina atArnare de Romani, acestia trageau folosulcä stapâniau tara fara a rineà in ea o armata 21. Rascoala Odri-silor, innabusita prin consulul Sabinus in anul 26 d. Hr., aduceprefacerea si a Traciei in provincie romana 22.

Pe timpul ultimilor ani ai domniei lui August, el trimitepe Lentulus contra Dacilor. Florus istoricul spune asupra acesteiexpedirii cà Dacii ar locui munrii i cà de cate ori Dunareauneste malurile prin ger, ei obisnuiesc a incurge si a pustii veci-natairle fluviului. Lui Caesar August i s'a parut ea aceasta gintaeste greu de rapus. Trimitând deci pe Lentulus, i-a respins perapa cealalta ; de ceastalalta parte a facut intarituri, asà eadaca. Dacii nu au fost chiar învini, cel putin au fost indepartari.Aceastà intarire este inceputul limesului dunarean de care po-meneste Sextus Rufus 23.

Nina pe timpul lui Vespasian (69-79), Dacii urmeaza in-nainte a nelinisti provinciile romane asezate pe malul dreptal Dunarii, ceca ce impinge pe acest imparat a repetà operariaexecutata cu eariva ani mai inainte, de Aelius Catus. Anumepropretorul Moesiei, M. Plautius, mai stramutà inc`a" vreo sutàde mii de Geri depe malul stâng al Dunarei pe acel drept. 0 in-scriptie a timpului sau ne spune cà legatul propretorului Moe-siei a transportat aici mai mult de o sun' de mii dintre transda-nubieni, spre a plati darile, cu femeile, copiii, principii i regii

" Appianus, III, 30. Tacitus, Annales, I, 80.1° Consolatio ad Liviam de poetul Peda Albinovanus : Danuvius que

ripa et Dacius orbe remoto Appulus (huic hosti perbreve Pontus iter)" citatde D-na Virginia Vaschide, Conqutte de la Dacie, 1903, p. 2.

" Dio Cassius, LIV, 20. Tacitus, Ann., II, 67." Tacitus, Ann. III. 39; IV, 46." Florus, Epitome, IV, 12. Sextus Rufus, De V ictoriis, adus de D-na

Vaschide, in lucrarea citatà.

LUPTEME DACILOR CU ROMANII 91

lor, a inndbu§it revolta Sarmatilor orientali, a pus in libertatepe fiii regilor Bastarnilor §i a Roxolanilor precum §i pe fratelecelui al Dacilor §.1 a luat ostatici dela ei. Pentru toate acestea,a fost onorat cu ornamentele triumfului de &are Vespasianus" 24.Din aceastä inscriptie culegem mai multe §tiri importanteIntAiu cd Romanii voiau sd indeseased poporatia Moesiei, de§er-tatd necontenit prin emigrarea Getilor cdtre partea liberd apoporului lor, la nordul Dundrei, din care cauzd inscriptiaturise§te cd transferarea poporatiei gete la sudul Dundrei seMeuse spre a o pune s'A plAteascd ddri. Al doilea cá i la nordulDundrei, ca §i la sudul ei, Getii erau impdrtiti in o multime detriburi, cu regii Ion deosebiti, §i numdrul acestora trebue sd fiefost indestul de mare, de oarece se gdsesc mai multi regi in o sutäde mii de oameni. In sfAr§it din faptul cá Plautius elibereazápe fratele regelui dac din mAnile Getilor, se vede cd desbinareaacestor cloud popoare, intAmplatä dupd moartea lui Boerebiste,tined incd cea ce se vede §i din multimea triburilor in cari Getii,probabil i Dacii, erau impgrtiti.

Daeii uniti. PAnsä. acuma Dacii indrdzniserd a infruntdIn repetite rAnduri pajurile romane, uneori chiar nu fdrd izbAndd.Impdrtiti insd §i desbinati in mai multe triburi, ei nu puteau sd'§imanifesteze toatä puterea de care erau plini. Le lipsid apoi omulcare sd §tie a trage din puterile lor tot folosul putincios ; lipsidartistul care sd scoatd din darabul de marmurd, greoiu §i inform,minunata statuie. Pe timpul lui Domitian se suise pe tronulDacilor, un om de o puternicd fire, Decebal, cedAndu-i-se de bund-voie domnia de care predecesorul sdu Duras, precum lui Traiani-o trecuse Nerva. Cu mdestrie 11 zugrdve§te Dio Cassius in putinetrdsdturi Priceput in cuno§tinta rdzboiului §i dibaciu in mA-nuirea lui, intelegAnd cAnd trebuià sd loveascd §i cAnd sd se re-tragd, meter In a§ternerea curselor j iute la faptd, §tiutor atAta se folosì de izbAndd cAt §i a indreptà infrAngerea suferitd,el deveni pentru mult timp un protivnic periculos poporuluiroman" 25.

Decebal se convinse in curAnd cá pentru a se puteà m6suràcu stApânii lumei, aveà nevoie mai ales de douà lucruri :sá pun6 pe poporul sä'u prin culturg, in stare de a luptà cu culturaroman6 ; apoi sä" uniased cAt se poate mai multe din popoarelebarbare in contra amenintRoarei stà'paniri romane. Pentru aindeplini conditia dintAiu, el incepe a atrage mesteri i dezertori

"Orelli, Colectio inscriptionum latinarum selectarum amplissima, 1838,No. 750.

26 Dio Cassius, LXVII, 6.

92 ISTOR1A ROMANILOR

romani in statul su 26; pentru a realiza cerinta a doua, el se puneIn legaturi Cu Sarmatii, Bastarnii, Roxolanii, Oda i Cu indepar-tatii Parti, cu regele carora Pacorus el infra' in tratari de alianta 27.Popoarele acele ce nu se puteau hotari a se indusmanì cu Romanii,precum Quazii i Marcomanii, Ii indupleca cel putin a OA. neu-tralitatea 28.

Pe cand la Daci se al-6th un om de asemenea vartute, petronul Imperiului Roman lâncezia un despot slab si desfranat,nerabdator la mama, cu mima fricoasa, iubind a se preumblàmai mult prin orase cleat a stà in lagare, a fi purtat in lecticadecat a se urcà pe cal, a'si purtà razboaiele prin generali, iar ela zabovi in trandOvie. Imperiul Roman era mare, dar regelemic ; acela al Dacilor restrans ¡ma' .condus de un geniu. Secompensau deci pozitiile ambilor luptatori ; ha chiar cumpanase pleca in favoarea barbarului.

Decebal, dupa ce îi pregateste puterile sale, ataca Cubarbatie provincia Moesia in anul 86 d. Hr. Legatul lui Domitian,Oppius Sabinus, este batut i ucis. Dacii pustiiaza toatà provincia

ocupa mai multe castele i cetati 29. Domitian atunci formeazaplanul de a se pune el insusi in fruntea armatei. Ajuns insa inMoesia el se cal de gändul ce'l avuse i trimite impotriva Dacilorpe prefectul pretoriului, Cornelius Fuscus, iar el asteapta in-tr'un oras mai retras rezultatul ciocnirei. Fuscus, general renumit,desì cam stricat prin luxul timpului 30, crezändu-se neinvins incapul frumoasei sale armate, trece Dunärea in Dacia ; este insacumplit batut, ucis, mare parte din armata lui prinsarezul-tatul cel mai folositor al luptei pentru Decebal mai multesemne militare cad in mâinile Dacilor. Fuscus este ingropat ino padure din Dacia 31. Domitian o rupse de fuga indata, la primaveste a nenorocirei, i Moesia ramânând fära aparare, este cumplitdevastata de Daci. Tettius Iulianus, un alt general roman, aleargaIn ajutorul provinciei i Decebal, gala prin insusi victoriile sale,este nevoit sa se retraga peste Dunare. Iulianus, dupa ce in-troduce o aspra disciplina' in trupele sale, trece el acuma fluviul

Dio Cassius, LXVIII, 9, in conditiile pacei incheiete intre TraianDecebal, la sfarsitul intaiului razboiu dacic, spune ca Decebal sa' nu mai

intrebuinteze nici un militar din limitele imperiului roman, caci el ar fi obis-nuit procura pe multi dintre cei mai buni, castigandu'i prin deosebite mij-loace : gp.irits Ttprvccdycll TVA Te0-10 'Pop.ccEcov tipxis xpila8,at Tab; Tapl'aetatoos TOk te &PECTOD; iXeCOSY avalteé0ard upouelmteitoo.

" Martialis, Egigr., IV, 26.28 Dio Cassius, LXVII, 7." Suetonius, Domitianus, 6.

Tacitus, Ann., III, 4 si 12. Juvenalis, Sal., IV, 112.2 Martialis, Epigr., VI, 76. 0 inscriptie din Perinthus, (C. I. L,

7397), in Tracia arata pe un centurion M. Iulius Avitus ca avand primità omultamità pentru ca luptase contra Dador. Notita luata din D-na Vaschide,La conquete de la Dacie, p. 28.

LUPTELE DA CILOR CU ROMANII 93

In tara Dacilor §i bate pe Decebal la Tapae, ucigAndu'i un marenum'Ar de oameni. Vezinas profetul de pe acel timp al Dacilor,pentru a snpà de prinsoare, se preface mort §i fuge noapteade pe câmpul de Mtaie. Se zice cä Decebal, pentru a impiedecdpe Romani de a innaintà ntre Sarmisagetuza, ar fi niat o pklurela innAltimea unui stat de om §i ar fi imbncat trunchiurile cuhaine §i arme, astfel csa inchipuiau ca o mare arman care arfi inOlat pe Romani 32.

Domitian inn voind s'd pedepseasn pe Quazi §i pe Marco-mani, pentrun nu ar fi voit dee ajutor contra Dacilor, ntrecare ei ins'd se obligasen a pdzi neutralitatea, este bnut cumplitde aceste popoare §i nu se poate folosi de izbanda repurtan asu-pra Dacilor. El trimite deci soli acestora, propunându-le pacea.Decebal, de§ì fusese invins, cunoscând insà pozitia Romanilor,le impune ni§te conditii cu totul defavorabile lor i folositoarepentru el. Cea mai insemnan erd aceea despre care am amintit§i mai sus, ed. Romanii sg. procure Dacilor instructori i inginerimilitari precum §i tot felul de me§teri, prefäcând astfel in o obli-gatie din partea Romanilor sistemul pus §i panä" atunci in lucrarede el, de a civilizA pe barbarul sàu popor prin cultura romand.Mai dobande§te regele Dacilor §i un tribut anual, care'§i ascundedru§inoasa lui fiinfá sub titlul de prezent. Domitian, rdcand totu§ipe marele §i pe inving6torul, incoronean pe Diegis fratele luiDecebal nci acesta nu vroise n vie in persoan6 cu odiademà, dându'i puterea de a donna asupra Dacilor i läsandacestora muntii lor din innalta sa milostivire 83. El trimite laRoma ni§te soli ai lui Decebal, cu o scrisoare foartedin partea acestuia, care insà fusese pl'dzmuità de impàratul Ro-man, serbean un triumf indoit asupra Quazilor §i a Dacilor,iar pentru Sarmati depune o cunund de laur in templul luiJupiter Capitolinus.

Cdt de grabnic fusese norocul Dacilor la sui§, mai iute §ipnp6stios fu el la cobori§; càci pe cAnd Decebal creded cá vi-aajuns tinta, de a dobAndi un ngaz, in nstimpul nruia sà poana se pregni pentru lupta honritoare, se suie tocmai pe tronulRomei marele imp6rat Traían, care trebuid s`d nzbune,modul cel mai cumplit, cumplita ru§ine adusd imOntiei lumei.

32 Dio Cassius, 67, 10. Vom determinh mai jos unde se allá localitateaTapae, unde Traian reptutá 0 el o victorie contra Dacilor. Dio Cassius aratáaceastá luptá dela Tapae ca Intámplatá dupá lncheierea pácei, ceeace nu arenici un Inteles. Fárá Indoiald el aceastá Incurcáturá In textul istoricului grectrebue pusá pe socoteala epitomatorului sáu Xiphilinus. Istoricul roman Sue-tonius, Dom. 6, restabilWe cum se cuvine timpul cánd s'a Intámplat lupta.

88 Martial, Epigr., VI, 10. Asupra tricheierei acestei páci, vezi In ge-nere Dio Cassius, LXVII, 7.

94 isToniA ROMINILOR

2. INTAIA EXPEDITIE A LUI TRAIAN

Intital an al luptei. Motivul ce impinse pe Traian laacest rkboiu n'a fost dorinta lui de a face cuceriri noue, cutoate eft' el, ca adevkat Roman, de0 originar din Spania, nuva fi dispretuit izbAnzile militare. El a vrut ins'A sA scape imperiulde injositorul tribut pe care'l plAtiA. Dacilor, precum i sA inlAturepericolul ce cre§teà pe fiece zi contra sigurantei Romanilor, prinsporirea puterei 0 a semetiei Dacilor 34.

Nu este de admis cà Traian sá fi intreprins in prima saexpeditie un rkboiu de cucerire contra Dacilor, intrucAt Il vedemincuviintAnd pacea lui Decebal, indatA ce acesta prime§te con-ditiile sale, iar el se intoarce la Roma multiunit cu izbAnda sa,0 nil a fi adaos nici un nou teritoriul Imperiului Roman. Traian,om intelept, trebuià ssä fi recunoscut cà marginile impArAtieisale erau i a§A prea intinse i cA era cu totul neintelept de acercA sA le mai lArgiased. Apoi fluviul Dunkea erà in rkkit,ca i Rinul in apus, o apà latA i adAnd., a ckeia trecere erà u§orde impiedecat, incAt erà nepolitic a o dep60. 0 a implAntà paju-rile romane in sinul lumei barbare. CAutase doar Romaniiin zadar dé a inrAdkinA puterea lor de ceea parte a Rinului,0 ell de temut sA nu se intAmple tot astfel 0 la o cercare de atrece Dunkea.

Traian aveà deci drept tintà, in intAia lui expeditie, numaiinjosirea trufiei lui Decebal i rAnduirea lui sub legea generalAcare domniA pe atunci in lumea politicA : Imperiul Roman castApAn, toate popoarele ca supuse.

Stim cA in a doua expeditie, scopul lui Traian se schimbä.cu totul ; cA el pled., din Roma chiar, cu planul bine hotkitde a reduce Dacia in provincie romanA. Dar aceastà hotkirenu mai erà productul recei cugetAri. Se amestecase in ea elemen-tul pasional care poate predomni i asupra celor mai puterniceinteligente. Traian acuma ardeà de dorinta de a pedepsi peDaci 0 pe regele lor pentru necredinta cu care ei se purtaserA,pentru cAlcarea pAcei jurate, i deaceea Il i auzeau adeseorijurAndu-se : a§A cum vreau eu s'A reduc Dacia in provincie ro-manse 35. Marea inimA a lui Traian invinsese marea lui minte

neprecugetat, ascultAnd numai de o pornire pAtima§6, plecAel la cucerirea Daciei.

Dep4irea Imperiului Roman peste linia sa fireascA deapArare erà fArA indoialA o gre§ealA politicA, i Traian comiseaceastA gre§ealA. Dovada cea mai invederatà c'A erA astfel,este faptul cà abiA trecuse un secol i jumAtate dela cucerireaDaciei, i Romanii furA nevoiti s'A' o pArkesacA iarA0 in prada

" Dio Cassius, LXVIII, 6.86 Ammianus Marcellinus, XXIV, 8.

LUPTELE DACILOR CU RÒMANII 95

barbarifor, dupà ce tocmai Dacia fusese nada cea mai atrigA-toare care adusese pe barbari cätre centrul impàràiei. Zemislitdin o gre§ealä politicà, poporul romAn trebue sä." pläteascA §iastäzi cu cele mai crunte jertfe, existenta lui, aruncat aici inpä.'rtile räsäritului, departe de trunchiul cel mare al rasei latine§i incunjurat de elemente striine. Dar vitalitatea lui cea extra-ordinarà Ii &Ada puterea de a invinge toate greutAtile, §i ceeaceaproape douà mii de ani de ineálcäri i suferinti nu a putut di-struge, färà indoialà c6 nu este menit a pierl in acei de luminä§i de civilizatie In care träim. Zemislit din o gre§ealli, poporulroman a indreptat-o prin puternica sa naturä, §i ceeace eràpentru Romani o poticnire, va deverd pentru orientul Europeiun izvor de ordine §i de propà§ire.

Innainte de a plecà din Roma, Traian puse sä" se taie undrum in stâncile ce lungesc malul drept al Dun6rei, dela Portilede Fier In sus pânà la o indepàrtare de vreo sutà de chilometri,cât tineà malul pripästios al Dunärei. Acest drum, nu prea lat,mai mult un soiu de cärare, erà menit a inlesni tragerea de pemal a §Mcilor §i batelurilor cu provizii pe care Traian erà sä letransporte pe Dunäre in sus, din Moesia cätre tArimul operatiilor.Romanii anume, dupà cucerirea Moesiei §i a Panoniei, organi-zaserà douà flotile pe fluviu, classis pannonica i classis moesica,flotile care aveau de scop mai ales paza trecerei Durfärei ; darfälrà indoialà cà aláturea cu aceste flotile de rizboiu, trebuiausà.' se afle §i vase de transport. Deaceea §i vedem pe Colmuna luiTraian aducandu-se provizii de grill §i butoaie cu lichide : vin,oloiu, etc., cu §àicile, p'anA la locul pe unde Romanii fac podulpentru a trece in Dacia 36.

In tot cursul säu, dela Columbaci in Serbia panä la Or-§ova, Dunärea curge in un pat foarte ingust, restrins intre doip6reti de stânci verticale care ies6 deadreptul din apà, pentru a seInältà uneori Oda' la 800 de metri. Partea cea mai ingustà, strâm-toarea dela Cazane, pare a inghiti cu totul intre douä stânci uria§e,uria§ul fluviu, care'§i restringe aici lätimea numai la 150 de metri,din 1000-1500 lärgimea lui obi§nuità, coborindu-se adâncimealui la mai bine de 50 de metri 37. Aici in locul cel mai impunätor,unde Dunärea biruie§te muntii, se cete§te 'MCA, pe malul sArbesc,inscriptia pusà de Traian In anul 100 d. Hr. in care spune c6,,desfundând stâncile au deschis o cale" 38.

36 Fröhner, tab., 29-30." Elisée Reclus, Nouvelle gigraphie universelle, Paris 1878, III, p. 316.

Corpus Inscriptionum Latinarum, III, 1, No. 1699: IMP. CAESARD IVI NERVAE F. NERVA TRAJANUS AUG. GERM. PONTIFEX MAXIMUSTRIB. POT. IIII, PATER PATRIAE COS. III MONT... A... BU. SUP... AT...E... restituità partea din urmd astfel : montibus excisis amnibus superatis viamlecit Comp. Arneth, Die Trajan's Inschrift in der Nethe des Eisernen ThoresWien, 1856.

Traian pune sa transporte atat din Moesia, cu ajutoruldrumului aratat, singurul care facea cu putinta urcarea&Ara a §ivoiului Dullard, cat §i din Panonia, catimi mari deprovizii la Virninacium, din care face baza operatiilor sale,mai ales ca in susul §i in josul acestui ora § intait se ridicau osum'ä de turnuri de privighere, construite de mai innainte Incapentru paza granitei 39.

Traian intrebuinta la aceasta expeditie legiunile cari sta-tionau in Moesia §i Panonia §i cari erau deprinse in luptele cu

cunoscand modul lor de a se bate. Nu se poate determinacu precizie numaul armatei care insotià pe Traian. Ea trebueinsä sa se fi urcat la vre-o 60.000 de oameni, impreuna cu trupeleajutatoare, cavaleria germana §i mauretana 40 Generalii cei maicu vaza de lânga Traian erau : Licinius Sura prietenul sàu i

o

Stanca i inscriptia lui Tralan

acela care'i ajutase mult la adoptarea lui de catre Nerva, prinurmare la imparaie, apoi Claudius Livianus, §eful cohortelorpretoriane §i Lucius Quietus comandantul cavaleriei mauretane ;In sfar§it unul Laberius Maximus care fu mai tarziu consul laRoma.

Traian pleca la Dunare in primavara anului 101 d. Hr.Inteadevar panegiricul lui Pliniu cel -Cana, cetit in senat, intimpul celui al treilea consulat al lui Traian, in luna lui Septem-vrie 100, face numai alunecai la proiectele formate de impaatulcontra Dacilor, fara a arata prin nimic cä razboiul ar fi §iceput. Pliniu spune : Daca insä" vreun rege barbar. in nebunia

*. Fr6hner, tab. 26-31.. Conrad Mannert, Res Traiant ad Danubium rgestae, Norimbergae,

1797, p. 20. Franke, Zur Geschichte Traians und seiner Zeitgenossen Quedlim-burg, 1840, p. 100. Aschbach, Die Steinerne Donaubracke Traians, p. 3, admitecifra de 80.000, tar Fröhner, p. XI, nota, acea de. 100.000.

" Plinius, Panegyr., XVI.

96 ISTORIA ROMANILOR

in-

Dacii,

in-

LUPTELE DACILOR CU ROMANII 97

lui, ar merge atAt de departe incAt s'A'0 atragA mAnia §i rAzbu-narea ta, inteadevAr acela chiar dacA ar fi apArat prin inter-punerea unei mAri sau prin fluvii colosale sau prin munti prA-pästio0, s'ar vedeA atAt de curAnd, plecat sub curajul -Ulu deerou, incAt ar crede muntii s'au cufundat, fluviile au secat,marea a fost inghitità i cá insu0 pAmAtul, nu flotele noastres'au apropiat de el. Par'cA vAd in mintea mea triumful tAu,ingreuiat, nu prin prada luatA din provincii nici prin baniistor0 dela aliati, ci prin armatele du§mane i prin lanturileregilor prin0" 41 Este invederat cà Pliniu tinte§te prin cuvintelesale pe Decebal care refuzase inchinarea i supunerea cAtreTraian.

La inceputul anului 101 Traian se aflà incA la Roma undeluA consulatul pentru a 4-a oarA. Din actele fratilor Arvali sevede cA impAratul plecase innaintea lui 25 Martie 101, de oareceIn acea zi se fac rugAciuni pentru sAnätoasa reintoarcei e a luiTraian 42.

Ce cale a urmat Traian pentru a pAtrunde in Dacia ? FArriindoialA cA a trebuit s'A urmeze una cunoscutA i bAtutA careduced din timpuri vechi dela DunAre Care centrul Dacieianume care capitalA Aceste en se aflA insemnate pe un soiu deplan de distante rAmas de pe timpul impAratului SeptimiusSeverus 0 care poart6 numele de Tabula Peutingeriand duprinumele invAtatului german Peutingér care a descoperit-o.

Nu era Traian s'A apuce pesti munti i codri, prin o -WAnecunoscutA, aà ca sA adauge la greutAtile rAzboiului i aceleaale drumului. Este deci mai mult cleat sigur cà Traian a trebuits'A urmeze una din acele trei &Ai cari duceau din Moesia p-esteDunAre in Dacia, cAile pe cara se purtA comer tul intre acestedou'A Orr, pe uncle se in0rau ora§ele Daciei i cari deci tre-buiau sA ducA in modul cel mai direct 0 mai u§or cAtre centrulDaciei, capitala ei.

Tabula PeutingerianA, fAcutA pe timpul impAratului Se-verus (193-211 d. Hr.), pe cAnd Dacia se aflA sub stApAnirearomanA, FratA tot cele trei drumuri vechi, cari conduceau depeste Dunke in Dacia 0 aceste trei drumuri sunt arAtate ca tre-cAnd fluviul, cel mai apusan la Viminacium in fata ora§ului dacLederata, al doilea la Saliatis in fata statiunii Tierna 0 al trei-lea, cel mai dinspre rrisArit, la Egeta in fata ora§ului dac Dru-betis. Calea intAia, acea dela Viminacium, este arAtatA catrecAnd prin Lederata 43, Arcidava, Centum-Putea, Bersovia,

" Bulletin° dell' Instil. arclieol., p. 118, citat de C. de la Berge, Essaisur le rèfine de Trajan, Paris, 1877, p. 39.

" Tabula Peutingeriand asazA gresit Lederata pe malul drept al Du-Mirei. Novela a XI-a a Pmpeiratului Justinian vorbeste de orasele : Reciduaet Literata quae trans Danubium sunt".

A. D. x enopol. Istoria Romlnllor. Vol. I. 3

IST

OR

I A

RO

MIN

ILO

R

Fröhner, lab. 31-33." Fröhner, tab. 31---33.

LUPTELE DACILOR Cll ROMANII 99

Azizis, Caput-Bubali i sfär§indu-se la Tibiscum. Viminaciumfiind a§ezat la o egalà indepärtare de Panonia 0 de Moesia,fiind cetate infärità, trebuià din mai multe puncte de vederesä fi fost aleasä de Traian ca loe de trecere in Dacia : mai intaiupentru uprinta concenträrei trupelor 0. a adunärei proviziilor,apoi fiinda ea Ii °feria o puternia bazà de operatie care i-arfi lipsit aiurea ; in sfar0t pentrua erà punctul cel mai apropiatde Italia pe unde se puteA atacà Dacia. Dovada insä cea maiinvederatä cà Traian a trebuit in prima sa expeditie, sä intrepe aceastá cale in Dacia, stä in aceea cà, dupä cum vom vedeà,el trece prin statiile Tabulei Peutingeriane : Bersovia i Azizis,ceeace nu puteà face deat mergänd pe calea dela Lederata spreTibiscum, singura unde se intAlnesc aceste ora§e i Incá imediatunul dupà altul. In a doua sa expeditie, el treand Dunärea pepodul de piatrà dela Turnu-Severinului, ale cärui rämä§iti sevä.d asfäzi in Dunäre, el nu aveà ce autà pe la BersoviaAzizis care le vom vedeà cà erau in Banat, inat astfel vomdove& credem pe deplin a., in prima lui expedi tie, Traian atrecut Dunärea la Viminacium 0 a intrat in Dacia pe caleacea mai apusanä insemnatà pe Tabula Peutingeriank

Aici la Viminacium, astäzi satul Costolat in Serbia,Traian puse sä se arunce un pod de dubase, pentru a cäruiaintocmire el se folosi de o insulä ce se aflà in mijlocul fluviului 44.0 care existä i astäzi sub numele de Ostrova. Dupä ce Traianconsultà vointa zeilor 0 face jertfele trebuitoare, el trece podulin fruntea o§tirei sale, 0 piciorul ski, este cel dintaiu al intregeiarmate care atinge pämäntul du§man.

Tabloul Columnei ce reprezintä aceastá trecere a Dunärei,aratà pe zeul fluviului sub chipul unui bäträn ce stä in o pe-§terk cu capul incins cu ierburi de bang. De0 geniilor riurilornu le place indecomun a fi -infrAnate In libertatea lor prin lu-cräri omene§ti, bätranul Danubiu se aratä totu§ binevoitorRomanilor i sprijine cu puternica lui mänä podul pe care calcälegionarii lui Traian. Chipul zeului este poate cea mai frumoasäfigurà a intregei spirale depe Column ä 45.

Cum cala. pämäntul Daciei, Traian adunä in jurul säupe comandantii cei mai de frunte i tine un sfat de räzboiu incare hotärä§te, dupà pozitia locurilor, modul innaintärei, §iapua calea care conduceà care Tibiscum in linie dreaptä. Putintimp dupà aceasta, el prime§te o solie indestul de extraordinarà.Un popor din Dacia,,anume Burii, trimit lui Traian un buretecolosal pe care erà scris, in limba latinä, un sfat binevoitor,anume cà Traian sá nu strice pacea i sá se intoara in tara lui.In dosul acestui sfat se ascundeà o amenintare. Ca de mare el-A

insà frica locuitorilor Daciei de numele lui Traian, se vede depeaceea cA solid Burilor pierde cuno§tinta cAnd ajunge in fatalui Traian i cade depe calul Mr% §ea, pe care el venise In lagkulroman ". tiau doaril aceste popoare, cum spune Dio Cassiusc6 mai innainte ele nu invinsese pe poporul roman, ci numaipe Dominan; ea" acuma aveau de purtat edzboiu cu poporulroman §i cu ImpAratul Traian care se deosebià prin dreptatea,tkia §i cur4enia moravurilor sale" ".

100 ISTOB1A nomANILort

Trecerea Dunlrei. Zeul sustine podul.

Traian erà un general foarte prevAzgtor. Precum el i§ialesese o puternicd bazA a operatiilor sale §i un loc u§or de apro-vizionat, a§A el nu face un pas innaintea lui in teritoriul Daciei,fAril a acopen i dinapoiele sale cu lucrAri de intkire. Aceste auun caracter de trilinicie de tot pronuntat, lucrate din piatril

unele din ele chiar cu ornamentki 0Dacii se retr6seserà inniuntrul tärei, pkAsind dupà cal

se vede cetgile lor depe Iâng6 Dunke, precum Lederata, Ar-

Friihner, lab. 36. S'a discutat mult Intrebarea acest tablou alColumnei reprezintA pe solul Burilar 1 dacti ceeace el tine In maul este unburete. .Ammianus Marcelinus, XVII, 12, spune cl tot astfel cAzil i :un prin-cipe Sarmat Innaintea lui Constantin ce! Mare.

" Dio Cassius, LXVIII, 6.FrOhner, tab. 35-37.

dacAn

cidava, Centum-Putea. Ei insä c5utau sä cunoascä miscärile§i directia pe care o lua armata romanä, prin spioni, din careRomanii prind inteo zi pe unul, sill aduc de Or, cu mainile legatela spate, innaintea Imptiratului 49. Traian ajunge la Bersovia,

" Friihner, lab. 42.

trece dupä aceea la Aixis, sau Azizis cum este insemnatil pe Ta-bula Peutingerianit Deaici el se indreaptà care valea Timesuluidin care trecand pe urmg in acea a Bistrei, trebuià sä ajung6 pe

LUPTELED DA C1LOR CU ROMANI' 101

102 ISTORIA ROMINILOR

o cale bätutà deadreptul sub zidurile Sarmizagetuzei. La Tapae,In acelas loe unde i generalul Julian al lui Domitian bätusepe Daci, intAlneste pentru intäia oarä Traian pe protivniciiDacii, cari se reträseserà din câmpie, i cäutaserä aici un adäpostsi o pozitie strategicä minunatä, apärati fiind In frunte de cursul

iar cu spatele räzgmati pe muntii pädurosi ce seintind la nordul acestui riu i cari munti Ii fereau de a fi incun-jurati. Lupta ce se &Ada aici fu foarte sAngeroasä. Se spunedmai tärziu intre soldati, cà ne mai ajungänd pAnza pentru le-gatul rAnilor, Traian îi &Ada rufele lui pentru a procurà dipeletrebuincioase 52. Dacii furà învini i din cauza unei furtunice izbuncni in timpul luptei, Intrucät ei cari considerau zeulfurtunii ca dusmanul lor, crezuserä cä i cerul venise in ajutorulRomanilor.

Sà eäutäm acum a determinà, dupä localitätile de astázi,drumul urmat de Traian pänä aici. In un fragment al unuigramatic latin, Priscianus, se gäseste o frazà, singura ce a mairämas, din pierdutele comeniarii ale lui Traian asupra räzboa-ielor dacice : deaici am plecat la Bersovia apoi la Aixis" 51.Traian, plecând dela Lederata In sus pe drumul ce duce de aicila Tibiscum, treat prin statiile identic denumite si puse inaceeasi ordine de Tabula Peutingerianä : Bersovia i Azizis.Astäzi pentru a merge dela Costolat cätre nord, trebuie sä trecempeste riul Beirsava, afluent al Timisului. Acest riu pästreazAprecum se vede numele vechiului oras dac ce erà asezat pe ma-lurile sale 52. Orasul dispärând s'a pästrat numai numele riului,fiind cunoscut cä multe orase poartà numele riului lângä careau fost intemeiate. Dela Bersovia Traian trech la-Aixis sauAzizis,cum Ii zice Tabiula lui Peutinger si care nume pare cä a fost p'ä-strat in Ijir4u1 de astäzi asezat dupà riul Bärsava.

Apucând spre räsgrit cätre Tibiscum i Sarmizagetuza,Traian intalneste innainte de a ajunge la Tibiscum, pe dusmanla Tapae sau Tapia dela nordul Lugosului, asezatä la baza munti-lor i deasupra Timiului, incât infätisà. foloasele strategice pentruo pozitie de apärare, pe care le-am insemnat mai sus, si pe careDacii o aleseserä ca punctul unde sä" astepte pentru prima °ailciocnirea armatelor roamne. Dela Tapae innainte, urmând valeaTimiului pänä la confluenta Bistrei si apoi valea märginitä

" Dio Cassius, LXVIII, 8. Fröhner, tab. 47-50. Reposatul T. An-tonescu, In lucrarea sa postumä Columna lui Traian, publican' dupä moartealui de sosia i colaboratoarea lui Eugenia susSine cd Traian ar mai fi mai a-neatpe Dad si pe calea Taliatis-Tsierna prin valea Cernei, ipotez1 inc4 prin nimic.adeverin, (1. c. p. 246).

Priscianus, VI, 13. Inde Eierzobim, deinde Aixin processimus".52 Din punctul de vedere al limbei schimbarea vechiului o din Ber-

sovia in a, Beirsava, este foarte fireascA, dupà cum se poate vedea din ana-logiile corastra dela latinul colostra §i. ajará din ad joras. D. Onciul, ,,Criticalucnrei mele Teoria lui Rösler", In Convorbiri lilerare, XIX, p. 184.

I .0 PTELE DA CILO R CU ROMA N II 103

-de munti de ambele pArti ale Bistrei, se ajunge in linie dreaptápanil la satul Grádi§tea sau Varheley, unde se allá ruinile vecheicapitale a statului dac. Deaceea atát Dio Cassius cal si Columna

lui Traian aran, pe la sfAr§itul expeditiei, pe Traian luptLidcontra Dacilor in munti 53.

Analiza drumului urmat de Impáratul páná la intrarealui in munti Daciei, ne-au dat putinta a identiliicA trei nume vechi

63 Dio Cassius, LXVIII, 9. Fröhner, lab. 74, 83-85, 95-96.

104 ISTORIA ROMANILOR

Bersovia, Azizis §i. Tapae cu corespondentele lor moderne, Bar-saya, Ijiri§ul §1 Tapa sau Tapia 54.

In drumul sau prin valea Bistrei, Romanii mai ieau o ce-tate, probabil Tibiscum, si legionarii Ii dau foe, pe cand locui-torii ei fug in padurea din apropiere 55. Decebal, vazandarmata romana se indreptá catre capitala sa, trimite lui Traiano ambasada compusa din trei ambasadori calari pe caii farsa'§ele urmati de o numeroasa intovara§ire, insa toti dintre comati,clasa de jos a poporului 56 Cu toate rugamintele ambasadorilor,Traian staruie§te in conditiile sale pentru incheerea cu atatmai mult cá se sinnise atins prin neeuviinta Dacului de a-i trimiteIn ambasada ni§te oameni de rand. Solia fiind respins5, Traiaainainteaza mai departe §i da peste un sat in care rämasese insa.numai batranii, femeile i copiii 57, poporatia validä fiind luatitIn oastea care apara tara. Aceasi a ne arata inteun chip limpedecá Dacii nu'§i. Orasisera satele lor nici chiar la apropierea ar-matelor romane §i. deci invedereaza cat de neintemeiata estepärerea acelora ce sustin ea Dacia a fost cu totul de§ertata depoporatia ei, dupa cucerirea romana'.

Se vede ca. Romanii innaintasera loarte incet pana aici,pe la jumatatea vaei Bistrei, de oarece Ii ajuma' iarna, §i. ca-valeria daca, voind sá treac:4 peste un riu inghetat pentru a atacape Romani, ghiga se rupe §i. ea cade in apa 58. Capul Dacilor,de§i desperat de nenorocirea intamplata, ordona to tu§ restuluitrupei atacul Romanilor cari erau aparati de un lagar intarit..Barbarii luyese in oameni cu sageti, in ziduri cu un herbece,dar dupa cat se pare cu putina izbanda 59

Al doilea an al luptei. Traian opre§te aici eampaniadin anul 101 §i, lasand, in toate lagarile §i intariturile construite,garnizoane indestulatoare, se intoarce in un ora § din Panonia,pentru a petrece iarna. In primavara anului 102, el pleaca de aicicu armata lui pe §áici 60, §i coboara Dunarea pana la locul undetrecuse in anul dinnainte. Impáratul cland exemplul muncei §ial activitatei, ieà singur \T'Asia in maini §i. despica cu ea valurileDunarei, adeverind astfel spusele lui Plinius, din panegiric, calatunci când Traian se affa pe mare, nu se multume§te numaicat a privi semnalurile §i mi§carile, ci se a§eaza singur la carma

" Asupra acestui de pe urmA nume Tapa, observAm eh' din puntulde vedere fonetic el trebuia sá rAmanA neschimbat, dupil analogiile barba §icapra r6mase ace1ea5i in limba romArià. A doua formA Mpia este iarà§i o schim-bare normalà.

" Fröhner, tab. 50-51." Fröhner, tab. 51-52." Fröhner, (ab. 53-54." Fröhner, tab. 54-55." Fröhner, (ab. 55-56." Fröhner, lab. 57-58.

LUPTELE DACILOR CU ROMANII 105

asemenea celor mai zdraveni tovarsäsi, el taie valurile, st'd-paneste vânturile revoltate i ureà cu puterea vaslei cele mairepezi sivoaie 61. El ajunge in curând la locul unde poposiseIn campania intaia, gAsind neatinse toate posturile pe cari leläsase in tara dusmanä. Prima intälnire cu Dacii fu acea a uneitrupe de cavalerie de Daci sau mai curând de Sarmati,In zale, pe cari Romanii Ii bat si'i jean pe fugä 62 Auxiliarii ger-mani ai lui Traian dan in acest timp peste un corp mai marede Daci cu cari an o lupfä crâncenä dar victoroiasà. ConducsätorulDacilor, vtizand i aceastà bätälie pierdutä, se sinucide. Aceastilpierdere aduce supunerea unui trib al Dacilor care vine sä fad'inchinare lui Traian cu nobilii lor in frunte i cu o mare multimede femei si de copii, cerandu-i indurarea. Traian care aveainteres de a provoca cat mai multe de aceste defectii, pentru asläbi pe dusman, primeste i trateazà, pe cei ce se supuneau,cu bunä vointä 63.

Cu cat Traian se apropià de capitala Dacilor, cu atätpiedicele naturale i mäestrite se inmulliau i impotrivireaDacilor devenià mai cerbicoasä ; cu atäta lupta luà un caractermai inversunat, a-tat din partea atacului cat si al apärärei. PA-duri neumblate in care legiunile romane sunt nevoite sä'si deschidàun drum cu toporul ; ponoare, torente i anturi adânci pecari sunt siliti sä le umple 64; intärituri ridicate mai la fie ce pas

apArate cu o stäruintä nemaipomenitä, ingreuiau inaintareaRomanilor. Atacurile Dacilor asupra pozillilor romane devintot mai dese ; sangele curge in siroaie si mai fiecare pas innainteal Romanilor este insemnat prin moartea unui legionar ; iardin partea Dacilor jertfirea vietei se face cu o därnicie pe careputeà s'o explice numai nestrilmutata lor credintä cá ar fi nemu-ritori. Traian mai ieà o cetate ce o intAlneste in cale, ultimulavanpost innainea capitalei, pe cand generalul säu Maximusprinde pe o sorà a regelui i regäseste, in cetatea unde pune mânape ea, toate semnele militare luate de Daci in lupta cu Fuscus 62.

Aceste depe urmä pierden i induplecä pe Decebal a trimite1mpäratului roman o nouà ambasaa, de astä datsä de perso-naje de rang innalt, pileati, cari cum ajung innaintea lui Traianse pun ingenuchi, intinzand cätre el mäinile in semn de despe-rare si implorând indurarea lui 66. Desì umilite in formä, infond ins5. cererile Dacilor nu se potriveau de loe cu intentiilelui Traian, i räzboiul urmeaz6 mai departe. Cavaleria maure-

" Fröhner, tab. 58-59. Comp. Plinius, Panegyr., c. LXXXI." Fröhner, tab. 59-62." Fröhner, tab. 63-64." Fröhner, tab. 83-88, 89-91." Dio Cassius, LXVIII, 9." Fröhner, tab. 82 93.

106 ISTORIA ROMANILOR

tanä" sub Lucius Quietus atacA pe Daci pune pe fug'á, scà-pand ei in fundul pAdurilor 67. Aici inchizand drumul prin ar-bori egsturnati in cale, Romanii sunt nevoiti sà ice pAdureacu asalt, ca o cetate 68.

Când Romanii iesirà din p6dure se desfAcù innaintea lorintinsa cetate a Dacilor, bine asezatà i minunat intärità. In loeInsà de a se inchide In cetate si de a suportà un asediu, Dacii

.7 Fröhner, tab. 85-88." Frohner, tab. 91-92.

Frohner, lab. 87-89.

Decebal la picioarele lui Traian.

incearcA o depe urmil dat6 soarta armelor. Se incinge o luptAdesperatà in care fiece Dac îi vinde scump viata ; dar in &t'Usa,intre vitejii egale trebuià sà hotärascA precumpànirea stiinteiromane 69. Dacii sunt din nou bnuti i capitala lor trebuinds'A cada numai decat in mAinile invinOtorului, Decebal se hotà-fäste a primi, M'A nici o conditie, pacea dicta-a de Traian. Elvine in persoan6 innaintea imp6ratului, insotit de doi mari dem-nitari ai curtii sale, si cade in genuchi la picioarele Romanului.

§i'i

Dindaratul lor o multime nenumarata de popor se taraie in ge-nuchi implorând iertarea invingatorului 70

Pacea impusa de Traian §i primita de Decebal stipulà. caregele dac sa innapoieze toate armele, ma0nele §i me§teriiprimiti dela Romani, sa predee dezertorii, sa (Igraine toate ce-tatile sä päraseasca toate cuceririle facute in afara de prcprialui Ora', sà recunoasca de prieteni i du§mani pe prietenii §idu0nanii poporului roman §i sä nu mai primiasc5 nici un ro-man civil sau militar in slujiba sa" 71

Traian, crezand cà Dacii fagacluiesc in buna credinPmentinerea conditiilor la cari se indatoriserä fatä cu Romanii,ajungandu'0 prin aceasta tinta ce'0 propusese cand plecasedin Roma, ieà cu dansul cativa soli daci cari sä mearga la Romaspre a confirma innaintea senatului juruirile pe cari le facuseralui, lasa o garnizoana in Sarmizagetuza, 0 se intoarse in ca-pitala, unde serbeaza asupra Dacilor un meritat triumf, luAndsupranumele de Dacicul" 72

3. A DOUA EXPEDITIE A LUI TRAIAN.

Podul de peste Dudäre. Decebal numai cat se prefacuseca se supune Romanilor, vazandu-se strans prea de aproape,Nu ea doara el ar fi avut in gAnd a se tined de cele incheiate,ci numai pentru a scapà din pierzania in care se afle, fa-Priseo primire atat de neconditionata a indatoririlor impuse lui deTraian. De abià insa imp'äratul ajunsese in Roma 0 Ii venitirea ca. Decebal face multe contra legaturei pacei, cá prime0e

iara0 dezertorii, reintare§te cetatile, cerceteaza prin soli natiilevecine, pedepse§te pe acelea ce nu primiau a fi in partea lui,luand 'mina oara Iazigizilor o parte din pamânt" 73, 0 altelemulte. Acestea auzindu-le Traian, face de indata sa se de-creteze, din partea senatului, Decebal ca du§man al poporuluiroman 0 se hotara§te a plecà numai decal iara0 in persoanäIn contra regelui dac.

In aceasta de a doua expeditie Traian nu mai indreptaatacul principal in contra lui Decebal, pe unde'l lovise intaiaoara, cu toate cà s'ar parea ea un asemenea atac ar fi trebuit

Fröhner, tab. 101-104.71 Dio Cassius, LXVIII, 9." Dio Cassius, LXVIII, 10.73 Dio Cassius, LXVIII, 9, 10.

LTIPTELE DACILOR OU ROMANII 107

1 0 8 ISTORIA ROMANILOR

vin6 mai usor, de oarece tara Ii erà pe acolo cunoscutá. Neintrebàm care a putut fi motivul ce 1-a impins pe Traian aschimbà de astá datà baza operatiilor sale? Dar pentru a puteAráspunde la aceastä intrebare, trebuie intAiu sà cAutám a deter-minth locul pe unde Traian a atacat pe Daci in decursul celui deal doilea al s`du rázboiu impotriva lor.

Amintim dela inceput observa tia fácutá si mai sus, c`g Tra-ian nu puteà pàtrunde in Dacia, cleat pe drumurile bkuteumblate ale acelor timpuri. Prin urmare, dacä el si-a schimbacalea de atac, a trebuit s'o str5mute pe una din celelalte dou`ape cari Tabula Peutingerianá le aratá ca ducând din Moesia inDacia. Am vázut insà ea' afará de calea pe la Viminacium,mai erà una pe la Taliatis, in fata statiei Tierna si alta pe laEgeta-Drubetis. Pe una din aceste douá a trebuit Traian s`a'sialeagsá noul sàu drum. El nu puta sä se hotárasa. pentru Taliatis-Tierna, care duca pe la Ad-Mediam (MediiaMehadia de asfäzi)prin valea Cernei atre Sarmisagetuza ; cki desi drumulcel mai scurt care capitala Daciei, pedeoparte ingustimeaváei, restrans6 intre doi perett de stânci uriase cari uneori par ase atinge, o fáceà cu totul greu de strábáAut pentru o armatái

foarte usor de apkat ; pe de altà parte ins6 ea nu corespundeAscopurilor politice ale lui Traian. Ii rámána deci calea cea mairásáriteanä, Egeta-Drubetis, pe unde Traian puse sá.' se constru-ias0 vestitul pod de piatrá. peste Dunke, de &are arhitectulelin Apollodorus din Damasc.

S'a discutat mult asupra locului asezárii acestui pod, simai multi scriitori au pretins ea* podul lui Traian nu ar fi fostasternut la Turnu-Severinului, cu toate fámásitele de pilastrice se \TM i astázi in ap6, când Dunárea este micá ; cà pe aici arfi trecut podul, tot de piaträ, al lui Constantin cel Mare 74, iarcà acel al lui Traian s'ar fi aflat mult mai in jos pe cursul Dunkei,la Celeiu lângsä Corabia, la o indepártare aproape egalà de gurileJiului si ale Oltului unde de asemenea se Vád rám'Asiti de stAlpide piatrá in matca Dunárei 75. Pentru aceastá pkere s'au adusmai ales douà argumente : inniu cri dimensiile podului, astfelprecum sunt arkate de Dio Cassius, nu s'ar potrivi pentru là-timea indestul de micä" a Dunkei la Turnu-Severinului ; apoi

" Vezi descrierea explor'árilor Mcute la Celeiu de Gr. Tocilescu, pri-vitoare la rAmAsitele podului de aici, in Monumentele epigralice i sculptu-rate, I, 1902, p. 239 si urm.

" Asupra podului lui Constantin ce! Mare, vezi Ceclrenus, Bonn, I. p.517 si Aurelius Victor, De vita et moribas imperatorum c. XLI Hic (Con-stantinus) pontem in Danubio construxit". Comp. Orosius VII, 28 si PaulusDiaconus, XI.

LUPTELE DACILOR CU ROMANI! 109

lipsa unei cäi romane care O. dud din fata podului in interiorultärei, ceeace tocmai s'ar aflà in locul celalalt unde o cale romanäincepe dela Celeiu §i merge pe malul drept al Oltului pänii inTransilvania.

Asupra argumentului intäiu observAm ea' pretinsa nepo-trivire a dimensiilor podului cu aceea a Dunärei provine numaidin o greitä. mäsurätoare. Este cunoscut c'ä indepärtarea intremalurile Dunärei la Turnu-Severinului este de 1127 de metri.Dio Cassius ne spune insä c'ä podul erà a§ezat pe 20 de stedpi,indepärtati unul de altul de 170 de picioare ; in totul 3570 depicioare, cari fac 1103 metri 76. Dacà socotim insä §i pärtiledintre cel dintaiu i eel depe urmä stälp §i. maluri, ajungem lalätimea fluviului constalatà astäzi. Mäsura datä de Dio nu sepotrive§te insä nici de cum la Celeiu, uncle Dunärea are o lätimede 6000 de picioare sau 1856 de metri. Apoi Dio el insu§i observänu doad cà pe aiurea fluviul nu ar fi mai lat, crtci este chiarde dou6 §i. de trei ori pe attita ; dar aici, Cu toate d este mai in-gust, este insä proportional §i mai adanc" 77, ceeace corespundeintocmai cu natura Dunärei la Turnu-Severinului unde de§inu este in lätimea ei cea mai mare, are insä o adâncime de a-proape 30 de metri.

Argumentul cu §oseaua romanä este tot atAt de puinhotäritor. Oare Romanii trebuiau numai dedt indatà ce puseseràpiciorul in Dacia, sä construiasd §i o osea spre a pätrunde in-läuntrul tärei? Cu toatä fenomenala repejune cu care se constru-iau lucrArile romane, ar fi trebuit mult mai lung timp pentru con-struirea §oselei decat pentru aceea a podului. Dad Romaniiar fi trebuit sä. a§tearnä §i oseatia prin Valahia mid dela poduldela Celeiu pânà in Transilvania, innainte de a incepe dzboiulcu Dacii, atunci färä indoialà cg, pornind ei construirea poduluiin 103, in 105 nu ar fi putut pä§i pe §oseaua lor pentru a Mtn\In Transilvania. *oseaua este cu totul neatärnatä de pod ; a fosta§t2rnutá mai tArziu, dupä reducerea Daciei in province romanä.Din aflarea sau lipsa ei, ca continuare a unui pod, .ritt se poatededuce absolut nimic asupra locului construirei acestuia, §i dinasemenea argumente nu se poate dobAndi nici o luminä incauzä.

Nu trebuie s'a ne midm dad nu gäsim nici o pomenirea podului lui Traian in hàrçile sau insemnärile drumurilor rä-mase dela cei vechi, precum in Tabula Peutingerianä sau in

" Un picior greceec.-0,m. 309. Datele lui Dio sunt luate din descrierealucrrirei lui Apollodorus fAcutd de lnsusi architectul. Comp. Procopius. De aedi-Bells IV, 5; prin urmare m5surile sunt acele grecesti.

" Dio Cassius, LXVIII, 13.

110 ISTORIA ROMANILOR

Intinerariul lui Antonin 78, pentru cá aceste insemn'Ari nu seocupà cleat cu inOicarea statiilor 0. a distantelor dintre ele.CAnd drumurile intAlnesc o ap6, unja care le inseamnA trece,curat peste ea, fArsä a arAtà dacA comunicatia se face prin opunte sau altfel cumva.

Dintre scriitorii vechi numai Procopius (sec. al VI-lea)se roste§te mai lämurit asupra locului ocpuat de podul lui Traian.El spune &A nu departe de Zanes este un castel al cArui numeeste Pontes" ; arafd apoi cri acest nume de Pontes îi vine deacolocA" Traian impAratul ar fi fAcut un pod aici peste Dunke prinarhitectul Apollodorus din Damasc. CA acest castel Zanes vine1AngA Turnu-Severinului se vede depe aceea ea' Procopius, ur-mAnd cu enumerarea centilor dunArene, aratà ca cea dintAiudupkyontes ora§ul ad Aquas §i dupà aceasta castelul Dortico,cari sunt arAtate §i de Tabula PeutingerianA ca urmAnd indatádup'6 Egeta. Zanes nu poate fi dar decAt un Alt nume pentruEgeta. G6sim urm6toarea paralerA intre Procopius §i TabulaPeutingerianà :

Procopius Tab. Pent.Lederata LederataZernes TiernaZanes EgetaPontesAd aquas Ad aquasDorticum Dortico

Procopius pune evident puntea lui Traian mai in sus deAquas, deci cu neputinll in spre gura Oltului 79.

Conform cu aceasta, aratà §i Constantin Porfirogenitul(sec. al X-lea) cA in tara Ungurilor ar fi mai multe lucrurivechi *i. innainte de toate podul lui Traian (adicä ruinile lui),la extremitatea Ungariei. Belgradul este la trei zile indepärtare

" Engel, In Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium et ori-gine Valachorum, Vindobonae, 1796, p. 206, aratà cà itinerarul luí Antoninar Insemna puntea lui Traian intre Egeta si Aquae. Engel reproduce anumedupA editia lui Wesseling urmiltorul loe din itinerar :

Cuppis, M. P. XXIIINovas. . . XXIIITalia . . XXIIEgeta . . XXI kAquis. . XVI fDortico . . X

In editia critica' a itinerarului lui Antonin a lui Parthey si Pinder,Berolini 1848, p. 103, se \Id insemnate statiunele arAtate de Engel, MI% aceaniptitA asupra puntii lui Traian. ifánuim ca Engel va fi luat o adnotare a luiWesseling drept textul itinerarului.

" Procopius, De aedificiis, IV, 6. Vezi harta expeditillor lui Traian lainceputul cap. precedent.

Inter Egetam et Aquas Pons Traiani.

LUPTELE DACILOR CU ROMANI! 111

de aceast5. punte" ". Indicatia scriitorului elin, de0 e cam ge-neral& este totu0 indestulaoare pentru a arätà a§ezarea podului,din cauzácá Porfirogenitul aratá locul acestui pod ca la extre-mit4tea Turciei adicá a Ungariei, tarä care nu s'a intins niciodatäpaná la gurile Oltului 0 mai ales nu pe timpul irnpAratuluiscriitor, cand Valahia erà in stápânirea Peceneghilor.

Dacá toate argumentele aduse páná aici ne dispun numaica a primi mai curand a§ezarea podului lui Traian la Turnu-Severinului, apoi dovada invederat& cá" rámá0tele de pilastrice se allá aici in Dunrtre, apartineau podului lui Traian 0 nuacelui al lui Constantin, care acesta se 016 la Celeiu, ne-a dat-ostudierea insà0 a acestor rám4iti, fácutä in ziva de 15 Ianuarie1858, când se intAmplà o scsádere cu totul exceptionalá a apelorDunsárei. Un inginer militar din Ru§ava 0 un conductor declàdiri al companiei vapoarelor din Turnu-Severinului

g° Const. Porphyrog. Deachn. imperii, c. XI.

Ruinele podului.

In acea zi m6surAtori i exploratii minutioase. Ei constatará inalbia fluviului 16 stalpi de ziarie pe cari cercetându'i, ii gA-sirà construkti ca i capetele podului depe maluri, cu pietroaie

cu mocir16 de ciment roman 0 càptu§iti cu càrámidà marep`dtrat6 ; erau indepàrtati intre ei astfel de-a latul riului, incâtlocul unde lipsiau dintein0i patru, spre a face 20 in total, eràacoperit de o insulà, care pe semne potmolise pe acele patru.In interiorul zidsáriei se aflará nu numai gáuri regulat dispuse,In cari fuseserà a§ezate "Arne incrucisate, dar încä se aflará

cAteva crâmpeie de lemn de stejar. Ceireimizile cart acoperiaustedpii purtau marche a trei di/ente cohorte auxiliare din a Xl I I-alegiune Geminei, cari negre0t au fost intrebuintate la lucrarea

filcurà

§i

112 ISTORIA ItOMANILOR

podului" 81. " Este invederat cä aflarea unor crämizi cu marcalegiunii XIII-a Gemini hotirä§te definitv cá aceasti puntetrebuie si fie a lui Traian, cici este cunoscut cá aceasti legiunea luat partea cea mai activi la cucerirea Daciei §i a rimas aicica garnizoani ping la pirisirea provinciei de care ocirmuirearomani.

Sä inliturim însä i o ultimi intimpinare care se aducetocmai din construirea acestui pod. Am vizut anume cä, in parteasuperioarä a stilpilor, s'a gisit giuri cari slujiau dupi ckt sevede, la prinderea structurei superioare a podului, care eràde lemn, §i cá s'au gisit in ele chiar resturi de crimpee de stejar.Se pretinde cá asemenea rimi§iti nu s'ar potrivi cu descriereapodului de citre Dio care ar spune ea' §i partea superioari a po-dului erà tot de piatri. Scriitorul elininsä, in descrierea indestulde scurti a podului, spune numai atita asupra acestui punct :Stalpii stau intre ei la o depirtare de 170 de picioare §i suntlegati prin bolti" 82, firi sä adauge daci boltile eran de lemnsau de zidirie. Ele puteau fi insi §i de lemn, §i este natural ci§i lemnul si fi fost a§ezat in formi de bolti, pentru o deschidereatit de mare, unde nu ar fi putut sii reziste ni§te grinzi orizon-tale.

Calea lui Traian in a doua expeditie. Traian putapodul firi a fi nelini§tit de Daci, cici el ocupase de mai innaintemalul nordic al Dunirei. El trecand Dunirea la Turnu-Sevéri-nului, a doua intrebare care se pune dela sine este : pe unde aapucat citre Sarmizagetuza ; deadreptul prin pasul Vulcanuluisau prin acel al Turnului Ro? Daci Traian ar fi vrut sii loveascinumai Sarmisegetuza, atunci n'ar fi avut decit sá apuce pe laLederata, prin valea Timi§ului, §i a Bistrei, pe unde ajunseseodati Oda' sub zidurile ei. Dar pentru a nimici puterea Dacilor§i a'i supune stipinirei romane nu erà indeajuns a se luà ca-pitala. Trebuià sii atace pe Daci in chiar cetatea lor fireasci,si le taie utinta retragerii citre muntii Transilvaniei ; decitrebuiau atacati ei in aceasti tari chiar. Iati dar ci planul stra-tegic al lui Traian trebuià si fie atacul Dacilor prin Transilvania§i prin urmare trecerea Romanilor prin pasul Turnului Ro.Aceasti incheiere apriorici gise§te mai multe argumente in alteimprejuriri. Mai intaiu dela Drubetis calea care duce in interiorulDaciei la ultimul siu ora § In spre nord, Porolissum, treceà prin

" A. I. Odobescu, Istoria archeologiei, 1, Anticitalea, Renasterea, Bucu-resti, 1877, P. 362, dui:4 monografia profesorului Aschbach, Ueber Trajan's.steinerne DonaubrOcke, Wien, 1858. D-na Vaschidi In Conguete de la Dacie, p6, arat6 cA s'a mai aflat cArdmizi Coh. II Hisp., Coh. I, civ. Roman, Coh.III Britn., cohorte ce au luat parte la cecerirea Daciei.

" Dio Cassius, LXVIII, 13 : ewcal ílo1Líp.ovTa xot 6xcecbvac),X4ILnv 'maw; &nixopaut, Wat ouvvto8613.4sivraLn.

LIIPTELE0 DACIL0R CII RoMANII 113

urninoarele puncte dupà Tabula Peutingeriang : Amutria, Pelen-dova, Castranova, Romula, Acidava, Rusidava, Pons-Aluti, Bu-ridava, Castra-Traiana, Arutela, Pretorium, Pons-vetus, Ste-narum, Cedonie, Decidava, Apulum, (asfäzi Karlsburg sauAlba Julia) i deacolea inainte prin Napoca la Porolissum (astAziMojgrad). Mai multe din aceste nume sunt romane precum :Castra-nova, Romula, Pons-Aluti, Castra-Traiana, Pretorium,Pons-Vetus ; prin urmare aratà cä fusese cälcatà de Romanicalea pe care se in§irau. S'ar puteà intimpina eä ele au putut fidate locurilor dupà cucerirea Daciei de Romani, de oarece elese OA in Tabula Peutingerianà, care este posterioarà cucerireiromane. Unul din ele insä, Castra-Traiana, trebuie numai deck

aibà originea din timpul cucerirei însài, de oarece vedemIn el numele lui Traian, fie c'ä acest nume sn fi fost dat de in-ssä0 legiunile cuceritorului Daciei ce poposiserà acolo, fie càssá fi fost aplicat acelui loc in timpuri mai tarzii, ca o amintirea trecerei lui Traian. Strabo apoi ne spune ea' Romanii ar fi tran-sportat pe riul Maris (pe care 1-am vAzut a fi Oltul), toate cele detrebuintà ràzboiului" 83. Ce inlesnire ar fi avut Traian de a tran-sportà pe Olt materialul i proviziile de ràzboiu, dacà armatalui ar fi trecut prin pasul Vulcanului ? Din potrivA, dacà urmacalea pela Turnul-Ro§u, atunci filea indoialä cà cursul Oltuluiputeà slujeascà la asemenea lucru.

Inainte insä de a merge mai departe, trebuie sä arAtgmc'd drumul ce merge dela Drubetis la Apulum i Porolissumtreceà inteadevAr prin pasul Turnului Ro§u. Cateva identifickiale numelor vechi cu acelea ce se aflà astsäzi in tkile românevor inlesni asemenea dovadà.

Intaia statiune arnatà de Tabula Peutingeriansa dupilDrubetis este Amutria, care nu este decAt forma romanizatàa numelui dac (ad) Mutua (m) care a rAmas pang astäzi alipitde riul Maim ce curge prin acea parte de tarà 84 AO dar caleadela Dubretis &are Apulum apucà intaiu peste Motru, deci spreràsätit§i nu direct spre nord &are Sarmizegetuza. Dup'ä Pe len-dova §i Castra-Nova ce nu pot fi identificate, Tabula Peutinge-rianA indicA statia Romula a§ezatà unde vine asfäzi Recica.

Dupà" alte dousä s.tatii intermediare, intAlnim Pons-Aluti,adieä puntea Oltului, prin urmare o statie ce trebuià &A fie langàacest riu, i unde se aflà un pod, pentru care Romanii o §iastfel. Acest nume nu insamnA cà Traian ar fi trecut aici Oltul

" Strabo, VII, 2, § 13. Comp. mai sus, p." Mutria dupà regulile limbei romanesti poate fàrä nici o greutate

fi redus6 la Motru. Pentru schimbare lui u In o aducem analogiile nord delanurus, popor dela populus ; lar pentru perderea lui i lnainte de u avem cu-mcitru dela cornmatrium, Dumitru dela Demetrius. Vezi Onciul In Cono. lit.,XIX,p 183.

A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. I.

114 1STORIA ROMINILOR

pe un pod, ci numai c'd se aflà de mai innainte in acest loc otreatoare fäcutä. de Daci. Inteadevár este cunoscut cä malulOltului din stänga este innalt si räpos, pe când acel din dreaptaeste o vale largA de cAteva sute de metri, märginitä de o terasämai innaltá, care ofereà o cale foarte indemânatec6 pentru oarmatä. Traian deci, cum a ajuns la Pons-Aluti, a apucat sprenord pe malul drept al Oltului cátre pasul Turnului-Ros, pecalea indicará de Tabula Peutingerianä. Punctul unde Traiana atins Oltul trebue sä se fi aflat putin mai jos de Rämnic, cäcideacolo vedem cä mai sunt douä' statii pänä la Arutekt, careerà asezatä pe riul Lotru de astäzi ce'si trage numele dela Arutela.Am väzut cä Traian mergeä pe partea dreaptä a Oltului i tocmaipe aceastá parte se varsä in el riul Lotru 85

Mai obervAm cä pe când dela Drubetis pänä la Pons Aluti,distantä indestul de mare, sunt cinci statii dela acest din urmäpänä la Arutela, distan-Vd micä, sunt numai douä, si tot pentruidentificarea Lotrului cu Arutela mai vorbeste i imprejurareacá el se aflä aproape la douä treimi de drum intre Turnu-Severi-nului si Alba Julia, precum i Arutela Tabulei Peutingeriane seaflà la aceeas indepärtare proportionalà intre Drubetis i Apulum88.

Din discutia de panál aici s'a dovedit douä imprejurki,anume, cA drumul ce conduceä. dela Drubetis inntiuntrul Daciei,treceà pe la Turnul Rosu i cà aceasta a fost calea apucatä deTraian in a doua lui expeditie 87.

" Arutela este format ca I Amutria din (ad) Ruleta (m). Prin o me-tatezd foarte obisnuità In limba romand, avem din Rutela, Lutera, de undeapoi prin schimbarea lui u In o, eliminarea lui e si prefacerea genului dinfeminin In masculin avem forma Lotru.

Schimbarea lui u In o am dovedit'o In nota precedentä. Eliminarealui e si metateza sunt fenomene obisnuite In limba romAnd. Cat despre schim-barea genului citám : tilia =teiu.

Castra-Traiana la Arutela 9

Total Intre Drubetis i Arutela(Turnu-Severinului i Lotru) 206

" C. dela Berge, Essai sur le agrie de Tra jan, p. 51, spune In privi-rea acestei de a doua expeditii a lui Traian : Nous sommes complètementdépourvus de renseignements géographiques sur la deuxième guerre". Dacanu ne Inseldm, cercetarea noastrd Implineste aceastd

. Tabula Peutingeriand aratdversele statiunii ale acestei cdi.

mii de paeiDela Drubetis la Amutria 36

anume uringtoarele distante futre di-

mii de paeiDela Arutela la Praetorium . 15

Amutria la Pelendova 35 Praetorium la Pons-vetus 9Pelendova la Castra-nova 20 Pons-vetus la Stenarum 19Castra-nova la Romula 30 Stenarum la Cedonie 12

/f Romula la Acidava 13 Cedonia la Acidava 24f! Acidava la Rusidava 24 Acidava la Apulum 15

Rusidava la Pons-Aluti 14 Total dela Aruleta la ApulumPons-Aluti la Buridava 13 (Lotru la Alba fulja) 94

27 Buridava la Castra-Traiana 12

LUPTELE DACILOR CET ROMANI' 115

Motivul ce l'a impins pe Traian a atach. pe Daci din aceastgparte a fost intaiu scopul sgu de a le tgià linia de retragere cgtreinteriorul Ord ; apoi Dacii, a§teptându-se Meg' indoialg a filoviti tot din partea de mai innainte, grgmgdiserg inteacolotoate intgriturile lor, incgt Traian erà sigur a ggsi drumul prinTransilvania aproape liber cgtre capitalg.

Dupg &I se pare, Traian pentru a rgschirà pe Daci,atacg prin un corp expeditionar §i prin Scitia minor (Dobrogeade astgzi). Numai a§à se explicg ridicarea marelui monumentdela Adamclisi, Troppaeum Traiani, precum §i cetatea Nico-poli din Moesia ca amintiri ale victoriei lui contra Dacilor, monu-ment §i cetate a cgror ridicare nu ar aveà inteles dacg Traianar fi atacat pe Daci numai pe la Drobetis 88 Tot deaici se ex-plicà cum de ora§ul Tomis, Constanta de astgzi, bate monete§i medalii in cinstea lui Traian, apoi §i pentru ce, afarg de Nicopoli,§i alte ora§e din Moesia amintesc pe cuceritor sau pe cei ce'i stg-teau aproape, ca Plotinopoli (dela Plotina sotia lui Traian) ;apoi repetatele denumiri de Ulpia date mai multor ora§e, caUlpia Nicopolis ad Istrum, Ulpia Sardica, Ulpia Traiana Ratiaria.§i altele Meg' 89.

Traian pleacg in anul 104 de a doua oarg contra Dacilor.Anul intgiu insg Il petrece in Moesia, privighind sfAr§irea con-struirei podului care nu se puted efectuà inainte de a se ocupàmai intaiu, cu armata, râ.pa nordieg a fluviului, cäci altfel Daciis'ar fi opus la alipirea lui de malul tgrei lor. Traian se coboargdin Pononia cu vase pe Dungre pang la Egeta, unde ajungAnd,toatg poporatia acestui ora § roman Ii iesg innainte §i-1 prime§tecu dragoste 90. Pe §gicele ce adusese armata romang pang aici,trece o parte din ea la Drubetis, pentru a ocupà acest ora § du§man-§i a indepgrtà o§tirile dace 91. Mai multe triburi gete §i iazige8e supun lui Traian. Acele gete ce am vgzut cà locuiau in Va-lahia, sunt imbrgcate ca §i Dacii, iar Iazigii poartä ni§te hainepAng la talie strânse pe corp §i terminate prin o fustg lunggOng' in pgmânt §i creatg, incgt de departe au aparenta unorfemei 92 Iazigii cari fuseserg pedepsiti de Decebal cu luareaunei pgrti din pgmantul lor, ca unii ce refuzaserg a se alià cu

" Amm. Marcelinus, XXXI, 5, 16: Nicopolis quam indicium victo-riae contra Dacos Traianus condidit". Tocilescu, Fouilles et Recherches arheo-logiques, Paris 1900, p. 74: Que voulait faire le grand monument triomphal.d'Adam- Klissi sur le territoire de la Dobroudja s'il est vrai ,comme on l'a tou-jours soutenu que la guerre contre les Daces ne s'dtait portée que sur rive gauchedu Danube ?"

At. I. Dimitriu, Inceputul Crestiarei Romdnilor, 1906, P. 55, Comp.Tocilescu, Fouilles et Recherches, p. 22.

8° Fröhner, tab. 108-112. La p. 17.91 Fröhner, tab. 117-118.

Fröhner, tab. 118-120. Aceasta este singurul cos.tum civil deosebitde acel In care se Infdtisazá de obiceiu barbarii pe Columna lui Traian.

116 ISTORIA ROMINILOR

Dacii ", furá cei dintaiu ce se inchinarg lui Traian. Romaniiieau dupg aceea un lagär intgrit al Dacilor, construit dupgprincipiile artei romane i construiesc ei in§i§i mai multe intäri-turi pentru a apgra capul podului din spre Dacia ". In anul 105terminandu-se constructia podului, Traian dupg ce savar§e§tesacrificiile obi§nuite, trece pe el cu restul armatei sale In Dacia 95.

Dui:4 aceasta Romanii trec un riu pe un pod de lemn "probabil Jiul, cgci Motrul §i celelalte cursuri, de apg intre Turnu-Severinului §i Olt, pot fi trecute prin vad. In drumul lor, eiprimesc Inchinarea mai multor triburi gete, ceeace se adevere§te

_1+1.

(1130 .fr-t ;.`"

<. =

1( ,

.3 -

?J; k=111/6"Sarmatil pe col. lui Traian.

nu numai din repetitele tablouri ale Columnei Traiane, cariinfati§ea zg supuneri de popoare din Dacia, dar incg §i dinDio Cassius, care spune cg Decebal parte din pricing cg ceimai multi Daci trecuserg la Traian, parte din alte Imprejurgirivoig sa trateze de pace" 97. Dui:4 ce trec riul pe podul aminLit,soldatii romani dau peste un lan de grgu pe care'l secera" pentru

3 Mal sus, p.94 Fröhner, (ab. 124-128.

Frtiliner, tab. 128-129.Frolihner, (ab. 131-133.

7 Dio Celsius, LXVIII, 11 : otriyibv OtoTcy.eveuv 7te6çTpaiuv6v, -Acci TLYC:t, i8zsr10.9 atiritg 6AexiPsaog

a'§i face provizii 98 Aceasta ne aratä cà armata innainta carecapitala Daciei pe la mijlocul lui Iunie 105. Ajungand legiunileinnaintea unui or2§ dac intarit, parte dintre aparatori eraude parere a se supune, parte a se Impotrivi. Se na§te de aici acearta destul de vie in sinul garnizoanei, care arunca §i maicurand ora§ul in mânile Romanilor 99. Ora§ul luat se vede a sefi aflat in partea muntoasa a Ord., de oarece vedem tabloidColumnei lui Traian infati§andu-1 ca a§ezat pe o innaltime.

SfArOtul rAzboittlui. Dacii, vazandu-se din nou seriosamenintati, recurg la mijloace necinstite pentru a scapà depeire. Inca depe cand Traian era in Moesia, ocupat cu construireapodului, Decebal trimisese ni§te dezertori insarcinati a ucidepe imparatul care erà de obiceiu u§or de apropiat ; acuma insa,ocupat cu ale razboiului, dadeà intrare ori cui o cerea, luckprea lesne s'ar fi putut 1ndeplini scopul lui Decebal, daca' intam-plarea n'ar fi adus descoperirea planului dela unul din conjuraticare, supus apoi torturei, arata §i pe ceilalti. Dupä ce Traiantrece pe pamantul Daciei, Decebal Inchipuie§te o alta §iretenie.In§ala anume pe un comandant roman foarte iubit de Traian,Longinus, prefäcandu-se ea ar vol a'i vorbi de pace, §i dupäce pune mana pe el, amenintandu'l cu tot felul de chinuri,cere sá destainuiasca planurile lui Traian. Romanul 1nsamane mut la toate intrebärile. Decebal atunci se gande§tea se folosì 1ntr'un alt chip de prinderea lui Longinus. Trimitelui Traian räspuns ea, daca nu se va retra ge din Dacia, innapoindultoata' tara pana la Dunare §.1 dându-i §i o despägubire de razboiu,va ucide pe Longinus in cele mai cumplite cazne. Traian eràpus inteadevar jute° grea cumpana prin viclenia Dacului. EraIn lupta inima lui cu datoria lui de domn §i imparat. De o cam-data, pentru a Kara pe Longinus de o moarte ingrozitoare,el raspunde lui Decebal inteun chip ingaimat, 'Meat Decebalnu §tieà la ce sá se hotarasca. Intr'acestea insa Longinus trimiteo scrisoare lui Traian, in care'l lmbie sa stranga Cu putere peDecebal §i razbune moartea, cäci in momentul ce va primiscrisoarea, el nu va mai fi Intre vii, §i ieä otrava chiar in noapteacand trimisese curierul catre domnul sàu, nelasand in marinelui Decebal cleat un cadavru care nu-i mai puteä sluji la nimic 100.

AO. §tieau Romanii, chiar in timpul decadentei lor, ste§iindepliniasca datoria 1

Dar §i Decebal chiar cand näimià uciga§i sau tradà credintadatorita vorbitorului de pace, ce fa ca. el alta decat tot impli-nirea datoriei ? O datorie poate Inca mai stanta decal aceea

98 Fröhner, tab. 142-143." Friihner, lab. 143-144.

Dio Cassius, LXVIII, 11-12

LUPTELE DACILOR CU ROMANII 117

118 1STORIA ROMÂNILOR

-de a luptà pentru glorie §i izbAndA, lupt.à pentru neatArnare.In sufletul gu barbar nu §tieà sA facà deosebire intre mijloacele-permise §i cele nepermise ; toate Ii pAreau bune, de indad ceerà vorba de mAntuirea patriei sale. El avuse prilejul a se con--vinge cA.' sAlbateca vitejie a poporului gu nu se puteà mAsurA.cu §tiinta romanA ; cAutA. Indepliniasd lipsurile cu ce'i ie§iàla indemAnA, §.1 dad vreodad fu de primit principiul cà scopulindreptAte§te mijloacele, apoi fArA indoialà d a fost atunci.Dacii arAtased csA. §tiau s'A moarA, §i dad este cevA de admiratin acest popor, este lupta sa pAnA In ultimul moment ; nelepAdareaarmelor din mAni, cAt timp mai pAstrase, nu vreo umbrA de spe-rantA In un rezultat fericit, dar cel putin putinta de a le veddro§ind de sAngele du§manilor.

DupA nespuse greutAti, Romanii ajunsed inaintea Sar-mizagetuzei din partea rAgriteanA, precum cu trei ani maiinainte se apropiased de ea prin cea apusanA. Scopul lui Traiannu mai erà acuma de a scApà pe poporul roman de un tratatInjositor, ci de a dpune Statul §i poporul Dacilor. De aceeaand Decebal speriat de defectiunea tot mai deag a triburilordace, ofed pacea lui Traian, acesta Ii dspunde ca g se predeeel §i armata sa in deplina lui voie 1". Supunere neconditionadsau moarte, iatà alegerea pecare Traian o puned Dacilor. De§i-unele triburi plecad grumajii lor sub jugul roman, partea cea-mai deosebid a poporului, acea care-1 aruncase in aceastà cum-pAnA, alese fàrà preget cea depe urmA alternativA. Asaltul in-tAiu dat de Romani nu izbute§te, mai ales din cauza bolova-nilor celor enormi aruncati de Daci in capetele incunjurAtori-lor 102. Romanii atunci abat o pAdure §i construiesc un agger,adicA o contra-indritud, din care g poatà mai u§or §i maila adApost luptA. cu Dacii1". Al doilea asalt aduce ora§ul inmAnile du§manului §i pe cAnd Romanii sfArAmau zidurile §iportile, Dacii dAdeau foc propriei lor cetAti1", iar §efii lor, adu-nAndu-se In jurul unni mare vas cu otravA, se grAmAdesc peintrecutele a se ad'ApA Cu bAutura mAntuitoare de chinuri 105.Moartea trebui.à s'A le fie grabnicä, dacà nu voiau sä impodo-biascA triumful invingAtorului.

Capitala dzuse, nu ing §i poporul Dacilor. -Decebal cuo§tirea dmag se retdsese ind de mai innainte spre nord, Inmuntii cari erau t'Aria -Wei. sale. Traian ing nu lag Dacilornici timpul de a se gAndi; loviturA urmeag dupà lovitud curepeziciunea fulgerului. Indad dupA luarea cetAtei, el plead

101 Dio Cassius, LXVIII, 11-12."3 Fröhner, tab. 143-151."3 Fröhner, tab. 151-152.134 Fröhner, tab. 154-155.105 Fröhner, tab. 155-156.

&IL

.-!.."-i

---**:-..421i/

rtt ..."

,,....- . I.

...:1/4i

eya ,

O...

...

--..

1K

."--7-1-,,

--ii. (ow

n 1l

lir, I,,i,

4,.

1 . ,

.

.44..

6.

ri"

r^,

N

b

zrL

' A

10)...I'

-N

4,

0' z,,

:,,,v,

-.

.1,.-r,q p F-`,

-,

'la*

...,:

.,...s,i,

- \ N',.

'.

'F,1

..,,,-..... --'

4,

n'

iv,s'sr,,i4

-.!

le" ..

.

it... -

--

...A'-***

.-.

.-

LIIPT

EL

B D

AO

ILO

R C

D R

OM

AN

I'119

120 ISTOSIA ROMAN ILOR

In contra lui Decebal §i'l atacà in laggrul ski intärit, luAndpe acesta, dup5 o crâncenä luptä. Decebal atunci väzänd pier-dun once sperantä de mântuire, se hotärä§te a urind patrialui in mormânt i, blestemând o depe urrnä data' pe pricinuitoriipeirei sale, i0 impläntà pumnalul in inimä. Capul sgu täiateste adus lui Traian "6. *efii Dacilor care mai supravietuiseeätuturor nenorocirilor de panä atunci, parte se sinucid, parte sesupun invingátorului, aducândul, pe largi tave de argint, pretulräscuMpgrärei vietei lor, scumpe juvaeruri 107. Dacia cade zdro-bin la picioarele lui Traian, la 106 d. Hr.

Pe o medalie gösità la Deva In comitatul Uniedoarei se vede peDecebal aruncandu-se pe spada lui i dedesupt legenda occupata Dacia. Ma-gazin (tic sieb. Landeskunde I, 1843, p. 130. Vezi frumosul bazorelief de peColumnö Infölisand sinuciderea lui Decebal, In fruntea acestui volum.

07 Fröhner, tab. 171-172, 177-178. Ioanes Lidus, De magistratibus,II,ne dà stirea de sigur exagerata cA Traian ar fi luat din Dacia 5 milioane librecte aur si 10 milioane de argint.

CAPUL II.

DACIA SUB ROMANI.(106-270 d. Hr.).

COLONIZAREA DACIEI

1. ELEMENTELE STRAINE

Serbfirile din Roma. Statul dac piense §i pe ruinele luierà sä se innalte unul roman. Dacä Insä elementul nou ce veniàsá se altoiaseä pe vechea stirpe tracicä din poalele muntilorCarpati, erà superior acesteia in culturà i inteligentä, in ca-racter nu puted sä o intreacä, Inca rädäcina poporului romäne prinsä in päturile istorice prin douä vite tot atät de energice,de trainice i de pline de värtute. Sä nu ne fie deci silá, dacäsängele Dacilor se va gäsi amestecat in nationalitatea noasträ ;cAci dac6 Dacii nu au ajuns i ei un popor mare §i insemnat,aceasta fu datorit numai oarbei fatalitäti, care Ii aduse in lo-vire cu Romanii care erau mai puternici decât ei 1.

Cat de mult insä socotiau Romanii pe Daci, se vede dinmarele pret pe care ei Il puneau pe räpunerea lor. Izbända contraDacilor fu prività ca un mare i insemnat evenement. DelaCartaginezi, nici un popor nu pusese in o a§a de primejdioasäcumpänä puternicul Imperiu Roman ; cäci, cum exclamä Pli-nius in o scrisoare cätre Caninius : care materie este oare a§a

Este cunoscut el istoriografia noastrd mai veche combate ideea unuiamestec al Dador cu Romanii i pretinde cd poporul roman ar fi de obarsiecurat romand. Astfel sustin Petru Maior, Istoria pentru tnceputul Romdnilor,ed. din Buda-Pesta, 1813, p. 5; Sincal, Chronica Romdnitor, Iasi, 1853, P. 7;.Laurian, Istoria Romdnilor, etc. Aceastd pdrere mai numard IncA i astdzi ade-renti; insd numdrul lor scade cu cat Inainteaza studiile istorice.

122 )8TORIA ROMA.N ILOR

proaspätä, de bogatä, de mare, in sfärvit a§a de poeticä §i,Cu toate cà, in lucrurile cele mai adevärate, ava de fabuloasäVei arätà cum fluvii au fost värsate asupra pämäntului, cumpunti noue au fost aruncate peste riuri, cum värfurile abrupteale muntilor au fost incununate Cu lagäre de soldati, cum ca-pitala a fost räzbitg, vi cum räzbitä fu vi viata unui rege ce nuvtià sä piardä nädejdea. Numai o greutate, dar aceea prea mare,vei intämpinä ; anume ea' cu toatà puterea mintei tale, aceastsämäreatà epopee sä nu treacä peste marginele ei" 2 Serb6riledate in Roma pentru a celebrà inturnarea triumfalà a impära-tului furä din cele mai strälucite : O sutà douäzeci §.1 trei dezile, ne spune Dio Cassius, tinurà jocurile publice vi peste un-sprezece mii de fiare pierirä In luptele date, in cari apärurä vizece mii de gladiatori 3." Istoricul Romei uitä insä sà ne spunävi cAti din acevti nenorociti ivi läsarä oasele in amfiteatrele ro-mane ; uitä, sau mai curând, ca om cu cugetul mai innalt,e ru§ine sä o märturisascA. Traian prime§te felicitäri dela toatepopoarele barbare cari se cutremuraserä de cumplitaturà datà Dacilor. O solie intre altele Ii veni tocmai din indepär-tatele Indii. El ridicä in Moesia ün ora § pe care Il numi Nico-poli,. in amintirea victoriei repurtate, §i ordon'ä sä se ban.' omultime de medalii cari -se refereau atät la faptul general alcucerirei Daciei, cât i la oarecari intamplbiri mai insemnateale räzboiului.

Ca un monument nepieritor care, strä'bätänd veacurile,sà ducà pänä la urmavii cei mai indepäitati_räsunetul faptelorsale, Traian get à se innalte, in forul ski din Roma, vestitaColumnä ce poartà numele lui vi pe care orândui s'ä se sape,In un vir de tablouri, infá§urAnd Columna ca o cordeä de josin sus, cele mai insemnate scene din luptele sale cu Dacii.

Un alt monument, mai din gros lucrat vi impcidobit cusculpturi inferioare in ekecutie celor de pe Columnä, fu ridicatde Traian in Scitia Minor, infloritoarea avezare romanä ce avusesea se läudà mult de sprijinul dat ei de Traian contra barbarilordaci, cari nelinivtiau foarte mult a§eZärile romane. Ruinele luis'au regäsit la Adam _Clissi in Dobrogea. El fusese ridicat childTraian imbräcase pentru a 13 oarä puterea tribunicie, deci inanul 111 dupä Hristos. Monumentul reproduceä pe impärat§i scene din rgzboiul romano-dac asemà'nätoare acelor de peColumna lui Traian. Monumentul fusese innältat in oravulT_Toppaeum Traiani ai Cäruia locuitori mai inchin6 o piaträintemeietorului Daciei in anul 115 4).

Plinius (cel tanär), Epistolae, VIII, 4. (adaos la cele 9 cilrti) Scris. XIV.ed. Mueller 1903, Epist. care Traian. In scrisoare, Plinius felicitä' pe Traianpentru izbAnda dobanditä.

3 Dio Cassius, LXVIII, 15.Gr. Tocilescu, Das Monument, von Adam Clissi, 1896; Fouilles el Re-

cherches archéologiques, 1900. T. Antonescu, Columna lui Traian, 1910.

Dacia fusese cucerita de Traian cu scopul anumit de afi prefacuta in provincie romana. Vazand necredinta lui De-cebal, aceasta idee luase In mintea lui Traian un caracter defixitate care se vedeà In juramantul lui obi§nuit : a§a cumvreau eu sa reduc Dacia in provincie romanà". Insà nu a§a fu-

,

I + kE .74

r AA'S!

!1 '''-

..: n it, if., ., _u .

,.....7.4-, ..11/1..r"--. ,'.,' L

- -

-

1.,' a ¡AI l Zlii_ _ -

COLONIZAREA 123

1017K-A

° S ,..r.,..

1_: ,_ ..,,,mi'...1:., _- ..., a, .;f' ...171".- '

Columna lui Tratan.

sese gandul sail primordial, ci zadarit de viclenia regelui Da-cilor, luase Traian o asemenea hotarire. Fiind insä ca aceastatara era asezata peste hotarele fire§ti ale imparatiei romane,deaceea trebuiau luate pentru asigurarea stiipanirei ei masuri

i = r, 7,-, 9 .::' ' 1., '''Alt, ,. ,...,,,,

..rs'i';. ....- ,

,

''''a -

rf. 1,...

Ti,.; ;,:-: ...,

,

' ',..;;

''''Ikard......,_.._......,

,°- - 9e

-6.....

::7......' .

ii

DACIEI

124 IsToRIA nomANILOR

exceptionale, spre a face din ea o stavilä in contra barbarilor,un lagär roman in tarä du§manä. lata pentru ce ne spune

Eutropiu, Ca' Traian aduse, pentru a impoporà aceastä pro-vincie, de un incunjur de un milion de pa§i, din tot imperiulroman, nesfär§ite multimi de oameni, spre a cultivä ogoarele

ornele ei" Despre nici o aWi provineie nu se raporteazil

EuLropius, Hadrianus, c. VIII : VI Traianus, ad frequentandam hancdecies centena millia passum in circuitu habentem provinciam, ex toto orberomano infinitas copias hominum transtulerat, ad agros et urbe colendas".Eutropius dà drept motiv al acestei masuri, starpirea sexului masculin dinDacia : Gum Dacia diuturno bello Decebali viris esset exhausta", despre carealai jos.

COLONIZAREA DACIla 125

126 ISTORIA ROMXMLOR

un asemenea fapt. Pe aiurea Romanii se multAmiau a trimitecAteva colonii, si läsau a tot puternicei inriuriri romane sarcinade a romanizA Ora cuceritä. Pentru Dacia se procedä altfelse aduse deodatä un mare numär de colonist cari s'A inlocuiascäpartea, dupä cum se vede destul de insemnatà, a poporatieiDaciei cäzute In räzboiu ; dar totodatä s'A imprime ca gräbirecaracterul roman acestei noue agonisite, pentru a puted astfelsä" slujascA la scopul propus.

bupä cAt se pare Traian nu aduse coloniile sale din Orade bastinä a poporului roman, Italia ; &Ad centrul impkä tieiajunsese in mare lipsä tocmai de element roman, incAt lucruindestul de extraordinar, poate nicäieri nu erau asa de putiniadevärati Romani ca in capitala insäsi a impärätiei. Capito-linus, unul din alcätuitorii istoriei imperiale, care träeste pevremile lui Diocletian si Constantin cel Mare, spune despreAntonin, CA fiind Spaniile cu totul desertate de oameni, ar fiingrijit de ele cu bunilvointä, prin o colonizare din Italia, contrapreceptelor lui Traian" 6, de uncle se vede &A Traian îi puseseca maximä, in afaceri de colonizare, a nu scoate element romandin Italia.

Sä cercetäm acuma dupà inscripiile aflate pe pämäntulDaciei, din care regiuni venirä in aceastä -pea colonistii romani,si pe urmä sä vedem ce caracter dobAndirA aceste elemente,aparentà sträine de firea romanä, cari venial" sä ocupe silisteleDaciei.

Elementul elin. Mai 'MAiu gäsim un numär destulinsemnat de colonisti din Azia Minoarä &TA cum se poateconstatà aceasia din mai multe imprejurAri, i anume intAiu dinnumele lor de originA elinä ce ni s'au pästrat In inscriptii. AstfelenumArAm : Isidora Domo Asiae, o tAnärä femeie de 18 animoartA i ingropatä in Apulum de sotul ei Primus Aurelius ;Aelia Pergamia adicA din Pergam, care inchinä impreunä cuJulia Bassa un altar zinei Venerei ; Aelius Syrus adicä din Siria,arAtat ca augustal al municipiului Apulum ; Quintus IanuariusAgathangelus, care pune o piaträ mormAntalä pe groapa tatäluisäu Quintus Ianuarius Zozimus; Lizinia Callityche, care pune oinscrip tie pe mormAntul so tului ei Titus Lizinius si tot astfelface si Julia A/rodisia pe acel al bärbatului ei .Caius LonginusMaximus. Ambele aceste din urmä nume de femei sunt invederatelinesti, fie cA so tii lor sä fi fost Elini botezati insä cu numeromane, fie cä ei, Romani, s'A fi luat in cäsätorie femei de ilea. melin. O legsáturA inversä intAlnim ui Severus Eucharistus care arede sotie o femeie de nume roman Aula Candida. Aiurea intälnim

Capitolinus, Antoninus, XI: Hispaniis exhaust's, italica allectione, contraTraianis praccepta, verecunde consuluit".

pe un libert Eutychus care dedicsä o piatril lui Mithras pentru sufletul patronilor sài. Tot asa ridic6 M. Antonius Onesas §i M.Aurelius Theodotos 7 cAte o piatrà in onoarea unui zeu Glycona &Anti inchinare erà originarà din orasul Abonoteichos dinPaflagonia. Ca preuti a mai multor zei grecesti intAlnimElini : pe Caius Spedius Hermias, preotul lui Esculap din Per-gam si pe Addebar Semei §i Okeanos Socratis, preotii lui Ju-piter din Doliche. In Tabulele cerate gäsim un copil Apalaustusde natie elin, cump6rat ca sclav de unul Dasius Breucus si ofatà Theodota, original% din Creta 8).

Acelas lucru este dovedit i prin mai multe nume dezei de origine elin5." adorati in Dacia, ai c6ror inchinnori i preoti,dupà" cum am v6zut din exemplele aduse, aveau nume grecesti.Astfel afarà de acel Glycol?, zeu originar din Paflagonia,de Jupiter optimus maximus Dolichenus deus Commagenorumde obarsie din Doliche oras din provincia Comagena In Sirianordicsa" lânga' Eufrat, pe cari i-am amintit si mai sus, mai in-tAlnim pe Jupiter optimus maximus Heliopolitanus, adorat inHelipolis, oras`dirrAzia Minoarà, provincia Coelesiria, nu de-parte de izvoarele Orontului ; apoi pe Jupiter optimus maximusTavianus din Tavia, oras al Galatiei pe malul oriental al flu-viului Halis ; in sfarsit mai intalnim pe Jupiter optimus maxi-mus Prusenus, originar din Prusa cetate din Bitinia, care nutrebue amestecat cu Jupiter Ertsenus, de fel din Eriza, orasdin Caria, adorat si el in Dacia 9.

Cùlturile zeului persian Mithras §i al zeilor egipteni IsisSerapis se reOsesc si in Dacia precum i in toatà intinde-

rea imperiului roman. In Dacia ins6 aceste zeitälei poart6 nisteepitete eline i inchinätorii ei se vä'd a fi mai cu deosebireElini, 'Meat i reaflarea cùlturilor orientale sub aceastti formà"in Dacia, int6reste prezenta elementului elinesc. Astfel Isispoarts6 adaosul de Mirionima, avAnd un colegiu de inchintitori,iar Mithras sau soarele acel de &VEM-71TOC. Inscriptiile cari sereferà la acest din urm'a", sunt apoi serse in LoLul sau in parte

Vezi inscri4iilc In Corpus Inscriptionum latinarum, III, No. 1222Domotsiae ; 1366 Pergamia ; 976 Syrus ; 1504 Agathangelus si Zozhnus ; 1535Callityche ; 1536 Afrodisia, 1529 Evcharistus ; 1417-a Hermias ; 1301 SemeiSocratis ; 1022 Theodotus.

Tabula cerat5 : No. VII, C. I. L., III 941 : Dasius Breucus emit man-cipioque accepit puerum Apalaustum natione ;,recum". No. XXV, p. 959mulierem nomine Theodolain natione creticam". In Labulele cerate descope-rite la Abrud, printre 100 de nume de oameni se afla NT'0 12 Cu nume grecesti,G. Popa, Tatmlele cerate, p. 149. Intre ele gAsim pe unul Socrates Socratiocari este acelasi ca Socratio Socrationis. Altul Iulius Macedo putek fi Homandin Macedonia. Numlirul numelor grecesti se reduce deci la 10 din 100.

C. I. L., III, 1, No 1301 a, b, 1302 Dolichenus ; 1353, 1354 Heliopoli-tanus, 860, 1088, Tavianus, 859 Erusenus. Akner und Müller, Rdmische In-schriften in Dacien. No. 728, Prusenus.

COLONIZA REA DACIEI 127

128 ISTORIA ROMINILOR

In limba elinä10. Inteun loe intälnim o piatrà inchinatà luiSol Ilierobulos, Ecc4ouXo al inscriptiilor din Palmira ".

0 altà numire a zeului soarelui este aceea de Azizus,diruia i se mai ziced §i puer bonus phosporus, sau aducätor deluminä. Numele de Azizus este insä arätat de scriitorii anti-chitätei ca zeul popular din Emesa, cetate din Siria Apamene12.

Adeseori inchinätorii unuia din ace§ti zei Ii ridicau tem-ple §i ingrijiau de slujba lui prin preoti, precum am väzutpe acei ai lui Esculap din Pergam §i ai lui Jupiter din Doliche.Pentru sustinerea unui asemenea cult, se organizaserà colegiicari contribuiau in mod voluntar la spijinirea religiei lor. Afaràde colegiul Isidei Mirionime pomenit mai sus, mai amintimcolegiul Galatilor (Galatae consistentes), care intretineau tem-plul lui Jupiter 'Tavianul, originar din Galatia 13 si colegiulAsianilor, din care inscriptia ce'l aminte§te reproduce numelea 42 de membri, 26 de bärbati §i 16 de femei 14. Mai adil.ogäm§i colegiul Utricularilor Adrastei, ora § din Asia de längä Cy-zicus 15.

Pe längä acestea, mai observäm c6 in Dacia stationaräIn tot timpul stäpânirei romane, mai multe cohorte de trupeajutätoare din Comagena, precum §i din alte localitäti ale Siriei ;.astfel din Iturea lângä Palestina §i din Palmira 16 Mai amin-tim §i prezenta in Dacia a unor negutitori elini, cum se poatevedeà din o inscriptie pusä, de doi negulitori din Siria, luiJupiter Dolichenus 17

Toate aceste imprejuräri ne aratà cä intre coloni§tii ro-mani adu§i de Traian in Dacia, erà §i un contigent de ele-ment elin, care de§i romanizat in parte, totu§i se vede a fipästrat, cel putin In generatia sositä in Dacia, con§tiin ta na-

" C. I. L., III, 1, No. 882 Isidi Myrionimae C. Iul. Martialis pater etL. Livius Victorinus quaestor collegii Isidis d. d." ; No. 1107 : Soli invicto,11Xew aver..q.cw sony aveD-rvey». No. 1436 : Soli invicto, Mithrae ani-ceto, Hermodio v. s."; Akner, No. 362 : (I1Xicu u.vs.rx-ritio Epp..riç ropyLoa-uvE0-ny.s». Pentru Serapis vezi un altar In Tocilescu Monumenie epigralice.I, 1902, p. 46. Pentru hlithras. studiul lui Studnizki in Arh. epigr. Illitleilungenaus Oesferreich, VII, 1883. Wien.

" C. I. L., III, 1. No. 1108. Comp. Corpus Inscriptiontun graecarum,Ed. Boeckh, No. 4483, 4502.

" C. I. L., III, 1, No. 875, 1131-1138. CA Azizus erà adorat In Emesavezi Iulianus, Oraliones, IV, p. 150

" C. I. L., III, 1, No. 860. Comp. alt collegium Galatarurn, No. 1391.14 C. I. L., III, 1, No. 870." C. I. L., III, 1, No. 944. Vom vedeà mai jos ce erau utricularii." C. I. L., III, 1, No. 955, 1343, 1347, 1371-74, 1379 Cohortae Com-

magenorum; 1382 Coh. Ituraeorum; 837, 907 Numeri Palmurenorum." Goos, Archeologische Analekten" in Arhiv. für sieb. Landeskunde,

Neue Folge XII, p. 169 : I(ovi) 0(ptimo) M(aximo) D(olicheno) Aureliu A-exander et Flaviu Suri, negotiatore ex voto 1(ibenter) p(osuerunt)".

COLONIZAREA DACIEI 129

ionalititei sale ; aceasta Cu atAt mai mult cu cat este cunoscutci In deob§te poporul roman n'a izbutit niciodatä a romaniza,In Tara lui chiar, pe deplin elementul elinesc ce erà mai cultdecAt clAnsul. Daci vedem cà in Dacia elementul elinesc s'apierdut cu totul in sinul acelui roman, aceasta a provenit dinfaptul cii, strimutat in Dacia, atare element fusese zmult dinptimAntul siu, rupt de pe baza sa nationali, transferat dino incunjurime elineasci In una romani, ceeace explici des-na tionalizarea lui. Ci unii din coloni§tii Aziei Minoare pistra-seed' la venirea lor in Dacia constiinta n4ionalitiiii lor, sevede din aceea ci se gisesc mai multeinscriptii redactatebimba elini 18.

Daci Insi coloni§tii iubiau sii serie aceasti limbä, ei tre-buiau si o si vorbeasci si astfel se introduseri in bimba po-porului din Dacia mai multe euvinte eline§ti vechi, cari aurimas pAni astizi in bimba romAni §i cari nu trebue confun-date ca acele derivate din bimba greceasci moderni, introdusein timpurile mai noue, dela constituirea statelor romAne incoace.

Astfel de cuvinte de origine dial' in limba romAni suntDrum dela Sp6p.og, care nu poate fi imprumutat din gre-

ceasca noui, pentruci atunci ar fi trebuit sii pistreze pe o, a§àprecum aceasti vocali a rimas neschimbati in toate cuvin-tele luate din limba greaci mai noui, ca omofor de la bp.6popogeconom dela oNov6p.o; amvon dela dp.pon anison dela avccsov§i a§à mai departe. Schimbarea lui o §i u s'a ficut Mai dinvremuri foarte vechi, In epoca de formatie a limbei romAne.

Martur dela p.,ciptuc sau ticimpog care redi pe y grecescprin sunetul u, §i care cuvAnt nu poate deci veni dela mo-dernul Optupoq, desi are acela§ inteles ; cici daci cuvAntulromAnesc ar fi imprumutat dela neogrecescul martiros (y seceteste astizi ca i, pe cAnd in vechime aved un sunet maiapropiat de u) ar trebui si fi pistrat pe i, precum in pirostiedela nupwatía, sirmi (sau sArmi) dela aúpp.a., tipar dela túrcogetc. Redarea lui y vechiu prin u este obisnuitä in limba la-tini : pus (puroiu) dela nígov, puga (buci) dela nlyn, sub ingrece§te (met, cu spiritul aspru ; super dela 67-rip, luma (spin)dela xt5p.71 §i altele multe.

Papurcl dela elenicul ninupog, pentru acela, cuvAnt.Turd dela elenicul Ttkpog (film) ce nu se aflä in greceasca

moderni. Nu trebuie confundat acest cuvAnt care inseamninimic, echifalent cu fum (d. e. in locutiunea tufei in punga),cu tufi dela latinescul tuffa : MA de ierburi, tufiri§ de arbori.

" Akner, No. 79, 192, 362, 541, 608. 666, 699, 850, 875, 877, 918.Adauge Hirschfeld, Epigraphische Nachlese zum Corpus Inscriptionum latina-rum, Wien, 1871, No. 25, 26, 27.

A. D. Xenopol. Istoria RonAnilor. Vol. I. 9

130 ISTORIA ROMINILOR

Strugur dela elinescul tpt5ya, prin aceeasi prefacere a luiu in u §i adgogirea unui s premergAtor ca si in sturz, numeleunei pgsgri, dela turdus.

Teacti dela elenicul x7) cu acelas inteles, si nu delaidenticul grecesc, din cauzg cg, dacg ar fi imprumutat delaaceastg din urmg limbä, ar fi reprodus sunetul i prin i i nuprin diftongarea lui in ea, ceeace dovedeste o origine foarteveche. Din greceasca moderng avem bungoarg : mitropolitdela prrporcoXtvx, shimg dela ax4tcc, spling dela arc4voc,càmilàdela xattillt, etc.

Case dela elenicul xo'camo, identic i in greceasca mo-derng. Cà vorba romgnesc este luatg, din limba veche si nudin cea noug greceascg, se vede de pe aceea cg ea redil con-soana aspiratg x, care la acei vechi se pronuntà xx, prinsunetul k românesc, pe cAnd la cuvintele imprumutate dingreceasca moderng totdeauna x initial este reprodus prin hromânesc, precum in har dela xápoc, hgu (Cat Ii hgul) delaxo'co;, hiritisesc dela xcapettCco, hirotonie dela xecpotovico, si al-tele mai multe.

Aceste ateva exemple, de prezenta sigurg a cuvintelorcine vechi In limba romang, sg fie indeajuns pentru a dovediinriurirea pe care o lgsarg vechii colonisti din Azia Minoargasupra poporatiei ce se foimg din nou in Dacia, dupg ocupa-rea ei de Romani.

Faptul insg cg am constatat prezenta in Dacia de ele-mente eline, Meg vii §i nedeplin romanizate, explicg la rândulsàu indeajuns existenta unor cuvinte elinesti in limba de astgzia Romrmilor, si nu este de nevoie, pentru a se aflà cheia care sgdeslege aceastg aparentg ghicitoare, sà strgmutgm poporulromrin tocmai peste Dungre, ba Meg peste Balcani, prin preaj-ma nationalitg-tei eline, spre a'l pune acolo sg imprumute celecgteva elemente elinesti din graiul sgu actual. Elinii veniti lanoi in timpul colonizgrei au adus acele elemente in limbanoastrg, si nu noi ne-am coborit catre-' Grecia spre a ni le in-susi.

De indatg ce se constata .prezenta de clemente elineconstituirea chiar a nationalitgtei noastre, nu ne mai pot mi-nunet de loe aflarea cgtorva termeni din limba lor ingraiulnostru de astAzi. Pgstrat-au doar i Francezii in bimba lorcgteva cuvinte eline, desi in intreaga intinsg Galie erà numaio singurg colonie greceascg, Massalia, astgzi Marseille. Asàmigraine dela 9)v.txpocvfoc, golfe dela x6Xtcç i alte atevà.

Elementele iliriee. A doua regiune care a trimis co-lonisti in Dacia erà acea locuitg de popoarele traco-ilirice cariocupau pedeoparte Tracia si Macedonia, pe de alta coasta

COLONIZAREA DACIEI 131

Märei Adriatice, intinzändu-se pánä in Panonia, anume a celeliri cari poartà azi numele de Albania, Muntenegru i Dal-

matia.Din aceastä de pe urmätarà." care se numiä tot astfel

si in vechime, Traian aduse lucrätori iscusiti in exploatareaminelor, càci ne spune Florus clespre Dalmati c, dupti ce fu-seserà pedepsiti de mai multe ori pentru prädäciunile lor,

dlidft Augustus pe mänile lui Vibius ca sä'i infräneze cutotul. Vibius sili pe aceastä natie sälbaticil a slip?' primäntulsi a topi aurul din vinele sale, ceeace ea fAceà si färä acesta,dela sine, fiind foarte zgärcitä" 19. Astfel la Alburnum Maiorcare astäzi se numeste Abrud, pe ungureste Abrudbanya, undeerau vestitele mine de aur ale Daciei, se afla o colonie in-treagä de Dalmati cari erau intrebuintati la exploatarea lor.Acestia erau mai cu osebire din tribu! Pirustilor, pe cari au-torii cei vechi Ii recunosc cu tutii a fi o poporatie iliric6 20;deaceea gäsim Alburnul Maior numit intr'o tabulä ceratä,Virus Pirustarum 21. Intr'o alta' tabulä ceratà, gäsitä ca i ceade mai sus in ruinele dela Verespetak, lângà Abrud, vinde unulDasius Verzonis, Pirusta ex Kavieretio, o copilä de 6 ani nu-mita' Passima 22 pentru 265 de denari, unuia Maximus Batonis.S'a gäsit in Dacia mai multe inscriptii cari amintesc personajede obärsie din Acquum, oras dalmatin i anume pe T. Cel-senius Constante, pe Aurelius Bassinus, pe Aurelius Decora-tus si Re alt Aurelius al cärui nume de familie nu se ponteceti, ca decurion din acelas oras. In tabulele cerate gäsite laAbrud se aflä printre 100 de nume de oameni vreo 45 decaracter tracic, din cari vre o 20isi gäsesc analogia in Dalmatia23Altà inscriptie pomeneste despre unul T. Aurelius Afer Del-mata, chemat cel intAiu din Splonum" 24. In Alba Julia in

" Florus, IV, 12 : Augustus perdomandos Tiberio mandat qui efferumgenus fodere terras coegit aurumque venis repurgare ; quod alioquin gens oni-nium cupidissima studiosa diligentia anquirit".

" Livius, XLV, 26 : Senatum populumque romanum Illyrios esse liberosjubere... Non solum liberos sed etiam immunes fore Issenses, et Taulantios,Dassaretiorum Pirustas, Rhizonitas..." Comp. Ptolemeus, II, 17, 8. Strabo, I, 1.

" Tabulae ceratae, No. VIII, C. I. L., III, 2, p. 945 : Andueia Batonisemit mancipioque accepit domus partem dimidiam, que est Alburno maioriViro Pirustar um".

" Idem No. VI, p. 937 : Maximus Batonis puellam nomine Passimaniernit mancipioque accepit de Dasio Verzonis Pirusta ex Kavierretio".

" C. I. L., 111, 1, No. 1223, 1262, 1323 : Diis A(anibus) P. CelsenioConstanti decurioni coloniae delmatiae Claudia Aequo, item coloniae daci-cae". No. 1108 : Deo soli Hierobulo Aurelius Bassinus, col. Aquensis sacerdosnuminum v. s. I. ni No. 1596 : I. O. M. Pro salute S. et S. M. Aurelius De-coratus dec. col. Aequi flamen aedilis et M. Aur... decurio col. Aequi v. s. 1. m.Asupra coloniei Aequurn, vezi Ptolemeus, II, 16, 11. Hin. Antonini, No. 269.Tab. Peutin- geriancl. .Adaug5 Popa, Tablele cerate, p. 150 i urm.

" C. I. L., III, 1, No. 1322 : D. M. T. Aur. Afer Delmata, princepsadsignatus ex S plono"

132 ISTORIA ROMANILOR

sfArsit s'a mai gAsit o inscriptie care contine dedicarea unuitemplu, ridicat din p5mânt de c6tre un colegiu al Prosmoni-lor, originan i din orasul dalmatin Prosmona. Tot dalmat estesi numele satului Kavieretium din o tabulä ceratà, nume cese reaflil in Dalmatia 25.

Ne mai r'ämâne de amintit i numArul destul de in-semnat de ale, cohorte si corpuri de armatà originare din Or-tile Traciei si ale Iliricului, spre a terminA cu aràtarea acestuiinsemnat element care a intrat si el in plàzmuirea nationa-litätei noastre. Aà intAlnim in Dacia corpuri ajutRoare deTraci s'agetsdtori, de Traci cet'Ateni romani, de Dalmati, deIliri si de Bessi, acest din urmà recunoscut ca unul din celemai puternice triburi ale popoarelor tracice 26.

Prezenta de colonisti dalmatini i ilirici intre acei adusisau veniti in Dacia poate explicA aflarea unor elemente alba-neze in limba român6. Este de observat insA cä inriurirealimbei albaneze asupra celei române a fost mult mai adâncàde cum bunä °ail a fost acea a limbii eline care s'a mArginitla introducerea in organizmul limbei române a câtorva cu-vinte de caracter elin.

Albanizmele limbei române se constatá nu numai inparten lexicalà ci si in acea gramaticalà a graiului. In pri-virea cuvintelor de originà albanezà" afllítoare in limba românàele pot fi datorite sau inriurirei mai noue albanezà reprezentatàde Albanezii veniti in Wile române in decursul istoriei lor mo-derne, mai ales prin gardele de Arnà'uti ale Principilor, sauinriurirei vechi, adus6 de colonistii ilirieni cari luaril parte lacolonizarea Daciei. Este greu de despktit astAzi aceste douàizvoare din cari au putut curge cuvintele albaneze in graiulromânesc. Cuvintele cele mai caracteristice de origine albanez6sunt : abur (avul), brad (breth), broascà (breske), buz'a (bouze),cAciulà (kesoulje), cioar5. (sorre), codru (kodre), copac (kopah),

(ghimp), grumaz (gourmaz), nàpârc5 (neperke), sat(fsat), sopârlà (sapi), urm5. (gjourme), vatrà (vatre), väpaie(vampa) 27.

" Hirschfeld, Ep. .Nachlese, No. 28 : Famillaricum a solo Prosmoniex suo fecerunt per Aur. Statium et Ulp. Paulum quaestores". Asupra ora-sului Prosmona, vezi Appianus, Illyricum, XII, 26-27. Cf. Popa, Tablele ce-rate in Transilvania, p. 140.

" Privilegia militum in C. I. L., III, 2. No. XL, Thracum Sagittario-rum ; XXV Thracum civium romanorum ; XXXIII Flavia Bessorum; C. I. L.,III, 1, No. 1197 numeri Illyricorum ; 1577 Coh. III Delmatarum.

" Cihac, Dictionnaire d'Elynzologie daco-romane, Elements slaves, 1879,p. 714 i urm., mai da alte cuvinte ale caror origina albanezil nu este Insa si-gura. Vezi Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine, 1901, p. 29, 295,Hasdeu admite mult mai multe cuvinte albaneze pe care le considera ca dace.Vezi emunerarea lor In Densusianu, I. c., p. 35.

COLONIZABEA DACIEI 133

Mai Insemnatá mult decal aceastä inriurire albanezalexicala este aceea constitutionala de aceeasi obarsie. Formegramaticale i sintactice de fe! albanez In limba româna seintalnesc mai multe si de mare insemnätate. Asa buna oaraidentitatea genitivului cu dativul, formarea pluralului sub-stantivelor neutre (sau mai bine zis masculine la singular sifeminine la plural) in un; formarea numeralilor dela 11-19prin adaugirea propozitii spre, adaogirea lui a la pronumeledemonstrative, formarea viitorului cu auxiliarul voi, postpu-nerea articolului i alte cateva 28. Mai sunt apoi schimbari iden-tice de inteles ale unor cuvinte imprumutate din latina delimba albaneza pe cat si de cea romana 29

Daca explicaren imprumutarei cuvintelor nu ar cere alt-ceva decat vecina'tatea sau atingerea culturala a acelor douàpopoare, Inriurirea constitutionalä nu se mai poate face numaipe calea imprumutului dela vecini. Pentru a explica inriuri-rile constitutionale ale limbei trebue numai cleat admisa oconvietuire a popoarelor ce le infatisaza. Pentru a intelege In-riurirea albanezä asupra formelor gramaticale românesti, tre-bue inchipuit o contopire a celor doua rase, un amestec intimal vietei de copilarie a indivizilor, cand copilul nascut din pa-rinti care apartin ambelor rase deprinde formele MI% alegeredela ambii lui näscatori. Inriurirea aceasta constitutionaläalbaneza s'ar puted explica si din amestecul colonistilor iliricicu Daco-Romanii ; dar pentru aceasta ar trebui ca ei sa fi fostIndestul de numerosi pentru a inchegà din multe imitatii schim-barea formelor gramaticale românesti. Din nenorocire nu avemnici cea mai mica idee despre statistica colonizarei. Dacä.' ne-amhid chiar dupa resturile pastrate In inscriptii, atunci MI% In-doiala cà mai intinsa decal cea iiiricä i dalmata pare a fifost cea elineasca. Cu toate acestea inriurirea acestei din urmacolonizari nu a lasat 4 limba roma.na decat mult mai putinecuvinte dine, iar asupra formelor gramaticale nu a läsat nicicea mai mica' urma. Prin urmare, pentru a ne da sama despreInriurirea albaneza destul de bogata in cuvinte i atat de adâncain forme, trebuie sa recurgem la alta conceptie, anume la fap-tul ea substratul geto-dac, din firea lui tot albanez si cares'a constatat a fi ramas destul de gros sub patura romana,a determinat el acele modificari In sensul albanismelor ce seintAlnesc In graiul românesc 30.

" Enumerarea lor in Densusianu, I. c., p. 35.°° p. 297-299." In timpurile din urrnA ale vielei lui, Hasdeu sustineA c5 Albanezii

nu sunt decat Costoboci, Carpi si Bessi strAmutati la sudul Dun5rei de hn-päratii romani. In loc ca Dacii sä fi fost Albanezi, se rAstoarnA lucrul c5. Al-banezii ar fi fost Daci. Cine sunt Albanezii In An. Acad. rom., II, tom. XXII,1901. Mai vezi i Ath. M. Marienescu, Slavii, Macedo-Romd nit i Albanezii inAn. Acad. Rom., II, tom. XXVI, 1904.

134 ISTORIA ROMANILOR

Alte elemente. Intre locuitorii Daciei mai gä'simelementele celtice. Astfel intälnim mai multe cohorte din Galia,Britania si Hispania 31, täri ale cäror popora tie pe acel timperà ineä in mare parte celticä. In Mail de cohorte afläm douäzeitäti de aceeas origine : Zeul Vitrimenus §i o zeitä Neha-lennia. Tot zeu galic trebuie sä fi fost si Jupiter Bussurnarus,dupii forma cuvântului. In sfärsit mai afläin un Trevir ori-ginar din orasul Augusta Trevirorum, in Belgia, cu numelegallic de Ibliomarus, ca decurion, deci In pozitie insemnatäsi care aratä totodatä ea' erà cetätan in Dacia 32

Cu toate cä cercetarea limbei românesti nu a ajunsa determinà dacä se aflä elemente celtice in limba românä

cari sunt acelea, cäci incercärile fäcute pänä acuma inaceastä directie sunt cu totul lipsite de caracter tiintific, totusichiar dacä cercetärile ulterioare ar descoperi cuvinte de obär-sie celtic6 in limba romänä, o asemenea imprejurare n'ar aveànimic extraordinar, si nu ar trebui, pentru a le explicA,transportäm poporul românesc pe marginele Galiei, de undeel si le-ar fi cules, ci prezenta de Celli in Dacia dupä colo-nizare, ar da o explicare indestulAtoare a acestei imprejuräri.

Cercetarea inscriptiilor ne aratä spusele lui Eutropius,c6 Traian ar fi adus colonisti in Dacia din toatä intindereaimpärätiei romane, ca adevärate, intruckt putem regäsi in eaelemente aduse din Azia Minoarä, din Iliric si din Galia, treiregiuni atät de deosebite si de indepärtate din acea impärätie.Aceste elemente au putut läsà, in sinul nouei poporatii in-chegate pe pämäntul Daciei dupä cucerirea romanä, urme ingraiul ce se fäuri pe noul pämânt roman. Vom cercetà maijos an' imprejurare, anume dacä aceasta grAmadà de colonisti,trimii aici din toate pärtile impärätiei, contineà niste elementecu totul disparate, neunite intre ele prin nici o legäturä, i daeamai ales le-au lipsit chiagul acela care face din adunäturi deoameni popoare si din grämezi de indivizi societäti.

2. POPORATIA BA$TINAS,A

Argumente generale pentru stiiruinta Dador sub Romani.Istoriografia noasträ mai veche se sileste a dovedì din räs-

puteri stängerea desävärsitä a natiei dace, in urma crince-nului räzboiu si a emigrärei Dacilor, dupä ce Romanii luarti

31 Privilegia militum, No. XXXIII Gallorum, Hispanorum XXV Gallo-rum macedonica ; XL Gallorum dacica, C. I. L., III, 1, No. 1342 HispanortunCampagonum; 821, 1633 Britannormn.

" C. I. L. III, No. 1214 ; D. M. T. Fabio Illiomaro domo August.Troyer quondam decano canabarum vixit annis LX".

COLONIZAREA DACIEI 135

tara lor in stapanire. Aceasta pärere sprijinitä la inceput deistoricii români, in interesul pastrarei curateniei sangelui romandin care ne tragem, a fost adoptata si de scriitorii straini, insàca o tinta in totul deosebitä. Sustin i ei asemenea teorie, insacu scopul de a puted mai usor indepartà pe colonistii romanidin Dacia, la retragerea lui Aurelian, ca unii ce Romanii nuprinsesera in Dacia niste racläcini ata de puternice, nealto-indu-se elementul lor pe temelia unei poporatii. supuse" 33.

Mai intaiu constatám un fapt netagaduit, anume ea Ge-ld si Dacii, cand fura atacati de Romani, parasisera acum decava timp viata nestatornica. I-am aflat Inca de pe timpullui Alexandru cel Mare cultivând graul. Pe timpul luptelorlor cu Romanii gasim la ei agricultura indestul de desvoltata,de oarece se and niste dregatori insarcinati cu inspectareaei. Apoi intalnim in Dacia o suma insemnata de orase si desate cari exclud ideed unui popor nomad. Este insa o legece reiesa chiar din firea lucrurilor, ea un popor asezat nu fugeniciodata In totalitatea lui innaintea .unei navaliri. Fug numaipopoarele nomade cari îi chic viata in cortul miscator i traescdin mancarea curat animala ; niciodata insa acele asezate, care'sitrag hrana din pamântul cultivat de ele si de care, deslipitesunt expuse mai curand peirei decat sub amenintarea sabiedusmane. Deaceea, de cand exista omenirea, nu s'a vazut stra-mutarea In massa a unui popor asezat. Este adevarat, Columnalui Traian arata, in tabloul ei final, mai multi Daci incärcan-du'si averile in care, ceeace reprezinta MCA indoiala o scenade emigrare 34. Acestia vor fi fost dintre cei bogati ai natiei lorcari, pit-Land trai ori mide, nu aveau nevoie sà sufere apäsarearomanä. A se deduce deaici o emigrare a intregului poporeste o incheiere prea indrazneata. Se pretinde insa ca Romaniiar fi ucis pe toti Dacii aceia ce nu emigrara din tara. Dar&pa ce se supusera, fiind învini, pentru ce ar mai fi ucis Ro-manii pe aceia ce le recunosteau suprematia? Lasand la o parteomenia, care impiedeca de a lovi pe acel ce se roaga, constatamca o asemenea purtare ar fi fost contrarä politicei urmatede Romani in toate %àrile, politica ce le-au indrumat domi-natia lumei, anume de a fi aspri cu impotrivitorii i blânzicu aceia ce se supuneau lor, prin care ei hotarau adeseori chiar

" Roesler, Ronginisehe Studien, Leipzig, 1871, p. 75 : In Dacien wurde,"Kenn wir richtig urtheilen, auf mehr dtinnbesiedeltem Boden, rings umgeben,von einer fibelwollenden Beveilkerung, ein reines Colonialland geschallen, indem elas Riimerthum nicht so tiefe Wurzeln trieb, wo es nicht auf der breitensicheren Grundlage eines auch geistig erroberten Volksthum ruhte. Daher .dieLeichtigkeit mit der es spitter wieder entfernt wurde und verschwinden konnteohne einmal so viel Spuren zu hinterlassen als selbst in Britanien oder in No-TiCUM, WO er wie ein Firniss ist a bgerieben worden".

34 Friihner, tab. ultim.

136 ISTORIA ROMANILOR

pe protivnici a preferà prietenia, dusmäniti lor. Apoi erà oareIn interesul Romanilor a stkpi cu totul poporatia dacä? Careeste valoarea unei cuceriri? Pämäntul i silitele goale, saupoporatia ce se mi§cä pe ele? Am väzut mai sus pe generaliiromani, nävälind in Dacia si transplantând deacolo sute demii de oameni in Moesia, spre a spoil numärul birnicilor lor,si in Dacia voim ca Romanii sä fi alergat ca fiarele insetatede sänge dupä locuitorii Daciei care veniau in genuchi cu fe-mei i copii, plängänd i ceränd indurarea invingkorilor ?Poporul roman erà Mr% indoialä crud ; dar cruzimea lui eràräzboinicä i aved totdeauna un scop si o tintä ; nu era seteaaceea nessätioasä de sänge a unor triburi africane de astäzi cariucid numai pentru pläcerea de a ucide.

Se aduce insä In sprijinul acestei päreri, a stängerei ele-mentului dac, cuvintele lui Eutropius, care spune inteun loeraportat mai sus, &A Traian aduse nenumärati colonisti in Daciapentru a impoporà ogoarele i orasele, cäci Dacia ar fi fostsecatä de bärbafi prin lungul räzboiu al lui Decebal" 35, Si inacelas sens opune impäratul scriitor Julianus In gura lui Tra-ian cuvintele Eu insä väzänd republica lâncezändä i apä-satä atät prin tirania din läuntru cAt i prin ofensa primitädela Geti, singur am indräznit a atacà pe märginasii Istruluisi am reisturnat qi nimicit Cu totul gintea aceea a Gefilor. laro lucrare ata de mare am isprävit-o in timp de aproape cinciani" 36. Räzboiul fiind foarte crâncen i indelungat, purtat apoidin partea Dacilor cu o nespusä indärätnicie, se intelege cäpoporafia validä a celor ce luptarä pAnä la sfärsit a trebuitsä fie färitä, incät scriitorii puteau, exageränd putin lucrul, sàvorbeaseä de nimicirea totalä a acestei poporatii. Eutropiusne spune insä el singur cä Dacia a fost secatä de poporatiaei beirbilleascdi 5i inteadevär care cuceritor a nimicit vreodatäelementul femeiesc i copiii din un popor supus? Chiar ins'ädacä poporatia validä bärbäteasc6 din Dacia, ar fi dispärutcu totul, ceeace este peste putintä de gändit, incsa rämänändo multime de femei si de copii, acestia puturà reconstitui in cu-

" Eutropius, Hadr., c. VIII: Dacia enim diuturno bello Decebali virisesset exhausta". Mai sus p. 125. Unii cetese ins6 viribus, adecA secat5 deputeri.

" Iuliani imperatoris quae supersunf. Ed. Taubner, p. 66 : Ego sanequasi torpentem rempublicam et dissipatam, tum domestica tyrannide quanullo tempore opressa fuerat, tum Getarum contumelia suspiciens, solus Istriaccolas aggredi sum ausus et Gefarum .quidem genfem penifus everfi el delevi.Et hoc quidem tantum opus annis fere quinque confici". Observäin l aice cumimpgratul Iulian numeste pe Daci, Vezi mai sus p. Obedeanu, Grecii InTara Romdneascil, p. 636, crede c5 cuvintele : Getarum gentem penitus delevi"sunt luate din comentariile lui Traian. Aceste comentarii din nenorocire s'aupierdut, a rAmas din ele o singur5 fitzà citatà mai sus, p. 102 nota 51.

COLONIZARBA DACILOR 137

rând un element de ba§tinä indestul de puternic care va fiputut sluji de rädäcinä celui

Atäta poate fi adevärat cä partea cea innaltà a natieidace propriu zig-e" care se opusese cucerirei cu cea mai stra§nic6inver§unare, dupA ce se supuse in aparentä Romanilor, pre-fell a se expatrià §i päräsi provincia. CA aceastä emigrare atrebuit sä se faa dupä incetarea räzboiului, se vede din ta-bloul Columnei care aratä incacarea averilor emigrantilorca fäcându-se in deplinä lini§te. Desemnurile Columniei luiTfaian, totdeauna a§à de exacte, ar fi reprodus desigur buimA-ceala unei fugi pripite, in cazul cAnd ar fi fost vorba de o ase-menea.

Erau insà oare in Dacia numai Daci propriu zii? AmvAzut mai innainte cä mai erau Geti, Sarmati §i un trib par-ticular al acestora, Iazigii. Se. constatä insà inteun chip in-vederat cä Iazigii erátidu§manii Dacilor in timpul räzboiuluial doilea, de oarece fuseserä pedepsiti de ace§tia cu luarea uneipati din pämäntul lor, pentru neparticiparea la räzboiul im-potriva Romanilor. Pe ace§ti Iazigi i-am väzut, pe Columnalui Traian, venind sà facä inchinarea lor impäratului, de in-datä ce acesta trece podul in Dacia. Si ace§tia sä fi fost du§ma-nii Romanilor? Si pe ei sä'i fi stArpit Romanii pAnä la celde pe urmä om? Apoi Dio Cassius, acel istoric pe ca de ju-dicios pe ata §i de bine informat, ne spune apriat cà Decebalvroia sä cearà pace, Ra-zeincLpe cei Daci cä irec laTraian" 37. FärA indoialä cä ace§ti Daci ce trecurà la RomaniIn timpul celui de al doilea räzboiu, erau mai cu deosebireGetii din Valahia, cari la inceput cautä sä opunä oarecareimpotrivire, mai apoi insä urmeazd pe Iazigi i vin impreunäcu ei plece capetele impäratului roman. Ei bine 1 pe totiace§ti trädätori .ai cauzei nationale a Dacilor, pe toate acesteeminente ajutoare ce veniau la Traian chiar in -pea' du§manA,sä'i fi ucis Romanii färä crutare? Credem cA o asemenea pärereeste curat vorbind absurdà.

Toponimia. O imprejurare mai ales pune in evidentäaceastà absurditate, anume aceea cä aproape toatil termino-logia geograficä a provinciei romane este mo§tenità dela po-porul indigen. Astfel numele muntilor §i ale rimilor cari sereaflä in gura Romanilor sunt cu toatele imprumutate delaDaci. Mail de muntii Carpati, o catenä lungä cu nume co-mun la diverse popoare, mai aflan hied un munte particularal Dacilor, Caucasus, care nu este altceva decht muntele Co-gaeonum in a eärui pe§terä se reträsese Zamolxis, §i care nume

" Vezi locul citat mai sus, p. 116 nota 97.

138 -Emma 4 nomioqt.ort.

apare iar4i in Caucaland al lui Ammianus Marcellinus, iarastäzi se regäse§te in numele mai multor munti Cocanul dinCarpatii munteni 38

Dintre riuri, afarà de acela ale cäror nume insu*i Daciile mo§teniserà dela Sciti, precum Pyretus, Tiarantos §i Maris39,mai amintim urmätoarele numiri luate de Romani dela Daci§i care mai toate räsunä MCA §i astäzi in gura poporului ro-mân : Tibiscum, Samus, Grissia, Gilpil, Aluta, Mouciaro. De-asemenea aproape toate numele ora§elor sau satelor ce se aflaupe timpul Romanilor in Dacia pilstrarä numele lor cel vechinumai putine din ele au primit un botez roman ; unele dinele, precum capitala Daciei, a imbinat ambele numiri, ce! ve-chiu §i cel roman in o denumire indoitä. Din Ptolemeu, Ta-bula Peutingerianä, geograful Ravenat i inscriptii, ni s'aupästrat numele urmätoarelor cetà ti sau sate de flume dac.In Ptolemeu (sub Antonin, 150 d. Hr.) gäsim : Ruconium,Docidava, Porolissum, Arcobadara, Triphulum Patridava,Carsidava, Petrodava, Napoca, Patruissa, Sandava, Utidava,Marcodava, Ziridava, Sin gidava, Zermizirga, Comidava, Ra-midava, Pirum, Zusidava, Paloda, Zurobara, Lizisis, Tiriscum,Sarmizagethuza, Netindava, Tiasum, Tibiscum, Zeugma, Dierna,Acmonia, Druphegis, Arcina, Pinum, Amutrium, Sornum. DinTabula Peutingerianä, (sub Severus 222 d. Hr.), adäogim peurmätoarele, altele decAt acelea enumärate de Ptolemeu : Le-derata, Arcidava, Centum-Putea, Bersovia, Azizis, Gaga, Ma-

Agnavis, Pelendova, Acidava, Rusidava (poatecu Zusidava din Ptolemeu), Buridava, Arutela, Stenarum, Ce-donia, Blandiana, Brucla, Patavissa (poate aceea§ ca Patruissalui Prolemeu), Optatiana, Largiana, Cersie. Geograful Ravenatnu face cleat reproduce ateva din numele Tabulei Peutinge-riane, Mil a adäogi nimic nou, afarà de Polula, dacä aceastanu va fi indentia. cu Paloda 4°.Inseripiile ne 3mai procurä ur-mätoarele numiri, necon tinute in izvoarele celelalte : Ampekt,civilas Volmeritun, civitas Peto vum, Colonia Malvensis, Imen-mosum major, Kavieretium, Detzsara, Kartum §i incä unele cevor fi ,?duse mai la vale 41

" Akner und Miiller, Anhang, No. 17 : Ad Alutum fumen secus mon-tern Caucasi". Asupra muntelui Cogaeonum, vezi mai sus p. 67. Amm. Mar-cell, XXXI, 4 : Caacalandensem locum".

" Alai sus p.'° Anonymus Ravennalis, IV, 14, 7. Din aceste localitilti pot fi idea-

tificate cu cele de astazi Zuisidava amintitA ca territorium zucidavensis in oinscriptie gnsità la Celeiu i Capidava pastrata in o altà inscrippe ca levity-rium capidavense, gàsituí la Pantelimonul de sus din Dobrogea, jud. Constanta,vezi Piirvan Ceta/ea Ulmetum, 1912, p. 2, i Tocilescu Monumente epigraliee

sculpturale, p. 636 i 646." C. I. L., IH, 1, No. 1399; III, 2, Privilegia LI; Tabulae III, VI, X.

Letng'à aceste 68 de nume de obArsie dacil se intalnescnumai 16 de caracter latin, precum in Ptolomeu 7 : Ulpianum,Salinae, Praetoria-Augusrla, Angustia, Aqulum, Aquae i Fra-Iena, in Tabula Peutingerian'a alte 9 : ad Pannonios, Pons-Augusti, Caput-Bubali, Castra-nova, Romula, Pons-Aluti, Ca-straput-Bubali, Castra-nova, Romula, Pons-Aluti, Castra-Tra-iana, Pons-vetus, §i Ad-Mediam. neä indoialä cà i aceste nu-miri vor fi avut corelativele lor dace, dupà cum capitala purtadubla numire de Sarmizagetuza regia §i de Ulpia Traiana Au-gusta; dar ele au fost intunecate, la scriitorii ce s'au ocupatcu Dacia, de numele paralele romane.

Tot asa ne mai dri Ptolemeu, care scrieet, precum am&are 150 d. IIr., prin urmare dupil cucerirea Daciei,

numele a 15 triburi dace ce s'ar afla in aceastil provincie anume(lela nord, incepCuid dinspre opus : Anailii, Tauriscii i Cisto-bocii ; sub ei Prendavensii, Ratacensii §i Caucoensii ; sub acestiaIn aceeas ordine Biefii, Buridensii §i Cotensii §i sub acestiaAlbocensii, Potulatensii §i Sensii ; lar sub (Mush in sfarsit, inpartea meridionalà Saldensii, Ciagisii §i Piefigii.

Este probabil ca' Ptolemeu alcAtuindu-si geografia dupilun autor mai vechiu, Marin din Tir, va fi imprumutat dela el numele acestor 15 triburi, cari nu vor mai fi existat inintregimea lor pe timpui lui in Dacia. Majoritatea lor insà

trebuit sä existe, Meg de care nu ne putem inchipui, cum dePtolemeu puteà ,sä treacà in geografia lui, menitti a fi cetit'Ade contimporanii sài, ca existente, triburile unui popor acumsters de pe fata pAmantului. Apoi unele din aceste triburi vomvedeà cà sunt pomenite si de inscriplii.

Topografia Daciei falnânând aproape neschimbatà subdominatia romanà, Ostrandu'si vechiul ski caracter dacic,aceastà imprejurare dovedeste intr'un chip invederat cá atrebuit sà rämân'a o poporatie indestul de deas6 in Dacia, pen-tru a puteà Ostra aceste denumiri si a le impune Romanilorcu toatà tendinta acestora de a romaniza geografia tkei, ceeacese vede din schimbarea numelui unora din orasele Daciei.

Daca' panä aici am adus mai multe argumente din caresA se deducà aflarea poporului dac in vechea sa patrie sub stà-panirea romana", studiul inscriptiilor ue va dovedi, pe langäcateva mArturisiri culese din autori, intr'un chip invederat,existenta Dacilor sub oblAduirea imperiului roman, in vechealor tara". Astfel ne spune Dio Cassius CA Sabinianus legatulîmpäratului Comod (180-192), dupri ce Mtn. pe Dacii ce seretrilseserti in muntii inconjuraori provinciei, strämit tà inDacia 12,000 de familii din aceastà natie 42

42 Dio Cassius, LXXII, 3.

COLONIZAREA DACIEI 139

140 ISTORIA ROMINILOR

A§A dar pe lângä Dacii (Geti sau Iazigi) ce egmaseráDacia, ca unii ce tinuserá cu Romanii in lupta lor contra luiDecebal, mai vedem cä poporatia lor este sporitá prin stril-mutári suite fäcute de Romani, Mil indoialá." in acela§ scopIn care am v`ázut mai sus pe Aelius Catus §i pe Marcus Plau-tius transplantând poporatii getice din stanga Dunsárei in Moe-sia, anume pentru a spori numárul birnicilor. Apoi, dad. Ro-manii ar fi avut de tinfá nimicirea totalá a natiei dace, nu arfi fost o adevgratá nebunie de a aduce in tara lor tocmaidin acei oameni, pe cari voiau sá'i stárpiascá de pe fata pá-mântului?

Nu trebuie sá ne mire imprejurarea eft' poate unele dinnumele de oameni sau de triburi pot aveà asemánare cu numetracice, de oarece am Vázut cà Dacii erau Traci. Faptul insá.c'á ace§ti Traci tegesc §i. mor in Dacia ne aratá in chip invederatcà avem a face cu Daci.

Inscriptiile. In monumentele comemorative sau func-rare gásite in deosebite localitàti din Dacia se aflà s'apate omultime de nume de bkbati §i de femei cari nu sunt nicilatine, nici grece§ti, cari aduc cu numele ilirice §i pe cari tre-buie s'A le privim ca purtate de Daci tráitori §i morti in Daciasub stApânirea romanà. Iatá cele mai insemnate din acesteinscriptii

Aia lui Nando, a trAit 80 de ani, Andrada lui Biluva, a trAit 80 de ani,Bricena, a trAit 40 de ani, lusla, a tr6it 30 de ani, Bedar 12. Dupamoartea el Herculan libertul au pus (aceastA piatrA) patronci sale dreptrecunostinta"".

Numele continute in aceastà inscriptie ne aratá hive-derat pe membrii unei familii dace care adoptase insá mora-vurile romane, ceeace reiesà intAiu din punerea insu§i a pietrei,obiceiu roman, apoi din imprejurarea c'á o vedem posedând

ceeace o aratà totodatá csá dispuneà de mijloace.

Zeilor Mani : Lui Aeliu Andena, Auliu Macrin Epidianul zis si Epidiu,augustal al coloniei ii Macrina Marcia fiica puserà (aceastà piatrA)"".

Andena fiind un nume dac, urmeaz6 cà acel ce'l purtài§i mkitase fata care poartà numele roman de Macrina Marcia,

" C. I. L., III, 1, No. 917 : Aia Nandonis vixit annis LXXX. AndradaBituvantis vixit annis LXXX. Bricena vixit annis XL. Justa vixit annis XXX,Bedarus4, XII. Post obitum ei Herculanus libertus patronae benemerenti.

" C. I. L., III, 1, No. 1488 : D. M. Aelio Andennae Aelius MacrinusEpidianus qui et Epidius augustalis coloniae Macrina filia posuerunt".

COLONIZA REA DACIEI 141

dupà un personaj care din numele ce'l poartil, Alactin Epidianu 1sau Epidiu, pare a fi un dac romanizat.

Pfirintii Uicudiu a lui Bedar §1 Suit' lui Epicad, au pus (aceast5 piatr5)prea iubitei lor fiice, ce a fost ucis5 de tAlhari, Ins5 rfizbunatà" ".

Numele fetei lipse§te, partea superioarà a pietrei fijadruptà. Várintii ce'i pun inscriptia poartà insà invederat numede caracter dac.

T. M. au pus (aceast5 piatril) spre recunos1int5 Domitici lui Clon, careau trAit 30 de ani" ".

Domitia, nume roman ; a lui Clonus, nume dac.Zeilor Mani : Aelius Diaies, au tr5it 90 de ani, i i-au pus (aceast5 piatr5)

Aureliu Ditugeniu, fiul si rnostenitorul parintelui prea iubit spre re-cunoslintà" ".

AtAt fiul cat i tafäl cu nume romane, iar familii dace.Zeilor Mani : Mavida fiica lui Epicad, care a trilit 45 de ani, sopl iubitei

sale sotii pune (aceast5 Alce odihneste" ".

Numele i pronumele sunt caracteristic dace.Zeilor Mani : Aureliu Fabiu, purt5torul steagului aripei Siliane, a trait 28

de ani i 11 luni, Aurelian Rebur, veteranul i Fabia puser5 (aceast5platrA) fiului prea iubit, dar si for" ".

Amestecarea caracteristicà Mtre nume latine§ti §i dace, inde-geteazà" o contopire a acestor doue elemente. Astfel fiul martpoartà numele roman de Aureliu Fabiu i era purtätorul stea-gului unei ale ; pe mamA o cheam6 tot Fabia, iar tan], carese nume§te i el cu numele roman de Aureliu, mai poartà §icognumele de Reburus, form6 invederatà neoromanA §i careurmeaiä sà" fie de origine dac5.

Sola lui illacalru, veteran din aripa frontonian5, au Implinit juruita M-eutii lui Apolon" 5°.

" C. L L., III, 1. No. 1585 : Interfecta a latronibus et vindicata U-cudius Baedari et Sutta Epicadi parentes pientissimae filiae titulum posu-erunt".

" C. I. L., III, 1, No. 1267 : Domitiae Cloni qui vixit annis XXX, T.M. benemerenti posuit".

" C. I. L., III, 1, No. 835 : D. M. Aelius Diaues vixit annos LXXXXet posuit Aurelius Ditugcnius filius et haeres patri earissimo benemerenti".

" Goos, in Arhiv. für sieb. Landeskunde, 1874, p. 129 : D. M. MavidaEpicadi filia fixit annis XXXXV. Maritus conjugi piae posuit. Hie sita est".

" C. I. L., III, No. 847, : D. R. Aurelius Fabius signifer alae sili-anae vixit annos XXVIII menses XI. Aurelius Reburus veteranus et Fabiafilio pientissimo posuerunt, sed et sibi".

" C. I L., III, 1, No. 787 : Apolini sacrum Sola Mueatri veteranusalae Frontonianae votum solvit",

142 'STOMA ROMINILOR

Inscriptie insemnafa" prin aceea, c aratá pe un Dac in-tors la religia romanà, de oarece dedic6 o piatril lui Apolon.

Zeilor Mani : T. Aeliu Ariorf quattuorvir anal al municipiului Drobetilorucis de talhari au tr5it ani 57. Digna prea iubitului ei so t Publ. AeliuValente fiul 5i Udar nepotul spre recuno5tintil i-au pus (aceastä pia-

trä")

Vedem aici un dac in fruntea unui municipiu. Femeialui poartà un nume roman. Tot ast't i cei doi fii ai sài, iar ne-potul sàu nume dac; dovaa invederatà de contopirea Dacilorcu poporul roman si de latinizarea lor. Tot deasemenea credema vedeA nume dace in urmaoarele, culese din inscriptii : DadaDrigiza, Dius, Pupa, SicciaS'isiata, Esbercus i alte câteva 52:

Unele nume terminate in porus, ca Mucapor, Natopor,Mucalor, se reOsesc si la numele din Tracia ; deasemenea RescuTurme Soie, Diza cari se reaffa" la nume bessice precum Rescu§i Dizus 53.

Cea mai caracteristicrt inscriptie este insà aceea pusà pemormantul unei regine dace moarld in Dacia pe tiinpul stäpci-nirei romane.

Zeilor Mani Ziaei fiicci lui Tiali Dacie sotia lui Pieporus rearle Cislobocilor Naloporus 5i Drilgisa hunicci lor prea iubite bine meritatei pu-scrä" ".

Am vrtzut cum Geto-Dacii sunt arritati de Ptolemeu caaflAndu-se in Dacia sub stripânirea roman'a. Din aceastrt inscrip-tie se poate vedea eh' Dacii ph'straserà chiar oarecare autonomie,de vreme ce'i vedem tritind sub regii lor in Dacia romanà.

Dad' ins6 inscripii1e raportate 011à acuma nu contincleat nume pe cari forma lor ne impinge a le atribuí popora-tiei de basting, posediim altele in care se spune liimuritindividul pomenit apartineet acestei poporatii.

". C. I. L., III, 1, No. 1559 : D. M. Aelio Ariorto 1111 viro annuali mu-nicipii D(robetarum), interfecto a latronibus vixit annis LVII. Digna conjugipientissimo et P. Aelius Valens filius et P. et Udarus ncpos b. ni. posuerunt".

". C. I. L., VII, No. 323 : (Orelli, No. 510); C. I. L.; III, 1, No. 804.917, 986, 1236, 1243 5i 1525. Numele de Esbcrcus se afla in o inscriptie aflatala Wiesbaden, Tocilescu illonumenle epigralice, I, p. 303.

". C. I L., III, 1, No. 799, 852; Orelli, No. 510; C. I. L., III, 1,No. 870, Compara Tomaschek, Ueber Brumo/ja und Bosalia in Silzungsberichleder Kaiserl. Akademie, LX, p. 381.

". Adusa din C. I. L., VI. No. 1801, de V. Parvan. Conlribufii epigra-lire la Isloria CreVinismului daco-roman, 1911, p. 95, nota 429 : D. M. ZiaiTiali fil (iae) Dacae, uxori Piepori regis Goisstobocensis, Natoporus eL Dril-gisia aviae cariss (imac) b. ni. posuer (unt).

11) Iuliu Secundinul veteran rechemat in slujbil (evocatus) al cohortei IIIa salariorilor care a trilit ani 85, de natie dac, Arlicia Sabina sojia lui

Jul. Coslas fiul 5i mo5tenitoru1 spre recuno5tinjil"".

Iulius Secundinus este deci arätat anumit ca de natiedac §i cu toate acestea poartä un nume cu totul roman, o do-vadä de complecta romanizare a Dacilor ce rämäseserä subdomnia romanä. Câti Daci se pot ascunde sub nume romane,la care nu mai e insemnatä, ca in inscriptia arätatti, origineaindividului, de oarece el poate o si uitase i treceà drept Romanneaos ! Femeia lui Secundinus poartä numele de Atticia, careeste dac, iar cognumele de Sabina, invederat roman, incAtaici nu mai rämâne nici o indoialà cà avem aface cu Daci ro-manizati.

Tot acelasi lucru dovedeste i urmAtorul fragment deinscriptie in care insä numele Dacului este slälcit, dar (WOfinalä este desigur roman.

12) Julia Pi.\tinul cetalan dac" ".

In altä regiune a tärilor dunärene, in Scilia Minor, lo-euità si ea de popoare de neam dac sau bess, deci de neamtrac, gäsim iaräsi dovezi de existenta unei poporaiii bästinasesub stäpânirea romanä si supuse inriurirei ei. Asa o inscriptieaminteste pe cetätenii romani i bessi asezati in sa tal Ulmeturn:Romani deci locuind aläturea cu poporatia tracä a Bessilor.An' inscriptie vorbeste despre hotarele dintre mosia lui Siam-pudus i satul Buridavensilor (Buridensii lui Ptolerneu), ambeledenumiri de caracter absolut dac 57 o altà inscriptie contineiaräsi mai multe nume invederat dace sau trace : Mucapor §isotia lui Sedida, Neti....tis care soti au copii de nunie romaneca Longinus, Marta i Valerius. Se mai aflä, prinamintite mai multe sate cu nume (lace ca Amlaidina, Turre-

¡nuca, Asbolodina. O inscriptie prea insemnatd este aceea carepomeneste cetatea Ausdec.... (nume pänä pe jumnate dispä-rut) care este arätatä ca punând intr'un rand un hotar in con-tra Dacilor prin un actor al ceLätei, dregkor existent numaiin Canabae si care pe atunci erà reprezentat tocmai de unDac, Vexarus. Hotarul a fost tras de M. Salvius P....ror dinordinul lui Helvius Pertinax (general si mai tArziu imptiratroman) linpreunri cu Antoniu Tribunul cohortei a II-a. Adaogil

COLONIZAREA DACIEI 143

" Orelli, No. 6844 : Whits Secundinus evocatorum coh. III, Sala-riorum qui vixit annis LXXXV, nalione dacus, Atticia Sabina conjux et Jul.Costas Innis et heres b. m. fecerunt".

56 C. I. L., VII, No. 944 : Iulius Pi...tinus, elves dacus"." Buridava este aratatfi de Tab. Peulingeriana ca cetate din Daci.i.

Alai sus, p. 138.

144 1ST0RIA ROMINILOR

inscriptia cà Dacii au fost invitati sä iasä din locul stAlpit.O altä inscriptie funerarä din ora§ul Troppaeum Traiani po-mene§te de un Dac Comozoi care ar fi fost ucis de Costoboci,

ei un trib dac träitor in Dacia pe timpul lui Ptolemeu careIi nume0e Cistoboci 58. Tatäl acestui Comozoi poartä 0 elnumele dac de Daizus, iar fii lui acele romane de Justin 0Valens. ARA inscriptie aminte0e pe tatäl §i pe mama cu numeledace de Mucapor §i Eftipia, iar copii cu acele romane de Sa-binus, Aurelius, Valerius §i Sabinianus, ace0i doi din urmäarktati ca träind §i punând piatra amintitoare pe mormântulconsAngenilor lor. O altà inscriptie contine numele CrescensRigozi, Helpis Liberta, Cornelius Vitalis din care Rigozi fiindIn genetiv insemna pe tatäl i acesta Theft' indoialä dac. Tota§à sunt i urmätoarele nume culese tot din inscriptiile Do-brogiei : Iulius Dizzace din Troesmis, femeile Zudeculp i Clau-dia Dusia, Aurelius Dalmus 0 Aurelia Uthis sotia lui din satuldac Amlaidina amintit mai sus ; apoi Apolonius Dadae §i Ti...Claudius Mucasin din Tomi. Din tribul Bessilor, arätat calocuind in Scitia Mjnor, mai sunt pästrate ateva nume per-sonale ca Clagino, Derzigeno, Eptacento, Zina §i Eptaperi. Semai aflä i gladiatorul Extfyro; care spune despre el insu0erk. Dac, Amtirsc; cu toate cà i se sá'pase inscriptia in grece0e69.

despre aceste neamuri trace, dace, gete sau besse sepoate sustine contopirea lor cu Romabii prin asätorii sauinriuriri romanizatoare, cum reiesä lucrul in chip invederatdin amestecul de nume trace cu cele romane in aceea0 fa-milie, ¡flat i cercetarea Scitiei Minoare conduce la acela0rezultat ca i aceea a rärn4itilor din Dacia propriu zisä, anumela adeverirea aflärei multor elemente dace sub stäpânirea ro-manä, cari elemente se pierdurä apoi MI% sä mai lase alteurme despre existenta lor deckt substratul caracterului, elemen-tul mai mult fiziologic al rasei, de oarece floarea psihologiafusese retezatä de pe trunchiul ce o purtase, de sabia romanä.

Armata. Existenta Dacilor sub stäpânirea romanä semai dovede§te Ina. §i din aflarea unor cohorte de Daci atatIn Dacia at si in alte pärti ale imperiului. Astfel afläm in Bri-tania Cohorta Aelia Dacorum. Mai multe inscriptii au pästratnumele unor ostasi din aceastä cohortä, care se aratä invederatca Daci. Astfel sunt Decibalus, Dada §i Acadunus, acest dinurmä arätat anume ca originar din Ulpia iraiana 60 capitalaDaciei.

" Mai sus, p. 139." Toate inscriptiile citate, aduse de V. Parvan in scrierea lui Cetatea

Troppaeum, 1912, p. 5-48." C. I. L., VII, No. 323: (C. Titio) ...a Acaduno Ulp(ia) Trai(ana), ein

(erito) al(ae) Petr(ianae), Martius f(ilius) p(onendum) c(uravit). Asupra numelorDecibalus §i Dada, vezi No. 858 §i 866.

COLONIZARE A DACIEI 145

Apoi tribunul cohortei Claudius Alenander, poate si elun Dac cu nume roman, pe o piattä pus6 de el, sapà si uncntit incovoiat, arma nationalà a Dacilor Alai af15.m o alaI Dacorum care se vede ea' stationd in Noricum, uncle s'a des-coperit o inscriptie la Einod, care pomeneste numele ei 62.

Se mai Wäseste o cohorta' II Augusta Dacorum veteranaeguitata in Panonia la Dalya, in vechime Teuto-

burgium, si o altà cohortä III Dacorum amintità pe o piattäaflat5 in Macedonia, si care cohortà este data' ca luând partela o expeditie in Mezopotamia 63

Deasemenea se mai OM o inscriptie care aminteste de-spre un prefect al militarilor Dacorum Iassiorum 64, dedicattilui Antoninus Pius si Osità in Sarmizagetuza ; o alta care po-meneste o cohorta I Dacorum vigillum §i o a treia care poartrtpe ea o vexillatio Dacorum parthica.

Alai amintim si milites Dascisciani cari se reg6sesc inmai multe izvoare i erau rAspAnditi in toatä intinderea Im-periului Roman, precum i cohorta Getulilor din Iudea 65.

Prezenta unor trupe at:At de numeroase de Daci in Im-Orgtia Romand cere numaidecat acea a unui numk insemnatde Daci, in provincia de unde ele sd se fi putut recruta.

Dacii ins6 se intalnesc nu numai ca soldati, ci i ca ofi-led superiori, comandanti in armatele romane, bine intelesin acest caz pe deplin romanizati si nmnai cât ar reori pä-

" C. I. L., VII, No. 838." C. I. L., III, 2, No. 5044: Praef. equitum alae I Dacorum tribunus

militum legionis II adjutrix". O altà inscriptie reprodusa de Mommsen In notala No. 1153 (C. L. III, 1) aminteste pe unul Julius Erucianus Crispus praef.alae I Ulpiae Dacorum. Erh aceeasi Ala I Dacorum Cu Aala I Ulpia Da-corum, sau 2 corpuri deosebite ?

" C. I. L., III, 2, si III, 1, No. 600." Akner und Mailer, No. 157: Ex voto tricenali magno et invicto

imperatori Caesari Tito Aelio Hadriano Antonino Pio Augusto, pontificimaxim°, tribunicia potestale XVI, consuli III, patri patriae pro salute et fe-licitate pontificis maximi et Anniae Faustinae Augustae conjugi, Caius Clo-

sextum prael. militium Dacorum Iassiorum hanc statuam inauratam nu-minibus majestatique eorum (posuit)". (Dupà cetirea lui Akner i Miiller). RAn-dul subliniat este dat de inscriptia astfel : C. CLOD. VI. PRAEF. M. DA-CORUM. IASSIORUM". Cetindu-se pe M. din inscriptie t municipium s'a vAzutaice vechiul nume al Iasilor. Noi credem Impreunh" cu Akner li Miiller cA unprefect al unui municipiu este ceva cu totul neobisnuit i ed cetirea militumDacorum lassiorum este mult mai probabilà. Dadi lalii ar fi existat de petimpul Romanilor, ba chiar ca municipiu, ar trebui numai decht sh se reafleIn el urme ale vietei romane, pe child este cunoscut ca nu s'a ghsit In el nicio singurd inscriptie roman'h, Milites Daci lasii nu erau deck Dacii Iazygicare se aflau In Dacia sub stApanirea romand. Mai notam i linprejurareacif pretinstil prefect al municipiului Iasi trdeste tocmai In Sarmizagetuza.Iasul frish sau Iaii si-ar puteh trage numele dela Iazigi.

" Trebellius Pollio, In Claudio, XVII; Flavius Vopiscus, In AurelianoXXXVIII; Orelli, 5889, 6049, 6688; Notilia dignitalum imp. rom. Ed. 136-eking p. 21, 23, 88, 96. Asupra Getulilor, vezi C. I. L., III, 2, Privilegia XIV.

A. O. Renopol. Istoria Romanilor. vol. I. 10

146 ISTORIA ROMANILOR

stranduli amintirea originei lor. Astfel aflam despre Regalianus,unul din cei mai buni generali romani ai timpului sau, ea erade natie dac §i dupa cat se spune coborator din Decebal"66_Chemat de imparatul Valerian la o comanda superiohra, elcapata sub Gallienus guvernarea Iliricului §i astampara orevolta a acestei provincii. Un uzurpator, Ingenuus, räscu-lându-se impotriva lui Gallienus, este batut in Moesia i Gal-lienus pedepse§te cu nespusa cruzime pe partizanii rascoalei.Moesii speriati proclama atunci pe Regalinus de imparat (263d. Hr.) dara este ucis curand dupä." aceea, temându-se provin-cialii de o §i mai cumplita razbunare a lui Gallienus.

Toate aceste imprejurari adeveresc existenta poporatieidace sub stapanirea romana, §i deci nu se mai poate sust-ineacà natia Dacilor 'ar fi fost cu desavar§ire nimicita de Romani,cu prilejul cucerirei fárei lor.

3. ELEMENTUL ROMAN

Intinderea elemeinului roman. Prin cucerirea Daciei,supunerea poporului ba§tina§ §i aducerea de colonii din diver-sele parti ale Imparatiei Romane, se adunasera in noua pro-vincie romana elemente deosebite prin obär§ia §i felul lor dea fi. Ele hied supuse insà aice unei inriuriri covär§itoare care,ca o grea piatra de moara, sfarama toate grânele deosebitearuncate in cowl ei, §i scoase din a lor mäcinare un popornou §i unitar ce purtà pe fruntea lui tot pecetea romana. Nerämane de studiat mijloacele puse in lucrare de Romani pentrua romaniza Dacia, tinta pe care chiar Traian trebuise s'o aibain vedere, daca vroià ca a lui cucerire sà devina pentru Im-Ora tia Romana un scut §i o aparare, iar nu numai o nadamai mult spre a atrage pe barbari.

De§i Traian aduse colonii din provincii §i nu din centrulimperiului, el cäuta in totdeauna ca sä trimita in Dacia ele-mente romanizate, printre care numai se strecurara §i deacele in care romanizarea nu prinsese inca depline radacicni.Alai multe din ora§ele ce contribuira prin poporatia lor incolonizarea Daciei erau colonii romane sau ora§e mult cerce-tate de Romani. Se §tie insa ea dreptul de colonie nu puteafi acordat decat acelui ora § strain in care se adaosesede mult poporatia romana, Meat sa dobandiasca o fizionomiecurat latina. Emesa acel ora § din Siria Apamene care trimisesein Dacia cultul lui Azizis sau Puer bonus phosporus era nu

" Trebellius Pollio, Triginta Tyrant, IX : Erat gentis daciae", Dece-bali ipsius, ut fertur, affinis". Comp. Auretius Victor, Caes. XXXII.

COLONizAREA DACIEI 147

numai colonie rornang, dar incg din cele mai favorizate,ruità cu dreptul italic care scutià pe locuitorii ei de diiri si letraded puthrta de a intrebuintà formele stricte ale dreptu-lui roman la regularea daraverilor lor 67. Tot asernene coloniecu drept italic erà i .Fleliopolis din Coelesiria, de uncle seadusese in Dacia cultul lui Jupiter Heliopolitanus 68 Aceste-prae grecesti ale Aziei Minoare contineau o poporatie ro-mang a$à de numeroasg, ineât multi din oamenii cei mariai Romanilor vgzuserg lumina zilei in zidurile lor. Asà ve-stitul iurist Ulpianus el-à originar din colonia romang din Fe-nicia, Tina". Orasul Tavia sau Taviurn, de uncle veni in Da-cia cultul lui Jupiter Tavianus, era vestit ca mare centru co-mercial 70 care deci trebuia sg fifost foarte cercetat de Romaniei cgutând sà tragg mai ales foloase economice din stgpanirealumei. Tot colonie romang. erà Augusta Treverorum, patrialui Ibliomarus 71, i aceiasi insusire o aved i Aeguum din Dal-matia 72.

Nu erà pentru prima owl când Romanii cgutau sà ro-manizeze o provincie noug, cu elemente romanizate din allelemai vechi. Acesta fusese in deobste sistemul intrebuintat dedansii, pentru a introduce mreja gAndirilor romane in capeteletuturor supusilor lor. Elernentul latin sporià prin insus faptulintinderei sale, si popoarele latinizate de Romani slujiaula rândul lor pentru a latinizà pe altele. Astfel numai se putirlàtì spiritul reprezentat la inceput prin mâna de oameni dinLatium si Roma, si din un simbure mic se putù desvoltà acelarbore uries care umbrià cu ramurile sale Cate trele pgrtilelumei cunoscute pe atunci.

Dar, dacg Traian nu vroi sg mai slgbiascg incg elementulroman din Italia, trimitindu'l el in Dacia, putù el impedecape locuitorii centruhii impgrgtiei si a capitalei a se duce debung voia lor in tara, cgtre al cgrei pgmânt Ii atrrigeà, Cu oputere neinvinsg, farmecul aurului, ascuns in mgruntaeleacestei fericite regiuni ? Puted Traian sà impiedice colonizarea-vòluntarg a provinciei cu elemente din Italia chiar, dupg cum

" Digeslae, L. 15, § 4 : Sed et Emesenae civitati Phoenices impera-tor noster ius coloniae dedit, iurisque Italici eam fecit". (tilpianus).

" Ibidem, § 2 : Est Heliopolitana quae a divo Severo per belli civilisocasionem Italicae coloniae rempublicam accepit". De si aceste doue orasetiobandesc dreptul de colonie clupa Traian, totusi ele trebuiau, Inca de pctimpul lui, sa confina in ele o numeroasa poporatie romana care sá le fi ro-rnanizat pana inteatata, incat pe timpul lui Sevprus sa ajump a dobandidreptul de colonie.

" Idem, pr. Sciendum est, esse quasdam colonias iuris italici, ut estin Syria spiendidissima Tyriormn colonia, unde origo es1". (lilpianus).

Strabo, I, 1." Orelli No. 71.72 Alai sus. p. 131, nota 23.

148 ISTORIA ROMANILOR

el oprise aducerea de acolo a coloniilor sale ? Este invederatea nu, si cà bogalia minelor de aur ale Transilvaniei va fiatras, in pa'mântul Daciei, un numar foarte insemnat de Ro-mani in intelesul adevarat al cuvântului, adica de oameni devita curat latina.

Ca Romanii erau atrasi pretutindeni de exploatarea au-rului ne-o spune intaiu Cicero, cand arata cä minele de aurdin Macedonia fura luate in arenda de capitalistii romani.Strabon i Plinius adaoga cà Selasii din Piemont fiind supusi,o parte din tarâmurile lor aurifere le fura rapite i ca indatao societate romana se alcatui pentru exploatarea minelor ;.iar Titu Liviu adauge, inca mai incheietor, ca la inceput seinchisesera minele de aur din Macedonia, pentru ca sà nu na-valiasca la ele bogatasii italieni 73.

Cercetarea inscriptiilor ne dovedeste in chip invederat,imprejurarea cä imensa majoritate a locuitorilor provincieiDaciei erau Romani sau elemente pe deplin romanizate, iarca sträinii, acei ce mai pastrasera Inca in fiinta lor caracteruleterogen, alcatuiau numai o mica frantura din poporatia Da-ciei ; o exceptie in mijlocul regulei obstesti. Mai toate inscrip-tiile sunt scrise in limba latina i contin nume patronimicelatine ; ele consacra amintiri zeitatilor romane, sau reproducorganizarea statului sau cea mtinicipala a Romanilor 74. Numai14 inscriptii din mai bine de 1400 aflate pânà acum in Dacia,sunt scrise in limba greceasca, si nu stim de se vor OM 100in cari sa fie amintite elemente staine.

In onoarea lui Jupiter gashn dedicate mai bine de 60de pietre, in a Junonei 16, a Minervei 14, a lui Mart 12;In a lui Esculap 30, a Higieei 26 si a sà mai departe. Pe candnumele patronimice de origina elinà, traca sau celtica se in-talnesc mai mult ca niste curiozitati, unde i unde cate unul,acele romane ne intimpina la fiece pas. Asa numele Aeliusrevine de vreo 100 de ori, acela de Aurelius de vreo 150, acelade Iulius de vreo 50 de ori ; tot 2à cu acela de Valeriuscu numirile femeiesti de Julia, Plautia, Valeria, etc. Acelasirezultat reiesa in mic din cercetarile celor 14 inscriptii de-scoperite la cetatea Ulmetum. Numele continute in ele dau oprecumpenire vadita elementului roman. Pe langa numeroa-

" Cicero Brullus, 22, Straho, V, 1, 12, Plinius, H. N. XXXIV, 1; TitusLivius, XLV, 18 §i 29.

" Akner, unul din Inviitatii acei ce au studiat mai adânc starea Da-dei romane spune Und dass die Colonisten meist kernrömischen Ursprungsgewesen, beweisen die unzähligen Lapidarinschriften. welche beinache durch-gangig in der echt römischen Sprache, im classischen Lateinstyl sowohl angebaiiden und Altaren, als auch auf Votivtafeln und Grabmonumenten ver-fasst worden sind". (Die Colonien und militiirischen Standlager der Römer inDacicn, Wien, 1857, p 11).

COLONIZAREA DACIEI 149

sele nume patronimice romane gäsim pomeniti Bessi consis-tentes vico Ulmeto cu cele dou5 nume din o inscriptie elinä : Ju-stin §i Attas Poossei §i alte douä din una latinä Ithazis Dada

Ziftia. Elementul elin este reprezentat mai ales prin femeiTheagina sotia lui Iuliu Sergis, Ulpia Nicandra sotia lui L.Victorinus, Theodota sutia lui Aemilius Postumini ; apoi prinbärbatii : Val. Nilus, Appas cu sotia lui Domna i fiul lorAlexandru 75

Inteun cuvAnt intregul tablou ce reiesä din inscriptiieste acel al unei vieti romane, atinsä pe ici pe coleA de ele-mente sträine. Acestea, de§i aveau in unele cazuri oarecareinsemnätate, nu au ajuns niciodatà a face din locuitorii Dacieio adunäturä de elemente disparate, nepredominate de nimic,care sä lupte §i sä se sfärâme unul pe altul cu o egalä putere.Toate se subordonau inriurirei predomnitoare a spiritului,vietei §i culturei romane, reprezentatä in Dacia prin o nenum'ä-ratà multime de Romani alergati in ea, spre imbogritire, dintoate pärtile Imperiului Roman, §i cu deosebire din Roma§i

De aceea ne mifám cum de s'au gäsit invätati cari, pen-tru a dovedi existenta Romanilor adevärati §i anume a celororiginan i din Italia, au cäutat arätäri anumite in inscriptii,gäsind bunAoarà o asemänare intre numele ora§ului Apulumdin Dacia §.1 districtul Apulia din Italia, intre muntele Albur-nus din acela§i district §i numele ora§ului Alburnus Maior inDacia 76. Am puteA adäogi noi la asemenea argumente slabe,altele mai puternice : burfäoarä dispozitia luatä pe patul demoarte a libertului lui August, procuratorul minelor din Dacia,M. Ulpius din gintea Hermia, de a fi transportate oasele luila Roma, färä indoialä fiindc'ä doriA s'A odihneascä acolo undese näscuse 77. Dar unde este nevoià de a dovedi cä ziva esteluminä, sau noaptea intunerec? Elementul roman, fatä cu celsträin, este a§à de puternic reprezentat in Dacia, incAt acestdin urmä se pierde in celalalt, ca neghina cea rarà in grAul cu-rätit. Cercetätorii au rämas oarecum loviti de numärul marede inscriptii continAnd nume sau zeitäti grece§ti ; aceasta dincauz6 cà numai acestea le-au särit in ochi. In realitate ele nu

75 V. PArvan, Ceta/ea Ulmetum, p. 95-96.Goos, Untersuchungen aber die Innerverhaltrusse des trajanischen Da-

ciens, in Arhiv für siebenbitrgische Ldndeskunde, 1874, p. 109.77 C. L., III, 1, 1312: D. M. M. Ulpio Aug. Lib. Hermiae proc.

rium, cujus reliquiae ex indulgentia Augusti nostri Romam latae sunt, Salo-nina Palestria et Diogenus libertus bene merenti fecerunt. Vixit annis LV".

150 ISTORIA ROMÂNILOR

reprezintä nici 5% din numärul total al inscriptiilor aflate inDacia 78.

Sub inriurirea covärsitoare a elementului roman, a-Lade puternic reprezintat in Dacia, chiar i acei stràini cari, lasosirea lor in tara, nu vor fi fost pe deplin romanizati, precumElinii aceia ce puneau inscriptii elinesti pe pietrele votive con--sacrate de ei zeilor lor, se vor fi asimilat cu timpul tot mai multcu poporatia domnitoare. Dar dacä chiar ei vor fi pästrat pändla moartea lor cevà din urea lor sträinä, precum in accentulsau in moravurile lor, incä generatia urmätoare trebuià numaidecät sà se prefacä in romanä, intrucät tocmai elementele et-nice deosebite aduse in Dacia, fiind rupte din pämäntul lor,trebuiau sä." lepede cu timpul particularitätile lor osebitoare.Apoi aceastä grämadà de oameni deosebiti, veniti din Galia,Panonia, Iliria, Dalmatia, Azia Minoarä i Italia, trebuiauaibä o limbà comunä pentru a se puteä intelege intre ei,care alta puteà fi aceastä limbà, cleat acea oficiall a Impe-riului Roman, limba dregätorilor si a militarilor? Chiar decidacA unele elemente aduse de Traian in Dacia, nu vor fi fostdela inceput pe deplin romanizate, ele trebuirä prin puterealucrurilor sä se romanizeze in cel mai scurt timp.

Aetiunea desnationalizkoare a armatei. Fatá cu un-element roman atät de puternic, erà firesc lucru ca toate acelesträine sà disparà i sä se piara in sinul säu, si tot el a in-ghitit si elementul cel bogat de bastinä al Daco-Getilor ce rä-mäseserä in tail dupä cucerire, dupà cum am constatat-o maiSUS.

Dacà insä partea civilä a poporatiei ell un agent atätde puternic de romanizare, cu mult mai mare lucrare avù in_acest sens elementul militar.

Cohortele, alele si numerii, trei soiuri de corpuri ajutä."-toare, erau compuse din sträini, strämutati inadins din taralor in alte pärti ale imperiului, pentru a determina desnatio-nalizarea lor ; de aceea gäsim de obiceiu cohorte de o nationa-litate oarecare cantonate in alte täri, adeseori foarte. indepär-tate. Astfel pe când gäsim cohorte de Britani in Dacia, in-1.Alnim cohorte de Daciiii Britania. Aceste cohorte ajutätoarede sträini erau clemente Inca neromanizate din armatele ro-

" Fustel de Coulanges adAncul cunoscAtor al Imperiului Roman Intimpul imp5ratilor spune in Historie des institutions politiques de l'ancienneFrance, I, p. 358. Ce mal (la diminution de la population agricole) augmentasurtout lorsque Trajan sut jeté de grande colonies d'agriculteurs sur la rivegauche du Danube, peuplant la Dacie au &pens de l'Italie et de la Gaule".Nu am spus nici °data c4 Traian ar fi adus colonii mai de seamA din po-poarele orientale, cum intelege gresit spusele mete d. Obedeanu, Grecii inTara Romaneascci, p. 612.

COLONIZAREA DACWI 151

mane, pe care Romanii le zmulgeau dela ele din Ora, tocmaipentru a gräbi denationalizarea lor. Legiunile din contra nuputeau fi alcätuite decAt din elemente pe deplin latinizate.La inceput ele fuseserä alese (legio=legere) numai din Romanidin Roma, catre care se adauserä apoi popoarele italice, i nu-mai at mai tArziu elemente provinciale, insä totdeauna ce-täteni romani 7°. Ele stäteau de obiceiu inteun singur loe,nefiind schimbate decAt foarte rar din o tara in alta. Astfel seintAlnesc legiuni, care in timp de seculi intregi, generatii pestegeneratii, stational-5 in una §i aceemi provincie, precum bunäoarà legiunea a XIII-a Gemin5 care stag in Dacia dela cuce-rirea ei de Romani pAnà la päräsire (106-270). Slujba solda-tului fiind de 20-25 de ani 80, individul intrat tânär in legiune,ie§ià bAträn din ea, cu atät mai mult cà tinereta lui trebuiäsä se mistue repede, in o munc6 atät de incordatà ca aceaa ostawlui roman. Viata legionarului fiind a§à de statornicti,él indatä ce erà cantonat in provincie, se gräbià sä se insoarecu o femeie din localitate, cu care procreà copii, se incuujurà.cu o familie adeseori numeroasä, intoemindu'§i o gospodAriepotrività cu nevoile sale. Copii erau crescuti in lagilr, ceeacefAced ca ei sà deprindä limba tatilor lor, mai curänd decAtacea a mumelor, precuin se intâmplä de obiceiu. Aà ni se ra-porteaz5. faptul CA*, in timpul räzboiului cu Spania, trupeleromane dädurä na§tere, cu femei localnice, la un mare numiirde copii cari furà crescuti in lag5r §i din care republica formacolonia romanä Carteia, dupà cererea pärintilor lor 81cele 250 de inscriptii culese in Africa, §i cari aratä locul na§te-rii unor legionari, se gäse§te de 81 de ori insemnarea ostris,In locul aceluia al unui ora natal, ceeace ar insemnA CA maimult de 1/4 din efectivul legiunilor romane erà n5scut §i crescuLin lagär 82. Deaici se explidi pentru ce legionarii, cAnd i eOatidin armatà, dupä o viatä intreagà de slujbA militarà, sub nu-aide de veterani, li se impärtiau pilmänturi de regul5 in pro-

" W. Harster, Die Nalionen des Ramerrisches in den Ileenn der Katsor,Speier, 1873, p. 28 : namentlich waren es aber die Legionen die ausnahmslosaus rtimischen Bargen zusarrunengesetzt und einem nicht unbetrachilichen Kernitalischer Krieger enthaltend, das eigenthamliche rtimische Geprirge noch bis inspate Zeit bewarten".

80 411onlmsen in C. I L., III, p. 903, lung, Ramer und Roman,' in MuDonaultindern, Innsbruck, 1877, p. 45.

" Mommsen, Römisehe Gesehichte, Berlin, 1865, II, p. 4. D. 0id.Densusianu, Histoire de la !algae roumaine, p. 51, crede gresit 61 quelquessoldats ayant pris en mariage de femmes romaines, fondaient des families mistesoü les enfants qui leur naissaient apprennaient forcement la langue de leurmCre". Doua neexactitati : Intai eh nu soldatii straini luau femei romane., cilegionarii (veterani) romanii luau femei dace ; apoi in Dacia copiilimba tatilor in loc de acea a mamelor lor.

82 W. Harster, 1. c., p. 26.

152 ISTORIA ROMINILOR

vincia unde slujiserà si tot asà se urinä Cu ostasii din trupeleajutätoare 83.

Ni s'au pästrat mai multe diplome militare (Cu numelelor tecnic : tabulae honestae missionis) gäsite in deosebitele pro-vincii ale Imperiului Roman, precum i in Dacia. Prin ele seelibereazA din slujba militarä." ostasii ce au slujit cu vredniciesi credintä timp de 25 de ani si mai bine ; se dä cetätenia ace-lora ce nu o aveau (din trupele ajutätoare); se incuviinteaz6conubiul acelor dintre cetäteni ce luaserà in cäsä'torie femeiperegrine si se recunoaste copiilor näiscuti din asemenea in-sotiri dreptul de cetätenie, ca si cum ar fi fost näscuti dindoi cetäteni 84.

83 Idem, 1. c., p. 50 : weshalb die verabschiedeten Veteranen auch ge-wöhnlich in dem Lande in welchem sie ltingere Zeit in Quartier gelegen batten,sich häuslich niederliessen". Intre inscriptiile dacice sunt vr'o 36 care po-menese veterani wzati In Dacia, din care unii din ale §i cohorte, altii dinlegiuni. Una din inscriptiile gasite la Troesmis ne arata pe un veteran eo-man din leg. V, maced. C. Publicius Niger dipatand dreptul de conubiu cuPublicia Cyrilla originard din Bgthinia, prin urmare Greacd. Tocilescu In Re-vista lui, II, 1883, p. 252.

a' C. I. L., III, 2, Privilegia militum, No. XL : Imperator Caesar TitusAelius Hadrianus Antoninus Augustus Pius equitibus et peditibus qui mili-taverunt in alis III quae appellantur I Hispanorum Campagonum... et cohor-tibus X, I Vindilicorum... I Flavia Commagenorum... I Ubiorum, I ThracumSagittariorum... et I Gallorum Daciea... et I Augusta et in peditibus singula-ribus Britanicis el sunt in Dacia sub Matto Prisco, XXV. pluribusve stipen-diis emeritis, dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta sunt, ci-vitatem romanam qui eorum non haberent dedit et connubium cum uxoribusquas tunc habuissent cum est civitas eis data aut cum is quas postea duxis-sent, dtimtaxat singulis" (din anul 157). Dintre numele osta§ilor dimi0 prinaceasta diploma, Insemnäm : Geta, Chrisimus,. lassus, Felicius, StatianusPriscus. No. XXV :" Imp. Caesar, Nerva, Traianus, Augustus, Dacicus, e-quitibus et peditibus qui militaverunt in alis duabus et cohortes decem quaeappellantur I Augusta Itureorum et I Aug. Itur. sagittariorum et I Britanicacivium romanorum et I Hispanorum pia fidelis et I Thracum civ. rom. etI Rumor. et I Flavia, Ulpia Hisp. civ. rom. et II Gallorum Macedonica etIII campestris civ. rom. et III Rhaetorum civ. rom. et pedites singudariiBritanicii el sun( in Dacia sub Terentio Scauriano, quinis et vicenis pluri-busve stipendiis emeritis, dimissis honesta missione, quorum nomina subscriptasunt, ipsis liberis posterisque eorum civitatem dedit et connubium eumuxoe-ribus quas tunc babuissent cum est civitas eis data, aut si qui caelibes es-sent, cum iis quas postea duxissent, diimtaxat singuli singulas". (ScipionSalvidiano Orfito et M. Peducaeo Priscino consulibus=anul 116). No. XXXIIIImp. Caesar Traianus Hadrianus Aug. equitibus et peditibtA qui militave-runt in ala et vexillatione Illyricorum et cohortibus quae appellantur I Hi-spanorum et I Hisp. veterana et II Flavia Numidarum et II Flavia Besso-rum et III Gallorm eh sunt in Dacia inferiore sub Plautio Caesiano et. Iu-ventio Celso et Q. Tulio Bello consulibus =129. Mai comparä No. XLIV (dinItalia) : Ut etiamsi peregrini iurius feminas in matrimonio suo iunxerint pro-indre liberos tollant ac si ex, duabas civibus Romanis natos". 0 alta tabulahonestae missionis descoperita In Dobrogea incuviintaza §i ea, iis connubiiduntaxat cum singulis et primis uxoribus peregrin iuris feminas in matir-monio suo iunxerint", Buletinul Mon. istorice II, (1909), p. 114 i 117.

Interesantä este in aceastä privire mai ales o inscriptiagäsitä la Iglita in care un veteran al legiunei a V-a Macedo-flied numit T. Valerius, näscut in castre, se reintoarce in pa-tria lui din dou5 mari expeditii, una in räsärit, alta in Ger-mania, i se cäsätore§te cu Maria Basilissa mama colegiuluiDendroforilor 85.

Dacia fiind o provincie märgina§ä, i incä cea mai ex-pusà din tot Imperiul Roman, se intelege csá num5rul acestorveterani liberati i a§ezati aici va fi fost cu deosebire insemnat.De la cuvântul veteranus s'a format românescul bdtrdn, **1 säse observe cä rAze§ii numesc i astäzi pärtile neimpärtite aleproprietätilor lor cu numele de bdtrdn. In asemenea denumirecaracteristicà, noi vedem o amintire a asignatiei de pämänturifäcutä veteranilor romani, odatà cu dimisia lor din armatä.

Dar chiar intelesul comun al cuvântului bdtrdninarede ani, inc6 ne aratä cà intre elementele constitutive ale colo-niilor romane, numärul veteranilor trebue sä fi fost predomni-tor, pentru ca soldatul veteran ssä devie pentru locuitorul delaDunäre tipul omului beitrein in genere ; cu alte cuvinte ca oexpresie curat soldAteased i sä generalizeze in viata socialäa Romanilor din intreaga Dacie" (Säineanu).

Traian intrebuintä in expeditiile sale contra Dacilor 7legiuni : I Italica, I Minervia, a IV-a Flavia, a XIII-a Gemina,a VII-a Claudia, I Adiutrix §i a V-a Macedonica. Asupra impär-tä§irei acestor douä de pe urmä la cucerirea Daciei dornneWoarecare îndoialä. Totu§i credem c`á o eär`ámidä legionarà cese OM la muzeuI din Bucure§ti cu inscrip-tiunea : Leg. XIIIGe. I adj. Adieä Legio XIII Gemina I Adjutrix trebuie sà ri-dice once indoialá asupra participárei acesteia din urrná. CAtdespre legiunea a V-a MacedonicA, aflarea ei in Dacia este do-veditä prin mai multe inscriptii 88; prin urmare este de admiscsä §i ea se va fi impärtä§it la rAzboiu §i nu va fi venit numaiIn urmà pentru a stationä ca garnizoanä in provincie, cu atatamai mult c6 inscriptia ne spune cä ea a ajutat la interne-ierea (rezidirea) coloniei dacice Sarmizagetuza, sub conducerea

" Descoperitd de Tocilescu. Vezi Monument epigrafic gdsit la IglitaPe pag. 3 se afld textul restituit al inscriptiei unde cetim : reversus ad Laressuos et Marcia l3asilissa matri dendr (ophorum) enupta". Asupra mamei co-legiilor vezi mai jos Cap. Colegiile. E curios cum Tocilescu care comenteazdde cloud ori inscriptia (in lucrarea citaid g In Revista p. isiorie, II, p. 258),nu se ocupd de aceastA parte interesantd a inscriptiei, ci numai de alte chestii,precum decariera generalilor sub care T. Valerius Meuse expeditiile. Este de-fectul arheologilor de a pierde din vedere interesul istoric.

" C. I. L., III, 1, No. 826, 854, 879, 899, 904, 909, 935, 1094, 1443,1566, 1584, 1603, 1670. Comp. Goos in Arhiv, p. 161. Dierauer, Beiireigeeiner krilischen Geschichte Traians, Leipzig, 1868, p. 79, nota.

COLON1ZiREA DACIEI 153

154 ISTORIA ROMANILOR

lui M. Scaurianus, cel dintAiu propretor al Daciei pe timpullui Traian (anul 110 d. Hr.) 87.

Din aceste 7 legiuni rAmAserà la inceput 3 in Dacia, pen-tru paza provinciei : a XIII-a geminà, á V-a Macedonicà §iI Adjutrix. Pe când cele din urmä schimbarà in unele ran-duri garnizoana lor din Dacia, spre a se duce in Scitia sauPanonia superioarà, intorcându-se in Dacia la vreme de ne-voie, a XIII-a Geminà rämase neclintit in aceasfä provincieca.t timrstätù sub stàpânirea roman6. Rerdinta ei de csdpi-tenie erà. in Apulum. Aici erà pretoriul ei sau cuartirul gene-.

arsenalul i templut ei 88Legiunea V-a MacedonicA, dupà ce fusese retrassä din

Dacia, fu innapoiatà aici cand Gotii incepurà a amenintà pro-vincia, pe timpul impAratului Septimus Severus §i i§i a§ezAlagtirul la Potaissa (Turda) unde se aflà mncà astàzi ruinele con-structiei acestui lagAr §i unde s'au gAsit mai toate pietrele ra-portate mai sus, care pomenesc aceastA. legiune.

Lucrarea combinall a elementului civil §i a celui militarroman, asupra tuturor elementelor strgine de firea roman6,trebui sä* aibà" numai deck, de efect grabnica lor desnationa-lizare §i primirea cAt mai curand a obiceiurilor, moravurilor§i limbei poporului domnitor.

Intinderea provineiei romane. R6mAne de llimurit Matun punct insemnat, anume pAnä uncle se intinse romanizareapopoarelor Daciei?

Inainte de a ilspunde la aceast6 intrebare, ssä ckitämdeterminh. marginile provinciei romane.

Traian, pg§ind peste hotarele fire§ti ale Imperiului Ro-man care aici in räs'Arit erau insemnate prin puternicul cursal Dudärei, trebuià sà caute a da nouei sale intemeieri, pute-rea de a se impotrivi contra lumei barbare ce roià din toatepàrtile imprejurul ei. El alese din intinsa regiune care se nu-miei Dacia numai o parte in care el infiintà provincia romanA,That astfel Dacii, de§i Lauti des'avar§it, totu§i pAstrarà instäpanire o bunä" parte din tara lor. Traian insä." le luà re-giunea cea mai tare, cetatea muntilor, Transilvania §i Banatul,cu o prelungire Care Dunilre prin Muntenia Micà, adic6 01-tenia, spre a creeà in ea nona provincie. esurile Moldovei

á Munteniei Mari le lgsà Dacilor, pe care ace§tia le avuseràIn stäpAnire incà innainte de a veni peste ei cucerirea romanà,

C. I. L., III, 1, No. 14.13... Ciesari divi Nervae Traiani Augustizondita colonia Dacica per legionen V. Macedonica Scaurianus legatus propretore. Asupra textului acestei inscriptii existá oarecare controversä. VeziMommsen in comentariile la textul inscripliei.

85 C. I. L., III, 1, No. 1019, praetorium; 1121, 1138, armamentarium,custos armorum.

COLONIZAREA DACIEI 155

intinzand asupra lor numai un protectorat, unit cu plata detribut.

Harta lui Ptolemeu arata si ea cele mai multe din ora-ele Daciei asezate in partea cuprinsa mai tArziu de Romani

numai prrtine din ele sunt puse dincolo de aceste limite. AsaIn Valachia spre rasarit de Olt se afla orasele dace Sornum,Tiasum i Netindava asezate in mijlocul tribului Piefigilor, siIn Moldova pana la Siret orasele Carsidava i Petrodava, indreapta acestui riu, in partea lui superioara (cam pe unde vineorasul Piatra de astäzi); mai in spre munti Utidava §i maijos Paloda i Zurobara. Chiar Dacii deci nu aveau centrulputerei lor in afarä de cetatea muntilor transilvani, de oarecedin cele 36 de cetati aratate de Ptolemeu ca existente in Da-cia, 28 sunt asezate in tarile de dincolo de munp si numaiin acele de dincoace. Pe cAnd insa Dacia Dacilor se intindeasi in afara de cetatea muntilor, Dacia romana ramase numaiindaratul lor, pricina pentru care nu se gasesc ruine romaneprin Muntenia Mare sau Moldova. Acele ce s'au gäsit lângaGalati precum i inscriptia aflatä acolo si de care vorbesteCantemir, inscriptie dedicata lui Traian, aratä numai atAtaRomanii cari ocupasera inca dinnainte Scipa Minoara (Do-brogea de astazi), trecusera Dunarea pentru a intemeià si pemalul ei snug niste cetati, spre aparare in contra barbarilor,precum au tras tot spre apararea Dobrogei, acele valuri in-tinse de pamânt intarite cu lagare de soldap prin Basarabiaactuala si Moldova sudica. Ca aceste valuri, cunoscute si as-tazi sub numele de valul lui Traian, nu erau menite a aparàDacia, ci Dobrogea, se vede de pe indreptarea lor transversalafata cu riurile ce se varsa in Dunare din Moldova si Basarabia,si nu longitudinala, precum ar fi cerut-o apararea Daciei 89

Vom veded mai jos, la capitolul asupra constructrilorromane din Dacia, ca soselele romane din Dacia se intindeauspre rasarit numai 'Ana la castelele i cetatile ce aparau infra-rile pasurilor Carpatilor moldovenesti in Transilvania. Prinurmare nu ponte fi exacta aratarea lui Ptoleineu Ca Daciaromana s'ar fi intins spre rasarit pâna la riul Hierasus (Siret),de oarece ar fi fost absurd ca Romanii sa fi depasit hotartilfiresc al muritilor moldovenesti, pentru intinde stäpAnireape o suvita ingusta de pamânt asezata dincolo de acei munti,.In lumea barbara. Spre sud Dacia se margineà cu Dunarea'Ana la gura Oltului. Deacolo acest riu formA hotarul ei ra-säritean, intarit cu castelele Limesului Alutanus, adeca a si-rului de cetätui romane aparätoare a malului snug, rapos, alOltului, iar de la pasul Turnului Ros, innainte se hotarià la

" Vezi textul Cantemir, Descriptio Moldaviae, Bucure§ti, 1872, p. 23-Vezi §i V. Pilrvan, Salsovia, p. 30.

156 ISTORIA ROMANILOR

sud Cu Carpatii munteni, läsänd Muntenia Mare In afarsä deprovincia romanä.

Prin urmare nu se poate tägädui cà centrul Daciei ro-mane a fost dincolo de Carpati §i de riul Olt ; ea' aici decis'a exercitat inriurirea romanä in toatä puterea ei. Deaceeane i spune Eutropiu cä intinderea Daciei in incunjurul eierà de un milion de pa§i 90, ceeace fäcând aproape 1480 dekilometri, nu convine deloc intinderei Daciei, dacà considerAmaceastä tarà ca cuprinsä intre Tisa, Nistru i Dunäre, de oarececursul Tisei singur, in linie dreaptä §i. MI% încolàcinile riului,se urea' aproape la 1000 de kilometri. Apoi este de observatcä toate trele càiie insemnate de Tabula Peutingerianä, ca strä-bsätänd Dacia, tree prin Banat, Oltenia §i Transilvania §i.nici una nu se a§terne prin Valachia Mare sau Moldova.

Din aceastä cercetare reiesä cä Dacii pästrarà mai de-parte in a lor stäpânire Moldova §i. Muntenia, de vreme ce Ro-manii nu intinseserä" in aceste pärti, greu de apärat, limiteleprovinciei lor, ci le märginirä la cetatea intärità de munti aTransilvaniei cu anexele ei, Banatul §i. Oltenia.

Cu toate acestea Dacii din Muntenia §i. Moldova (Getii)n'au fost cu totul substra§i dela inriurirea romanä. Am adtatanume pe unde se intindeä valul lui Traian prin Basarabia§i Moldova sudicä §i, cel putin In aceastà parte, trebuiau säexiste trupe romane care, prin a§ezarea constantä a lagärilorlor, erau un a§à de puternic element de romanizare. Apoi nune pare admisibil ca dealungul Dunärei, unde se in§irau atäteaora§e insemnate pe malul drept al fluviului, sä nu se fi aflatstatii romane §i. pe acel stäng, pe teritoriul Munteniei. Chiardeci dad nu se vor fi aflat colonii romane in regiunile Mun-teniei Mari §i a Moldovei inferioare, cel putin statii militaresunt dovedite eä au existat pe aici, nu numai Cat din aflareavalului sus citat, ci ind din acea a mai multor drämizi le-gionare gäsite pe läng6 Bucure§ti i Giurgiu, in localitäti aye-zate de altfel in dal% de limitele admise ale Daciei Traiane.Astfel la Pietropni in Muntenia mare, tare Giurgiu §i Bucure§ti,s'a gäsit o drämidà legionarä cu marca Legio I Italica 91;alta amintitä mai sus, cu inscriptia Legio XIII Gemina Adiu-trix a fost aflafä tot längä Bucure§ti, §i. deaceea noi credemcà monedele romane, gäsite a§à de des in dmpia moldove-

Eutropius in Badriano, VI11,2. Ea provincia decces centena Juanapassuum in circuitu tenuit. Comp. Sextus Rufus in Breviario.

" Nu putem priml màrginile Daciei romane cum le hotareste Gr. To-cilescu dupà Ptolemeu in Monumente epigraf ice §i sculpturate, p. 101. Este cuatAt mai straniu sA vedem pe Tocilescu sustinand cd teritoriul Daciei ro-mane se intindea si asupra Moldovei 0.116 la Siret i asupra Tdrei Romanesti(Ibidem, p. 102), Cu cAt el este acela care, prin priceputele sale stipaturi, adescoperit existenta Limesului Alutanus.

COLONIZAREA DACIEI 157

neascà, provin, nu dela barbarii cari prklau pe Romani, cidela insu§i ace§tia cari se purtau mai ales ca militari i prinaceste regiuni. Apoi Dacii, chiar acei din pktile fämase necu-prinse in provincia creeatà de Romani in Ora lor, erau supu§iRomanilor ca tributari, dupà cum ne-o dovede§te o pretioasginscriptie, pentru pktile dela nordul Transilvaniei, deasuprariului Same§ului, r6mase §i ele gal% din stApAnirea imperiului.Aceast6 inscriptie sunA astfel

Zinei Nemesis reginei. Valerius Valentinus beneficiar consular militarJin leg,iunea a XIII-a geminii, edil al coloniei gordiane Napoca au inscrisla dare regiunea Samepilui cu acea de peste val, sub consulatul domnului nostruImp. M. Antonin Gordian §i Aviola ".

Din aceastà inscriptie se vede a. Valentinus inscrisesela darea care Romani §i regiunea de dincolo de valul romancare m6rgineà provincia care nord, pe la Porolissum §i careregiune nu puteà fi locuitsä dech't de Dacii tributari ai Impe-riului Roman. De aceea i intelegem cum de mai multe ori,In decursul stäpanirei romane, ace§ti Daci se revoltarà incontra Romanilor 93, revolte care de altfel nu ar aved nici uninteles, in cazul cAnd Dacii rkna*i neincorporati in Impärà-Çia RomanA nu ar fi stat cu ea in nici o relatie. Este mareprobabilitate c'd nu numai Dacii dela nordul Transilvaniei sevor fi aflat in aceastä legAtur6 Cu Imperiul Roman, ci §i aceidin Moldova §i Valahia. Deaici insà se poate deduce in chipneapkat cà nici aceste pàrti ale Daciei libere nu erau cu totulsubstrase dela inriurirea romang.

" C. I. L., III, 1, No. 827. Deae, Nemesi reginae. Valentinus bene-ficiarus consularis, miles legionis XIII, Geminae Gordianae, aedilis coloniaeNapocae a censibus subsignavit Samum, cum regione trans vallum imperatoredomino nostro M. Antonio, Gordiano, Augusto et Aviola consulibus X Kal".

" Capitolinus Antoninus Pius, V, spune cA Dacii s'ar fi revoltat subacest impärat, (138-171 d. Hr.). §i Lampridius, Commodus, XIII, aratii ace-la§i lucru sub acest din urmA.

ORGANIZAR EA DACIEI ROMANE

1, ORGANZAREA GENERALA

Dacia Apulensis, Porolissensis si Malvensis. ProvinciaDacia a fost totdeauna, ca organism politic, un singur corp,pus, ea provincie märgina§6 imperialä, sub autoritatea unuiLegatus Augusti propraetore, numit §i duce in unele inscriptii.Pentru ocArmuire, mai ales in ceeace prive§te finantele, ea fuimpärtità mai intAiu sub Hadrian in douä pärti : Dacia supe-rioarä §i inferioarä. Cea din-Bill, Dacia superioarä, este doeu-mentatà de o inscriptie gäsitä in Moesia, care spune cä Sarmi-zagetuza capitala intregei Dacii s'ar aflà in partea numitä Da-cia superioarä. Numele de Dacia inferioarà s'a gäsit in o diplornàmilitarä din anul 129, apropiatä deci de epoca lui Traian, careaminte*te o alä i patru cohorte din Dacia inferioarä, probabilinsu§i locul unde s'a gäsit piatra, allied Oltenia. De aceea, spunescriitorul bizantin loan Malala, cà Traian ar fi infiiirtat 2 pro-vincii dincolo de Istru 1

Mai tärziu, probabil dela Marc-Aurel (161-180) ina-inte, apare o nouà impärtire a Daciei in trei pärti : Apulensis,Porolissensis §i Malvensis. Zicem dela Marc-Aurel, intrucAtgäsim pentru prima oarä titlul de propraetor trium Daciarum.(et Moesiae superioris) dat lui M. Claudiu Front°, trimis deimpäratul filosof in Dacia, in timpul luptei sale cu Marcomanii2..Din aceste trei pärti, acele denumite Apulensis i Porolissensisse intindeau in pärtile de peste munti prin jurul ora§elor cuacela§i nume, a cäror existentä in Dacia este doveditä prinarätärile concordante ale lui Ptolemeu, tabulei Peutingeriane§i a numeroase inscriptii. Dacia Apulensis se intinded in par-tea sudicä a Transilvaniei pänä pe-din sus de Alba Julia, iar

C. I L., III, 1, No. 753; ab ordinibus coloniarum... Traianae Sarmi-zegethusensium ex Dacia superiore". Cf. No. 4501; Valeria Dionysia domoSa(rmizagethusa) D(aciae) s(uperioris)? Vezi si No. 8600. C. I. L., III 2 Pri-vilegia, No. XXXIII: et sunt in Dacia infcriore sub Plautio Caesiano (Alai sus,p. 159, nota 84.

2 C. I. L., III, 1, 1457.

ORGAN1ZAREA DACIEI ROMANE

Dacia Porolissensis la nord pAnä la riul Samus, pe unde eràridicat i valul roman spre apgrarea provinciei dinspre pärtilenordice 3. CA Porolissum trebuià sä vinA' inspre nordul Tran-silvaniei, se vede depe aceea cä clrumul ce merce la el, insemnatpe tabula PeutingerianA, mai numärä dela bApulum inainte,prin care oras treced, MCA 7 statii i anume : Brucla, Salinae,Patavissa, Napoca Optatiana, Largiana, Cersie, dupA care vinePorolissum. Napoca insä venià Cu sigurantä pe la Clujul deastäzi, intrucAt s'a gäsit in acest loe mai multe inscriptii cunumele coloniei Napoca 4. Este deci invederat, cà PorolissumtrebuiA sti fie asezat mai sus MCA decAt Cluj, Calll pe la Moi-arad.

IntrucAt insä pärtile transcarpatine erau impärtite hareDacia Apulensis i Porolissensis, nu rämäne alt loc pentru ceaMalvensis decAt Oltenia Aici trebuie sti fie ctiutatä i coloniaMalvensis, care se crede &A se allá uncle este astäzi orasulCeleht5. Care presupunerea indeobste admisti pänä ammo,cà aceastä colonie, impreunä cu provincia ce se tined de ea,trebuià sti fie in Oltenia, mai adAogim urmätoarea consideratiepe care ne-o desteaptä imprejurtirile in care este amintitäaceastä colonie in o diplomA militarA. Iatä ce spune aceastädiplomä : ImpArattil Alexandrn Severns dà cälarilor cari s'au,ostit printre singularii din lagtirele cele noue Scveriane, cAroracornandeazti Aelius Victor tribunul si care au slujit Cate 25(le ani SI mai bine si ale cäror nume sunt insemnate mai jos,cetätenia, conubiul cu femeile lor, etc. (formula ordinarä a di-plomelor militare)". Copia acestui diplom se vede a fi eli-beratä lui Aureliu Dacianul fiul Dacianului din Colonia Mal-vensa din Dacia" 6. Originalele tuturor diplomelor se aflau

3 Ambele Dacii, in C. I. L., III, 1. No. 1456 Q. Axio procuratoriprovinciae Apulensis". De asemene in No. 1464 : Ulpio procuratori provinciaeDaciae Apulensis agent" vices preesidis, item procuratori provinciae Porolissensis".comp. N.. 6054; Q. Sempr. Ael. Lycini procuratori Daciae Porolissensis" ; 6055,,,procuratorii vicesimae hereditatum per provinciam Porolissensem". Dacia Mal-vensis, in Arh. epigr. Milleilungen XVII. 117 : M. Aurelius Casianus procuratorMalvenis ; C. I. L., VI, No. 1449; Macrinus Avitus proc. prov. Malv".

4 Mommsen, in C. I. L., III, 1, p. 169.Tocilescu, Mon. epigr. si sculp., I, p. 211.C. I. L., III, 2, Privilegia, No. LI ; Imp. Caes... Severus Alexander..

cquitibus qui inter sigulares militaverunt in casiris novis Severianis, quibuspraeest Aelius Victor tribunus, quinis et vicenis pluribusve stipendiis eme-riti;, dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta sunt, ipsis filiis-que eorum civitatem romanam qui eorum non haberent, dedit et connubiumcum uxoribus quas tunc securn habuissent cum est civitas eis data, aut ruinlis quas postea duxissent, dumtaxat singulis a. d. VII, K. Ian. L. Vino Agri-cola et Sex. Catio Clementino consulibus (-230), ex equite domini nostri Au-gusti M. .Aurelio Deciano filio Deciano colonia Malvesc ex Dacia. Descrip-tum et recognitum ex tabula aenea. que fixa est Romae in muro post tem--plum divi Augusti ad Minervam".

160 ISTORIA ROMANILOR

sápate in tabula de aram'a in Roma, dindárátul templului luiAugust, §i deacolo acei ce vroiau sá'§i dobAndiaseá o adeverfrea insu§irilor de soldat liberat cu onoare, i§i scoteau cate o co-pie, Pentru care §i toate diplomele gásite prin provincii poartilinsemnarea cá au fost decopiate §i colationate cu originaluldin Roma. Aceastá diplomä se vede eliberatá -cálarilor dinCastrele noue Severiane §i anume unui locuitor din colonia Mal-vens'd. Este indestul de firesc lucru a admite, cá ambele acestelocuri erau in apropiere §i cà deaceea se vede locuitorul dincolonia Malvensá luand copia diplomei, fiindcá i el era unuldintre acei ce fuseserá cáláreti in castrele Severiane. Acestecastre Severiane nu sunt altele decat ora§ul numit astázi Tur-nul Severinului, unde s'a g'äsit §i un fragment de inscriptie carepoartá pe el o dedicatie catre impáratul Severus 7.

Castrele Severiane §i colonia Malvens5 fiind deci in apro-piere §i cele dintaiu, fiind la Turnul Severinului, colonia Mal-vensá catá sá fi fost §i ea in aceea§i parte de -taeä, anume inDa cia ciscarpatiná, in Oltenia 8

Dregkorii. Motivul impártirei Daciei, intaiu in dotapárti, mai apoi in trei, este uprinta ocarmuirei financiare, deoarece, precum vom vedea, pe lang6 puterea politicá ce eraincredintatá unei singure persoane pentru cate trele- Daciile,cu strangerea dárilor eran insä.'rcinati trei dregátori, cate unulpentru fiecare din subimpUtirile provinciei 9. Inmultirea sub-impärtirilor Daciei, dela douà la trei, dovede§te insá cä numárulpoporatiei sporise dela Traian la Marc-Aurel i cá percep-torii insárcinati cu strangerea impozitelor nu mai ajungeaua'§i indeplini slujba lor ; pentru a se asigurà deci mai bineintrarea impozitelor, se' mic§orarä. circumscriptiile.. Aceas-15.imprejurare ne aratá invederat, cá. Dacia prop4ise atat innumärul locuitorilor cat §.1 in starea ei economicá, in decursulde vreo 60 de ani cati trecuserá dela cucerirea ei pânä la Marc-Aurel (106-161), §i aceastà sporire a poporatiei trebue pus6,

C. I. L., III, 1. P. 102 : hnp. Sev". Nu intelegem pe ce motivMommsen o respinge ca apocrifli : videtur ficta propter nomen oppidi". Dac4ar fi fost Inchipuità, apoi fàrä Indoialà cA formularea ei ar fi fost mal clarä.Dovada, adausd de noi in text, intäreste originea romand a Turnu-Severinului.Argumentele limbistice aduse contra derivärei acestui nume din acel al im-pgratului Severus, (loan NAdejde, Critica teoriei lui Röstet In Contimpuranul,IV, p. 252) nu au nici o valoare. cdci regulele fonetice ale schimbärei sune-telor nu se aplicl la numele proprii, care neav&nd Enleles, urmeazA niste regule-deosebite, precum v'om vedea-o si la alte exemple, mai jos.

Tot asA o pune i I. Iung., Contribufii la istoria treditorilor Tran-silvaniei, traducere In Cono. lit., XXVIII, 1894, p. 346, nota 3.

C. I. L., III, 1, No. 1153. Ei sunt numiti §i consulares trium Da-ciarum : No. 1174, 1178, 1374, 1393.

ORGANIZAREA DACIEI Rommin 161

nu numai In socoteala immultirei prin nasteri, ci mai ales ino continuà imigrare, provocatä prin a tragerea aurului dinTransilvania.

Autoritatea politicd erd incredintatä unui propretor sanlegatus Augusti, intrucdt Dacia, ca provincie märginasà, nuerà dintre provinciile senatului ci din cele imperiale. El purtdtitlul de Legatus Augusti propraetore trium Daciarum 10. Re-sedinta lui erà in Sarmizagetuza, pentru care si acest oraspurtd titlul de metropolä, in deosebire de celelalte coloniimunicipii. Tot aici se afld templul cel mare al provinciei sipreotul coronat al celor trei Dacii 11. Provincialii arnau intot-deauna mare iubire si respect pentru reprezentantii impAra-tului, precum se vede aceasta din numeroasele inscriptii dedi-cate lor si din titlurile pompoase ce li se dau in aeeste mo-numente. De obiceiu, dupä ce un legat indeplined slujba sa Inprovincie, imbräcd dregätoria consularà In Roma si ni s'apäsrat o inscriptie In care cinci persoane din Dacia, trimisesä asiste ca delegati ai provinciei la alegerea de consul al fostu-lui lor legat, M. Sediatus Severianus, intorcându-se sänätosiIndärät, dedieä o *Wà zeilor i sphitelor apelor din Ad-Me-diam (Mehadia), de unde ei eran originali 12.

Sub presedintia legatului se adund tot in capitalä consi-liul general al provinciei 13 care Ii ajutà la manuirea jurisdictieiprivate ; asà bunäoarà la manumiten i de sclavi mai mici de30 de ani, care nu se puted face decAt In prezenta consiliului.Gaius ne spune csä consiliul in Roma erd compus din 5 sena-tori, iar in provincii din 20 de recuperatori, cetäteni romani 14.Acest consiliu se mai indeletnicid cu cercetärile despre inge-niutate, libertate, .drept de cetätenie. Mai votd apoi i adre-sele de multumire &are impArati sau Iegatii lui care se deose-biserä prin ingrijirea intereselor provinciei, si le ridicd statuesau le puned inscriptii comemorative. Astfel se asezà, in colo-nia Aquae, legatului M. Furius Saturnius, o piatrà in care ise multämeste pentrucd de cum a inteat in provinciece a pAr6sit-o, s'a purtat cu bunritate cutre toti indeob§te §i

'° C. I. L., III, 1, No. 1177, 1428, 1440, 1441, 1456, etc." C. I. L., III, 1, No. 1433 : saeerdos arae Augusti nostri coronaLus

Daciarum III", Comp. No. 1209, 1513: sacerdos arae Augusti"." C. I. L., III, 1, No. 1562: Diis et Numinibus Aquarum, Ulp'us

Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, Iulius Carus, Valeriuslens legati Roman ad consulatum Severiani clarissimi viri missi, incolume,reversi, ex voto posuerunt" (gAsità la Mehadia).

" C. I. L., III, 1, No. 1554 :? Imp. Caes. M. Ant. Gordiano Pio feliciconsilium provinciarum Daciarum III devoti numini maiestatique eius".

14 Gail, Institutiones, A § 18-20.A. D. Xenopol. Istoria Romfinilor. Vol. 1. 11

162 ISTORIA ROMINILOR

catre fiecare in parte, scutind pe multi de greutai, Incaprovincia intreag6 (prin consiliul ei) îi rämäne indatoritä" 15

Pe când autoritatea supremä a provinciei erà concen-tratä in o singurä persoanä, acea a legatului lui August, §i. eràpusä.' in lucrare de el impreunä cu consiliul provinciei, aceafiscalä era impärtità, cum s'a spus, intre trei procuratori,pentru cele trei subprovincii : Apulensis, Porolissen sis §i Mal-vensis. Din aceastä de pe urmä nu este documentat prin in-scriptii nici un procurator, pe când pentru cele douá dintäiuse allá mai multi 16.

Asupra därilor, de ale diror strängere ingrijiau ace§tiprocuratori i pentru care aveau o intreagä cancelarie, nu po-sedrtm informatii speciale amänuntite in privirea Daciei. Färàindoialà insä c6 daile acestei provincii nu puteau fi altele decaacelea obi§nuite in restul Imperiului Roman.

Dilrile. Cele directe asupra provincialilor, de care erauapaate numai cetaile cu drept italic, erau darea fonciaräasupra proprietätei imobiliare (tributum soli) i acea pe cap(tributum capiti's). Pämäritul erà taxat nu numai dupà in-tinderea, ci i dupä calitatea lui. Aà se deosebeà mâna intäi,a doua, câmpiile, palurile cu ghindà i poenile de pà§unat 17.Impozitul nefiind a§ezat pe venit, ci pe capitalul la care seevaluà imobilul, Tnärimea lui erà de obiceiu de 1 % pe an dinvaloarea capitalului i probabil nu acela§i in toate provinciilen.Pentru existenta (161-ei fonciare in Dacia existà o dovadà con-tinutä in o tabulä ceratä, in care Veturius Valens, vänzänd o casäa lui Andueia Batonis, i§i ieà indatorirea de a pläti el dareacuvenitä, pänä la noul recenziment 19. A doua dare directäerà impozitul pe cap, plait numai de acei ce nu aveau pro-prietäti, intruca acei ce plätiau tributum soli erau scutiti detributum capitis 2°. Nu §tim dacä Dacia erà supusä §i ea pre-statiilor in naturä, vectigalele cari se arendau la publicani§i alcauiau una din sarcinele cele mai grele ale provinciilor.Este de observat insä cä inc6 Caesar §i mai mult cleat el,

15 C. I. L., III, 1, No. 1412 : Diis faventibus et concordia imperatorumevenit quod a primo adventu suo P. Furius Saturninus legatus Augustorumdonec provincia decederet ita singulos universosque benignitate sua tracta-writ, oneribus etiam relevaverit, nomini felicissimo et praecipuis v'rtutibuseius obstricta simul et devota provincia fieri curabat".

" Procuratori in Apulum: C. I. L., III, 1, No. 1422, 1423, 1456,; in Poro-lissum : No. 1464; III, 2, No. 6054, 6055. Comp. III, 1, No. 836: T. ClaudiusQuintilianus procurator Augusti, (g9sit6 la Moigrad, vechiul Porolissum)".

" Digestae. L, 15, Lex 4, pr. : arvi primi, arvi secundi, prati, silvaeglandiferae, silvae vulgares pascuae".

15 Velleius Paterculus, II, 39 : paene idem quod totus terrarum orbisignavum conferunt stipendium".

19 C. I. L., III, 2, Tabulae, No. VIII: Conv enitque inter eos uti Ve-turius Valens pro ea domo tributa usque ad recensum dependat".

" Vezi in deobste Huschke, Ueber den Census und die Steuerverfassungder fritheren römichen Kaiserzeit, Berlin, 1847.

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 163

August, introduseserà schimbarea acestora in d5ri Muesli,si este probabil cà i in Dacia, unde Traian vroià s5 atrag5câti mai multi colonisti, se va fi aplicat aceastà m6surà,c5" deci nu se mai M. din provincia Dacia nici o contributieIn naturà, ceeace nu ar fi lipsit a fi memorat in numeroaseleinscripii gäsite in Dacia, in cazul când ar fi existat, dup5cum se g6sesc amintite ridicAri de vectigale in alte provincii.

Mai insemnate Insà decat contributiile directe erau aceleindirecte, din cari unele se strangeau de Care niste dregAtorifiscali, iar altele erau date in intreprindere. Din aceste enu-m6rAm intaiu darea de 5% pe rnosteniri (vicesima hereditatum)

darea pe sclavii liberati (vicesima libertatum sau manumis-sionum). Nu stim cgreia din aceste douà soiuri de d5ri apar-tinea dregätorul inferior, numit inteo inscriptie din Dacia vi-cesimae libertus 21. De asemenea se gäseste un procurator acaducis, ins5rcinat cu strangerea mostenirilor vacante 22 Existehtaunui asemenea dreator dovedeste ins5 insemnAtatea popora-tiei Daciei, de oarece era nevoie de un procurator pentru adu-narea mostenirilor vacante care, dupà cum este cunoscut,nu se prea intalnesc des. Dintre arile arendate amintim maimulti intreprinz5tori ai p5sunilor i salinelor, conductores pascuiet salinarum 23. Unul din ei este nurnit si conductor commercio-rum, putându-se intelege sub acest cuvânt intrepriniätoruloare Caror taxe pe obiectele de consuma-tie, sau pe pro cluctulvArnilor. Inscriptiile amintesc douà statii unde se percepea ama:Pons Augusti, intre Sarmizagetuza i Tibiscum i Tierna, lang5DunAre in fata orasului moesic Saliatis 24.

Dintre dregAtorii deosebiti ai acestor autoritäti ce s'augäsit amintiti prin inscriptii cifám un librarius ab instrumentiscensualibus, dup5 cAt se pare un contabil la controlul recen-zimentului care aveà ca ajutoare mai multi scriitori, sclavisau liberti, numiti adjutores tabulariorum 25. Tot asemeneadregátorie era ocupatà probabil de librarius a rationibus §i

de adjutor olicii corniculariorum 26 al cgror caracter nu poatefi determinat mai de aproape.

21 C. I. L., III, 1, No. 968." Ibidem, III, 1, No. 1622.23 Ibidem, III, 1, No. 1209, 1363.24 Ibidem, III, 1. No. 1351, 1568." C. I. L., III, 1, No. 1466, 1468, 1469, 1470." C. I. L., III, 1, No. 1447. AdAogim cA provincia Porolissensis In

care se aflau minele de aur, purth i numele de Auraria. Vezi Akner, No.169: Ulpio procuratori. Augusti trium Daciarum, Apulensis, aurariae, Mal-vensis, procuratori provinciae Porolissensis sue, praefecto annonae, item procura-tori stationum privatorum per Tusciam et Picenum etc. patrono optimo".Procuratorul provincie Porolissensis tinea pe atunci i locul legatului lui Au-gust peste intreaga Dacie, de aceea numeste el prov. Porolissensis, sua. Vezi

Goos In Arnim XI, 1873, p. 102.

164 ISTORIA ROMINILOR

2. ORGANIZAREA MUNICIPALA

Pagii §i coloniile. Cercetarea organizä'rei municipalene va da mai multe deslusiri asupra vietei poporatiei sale,decAt acele putine stiinti ce ni le-au procurat intocmirea gene-rará a ocármuirei acestei provincii. Unele din orasele Dacieipoartà pe lângiá numele lor i deosebite Litluri, dintre care celemai insemnate sunt municipiile i coloniile. Astfel Sarmizage-tuza, Patavissa, Aquae, Malva sunt arnate ca colonii ; iarTibiscum, Porolissum, Romula, Sirmiatium ca municipii. Uneleorase ca Apulum, sunt arnate deodan ca colonii i ca mu-nicipii ; iar altele precum Drobetis i Napoca se prefac din mu-nicipii in colonii. Deasemenea ajunge Patavissa din un simpluvicus sau pagus (sat) a fi si ea municipiu i apoi colonie. Patrucolonii mai sunt in sfársit arRate ca avAnd jus italicum, anu-me Tierna, Patavissa, Napoca si Apulum. Trebue rämuritacuma ce insamnä toate aceste schimbrdri i deosebiri?

Vicus sau pagus erà satul alcauit din poporatia supussäRomanilor. Adeseori allituri de locuitorii bàstinasi se asezauin sate si elemente romane dup'ä cum se vede lucrul la uncledin 'Scitia Minor. Aà erà vicus Ulmetum in care gäsim lo-cuind veterani i cetáteni rohlani pe lâng'A niste vicani dacidin tribul Buridavensilor. Tot asà vor fi stat lucrurile i in altesate din Scitia Minor ca vicus Parsal... vicus Cereris, vicusAmlaidina, vicus Sc...ia, vicus Terremuca, vicus Clem... vicusSiamanus. Chiar cetatea Troppaeum 'fraiani tusese pdn5. laCaracalla (dupà 211) un simplu vicus, fiind abià atunci ridi-can la rangul de municipiu, in apropierea càruia apoi, la anul316 impáratii Constantin si Licinius ridicarà cetatea care clädùapoi numele acestei asezári. Da&A insä' vicii i pagii din pro-vincia Dacia se caracterizeazà ca asez'Ari locuite de Mstinasisi in care numai Romanii aveau ca indivizi drepturi politicesce deosebire se poate aflà intre municipii i colonii? In tim-purile mai noue ale Imperiului Roman venià greu chiar Roma-nilor de a stabili aceastä deosebire 27. Originea insà a acestordouä' feluri de orase a fost totdeauna alta dela cele dintAiutimpuri ale infiinVärei Ion. Ndi credem cà constà in faptulcoloniile erau niste párti deslipite din centrul Impàeätiei Ro-mane, la inceput Roma, mai tárziu Italia sau chiar alte 0'6romanizate, care deslipiri se asezau in mijlocul popoarelor cu-cerite, in scopul de a privighià miscàrile lor si de a le distrugenationalitatea. Coloniile erau descálecate de obiceiu in mijlo-

27 1. Aulus Gellius, Noctes &time, XVI, 13 : municipia quid et quo juresint quantumque a colonia differant ignoramus", (Gellius, tráete In veaculal II-le d. Hr.).

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 165

cul cefátilor supuse. Romanii care le alcàtuiau pàstrau dreptulde cefätenie, pe cAnd poporatia supusà formà läng4 comuni-tatea privilegiatà un simplu sat, pagus sau vicus, fàrä nici undrept, ba care pierdeà in favoarea Romanilor o parte dinpàmânturile sale 28 Foarte interesante sunt in privirea con-locuirei Romanilor si a poporatiei bàstinase, Dacii i Bessii,cele descoperite de curAnd la cetatea Ulmetum din jud. Con-starrta, in care inscriptiile constatà de a randul convietuireaDacilor, Bessilor si a Romanilor in viata câmpeneasc6, Ro-manii locuind in vilele" adecà pe mosiile lor, unde suntingropati la .moarte, i unde ei aveau domenii aset de intinseincAt se ajutau cu administratori i intrebuintau pe tAraniiDaci i Bessi la lucrarea câmpului si la pàsunarea numeroaseloror turme. Din intreteserea numelor romane cu de acele dace,

besse i elinesti se vede amestecarea i contopirea rasselorcari se supuneau inriurirei romane si se romanizau pe intre-cutele 29.

Din cauza acestei pozilii privilegiate a coloniilor,_ele erandusmànite de poporatia indigen6, - se intAmplau adeseoriomoruri i mkeluri 38. Organizatia coloniei, precum vom vedeàla studiarea intocmirei celor din Dacia, erà imitatà dup5 aceeaa metropolei, Roma. Ordo decurionum reprezintà senatul, de-cemvirii pe cei doi consuli ; aveau quaestorii i colegiile lorde preoti : pontifici, auguTi, flamini, tot dupà modelul capi-talei. Dreptul lor era acel al cet6tei Roma si nu aveau asezà-mintele lor particulare 31. Coloniile in timpurile vechi urinàriaumai mult scopuri militare. Cu ea imbarâneste Imperiul Ro-man, cu atat el ieà un caracter mai mult civil, si Tacit spuneclespre coloniile imperiului, cà nu se mai duceau ca altà datàintregile legiuni cu tribunii i centurionii lor, cli toti militariioranduiti in corpurile lor, ci necunoscuti intre ei, in grupe s-e-parate, Elea' un conducàtor, erau mai curând o gràrnadä decato colonie" 22. Tocmai de a§à fel eran coloniile aduse de Traianin Dacia si care furà asezate in orasele mai sus amintite.insà Ca' unele forme ale dreptului nu se puteau pune in lucraredecat in Italia, precum mancipatia, uzucapia i altelc, apoipentru a intinde i coloniilor bucurarea de aceste forme, li se

28 Dio Cassius, VIII, 14.22 Dovezile asupra acestor fapte vezi in studiul d-lui V. PArvan. Ce-

totted Ulmelum, 1912, mai -ales p. 57 g 61. Intr'altele reproducem urinnorulloe din o inscriptie : obiti ad villam suam".

2° Dio Cassius, II, 54 : V, 40, 43, 49; VI, 32. (?)" Aulus Gellius, XVI, 13 : jura institutaque omnia populi Romani,

non sui arbitrii habent".22 Tacitus, Annales, XIV, 27, non enim ut ohm universae legiones

deducebantur cum tribunis et centurionibus et sui cuiusque ordinis militibus,sed ignoti inter se, diversis manipulis, sine rectore, numerus magis quam co-lonia".

166 ISTORIA ROMINILOR

recunoa§te prin o fictiune favoarea de a fi considerate ca fä-când parte chiar din Italia, dânduli-se dreptul italic, ius ita-licurn. Din aceea§i cauzA aceste colonii erau i scutite de oncedare ditectà precum era i Italia.

Originea lor este deosebità de acea a c o-loniilor. Acele dintre cet`átile strdin, care prin o deosebit6 fa-voare erau primite inteo legsätur6 mai strAns6 cu Romanii,dobAndiau i oare cari drepturi, in schimbul sarcinilor ce leimpuneà intrarea lor in viata po1itic5 a poporului domnitor.Deaceea i numele de municipium este explicat. de cei vechidela munus capere, adec6 marea unei sarcini33. Municipiile erandeci ni§te ora§e din naiiile supuse càrora, pentru diverse con-sideratii, Romanii grtsiserà cu cale a le incuviintà dreptul decetsgenie. Pe când insä intre colonii nu puteà fi nici o deo-sebire, afar% de aceea ce se referià la ius italicum, intre muni-cipii erau deosebite grade de apropiere de supremul bine alcetäteniei romane, grade iscodite de Romani tocmai in scopulde a puteet recompensà, potrivit cu meritul fiec'ärei pilrti dinpoporul supus, slujbele sau devotamentul ce'l arätase cAtrestApAna comunà. Astfel erau municipiile fàrà sufragiu,ale ctiror mernbri nu aveau dreptul de a votà când veniauIn Roma, i municipiile ce se bucurau de acest drept. Acelecu sufragiu erau iarä§i subimpArtite, in municipii uumai cujus sulragii §i in acele cu jus sufragii el honorum, adecä aleckor membri aveau nu numai clreptul de a votà ci i acel dea fi_ ale§i la vreo dregskorie in capitalà. O altà deosebire constàIn acea dacrl municipiul p6strase organizarea sa autonomàsau nu ; drepLul de alege el insu*i magistratii, sau dacAtrebuia sä" se supun'á acelor numiti de autoritatea romanà.

Cu at propil§ià romanizarca Va'rilor supuse, cu atâtase §tergeà deosebirea ce existase, la originea lor, intre colonii§i municipii, mai ales pentru acele Väri in care elementul ro-man prinsese csádkinll, precum Galia, Spania, sau Africa. Deo-sebirea de nationalitate, aproape singúra care existà la inceputintre colonii i municipiile cu sufragiu,'§tergandu-se, nu I'll-mAnea in privinta drepturilor acestor douà clase de ceL6tiaproape nimic care s5. 1 mai despartá, i deaceea intelegemgreutatea Romanilor in§ii de a recunoa§te in ce se deosebiauaceste douä feluri de ora§e, din punctul de vedere juridic. DeIndatà insà ce se adAogeà o tar6 nouà Impäràiei Romane, deindatà ce se iveau iarài poporatii strà'ine ce trebuiau asimi-

" lsidorus, Origines, IX, 4 : municipes ab officio munerum dicti, eoquod publica munia accipiunt. Munia, sunt officia, unde el immunes dicunturqui nullum gerunt officium". Digeslae, L, 1, 1: propria municipii appelanturmuneris participes, recepti in civitatem ut mullera nobiscum facerent".

late &are elementul stgpanitor, intelegem cum deosebireaintre colonie i municipiu trebuià sg reinvie in toatà deplini-tatea ei. Coloniile redeveniau grupe de cetCífeni romani asezatiIn mijlocul strginilor : municipiile insemnau grupe din poporulsupus alipite de cetgtenia romang.

Aceastg deosebire constatatà, aruncg cea mai vie luminäasttpra caracterului colonizgrei, i adauge Ina un ultim ar-gument la hotgrirea intrebärei dacä a rgmas poporatie bgsti-nasä in Dacia sub stgpanirea romang.

InteadevAr dacä toatà poporatia clacg ar fi fost starpitgsau alungatg si Dacia ar fi devenit un tgrâm gol, rgmas liberpentru colonizare, atunci ne intrebäm ce calla' aflarea de mu-nicipii in ea, si pentru ce nu sunt toate orasele Daciei botezateCu numele de colonie ?_Analiza de mai sus rgspunde la aceastgintrebare. Existau municipii in Dacia, fiindcä s'au incuviinfatprivilegiile municipale unor orqe cu poporafie btina.yá pe cariRomanii vroiau sg le atragg mai curând cgtre ei, devenindele tot odatä o nadg care fäced sä cadg i celelalte in mrejeleromane. Acestea erau, dui:a toate probalirátile, acele orasecare trecuserg la Romani ina de pe and acestia erau in luptgcu poporul Dacilor. Intre ele vedem i orasul Drobetis, acelace venià chiar la capul podului lui Traian si care va fi fostunul din cele dintgi ce se supuse invinggtorului. Din potrivgacele orase ce fuseserg aproape desertate de popoi tia lor, prinimpotrivirea in contra Romanilor, precum insusi capitala Sar-misagetuza, furg impoporate din nou cu element roman, sidevenirg colonii. Tot din aceasta se explia cum se face ca Na-poca i Drobetis care la inceput sunt municipii, se prefac cutimpul in colonii 34, anume prin sporirea elementulni imigratdesnationalizarea celui indigen. Mai citäm numai urmgtorulloc din Paulus Diaconus care dovedeste cg municipiile eranconstituite din poporatie neromang : Municipe se numescastfel de oameni cari cand venird la Roma si nu erau cetclieniromani, au fost fácifti pgrtasi ai -tuturor lucrurilor pentru aindeplini trebile impreung cu Romanii, afarg de dreptul desufragiu sau de exercitarea magistraturilor". Ceeace Diaconulspune despre poporatiile sträine strgmutate la Roma, se repetàin tocmai and era vorba de a alipi o cetate de Imperiul Ro-man.

De aceea i intalnim in Drobetis un Dac, pe Aelius Ario-tus ca qualluorvir annalis al municipiului 35. Acest oras apg-

Asupra intregei cliestii a municipiilor i coloniilor, ezi articulelerespective in Pauly. Realencyclopddie des classischen Allerthums. Stuttgard.

35 Mai sus, p. 142. Drobelis ca municipium : C. I. L., 111, 1, No. 15591579; cfr. No. 6309. Drobelis colonic : No. 1200, si 2679 : Aurelio I.onginianodecurioni coloniae Drubetensis".

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 167

168 ISTORIA ROMANILOR

tase probabil dreptul de municipiu sau dela insu§i cuceritorulDaciei sau dela urma§ul lui, Hadrian, de oarece este numitlute° inscriptiime : res publica municipii Flavii Hadriani Dro-betae 36. Nu se poate insä hotäri timpul când a devenit colonie.Napoca este amintitä in o inscriptie din anul 108 de insu§iTraian, färä nici o denumire de municipiu sau colonie 37; eapätäinsä numele de municipiu in o inscriptie de pe timpul lui An-toninus (139-161), in care corporatia Galatilor din el dedic5o piaträ lui Jupiter O. M. Tavianus. Napoca este ridicatä apoila rangul de colonie de cätre Comod (180-192), dipätând ina-inte de Severus (193-211) §i privilegiul dreptului italic 38.Incä de când erà municipiu, gäsim in Napoca coloni§ti romani§i MCA numero§i, precum erà acea corporatie a Galatilor. Imi-gratiea sporind necontenit, intelegem prefacerea municipiuluiIn colonie.

Despre Patavissa sau Potaissa, pe care Ulpian o nu-me§te vicus, §tim cä ea innainte de a deveni colonie sub Se-verus, fusese municipiu 39. Mat aici vedem cum un ora § dactrece prin toate formele din ce in ce mai depline ale cetäte-niei romane. La inceput sirnplu sat clac, färä nici un drept, po-poratia lui dobände§te apoi dreptul de municipiu, pentru ase urcà in urmä, dupä deplina ei romanizare, la colonie §i chiarla ius

CAt despre Apulum, §tim cä el ajunse la o mare infloriresub stäpAnirea romanä. Cele mai multe inscriptii culese in Da-cia provin din Apulum, incät se vede c'd el fusese unul dincentrele cele mai insemnate ale vie tei romane. Acest ora § estearätat in mai multe inscriptii ca fiind de o datd §i municipiu.§i colonie 49, imprejurare din a cäreia explicare -va rezultà o do-vadä inc6 §i mai deplinä despre faptul cä, pe cand colonia erào a§ezare de cetäteni romani, municipiul erà numai cât härä-zirea cetäteniei &are poporktia indigená. Care este tiriginea

36 C. I. L., III, 2, p. 1018, additamentum ad No. 15819, C. I. L., III, 1, No. 1627 : a Potaissa Napocae muja passum decem".." C. I. L., III, 1, No. 860 : I. 0. M. Taviano. Pro salute imp. An-

tonini et M. Aureli Caesarie Galatae consistentes municipii posierunt (gd-sità la Cluj), vechia Napoca. Altà inscriptie In care e amintit municipiulNapoca este No. 1100.Ulpian In Digestae L, 15, Lex, 1, § 8, 0: In DaciaZernensium colonia a divo Traiano deducta juris italici est. Sarmizegethusaquoque eiusdem iuris est ; item Napocensis colonia et Apulensis et Patavis-sensium vicus qui a divo Severo ius coloniae impelravit". Ulpian spune aicecA numai Patavissensium vicus dobAndise dreptul de colonie de la Severus.Celelalte, prin urmare i Napoca, II aveau de mai Inainte. Comp. No. S55.?963 si 1141.

59 C. I. L., III. 1, No. 913?" C. I. L., III, 1, No. 975 : Aesculapio rt Hygiae decuriones muni-

cipii Apuli et P. Aelius Rufinus patronus colegii fabrorum Coloniae Apuli"No. 1065 : Tiberius Claudius Rufus decurio coloniae et flamen municipii,Apuli".

ORGANIZAREA DAOIEI ROMANE 169

acestei indoite calitati a orasului Apulum? i observam intreacä t ca a trebuit sa existe o deosebire intre colonie si mu-nicipiu, de oarece sunt aratate ambele aceste insusiri ca co-existente; care insa putea fi deosebirea dupa cele expuse maisus, decat aceea a originei locuitorilor ?

Apulum, vechiu oras dac, a dobandit insemnatate prinstationarea in el a legiunei a XIII-a Gemina, in un lagar con-struit in apropiere.,Pentru nevoile soldatilor se infiintara incurand, lânga orasin dac, mai multe crasme i dughenite, incare li se vindeau deosebite obiecte, si care se deschideau deobiceiu laugh' fiecare lagar stationar roman, purtand numelede canabae. Se mentioneaza canabele legiunei a XIII-a Geminainteo tabula' cerata din 142, Mai in 16, aratandu-se in ea caunul Dasius Breucus ar fi cumparat dela Belie Alexandru pecopilul Apalaust[de natie elin, i ea actul de cumparatura s'arfi incheiat in canabele legiunei a XI II-a Gemid 41 CA acestecanabe ale legiunei se aflau la Apulum se dovedeste din patruinscriptii gasite la Alba Julia (vechiul Apulum) si care toatepomenesc despre niste dregatori ai acestor canabe.

Astfel se intalnesete unul Silius Maximus veteranus le-gionis I adjutricis, magistratus primus in Canabis 42. Se maigasesc apoi tot aice unul Claudius Atteius Celer veteranus le-gionis XIII Geminae decurio kanabensium, p unul T. FlaviusLonginus decurio Canabensium leg. XIII Gem. §i pe TreviranulIbliomarus din Gallia in aceeasi insusire 43. Se vede ca din osimpla cantina pentru soldati se desvoltase un orasel care aveatrebuinta de o administratie, mai intai a unui magistrat, dupaaceea a unui corp de decurioni, aceasta cu atat mai usor cu catara vazut cä lagarele romane, fiind compuse din soldati cufamilii i gospodarii, era firesc lucru ca negutitorii sä viná sase aseze in preajma lor, pentru a le vinde cele trebuitoarea se folosi din daraverile incheiate cu soldatii. Afluenta necon-tenit crescatoare a canabelor aduse inflorirea acestei asezari.In anul 158 un cetatean din canabe, Imbogatit din comertulfacut de el aice, aduce apà in ora i ridica un altar si o statueliti Jupiter 44. Legiunea XIII-a zideste apoi tot acolo o cladireIn anul 161, a carei inscriptie s'a pastrat 45, §i care cladire slu-jià pentru locuinta administratiei sub-provinciei Apu-

4' C. I. L., III, 2, Tabulae No. VII: Actum Kanabis legionis XIIIgeminae, XVII, Kal. Iunias, Rufino et Quadrato consulibus".

42 C. I. L., III, 1, No. 1008." C. I. L., III, 1, No. 1093, 1100, 1214.44 C. I. L., III, 1, No. 1061 : Jovi oplimo maxim° et consessui deorum

dearumque pro salute Imperii Romani et \ irtute legionsi XIII, geminae subM. Statio Prisco consnle designato, demonstrante ipsis aguas aperiendas perL. Aurelium Trophinum ponentem signum Jovis et aram pecunia sua fecit".

46 C. I. L., III, 1, No. 1071. Imp. Cesare M. Aurelio Antonino III etimp. Caes. L. Aurelio Vero II consulibus".

170 'STOMA ROMINILOR

lensis, creata tocmai pe la acest timp, sub Marc-Aurel (161180) 46 Astfel se desvoltase indestul de repede din iarmaroculstatornic, de lângä lagärul legiunei a XIII-a, o infloritoareasezare omeneascä care dobandi incä inainte de SeptimiusSeverus dreptul de colonie, de oarece Ulpian in un loc raportatmai sus, aratä anume cä." Patavissa dobändise dreptul de co-lonie dela impäratul Severus, räsänd astfel a intelege cä Na-poca i Apulum Il avuserà de mai innainte. Längsä aceastä co-lonie, si tot mai intunecat de inflorirea ei, se mäntineä vechiuloras dac, sub forma de municipiu, dobanditä probabil innaintede a se ridicd la colonie canabele legiunei a XIII-a. Apulumerà deci compus din douä orase : Apulum vechiu, locuit deDaci i cäruia i se incuviintase rangul de municipiu i Apu-lum nou, desvoltat din canabele legiunei a XIII-a, care fijadpoporat de imigranti, dobändi titlul de colonie, incät coexistentaacestor cloud insuqiri la unul i acelaq ora se explic6 pe de-plin. Potrivit cu aceste imprejuräri i gäsim malt mai multeinscriptii relative la partea romanä a orasului, colonia, decAtla partea dacä, municipiu147. Mai adäogäm incà pentru dove-direa cà municipiul erà vechiul sat dac, ridicat mai tärziu laacest rang, imprejurarea cä" se mai intälnesc i aiurea asemeneasate dace existenté langà coloniile romane. Aà intálnim in oinscriptie pe unul Caius Iulius Marcianus arätat totdeodatà

ca decurion al coloniei Aquae si cä prefect al satului ((lac)ca acelasi nume, si care dedicä o piaträ geniului tutelar alcoloniei 48.

Aceastä discutie a complectat dovezile aduse mai susdespre stäruinta poporatiei de basting. a Daciei sub stäpânirearomanä, i astfel credem cà aceastä pärere este bine stabilitäIn stiintä.

46 Mai sus, p. 158.47 Mai us p. 168. nota 38. Uneori Osim canabe ridicate la rangul de

municipii, atunci cand ele se alciltiliau din poporatie mai mult straina. Asabunaoarä canabele dela Troesmis se prefac In municipiu. Tocilescu, Mon.epigr., p. 77. Nu se poate susline Insa, cum zice Virgiliu Andronescu, Or-ganizalia comunelor in Provincia Dacia, 1908, p. 12 ca canabele militareerau ridicate Intai la rangul de municipii i apoi de colonii". Se giísesc vr'o11 inscriptii care amintesc despre municipium Apuli i vr'o 50 despre colo-

Mommsen este de o pärere gresita cand atribue Indoita Insusire a ora-sului Apulum Imprejura'rei ca si o colonie fusese dedusii la Apulums'ar fi ridicat pe vechii canabensi la rangul de municipiu". C. I. L., III, 2,p. 183). Dupa' el, atat canabele cat i municipiul ar fi avut aceeasi origine,colonizarea ; de unde provine atunci deosebirea orasului In douà rani, cunume i drepturi deosebite ?

" C. I. L., III, No. 1407 : ,Caius, Iulius Marcianus decurio coloniaeet praefectus pagi Aquensis".

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 171

Organizarea munieipiilor §i eoloniilor era acea ce existain toate pgrtile Imperiului Roman., Ea este insd documentatdpentru Dacia prin numeroase inscriptii, i poate fi deci recon-stituità, fard a recurge la calea analogiei ; deaceea ne vom opriputin asupra ei. A-tat coloniile cat i municipiile erau admini-strate de un °A° decurionum care se adevereste pentru ora-sele Sarmizagetuza, Apulum, Ampelum, Tibiscum, Porolis-sum, Romula, Aquae, Drobeta, Potaissa i Napoca Acest con-siliu ocarmuià toate interesele orasului, si mai ales oranduLarepartitia impozitului pe capete, care era impus in totalitateunei comune ; privigheà deci, ceeace, in terminologia slavonda statului roman, se numià cisluirea poporului. Decurionii eraude trei soiuri : patroni, cei mai cu vazd din colegiul lor ; decu-rioni ordinari i decurioni onorifici cari obtineau, ca rdsplatda jertfelor fdqute pentru binele obstesc, privilegiile i onorurileclecurionatului. Cu totii erau trecuti inteun registru tinut deedili, care se numià album decurionum. Ei eran in mare onoarela concetdtenii lor, deosebiti in toate imprejurdrile de restulpoporatiei ; purtau niste semne deosebitoare, ornamenta, pre-cum tunica cu dungd latd, laticlavia; aveau un loc deosebitla jocurile publice, aveau singuri dreptul de a fi alesi la deo-sebite dregdtorii, dreptul de mostenire in averile tovardsilorlor morti fdrd urmasi ; eran apdrati de torturd in procesele cri-minale i puteau fi osanditi numai cat de impdratul ; iar &Andun decurion scdpäta, erà sustinut din casa orasului. S'ar pd-rea dupd aceste drepturi i privilegii, cá conditia decurionuluitrebuià sd fie cdutatd de tuti, i inteadevdr asa era in timpurilerepublicei si in cele dintalu timpuri ale monarhiei, pand pe ladomnia pretorienilor, la destrdbdlarea ocarmuirei romane, can('incepurd a se sporVasa de mult indatoririle decurionilor, 'Meataceastd insusire deveni o adevdratd povard pentru acel ce oaved. Cea mai de cdpetenie indatorire a lor care dddeà loetuturor asupririlor, era cd ei, ca cei mai bogati, trebuiaugaranteze cu averea 'or incasarea ddrilor -dela poporul ora-sului, din cauza cdrei indatoriri eran pusi sub un fel de epitro-pie in privirea daraverilor lor private, ca sd nu poatd intre-prinde afacen i compromite pozitia lor. -Eran opriti hare altelede a vinde sau a ddrui ceva. ; de a administrà averi strdine, saude a dispune asupra mai mult de a patra partd din averealor prin testament. Nici mdcar nu putean intreprinde o cäld-torie färd invoirea superioard. Trebuiau apoi sd dee poporuluijocuri i sä contribue la prezenturile in bani date de provinciiimpäratului. Toatd lumea fugea deci de decurionat, ca de oadevdratd nenorocire, i lucru indestul de caracteristic, seordona adeseori intrarea in decurionat ca pedeapsd pentruo faptd nelegiuità 49.

" , Realencyclopedie, s. v. decurio.

172 ISTORIA ROMANILOR

Ca autoritate mai mult executivä se alegeau din ordodecuriorum, in colonii doi bärbati, iar in municipii patru, carisä conducä afacerile curente ale orasului. Aà gäsim in Daciamentionati duoviri in colohiile Sarmizagetuza i Ampelum,quattuorviri in municipiul Drobeta 50 In Apulum gäsim, pentrupartea dacä a orasului, municipiul, quattuorviri ; pentru acearomanä, colonia duoviri 51 Aceastä delegatie executivä se schim-bd in fiecare an, pe cAnd insusirea de decurion erà pe viatti

puteä fi pierdutä numai in anumite cazuri. Din quattuorviriprobabil i dintre duumviri erà unul primus, un fel de primar,iar ceilalti erau ca un fel de ajutoare, astfel &a' decurionii for-man ceeace astäzi este sfatul municipal, insä cu indatoriri multmai primejdioase cleat acele ale organizatiei comunale actu-ale. Duumvirii i quattuorvirii erau insärcinati mai ales cujudecarea proceselor, pentru care sunt i numiti dummviri iuredicundo. Ei erau alesi indeobste pentru un an, uneori insä pecinci 52.

Pe längà autoritatea municipalä i peste ea erà patronulorasului, numit i defensor care aveà rolul de a apärà intereselecetätei innaintea administratiei centrale, bunä oarä in chestiaimpozitelor. In Sarmizagetusa gäsim intre altii, ca patron,pe insusi legatul lui August, propretorul Claudius TiberiusFront° 53. Desi ordo decurionum purtà uneori i numele desenatus, ceeace ar läsà a presupune cà trebuià sä" fi fost al-cätuit din oameni in värstä, tutus intälnim in Dacia, decurioniindestul de tineri, de 28 i 30 de ani 54.

Acesti decurioni trebiliau sä fie färä exceptie cetäteniromani. Peregrinii, adec6 sträinii, nu puteau nici inteun cazsä imbrace o asemenea dregätorie ; deaceea i intälnim foarteadeseori, in rangul de decurioni, militari liberati din armattipe cari i-am väzut mai sus demisionati cu onoare din slujbä

dändu-li-se pämänturi in provincia Daciei unde se insuraseräsi se stabiliserà incä din timpurile- când eran legionari.. Mai

" C. I. L., 1, No. 1209, 1323, 1369, 1472, Sarmizagetuza ; 1293 : Am-pelum ; 1559, Drobetis.

" C. L L., III, 1, No. 985 : quattuorviralis mun. Apuli ; No. 972, 974,982: duumviralis coloniae Apuli.

" C. I. L., 1, No. 1083: quatuorvir primus annalis mun. Apuli ; 1137,prirnus quatuorvir ; 1051 primus ; Lex 16, Cod. Theodosiani, de decurionibus,XII, 1, C. I. L., III, 1, No. 971, 973: (?) quinquennalicius coloniae Apuli ;1141, 1473, 1482 : quinquennalis col. Sarm.; 1503, quinquennalis primus proImperatore.

" C. I. L., III, 1, No. 1180, patronus col. Apuli ; 1457 : A. Tib. Fron-torli colonia Ulpia Traiana Augusta dacica Sarmizagethuza, patrono fortissimoduci amplissimo, praesidi" ; 1458 patrono col. Sarni.

" C. I. L., III, 1, No. 1323, 1592, 1512.

ORGANIZAREA DACIRI ROMANE 173

multe inscriptii amintesc veterani legionari sau ai deosebitelortrupe auxiliare, (care si ei dobandiserä cetätenia sau innainte,sau la iesirea lor din slujb6), ca decurioni in deosebitele mu-nicipii i colonii ale Daciei 55. Si poporatia dadi romanizän-du-se si orasele ei dobandind dreptul de municipii, acesteacàpätaserä onorurile decurionatului, precum am gäsit mai suspe Dacul Ariortus decurion in municipiul Drobetis. Despi einsemniltatea acestor dregilLorii in ochii poporului roman, nepoate da o idee imprejurarea cà insusi impäratul AntoninusPius fu ales inteun ränd de prefect quinquenal al coloniei Sar-mizagetuza, indeplinind aceastä dregnorie prin un delegatal säu 56. Altà datä intalnim iaräs un quinquenal in numeleimpäratului in colonia Sarmizagetuza, färà ca sä se aratepentru cine 57

In afarà de aceste organe centrale de ocArmuire ale ce-tdtilor daco-romane, mai Osim incti i altele insärcinatedeosebite atributii anumite, precum : 1) edilii insärcinati cuinspectarea zidirilor a pietelor, cu impärtirea grqului la ceisäraci i cu jocurile publice 58. CA in Dacia ca si in Roma se Pi-ceau impärteli publice de gräu ne aratä o inscriptie pusä dedecurionul coloniei Sarmizagetuza. Quintus Aurelius Ter tius,prin care aratà cà därueste 80 de sesterte pentru cumpelrareade grail; aceasta spre amintirea onoarei ce i se Meuse de a tiales ca flamen, aslicA preot al lui August 59. 2) Cvestorii, casierii,comunali amintiti in Apulum, Drobetis i Sarmizagetuza 60.3) Mai multe feluri de precrti, care deserveau numeroasele tem-ple inchinate deosebitilor zei romani, de care inscriptiile sunt,curat vorbind, pline i cari dovedesc o viatà religioasä puternicdesvoltatä in Dacia. AO avem intaiu pontilicii, apoiantistitii, sacerdotii §i preutii experti in arta prezicerei, augurti

haruspicii. Din acestia, sacerdotii erau preotii ce cultivaninchinärile sträine, precum i acele aziatice ; iar ceilalti toti

" C. I. L., III. No. 1196 : Sulpicio Flacio veterano legionis XIII,geminae decurioni coloniae dacicae Sarmizagethusae, vixit annis LXXV", 1478:Manlio Hero veterano legionis XV, signifero decurioni coloniae, vixit annisLXXV", gdsità la Sarmizagethuza); 1485 : Valerio Rufo veterano leg. XIII,gem. ex beneficiariis consularibus decurioni coloniae, vhit annis LXV' etc.

56 C. I. L., III, 1, No. 1497: M. Cominio M. F. Pap. Quinto pontificicoloniae Sarm. et praefecto quinquennali pro Antonin° imperatore, patronocollegii fabrorum, equo publico, ordo coloniae ob meritis ipsius".

67 C. I. L., III, 1, No. 1503.Edili sunt amintiti In Apulum, colonia C. I. L., III, 1, No. 1139,;

Napoca, No. 827, 858, 867 1i Sarmizagetuza, No. 1398, 1495 §i 1517.56 C. I. L., III, 1, No. 1448: Imperatori Caesari Antonino Pio Quintus

Aurelius, Quintt filius Tertius, Papiria, Sarmizagethusae coloniae decurio, obhonorem flamonii seslertios LXXX, nummos ad annonam dedil", (din anul144).

60 C. I. L., III, 1, No. 1104, 1145, 1218: Apulum ; 1579, Drobetae ;1484, 1485. Sarmizagetuza.

174 ISTORIA ROMINILOR

apartineau cultului roman 61. 4) 0 clasii foarte numeroasà depreoti speciali erau augu.stalii, pomenill de nenumärate oriin inscriptii. Acestia deserviau cultul impáratului, al cäruigeniu fusese luat fare Lan i Penaki, zeii casnici ai Romanilor.Augustalii erau asa -de niimerosi, Meat formau- o clasä a pco:poratiei oraselor, intermediara intre decurioni si plebe. Erauorganizati in o corporatie sau colegiu, a dtrei sefi eFau sasebärbati, numiti seviri. Augustalii erau numiti de decurioniIn dregätoria lor. Ei serbau cultul lui August prin jertfe, ospete

jocuri, date cele mai de multe ori din averiie lor, Meat siaceasta dregtitorie ajunse, ca i acea a decurionilor, a fi foarteimpovárätoare pentru acei onorati cu ea. Dacd mai amintim

colegiile Isidei din Potaissa i acel al Galatilor din Napoca,care serbau cultul lui Jupiter Cernenus despre care se va tratamai jos, atunci vom fi istm, it aproape tot ce se stie despreorganizarea religioasä a Daciei romane.

3. COLEGIILE

Colegtile aveau in Dacia o insemaätate deosebitä i me-6-Ma fi studiate mai Cu deamáruntul, intrucat reprezintä partencea mai originala a vietei provinciale romane si in special acelei a Daciei. Caracterul Tor este coinplex. Ele slujiau i pentruasigurarea unui cult coman i pentru nevoile private ale mem-brilor lor ; erau un soiu de societati de ajutor mutual sub scatalreligiei. Statul roman recunostea numai pe acelea ce aveauanumite sacra, adicä un cult special al unei zeitati. Adeseorise va'd colegii cari aleg cate un genii]. tutelar 62.

Colegiile ce se constata' a fi existat in Dacia sunt : au-rarri (lucriltori la minele de aur), fabri (deosebiti mesteri), cen-tvnarii (negutatori de lanai), dendrolori (plutasi), nautaebieri), negotiatares (negatátori), utricularii (luntrasi pe burdu-furi de pide) i lecticarii (palancari, purtatori de litiere).

Organizarea eolegiilor. Ele cuprindeau pe toti acei cese dedau unui soiu de indeletnicire. Organul lor erà un fel desenat, alcatuit dupà chipul acelui al oraselor, part:And i mem-brii lor numele de decurioni. Sub acestia veniau fruntasii co-legiului i apoi gramada cea de rand a membrilor. Autoritateaexecutivá o avea magistrul colegiului care mai avea insä, pen-

" Inscripliile privitoare la preoli intillnindu-se la fie ce pas, gasimde prisos a le mai insemna.

" C. i. L., Ill, I, No. 1016 (din Apulum). genio fabrurn Comp. No. 1424.

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 175

tru apàrarea intereselor lui in afarà, eke un patron sau defen-sor, i probabil cá pentru nevoile sAvAr§irei cultului §i o matercollegii 63

Aceste colegii urmä'reau, cum am spus, pe lâng6 scopulunui cult comun, §i asigurarea nevoilor membrilor lor. Fiecaremembru depuneà contributii lunare in cassa comunà, admi-nistratil de cvestorul colegiului, din care cassil apoi se ndeauajutoare la membrii cei bolnavi, se ingropau cei morti fär6mijloace, precum se i petreceà In comun 1a sä'rbkorile pe carile tineà fiecare colegiu.

Ni s'a pàstrat o interesant6 tabulà ceratA din anul 167Fevruarie in 9, in care magistrul colegiului lui Jupiter Cer-nenul, Artemidorus Apolloni §i cei doi cvestori ai acestili cole-giu, Valerius Niconis fas Menofili, întiineazá prin o pu-blicatie pe membrii aceljui colegiu din Alburnum, &A din 54de oameni câi 11 aleatuiau mai innainte, nu iiimrisese decat17; ca nici m6car Iulius Juli comagistrul ski, de ctind fusesenumit in aceastà insu§ire, nu nduse pe la Alburnum, nici lacolegiu ; CA el (Artemidorus) driduse celor de faVa socotelile§i primise ind6rn cautia cu care garantasc ; cil inteun timpa§à de indelungat ea este hofärit de legi, nimeni n'a vrutmai depunà nici o contributie pentru immormanfári, sau da-ruri; de aceea el in§tiinteazà prin publicitate c6, dac5 cinevacare Meuse parte din colegiu ar muri, sä nu crean CA el araveà un colegiu sau cà va puteà primi vreun ajutor pentruimmormântare" 64.

Acest pretios document ne dà am'Anuntimi interesanteasupra constituirei acestor colegii. Aflä'm mai intalu ea' colegiulaleRiut numai din 54 de persoane, nu putuse s'a' se mentin6,

" C. I. L., III, 1, No. 1210, decurio coll. fabrorum (col. Apuli) ; 1210principales ; 1016 rnagister ; 975, 984, 1209, 1210; patronus ; 1207 mater.

" C. I. L., III, 2, Tabulae No. I: Descriptum et recognitum factumex libello qui propositus erat Alburno maiori ad statione(m) Resculi, in quoscriptum erat id quod infra scriptum est :

Artemidorus Apolloni magister colegii Jovis Cerneni et Valerius Ni-conis et Offas Menofili questores collegii eiusdem, posito hoc libello, publicetestantur : ex collegio supra dicto, ubi erant homines LIIII ex eis non plusremasisse ad Alburnum quam quot homines XVII; Iulium Iuli quoque com-magistrum suum ex die magisteri sui non accessisse ad Alburuum, neque incollegio, seque eis qui presentes fuerunt rationem reddedisse et si quit eorumhabuerat rededisset sive funeribus et cautionem suam in qua eis caverat,recepisset, modoque autem funeraticis sufficerent neque loculum haberet, nequequisquam tam magno tempore diebus, quibus legi continetur, convenire vo-luerint aut conferre funeraticia sive munera : seque idcirco per hunc libellumpublice testantur ut si quis defunctus fuerit ne putet se collegium habere autab eis aliquem petitionem funeris habiturum. Propositus Alburno maiori Vidus Febr. imp. L. Aurelio Vero III et Quadrato cos. Actum Alburno ma-iori".

176 ISTORIA ROMÂNILOR

de unde se vede csd. obiceiul i moda colegiilor fiind pe atuncipredornnitoare, cu toate c'd nu se g'dsise in Alburnum maiorcleat acel num'd'r restrans de persoane, Cari sä se inchine luiJupiter Cernenus, totus ele alcsätuiserà societatea lor de ajutormutual. De pe numele conducnorilor colegiului s'ar Orede vorba de Elini, colonist din Azia Minoarà. Numele atdt a pre-zidentului, Artemidorus Apolloni, cdt i acel al casierilor, Va-lerius Niconis §i Off as Menofili au un caracter elinesc cu totulrostit. Membrii cei subsemnati in josul publicatiei : VasidiusVictor, Secundinus Legitimus, Stertinus Rusticus, Aelius Pla-tor, Ulpis Felix si September Plator, au din conträ un caracterlatin. Se vede deci c'd chiar pânà la aceast5 datá, 60 de anidupà cucerire, toate elementele aduse i aflate in Dacia intratseed' in acel amestec, in acea fiertued care alckui mai tarziuelemeraul daco-roman.

Colegiul lui Jupiter Cernenus, creeat in conditi nein-destultitoare pentru a puted -VAL piered prin descompunere,did. Meä a se calculd intAiu putirrta izbAnzei, oamenii se aso-ciaserä. Fdrà indoia15, cii pricina pentru care a pierit colegiullui Jupiter Cernenus a fost contributiile cele prea mari impusemembrilor ssäi pentru intretnerea asociatiei.

Ne mai spune inc'd vechiul document Ca' presedintele de-pulled o garantie pentru administrarea cu credinfd a avereisociale ; ci erd o lege care ilotdria ràstimpurile in care trebuiàsi se intruniascä membrii unui colegiu, i sfârseste amenintândcu naivitate pe acei ce vor muri, ea' nu vor mai puted pretindeingroparea pe socoteala socieedtei

Ajutoarele ce se adeau din cassa socialà constau maicu osebire in provizii de mâncare : nu gnu, care se impärtid,cele mai adeseori de Stat, ci carne sau altele. La zile anumitevenid acela ce erà si primiascil ajutorul cu un paneraslud cele destinate pentru el, care i se impArtiau de dregnoriicolegiuului. Ne-a rimas o piatr5 in care unul M. Aureliu For-tunatus multumeste decuriei a III-a a colegiului fabrilor pentruindoita portie (sportula) ce i se incuviintase, probabil fiindc'derà om scilpätat. i cu famihe 65.

Se vede CA.' erd. in Dacia o adevttratà molimä de inscriptii,dacd" vedem una pusä." pentru a aminti imOrtirea unei portiindoite de mâncare I

La unele zile de särb6toare se tineau ospele comunne,la care luau parte toti membrii cei ce primiau ajutoare. Ni s'ap'gstrat socoteala cheltuelei unui asemenea ospsät, facut dedregRorii colegiului ca act justificativ. Acest osp4 se ctdcla la1 Mdi. Banii trebuinciosi pentru intimpinarea acestei cheltueli

" C. I. L., III, No. 1494: Colegii fabrorum decuriae tertiae M. Au-relius Fortunatus ob duplam sportulam collatam sibi". Sportula se numeapanerasul cu care ctientii isi luau proviziile.

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE li7

extra ordinare se vád a fi fost adunati in decursul lunei lui A-prilie. Asa se vede notat pe o parte a tabulei cerate ce ne-autransmis acest interesant menu al stnbunilor nostri, banii in-casati innainte de särbátoare 66

Se vede c.-a aceste contributii fusesen percepute in modextraordinar, de pe faptul cá ele sunt date in rastimpuri asade scurte, pe cAnd dupá serbare mai gásim douà insemnáriindepktate, de unde se vede cá contributiile regulate erandeparte de se urma asà de des 67.

Din suma adunan in luna lui Aprilie, se cheltuesc inziva de 30 Aprilie, pentru ospátul de a doua zi, dela 1 Mai,166 de denari, din cari 18 denari pentru 5 miei, 5 denari peun purcel, 2 pe päine alba, 2 pe tämäie, unul pe salan si cAtevasumi mai mici pentru otet, sare i ceapà, precum si pentrubacsisul celor ce slujisen la mash.. Dacà insä pentru l'alinearecheltuiala era destul de cumpätatä, pentru ba.utun o vedemdimpotrivá darnia., i anume 95 de denari pentru vin ordinar,2 pentru vin vechiu, i alti 20, probabil pentru vreun fel dede spirt care s'a' stärniascá pofata de mâncare. Se vede decistrábunii nostrii impártásiau .si ei zicátoarea Românului cä:mancarea este fudulie iar Malura temelie 68.

" C. I. L., III, 2, Tabulae, No. XV.IV non. April 2 Aprilpr. non. April ac. 4 id.VII idus April ac. 7 id.idibus April ac. 13 id.XVII Kal. Majas accepi XX (denari) 15 id.XV Kal. Majas accepi XXII 17 idXIII Kal. Majas pensio XXV 19 id.IX Kal. Majas accepi XXV 23 id.VII Kal. Malas accepi XX 25 id.Jill Kal. Malas accepi XXII 28 id.

Kal. Malas accepi XX 1 Mai57 Idem.

non. Malas acecpi 15 Maipridio non. Aug. 12 Aug.

68. Idem.pr. Kal. Majas ex CLXVI (denari)agnos V XVIIIporcellum V

panem candidumthus primummeriIIvini XCV

XXpeganinumimpensamacetisalern et cepam.

A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. I.

178 ISTORIA RomkuLos

La ziva intäi a fiecilrei luni se tunean la Romani särbäto-rile familiare ale zeilor casnici, Larii, cäror se vede cri li se fáceàla 1 Mai o cinstire mai deosebitrt, când natura intreagä reinviàsub suflarea cald5 a primriverei. Pe pajistele inverzite ale Dacieimâncarä acei vechi striibuni ai Românilor miel fript cu salatä,si ea vrecinici Romani udarà aceastä mäncare cu libaiuni im-bel,ugate de vin. Poate à vinul cel bun insemnat in lista chel-tuelilor sä fi fost chiar pelin ! Serbarà deci Armidinul pe careII serbrim i astäzi eu miel si vin pe iarbä verde. Desi obiceiuleste invederat roman, numele ce'l insamnä astäzi este slavon69.

Actiunea desnationalizatoare a colegiilor. Existenta a-cestor deosebite colegii, a trebuit sri contribue foarte mult lagrabnica desnationalizare a elementelor sträine poporului ro-man. Pururea in atingere unii cu allii, cetätenii Daciei erauuniti prin interese comune, prin culturi i petreceri comuneElemental] roman, care erä precumpenitor, trebue sä se fi fo-losit, din aceastri a tingere a sa cu toate celelalte cari alcra-tuiau poporatia Daciei romane. In desbaterile provocate inintrunirile colegiilor se intrebuin-tà limba latinä, chiar in cazulcând majoritatea celor ce luau parte la ele eran sträini ; maiintäiu pentru a dobändi prin aceastä practicare a limbei popo-rului domnitor mai usor ajutoarele i apärkile de cari aveaunevoic ; apoi flint-10 bunul ton si moda cereal' aceastä cunostintäa limbei strtpAnitorilor ; in sfärsit adeseori din cauzrt cá, luAndparte in un colegiu oameni de diferite nationalitäti, aveau ne-voie de un organ cornun de intelegere, pentru a'si transmitecugettirile lor. Deaceea am väzut mai sus pe. capii greci ai co-legiului lui Jupiter Cernenul redactänd proclamatia . lorlimb.' latinit

Organizarea Daciei rornane se adaogi deci, pe Iângä ce-lelalte elemente cereetate mai sus, pentru a preface pe toateneamurile deosebile ce se intälitirà in urma colonizärei pe te-r; toriul ei, in o singurä massä omogenä, de nationalitate roma-

Prezenta coloniilor care introduseserà in tara elementeromane sau romanizate, aceca a municipiilor care atraseräpoporrAia de bastinä a Daciei prin favoarea de a se bucuràde drepturile si privilegiile stápilnitorilor, puternica inriurirea armatei romane, care literà si acolo uncle nu se intindeà in-riurirea elementului civil al popora Pei romane ; in sfärsit viatacolegialii a Daciei, iará färä indoialA niste ageqi indestul deputernici pentru a aduce pe poporul din Dacia la un sistemde gändire si de simtire comun, la inchegarea uneia i acele-ittsi nationalitäti.

6 Numele Artmndin \ i no de la euvintele rusesti (lend adecaziva lul Ieremia, intru cat la I Alai cade profetul Ieremia.

Nu se poate deci sustineà cu niel un temeiu cä popo-ratia romada'. din Dacia ar fi ramas straina de acea de bastinaa Ord ; cä elementul roman s'ar fi suprapus numai cat acesteipoporatii, farä sa se altoiasca pe ea ; cà deci nu prinsese ra-däcini in acea tara, i putù fi deslipit cu cea mai mare usurintade ea, cand Aurelian dada ordinul de parasire a provinciei dedincoace de Dunare. Ca nu ne-au rämas mai multe nume deDaci, decat acelea ce le-am putut urmari prin inscriptii, pro-vine tocmai deacolo cä ei, romanizandu-se pe deplin, adoptanin primal loe numiri romane, precum am gasit mai sus peIulius Secundinus, al-Rat din intamplare ca de natie dac. Estecunoscut cà desnationalizarea unui popor incepe intaiu prinlepä'darea numirilor sale proprii, trece apoi la obiceiuri i in finela partea cea mai trainica, la limba. Apoi In Spania si Galiane-au rämas oare mai multe nume celtice ale poporatiei de ha-tina, si nu poartá si ea mai toata un caracter roman, cu toateca nimänui nu i-a trecut prin minte sà sustina in aceste tärio starpire totala a elementului indigen.

Se mai intimpinä Inca in contra romanizarei Dacilorimprejurarea ca Dacia ar fi rämas prea scurt timp in stapani-rea Romanilor, de oarece Britania nu era. Inca romanizata,dui:a patru veacuri, dela cucerirea e, iar Dacia a stat alipitade Imperiul Roman numai 164 de ani. Exemplul Britaniei nueste de loe incheetor, intrucat este cunoscut cä elementul ro-man niciodata n'a fost puternic in aceasta tara, Fie din cauzaclimei sale prea neguroasa, fie din acea a indepartarei salede centrul inperiului, este netagaduit ca, la retragerea legiunilordin Britania in 406, nu rämasera aci din Romani cleat catevafemei i copii, cari in curand devenira Cambrieni", cum spuneo veche cronica bretona. Provinciile acele dimpotriva, catrecare elemental roman curgeà mai cu imbelsugare, se romanizaucu o nespusa repeziciune. Asa despre Spania, in care cea dintaiucolonie romana fu intemeiata in anul 171 in, de Hr., ne spuneStrabon cal pe timpul sau, sub August, erà. ca totul romani-zata ; cä locuitorii spanioli uitasera limba lor i se daduserala intrebuintarea limbei latine, ne mai deosebindu-se intrunimic de Romani ". Provincia narboneza din Galia, supusaRomanilor de Iuliu Cesar (52 in. de Hr.), era pe Limpul luiPliniu (mort la 79 d. Hr.) , mai mutt o Italie decat o pro-vincie" 71 In sfarsit Velleius Paterculus ne spune ca in Pano-nia, la a careia cucerire el insu i luase parte, deci in decursulunei singure generatii, nu numal limba latina era raspandita,ci chiar literatura romanä se introdusese in sinul ponoratiilor 72.

" Strabo. III, 15.7' Plinius, III, 5.72 Velleius Paterculus, II. 110.

oRGANIZARRA PACTES ROMANE 179

180 ISTORIA ROMÂNILOR

Stim &Ai aceastä inriurire zdrobitoare a elementului romanéste 0 va rtimâneà mult timp o Ocitoare. Existenta ei esteinsä un fapt netägAduit, de oarece din un s'ambure de catevamii, a dat na§tere astäzi in lume la mai bine de 100.000.000de oameni de rasä latinà, dacä socotim §i natiile romanicedin America sudicä. Apoi cAnd se constatä pedeoparte o pu-tere de asimilare a§à de covAr0toare, pe de alta rämasul po-poratiei dace in Dacia 0 in sfAr§it un fa§à de puternic con-tingent de element roman, cu o organizare a*à de bine calcu-latä pentru distrugerea individualitäi1or sträine, se mai poatesustinea cu succes Cä aceste dotiä poporatii, cea dacä i cearomanä, au stat färä nici o inriurire una asupra alteia ?

Din studiul deaici credem cä reiesä urmätoarele fapteRomanii nu numai cä au cucerit pämântul gol de pop or

al Daciei, ci pe insu0 poporul Dacilor, i l-au asimilat pe deplinl-au inghitit in nationalitatea lor, impreunä cu toate celelalte

elemente sträine aduse de ei aid 73. De aceea urmasii Daco-Romanilor de astäzi, Românii sunt un popor de vitä romanicä,un popor neolatin, ca i celelalte din apusul Europei, ie0te totdin sinul Imperiului Roman. Insä acest popor este mai .multroman prin mintea 0 mai ales prin graiul lui, de oarecefondul §i temelia lui rämän Dacii romanizati. Totu0 romani-zarea lui se fäcù nu nurnai cAt printr'o simplä inriurire a do-minatiei romane, ca la Celtii din Galia, ci ì printr'un amestectrupesc cu un prea puternic element roman, incat se aflä astäzi0 in sAngele lui un adaos roman. Si sà fin se intimpine cà nus'ar gäsi element dac in limba românä.". Mai intAiu nu se poate§ti dacA elementul albanez al limbei române§ti, nu este dumvadatorit päturei supuse a Dacilor, de rasä tracä §i ei ca i Al-banezii de astäzi ; apoi chiar cAnd acest element ar lipsi, sauar fi reprezentat numai prin prea putine cuvinte 74, o aseme-

" Un exemplu minunat de latinizarea treptatd a elementelor sträinedin Dacia ni l'a pästrat un loe din o tabula cerata (C. L L., III, 2, Tabulae,No. XXV) In care un grec, Alexandru Antipater, subsamnä in cuvinte latine,insa In litere grecesti, stalcind i limba In care scriea : Ake.;ccvSper. AwurcatecaexoSo ccowcop orrvou Alexander Antipater secodo (secundum) auctor (em) seg-nai (signavi), adecd Alexander Antipater am iscalit ca garant langa vanzator.Sä se observe modul cum Grecul serie cuvintele secundum (secodo) i signavi(segnai) precum I Imprejurarea cà serie cu litere grecesti si se va convingeori cine despre tendinta elementelor triiine de a'si asimila limba latina.. A-celasi lucru reiesd din o inscriptie pusa de un grec patronului säu, Roman,si In care Grecul serie ex votun posuit", fäcand cloud greseli de limn.' dinlipsa de cunostinta : acusativul votun dupd felul grecesc cu n in loe de m,si ex cu acuzativul ex votum In loc de ex voto. Vezi inscriptia In Cetatea U1-metum a lui V. Parvan, p. 61.

74 Dintre ele amintim, numele eleborului negru la Romani Zcirna, carevine de la dacul prodiorna (mai sus p. 50). Pentru terminologia geograficarämasa de la Daci In gura Romanilor, vezi mai jos. Ca Dacii, GeV., Bessi sitoate celelalte popoare din Dacia erau de rasa traded se dovedeste, cum amväzut (pag. 52) cu destulä siguranp.

ORGANIz AREA DACIEI ROMANB 181

nea disparitie aproape totalä a limbei dacice n'ar fi cleat preaexplicabilä, intrucât gäsim un fapt paralel, mai extraordinariiincä, petrecut cu limba celticä a popoarelor din Galia, carinu au làsat in limba franceed de astäzi decat vreo 20 de cu-vinte celtice, 75 cu toate cà poporul celtic a fost Mx% asemä-nare mai mare §i mai numeros cleat aCel al Dacilor,desnationalizarea lui a fost provocatä de o inriurire mult maislabä cleat acea pusä in lucrare de poporul roman asupra ce-lui din Dacia.

7, Littre. Hisloire de la langue Irancaise, 1873, II, p. 104 : Les tracescertaines du gaulois dans le nouvel idiome (le francais) étaient reduites à peu)de chose" idem in ed. IX 1886 Paris, Perrin & Co.

VIATA DACO-ROMANILOR

1. INDELETNICIRILE ECONOMICE.

Inlocuirea stäpAnirei dace cu acea romanà in tara luiDecebal aduse dupä sine o schimbare totalä, nu numai in alc5.-tuirea etnicä a poporatiei tärei, dar si in conditiile traiuluisäu care Itiä in totul fizionomia romanä. Determinatä insä prinnatura Ord., prin izvoarele ei de bogätie particulare i princaracterul colonizärei ei, cultura ce inflori in acest col inde-pärtat al Impärtitiei Romane, dädn nastere unor forme deviatà, pänä la un punt deosebite de acele din restul Imperiu-lui Roman, cari din aceasn pricinä meritä a face obiectul unuistudiu deosebit.

Vom incepe prin a cercetà conditiile vietei materiale,temelia tuturor celorlalte forme ale ei.

Minele de aur. Indeletnicirea de cäpetenie a Dacieiromane nu fu decAt o continuare a acelei la care se däded maicu deosebire i poporatia dacä, pe timpul vietei sale neatärnate,anume exploatarea minelor, indeletnicire deprinsà de insusiDacii dela cei mai vechi locuitori ai cetätei carpatine,Agatirsi. De indatä ce Romanii puser'ä piciorul in Dacia, eiin treprinserä lucrarea minelor, si mai ales a celor de aur,am väzut cä tocmai acestea eran nada cea aträgRoare careaduced atilt de numerosi Romani din toate pärtile imperiului,si mai cu osebire din Italia qi Roma, pentru a impoporà Dacia.Cà insusi Statul roman trebuià se se ingrijeascä de acestä. folo-sit ,are exploaqre este usor de inteles ; deaceea i Osim chiarpe Traian c6 aduce lucatori din Dalmatia iscusiti in extra-gerea aurului 1. Ba aceastà atragere a lucrätorilor dalmatinifu incunjuratä de favoruri deosebite, precum primirea lor in

1 Mai sus, p. 131.

decurionatul capitalei si allele de acestea. Astfel intAlnim peCelseniu Constante, fost decurion in orasul Aequum, pus inaceea§ insusire in Sarmizagetuza 2, §i desigur cä al'Aturea cuel vor fi fost si altii, al cAror nume s'au pierdut. C. inscrip-tia aminteste pe acest Dalmat trebuie s'á fie din vremile luiTraian, se vede depe aceea 0." acest personagiu, mort la vArstade 30 de ani ca decurion in Sarmizagetuza, si aràtat ca fiindmai innainte decurion in Aequum, trebuie sà" fi fost numit inaceastà" insu§ire in capitala Daciei, imediat dupà sosirea luiaici, sau mai bine zis, a fost transferat din decurionatul Ae-quului in acel. al Sarmizagetuzei. Decurionii insA se luau deobiceiu, din tre ceMtenii vechi ai orasului si, pentru a explicdasemenea exceptie, trebuie s'a" raportAm numirea acestuila decurionatul Sarmizagetuzei la timpul întàiei colonizAri,atunci când se injghebarà si primele autorifäti ale oraylor,din colonistii nou veniti in Dacia. Tot la un asemenea timpapropiat de intemeierea provinciei, ne duce titlul simplu decolonia dacica dat Sarmizagetuzei in aceastà inscriptie, caretitlu in cele posterioare este mult mai pompos si mai lung, pur--LA-11d numele roman de Ulpia Traiana Augusta alipit pe langàacel vechiu de dacica Sarmizagetuza, precum si adeseori epi-tetul de metropolis 3.

Intr'un Stat despotic ca al Dacilor, nu egmAne nici oindoialà cA minele de atir trebuiau sä fi fost proprietatea regelui,

acelasi principiu erà consfintit si in Statul, nu mai pu inabsolut ,al Romanilor. Cucerirea Daciei a trebuit deci sà deeminele Orei in st5pAnirea Statului, adecà a impkatluui roman.Deaceea i gäsim in Dacia un procurator special al impAratului,pentru minele de aur, numit procura(or aurariarum, §i careerà in tot deauna un libert al lui August-4. Procuratorii eraudeci originan i din Roma, trimisi in Dacia ca oameni de in-credere ai lmOratului, pentru care am si Osit pe unul dinei, dispunând cu limbA de moarte, ca ràmà§itele sale sà fie stil-mutate la Roma 5. Acest ingrijitor al minelor de aur nu trebuieconfundat cu ceilali trei procuratori ai subprovinciilor Apu-lensis, Porolissensis si Malvensis, care supravegheau strânge-rea contributiilor. El aveà sub dânsul mai multi subprocuratori,ingrijitori ai deosebitelor mine de aur ale Daciei, care nu erantoate In aceeasi localitate. Ei purtau titlul de subprocuratores

2 I. L., 111, 1, No. 1323 : Celsenio Constanti decurioni colonmedalmatiae claudia Aequo item decurioni coloniae dacicae annos XXX '.

Akner, No. 48 t Colonia L'Ipia Traiana Aukusta Dacica Sarmiza ge-Musa. Mai VCZi No 162 : Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sariniztthusa metropolis, si altele multe.

4 C. I. L., I I I, 1, No. 1311, 1312 5i 1313 : Libertus Augusli procurti toraurariarum. Akner, No. 578, procuaestoris, procuratoris aurariorum.

6 Mai sus p. 160, nota 9.

VIATA DACO-ROMANILOR 183

184 TSTORTA ROMANILOR

aurariurn 6 Dintre dregdtorii inferiori ai cancelariei acestorprocuratori, mai afldm un tabularius aurariorum dacicorum7,precum §i mai multi adjutores tabulariorum 8

Cu toate Ca' se constatà cà minele cele mai mari §i maiproductive erau in stäpanirea impdratului roman, mai aflAmaltele in stdpanirea privatA. Ni s'a ptistrat anume in tabulelecerate vreo trei contracte de inchiriere a unor gropi de aur,pe care acei ce le dan le numesc ale lor. Unul din aceste conttracte, scris de Flavius Secundinus din partea proprietarului

Tabula ceratA exterioarl.

_Memmius Asclepi care nu §tià carte, constatà cg el inchiriaz6o groap6 lui Aurelius Adjutor, pe termen de 6 luni, din zivaincheierei actului, 20 Maiu 164 d. Hr., pânä" la Idele lui No-embrie, adica 13 a celei luni, pentru pretul de 70 de denari,cu conditie ca, in cazul cAnd proprietarul ar vred sà" revoacecontractul, sà plAtiascA arenda§ului câte 5 sesterte (11/4 de-nari) pe zi ca despAgubire. Aceea§i penalitate sà loviascA §i pearenda*, in cazul când n'ar plAti arenda in ratele obi§nuite,

C. I. L., III, 1, No. 1088.7 C. I. L., III, 1, 1, No. 1297.

C. I. L., III, 1, No. 1035 1466, 1469. Acestia find nu sunt aratati a-.nume ca dregAtori ai minelor, Meat ar fi putut functionit i aiurea ca scriitori.

probabil lunare, fiind obligat proprietarul a'l a§teptà numaitrei zile peste termenul fixat. La caz de irumpere a apei ingroapk se va sckled arenda proportional cu paguba suferitA.Acest contract este ariltat ca incheiat la Imnemosum Maior,

T III*1:,-,.'\111 ) p° °J )71 1/4t711-,2;-.,,,FAISA: .

Tabula ceratà interioara.

localitate ce se aflà in apropiere de Verespatak (Zalatna), unclea fost gàsit acest document. In josul lui se vede isc6lit pro-prietarul Memmius Asclepi, binelnteles tot de mAna aceluice scrisese actul, §i doi martoi Titus Beusantis qui et Bradua

(J41".

\riN (S.f..\\)

-1.

VIATA DA CO-ROMA NILOR 185

Socratio Socrationis 9. Al doilea contract gäsit tot la Zala-tana, contine arendarea unei gropi a unuia L. Ulpius Va-lerius, iaräi nestiutor de carte, c6tre Socratio Socrationis,martorul din contractul precedent, cu aceleasi conditii. Actuleste scris pentru Valerius, de unul Adjutor Macarius. In sfAr-sit un al treilea contract, trecut deasemenea intre un om ne-stiutor de carte, al csarui nume insäl nu se poate descifrà,arendeazà celui al doilea martor din contractul dintAiu, TitusBeusantis Bradua, o groapä aurifer6 'Alfa' la Idele lui Noem-vrie, pentru suma de 105 denari, stipulând iarài aceleasiconditii cari par a fi fost stereotipe pentru asemenea contracte10.

Caracteristic6 este mai intaiu imprejurarea, cà nici unuldin cei trei proprietari de gropi aurifere nu stiu carte ; apoimicul pret al arendei acestor gropi, care se urcA cel multpan6 la 200 de lei, in monedà de astAzi, pentru timpul de saseluni. Explicatia acestui fapt ne pare a fi urmAtoarea. Pe lângàminele cele mari pe care le-am aflat In stApânirea imp'äratuluise aflau gropi mici, exploatate de privati in fárâmurile auri-fere. Acesti proprietari eran, dupà cAt se vede, legionari de-misionati, cArora li se imOrtise pàmânturi in apropierea mi-nelor de aur i cari inchiriau gropile lor la oameni steáini, ne-pricepandju-se cum sä." le exploateze singuri. Astfel atá't So-cratio Socrationis cât i Titus Beusantis Bradua sunt invede-rat nume neromane.

Exploatatorii acestor mine formau mai multe colegii,despre care s'a gAsit urme, mai ales la locurile exploatArei.,Astfel La Ampeia, astàzi Zalatna, as.ezatà" pe parOul Ampoiul,s'a Osit o inscriptie dedicatà unui imp6rat de colegiul aura-rilor 1.1, Alta pus6 tot de colegiul aUrarilor s'a g6sit la Cràciun.Luceátorii minelor, cei mai multi sclavi, se riumeau leguli au-

° C. I. L., III, 2, Tabulae No. X: Macrino et Celso consulibus XIIIKal. Iunias. Flaviul Secundinus scripsi rogatus a Memmio Asclepi, quia selitteras scire negavit id quod dixsit se locasse et locavit operas suas opereaurario Aurelio Adiutori ex hac die in idus Novembres proximas denarios sep-tuaginta liberisque. Mercedem per tempora accipere debebit. Suas operas sanasvalentes edere debebit conductori supra scripto. Quod si invito conductorerecedere aut cessare voluerit, dare debebit in dies singulares sest. V nume-ratos. Quod si fluor impedierit, pro rata computare debebit. Conductor sitempore peracto mercedem solvendi moram fecerit, eadem poena tenebitur,exceptis cessatis tribus.Actum Imenmoso maiori".

Titus Beusantis qui et Bradua. Socratio Socrationis. Memmius Asclepi." C. I. L., III, 2, No. IX si XI.It C. I. L., III, 1, No. 941 : I. 0. M., Pro salute imperatoris collegium

attrariorum L. Calpurnius donum dedit". Akner, No. 287 : D. M. MarcusUlpius Sabinus decurio collegii aurariorum vixit annis L. Ulpius Sabinus...aurar... Ulpius Maximus... posuerunt. Celelalte inscrippi aduse de Akner pentrucolegiul aurarilor, precum No. 572, 607, 609 sunt fals cetite. Vezi C. I. L.,

1, No. 1314, 1284 si 1602.

186 ISTORIA ROMANILOR

VIATA DACO-ROMANILOR 187

rariorum, i existà o inscriptie care li pomeneste impreunaCu atti sclavi 12.

Desi rämäsitele de documente si inscriptii relative la mines'au gasit aproape numai cat la Abrud i Zalatna, totusi seconstata ca mine au trebuit sa fie exploatate de Romani

In alte parti ale tarilor carpatine. Astfel se gasesc urme, pecare cunoscatorii le declara cu sigurantä drept romane, afarade centrurile cele mari dela Abrud i Zalatna, hied la Boita,lânga parka Caianelul ; langa Cris, la Brad, Cebe si BaiaCrisului ; apoi spre nord la Rodna i in sfarsit in Banat, laSasca si Moldova. Ca Romanii au cäutat aur in toate acestelocuri se vede intaiu din metoda saparei care corespunde in-tocmai cu descrierile lui Plinius si ale altor autori. Dupa spu-sele concordante ale celor ce le-au cercetat, se constatäaceste sapaturi au fost facute fära intrebuintarea de materiiexplozibile, Cu cazmale i unelte de fier. Pentru a inmuià massemai mari, se intrebuintà- focul, turnandu-se apoi pe piatrainfierbantata otet i apa, despre care metodä se vad i astaziIn Verespatak cele mai lamurite rme. Apoi in toate aceste minese gasesc numeroase instrumente, precum cazmale, ciocane,drugi de fier, pene si lampi miniere de o forma' invederat ro-mana; ha chiar in vechile galerii ale regelui Emerik din 0-fenbaia s'au gasit sapat de mai multe ori in pereti litera latinäD. In minele Sfantului Simon din muntele Chirnicul mare,langa Corna, s'a gäsit o scobitur5 cu peretii lifuii, prevazutaCu o vatra, o masä i locuri de sezut, toate lucrate din s âncacea mai vartoasa. In galeriile Sfintei Caterine din muntele Leti,se gasira, in anul 1835, zece amfore romane si o multime deblide, precum i butoaie i masuri pentru grau" 13.

Toate aceste imprejurari dovedesc cà minele formau inDacia o int.nsa indeletnicire si ea daca nit ne-au rilmas despreele mai multe urme vorbitoare, aceasta se datoreste á tot dis-trugatorului timp.

Dupà ce cvartul aurifer era scos din mina, adeseori decopii mici cari se târau pe branci, prin lungile i ingustelegâturi sapate In stânck ducand in spetele lor cate o cosnien mineral, acesta erà pisat in pive de fier i apoi spalându,seMina pisatä, elementele straine eran luate de apä, iar aurul,ca mai greu, rämaneà pe fund si erà adunat 14.

12 C. I. L. III, I, No. 1307: Luciliae 'Augustae impera Loris Veri Au-gusti, armeniaci, partici, maximi, liberti et familia el leguli aurariorum".

'3 Goos, dupà Iarhbiicher der Central comission zur Erforschung derBaudenkmäler, pe 1856, In Arhiv., p. 153. Comp. Popa, Tablele cerale din Tran-silvania 1890, p. 104 si urm. Acest autor tägädueste Insä aflarea aurului laAbrud i Zalatna ( I I). lbidem, p. 106.

" Asupra metoadei extragerie aurului, vezi Plinius, H. N. XXXII, 19;Diodorus Siculus, III, 13; Strabo. III, 1, § 8.

188 18TORIA ROMANILOR

Potrivit cu aceastä metodä de exploatare a minelor deaur s'a gäsit in Transilvania pive de piaträ, pentru pisareacvartului aurifer. La Buda l'angä Cri§, in o pädure din apro-pierea minelor, s'a gäsit o piuä colosalä de fier cu douà torti,de 4 picioare inältime §i 2 picioare in diametru 15.

Cu toate csä scriitorii vechi nu ne-au läsat nicio datä sta-tistia asupra productiei minelor Daciei, tutu§ noi credem cäputem sä o evaluäm la catimea produsä de minele din Galitia,Luzitania §i Asturia, arätatä de Plinius ca dând panä la 20.000de pfunzi pe an, Pentru a produce aceastä catime, trebuiauinsä sä lucreze in ele cel putin 20.000 de oameni, ceeace iarà§ine pare de primit, de oarece intálnim lucrand numai in mi-nele de argint din Cartagena 40.000.

Alte mine. Afarä de aur ce alcsátuià exploatarea decäpetenie a bogätiilor pämäntului Transilvaniei, se mai sco-teà din el §i sare. De §i nu ne-a rämas nici o §tire directàasupra luerärei ocnelor, totu§i putem deduce o asemenea dinfaptul cä am intAlnit in Dacia un intreprinzaor al salinelor,§i de pe numele unui ora § Salinae botezat de Romani pe pA-mântul Daciei §i care se aflà tocmai pe locul unde §i astäzise gäse§te incA o bogatä minä de sare, la Maro § Uivar 16. Aicis'a descoperit o inscrivtie, iar strävechile gropi sunt säpatedupä sistemul roman, gäsindu-se totodatä §i multe monede§i instrumente romane. Este insä sigur c'ä Romanii exploatarä§i bogatele mine de sare dela Turda, unde s'au g'äsit vreo zeceinscriptii, urmele unui apäduct §i ale unui castel roman.

*Um deasemenea cä se exploatà §i fiend, dupä" cum sevede aceasta din un fragment de inscrivtie care vorbe§te demine de fier, dei stärâmarea partial' a pietrei pe care dânsase aflä, nu mai invoe§te restituirea deplinä a textului ei 17. Esteinsä invederat cä in aceastä inscriptie legatul provinciei, unulTerentius, multume§te lui Antonius Pius pentru deschidereaminelor de fier fäcutä din ordinul lui, §i inteadevär pe timpullui Pius intAlnim in Dacia pe un propretor .Terentius Gentianus 18.

" Goos, dupd studiile fäcute de Akner, Bernhard v. GottaIn Arhiv., p. 152.

" Mai sus, p. 159 si 163.17 C. I. L., III, 1, No. 1128 : Numini et virtutibus....

nato ubi ferrum ex op....naturae boni event...:ani Antonini auTerentiu...

Asupra acestei inscripLii observa Mommsen 1. c., certum mihi videturperLinere eum ad ferrum repertum in Dacia imperante Pio, ferrariasquq tuminstitutas ; nam eo ducit quod praedicantur, praeter numen virtutesque deinescio cuius genius loci, scilicet novarum ferrariarum, ibi natus ubi ferrum-exciditur et natura boni eventus".

18 C. I. L., III, 1, No. 1463 si Capitolinus, Hadr., XXIII.

VIATA DACO-ROMANILOR 189

In rândurile cele trei dintaiu ale inscriptiei se dedictsi piatrageniului i puterilor unui zeu necunoscut näscut unde fierulse extrage din märuntaele Aceastà inscriptie afost gäsità la Apulum, unde vom vedeä crt erà asezarea unuinumeros colegiu de fierari. Si astäzi existrt mine de fier in Tran-silvania intre Deva i Hateg.

Romanii lucrau apoi i carierele de marmurei, din carese puneau numeroasele inscriptii pe piatra de marmuril ce segäsesc in Dacia si a cilreia fir este intocmai cu acel al carie-relor ce i astäzi se \la la Bucova, läng6 Poarta de Fier sila Grädistea. Este interesant de notat cri Romänii numescastäzi dealul din care se exträgeä acest material. Dealul Mar-mura. In aceastá denumire se Oseste invederat urma vechiuluinume al carierelor marmoree ale Romanilor. In aceste carierese vedea pänà mai odinioarà o multime de obiecte sripate pejumätate in snuck precum coloane, altare, stälpi si, pe la in-ceputul secolului, se mai cunosteau urmele unor sine sripateIn piaträ, pentru transportarea materialului ".

Aceasts6 activitate insemnatä, pusA in lucrarede Romani la minele din Dacia, trebuià sä atragä aici un num'Arinsemnat de locuitori care veniau necontenit sà improspätezeelementul roman originar. Si din aceastä vesnicri adäogire aacestui element, se explicsä inriurirea lui a-tot-puternicA asupranationalitätilor eterogene ce le intälnim in provincie, precum

contopirea lor ant de deplin'ä in elementul latin.Asupra celorlalte ocupatii productive ale Daco-Roma-

nilor ne dan oarecari deslusiri amintirile colegiilor de pe mo-numentele epigrafice. Am studiat mai sus organizaren acestorintoväräsiri. Acuma ne trage riindul a arän indeletnicirile lacari se dedau membrii ce le alatuiau, pentru a vedeel astfelce soiuri de ramuri de productie infloriau in Dacia.

Mai intäi întâlnim colegiul fierarilor, foarte mtmeros inDacia. El erà imp`dilit in mai multe decurii, fiind prea intinspentru a alcätui un singur corp. Asä gäsim in Sarmizagetuza4 decurii ale acestui colegiu i in Apulum 11, apoi in Muni-cipium Drobetis o schola faborum 20 Acest mare numilr al fie-rarilor nu credem poatä gäsi explicarea numai in imprejura-rea ea' se cuprindeä sub acest nume i alte bresle de mesteri,cAci chiar asä fiind, incA numärul lor ar fi cu mult prea mare.

" Goos, In Arhiv, p. 159.20 C. I. L, III, 1, No. 1431 : I. O . M. Dolicheno, Pro salute M. Bassi

Aquilae et Gai Gaiani ex collegio faborum decuriarum IV votum solvit" Comp.No. 1494, decuriae III, coll. fabr. No. 1043 : I. 0. M. Pro salute impera-toris et collegli fabrum Tib. lul. Bubalus ex decuria XI donum dedit". ScolaFabrum In Tocilescu, Mon. epigr. i sculpt. p. 355.

190 ISTORIA. ItOlaNILOR

Inteadevär, am väzitt mai sus c'ä colegiul lui Jupiter Cernenulnu putuse lima, din cauzA cà numärul de 54 de membri nuajungeà a intâmpina, prin contributiile lor, cheltuelile trebu-itoare la intretinerea colegiului 21. Pe de an' parte Plinius celtänär spune, in una din scrisorile sale cätre Traian, cá impà-ratul sä se gändiascg, dacä se poate institui un colegiu defierari, numai cu numärul de 150 de oameni 22 Deci §i acestnurnär se vede a fi fost neindestultitor pentru suslinerea unuicolegiu. In cazul când colegiul era impärtit in decurii, fiecaredin ele având localul, templul §i säracii ei de sprijinit, trebuiàca o decurie, pentru a putea existà ca atare, sä intruniasc6nurnärul de membri trebuitor, pentru a asigurà existenta unuicolegiu, adicä cel pulin 200. Ce aveau insä de fäcut vr'o 800fierari, lemnari si stoleri in Sarmizagetuza §i vr'o 2200 inpulum ? Noi credem cä prezeirta atat de numeroasä a membri-lor acestui colegiu trebue explicatä prin nevoia de fierari ceasimtitä mai ales, in o tarä minierà, unde uneltele de fier careslujiau la spargerea stâncilor, stricându-se in fie ce moment,erau de nevoie multi mesteri care sä se indeletniceasea cu re-intocmirea lor.

Afarà de colegiul fabrilor se mai gäse§te acel al centona-rilor, adicä al negutitorilor de Milk pomeniti in Apulum, undeprobabil procurau haine osta§ilor legiunei a XIII-a Geminä§i familiilor lor. Se pomenesc in inscriptiile care '1 amintesc,patroni §i matroane ale acestui colegiu.

Interesante sunt colegiile luntraqilor §i ale plutqilor carise intalnesc tot in Apulum. Ambele aceste intovärä§iri detransporturi pe apil i§i exercitau meseria lor pe riul Mures,ducând cätre Panonia cea lipsitä de sare, acest mineral extrasmai la deal de Apulum, la Salinae. Tot intr'acolo se tran-sportau, de plutasi, lemnele de cherestele, cgtre câmpia ceastearpà de arbori a Mezopotaniei europene 28.

Alt soiu de luntra§i erau utricularii, care se slujiau, inloc de luntri, de ni§te burdufuri de piele, numite pe latine§teuter, de unde le vine numele. Modul cum ei lucrau este necu-noscut. Probabil asterneau pe burdufurile umplute cu aer osuprastructurà de lemn, un fel de plutä de transport. Colegiulutricularilor in Dacia era insemnat, de oare ce Il vedem po-sedând un templu propriu al säu. O inscriptie ce'l amintestes'a gäsit la Marga, läng6 Grädistea. An' inscriptie &in' la

" Mai sus, P. 175." Plinius, Epistotae, Tr. Plinio et Pl. Traiano, No. 33. Ed. Altieller ; Tu

domnie dispice autem an instituendum putes collegium fabrorum, duntaxathominum CL. Ego attendam ne quis nisi faber recipiatur, neve jure concessoin aliud mutatur. Nec erit difficile custodire tam paucos".

" C. I. L., III, 1, No. 1209, coll. natuarum ; 1217, coll. dendrophorum.

VIATA DACO-ROMANTLOR 191

Mikhaza pe langa Maros Vasarhely, pe riul Muresului 24, 11

pomeneste la un loc necunoscut. Numarul insemnat al oame-nilor care trdiau din transportul pe apa, impartiti cel mai putinIn trei colegii, ne indegeteaza iarasi o poporatie indestul dedeasä a Daciei si o miscare insemnata comercialä, Meg decare n'am intelege cum de acesti numerosi transportori peapa puteau sa'si gasascä subsistenta.

Cà poporatia Daciei era insa nu numai deasa, dar sine-o dovedeste aflarea unui colegiu al lecticarilor, care

se aflà in Sarmizagetuza, capitala Daciei i deci resedinta o-bisnuita a botgatasilor ei 25. Existenta insa a acestui colegiual purtatorilor de tragle, in care se duceau, in loe de trasuri,oamenii avuti la Romani, dovedeste cà luxul i traiul molatectrebuià sa se fi resfatat si in Dacia ca i in molateca si des-f ranata Roma.

Ne mai ramâne sa vorbim de colegiul negufdiorilor, caretrebuia sa aiba o insemnatate deosebita in sinul unei provinciipoporate i bogate. O inscriptie gasita la Alba-Iulia (Apulum)contine o dedicatie facuta unuia Crassus Macrobius, ca patronal colegiului, de catre negutitorii provinciei Apulensis, si altainchinata de Titus Aurelius Narcissus, negutitor din aceeasiregiune, de oare ce inscriptia s'a gasit tot in Apulum, lui Ju-piter si Iunonei 26 Din aceasta specificare a colegiului neguti-torilor, ca din provincia Apulensis, se vede ea mai erau si al-tele, cel pu in douä, unul in provincia Porolissensis, altul incea Malvensis. Negutitori din Dacia se intalnesc insa si indeosebitele parti ale Imperiului Roman. Ash gasim pe unulAurelius Aquila, decurion din Pa tavissa, ca negutitor din pro-vincia Dacia, asezat in Dalmatia, la Salona 27. CA el erà sta-tator in acest oras se 'vede din faptul ea se stramutase aiceacu familia lui, nade îi moare femeia, pe care o ingroapa. Dupacat se vede acest Aquila era un corespondent al unei case denegot din Dacia. Aiure intalnim un decurion al Sarmizagetuzei,aflandu-se in insula Lemnos, uncle probabil crt petreced tot

24 C. I. L., III, 1, No. 1547 : Deac Nemesi Aelius Diogenes et SiliaValeria pro salute sua et filiorum suorum mater et pater ex voto a solo tem-plum ex suo fecerunt collegio utriculariorum" ; No. 944 : In honorum domusdivinae Adrastiae collegium utriculariorum".

26 C. I. L., III, 1. No. 1438 : Deae Nemesi reginae Cornelianus de-fensor lecticariorum et Iulia Bassa coniux eius ex voto posuerunt".

26 C. 1. L., III, 1, No. 1500 : Grasso Macrobio negotiatores provinciaeApuli, defensori optimo ; No. 1068 : I. 0. M. et I. R. (Iunoni Reginae) TitusAurelius Narcisus negotiator pro se et suorum".

27 C. I. L., III, 1, No. 2086: D. M. V. Ursinae conjugi incomparabilidefunctae annis.... mensis VI, dies V, Aurelius Aquila decurio Patavissensisnegotiator ex provincia Dacia bene merenti posuit Comp. V. PArvan, Die Na-Iionalittit der Kaulletite im IMmischen Kaiserreiche, 1909, p. 71.

192 'STOMA ROMetNILOR

In pricini de negot 28 Asociaile, sufle tul intreprinderilor co-merciale, inlesniau desvälirea afacerilor dupä cum colegiileindustriale proteguiau munca ; de .aceea printre mai multe con-tracte de vänzare, cumpArare, inchiriere, imprumut i depozit, s'agäsit in tablele cerate dela Verespatak si 2 contracte de socie-tate. Unul din ele corrtine o societate pentru imprumuturide bani, incheiatà, in 28 Martie 167, intre Cassius Frontinus

Iulius Alexander pe termen de 16 luni, in care cel dintEupune 500 iar al doilea 267 de denari. Este de_admis cä numärulafacerilor de imprumuturi de bani, erà in destul de mare, pen-tru a se injghebd o societate pe un termen asà de scurt 29.CA acesti societari exercitau meseria de cämätari incA inna-inte de a'si uni puterile spre a exploatà mai bine aceastä inde-mänatecA meserie, se vede de pe aceea eà se dn.' un sinetinc6 din 20 Octomvrie 162 in care Iulius Alexander imprumutäcu 60 de denari pe Alexander Cari, stipulându'si o dobändä_a cäreia cifrà din nefericire nu se poate ceti cu sigurantä 3°.De aceea i in actul de tovärIsie incheiat cu Cassius Frontinussau Palombus, el spune cä banii säi, 500 de dinari, sunt adusiin numerar sau in fructuo, adec6 pusi la fructificare, sau daticu dobändà.

Acestea sunt prea säracele notiti pe care afundarea so-cietätei din Dacia in noianul nävälirei barbare le au mai lä-sat nepierite din acea cumplitä' crizà. Dei ele ne spun foarteputin asupra stärei economice a Daciei romane, totusi putemintrevedeä cà aceastä stare erà infloritoare i c'd toatä viataeconomicä a Daco-Romanilor se grupà in jurul indeletnicirei de a.-pitenie a Ord., exploatarea minelor. Am väzut insemnätateaacestora, in jurul cärora se näscuse, lângä agricultori care in-tretineau viata poporatiei, si mai multe bresle de oameni, acAror existenp este greu de explicat, dacä nu admitem ea' erauun ajutor neapärat productiei miniere. Aà numärul cel marede fierari, de luntrasi, plutasi i utriculari, din care ceipregtitiau uneltele pentru exploatarea minelor, ceilalti inlesniau

" Goos, Arhiv, p. 119, nota 61." C. I. L., III, 2. Tabulae No. XIII: Inter Cassius Frontinum et

Iulium Alexandrum societas danistaria (danista=cdmdtar), ex X Kal. Ianuariasquae proximae fuerunt Pudente et Polione cos. (166 dec. 23) in pridie idusAprilis proximas venturas ita convenit ut quidquid in ea societate arrenatumfuerit lucrurn damnumve acciderit aequis portionibus suscipere debebunt, quasocietate intulit Iulius Alexander numeratos sive in fructo quingentos denarioset secundus Cassi Palumbi servus actor intulit denarios ducentos sexagintaseptem (urmeaza mai multe conditil). Actum Deusara V Kal. April. Vero etQuadrato cos. (167 Mart 28). Vezi alt contract, cu totul §tirbit la No. XIV.Goos suspne cii ar fi 3 contracte Arhiv, p. 119; al treilea nu'l aflärn in Corpus.

" C. I. L., III, 2, Tabulae, No. V.

VIATA DACO-ROMANILOR 193

transportul pe apä al productelor extrase. Negutitorii Daciei,care mijlociau atAt exportul cät §i importul acestei täri, erauräspanditi in tot Imperiul Roman §i toti ace§ti agenti de pro-duc tie erau prin§i in spornicile legäturi ale intovä'rä§irei.

2. CONSTRUCTIILE

Poporul Romanilor, aplicat din urea lui cgtre viata prac-ticä trebuià s'A ingrijasc6 In primul loe de nevoile materialeale provinciilor §i tärilor care pe rand veniau sä märiascä uria§aintindere a impärätiri sale. A§a Mat el §i cu Dacia, §i de aceeaexpunerea stärei culturale a Daco-Romanilor se va intemeiàmai ales pe urmele väzute läsate in Dacia de stäpânirea ro-manä.. Constructiile care se innAltau pretutindenea pe undetreceA piciorul roman, inzestrard in curand §i provincia DaciaCu toate acele intocmiri materiale, pe care Romanii le credeauneapärate pentru a asigurA buna stare a poporatiilor impärä-tiei.

osele §i valuri. *oselele erau in primul loc menite ainlesni mersul trupelor romane ; dar slujiau §i ca arterii maride comunicatie pentru celelalte indeletniciri ale vietei. DaciainfAti§à, dupà rämä§itele ce se constatà inch' astäzi, o releabogatà de §osele romane. Acele ce se pot recunoa§te mai cusigurantä se intind prin Transilvania §i Oltenia, §i anumeele au fost explorate pänà acuma urmätoarele ramuri : 1) DelaGrädi§tea la Hateg §i de acolo prin Kiskaläu peste Mure§ laAlba Julia (Apulum), Maros-Ujvar (Salinae) §.1 tot in sus, pecursul Mure§ului, intovärä§indu'l cAnd pe dreapp, cAnd pestänga, pänä pe aproape de puntul, unde acest riu apucA di-rectia sa sudvesticä la Sasz-Regen §i Fillhaza. 2) Din aceastäramurä se desparte o cale lateralä care porne§te dela Alba-Julia cätre Baia Abrudului, vechiul Alburnus Maior, unde seaflau mine de aur, precum §i in apropiere la Verespatak. 3)Alfa ramurä lateralà pleacä tot din Alba-Julia pe cursul .Tar-navel mari §i merge pAnä in tara Secuilor, la Odorheiul secuesc.4) De pe calea ce conduce deja Alba Julia care Sasz-Regen,se desface in dreptul Maro§-Ujvarului o Lillie spre nord prinTurda §i Clu§ atre Moigrad, vechiul Porolissum, iar dela ClujIn sus se bifurc6 iar5§i o altä §oseà, urmând cursul Some§uluiCald, panä la confluentul s'Au cu Some§ul Rece la De§iu, deunde urcä cursul acestuia pänä la Bethlen i apoi de aicea,päräsind valea riului, apucä atre Rodna §i Bistrita, unde erauminele de argint. 5) Tot dela Alba Julia mai apucà o a cincearamurä spre sudest, prin Säbiu cätre pasul Turnului-Ro, prin

A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. I. 18

care trece in Muntenia urmAnd cursul Oltului, cAnd pe dreapta,cAnd pe stAnga, pAnä lAngA" gurile sale la Islaz, cu o ramuràla Celeiu, unde erà podul lui Constantin-cel-Mare. Nu departede pasul Turnului-Ros, dupA ce a trecut in Transilvania, acea-sta.' cale sudic6 a Romanilor d'A o ramurä lateralà eAsAriteang,care apucA pe valea Oltului prin Klein-Schenk, CohalmuHomorod i ajunge si ea tot la Odorheiul secuesc, unde con-duceA sit ramura a treia care se desfAcea. din Alba Julia pe va-lea TArnovei. 6) In sfArsit mai amintim isoseaua ce se indreaptAdire apus pe vale a Muresului spre gura lui, din care insà numaio parte, pAnA la Dobra, a fost urmAritä gu deplinA sigurantAla

Intinderea sosefelor cAtre rAsArit pAnA aproape de Car-patii moldovenesti, la Bistrita spre nord si la Odorheiul secuescmai la sud, dovedeste cà Romanii tindeau sà apere pasurilerAsäritene ale Daciei, de unde mai ales erà amenintatA denelinistitele popoare barbare. S'a si Osit urme de lagAre romaneprecum i inscriptii la V eez, uncle Muresul ies6 din strAmtorilemuntilor ; la Szent-Imre (SAnt-Imbru), la baza muntilor Gur-ghiului, asezati pe stAnga Muresului ; la Illikhaza pe cursulsuperior al Niaradului afluentul Muresului de sus ; la baza ace-lorasi munti, la Enlaka tntre cele douä TArnave ; la Odorheiulsecuesc unde se sfArsiau cele dou6 ramuri ale soselei romanece plecau din Alba Iulia ; la Galt Heviz, confluentul Homoro-dului cu Oltul si la Berecz lAngA pasul Oituzului 32. Toate acestelocalitAti sunt asezate la baza Carpatilor ce despart Transil-vania de Moldova, si anume la locurile ce ofeiiau trecAtori maiIndemAnatece, incAt se vede cA Romanii intocmiserä, la bazaCarpatilor orientali ai Transilvaniei, un lant intreg de intAri-turi militare, menite a apArA provincia lor de nAvAlirile bar-barilor.

DacA insA despre rilsArit Dacia se puted mult mai usorapArA, proteguitA fiind de innAltimile Carpatilor, spre parteaei apusanA, unde lantul de munti este spart prin largile vAiale Somesului i Muresului, apArArile ei firesti fiind mult maislabe, aceste trebuiau intArite prin lucr'äri omenesti care se

väd cti au fost rAdicate. Existà anume pe lAngá Mojgrad, ve-chiul Porolissum, cel de pe urmA oras al Daciei dinspre nord.un val roman care incepe din malul rfului Somesului si mergeincovAindu-se cu concavitatea spre Transilvania, pAnA In malulCrisului repede InchizAnd astfel larga vale a Somesului, i trecAndpe aproape de Moigrad, vechiul Porolissum.

" Vezi harta de la inceputul acestui nurnàr." Pentru inscriptiile gAsite la Odorheiul secuiesc veri Goos, Archeologische

Analekten in Archiv, p. 173; pentru acele dela Galt-Heviz, C. I. L., III, 1, No.951-958; la Enlaka, No. 945-949; la Mikhaza, No. 944. In celelalte locuris'au gAsit ckràmizi legionare.

194 ISTORIA ROMANILOR

Cevà mai jos, In dreptul Aradului, incepe din malul Mu-replui un alt val roman care trece peste riurile Bega §i Po-gani§ul Ong lângg riul Cara. Dela Timi§oara In jos, pe unde

hOl.

PONS VETVSCitmeni o

PRAE TOR Ivh1r?¿

Cci rri

Ce

Zroion g

5/e/Itireni

rAPyT VrENAAVM

Turntrl .9vart

Tiltwit/ rots

L. Mr/ill/Pie

Nou-ozn./.:2 o

gp

CO./1 c(C* Ti"-mil.agenei

Al rand o Prr»oare5d11;ia

Jzt

CoiLieni

1;delefo,

I3VR1DAVA

¿Set ierCIA TR A TFIAIANA'

erà de apgrat chiar centrul provinciei de barbarii apuseni, In-tepe un al treilea val roman ce se Intinde paralel cu cel dintgiupe din afara lui, i se coboarg pAng In dui Barsava. Partea

195VIATA DACO-ROMANILOR

196 ISTORIA ROMINILOR

sudostica a Banatului era aparata de un al patrulea val ce seintindea mai spre apus, de pe la Alibunar si se coborià "AnaIn Dui-fare. Astfel vedem ca laturea apusana a Daciei, mai slabintarita de natura, era mai pe tot percursul ei prevazuta cuintarituri maestrite. Ce famed insa Romanii cu hotarul Oltuluicare margineà Dacia Malvenza? Este invederat cà numai cursulOltului nu constituià o aparare indestulatoare, cu toata naturarapoasa a malului sàu stâng. Romanii se ingrijira a intariaceasta lature a tarei lor prin mai multe castele care consti-tue impreuna Limes Alutanus ce era, nu numai o linie de apa-rare, ci si una vamalil. Acest Limes se compunea din urma-toarele puncte in-Carl-Le : Malva (la Celeiu? pe Dunare), Slaveni(langa Olt), Romula (Recica), Aeidava (langa gara Piatra-Olt),Buridava (Dragasani), IDOLS Aluti (Ionestii Govorei), CastraTraiana (Gura Vaei), Arutela (langa Lotru, pe la mânastireaCozia), Praetorium OLIO man. Cornetul), Pons Vetus (Caineni),Caput Stenarum (Boita) 33.

Zidiri. Pe langa constructiile militare, precum erausoselele, valurile i Limesul, aceste douà din urma prevazuteCu lagäre intarite, Dacia ne-a mai pastrat i urmele a nume-roase zidiri civile, ale caror ruine acopar si astazi inca locuriin care adese ori plugul taranului roman rastoarna, impreunacu brazda, i pietre ce alta data se inaltau in frumoase co-loane peste suprafata pämântului, sau dadeau adapost oame-nilor sub cupolele formate din ele, in contra elementelor atmo-sferice care acum le manânca si le darma.

Dintre constructiile cele mai insemnate ale caror urmese intalnesc in Dacia, insemnam mai intai amfiteatrele careslujiau, ca si in Roma, la jocurile de fiare si de gladiatori, pe-trecerile cele mai obisnuite ale Romanilor.

Astfel de zidiri se intalniau nu numai cat in centrelemari, precum in Sarmizagetuza i Apulum, unde se vadOda' astazi ruinele lor, ci pana in cetatea cea mai nordica a0'1.0, in Porolissum (la Moigrad), unde s'a gasit o inscriptie carereaminteste refacerea de catre imparatul Antonin Piul, din nou aamfiteatrului celui darâmat prin vechimea lui, sub ingrijirea luiTiberiu Claudiu Quintilian procuratorul sau 34. Inscriptia fiinddin timpul consulatului al IV-lea al lui Antonin, din anul 158,urmeaza cà zidirea amfiteatrului care se reparà atunci, ca stri-cat prin vechimea lui, trebuià sa dateze din timpul lui Traian.Aceasta imprejurare ne aratä insa ca cele mai multe din lo-calitatile dacice, ale caror hume ni s'au pastrat, nu erau niste

" Tocilescu, Mon. epigr. si sculpt., p. 251 s 227, vez harta de mai sus." C. I. L., III, 1, No. 836 : Imperator Caesar Titus Aelius Hadrianus

Antoninus Augustus Pius Pontifex maximus, tribunicia potestate XX, impe-rator II, consul IV, pater patriae, amphiteatrum vetustate dilapsum denuofecit, curante Tiberio Quintiliano procuratore suo".

VIATA DACO-ROMAMILOR 197

simple staVi, sau sate neinsemnate, ci orase importante, incare poporatia erà indestul de numeroasä pentru a aveä tre-buintä de petreceri publice. In afarà de aceste orme mai desama, al dror numär si nume au fost reproduse mai sus 36,mai erau si sate asezate prin jurul lor, precum d. ex. : Imenmo-sum maior (si minor), Deusara, Kaoieretium, Kartum, läng5.Alburnus maim; si altele amintite mai sus, mai ales din ScitiaMinor.

Pe lângà amfiteatre se mai ridicau si alte zidiri de folospublic. Aà aptiductele care pretutindene alimentau eu apàorasele romane, nu lipsiau nici In Dacia. Impäratul Hadrianaduce aPä in Sarmizagetuza, prin ingrijirea lui Cneius Papi-rius Aelianus, propretorul sàu, dui:A cum ne aratä o inscriptiedin anul 133 36, care s'a gäsit chiar la intrarea unui conductsubteran, pe unde veniau apele. Kämàsitele unui altui apäductse gäsesc In Alba Julia, vechiul Apulum. Längsá ruinele lui s'agäsi t de asemenea o inscriptie, in care unul Ulpianus Proculi-nus speculator (supraveghetor) legionis XIII Geminae GordianaeridicA din pämänt o cismea alimentatà din acel apäduct 37.

Este cunoscut cà Romanii practicau foarte multIngrijind astfel cu stäruintä de una din intâile condipi igie-nice, curätenia. Feredeile din Roma, cu scaune pentru 2000

2400 de persoane, au rämas celebre pentru toate timpurile.Avem mai multe dovezi cà i in Dacia erau bäi pentru folosullocuitorilor, pe at i altele speciale pentru trupele ce pilziau-tara. Inscriptiile ne aratä existänd bài publice in Apulum, undeziditorul lor ingrijeste §i de oloiul cu care Romanii, dupä baie,Isi frecau corpul 38.

Tot in Apulum mai affäm pe unul Publius Aelius Ge-mellus care zideste pe cheltuiala lui o baie publicä din te-melie 39.

36 Alai sus, p..... si 161.33 C. I. L., III, 1, No. 1446 : Imperatori Caesar; divi Traiani Parthici

filio, divi Nervae nepoti, Traiano Hadriano Augusto, pontifici Maximo, tri-bunicia potestale XVI, consuli III, patri patriae, aqua inducta colonia dacicaSarmizagetusa per Cneium Papirium Aelianum, legatum eius pro praetore".-Si pe timpul lui Adrian Sarinizagethuza purta tot numai numele de coloniadacica.

37 C. I. L., III, 1, No. 990 : Ex iussu dei Apollinis, Ionian aeternum,Ulpianus Proculinus, speculator legionis XIII, Geminae Gordianae a solo res-tituit". (Gefunden in einer Schlucht des nahen Berges, Mahmud, wo nochimmer von der rtimischen Wasserleitung Triimmer zum Vorschein konunen)".Inscriptia adusä. de Akner sub No. 170, In care propretorul C. M. Drusus arfi indepartat torentele de apà, ce lnecase Sarmizagetuza, estefalsd. Vezi C.I. L., III, 1, p. 11.

38 Ephemeris epigraphica, No. 414: balneas populo publice oleumsuit".

39 C. I. L., III, 1, No. 1006: Fortunae Augustae sacrum Publius AeliusGemellus, vir clarissimus, perfecto a solo balneo consecravit".

198 'STORM ROMANILOR

In Veczel pe riul Mure§, la indepartare de o oarä spreapus de Deva, in o localitate al carei nume daco-roman nuni s'a Ostrat, s'a gasit o inscriptie care adevere§te cà impä-ratul Pertinax (193 d. H.) au intocmit iara0 bäile cohortei aII-a a Comagenilor, care ar fi fost ruinate prin vechime. Maimulte alte inscriptii aratä apoi c alce era locul de arzarea acestei cohòrte. Ruinele altor bai se aflä" la Ilica in comi-tatul S61nok Doboka, la Bucium, la Ciachi Gurbau, &ale§ 0aiurea 4°.

In afara de asemene Mi., care se vor fi aflat in toatelocalitatile unde se arzara Romanii, mai erau cunoscuteapele termale dela Mehadia, unde Daco-Romanii cautând in-

nato§area de suferintele lor, pusera mai multe pietre spreaducere aminte de a lor vindecare. Cele mai multe din acesteinscriptii sunt dedicate lui Hercul care erà considerat de ceivechi ca datatorul de putere i sanatate 41, pentru care el §ieste intitulat Salutiferus 42i este considerat ca geniul locului

anume a fântânelor calde, dupa cum ne arata o piate5 de-dicata de Calpurnius Julianus legatul Moesiei care veniseel sa se tamaduiasca la apele termale din Dacia 43. Cu dreptcuvânt se dau deci astazi acestor bai numele de Mile lui Her-cule. Se mai gasesc insa dedicatii i lui Esculap i Higieei, ino piatra pusa de un parinte pentru insanatosarea din o greaboala a fiicei sale Iunia Cirila, prin virtutea apelor 44. Acuma insadorm cu totii 0 de veacuri, atat tatal cat i fiica lui, acei carealta data multameau zeilor pentru vindecarea lor ! Une-ori seinchinau pietxe deadreptul care zeii i spiritele apelor, precumam vazut mai sus, cà fac acei cinci delegati ai Daciei, trimi0ca sa asiste in Roma la alegerea de consul a fostului legatal Daciei, Severianus 43. Se vede prin urmare cà aceste bài eraulocuite statornic, ha chiar de o poporatie numeroasa, cuprin-zand in ea 0 persoane insemnate care putura fi alese i tri-mise in capitalä spre a reprezentà provincia la acea serbare.

Akner, No. 253. Imperator Caesar L. Septimius Severus PertinaxAugustus consul &limas cohortisi II, flaviae Commagenorum vetustate dilapsas restituit sub Polo Terentiano consulari III Daciarum, curante SextoBobio Scribonio, prefecto cohortis". Asupra Coh. II a Comagenilor, cgt isiswell statiunea in locul numit astAzi Veczel, vezi C. I. L., III, 1343, 1347,1355,1371-1374, 1379, gAsite toate in Veczel sau ineunjurimi, Vezi si V. Russu,Silvania In Bulet. soc. geogr. romdne, X, 1889. p. 177, 180, 184, 185.

41 Pauly, Realencyclopadie, III, p. 1177.42 C. I. L., III, 1, No. 1572: Herculi Salutifero Quintus Vibius Amillus

aug(ur) coloniae dacicae pro salute Iuliani filii sui".4, C. I. L., III, No. 1566: Herculi" genio loci, fontibus callidis Cal-

purnius lulianus.... legatus Augusti propraetore.... Moesiae"." C. I. L., III, 1, No. 1561 : Aesculapi et Hyglae pro salute Iuniae

Cyrillae. quod a longa infirmitate virtute aquarum numinis sui revoeaveruntfiliam, pater amantissimus eius voium solvit libens merito".

4, Mai sus, p. 161.

Apoi o inscriptie ne mai spune cä locul era. colonie. S'a gAsitanume in ruinele zidurilor centuiei din Mehadia o piatra' pusàde unul Paulus, decurionul coloniei, sotiei sale preaiubiteIn care titlul de colonie pate a se referi la statia Ad-Mediam,afarà deck dacà vom admite c6 colonia era Tierna, ora § apro-piat de aceste Mi, la gura Cernei in Dun5.re v.

Care erà numele acestei a§ezki balneare a Romanilor?DacA cercenm Tabula Peutingerianà vedem CA al doile drutnce conducea dela Dunsäre in interiorul Daciei, erà pe la Ta-liatis pe rápa dreaptä, la Tierna,. pe cea stâna a fluviului, am-bele aceste statii fiind a§ezate intre celelalte douà, Drubetis§i Lederata. Tierna este insà arkata" pe Tabula Peutingerian6,ca mult mai apropian de calea prin Drubetis, deck de aceaprin Lederata. Este invederat Ca' drumul prin Taliatis-Tiernanu putea trece pe aiurea deck prin valea Cernei, §i csä statiaTierna venia deci chiar la gura Cernei in Dunke. A doua sta-

insemnatä dup6 Tierna pe tabula', este insà" Ad-Mediam,care nu puteà veni aiurea deck unde asta'zi se OM satul Me-diia, langä bäile lui Hercule, unde s'au i Osit inscriptiileamintite mai sus §i incà altele 48.

Cultul atat roman cat si acel al religiilor introduse inDacia, prin coloni§tii adusi aice din provincii, nevoià ridicareaa o multime de temple, despre existenta ckora se regAsescdovezi, atat in ruinele cat si in inscriptiile aflate in Dacia.Dintre ruine amintim acele Inca' insemnate aflätoare la Grà-di§tea, vechea Sarmizagetuza i acele dela Alba Julia, vechiulApulum, precum i in alte pa'rti ale Daciei. Din nefericire cum-plita soartà de mai tarziu a Daciei a dkamat aceste zidiri,mult mai deplin de cum s'a intâmplat in alte pkti ale Impe-riului Roman, Inca de aceea ele sunt pe cat de rari, pe atat§i mai greu de recunoscut, la ce soiu de zidire au apartinut.

" C. .1. L., III, 1, No. 1580: Paulus, decurio coloniae, coniugi earls-si mae posuit".

Mommsen, In C. I. L III, pag. 2.48.Mediia §i nu Mehadia este numele poporan românesc al stapei ro-

mane Ad-Mediam. Toate siinlele D-lui Dan Cono. lit., XXX p. 305, 491, 698si XXXI, 1900, p. 142 de a deriva numele Mehadia dela ungurescul Meh=al-binh, nu au nici o valoare pentru aceastà Intrebare ; numele poporan romannecontinAnd sunetul h i deci neavand a face cu meh. Mehadia pare a fi unnume maghiarizat mai Until. D. G. Pascu, Elemente dace: Mehadia, MehedintiIn Arhina din Ia0, XVII, 1906, p. 90 si 134, cauta a dovedi ca forma Meha-dia ar fi ea Insusi veche, din sufixului adia, (comp. Amaradia, Crivadia). Noicredem el nuinele de Mediia deriva din ad Mediam fIrl prefacerea lui d In zea In meazit din mediam, din cauza ea e nume propriu In care sunetele nu setocesc ca In limbagiul comun. Exemple avem In limba francez1 In care aqualatin prefacut In eau In limba comuna s'a pastrat In formA mai apropiatiide latinA In numele proprii : Aquae SextiaeAix: Aquae MortuaeAiguesMortes.

VIATA DACO-ROMANILOR 199

200 18TORIA ROMAITILOR

Inscriptiile ne aratà iarg§i mai multe zidiri i repargride temple : Astfel am vgzut mai sus templul rAdicat de pa-tronul §i de muma colegiului utricularilor pentru uzul mem-brilor acestuia, la Marga lângg Grädistea 49. In anul 193 gg-sim pe un simplu militar al legiunei a XIII-a Geming, cä ridicgun templu cu un cadran solar, din banii lui, in Apulum, ln-chinat lui Jupiter si Junonei, pentru sgingtatea impàratuluiAntonin Piul §i a murnei sale Iulia Augusta 50. Un au-gustal al coloniei Apulum, numit Claudius Quintus, edificg dintemelie un alt templu al lui Jupiter §i. al Junonei, care sesurpase de vechime 51, §i un fragment de inscriptie ne maiarafg ind un templu ruinat prin vechime, reintregit impreungcu statuele sale, de mai multe persoane din care se mai poateceti numai numele unei femei, Vibidia 52 InsfArsit mai insem-ngm pe doi militari din Istria. Flavius Iovinus i FlayiusPaulus Biarcus, tatgl i fiul, care pun sg se ridice un templudin temelie, pomeniti in o inscriptie ggsitg la Temiwara 52.Repargri partiale ale templelor sunt pomenite mai de multeori, precum paveluirea curtei unuia de dtre un oare care Pro-bus In Sarmizagetuza, sau repararea unei statui a lui Jupiterde care preotul lui 54, §i. altele.

Mai tot atgt de importante ca §i. templele erau caselede Intriinire ale colegiilor, a§eigminte ce am vgzut inflorindIn Dacia cu atAta strglucire. Se ggse§te astfel unul TiberiusClaudius Ianuarius, augustalul coloniei Sarmizagetuza i pT-tronul decuriei I la colegiului fabrilor, care pune sä zugrg-viascg particul casei de intrunire a decuriei §i. sg facg.' ni§tepaturi pentru §ederea la mash', dupg obiceiul roman ; iar fiulski, Claudius Verus, face la aceastä zidire o intrare, o cuhne§i un frontispiciu, pe care se puse inscriptia ce ne spune astgzidespre aceste lucrgri 55.

"9 Mai sus, p. 190.60 C. I. L., III, 1, No. 1070: I. O. M. et I. R. pro salute imperatoris.

M. Aurelii Antonini Pii Aug. et Iuliae Augustae matris Augusti, M. 11.11piusMucianus miles legionis XIII geminae horologiare templum a solo de suo exvoto fecit, Falcone et Claro consulibus".

51 C. I. L., III, 1, No. 1069: templum vetustate collapsurn a solo res-tituit".

52 C. I. L., III, 1, No. 1164." Ahner, No. 55: domun a fundamentis iusserunt fabrican"." C. I. L., III, 1, No. 1482; Akner, No. 202.55 Ephemeris epigraphica, IV, No. 191, Tib. Cl. Ianuarius Augustalis

coloniae, patronus decuriae I, picluram dorticum ef accubitum; item Cl. Verusfilius eius proporticum et culinam el frontalem ex suo fecerunt". CA decuriaI era a colegiului fabrilor, vezi observatiile editorilor Efemeridelor, 1. c. Dealce se adeveresc cele spuse mai sus (p. 190), ca fiecare decurie avea intoc-mirile unui colegiu, cu atAt mai mult ca decuria se aratri ca avAnd si pa-tronul ei deosebit.

VIATA DACO-ROMANILOR 201

Colegiul fabricantilor de Una' care aprovizionau cu hai-nele trebuitoare lagärul cel mare din Apulum, râclic6 de ase-menea o cash' de intrunire a colegiului cu un fronton din baniisgi, sub aspiciile lui Lucius Pomponius Liberalis, legatul Da-ciei, In onoarea lui Pertinax §i Marc-Aurel impa'ratilor i Ce-sarului Septimius Geta 56

Dintre alte zidiri, de care ne pomenesc inscriptille dacice,mai amintim sala de gardil cu portice §i cu o salà de primirefacutà de familia lui Marcu Aureliu Comatul, la comandamen-tul militar din Apulum 57; imfältarea mai multor statui §i co-lumne in onoarea impäratilor, precum columna ridicatà deveteranii legiunei a XIII-a Gemira impàratului Comod In a-nul 151 58, §i altele.

S'a putut observa c'ä cele mai multe constructii suntfacute din mijloace private §i insemnarea din banii sdi (ex suapecunia, de suo, ex suo) revine mai In fiecare inscriptie carecontine amintirea unei constructii. Se §tie c'ä la Romani erào onoare de a cheltui in interesul public, §i cetatenii i§i ca§tigauun nume i titluri spre a fi ale§i In deosebitele magistraturi,tocmai prin intrecerea lor de a se jertfi pentru binele ob§tiei.Acela§ spirit care insufletia intreaga societate roman6 se vedesträmutat §i in centrul Carpatilor ; iar arnicia cu care cetà-tenii daco-romani cei mai avuti veniau In ajutorul ob§tiilorIn sinul ca'rora trälau, aran pe de o parte deplina infiltrarea caracterului §i a felului de viatà roman in Dacia, pe cat pede alta adevere§te starea de prosperitate in care se aflà aceastAprovincie sub oblAduirea romang, cu toate pericolele la careTom vedeà c'ä era expusà, prosperitate ce'§i gäse§te checa ex-plicArei in o singurà imprejurare, aceea c5. Dacia era. Califor-nia lumei vechi.

3. VIATti MORALA L INTELECTUALA

Unne de poezie. In Dacia viata moralà §i intelectualàa locuitorilor ei catä s'a fi fost o copie in destul de credin-cioasà a acelei din capitala Imperiului Roman. Nu vom re-produce in genere ins:i teasàturile vietei romane, pentru a in-telege pe aceea din Dacia, ci ne vom sluji i aire, pe cat va

3, C. I. L., III, 1, No. 1174 : colegium centonariorum secholam cumado= precunia sua fecit, dedicante L. Pomp. Liberale cos. Dac. III".

" C. I. L., III, 1, No. 1096 : cryptam cum porlicibus el apparitorio etexedra pecunia sua fecerunt libentes". Altà inscriptie care aminteste repara-rea unui pod de cAtrA Aulus Crispus, prefectul legiunei a XIII-a pentru po-porul din Sergidava (Akner, No. 175) este, falsa. Vezi Mommsen In C. I. L.III, p. 11.

" C. I. L., III, 1. No 1174. (?)

202 'STOMA ROM.A.N1LOR

fi Prin putintä, Cu §tirile rAmase din viata IIISI1§i de provinciea Daco-Romanilor, care tocmai in acest punt sunt din neno-rocire din cele mai grace.

Incepänd cu cuno§tintele Daco--Romanilor, constatrunmai intäi un grad in destul de mare de culturà, intru &At cu-nntinta scrierei i a cetirei erà a§à de fäspänditä. Inteadevärnumeroasele inscriptii gä site in toate unghiurile Daciei romanedovedesc cä §tihrta de carte erà obi§nuità la poporul din Da-cia, cel putin la poporatia superioarsä, cäci am gäsit mai suspe proprietarii particulari ai minelor de aur, ne*tiutori decarte, in unanimitatea tuturor celor amintiti de inscriptii.Suntem deci indreptäliti a admite eä literatura nu_ va fi fostcu totul strilinä Daco-Romanilor, mai ales dupà ce va fi trecutprima furie a aurului, i locuitorii Daciei vor fi intrat in o viatämai normarä §i mai lini§titä. C6 nu erà cu totul neingrijit cul-tul muzelor pe lângä acel al lui Mamon, se vede din mai multeinscriptii scrise in versuri, sau cel putin in o formà care numai este curat epigraficA, ci imbracà un caracter literar. Acesteinscriptii se gäsesc pe unele morminte care inghitiau in recelelor sin o pierdere cu deosebire dureroasä, i pentru exprima-rea cgreia limba luà accentul, mai deadreptul in leaturä cuinima, al poeziei. Astfel întâlnim in o inscriptie din Apulum,pug pe mormântul unei copilite de 5 ani, urmätoarAle cuvinte,imbrAcate in versuri latine, de §i nu prea corecte

Copila de cinci ani aice ce s'ascundeDin Emiliu näscutfi si din mama PlotiaNumità dui:a ambii Plotia Emilia.RApità fu de moarteidin pragul chiar al vietii" ".

Intr'o a doua inscriptie se intrebuinteazà ca epitaf oformä ce se intälne§te i aiurea. Moarta, care este Marcelina,femeia unuia Aelius, vorbe§te ea insà§i i spune cä. :

Singurul ei so t (fusese deci univira, adecA numai odatà miíritatà,mare merit In acel timp de destrAbalare a moravurilor) care a iubit'o atatde mult, a pus acea piatrA in semn de pietate i ca amintire a iubirei sale" ".

0 a treia inscriptie e aleätuitä, iarà§i de însuì acela ceerà sä fie acoperit de ea, in cuvintele urm'Atoare :

59 C. I. L., III, 1, No. 1228: Diis Manibus. Quinque hic annorum ae-tatis conditur infans. Aemilius Hermes hanc generavit; matris de nomine dixitPlotiam, patris praenomen Aemiliam, Vixit, rapuit quam mors in limine vitae".

8, C. I. L., 1,'No. 1537 : D. M. Hic pietatis honos, haec sunt pia donamariti cui multum dilecta fui ego Marcellina pro merita cernis que mihi solusconiux Aelius etiam post obitum memor amoris dicat".

VIATA DACO-ROMANILOR 203

Lui Publio Aelio Ulpiu veteran dintre decurioni.Lung 1mi plgicu prin munc'd sfintirea acestei odihneCa sl primeascI membrele mele cele-obositePrin onoruri i sarcini purtate in grele vremuri.Insusi Ulpiu 'ngriji epitaful, mormantul fAcut'auCa adapost ingidularelor sale, supus fiind soartei" ".

0 a patra inscriptie, redactatà tot in versuri, este pus/de unul Bassus la infäriturile orasului dac Germisara. In ease vorbeste ins/ si de un geniu al apelor, de o nina podoab/a p/durilor, inckt intelesul ei ar fi cam confuz, dac/ nu ar fiexplicat prin starea de astAzi a localitAtei unde a fostIat/ acea inscriptie :

.,Piatra din munte de marmurà scoasA ti-am dedicat'oNimfo, regin4 a undelor, slava pAdureiCare tu Bessus ai consacrat'o prin ruga'ti ferbintePentru IntAriturile Germisarei" ").

Aceastä piatr/ a fost &it/ la satul Ghelmariu, intreOr/stia i Alba-Iulia, pe cursul Muresului. De ceea parte a riu-lui se v/d in dreptul satului i astAzi inc/ ruine de Mi. romane.Piatra a fost deci dedicatä apei care alimentàturilor cet/tei dace. Numele de astAzi al localit/tii Ghe1mariueste invederat derivat din Germisara prin schimbarea consoa-nelor liquide r in 1, si lep/darea silabei mijlocii.

Aceste cateva fälp/siti literare p/strate pe hiele pietrelormormântale sunt foarte pretioase. Ele ne arat/ c/ cultura li-terar/ nu el-A cu totul steginä de pAmântul Daciei romane,cA atunci cand cugetarea se incordà sub imboldirea unui sim-timânt adânc, se gAsiau si in Dacia accente mai pasionatepentru a'i da rostire.

" C. I. L., III, 1, No. 1552Publio Aelio Ulpio veterano ex decurionis.Hanc sedem longo placuit sacrare laboriHanc requiem fessos tandem qua conderet artusUlpius emeritis longaevi muneris annisIpse suo curam titulo dedit, ipse sepulchriArbiter, hospitium membris fatoque paravit".

'2 C. I. L., III, 1, No. 1395Hanc tibi marmoreo caesam de monte dicavi

Regina undarum, nympha, decus nemorumVoto damnasti perfecta quam prece Bassus

Moenitae propter moenia Germisarae"Asupra derivArei numelui Ghelmarin din Garmisara ne-au atras luarea

aminte colegul nostru, regretatul Aron Densusanu.

2.04 ISTORIA ROMANILOR

Alte indeletnieiri eulturale ce se vor fi sävärsit in Dacianu putem tì, In lipsä totalà de ori ce soiu de impArtäsiri..A-Ma se mai poate ada'ogi cà tiinta, sau mai bine zis artamedicinei erà practice:A si In Dacia, ca i In rämäsita Impe-riului Roman. S'a gäsit pecetea unui medic de ochi, care con-tine urmätoarea reclamä. Pe fiecare din cele patru fete ale pe-cetei se vAd anuntate :

Medicament de Intrebuintat dupil criza curgerei ochilor a lui TitusAttius Divixtus.

Vin parfumat pentru ,criza boalei ochilor a lui Titus Attius Di-vixtus.

Colir pentru cicatricele vechi a lui Titus Attius Divixtus.Medicament pentru täerèa curgerei chiar de la Inceput a lui Titus

Attius Divixtus ".

Aceasta" pecete a fost gäsitä la Apulum i ne aratä nunumai ea' arta medicalä era cultivatà In Dacia, dar ea' eräspecializatà dupà diferitele boli.

Se gäsesc In inscriptii i oare care urme de existentaunor scoli In Dacia, ceeace s'ar puteä admite' chiar färä nicio dovadà, datà fiind starea de culturà a Romanilor i räspan-direa cetitului si a scrisului in Dacia, dovedite prin intrebuin-tarea atAt de largà a inscriptiilor. S'a regäsit o cärämidà culiterile A, B, C, D, E, F, G, H, I . . . M, N, 0; P, Q, R, scri-jilatä de sigur de un scolar care se incearcä de Val-1'6r sä repro-ducä literile. Pe altà inscriptie un necunoscut scrie cä a avutprilejul a scrie" 64

Asupra petrecerilor Daco-Romanilor, am vAzut intäiospetele pe care le faceau la colegii 65. S'a gäsit apoi o inscrip-tie pusä pe mormântul unui copil de 12 ani, numit Regulus,care asemenea lui Iacint i lui Narcis ar fi cântat i jucatinnaintea senatului si a poporului roman precum i innainteaimparatului Comod, spre marea multumire a tuturor" 66. A-ceste isprävi ale lui Regulus fuseserà sävärsite In Roma. Elera Insä originar din Dacia, unde a si fost inmormântat i desigur va fi desfätat pe concetätenii lui innainte ca reputatia

" C. I. L., III, 1, No. 1636,.Titi Atti Divixti diazmyrnes post impetum lippitudinis.Titi Atti Divixti nardiniim ad impetumTiti Atti Divixti diamisus ad vetera cicatrices.Titi Atti Divixti dialibanum ad impetum ex ovo".

" Cea gAsità la GrAdistea ; a doua la Moigrad. CAt despre a-rAmida de la Recica care ar aminti pe Omer, cu toatà bunavointà nu putemregäsi jumAtatea exametrului cum vrea Tocilescu. Fouilles et Recherches, p.97, 102-103.

" Mai sus, p. 176.56 Akner et Mtiller, No. 462 : Saltavit. cantavit, jocis urines delectavit"_

VIATA DACO-ROMANILOB 205

lui sa'1 fi dus in cetatea eterna'. Acesti dätátori de spectacolevor fi colindat M'ea indoialà toate orasele Daciei pentru des-Mtarea locuitorilor i eastigul lor, mai ales in Sarmizagetuza,Apulum, Porolissum i in celelalte orase unde se afla amfi-teatre ca si in Tomi din Scitia. O alta inscriptie ne aratape unul Alatus, care ar fi murit in luptà cu un taur. Alte textene arara' pe cetäteni oferind poporului lupte de gladiatori saumAceluri de fiare, chiar 'a'rbätori care tineau cate 6 zile. S'agäsit la Constanta (Tomit stilul funerar al gladiatorului Skir-tos Dacul, libertul lui Parmon. Skirtos este reprezentat inarmatcu o sabie, un pumnal si o fuma cu trei dinti 67 Despre viata.religioasa pägana, ea rezultà in destul de bogatä din relatiileaduse. Cea crestinä, va fi tratan mai tarziu.

Toate aceste inscriptii In Tocilescu, Fouilles el Recherches, p. 224-227.

iv.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI

1. DE LA TRAIAN LA AURELIAN.

Barbarii veehi. Cat timp trál intemeietorul Daciei crea-tiunea lui fu respectatä de popoarele incunjurátoare. Teamade numele lui Traian erà cel mai bun scut al provinciei Da-ciei. De indatá ins'd ce Traian inchise ochii (11 August 117),Iazigii Metana§ti din Banatul apusan, uniti cu Roxolanii dinstanga Oltului, atacará' Dacia provinciile dela sudul Dunkei,mai ales Moesia.

Hadrian, urma§ul lui Traian, veni in grab5 din rásáritunde se aflà, spre a apárd Dacia ; imp6c5. pe Roxolani, inda-torindu-se a le pláti iar cate o sumá de bani pe an ; dar schim-band pe regele ce'! aveau, Rasparaganus, cu un altul, IazigiiMetana§ti sunt bátuti §i ráspin§i de un legat al lui Hadrian.

Cu acest prilej Hadrian viziteazá Dacia, trece prin Sax-mizagetuza, care îi radicà." o Oat-6 comemorativá, reconstru-e§te municipiul Drobetis, incepe intocinirea Limesului alutan§.1 radicá valul cátre Banatul apusan contra Iazigilor Meta-na§til .

Autorii vechi spun ea' Adrian ar fi avat gandul sá pà-rásascá §i Dacia, precum Meuse cu celelalte cuceriri ale lui Tra-ian de peste Eufrat, spre a retrage astfel marginile Imperiului

. Roman la ni§te graniti mai ware de apkat. Se spune chiarcà el ar fi vroit sá iee aceastá mburd din gelozie cátre glorialui Traian ; dar ar fi fost oprit de generalii sái care Ii spuserá,eh' ar fi pácat sá se lese atatia Romani in prada barbarilor.

Dovezile In Tocilescu, Mon. epigr. i sculpt., I, p. 106. Comentarul luiWeber, Untersuchungen zur Geschichte des Kaisers Hadrianus, 1907, p. 72, latextele din Vita Hadriani, V, 2 si VI, 10. Sarmatae bellum inferebant",audit° tumultu Sarmatorum et Roxolanorum, Moesiam petit" cf. si p. 153asupra lui Drobetis li a Limesului.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI 207

Cassius adauge ca imparatul puse sa strice i podul de piatra,cel construit de Traian 2.

Nu credem ea se pot raspinge cu totul aceste marturisiri,trebue cercetat pana uncle ele pot fi adevarate. Este neta-

gacluit ca. Hadrian a .restrans i intarit marginele ImperiuluiRoman. Astfel el parasi adaugirile facute peste Eufrat de catrepredecesorul sau, i anume Armenia, Mesopotania si Asiria,In care provincii nu se stramutase nici un singur Roman, *icare puteau fi pierdute la cea dintâi ciocnire cu popoarele in-cunjuratoare. Paralel cu aceasta politicä inteleapta, 1'1 vedemluand ma'surile cele mai energice, pentru a intäri margineleimperiului contra loviturilor popoarelor barbare care incepu-sera' a se mica in afara de sfera imperiului. Astfel el ordonaradicarea zidului de aparare la nordul Britaniei celei adauseimperiului de Vespasian, spre a o apara dinspre Caledonia,laca§ul pradalnicilor Picti i Scoti ; drege apoi i reintäre§te,in partile slabite, celalt zid inceput de Romani, Inca' de petimpul lui Tiberius, intre Dunare §.1 Rin, pentru apararea denavalirile germane, §i care fusese sfar§it de Traian, pe candera generalul lui Domitian In Germania.

La Dunarea inferioara Imperiul Roman era aparat numaiprin muntoasa Dacie, pana catre gurile fluviului ce o _incingeà.In spre revarsarea lui in mare insä, se intindea legatura cam-piei dunarene cu §esul oriental al Europei. Rornanii trebuirasá iee i aici masurile de aparare cu care ei acoperiau grani--tele slabe ale imparatiei lor. Dupa cat se pare ei incepura a faceintarituri in aceste parti, Ina dela cucerirea Moesiei care de-veni o insernnata posesie romana', mai intai prin valoarea eicomerciala, ca devarsatoare a mai tuturor regiunilor nordicecatre Imperiul Roman ; apoi prin acea strategica, ca una din§tirbiturile de capetenie ale granitelor fire§ti ale irnpäratiei,pe unde puteau patrunde barbarii care läuntrul ei. De aceease §i ieau, nu se §tie cand, masuri de intarire foarte serioaseale gurilor Dunarei. Legiunea a V-a Macedonica' care luaseparte la expeditiile dacice este stramutata in Scythia minor(Dobrogia de astazi), dupa räpunerea lui Decebal i a§ezataIn Troesmis (Iglita), unde s'a desgropat intregul lagar intarital acestei legiuni, presurat cu nenmnarate inscripÇii. Garni-zoana din Troesmis i§i gasise un punt de sprijin in ora§ulTyras, veche colonie a Miletului dela gurile Nistrului (längä

' Dio Cassius, LXVIII, 13; Eutropius, VIII: qui (Hadrianus) gloriaeinvidens Traiani, statim provincias tres reliquit quas Traianus addiderat etde Assyria, Mesopotamia et Armenia revocavit exercitus. ledm de Dacia fa-cere conatum amici deterruerunt, ne multi cives Romani barbaris traderen-tur". Asupra locului gloriam invidens Traiani" vezi i Tocilescu, /. c., pag.103.

208 ISTORDI ROMANI(OR

Akermanul sau Cetatea Albä de astäzi). Romanii nesocotindde indestulAtoare linia de apärare format:A de Dunäre, careinghetänd iarna, a§terneà un pod peste valurile ei, säpaseräun §ant la nordul acestui fluviu In Basarabia inferioarà, alecArui urme se väd Inca astäzi, pornind dela Vadul lui Isac pePrut i mergAnd pe deasupra lacului Ialpug, prin coada laculuiCatlabug i apoi spre nord-ost prin cozile lacurilor KitaiaSasik, probabil Ong la ora§ul Akerman. Acest val roman, menita inchide calea barbarilor pe la gurile Durfärei, se Intindeä lnsä*i In Moldova sudicä, plecAnd aice dela Prut, In dreptul Va-dului lui Isac, i mergAnd spre Tecuci, Nicore§ti, Ploscuzenipe Siretiu, ajunge pAnä In muntii Transilvaniei. Färà aceastàcontinuare a valului roman dincoace de Prut, pAn'A in Carpati,acel din Basarabia n'ar fi avut nici un scop, Intru cAt barbariil'ar fi putut Inconjurà, trecAnd prin Moldova 3. and se va firädicat i acest val nu se §tie. Probabil Insä csä §i Hadrian,pe care l'am väzut ingrijind cu atAta stäruintä de int'Arireagranitelor imperiului, el care apoi slujise in legiunea a V-a Ma-cedonic'A in Troesmis, ca tribun pe timpul lui Domitian, luaseparte la aceste lucräri 4. Medaliile i inscriptiile pate de lo-cuitorii din Tomi In onoarea lui Hadrian cu prilejul venirei saleIn Moesia 5, dovedesc c6 el a fost chiar pe la gurile fluviului,pe unde Roxolanii i Sarmatii atacaser6 provincia §i deci, dupàräspingerea acestora, el va fi luat mAsuri de intärire §.1 pentruaceastsä parte mai expusä a Imperiului Roman.

Este de crezut &A un ImpArat cumpätat i ingrijitor desoarta imperiului cum era Hadrian care se reträsese in Aziapäng la linia Eufratului, v'AzAnd atacurile barbarilor indrep-tate la Dunärea de jos, va fi spus, In un moment de räsgAndiredi are sä pärAsascä §.1 Dacia spre a se retrage i in Europa lalinia Dun'Arei. Prietenii säi, ingrijiti pentru soarta coloni§tilorcare erau s'A rämänä päräsiti In prada barbarilor, se sail% WIintoareá dela acest gänd, ceeace le fu cu atAt mai urr, cucAt insusi Hadrian nu'l Insotise de o hotärAre, i aceastä scenA,poate mai mult teatralà decAt realà, petrecutä intre Hadrian

generalii sAi, îi gäsi un räsunet In incunjurimea sa, carefu transmis posterifAtei de cAtre Eutropiu, scriitor din veaculal IV-le d. Hr. Dio Cassius InsA ne aduce un fapt, din carea r rezultà ea' Hadrian ar fi pus gändul lui chiar In lucrare,distrugänd podul de piateä rAdicat de Traian. Dacä este sä

° Existenta aeestui val in Moldova a fost deseoperità de C. Schu-hard in anul 1885. Vezi o dare de seamA a exeursiunei sale publicatA in We-serzeilung din 17 Mai 1885, No. 13,800. Vezi harta valurilor i oselelor ro-mane.

4 Spartianus, Hadr., II.° C. I. L., III, 1, No. 765 : Hadrian°, ordo populusque Tomitarorum",

(gasitA la Constanta).

clArn crezare spuselor lui Dio, atunci soarta Daciei ar fi fostcu totul alta de la Hadrian inainte, deslipit5 de Imperiul Ro-man prin surparea monumentalei lucrAri a lui Apolodor, §iaruncatä 'MCA de pe atunci in sfera popoarelor barbare. Cums'ar putea insA explica in aceastä ipotezà, legAturile atAt destranse mäntinute intre Dacia §i Imperiul Roman, atat subHadrian cat §i sub urma§ii sAi, legAturi ce vor apArea in ran-durile urrnAtoare? Apoi, dacA Hadrian a ascultat de rugä-mintile prietenilor sAi §i nu a pArAsit Dacia, cum sA se expliceatunci dAramarea podului? Nu mai rämane nici o indoialAHadrian ar fi trebuit intâi s'A hotArascA pArAsirea Daciei §iapoi, dupà ce va fi retras pe podul ce o lega de Imperiul Ro-man, o§tirile sale i cetAtenii ce ar fi vrut s'A o pArAsascA, sAfi dat ordinul stricArei lui. DArAmarea acestuia trebuià s'A fieactul, nu eel dintAi, ci acel de pe urmA al pArAsirei provincieitransdunArene. In loc de aceasta ce ne spune Eutropiu?Hadrian avusese numai intentia de a pArAsi Dacia, dar CAfusese tutors dela acest gaud de cAtre prietenii ; prin ur-mare CA nici nu aplicase a'l pune in lucrare.

Cu toate aceste contimporanul lui Hadrian, vredniculde credintä Dio Cassius, spune anumit cà acest impärat adArAmat podul §i, cu toate cA am constatat o imposibilitatelogiCA §i de fapt, ca Hadrian s'A fi indeplinit asemenea lucru,trebue s'A cAutAm a explica, in aceastä ipotezA, cuvintele isto-ricului Romei. ImpAcarea nu va fi grea, dacA amintim c'd scrie-rile lui Cassius, astfel cum le avem noi astAzi, nu ne vin toatede a dreptul dela el, ci mai multe pärti, tare altele anume viatalui Hadrian, ne-au fost pAstrate numai in ni§te extracte, fAcutetoemai in veacul al VIII-le de atre un cAlugAr Xiphilinus.Modul de extragere al epitomatorilor vechi este insä cunoscut ;ei amestecau adeseori pArerile lor printre rAndurile scriitorilorpe care'i decopiau, ineat este de admis cá Xiphilinus va fiadAugit, din propriile sale §tiinti, gre§ita versiune a stricAreipodului de cAtre Hadrian, care pod pe timpul lui Xiphilinusera inteadevAr dArsämat, dar care därAmare, dup6 logica lu-crurilor, nu s'a putut s'AvArsi decAt de adevAratul pArAsitoral Daciei i destrugAtor al lucrArei lui Traian, impäratul Au-relian 6. De altfel dacA insu§i Dio Cassius ar fi notat acea des-fintare, cum ar fi oare cu putintA ea Eutropius care a culesfàrà indoialiä din Cassius cele mai multe din §tiintele sale pri-vitoare la aceste lucruri, s'A spunA despre intentia lui Hadrian,de a pArAsi cucerirea lui Traian, §i sà nu insemne nimic despresemnul vAzut al acestei intentii, stricarea podului? DacA insA

Comp. Duruy, Ilisloire romain : Paris, 1870, IV, p. 331, nota. Du-ruy Insa inerge prea departe, cand pune In indoialrt chiar intentia atribuitàlui Hadrian de a piiräsi Dacia.

A. D. Xenopol. Istoria Rominilor. Vol. I. 14

IBTOILIA DAOIBI SUB ROMANI 209

210 ISTORIA ROMANTLOR

aceastà versiune s'a adaos la textul istoricului grec, de Xiphi,linus, posterior cu antea veacuri lui Eutropius, atunci inte-legem cum de Eutropius nu o poxneneste.

Astfel ni se pare pe deplin l'Amurità chestia scopului luiHadrian de a pg.r6si Dacia, si redus6 la adevkatele ei pro-portii, o gAndire rostità inteun moment de turburare, neurmatàins6 de nici o punere in lucrare. De aceea i vedem c6 Hadrian,departe de a nu se mai ingriji de provincia transdurareanàimperiului, ridicà in ea mai multe constructii 7, i tot de aicese vede a. Hadrian in loe de a fi considerat de contirnpuraniisài.ca un micsur6tor al cucerirei lui Traian, este privit din con-tra de intkitorul ei, fiind titluit pe medaliile timpului sàu derestitutor Daciae", iar colonistii ei MOO se fericesc de ingri-jirea imp6ratului pentru ei, numind provincia pe aceleasi me-dalii Dacia felix". Pe ele se vede provincia Dacia, simboli-zatà in chipul unei femei, sezând pe o stâncsa., i tinând intr'onan'a o sabie incovoiatà, arma nationará a Dacilor, iar in cea-laltä niste struguri, dovadà pe de o parte &A in Dacia se urnacu cultura vinului, existentà Incä de pe timpurile dinnainteaGeto-Dacilor, de pe ale Agatirsilor ; pe de altà ins6 eft' pro-vincia lui Traian erà prività si pe timpul lui Hadrian ca ostavilà puternia care retineà prin muntii ei ivoiul nàvälirei.

Antonius Pius (138-161), ne spun istoricii vechi, cA aavut de r6spins atacuri de ale Germanilor, Iudeilor i Dacilor.Mai insemnatä, ins6 este irea çà acest impsärat avix de inn'ä-busit chiar in Dacia o rsäscoalä a provincialilor, ceeace ne pu-tându-se referl la poporatia romang, trebue numai decAt a-tribuit celei de origine dacä, i anume, precum am vàzut maisus, la Dacii din afarà de provincia romanä supusi acesteiaca tributari, poate chiar la Dacii din provincia anexatà, carepfinA atunci nu se romanizaserà bled 8.

Despre ingrijirea de care Dacia se bucurà sub dornniaacestui impArat, celui mai bun din lungul sir al autocratilorromani, ne dà o dovadà inscriptia adus6 rnai sus, care amin-teste niste lucrAri de folos fäcute de Antonin in Dacia 9.

Inzboiul cu Marcomanii, intAmplat pe timpul lui Marc-Aurel (161-180) exercità o insemnatà inriurire a supra sfärei

7 Mai sus, p. 196, nota 36. am adus inscriptia care constatd cd Hadrianradicase un apAduct In Sarmisagetuza.

Capitolinus, V: Germanos et Dacos et multas gentes atque Iudaeoscontudit per praesides et legatos". Lampridius. Anton. XIII: Victi Daci Pan-noniaeque compositae, in Britania, in Germania et in Dacia imperium eiusrecusantibus provincialibus, quae omnia ista per duces sedata sunt". Comp.mai sus, p.

9 Mai sus, p. 195, nota 34 unde am adus inscriptia care aratil pe impAratulAntonin reparand amfiteatrul din Porolissum.

IETORIA DACIEI 8IIR ROMANI 21t

provinciei lui Traian. Acest popor german se puse in frunteaunei ligi anti-romane in care luptau al6turea cu popoare ger-mane §i de cele sarmate, mai ales Iazigii care amenintau Dacia.Imp6ratul cu armata lui erà la Vindobona i se r6z6mà ladreapta lui pe Dacia a eärei trupe erau comandate de Clau-dius Fronto, numit guvernator de (Klan.' i al Daciei §i al Mo-esiei superioare, spre a aveà mai multe legiuni la dispozitia lui.Sarmizagetuza ce erà mai ales amenintatà de barbari, estemântuità de pericol prin apsärarea lui Fronto, i cetatea recu-noscRoare îi pune spre amintire o pia-U..4 care s'a pAstrat, in-chinatà prea vestitului general 10. O altà inscriptie multIme*te.imp6ratului Marc-Aurel pentru seäparea Ord din truloitul pe-ricol ce o amenintà. Probabil cà odatà cu fäscoala Marcomani-lor, vor fi incercat i Dacii din afara provinciei romane unatac asupra capitalei 11. Ca o urmare a acestui räzboiu, pen-

. tru Dacia, aflä'm a§ezarea mai multor fugan i prin§i barbariIn cuprinsul ei 12.

Urma§ul lui Marc-Aurel, Comod (180-192) sustine oluptà" cu Sarmatii §i este numit Sarmaticus". Pe timpul lui,legatul ski. din Dacia, Sabinianus, având o lupt'd cu Dacii delamarginea provinciei, Ii bate §i stràmutà 12000 de familii dintreei, in 15.untrul Daciei13.

Septimiu Sever (192-211) este unul din impä'ratii aceice au o mai de aproape ingrijire de Dacia. El aduce aice legiu-nea a V-a MacedonicA, spre a intki garnizoana ei ; a§azà a-ceastä legiune in Potaisa, unde ridicá spre folosul ei un edi-ficiu, probabil ni§te b5.i.; preface acest ora, care trebui, indatäce devenià centrul militar, s'a' dobAndiascà §i un contigentinsemnat de element civil roman, la rangul de colonie, i in-temeiazà la Turnu-Severinului castrele noug Severiane 14 Da-cia recunoscRoare, pentru interesul ce'i purtà Imp4ratul,dedicsd mai multe inscriptii 15.

Gotii. PA.nä" acuma lush.' se pomenise numai de vechiidu§mani ai provinciei romane, care fuseseeä deposedati de

lo C. I. L., III, 1, No. 1157 : Cl. Frontoni legato Augusti propraetoretrium Daciarum et Moesiae superioris, colonia Ulpia Traiana Augusta dacicaSarmizagethusa, patrono, fortissimo duct, amplissimo praesidi".

u Ephem epigr. IV, No. 188, : Imp. Caes. Marco Aurelio Antoninocolonia Ulpia Traiana Augusta dacica, ancipiti pericuto, virtutibus restituta".Anceps periculum poate Insd insemnà i pericul mare. Vezi i teza de licentla d-lui loan Bogdan, Istoria coloniei Sarmizagetuza. Ia0, 1885, p. 32.

12 Dio Cassius, LXXI, 11, 12.12 Idem, LXXII, 3. Inscrippa din Akner No. 726, de pe timpul lui

Commodus : quamquam furiis Daciae nulla spes pacis ac salutis relinquitur"este fa10.

10 Introducerea lui Mommsen la Potaissa, C. I. L., III, 1, p. 172.1, C. I. L., III, 1, p. 1439 0 1462.

212 ISTORIA ROMLNILOR

teritoriul lor prin cucerirea romana, Sarmatii acei ce nu pri-misera stapanirea romana, cand de odata pe timpul lui Ca-racala (211-217) se veste§te despre un non soiu de barbaricare, necunoscut 'Ana atunci, trebuià sa inspire o groaza si maipronuntata bantuitilor locuitori ai Daciei. Erà vorba de Goti ce secoborisera in acel timp de pe tärmurile Marei Baltice pe aceleale Marei Negre i care inaintau amenintatori asupra Impe-riului Roman. Se spune chiar ca imparatul Caracala i-ar fi in-timpinat pe malurile Dunarei, respingandu'i innainte de a fipus piciorul lor pe pamantul roman 16. Urma§ul sau AlexandruSever raspinge o n'a'valire gotica a careia obiectiv pare a fifost Dacia 17.

Dupa ce Maximian Thrax (235-238) intimpina un atacal Dacilor i Sarmatilor, pentru care §i dobande§te titlul deDacicus §i. Sarmaticus" 18, incep sub Gordian (238.-244)Gotii a patrunde chiar in Dacia. In anul 244 imparatul Ii bate§.1 Ii alungä din provincie 19. Locuitorii recunoscatori inchinamai multe pietre cu inscriptii acestui imparat. Se vede ca. Sar-mizagetuza se bucurà mai des de protectia imparatului, fiindridicata dupä cat se vede de el la rangul de metropola a ora-§elor dace 20. Sub Filip Arabul (244-249) Gotii combina ata-cul lor asupra Daciei cu un altul asupra Moesiei, trecand Du-narea cam pe la Giurgiu, i atacând cetatea Marcianopolis(astazi Preslav nu departe de Varna), pe care o silesc sa serascumpere cu o xnare suma de bani 21. Este invederat ca.' a-tacul Go tilor asupra. Daciei s'a fäcut din campia munteana,care stà in legatura. cu §esul oriental al Europei, cutreerat depoporul got ce erà pe atunci In stare nomada', deci prin pasulTurnului-Ro, pe unde chiar Ii imbià frurnoasa §osea a§ternutade Romani, Mg pentru alte scopuri cleat snre a servi Go-tilor de indreptator peste cetatea de munti ce incunjurd Dacia.

Retinuti putini prin luptele lor Cu Gepizii, Gotii dui:Ace rapun pe ace§tia, inneaca din nou Moesia. Respin§i intaide imparatul Decius (249-251) la Nicopolis lânga riul Iantra22,ei sfarmä curind dupa" aceea armata lui §i. prada crawl Fili-poli din sudul Hemului, dupa care se revarsa peste intreagaMacedonie §.1 pätrund spre sud pana la Termopile, unde

" Spartianus, in Caricala, X." Petrus Patricius, ed. Bonn, p. 124.

Herodian, VII. 2.19 capitolinus, Max et Balb., XVI: Petus Patricius, ed. Bonn, p. 124.ao C. I. L., III, 1, No. 1432 si 1454, No. 1456, din 238, (16 pentru pri-

ma oard capitalei Daciei acest titlu de metropolis" reprodus apoi i in No.1175 din 239 si In altele. Comp. Bogdan, Istoria coloniei Sarmizageluza, p. 39.

Jordanes, XVI." Aceastri cetate este alta dealt Nicopoli de langa Dunilrea. Vezi Pto-

lerneus, III, 11 : Not61coX14 nspl tbs,

ISTORIA DACIRI SUB ROMANI 213

impotrivire energica ajutata de pozitia locului, ii sile§te sa seretraga iar4i catre Moesia. Aicea le iese impotriva imparatulDecius. Gotii, dezorganizati prin prädaciunile lor, oler pacea.Imparatul le pune conditii care imping pe Goti la o luptadesperata, in care intreaga armata romana este nimicitaimparatul el insu§i se inneaca 'Mtn) mla§tina (251) 23 Se vedeca izbá'nda dela inceput a lui Decius scapase Dacia de peri-colul devastarei, de oarece in o inscriptie acest imparat estenumit reintemeetor al Daciei, de catre noua colonie din Apulurn.Colonia fusese infiintata Inca pe timpul lui Commodus (180-192) ; prin urmare nu mai era noua, acuma vr'o 60 de ani dui-Aaceea. Se vede deci ca colonia nouà vroià sa zica din nou in-

dupa devastarea Gotilor 24Gotii intinzandu'§i stapanirea pe coastele 'Ward. Negre

punând mana pe Bosforul Cimeric, incep expeditiile lor mari-time contra partilor rasaritene ale Imparatiei Romane. Inanul 253 ei pleaca pe o mare catime de luntri, strabat MareaNeagra cu cea mai mare indrazneala, pe ni§te vase atat de nesi-gure, i apar de odata inna. intea cetätei Pitius pe care o ieaudupa douà atacuri, pun mana apoi pe Trapezunt, de uncleduc cu ei in marea de Azov o buna flota, in 258. In anulurmator ei intreprind o expeditie contra Bosforului tracic,cuceresc Calcedonia, Nicomedia, Niceea, Brusa i alte cetati.In o a treia expeditie facuta indata dupa aceea, ei pleaca cu500 de corabi, coboara la Cizic pe care Il darama ; rnerg deaice pe mare catre Atena, debarcand la Pireu §i de acolo pus-tiaza, in jos Peloponezul, in sus pang la Tesalia i Epir.parte din ei se intorc pe uscat, incarcati de prazi, prin Mot-sia inapoi, i cu aceasta ocazie fac o razzia i prin Dacia 25.Aceste se intamplase pe timpul imparatului Gallus (252-254)§i V alerianus (254-260).

Pe tirnpul lui Gallienus (260-268) se urmaresc acelefiatacuri indreptate pe mare, in contra provinciilor a§ezate injurul Pontului Euxin, i pe uscat in contra Daciei §i a Moe-siei. Scriitorii romani arata chiar ca' aceste ve§nice incursiisiliserä pe Romani inca de pe atunci sä paraseasca aparareaDaciei, de oare ce aveau nevoie de toate puterile lor pentrua se opuhe barbarilor in Moesia, Macedonia, Grecia §i Oat

" lordanes, XVIII; Amm. Atareell., XXXI, 5 5i 13 ; Zosimus, I, 13Aurelius Victor, XXIX.

24 C. I. L., ILI, 1, No. 1176 : Imp. Caes. Caio Alessi() Quinto TraianoDecio pio felici Aug. p. m. trib. pot. II, cos II, p. p. reslilulori Daciarum,colonia nova Apulensis solvit". Gil Apulum era colonie cam de pe vremile luiCommodus, vezi mai sus, p. 224. Vezi 5i mai mutt& medalii cu inscriptia Da-cica felix" (Eckhel Doelrina nummorum, Wien 1792 1797, VI, p. 344) caretoate se referà la victoria lui Decius asupra Goillor de lib/0 Iantra.

Zonaras, ed. Bonn, p. 628.

214 ISTORIA ROMANILOR

In Azia. De aceea mai multi scriitori vechi mkturisesc ea' Da-cia a lost pierdutti pe timpul imptiratului Gallienus 26. Cu toateaceste ni s'a Ostrat inscriptie pusä de Sarmizagetuza in chipoficial lui Licinius Cornelius V alerianus, fiul impkatului Gal-lienus §.1 care deci trebue sà dateze din domnia acestuia, intreanii 260-268, probabil In anii dintâi ai domniei lui, &kidtied provincia sperà o apkare, de care in cunnd tocmai Gal-lienus a lipsit'o, lAsand'o aproape fArà scut in mânile barba-rilor'27.

N5vAlirile Gotilor devin ins5' pe fie ce an mai dese simai pustietoare. In anul intffi al domniei lui Claudius (268)ei intreprind ian§i o expeditie maritimä ; dupä aceea atacäin zadar Tomis si Marcianopolis, se coboar5.' &are sud si ajungpAn5 In Creta §i Cipru. Se pare cä aceastà lovitun pe mare encombinan, ca de obiceiu, cu una pe uscat, care lug le iesinu de tot, cki o imens6 armat5 a lor este nimicin de im-pkatul Claudius lang6 Naissus. Romanii incântati de aceastàneasteptan izband5., fac si ei ca §i vechii Elini, exagennd lanesfârsite numärul hoardelor gotice npuse de ei. Vorbesc bun51oan de 320,000 de morti 1 28 Totusi se pare c5. Gotii nu uitanasà de curând Mäcelul cumplit suferit de ei aicea. Ei mai in-cetan cu nAv6lirile contra Imperiului Roman, si de aceeacu anta mi mult trebue sà mire pänsirea Daciei de ckre im-pkatul Aurelian, cu cat el nu fu silit la aceasta prin un atacnemijlocit al Gotilor.

Retragerea stilpfinirei romane. Diii aceastà expunerea luptelor Romanilor cu Gotii Ora la pànsirea Daciei, rezulnmai multe insemnate fapte. Mai intai aceea cä Gotii aveau,ca obiectiv principal al atacurilor lor, provinciile romane delasudul Dun6rei pe care le inundau mai ales cu expeditiile lormaritime ; cà in tot timpul acestor lupte, Gotii nu au OnsitIsacasurile lor dela tArmurile Märei Negre, si c5" nici o singurtidata nu se aminteVe o expedifie a lor ca pornitti din Dacia, deunde urmeazà c51 dacà ei au peddat adese ori Dacia, nu s' au

" Eutropius in Gallieno, IX: Dacia, quae, a Traiano ultra Danubiumf uerat adjuncta, amissa est. Graecia, Macedonia, Pontus, Asia vAstatae perGothos. Panonia a Sarmatis undique populata". Sextus Rufus in Brevairiosub Gallieno imperatore (Dacia) amissa est". Orosius, Gal., VI, 21 : Graecia,Macedonia, Pontus, Asia Gothorum innundatione delentur ; nain Dacia transDanubium in perpetuum aufertur". Aurelius Victus, De Caes. XXXIII (LiciniusGallicnus) : amissa trans Istrum provincia quam Traianus quaesivisset".

27 Ephem. Epigraph., IV, No. 190 : .,P. Licinio Cornelio Valerian() no-bilissimo Caesari, filio imperatoris Caesaris P. Licinii Egnati Gallieni PiiDeals invicti Augusti colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizagethuza,metropolis, publice". Nu intelegem, fa/A cu aceastà inscriptie, cum de Mom-msen spune, cA inscriptia cea de pe urnià din Dacia dateaz6 din 255. Histoireromaine, trad. franc. Paris, 1877, IX, p. 308.

" Trebell. Pollio, Claudius, VIIIXII; Zosimus, I, 43-45.

ISTORIA DAC1BI SUB ROMANI 215

apzat nici odatä in ea ; in sfär§it eft' pricina pärdsirei acesteiprovincii de energicul §i curagiosul Aurelian, nu a fost ocupareaDaciei de Goti, (care rämän §i dupä aceea i para la rtäväli-rea Hunilor (375) locuind tot pe lângä tärmurile Märei Negre),ci mai mult din aceea, ea' neputând apärà provinciile mai läun-trice ale imperiului de atacurile necontenit reimprospätate aleGotilor, §i având nevoie de armatà i pentru lup tele sale dinAzia cu Zenobia regina Palmirei, Aurelian retrase restul trupelordin Dacia, sanctionând oficial o stare de lucruri existentä,dupä cum am vAzut, incä" dinnaintea lui.

Päräsirea Daciei nu este deci o faptä hotärätoare fäcutäde Aurelian. Ea nu are intelesul acela cä, pänä la acest im-pgrat, Romanii ar fi fäcut toate silintele lor pentru pästrareacucerirei lui Traian ; dar vgzänd cá impotrivirea lor fatä cuGotii care ar fi atacat tot mai inver§unat provincia romanä,nu ie§iau la nici un capät, Aurelian däda ordin legiunilor sà opäräseasc6 in voia intämplärei.

Lucrurile se petrecurà cu totul altfel. Dacia fusese in-teadevär prädatá de Goti in repetitie rinduri ; csáci ei nu lipsiaucând treceau in peninsula Balcanului, de a trimite oardele lorprin pasul Turnului-Ro, sä. cerceteze §i Dacia. Ce costau peprovineialii din Dacia aceste vizite, ne dovedesc pietrele inchi-nate impäratilor care izbutiserä a mantul, mäcar pentru unmoment, provincia de asemenea musafiri. Atacurile indrep-tate contra Daciei nu erau insä nimic fatä cu acele ce loviauIn Imperiul Roman. Aice erà greul §i pericolul, &dci se apropiàde inimä. Pentru a scäpà viata imperiului, Aurelian se hotärisà facA täetura mädularului mai putin neapArat existentei in-tregului, §i astfel jertfl el Dacia in prada barbarilor.

Intr'un cuvânt dacA Dacia a fost päräsità, aceasta s'afäcut, nit din pricina cä a fost räpità de barbari din mänileRomanilor, ci pentru a scApà restul imperiului räsäritean depustieri ne mai pomenite ; ca o nadä aruncatä in gura uneihaite de lupi bämisiti, care sä mai intärzie goana lor omorâ,toare dupà sania incärcatà de cälätori.

Si Dacia nu a fost singura provincie pe care Romanii ojertfirsä crezänd eft' vor puted mântui restul. Tot astfel se petre-curà lucrurile ceva mai tärziu §i cu Galia §i Britania, atuncicând Stilico, generalul lui Valentinian al 111-lea, retrase le-giunile din acele provincii, spre a apärà Italia, amenintatä deoardele lui Radagais, in anul 406 d. Hr. 5i aceste täri full 16-sate atunci, intocmai ca §i Dacia §i din aceea§i pricinä, in pradabarbarilor.

Cu prilejul acestei päräsiri a cucerirei lui Traian, se na§teuna din cele mai vajince intrebäri ale istoriei poporului roman,anume aceea : dacti poporafia daco-romanä a Minas in Dacia

dupe, pdreisirea ei de Romani, sau dacii s'a Tetras impreunáca legiunile din colo de Duntire, deorkindu-se Dacia traianet depoporafia ei rnmand. ObservAm cä" pentru Galia si Britania,dei in aceste din urm tuíri elementul roman nu avusese oputere deosebita, nimärui nu i-a trecut prin minte sà adueäla luminä asemenea pärere. Pentru Dacia insä interesul political raselor dominante astäzi in tara de bastinä a Romanilorde dincolo de Carpati, iscod in curând aceastä teorie, spre a da

216 !STOMA. ROMANILOR

2. PARASIREA DACIEI

Flavius Vopiseus. Singurul izvor al pärereicà locuitorii Daciei ar fi pàräsit provincia impreund cu legiu-nile, este Flavius Vopiscus, unul din scriitorii istoriei auguste,care scrie pe la inceputul veacului al IV-lea d. Hr., veo 25de a ni dupà moartea lui Aurelian, si ale cdrui spuse i chiarcuvinte sunt reproduse de alti doi istorici posteriori : Eutropiuscare scrie un breviarurn historiae romanae, hare Constantin ce!Mare si Iulian (323-370) si Sextus Rufus de la care ne-aurämas un alt breviarum gestarum populi romani. aldituit campe timpul impäi.atului Valente (364-378). AsemAnarea tex-tualà chiar a trazelor acestor trei istorici ne aratà cà cei dinurmA au copiat cu mai multà sau mai putira exactitate pe an-temergiltorul lor, Vopiscus, i cA deci n'au eules stiinta lar

Aurelian. Galien.ImpAratii plirnsitori ai Daciei.

o baiä oare care cum juridicA apilsärei ne mai pomenite, incare vechea poporatie a Värei fu redusä de care veneticii strAini.

räticite,

ISTORIA DACIBI SUB ROMANI 217

despre pArrtsirea Daciei, din alte izvoare, ci nuinai din aceIarätat, de unde urmeazá ea'. critica spuselor acestuia va facede prisos o cercetare a repetArilor celorlalti.

Ian ce relatiuni dli acest scriitor, aproape contimpurancu Aurelian, si pe care deci ]'am puteA crede bine informal,asupra pArA'sirei Daciei : (Aurelian) vAzAnd Iliricul devastat

Moesia pierdutá, au pArAsit provincia intemeiatA de Traimidincolo de DunAre, rädicdnd din ea armata §i pe provinciuli,desperAnd a o mai puteà mentinea., qi popoarele luate de acolole-a agezat in Moesia, pe care o numi Dacia sa si care acumadesparte cele douA Moesii". Eutropius repetä aceleasi cuvinte,modificAnd putin numai alcAtuirea frazei i adAogAnd dela el,In fomeä de explicatie mai lAmurità a vorbelor modeluluicA : a luat pe Romani din ora§ele i ogoarele Daciei" ; iarRufus scurtAnd textul lui Vopiscus, se tine mai strAns de el 29

CA spusele lui Flavius Vopiscus nu trebue luate duprilitera lor, ne o dovedesc intAi relatii identice cu ale sale, ra-portate asupra Raetiei de cAtre Eugip care spune in viata SfAn-tului Severin, cA potrivit cu prezicerile sfAntului, toti locui-torii tArei furä strAmutati In Imperiul Roman, ceeace se do-vedeste in chip manifest a fi un neadevAr 3°.

In deobste tuti scriitorii istoriei auguste, din care faceparte si Vopiscus, sunt spirite lipsite de ori ce criticA,In un timp a cAruia traditie se indeletniceste mai cu seamAde ocArmuire, une ori si de poporul domnitor, i numai cAtIntAmplAtor de popoarele dominate" 31 Vopiscus apoi mArtu-riseste el insusi ce motiv l'a impins a serie viata impAratuluiAurelian, anume stAruintele unei rudenii a aceluia, Iunius Ti-berianus care se tAnguià cAtre el, cA ar fi pAcat ca viata unuiprincipe ant de insemnat sA rAmAn'A necunoscutA. Il sfAtuestechiar crt dacA ar vrea sA o serie, nu ar avea nevoie sä spunAtot adevArul, cAci ar aveA tovarAsi in minciunA pe niste autori

29 Vopiscus in Aurelian°, XXXIX: Quum vastatum Illyricum EiC Moe-siam deperditam videret, provinciam trans Danubiurn, Daeiarn a Traiano con-stitutam, sublato exercitu et pro vincialibus reliquit, desperans earn posse retincri,abductosque ex ea populos in Moesiam collocavit, appelavitque suam Daciam patnunc duas Moesias dividif".Eutropius, Breviarium, IX, 15: Provinciam Da-ciam quam Traianus ultra Danubium fecerat, intermisit, vastato omni Illiriceet Moesia, desperans eam posse reunen, abductosque Romanos ex urbibus etagris Daciae, in Media Moesia collocavit, appelavitque eam Daciam, quae nuncduas Moesias dividit"S. Rufus, Breviartum, VIII: Dacia Gallieno imperatoreamissa est et per Aureliamum translatis exinde Romanis, duae Daciae in re-gionibus Moesiae ac Dardaniae factae sunt".Celelate izvoare vechi nu sunt decatreproducerea acestora. Vezi enumerarea lor In Roesler, Romanische Studien,p. 67.

39 I. Tung, Die Anfange der Romeinen in Zeitschrilt far oesterreichische Gym-nasien, 1876, p. 92.

al Mommsen, Die Schweitz in rtimischer Zeit, p. 8.

218 'STOMA BOKINILOIt

a caror elocventa istorica este admirará" 32 Se vede deci caearà rezerva trebue mate spusele lui Vopiscus.

Si inteadevar dac'ä cercetäin putin logica intima a vor-belor sale, däm de °data' peste o contrazicere, ce nu'*i gäse§tenici o explicare.

El incepe anume prin a spune ea' Moesia fiind pustiitapierdutä, Aurelian se hotärä§te a parasi Dacia, tuft pare

a atribul päräsirea -provinciei transdunarene, nu atat ataculuiGotilor indreptat asupra ei, cat nevoiei de a apärà provin-ciile mai launtrice ale imperiului. Cà Moesia trebuia sa fi fostcumplit devastatä prin repetitele rid-Valhi ale Gotilor, se poatededuce din istoria prädaciunilor lor, i deci Vopiscus meritacrezare asupra acestui punct. Dacä insa Moesia erà a§à dedevastatä i expusa pustierilor, cum atunci de Vopiscus facedin ea un adäpost pentru coloni§tii retra§i din Dacia? Vo-piscus spune chiar dintr'o singura aruncatura a gandirei caMoesia fiind pustiitei qi pierdutel, Aurelian strelmutei popoarele'wile din Dacia, in ea". S'a interpretat aceste vorbe atat decontrazicatoare ale lui Vopiscus in sensul cà Moesia, fijad

astará de mai inainte prin Goti, ar fi fost lipsitä de popora-tie §i cà ar fi avut mare nevoie de un adaos de locuitori.Dar oare Moesia fusese numai cat, sau era devastatä de Goti,chiar pe timpul lui Aurelian i urmà inainte a fi expusä lo-viturilor lor i dupä moartea acestui imparat ? Am cercetatmai sus navalirile Gotilor *IA la 27033. Vom vedea ca i dupaacel an, 'Ana la radicarea lor din Dacia, provinciile transduna-rene au fost totdeauna obiectivu.1 de capetenie ai nävälirilorlor.

Numai in Moesia deci mi ar fi putut Aurelian sä ada-postiascä pe coloni§tii din Dacla, i Vopiscus care traià chiarpe timpul acelor pradari i pustieri trebuia sä o §tie mai binecleat ori cine. El a ascuns deci adevärul, dupà preceptele in-spirate lui de acela ce poate l'a platit ca sà scrie istoria luiAurelian : de a nu inconjurà minciuna in povestirea lui".

Din fericire pentru Romani, Vopiscus ne arata i izvoa-rele dupä care el a alcätuit epopeea domniei lui Aurelian. Elpune In gura lui Tiberianus urmatoarele : Si totu§i dacä" suntbine informat, avem scrise efemeridele (jurnalul) acelui bärbat(Aurelian) i razboaele sale redactate in chip istoric, pe carevreau sa le prime§ti i sa le pui in ordine, care atoate acestele vei studià cu deosebita ta sarguinta din cärfile lintee (scrisepe Naze° in care el insu5i (Aurelian) ordona sei se scrie batezilnicele lui kite. Voi ingriji doara ca sà ti se deà din biblio-

32 Vopiscus in Aurelian°, II, Habiturus mendaciorum commites vaslaistoricae eloquentiae miramur auctores".

3, Mai sus p. 211.

teca ulpiana i acele carti lintee" 34. Existd deci jurnalul tu-turor operatiilor razboinice ale lui Aurelian, pe care el insusiordonase a le serie, sub controlul, ba adeseori sub dictandul

Acest jurnal este pus la indemAna lui Vopiscus si din-teinsul scoate el toate stirile sale privitoare la Dacia. Ash darVopiscus a urmat ca izvor asupra pärasirei Daciei jurnaluloficial al imparatului Aurelian. lath' deci ce istoric si ce izvorhaärasc o ant de insemnata intrebare

ne punem acuma in pozitia imparatului Aurelian,când a trebuit sá faca insemnatul pas indarat in istoria romana,ea care Oda atunci nu cunoscuse alt strigat cleat acel de inna-inte, i sá vedem daca el pu.ted arätd, asa de a dreptul i farao indulcire amara necesitate a pierderei unei provincii.

Imperiul Roman simtià slabirea sa, dar nu vroià sä omarturisasca. El se silià a MOH inchipuirea unei puteri ceacuma disparuse. latá pentru ce el ascunded pierderile salesub niste aratari glorioase, si mai multi imparati care intor-seserd spatele innaintea dusmanilor, triumfau la Roma. No-titia Dignitatum contine numele a mai multor dregatori, alecaror provincii cazusera de mult timp in prada barbarilor.Mai multe orase care erau numai cht darâmaturi figurau IncaIn registrele provinciilor 35. Rusinea de a marturisi slabiciuneacare iesid la lumina' din toate pa'rtile putredei lor organizatii,cuprinsese pe Romani. Ei, alta data, stapânii lumei, dictatoriipopoarelor, sa se vada acuma batuti i respinsi de catre nisteneamuri pe care 'Ana acuma nici nu le bagase in samä ? Eràgreu, foarte greu de a marturisi asemenea pacate, i cu atâtmai greu trebuià sá viná aceasta imparatului insusi ce le da.-duse pe fata prin parasirea Daciei. Pentru a slabi deci efec-tul zdrobitor, pe care trebuià sa"1 aiba in Roma si In imperiuvestea acestei parasiri, cel dintai pas hotaritor de retragerea

" Vopiscus In Aurelian°, I: Et tamen si bene novi, ephemeridasiviri scriptas habemus, etiam bella charactere istorico digesta quae velim accipias etper ordinem scribas. Quae ommia ex libris lintels in quibus ipse quotidiana suascribere praeceperat, pro tua sedulitate condisces. Curabo enim ut tibi ex Ulpianabibliotheca et librí lintel proferantur". Roesler, I. c. p. 68, care are interes aarAtit pe Vopiscus ca un istoric vredinc de credintà, spune despre el, cA ar fi einsehr besonnener, sorgfätiger auf griindliche Priifung der Thatsachem bedachterGeschichtschreiber, dem reiches Material zu gebote stand". Cum falsificil ideilepreconcepute chiar pe mintea cea mai critick precum färä Indoiala erft Röslerpreconcepute chiar pe mintea cea mai critick precum fArà IndoialA exit RöslerIntelepciunea lui Vopiscus consta In acea de a nu se teme sA spunA l minciuniiar bogatul material istoric de care dispunea constà In decopiarea jurnalului Im-pdratului Aurelian t I Ne miröm Ins6 cum de §i Gaston Paris, In crtica cartel luiIung, In Romania, VII, 1878, p. 611, este de aceea5 pörere.Asupra acelor doul$texet care pot sl ne dee mösura credintei de Incuviintat luí Vopiscus, au atraspentzu prima °ail marea aminte Petru Maior, Istoria pentru fnceputul Romdnilor fn Dacia, c. III, § 6.

" I. lung, Die romanischen Landschatten des rámischen Reiches, p. 403.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI 219

920 1ST0RIA ROMANTLOR

innaintea barbarilor, imparatul trebui sa'si ded aerul ca a luatcel putin grija de locuitorii romani ai Daciei, ash c. acestiasa nu ramana pärasiti in lumea barbarilor ; ca a intocmit inMoesia alta Dacie, ba 'Meg doua in loe de una, incat astfelnici numele vechei provincii n'ar fi pierdut, ca i când acestnume ar fi putut inlocui teritoriul parasit. Dar, totul fiindcalculat pe ipocrisie, i aceasta indreptatire mergeà tot asà debine, ca i acea cu retragerea colonistilor dela fard i din ()rap.Fara indoiala cä Aurelian va fi inscenat chiar o inchipuirede retragere a colonistilor din Dacia In Moesia, aducand pecativa din ei din provincia parasita in noua lui creatiune,astfel nu va fi lipsit de a arunca pulbere In ochii contimpu-ranilor, precum a facut'o i vor face-o in totdeauna guvernelece au de ascuns fapte greu de märturisit. Este intrebarea nu-mai cat, daca comedia jucata de Aurelian si apoi stilizata dupael de istoricul sau, poate fi consideratà ca o märturisire de oinsemnatate reala in istoria colonistilor din Dacia traiana ?

Noi credem ca nu, si vom dovedi-o pentru ce, In tot lun-csul paginilor ce se indeletnicesc cu navälirile barbare.

Ce credeau Romani/ despre parfisirea. Daciei. Mai intlisà cercetam ce credeau insusi Romanii despre urmarile parti-sirei Daciei de catre imparä.'tie. Am vazut cà acelasi Eutropiucare arata pe Aurelian retragand din Dacia pe colonistii dinprase i de la tara, ne spune cä Inca imparatul Hadrian avusesegandul a parasi Dacia, dar ca fusese intors prin rugaminteleprietenilor sai care IIi puserä in vedere ca., prin o asemeneanu'isurti, s'ar jertfi o mulfime de Romani In prada barbarilor 36Ash dar Romanii ei singuri nu credeau ca paräsirea provincieide. catre administratia romana va aveà de urmare desertareaei de colonisti. Apoi daca o asemenea idee era adevarata petimpul lui Hadrian, pentru ce oare si-ar fi picrdut ea valoareape acel al lui Aurelian ? Teama deci pe care prietenii lui Ha-drian o exprimasera catre acesta, ea retragand garnizoanadin Dacia, erau sà ramana o multime de Romani in pradabarbarilor, deveni o realitate sub domnia lui Aurelian. Legiu-nile fura retrase, si marea multime a cetatenilor daco-romaniramase expusà la pradaciunile barbare. Este de luat aminteca in aceste spuse ale lui Eutropius, avem insusi parerea Ro-manilor contimpurani asupra urmarilor pe care trebuià sa leaibä parasirea Daciei, adeca a singurilor judecatori compe-tenti in asemenea materie, i ca' ne pare foarte straniu de a

" Eoutroplus; in H adriano, VIII, reprodus ai sus, p. 207. ObservAntasupra spiritului de criticA al lui Eutropius, ea' el nu vede contrazicerea In carese pune prin aceste douti stiri ce se exlcud una pe alta.

IBTORIA DAUM SUB RON! ANI 221

pretinde astAzi, sá tim noi mai bine decAt Romanii, cele ce atrebuit s6 se petreacA cu prilejul retragerei legiunilor din Dacia.

Romanii aveau temeiuri foarte puternice pentru a credecA cu toatä retragerea garnizoanei, poporatia -Wei va stAruia rAmâneà alipità de patria ei. InteadeVär, am vAzut mai sus6. Dacia fusese lovità de Goti cu mult inainte de 270, cà.' fu-sese chiar ca pierdutà pe timpul lui Galien 37, Mat Aureliannu Met altsá ceva cleat s6 dee o consfintire oficialà unui faptindeplinit. Cu toate aceste am Käsit inc6 poporatie daco-ro-manà dedicând inscriptii imp5:ratilor in 260, cu 10 ani maiInainte de OrAsirea ei oficial6 ; dovad6 deci cà cu toatà nä"-vtdirea Gotilor, Romanii nu pàasiserà Dacia, §i ceeace s'apetrecut inainte de 270, se va fi urmat i mai incolo.

Nu rAmtine nici o indoialà cà acei dintre ceräteni careputurA p6rAsi Dacia, o f6curà, §i incA cu mult timp innaintede Aurelian, de indatä ce atacurile popoarelor barbare numai invoirà o petrecere linitità In provincia din Carpati.ace§ti cetäteni, care puteau s'a.' se retrag6 din provincia ban-tuitä, nu vor fi a§teptat un ordiu al ocArmuirei, pentru a'§ipane persoanele §i averile la dàpost. Astfel ni s'a pAstrat o§tire despre o persoanà din Dacia, care fuge de aice dinna-intea unei n'criväliri a poporului sarmatic al Carpilor. Aceastä§tire se referà la muma impäratului Maximian (ce ajunge latronul roman in 285 in varstri de peste 30 ani), car, sc6pil pesteDunä. re, pe cAnd purta inc6 in sinul ei pe viitorul impàrat 38,adieg pc la 250. E vorba deci de o persoan6 bogatil, §i ca&lima vor fi fAcut multe altele de aceea§i stare, s6 fi fostele de obar§ie dacá sau romantl., de oare ce contopirea acestordouà nationalitäti in una singurä, cu caracter latin, stinseseOat atunci ori ce soiu de deosebire. Nu ne pare intemeiat asustined cá cefátenii de obAr§ie romanà", ne fiind a§à de strânsalipiti de noua provincie, s'ar fi depArtat mai u§or de ea, §ieft' ar fi r'ämas acolea numai Dacii romanizati, care ca bä§ti-na§i vechi ai acestei täri, deprin§i cu nevoile, ar fi vrut mai binesá sufere neajunsurile pe p'ämântul stfAmo§esc decat sà" cautelini§tea destsárându-se 39. Inteadevtir, ce rol joaeä simtimântulnational asupra maselor când, pericolul se apropie Conser-varea individualà vorbe§te atunci mai tare cleat patriotismulcare poate sä fäpunil egoismul numai in naturile alese ce tot-deauna au alciltuit in omenire o neinsemnatä minoritate. Nouàni se pare Ca' nu nalionalitalea locuitorilor Daciei a hotArit

37 Mai sus p. 213." Lactantius, De morlibus perseculorum, IX. Alt exemplu la navMirea

tAtarilor. Mai jos vol. II, capitolul39 I. lung, Römer und Romanen in den Donattliindern, 1877, p. 107. Comp.

Léon Homo, Essai sur la regne de l'Empereur Aurelien, 1904, Indicele subnutnele : Dacia.

222 ISTORIA ROMANILOR

care din ei au emigrat §i care au ramas pe loc, ci starea lorde avutie. Cei bogati s'au dus, caci au putut sa se clued ; nuaveau nevoie sa sufere pericolele, nici macar neplacerile

astazi fac tot astfel, cand razboiul se apropie detara, asediul sau epidemia de cetatile lor. Cei saraci insa autrebuit sá ramana., pentru cuvântul cel foarte simplu, dar numai putin temeinic, ea' nu puteau sà fugcl, lipsindu-le mijloacelede a se stramuta §i de a teal in straini. Aceasta deosebirese vede §i astazi atat de des, Meat n'avem nevoie sá mai sta-rtiim asupra ei.

Bogatii locuind insa, dupa obiceiul roman, mai ales prinora§e, intelegem u§or cum aceste trebuira sa se despoporezemai curind. Violenta navalirei pe care o vom veded avandIn Dacia o asprime deosebita, necunoscuta restului ImparatieiRomane, contribui §i xnai mult la repedea desgolire a ora§elorDaciei care cäzura in ruing, ingropand sub darâmaturile lor§i numele ce le purtasera, astfel cá astazi se gasesc in Daciafoarte putine rarna§ite de nume daco-romane, alipite de lo-calitatile existente. Aceasta ne conduce la studiul toponimeiiOrilor care constituiau candva Dacia cea veche.

3. TOPONIMIA

Numele de loealitäti. In expunerea de pana aice, amavut prilejul de mai multe ori a adeveri vechimea unora dinnumele actuale de a§ezari omene§ti. Astfel Mediia dela Ad-Mediam; Turnu-Severinului dela numele imparatului Severus;Tapia sau Tapa sat langa Lugo § in Banat, dela vechea Ta-pae, unde Traian invinse pentru prima oar% pe Daci ; Ghelma-riu dela Germisara". Catre aceste mai adaugim urmatoarelePata, sat laugh' Cluj, care nu este decat vechea Patavissa sauvicus Pata, a§ezat pe Tabula Peutingeriana lânga Napoca, carese tidied pe locul Clujului de astazi. Tdrchiiu, un sat dintreDe§iu §i Bistrita, la nordul lransilvaniei, transformare roma-neasca a lui Tarpeia latin, satul fiind a§ezat la baza unei stânciverticale uria§e de 400 de metri inaltime, §i care primise la lo-cuitorii din Roma strämutati in Dacia acest nume, in ase-manarea stancei Tarpeia din Roma ".

4, Mai sus, p. 119, nota 48, P. 161, 104 si p. 203.Numele Pata trebuià sà rAmanA neschimbat ca g Tapa. Vezi mai

sus, p. 104. Tarchiiu este o prefacere dupà toate regulele din Tarpeia latinesc,Ungurii au sehimbat numele In Törpeny, iar Grmanii Transilvaniei In Treppen-Vezi Lenk Ignaz von Trauenfeld, Siebenbtirgens geographisches Lexicon, Wien,IV, p. 279.

ISTORIA DAOIRI SUB ROMANI 223

Dacà trecem muntii in Oltenia gAsim aice mai multenumiri, de originä veche, alipite de unele localitàti. Astfel Ca-racal ora § de läng6 Olt, care'§i trage numele dela acel atät decaracteristic prin sunetul lui, al impAratului Caracalla 42. Pentruderivarea acestui nume dela acel al impäratului roman, maivorbe§te §i altä imprejurare.

Längä Caracal se aflä" ruinele unei vechi cetäti, pe carepoporul o nume§te astäzi Antina, nurne ce aduce aminte deAntonina, MOT se vede cà." ambele nume ale impäratului An-tonius Caracalla au fost impärtite pe aceste dou'd creatiuniale sale. La Antina s'au gäsit urme de intärituri romane, douàxnorminte rornane, §i tot aice se intalniau cele douà ramuride §osele romane care veniau, unul dela Celeiu, celälalt delaIslaz, Inca invederat cä in acest loe a trebuit s6 fie o statieromanä 43. In sfär§it mai adAugim o a treia concordantä ca-

4' Din punctul de vedere fonetic, chiar dacil aplicam aceslui Mime propriu,regulele de schimbari de sunete dela cuvintele comune, ceea ce adese ori nu areloc, Irma derivarea lui Caraccil, dela Carcicalla este pe deplin regulata. Accentuls'a pastrat pe aceeas silaba. Vocala a, cea mai staruitoare, a ramas neatinsa,ca Ii In Pata g Tapa, si numai in ultima silaba s'a intunecat In à din pricina pierderei ultimei silabe latine.

43 Regula fonetica a schimbarei lui a inainte de n in â nu se aplica innumele proprii, de oarece toate numele pastrare dela Romani In care se intalnestepe a Innainte de n au pastrat sunetul an i nu l'au prefacut In dn, precums'au imtamplat lucrul in cuvintele comune. Asa avem i astazi numele de Anton,((Lela care tocmai deriva' Antonina i Antina), care a ramas neschimbat, de-§i se constata inviderat ca este de origina latina, intru cat erà un nume obici-nuit la colonistii romani din Dacia, (vezi de exemplu C. I. L., III, 1, No. 1474.Antonius, Victor miles leg. VI, victricis, aflata la Gradistea ; No. 1594, AntoniusNicanoris, &Rd la Recica langa Caracal ; No. 1004, L. Antonius Appolinarisveteranus leg. I adj., gasita la Alba Iulia). De asemenea cu Alexandra, in formalui poporana Lisandru, insd nici °data Lisdndru, ramas de asemine dela Romani(C. I. L., III, 1, N. 1137. Afrodisius Alexander, &RA in Alba Iulia ; No. 1190,Septimius Alexander, idem; No. 1294, Aurelius Alexander, gasitri la Zalatna).De asemenea s'a pastrat sunetul a-an in Traian sau Troian ramas dala trite-meietorul Daciei ; Andrian nume propriu dela Hadrianus ; Andrian PaharniculIn un Hrisov din 1748, Oct. 10, Uricarul VIII, p. 1; altele tot ca Andrian, 1584,Ibidem, X, p. 229; 1635, Ibidem XIV, p. 57; 1786, Ibidem, p. 120. Cu toateaceste numele lunei Decemvrie este Indrea dela Andreiu sfant ce cade in aceastaluna; numai putin acel de vulcan, pastrat ca nume propris la muntele, pasul

satul Vulcan g far% inteles in limbagiul comun. Mai caratceristic este 'Incaurmatorul nume propriu in care s'a pastrat sunetul a-an, aflame muntele Cres-tiartilor din Transilvania, de si in lirnbagiul coman, latinescul chrestianus a datcresticin i prin contragere creflin. Alce se poate constata Cu evidenta cà numeleproprii nu se supun in totul regulelor obicinuite ale schimbarei sunetelor in cu-vintele comune. Romdn dela Romanas. putea trece drept cuvant comun : de aceeapreface pe a In á, vezi mai sus p. 199, nota 48. Hasdeu Etgmologicum magnumRoatratiae, Bucuresti, 1888, II, s. v. deriva numele Antina tot dela un numevechiu, Insa nu dala imparatul Antoninus Caracalla ci dela vechea cetate dacaArchinna (Arcina) redata de Ptolomeu, etimologie ce se poate Wm). Intru cat,daca e adevarat ca Banatenil schimba pe t In ch, nu se constata nicaieri ii cainversul sá aibil loc.

224 1STORIA ROMANILOR

racterisiticA. Nu numai numele capitalei, dar §i acel al in-tregului judet este roman, anume Romanaii, care nu vine delaRomd-nati, cum credeà istoriografia noastrà mai veche, cidela vechiul nume al satului numit astäzi Recica i care sechernA la Romani Romula sau Rornuna, de unde Romonatiea in vechile documente sau Romanati astsázi ; prin adäogi-rea sufixului latin atis alipit pe lângh. nume 44. Mai adäogimtot In acest judet, cel mai bogat In pästrarea de vechi denu-miri, acea a oraplui Turnu(-Mägurele), care dste vechiul oraTurris, amintit de Procopius tocmai prin aceastä regiune 45.In Transilvania .intálnim nume de sate : SarmaquI,Sarmayagul, care derivä invederat din Sarmis.

Dacà insä urrnele numelor vechi de ora§e rämase in Daciasunt atAt de särace, aceasta se explicä când luäm in privire,ea' viata ork,eneaseä dispärtt din Dacia din cauza violenteinävälirei, pe când ea fu scApatà In provinciile romane ale Eu-ropei apusene. De aceea pe cand viata culturalä In Galia,Spania sáu Ithlia urmeazsä inainte a se desvoltà, chiar in tim-pul dominatiei barbare, in Dacia ea inceteaz6 de o datä curetragerea legiunilor, când atuncea se va fi retras ì restul ce-tätenilor bogati de prin ora§e, care mai inimo§i, nu vroise

pkäsaseä sälg§luintele lor, cAt timp marlicärise mkaro umbrà de sperantä In mântuirea tärei lor. Am v5zutultima inscrip Çie pusä de Romani in Dacia este din anul 260

dupà aceea inceteaz6 ori ce manifestare culturalà a poporu-lui daco-roman, ceeace nu insemneazA cà poporatia acesteitki s'ar fi strAmutat dincolo de Dunkea, ci numai atAta cäacei räma§i nu §tieau serie, sau chiar dacä ar fi §tiut, aveaualtä ceva de fkut, In mijlocul neorânduelilor unei stäri chao-tice, decAt de a ingriji de mormintele straune. Nu este decide loe lucru_ afarà din cale de a vedeà pe Atila indreptându-sela Romani pentru a'§i dobAndi mini§trii sau ajutoarele deguvern ale impärätiei sale, §i cä nu'l vedem luAndu'i din po-poratia romanä care se aflà in imperiul säu 46. Ar fi fost greuregelui Hunilor a'§i gäsi mini§trii de care aved nevoie, la IA-ranii din Dacia, din care am vAzut mai sus, cu prilejul stu-diului tablelor _cerate, c4 dearAndul nu §tieau carte 47.

Dac4 insä, odatä cu ora§ele, au dispärut aproape toatàterminologia geograficA daco-romanä a locuintelor omene§ti,dug, In naturà, la câmp i la munte, au rämas indestuleurme ale vietei Daco-Romanilor prin aceste pärti, ni§te "urme

" La Recica s'a gAsit o inscriptie din timpul lui Filip Arabul din carese vede °A loaclitatea se numea Romula, An. acad. rom., II, tom. VIII, p. 16.

45 Procopius, De bello gothic°, III, 14." Hunfalvy, Die Rumtinen und ihre Ansprilche, Pest. 1885, p. 20." Mai sus, p. 186.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI 225

care nu se pot explicA, dacä vom admite disparitia din Daciaa poporatiei acesteia i vom inlocui-o cu elemente sträine.

Munti j riuri. Nume de munti ne a fost pgstrate pu-tine in scriitorii timpurilor vechi, càci antichitatea nu iubiàmuntii i Ii inconjurà pe cAt Ii stäteà in putintä. Helvetia,.tara frumusetelor naturei pentru noi modernii, era prività cugroazà de cätre Romani. Acele denumiri insä ce ne au rämasamintite prin cärtile vechi, se regäsesc toate in gura poporuluiromän de astäzi. Astfel numele generic al Carpatilor, amintitde Ptolemeu 48, de§i nu s'a pästrat la Români pentru a insemnàintregul lant ce sträbate tärile lor, a rämas alipit de mai multepiscuri, precum muntele Carpatin in judetul Muscel i altulcu asemenea nume in acel al Gorjului 48. Aceastä aplicare a nu-melui generic al lantului, cum se allá la cei vechi, la ni§tepiscuri singuratice, de cätre poporul romän, dovede§te o con-tinuitate invederan a locuintei sale in sinul lor ; cki este pesteputinn, de a explicA altfel pästrarea acestui núme in gura po-porului romän, i ineä cu vechiul sufix românesc in, dacà nuadmitem cà originea lui sä cadd in acel timp, când numelede Carpati träià in gura popoarelor din Dacia. Aceia§i impre-jurare ne-o dovede§te pästrarea unui alt nume pe care ceivechi II clädeau Carpatilor, anume acel de Caucazus mons,nume ce se regäse§te in Caucaland al lui Ammianus Marcel-linus in care se refugiarä Gotii loviti in eampia munteanä, pre-cum §.1 in Ptolemeu, in tribul dac al Caucoensilor, nu mai putinIn numele muntelui Cogaeonum, in a cärei pe§terà se reträseseZamolxis. Aceste numiri räsunä. §i. astäzi in acel de Cocan, muntedin judetul Muscel, a§ezat pe lângä Olt, pe acolo tocmai peunde un legionar din legiunea I Minervia, trecand pe timpulexpeditiei lui Traian, consaced mai tärziu o inscriptie ma-troanelor Aufane, un fel de zine casnice, in amintirea acesteia sale treceri pe la fluviul Aiuta, lângä muntele Caucazus" 58.

Mai amintim i muntele Crestianilor nume deosebit informa lui de aceea a cuvântului limbagiului comun cre5tin,§i care derivá de a dreptul i aproape färä schimbare din cu-vântul latin chrestianus care insemnà pe cre§tin incät numelelatinesc de mons chrestianorum s'a prefkut in române§te inmuntele Crestianilor. Tot a§a i numele de Vulcan, dat antpasului pe unde intrà Jiu! din Transilvania in Muntenia Ca

unui munte din apropiere pe care se väd urmele unui cra-ter ; nu xnai putin poartä acest nume §i. un sat din Transil-

" Ptolemeus, III, 8 : Kapnialç ópoç." Frun2escu s. V." Akner, Anhang, No. 17: Matronis Aufanibus Caius Iulius Mansuetus

miles legionis I Minerviae piae fidelis votum solvit libens merito fu e .. adAlutum flumen secus monten Caucaz". Vezi mai sus, p. 67 si 138. Caucalanden-sem locum" In Amm. Marcell, XXXI, 4.

A. D. Xenopol. Istorla Romanilor Vol. T. 15

226 ISTORIA ROMINILOR

vania, la gura pasului catre acea tara. Numele este invederatramas dela Romani care insemnara cu el un munte cu apa-renta vulcanica, pe cand azi el a lamas ca nume propriu,fara inteles, in gura poporului roman. Tot astfel este §i cudealul Marmura din Transilvania, care a pastrat pana astazinumele lui, dela piatra ce se exträgea din el.

Daca insä numele de munti ramase dela cei vechi in ter-minologia geografica a Prilor Române sunt in num'är restrans,din potriva acele ce se refera la riuri sunt indestul de nume-roase. In deob§te toate numele durilor mai mari sunt ram4itidin nomeclatura Veche a tarilor romane§ti, anume nu atat dinacea romana, cat mai ales din acea imprumutata de insu§iRomanii dela predecesorii lor pe acest pama.nt Scitii, Getii

Dacii. Aceasta continuitate a denumirilor dovedqte de °data'doua lucruri : staruinta Dacilor sub stapanirea romana i aceaneintrerupta a Românilor in Dacia, dela colonizarea lui Traianpana in zilele noastre.

Fiind insa ca in lungul rastimp, cat a trecut dela Ro-xnani pang astazi, s'a intâmplat in numirile rámase transfor-mad fonetice, de aceea pentru identificarea numelor modernecu acele vechi, nu ne mai putem margini numai la reproduce-rea numirilor identice, precum am facut'o spre a constata pas-trarea numirilor dace in gura Romanilor, ci va trebul sa in-tram in o cercetare a acestor denurniri, spre a dovedi cà numelede astazi sunt inteadevar, in gura poporului roman, ramasitistravechi.

Cel dintai nume de riu ce se constatai a fi ramas de lacei vechi este acel al Dundrei, in forma pe care o are la Ro-mani cu sunetul r, care este cu neputintá de dedus din nu-rn.ele latin sau elin al fluviului : Danubius, Acoo6(3coq, care nucontine nici aceasta litera, nici vre-o alta din care ea sa fiputut sa derive. Numele romanesc Dunei-re i§i gase§te etimo-logia in douà cuvinte albaneze, dane sau dene, care inseamnaa purtet i re=nour, incat Dunare ar fi vrut sà zica in lirnbatracica, din care ginta se trag i Albanezii de astazi, purtedorde nouri. Tocmai astfel insa este raportata insemnarea, pecare numele acestui fluviu 1'1 avea la Traci, de catre Samo-nicus, scriitor roman posterior cu un veac lui Traian, carespune cà in limba nationala a Tracilor Danubiu ar insemnetpurtedor de nouri 51. Aceasta insemnare a numelui Dunärei sevede §i de pe transcriptia intelesului sau in forma latina a

51 I. Lydus, 113e magistr. rom., III, 32 : Aavot ,Stov Si vb vetpAotpcípovixei:vot itako5ot. IcaTpéco;». Aceasta fericita derivare a numelui Dunarei a fostfacutà de Hasdeu, 1st. crit., p. 293.

52 Mai sus, p. 30.53 Mai sus, p. 49." Mai sus, p. 102." Mai sus, p. 113." Mai sus, p. 114.

ISTORIA DAOIEI SUB ROMANI 227

numelui Danubius, care contine cel putin cuvântul nour=nubes. Numele grecesc idozvoqcoç este o reproducere a celuilatin, ne având in grece§te nici un inteles, pe cand numele flu-viului la Elini erà 'knew. Cuvantul Duncire nu poate fi insäde origine albanezä, de oare ce Albanezii n'au locuit nici °data'pe malurile ei. El trebue deci sä fie de origine daca, adeatracicä, trägändu-se din limba unui popor de aceia§i rasä cuAlbanezii de astäzi. Dacà deci numele de Danubius sau Istrunu ar puted probà nimic in privirea stäruintei Romanilor InDacia traianä, de oare ce cursul fluviului ce'l poartä esteatat de lung, Mat feluritele popoare ce locuesc pe malurilesale ar fi putut transmitä posteritätei, nu este tot astfel cunumele säu dacio de Dunäre, care a putut fi pä'strat numaide stränepotii acelui popor ce i'l (Muse pentru prima oarä.Inteadevär dacä Românii ar fi plecat din Dacia sub Aurelian

s'ar fi dus tocmai peste Balcani, nu l'ar fi uitat ei in timpulde aproape 1000 de ani, en au stat indepärtati de lluvia, §il'ar fi putut ei readuce in Dacia §i da din non apei, dupä unrästimp atAt de indelungat?

Dintre afluentii Dunärei mai amintim intAi Prutul-Siretiul a cäror identificare cu numirile vechi s'a fäcut maisus, apoi Murequl numit In vechime Mcíptc, Marisia §i Mariscus,cu care nume incä pe vremea Scitilor se insemnä. §i Oltul, hachiar §i partea superioarà a cursului Tisei, Tot vechiu este §inumele afluentului acestui din urmä, riu§orul Mara, §i dincornbinarea celor douä. nume Mara §i Mure§ se explicä numelede Maramure§ 52.

Cerna, numele riului de pe granitele Banatului §i a Tran-silvaniei, provenit din slavizarea numelui vechiu al Tierneinumità §i Zerna, Tsierna §i Dierna 53.

Beirsava, numele unui afluent al Timi§ului, pe care in-vremile vechi erà a§ezat ora§ul dac Bersovia sau Bersobis caredispárând, a läsat numele säu alipit de riul langd care se ri-dicà 54.

Motrul, afluent al Jiului pe partea lui dreaptä, curgandla putinä indepä'rtare de Turnu-Severinului, care §i-a pästratnumele dela vechiul riu dac Mutria, lângä care se aflà statiaAd Mutriam sau Amutria 55.

Lotrul, afluent pe dreapta Oltului, *Man dupä intrarealuijIn Muntenia, nume pästrat dela cel vechiu, dac, Luterasau Rutela, läng6 care se allá statia Ad-Rutelam sau Arutela56.

228 18T0RIA ROM.À.NILOR

Mara de aceste nume vechi cercetate in paginile piece-dente mai putem constatà pastrarea numelor vechi la urma-toarele riuri

Timiqul, dela Tibicus cu accentul pe silaba ultimä, ceeacese intampla in de comun, cand cuvantul originar a fost scur-tat ; caci accentul nu se stramutà, ci se pästreazä pe silabaaccentuatä veche care devine ultima, prin lepadarea celor cevin dupa dansa. Este de observat ca limba maghiara, care ri-dica in tot deauna accentul mai sus, l'a strämutat din Timiqpe silaba intai Time, care singura imprejurare ar fi o dovadaindestulatoare ea' acest nume a fost pastrat dela Daco-Romaniprin mijlocirea poporului roman §i nu prin aceea a poporululmaghiar. Este §i stranie pretentia cá Ungurii sal fi luat eidin gura Daco-Romanilor §i apoi sal fi transmis Rornânilor,cand este cunoscut cá Ungurii vin in Dacia tocmai prin vea-cul al X-le, §i cine a putut oare sá pastreze acest cuvânt timpde 7 veacuri, dela retragerea lui Aurelian 'Ana la venirea Un-gurilor, pentru a'l transmite lor, dac'ä poporul de ba§tina alTransilvaniei, urma§ii directi ai vechilor Daco-Romani, ar fiparasit tara la 270 57?

Tisa dela 'risa, Tisianus. Numele insa al acestui riu seconfunda une ori la cei vechi cu Tibisia, Tibiscum 58

Criqul dela Grisia sau Grissia 55, afluentul intermediaral Tisei intre Same§ §i Mure§.

Samewl dela Samus, numele riului pastrat de o inscriptie,raportatä mai sus, in care unul Valerius, Valentinus soldatdin legiunea XIII-a gemina, edil din colonia Napoca, spune

57 In privirea fonetica observäin ca neprefacerea lui t In f Inainte de i,este normala, de oarece i nu este accentual*, precum spre exemplu si In patr-ticea din pariicella. Comp. Onciul, Critica teoriei lai Raster In Conv. lit. XIX, p.184). Cat despre schimbarea lui b In m (Tibiscus-Timis), aceste sunete labialepar a se fi confundat In limba tracica, de oarece Intalnim astazi la Albanezi cu-vantul macat, mucat derivat din peccalum latin.

Iordanes, V. Tisianus, XXXIV, Tisia ; Amm. Marcel., XVII, 13, Parthis-cusus ; Geogr. Ravennatis, Tibisia ; Gruter, Inscriptiones, No. 448, 4; Tibissus.Se pretinde Inca a se Intampina o greutate fonetica, anume i fiind accentuat,se sustine ca t Inainte de el trebuia, In cazul cand i ar fi fost lung. sa se prefacaIn f; iar In cazul and ar fi fost scurt t ar fi ramas neschimbat, Insa i s'ar fi pre-facut In e sau s'ar fi diftongat In ea. In cazul deci cand i ar fi, lung, Tisia ar fi tre-buit sa dea In romaneste Tisa, iar cand ar fi scurt Tesa sau Teasel. Aceastä regulafonetica este Inca neexacta : Cuvintele latine in ti pastrate In romaneste nu auurmat un singur mod In prefacerea lor din limba muma In a noastra. Astf el tibicu i scurt, au dat contra regulei, dupa. care nu ar fi trebuit sa se sibileze, fie,pe cand timeo tot cu i scurt dat tem si tilia, teiu. Tingo cu i lung, caer ar fitrebuit dupa acea regula sä dea ling, a produs mai multe compuse toate cu t,ating, inting ; lar litio cu i scurt nu a dat niel pe e niel pe i, ci a schimbat pei In ä: tdciune. Când constatam o asemenea neregula In prefacerea unui sunet,nu ne este permis a suspne neschimbarea lui t In Tisia-Tisa, de si este urmatde I lung si accentuat, dupa analogia lui ating. inting ?

Iordanes, XXII, Fonetic In totul regular.

ISTORIA MOM SUB ROMANI 229

c5. a inscris la recensiment regiunea Samului impreunA cu aceeade peste val 60 Acest Samus dat de inscriptie unei regiuninumit6 astfel dela riul ce o strAbneà, 11 credem noi prototi-pul dac, din care s'au derivat numele Same§ulut de asnzi,numit une ori §i Someq. Analogia formatiunei lui Mure§ dinMaris explic6 pe acea a lui Some§ din Samus, analogia fiindIn limbA unul din mijloacele cele mai obi§nuite de formatiea cuvintelor.

Oltul numit Alutus sau Aluta in Ptolemeu §i alte izvoarevechi, s'a prencut in gura Românilor in Olt prin prefacerealui a in o, ca in ollar din altar, lotru din latro, porumb din pa-lumbus, Troian din Traianus. CAt despre -elisiunea lui u dintreI §i. t observ6m cä ea se innmplase inc6 pe timpul Romani-lor, de oare ce o inscriptie nume§te acest riu cu diminutivulcontras Altinus 61.

Buzeul care se regAse§te in viata SI. Siva martirul subforma Moursatog. Autorul acestei vieti, putin posterior rnorteimartirului, spune anume cA Sf. Saya, indnznind sá ninânàIn Dacia de peste Dunärea, dup'ä cumplita persecutie n'cutàde principele got Atanaric contra adeptilor lui Ulfilas §i a Cre-§tinismului, innmplat6 in anul 355, este ucis §i el din ordinulprincipelui, §i anume prin innecare in riul Museus. Forma a-cestui nurne este invederat foarte apropian de acea a numeluide asnzi a riului Buzeu. Redarea sunetului initial in grece§teprin m in loe de b se explic'd prin imprejurarea, ea' limba gre-ceascA nu posed6 sunetul b alfabetul s'Au, §i cá este ne-voin inlocuiaseä sau prin m sau prin p; dupd' ortografiamai nou'd, chiar prin mp 62.

Ampoiul sau Ompolul, numele unui riu§or din Transil-vania, afluent al Mure§ului, care'§i trage nurnele de la vechiulora § dac Ampeium. sau Ampelum. In caz cAnd numele corectal riu§orului ar fi Ompoiul, am avea aceea§i prefacere a lui aIn o constan la nurnele Oltului. Numele unguresc Ornpoly se

1,, C. I. L., III, 1, No. 827, reprodus textul mai sus, p. 157.61 Akner, Anliang, No. 28: ab Altino usque ad flumen Danuvium".

Cu toate aceste NAdejde, Contimpuranul IV, p. 253, sustine cA prefacerea gru-pului al In al s'a Intamplat In alte limbi romantice, la nol tusk nu". Se vedede departe ck aceastà lege a fost scoask numai din cuvantul Olt, de oarece preface-rea lui a In o se constatà Intr'un chip Invederat ; nu se constata fnsa prelacereagrupului al In ol I I (acea a lui al In or nu se poate Ina tAgildul : patumubus,porumb).

51 Eova¡aptaTiig NocoNwoo 'Aftopetroo, (Colectie de vigile sfintilor).BovcrramvorcoXee 1845, IX, p. 55 : at& TOO'CO EpepOY ainby et; Tby icovq.byM000caoy, rIC104,11/ Ionbyb. O dovadri despre reprocucereasunetului b In limba greack prin m sau sk aflil bunk oark In Leo Gramma-ticus, Bonn. p, 208, serie pe Sennacherib Esvaxeptlip.; de asemene Chalkocon-dila, Bonn, 338, scrie numele Basarab MccaapEctucce.

230 3STORIA ROMANILOR

vede ca este format din acel românesc, dupa analogia luipolia din cimpoiu. Litera I nu se allá in prototipul dac 63.

S'ar mai puteà adaogi la aceasta' enumerare nuinele Ar-ge§ului, care dupa toate probalitatile deriva din acel scitic deOrdessos i acelt al Jiului, care pare a se regasii in prima silabaa rinlui Gi pomenit de unele izvoare vechi 64

Amintirea lui Traian In toponimia Daeiei. Pentru asfar§1 cu nomenclatura pastrata 'Ana' astazi in gura Romani-lor din epoca daco-romana, amintim Inca numiri ca Masalui Troian, dat unei mari taeturi in forma unei mese uria§ece se aflä in muntele Turnul sau Turni§orul din judetul Ar-ge§ului ; Pratul lui Troian dat de Romani unei carnpii numitaIn limba ungureasca Keresies; urmele de §osele pastrate prin1VIuntenia §i Transilvania care se numesc i astazi la poporulroman calea Troianului i acele ale valurilor ridicate, fie deTraian fie de altii, dar pe care el le atribue toate cucerito-rului, Daciei, nurnindu-le : §anful, heindichiul Troianului, sausimplu Troianul.

S'a sustinut de unii protivnici ai staruintei RomânilorIn Dacia traiana cá aceste nume in care figureaza ca terrnengeografic numele cuceritorului Daciei ar fi o iscodire literaranoua. Dar Pratul lui Traian se gase§te in o carte germana ti-Orin. la -Nurenberg in 1600 pe cand eruditia romana nu va-zuse Inca lumina zilei, cum i in cronicarii români. Apoi maimulti scriitori sträini constata existenta lui Traian ca nurnegeografic in gura täranilor. Aceste numiri au deci fara' indo-iala un 'caracter vechiu ; sunt o mo§tenire ramasa in arnin-tirea poporului roman din vremile cucerirei Daciei65.

Se mai intimpina insa, ceeace este adevarat, ca numeleimparatului roman nu a fost pastrat de Romani in forma luiromana: Traian cu a, ci in una ce o are la Slavi : Trojancu o, deducandu-se din aceasta schirnbare fonetica cá poporul

" C. I. L., III, 1, No. 1293, ordo Amp. ; 1308, ordo Ampelensium.Comp., Hasdeu. Etymologicum magnum Romaniae, Bucure5ti, 1887, I, p. 1106,

64 Mai sus, p. . Asupra lui Gil vezi Iordanes, XXII si Geogr. Raven.IV, 14, Onclu, In Cono, lit., I. c., ar admite derivarea lui Argq din Ordessos.Hasdeu, Etymologicum magnum, II, s. v. nu prime§te aceastA derivare.

45 Das alte und neue Deutsche Dacien (mai sus, p. 148 nota 31), p. 250:Kerestes-Mezö=Prat. de la Traian, Iorga. Studii ;i doc., V. p. 399: .Dela Troianpinii la Nistru". Alexandru Amiras In Lelopisefe, III, p. 129: H'Andichiul luiTrolan". I. Iung, die romanischen Landeschatten des röm. Reiches, p. 379, nota2. Duruy Histoire des Romains IV, p. 256, nota 2: On voit encore sur la rivedroite de l'Aluta, du Danube, aux montagnes, les restes d'une vole romaineque les Valaques appellent Calea Traianului". C. de la Berge, Essai sur le ragnede Traian, p. 49: L'existence d'une vole romaine traversant la petite Valachie

nord au sud, aboutissant a Gièli (celein) et encore appelée dans le pays CateoTraianului". Vezi §i mai sus, nota 43.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI 231

roman ar fi luat aceastg denumire dela Slavi 66. Slavii auputut prin convietuirea lor cu Rornânii sá imprumute ei numelelui Traian dela Romani, colorând apoi i in gura lor acestnume dupg' fonetismul lor propriu. Dar cum putem macarne inchipuim cá numele intemeietorului poporului roman sa'se fi transmis, sgrind peste Dacia, dela Romani la Slaviapoi dela ace§tia sa se fi intors la coboritorii Daco-Romani-lor. Dar numele lui Traian sau Troian nu este alipit doar numaide terminii geografici. In colinda de anul nou aici o in-riurire slava prin schi.../xnbarea lui a in o, din Kalendae incolinda) el reUpare : S'a sculat mai an, Bgdica Troian". Apoilegenda poporang cu prefacerea Dochiei (Daciei) fata lui Do-che! (Decebal) in stanca de pe muntele Ceahläul ce'i poartanumele, voind sg scape de urmarirea lui Traian, dovede§teiarg0..o origine romaneasca a numelui alipit de un munte dintg'rile romane 67.

Toponimia §i chestia saruintei. Cum sii se expliceacuma pgstrarea unor nume de munti 0 de riuri mari i mici,precum i alte nume de elernente geografice puse in legaturacu intemeietorul Daciei in gura poporului roman, in o formacare le apropie a§à de tare de aceea ce o aveau pe timpulDaco-Romanilor ? Este cunoscut ca un popor nou dà in tot-deauna a§ezgrilor sale nume luate din limba sa proprie, i catot astfel boteazg el 0 elementele geografice in sinul al-0rael colinda sau se a§azg. Un lucru este lug mai presus de orice indoialg : majoritatea numelor de riuri mai insemnate din

locuite de Romani sunt a§a fel, 'Meat reamintesc numaicleat numele vechi dace. Cum s'au putut ele oare transmitedin gura Daco-Rornanilor in aceea a popoarelor care locuescastgzi in foasta Dacie, 0 mai ales In acea a Românilor, carele pgstreaza cu mai mare credintg. 0 in forme mai apropiatede prototipurile prirnordiale? Ele au trebuit sa fie transmisedin gurg in gurg, din neam in nearn, pentru a ajunge aproapeneschimbate pang in zilele noastre. Care alt popor a putut in-deplini aceastä transmitere cleat acela ce a venit in legaturgcu ambile vremi, acele trecute i acele prezente. Dacg popo-ratia daco-rornang' ar fi fugit din Dacia la venirea barbarilor,

" O. Densusianu, Hist. de la langue roumaine, p. 268-269. Nu putemprimi pArerea lui Tocilescu ct Traian ar insemnh pe slavoneste nurnai loc tare,fArà a aminti pe ImpAratul roman. Dacia tnaite de Romani, p. 179 Comp. M. C.

.1.11.0 In Revista p. istorie a lui Tocilescu, II, p. 179.17 Vezi desbaterea mai pe larg a IntrebArei In Hasdeu, Romdnii Beindieni

In An. acad. rom., II, Tom. XVIII, 1896. Asupra legendei, ca argument pentrustAruinta Romtmilor, vezi Gr. C. Butureanu. Incd o dovadd de stdruinfa Roindnilor/n Arhiva din Iasi, II, 1890, p. 470 si urm.

232 ISTORIA ROMINitoR

atunci cine a rämas aice pentru a spune noilor veniti vechilenumiri? i apoi a se observe cA dela nAvAlirea Gotilor sestrecoarä prin Dacia unele dupä altele mai multe popoarenomade care nu se asaiä aice, ci colindà cAtva timp prin Da-cia si apoi o pArAsesc, pentru a nu se mai intoarce. Astfelpentru a nu cità decAt pe cele de cäpetenie enumAr'äm : Gotii,Hunii, Gepizii i Avarii. In sinul unei asemene vesnice schirn-bäri, cum vrohn noi ca nomenclatura sA fi pAstrat, chiar inlimite mai restrAnse un caracter statornic, cAnd elernenteleetnice se schimbau necontenit? Pentru a explica aceastA stà-ruint6 a denumirilor, nu trebue admis oare un element sta-tornic al poporatiei, care rAmAneà ca pietrile In fundul unuiriu cu valurile necontenit schimbAtoare? i s'A nu se creazAcA ar fi de ajuns a se presupune cà rAmAseserA in Dacia cAtivacopii rAtAciti de ai vechilor locuitori, care ar fi invätat noiloroaspeti denumirile strAvechi. Pentru ca nomenclatura vechesà se pAstreze la elemente asà de deosebite i asà de indepär-tate unele de altele, trebue numai cleat ca i pAtura etnicAce o mArrtinù sà fi fost numeroasA i sA fi avut AO de mareintindere, incAt s'A fi fAcut de prisos inchipuirea unor nouànume pentru insemnarea formelor pämAntului si a apelor Da-.ciei.

Se intimpinA la toate aceste argumente ponderoase numaiirnprejurarea, cà unele denumiri ar fi greu de explicat in formalor actualá in gura poporului romAn, dupA felul prefacerilorcuvintelor vechi ale acestei limbi, Inca s'ar pAred eft' uneledin aceste numiri s'ar and astAzi in gura poporului roman,transmise de alte limbi dec At de graiul romAnesc. Am vAzutcA la o cercetare mai amänurrtitä, cele niai multe din intimpi-närile aduse nu pot stA mult timp in picioare. Totusi da.c6chiar unele forme ar infAtisà oarecare greugti, nu trebue oareluat In consideratie, cà poporul roman a trAit aläturea cuneamuri stfAine timp de aproape o mie de ani pe pArriântulDaciei, i &A, in acest lung rästimp, el a fost mai in totdeaunasupus lor politiceste ? De mirat ar fi oare, dacA s'ar fi furisatn prefacerea vorbelor romAnesti, cAteva tonuri i inflexiuni,care sá nu se. mai poatá explicA, numai cAt din linea si re-gulele aceste limbi? 68 Avem chiar un exempb elasic despremodul cum inriurirea vocalismului strAin a putut modificAforma unui cuvAnt daco-roman. Este nurtnele Cerna. Acestriu care ar trebui sA poarte numele de Zerna sau Zeirna, dupáforma prototipului s'Au dác, i analogia cum numele planteidace prodiorna s'a prefAcut In acel de zArnä, (and nastere

°, Comp. Pic. Zur rumänisch-ungarischen Streitfrage, Leipzig, 1886,p. 20, nota 1.

ISTORIA DAC 1E' SUB ROMANI 233

verbului a se zeurzi), se nume§te astazi Cerna, alipindu-se for-ma daca de cea a§à de apropiata slavona 69

Sá nu se caute deci pete in soáre I Nomenclatura oro-grafiei i a idrografiei Daciei a ramas §i. astazi aceea ce era cuaproape de 2000 de ani in urma, pe timpul vechilor Daci. Atrebuit deci sa fie un popor awzat statornic pe aceste locuri,care sa transmita asemene denumiri paná in zilele noastre.Acest popor nu poate fi altul cleat Românii care formati din-vechii Daci §i. din Romanii ce li s'au suprapus, .au aruncat.astfel puntea de trecere intre epoca veche i acea modern:ä.

Nu putem, fará a arnica mai innainte faptele istorice decum ele s'au petrecut, expune i celelalte argumente careyin in sprijinul staruirei Daco-Romanilor in patria lor. Vomvedea insa din irul de mai tarziu al intamplarilor, prin carea trecut viata Românilor, cá intreaga lor istorie stabile§te pedeplin adevarul, cà ei nu O.-au parasit nici ()data cu gramadatara lor dela nordul Dunarei, pentru a cautà aiure scapare§i. adapostire, i ca tema pärasirei Daciei a fost iscodita numaicat de protivnicii neamului roma.nesc, pentru a intemeià ni§tepretentii politice 70 De o cam data atata sá ne fie de ajuns, dea fi radäcina chiar a acestei teorii care Ii gaga sprijinul ei celmai puternic in spusele istoricilor romani, a cäror valoare amanalizat'o, i in pretinsa lipsá de nume geografice in Dacia,care sa'§i traga originea lor din epoca daco-romana.

Putem deci privi poporul roman, ca ramas in Dacia §i.dupa ce Statul roman o párasete i urmari mai departe isto-ria lui in aceea§i tara unde 1.§i are inceputul.

Rezultatul stapânirei Romanilor asupra Daciei fu din.cele mai insemnatoare. De i aceasta stapanire tina aicea maiputin timp cleat in alte provincii ale imparatiei, efectele ei.se simtira mai adanc decat pretutindene aiure, din priciná

precum am vazut, nicairea elementul roman nu se napu-.stise cu a§a de covai*toare putere asupra unui col de pa-.mant, pentru nici o alta regiune ne luandu-se masuri de colo-nizare a.5à de intinse, ca pentru agonisita lui Tratan.

De aceea i acei 164 de ani de stapanire romana furáindestulatori pentru a intunecà cu totul in gura poporatieiba§tina§e, idiomul indigen, astfel cá astazi sa se regäsiascanumai slabe urme din el in graiul poporului roman. Numaicat in radacina fiziologic'ä a neamului românesc se reafla vechiulprototip dac, pastrat cu o cUratenie tot atat de mare ca §i.

,9 Vezi mai sus, p. 49-507" 0 tratare deplinl a acestei Insdmnate Intrebari am Incercat'o in scrierea

anea Teoria tut Rösler, Iasi 1884, publicatà si In o editie francez1 sub titlul LesRoumains au Moyen-áge, une inigme historique, Paris 1885, (Leroux).

234 ISTOR1A ROMANILOR

limpezala mintei romane, incat astazi poporul roman apareca un trunchiu dac pe care s'a altoit o puternica i frumoasacoroana de increngaturi, frunza i floare romana. Acei 164de ani furá indestulatori i spre a sfarama pe toate celelalteelemente straine, aduse prin colonizare chiar pe pamantul Da-ciei, intinzand pe taote aceste elemente deosebite, indigene 0imigrate, puternicul strat al intelectualitatei romane care, cao apa adancd acoperì tutul, fara a Ma macar &A se mai pre-vada prin- stravezala ei elementele innecate.

Astfel se injgheba In Dacia o nouà faptura, de fire ro-maná prin minte, i dacet prin nemaipomenita ei energie, carepastra trasäturile ei caracteristice, cu toata napustirea unorroiuri nesfar0te de neamuri straine care, cu furia particulaelsalbataciei i barbariei neimblanzite, se rostogolira in imensuIrestimp de 1000 de ani peste natura sa de granit, fat% a pu-tea sä o distruga, fárà ai ataca mima i maruntaiele, i cel multnumai Incrustand pa0i lor pe puternica'i scoarta.

De aceea vom vedea ie0nd din noianul navalirei In caretotul parea cá se va cufunda Impreuna cu marele intreg decare Dacia se tinuse, o nationalitate daco-latina care, cainsulá impinsa de puterile telurice la suprafa-ta apei, aratAintai pe clansa un colt al uscatului, apoi un altul, 'Ana ce insfar0t, coperita de verdeata i devenita laca de viata pa-manteasca, ea tinse tot mai cu putere sa ocupe in lumece i se cuvenia.

Impreuna insa Cu elementul intelectual roman, se pastr6In sinul poporului roman o alta insusire legata de el : tendinta,&are culturä i civilizatie, care deosebise pe Romani de lumeapeste care ei se intinsesera. Aceasta tendinta fit totdeaunavie 0 rostita In mima poporului roman ; dar nici un popor Inlume nu astepta atata timp prilejul de a o manifesta. De a-ceea i nici unul nu se repezi asupra culturei i cu o a§à foame,cu o a§A insetare, ca poporul roman ; nu o sorbi 0 o asimiraCu o a§à de neasemanata putere ; nici un popor nu arata o.a§a destoinicie de a se urea de °data' de pe treptele de jos.ale unei primitive barbarii, pe acele ce conduc catre deplina

In cucerirea lui Traian sta.' zamislirea nationalitateinoastre ; tot In ea sta i principiul progresului irnplAntatnedespartit de a noastra faptura. Cand mai tarziu vom in-talni In poporul roman acea puternica nazuinta care cultura

civilizatie, sa nu uitam nici odata cà originea i Incepaturaacestei tendinti sta In perioada vietei romane. E drept insaca aceasta viata care tocmai pe cand se implanta In Dacia,ajunsese pe povarnisul decaderei, nu ar fi putut da o odrasráatat de roditoare, dac6 nu s'ar fi altoit pe vita cea plina devAnja a rasei tracice din poalele Carpatilor.

VITORIA DACILOR SUB ROMANI 235

Aceste douá imprejur6ri s6 fie pururea prezente minteinoastre, daca voim sà" intelegem lupta cea incordag, dusä intimp de veacuri pentru pAstrarea nationalitaltei noastre, pre-cum §i strAlucita inflorire a mintei române§ti in vremurile din,urrifä :

CAci Roma ni'i patrona, iar Dacia ni'i muma"

cum spune o mare poetA.Astfel se leaed inceputul istoriei poporului nostru cm

zilele in care &Aim.

TABLA DE MATERIIpagina

Prefata la editia III-a 1

PrecuvAntare la editia I 9La editia a II-a 13Introducere 15CARTEA I. ISTORIA VECHE 21

Caput I. Timpurile ante-romane 23I. Scitii si Agatirgii 231. Topografia Sciiei. Popoarele Scitiei 23

Riurile Scitiei 272. Poporatia bástinasd a Scitiei. Scitii nomazi 31

Scitii asezati 33Rasa Scitilor 37

II. Getii gi Dacii 411. Asezárile Getilor si ale Dacilor.Geto-Dacii la sudul Dunárei 41

Dacii 442. Nationalitatea Getilor si a Dacilor.Rasa Getilor si a Dacilor 47,48

Geto-Dacii sunt Traci 52III. Organizarea Gefilor gi a Dacilor 551. Viata Materiall. Agricultori si pástori 55

Imbrficárnintea. Comertill 60,612. Religia i moravurile. Religia lui Zamolxis 64

Moravuri 75

3. Organizarea Statului. Predomnirea Dacilor. 77Pregátirea militará a Dacilor 79

IV. Luptele Dacilor cu Romanii 861. Innainte de Traian. Dacii in desbinare 86

Dacii uniti 912. Intala expeditie a lui Traian. Intaiul an al luptei 94

Al doilea an al luptel 1043. A doua expeditie a lui Traian. Podul de peste Dunáre 107

Calea lui Traian in a doua expeditie 112Sfársitul rázboiului 117

Caput II. Dacia sub Romani 121I. Colonizarea Daciei 121

238 ISTORIA ROMINLLOR

p agina

Elementele str6ine. Serbärile din Roma 121Elemental elin 126Elementele ilirice 130Alte elemente 134

1 2. Poporatia bAstinask. Argumentele generale pentru stAruinta Dacilorsub Romani 134

20 Toponimia 137Inscripiile 140Armata 144

Elementul roman. Intinderea elementului roman 148Actiunea desnationalizdtoare a armatei 150Intinderea provinciei romane 154

H. Organizarea Daciei Romane 158Organizarea generala. Dacia Apulensis, Porolisensis i Malvensis 158

DregAtorii 160DArile 162

Orgapizarea municipalà. Pagii i coloniile 164Municipiile 165Organizarea municipiilor i coloniilor 171

Colegiile. Organizarea colegiilor 174Actiunea desnationalizAtoare a colegiilor 178

III. Viata Daco-Romanilor 182Indeletnicirile economice. Minele de aur 182

Alte mine 188Meserii 189

Constructiile. Sosele j valuri 193Zidiri 195

Viata morald i intelectualA. Urme de poezie 201Alte indeletniciri culturale 204

IV. Istoria Daciei sub Romani 206De la Traian la Aurelian. Barbarii vechi 206

GOtil 211Retragerea stApAnirei romane 214

Pfiräsirea Daciei. Flavius Vopsiscus. 216Ce credeau Romanii despre pArAsirea Daciei 220

Toponimia. Numele de localitAtiMunti gi rAuri 225Amintirea lui Traian In toponimia Daciei 230Toponimia gi chestia stAruintei 231