IPSSM 1 APROBAT,

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI

SĂNĂTATE IN MUNCĂ

Instrucţiunile proprii de securitate si sanatate in munca sunt reglementări cu aplicabilitate restrânsă numai la emitentul acestora, a căror elaborare este obligatorie pentru toţi agenţii economici. Respectarea prevederilor instrucţiunilor nu absolvă conducătorii locurilor de muncă de obligaţia de a adopta orice altă măsură de protecţie a muncii impusă de condiţiile concrete survenite în desfăşurarea activitaţii. Instrucţiunile proprii de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementari privind realizarea securităţii şi sănătăţii în muncă, sistem format din : - Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 a securitatii si sanatatii in

munca - cuprind principalele măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, general valabile pentru orice activitate ;

- Hotaririle de Guvern - ce stabilesc cerintele minime de securitate si sanatate in munca si prin care s-au transpus prevederile unor Directive Europene; prevederile lor trebuie să se aplice cumulativ;

- Instrucţiunile prevazute in cartile tehnice ale masinilor si instalatiilor (echipamentelor tehnice) al caror rol este de a detalia şi particulariza prevederile reglementarilor legale de securitate si sanatate in munca la condiţiile concrete în care se desfăşoară procesele de muncă.

Structura sistemului naţional de reglementari de securitate si sanatate in munca urmăreşte corelarea prevederilor normative cu factorii de risc specific fiecarei activităţi şi loc de muncă. Conform acestei abordări, procesul de muncă este considerat ca un sistem complex structurat, compus din urmatoarele elemente care interacţionează reciproc: - EXECUTANTUL: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă; - SARCINA DE MUNCĂ: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate de execuntant prin

intermediul mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu pentru realizarea procesului de muncă;

- MIJLOACELE DE PRODUCŢIE: totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, maşini, utilaje, aparate, dispozitive etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale auxiliare etc.) care se utilizează în procesul de muncă;

- MEDIU DE MUNCĂ: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcinile de muncă.

Reglementarea măsurilor de securitate si sanatate in munca se realizează prin luarea în considerare a fiecărui factor de risc, de la nivelul fiecărui element al sistemelor de muncă proprii proceselor de muncă din cadrul activităţilor care fac obiectul reglementării.

Instrucţiunile proprii de securitate si sanatate in munca constituie, alături de Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, instrumente principale pentru: - realizarea instructajului la locul de muncă şi al celui periodic; - cercetarea accidentelor de muncă în vederea stabilirii cauzelor producerii acestora şi a

responsabilităţilor; - controlul şi autocontrolul securitatii si sanatatii in munca; - stabilirea şi sancţionarea abaterilor în domeniul securitatii si sanatatii in munca; - stabilirea programelor anuale de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in

munca. In acest context, Instrucţiunile proprii de securitate si sanatate in munca, au fost elaborate ţinându-se seama de reglementările privind securitatea şi sănătatea în munca în vigoare corespunzând activităţilor realizate, precum şi pe baza studierii factorilor de risc specifici, astel încât pentru fiecare factor să existe cel puţin o măsură de prevenire la nivelul fiecărei componente a sistemelor de muncă. Structurarea instrucţiunilor s-a făcut pe activităţi şi subactivităţi, în cadrul fiecărei dintre acestea urmărindu-se o succesiune logică, ce corespunde succesiunii şi importanţei proceselor de muncă specifice.

CONŢINUTUL, SCOPUL ŞI APLICAREA INSTRUCŢIUNILOR Conţinut Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă, cuprind măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi a înbolnăvirilor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale pentru activităţile desfăşurate. Scop Prevederile cuprinse în instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă au ca scop eliminarea şi/sau diminuarea riscurilor de accidentare şi imbolnavire profesională specifice activităţilor desfaşurate de entităţi, prin stabilirea măsurilor minimale care să asigure securitatea şi sănătatea în munca a lucrătorilor. Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă particularizează măsurile preventive din Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca. Domeniul, modul de aplicare Măsurile prevăzute în instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă sunt aplicabile societatii care le-a emis. Aplicarea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă nu absolvă angajatorii şi lucratorii de obligativitatea respectării oricăror altor reglementări cu incidenţa asupra realizării securităţii şi sănătăţii în munca în activităţile desfăşurate.

OBLIGAŢII ŞI ATRIBUŢII Conducerea societatii

Conducerea societatii este obligată să adopte toate măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în munca a angajaţilor, precum şi a tuturor celorlalţi participanţi la procesul de muncă. Conducerea societatilor care au mai mult de 50 de lucratori (exclusiv), indiferent dacă au sau nu personalitate juridică, trebuie să implementeze un sistem adecvat de menagement al securităţii şi sănătaţii în muncă, integrat în menagemetul general al unităţii, care să asigure prevenirea eficientă şi eficace a accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, cu respectarea urmatoarelor principii de organizare a activităţii de securitate si sanatate in munca: a) răspunderea pentru securitatea şi sănătatea în muncă a tuturor lucratorilor revine angajatorului, prezentat de conducerea societăţii; b) obligativitatea şi răspunderea pentru realizarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă trebuie să revină factorilor implicaţi direct în conducerea, organizarea şi desfăşurarea proceselor de producţie, de la manager până la executant (integrarea securităţii muncii în producţie); c) stabilirea în mod clar şi riguros, distinct pentru activitatea de securitate şi sănătate în muncă, asfel încât să se evite suprapunerile în deasemenea competenţelor şi a răspunderilor şi să se asigure o dimensionare adecvată a elementelor de structură. Lucratorii Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incit sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atit propria persoana, cit si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca. Lucratorii sunt obligati, în condiţii prezentelor instrucţiuni, să execute dispoziţiile sefilor ierarhici şi să prevină sau să oprească orice acţiune care ar putea conduce la accidentarea proprie sau a altor persoane. Indiferent de funcţia exercitată, fiecare lucrator are obligaţia: a) să-şi însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă şi

măsurile de aplicare a acestora; b) să se prezinte la lucru numai în stare normală, suficient de odihnit şi fără a fi sub influenţa

băuturilor alcoolice, a medicamentelor, a unei situaţii puternic stresate sau a unor manifestări maladive;

c) să verifice, înainte de inceperea lucrului, dacă echipamentele tehnice corespund cerinţelor de securitate, să nu le folosească pe cele neconforme şi să anunţe seful ierarhic despre situaţia creată;

d) să utilizeze corect echipamentele tehnice, substanţele periculoase şi celelalte mijloace de producţie;

e) să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze imediat conducătorul locului de muncă;

f) să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru care a fost acordat;

g) în cazul producerii unui accident de muncă, sa-l anunţe imediat pe conducătorul sau direct; dacă acesta nu este prezent, să ia măsuri pentru acordarea primului ajutor şi stabilirea situaţiei, astfel încât pericolul să nu se extindă;

h) să dea relaţii din propria iniţiativă sau la solicitarea organelor de control şi de cercetare în domeniul securitatatii şi sănătatatii în muncă.

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE REALIZARE A SECURITĂŢII SI SANATATII IN MUNCĂ

Serviciul de prevenire si protectie

Angajatorul desemneaza un lucrator pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesoinale din societate, denumit lucrator desemnat. Lucratorul desemnat, trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea indeplini obligatiile ce le revin prin lege. Lucratorul desemnat, trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea şi sănătatea în munca si, cel mult, atributii complementare. Supravegherea sanatatii Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii. Fiecare societate este obligată să asigure supravegherea stării de sanătate a tuturor lucratorilor săi prin intermediul unor structuri adecvate. Sructurile medicale de medicina muncii se organizează conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi au urmatoarele atribuţii : a) să participe la evaluarea riscurilor de îmbolnăvire profesională; b) să monitorizeze starea de sănătate a angajaţilor prin: - examene medicale la angajarea în muncă; - examen medical de adaptare; - control medical periodic; - examen medical la reluarea activităţii. c) să consilieze angajatorul privind adaptarea muncii şi a locului de muncă la caracteristicile psho-fiziologige ale angajaţilor.

MĂSURI ORGANIZATORICE COMUNE TUTUROR ACTIVITĂŢILOR ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII ŞI A LOCULUI DE MUNCĂ Organizarea timpului de muncă Activităţile profesionale se vor organiza astfel încat solicitările impuse de postul de muncă şi de relaţiile psihosociale ale colectivului de muncă să corespundă capacităţilor fiziologice şi psihologice ale angajaţilor. Timpul de lucru, regimul pauzelor, munca in schimburi, intensitatea acesteia, se vor stabilii potrivit reglementărilor in viguare şi cu sprijinul medicinilor specialişti în medicina muncii, în cadrul contactului colectiv de munca, luând în considerare particularităţile activităţilor profesionale, factorii de risc de acidentare şi îmbolnăvire profesională şi capacitatea de adaptare a personalului angajat. Angajaţii, lucrători de noapte, a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale/deosebite sau care implică eforturi fizice ori mentale deosebite, nu trebuie să lucreze noaptea mai mult de 8 ore pe parcursul a 24 ore. ,,Lucrători de noapte’’ şi ,,lucrătorii de schimburi’’ trebuie să benificieze de servicii de mijloace de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii, adecvat naturii activităţii desfăşurate; ele vor fi asigurate prin serviciul de prevenire si protectie si vor fi echivalente celor acordate celorlalţi angajaţi şi disponibile în orice moment. Solicitări psihice, psihofiziologice şi efortul mental

Conducerea societatii trebuie să asigure urmărirea stagială a consecinţelor asupra angajaţilor a solicitărilor psihice şi psiho-fiziologice şi a efortului mental în activitate, ca urmare a interacţiunii factorilor profesionali modificări/tulburări localizabile şi reversibile, până la cele cu caracter ireversibile, până la cele cu caracter ireversibil, patologic, şi până la instalarea bolilor profesionale sau legate de profesie. Dimensionarea suprafeţelor şi a volumului de lucru Incăperile de lucru în care se desfăşoară procese de muncă vor avea înălţimea minima de 3m, iar pentru fiecare persoană se va asigura un volum de cel puţin 12mł si o suprafaţă minimă stabilită conform reglementarilor în vigoare pentru activităţile specifice. La dimensionarea suprafetelor de lucru se va ţine seama, pe lângă spaţiul ocupat de utilaje şi căi de acces, şi de spaţiul ocupat de materiale, piese s.a., în aşa fel încât să se asigure suprafaţa liberă necesară desfăşurării normale a activităţii de producţie, întreţinere şi reparaţii. Incărcarea planşeelor cu materiale sau utilaje nu va depăşi sarcina admisibilă pentru care au fost calculate.

Amenajarea locurilor de muncă şi dotarea cu echipamente tehnice Dimensionarea locurilor de muncă se va face în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului tehnic, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările angajatului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor ca şi de necesitatea asigurării confortului psiho-fizic. Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie sezând vor fi dotate cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înăltimea cu cea a planului de lucru. Scaunele trebuie să permită adaptarea acestora în raport cu caracteristicile antropometrice individuale ale angajatilor. Echipamentele tehnice, masele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrilor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora. Căi de circulaţie Căile de circulaţie din incinta societatilor trebuie să fie marcate vizibil, să aibă legături cât mai directe spre căile de evacuare şi să fie menţinute permanent libere şi curate, încât să permita evacuarea rapida a persoanelor. Zonele periculoase ale cailor de circulatie vor fi marcate prin mijloace de avertizare corespunzatoare standardelor, iar noaptea aceste zone vor fi semnalizate prin limini de culoare rosie. Golurile din plansee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje rezistente, asigurate contra deplasarii accidentale care sa permita preuarea preluarea sarcinilor rezultate din activitatile ce se desfasoara la locul respectiv, sau vor fi ingradite cu balustrade si marcate cu dulapuri de semnalizare. Golurile, santurile, rigolele situate in zonele de circulatie vor fi acoperite sau marcate cu panouri de semnalizare, iar in timpul noptii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase (felinare, avertizoare, inscriptii luminoase). Suprafetele cailor de circulatie pentru persoane trebuie sa fie netede si nealunecoase, iar cele destinate circulatiei vehiculelor trebuie sa nu prezinte denivelari, sa fie rezistente la compresiune, socuri si uzura.

Latimea cailor de circulatie din cladiri, depozite sau alte incaperi de lucru se va stabili in functie de felul circulatiei, gabaritele mijloacelor de transport utilizate si dimensiunile materialelor sau pieselor care se transporta. Caile de circulatie pentru persoane si trecerile amplasate la inaltime vor fi protejate cu balustrade inalte de cel putin 1m, prevazute cu legaturi de separatie orizontale intermediare, iar la partea inferioara cu o bordura inalta de cel putin 10cm.

ANGAJAREA SI REPARTIZAREA PERSONALULUI PE LOCURILE DE MUNCA Angajarea si repartizarea pe locurile de munca se face in functie de starea de sanatate si de aptitudinile fizice si psihice ale solicitantilor, care trebuie sa corespunda solicitarilor postului. Angajarea personalului se realizeaza pe baza examenelor medicale si psihologice efectuate conform reglementarilor in vigoare. Examinarea psihologica trebuie sa stabileasca aptitudinile, temperamentul si caracterul persoanei si se efectueaza conform psihoprofesiogramelor, pe baza testelor psihologice. Examenul medical la angajarea in munca se face la solicitarea angajatorului, care comleteaza fisa de solicitare a examenului medical la angajare si fisa de expunere la riscuri profesionale In situatia transferului, angajatul este obligat sa prezinte si copia dosarului medical de la serviciul medical de medicina muncii de la locul sau de munca anterior. Starea de sanatate a angajatilor se urmareste prin controlul periodic al acestora, conform reglementarilor ministerului de resort. Controlul medical de adaptare in munca se efectueaza la indicatia medicului de medicina muncii. Reexaminarea psihologica se efectueaza cu o periodicitate de maximum 3 ani si la cererea societatii sau a inspectoratelor de munca. Controlul medical periodic are cas cop: a) confirmarea/infirmarea aptitudinii in munca pentru profesia sau functia si locul de munca

pentru care s-a facut angajarea; b) depistarea unor boli care constituie contraindicatii pentru activitatile si locurile de munca

cu expunere la factori nocivi profesionali; c) diagnosticarea bolilor profesionale si a celor legate de profesie ; d) depistarea bolilor care ar constitui risc pentru viata si sanatatea celorlalti angajatori la

acelasi loc de munca, pentru securitatea unitati angajati la acelasi loc de munca, pentru securitatea unitatii, pentru calitatea produselor sau pentru populatia cu care angajatul vine in contact prin natura activitatii sale.

Contolul medical periodic se efectieaza obligatoriu tuturor angajatilor, indiferent de tipul contractului de munca. Examenul medical la reluarea activitatii se face dupa o intrerupere a activitatii de minimum 90 de zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, in termen de 7 zile de la reluarea activitatii.

INSTRUIREA SI PROPAGANDA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA Instructajul de securitatea si sanatatea muncii (introductiv general, la locul de munca si periodic) se va consemna in mod obligatoriu in fisa individuala de instructaj cu indicarea

materialului predat, a duratei si datei instruirii. Completatea fisei de instructaj se va face cu pasta sau cernala, imediat dupa verificarea instructajului. Fisa de instructaj se intocmeste pentru personalul cu contact de munca pe durata determinanta sau nedeterminanta ; ea va fi pastrata de cel care are sarcina efectuarii instructajului la locul de munca. Instructajul introductiv general se face : a) noilor incadrati in munca ; b) celor transferati de la o unitate la alta ; c) celor veniti in unitate ca detasati ; d) elevilor scolilor profesionale, liceelor industriale si studentilor pentru practica profesionala; e) persoanelor angajate ca angajati sezonieri, temporari sau zilieri; f) persoanelor delegate in interesul serviciului ; g) persoanelor care viziteaza unitatea. Scopul instructajului introductiv general este de a informa despre activitatile specifice entitatii si despre principalele masuri de securitate si sanatate a mincii care trebuie respectate in timpul lucrului. Durata instructajului introductiv general este de minimum 8 ore,fac exceptie persoanele ce viziteaza unitatea si care vor fi insotite pe toata durata vizitei. Instructajul la locul de munca se face dupa instructajul introductiv general si are ca scop prezentarea riscurilor si masurilor de prevenire specifice locului de munca unde a fost repartizata persoana respectiva. Instructajul la locul de munca cuprinde informatii privind : a) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca ; b) prevederile instructiunilor proprii de securitate si sanatare a muncii ; c) masuri de prim ajutor in caz de accidentare. Instructajul la locul de munca va include obligatoriu demonstratii practicee privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura. Instructajul periodic se face intregului personal de catre conducatorul locului de munca respectiv, are drept scop aprofundarea reglementarilor or de securitate si sanatate in munca se face pe baza pe baza unei tematici care va fi pastrata la cel care efectueaza instruirea si se va completa obligatoriu si cu demonsratii practice. Instructajul intre doua instructaje periodice pentru angajati se stabileste prin instructiunile proprii de securitate si sanatare a muncii , in functie de conditiile de munca, dar nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul tehnico-administrativ, intervalul intre doua instructaje periodice este de 12 luni. Instructajul periodic se va face suplimentar celui programat cand : a) un angajat a lipsit peste 30 de zile lucratoare ; b) s-a modificat procesul tehnologic, s-au schimbat echipamentele tehnice ori s-au adus

modificari la echipamentele existente ; c) au aparut modificari ale legislatiei de securitate si sanatate in munca sau ale instructiunilor

proprii de securitate si sanatate a muncii; d) angajatul reia activitatea dupa accident de munca ; e) angajatul va executa o lucrare speciala.

DOTAREA CU ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECTIE SI DE LUCRU, ACORDAREA MATERIALELOR

IGENICO- SANITARE SI A ALIMENTATIEI DE PROTECTIE Echipamentul individual de protecţie şi de lucru Echipamentul individual de protectie se acorda pentru prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale atunci cand riscurile nu poit fi evitate sau limitate prin mijloace tehnice de protectie colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii. Societatea este obligata sa acorde gratuit echipament individual de protectie adecvat intregului personal expus riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala, precum si personalului cu atributii de indrumare si control. Inaintea de alegerea unui echipament individual de protectie, se va evalua in ce masura acesta raspunde urmatoarelor cerinte : a) sa fie adecvat riscurilor pe carte le previne, fara a induce el insusi un risc suplimentar ; b) sa raspunda conditiilor existente la locul de munca ; c) sa tina seama de cerintele ergonomice si de sanatate ale angajatului ; d) sa fie adaptat conformatiei purtatorului. Evaluarea implica : a) analiza si evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace b) definirea caracteristicilor pe care trebuie sa le aiba echipamentul individual de protectie

pentru a proteja eficient impotriva riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace, tinand cont de eventualele surse de riscuri proprii acestora;

c) compararea caracteristicilor precizate la punctual precedent cu caracteristicile echipamentului individual de protectie.

Societatea este obligata: a) sa asigure conditiile necesare pentru efectuarea verificarilor legale, depozitarea,

curatarea, denocivizarea, intretinerea si repararea mijloacelor individuale de protectie in conformitate cu instructiunile de utilizare ale producatorilor;

b) sa inlocuiasca echipamentul individual de protectie care nu mai corespunde din punct de vedere al calitatilor de protectie, cand se constata acest lucru, indifferent de motiv;

c) sa puna la dispozitie angajatilor si/sau reprezentatilor lor informatii adecvate despre fiecare echipament individual de protectie ;

d) sa asigure instruirea angajatilor asupra tuturor masurilor care trebuie luate privind securitatea si sanatatea acestora la utilizarea echipamentului individual de protectie in timpul lucrului, respective;

e) va asigura instruirea in prealabil a agajatului asupra riscurilor impotriva carora este protejat prin purtarea echipamentului individual de protectie

f) va asigura instruirea si va organiza, daca este cazul, un antrenament in purtarea echipamentului de protectie.

Lucratorii care beneficiaza de echipament si dispozitive individuale de protectie trebuie sa le prezinte la verificarile periodice prevazute si sa solicite inlocuirea sau completarea, cand nu mai asigura functia de protectie pentru care s-au acordat. Degradarea echipamentului inainte de expirarea duratei de utilizare prevazute, din vina persoanei careia i-a fost atribuit, si instrainarea lui atrag raspunderea angajatului respectiv pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii. Echpamentul individual de lucru se acorda de catre societate, in conditiile negociate prin contractul colectiv de munca, pentru protejarea imbracamintei si a incaltamintei persoanelor in timpul procesului de munca. Materialele igienico-sanitare si alimentaţia de protecţie

Materialele igienico-sanitare se acorda obligatoriu si gratuit angajatilor in scopul asigurarii igienei si protectiei personale, in completarea masurilor generale luate pentru prevenirea unor imbolnaviri profesionale. Pentru locurile de munca ce indeplinesc conditiile urmatoare se acorda cel putin materialele igenico-sanitare specificate in continuare : -procese de munca in conditii de contact cu praf, dar fara degajare de substante chimice,

fara contact cu uleiuri sau produse iritante ale pielii sapun, perie de unghii ; -procese de munca in conditii de contact direct cu substante iritante asupra pielii (acizi,

reactivi, materii corozive, sisturi bituminoase) sapun preparate pentru protectia pielii, perie si pasta pentru dinti, perie de unghii

-procese de munca in conditii de contact direct cu substante toxice cu actiune iritante cutanata si alte noxe chimice care contamineaza pielea sapun, perie de unghii.

Personalul cu atributii de medicina muncii are obligatia instruirii angajatilor in vederea utilizarii corecte a materialelor igienico-sanitare distribuite si urmaririi eficientei acestora in prevenirea unor boli profesionale. Alimentatia de protectie se acorda dupa urmatoarele principii: -prin continutul lor in substante nutritive (proteine, lipide, glucide, elemente minerale,

vitamine), alimentele sa completeze o ratie calorica insuficienta sau incorecta, dezechilibrele carentele sau excesele alimentare ;

-alimentele sa asigure pastrarea structurii si a functionalitatii organelor si sistemelor mai sensibile la agresivitatea asgentului nociv din mediul de munca (ficat, rinichi, sistem nervos).

PRELUAREA - PREDAREA SCHIMBULUI Orice persoana care presteaza serviciul de tura trebuie sa preia schimbul de la persoana din tura precedenta, iar dupa terminarea lucrului sa predea serviciul personalului din tura urmatoare. Se interzice plecarea din serviciu fara predarea schimbului, indiferent de situatia echipamentului (in functie sau in serviciu). Persoana care preda serviciul trebuie sa verifica daca persoana prezentata pentru preluarea shimbului este cea prevazuta in in grafic si daca este apta pentru prestarea serviciului. La sfarsitul programului, personalul care preda serviciul este obligat sa comunice personalului care preia serviciul toate modificarile intervenite in functionarea instalatiilor si a echipamentelor care necesita o supraveghere deosebita. Daca se constata abateri neaprobate de la graficul de tura sau persoane inapte de a executa serviciul, seful de tura care a facut constatarea va anunta imediat persoana desemnata in acest scop de catre conducatorul entitatii pentru luarea unor masuri operative si nu va permite va permite preluarea predarea serviciului pentru zona de servire respectivadecat cu aprobarea si in conditiile indicate de acesta. La predarea serviciului, personalul care intra in schimb este obligat : a) sa se prezinte la locul de munca odihnit si echipat de lucru, in timp util, apt pentru

efectuarea serviciului in conditii de siguranta; b) sa ia cunostinta de insemnarile inscrise in ervidentele tehnico-operative si de dispozitiile

primite din partea conducerii entitatii de la ultima sa predare de schimb; c) sa se informeze asupra starii echipamentelor aflate in exploatare, asupra abaterilor de la

schema normala sau a defectiunilor aparute, a situatiei mijloacelor P.S.I., de protectiei muncii si prim ajutor, precum si asupra modificarilor ce urmeaza sa se efectueze in schimbul sau (retrageri din exploatare, modificari in instalatiile de protectie etc.) ;

d) sa ia cunostinta de schema de functionare si de abaterile de la schema normala prin verificarea acestora direct in instalatiile sau echipamente ;

e) sa ia cunostinta de parametrii de functionare a echipamentelor prin verivicarea directa a unor parametri principali, care vor fi precizati prin instructiunile de serviciu ale postului respectiv ;

f) sa se informeze asupra echipamentelor indisponibile, asupra stadiului de reparatie sau inlocuirea a acestora, precum si asupra starii echipamentelor aflate in rezerva ;

g) sa verifice functionarea semnalizarilor optice si acustice, a iluminatului de siguranta, a circuitelor telefonice si a statiilor radio din dotare ;

h) sa raporteze sefului ierarhic operativ (sefului de tura) constatarile facute in urma controlului in instalatie, sa-l informeze inb detaliu asupra starii instalatiilor si a echipamentelor din zona de servire si sa semneze de preluare in raportul de exploatare, dupa primirea de la sef a aprobarii de preluare a serviciului ;

i) controlul in instalatiile pentru preluarea predarea serviciului se face de catre persoana care preia impreuna cu persoana care preda serviciul, prin parcurgerea traseului de rond stabilit pentru locul de munca respectiv ; punctele de control la preluarea schimbului si detaliile organizatorice privind efectuarea acestui control se reglementeaza prin instructiunile tehnice interne sau atributii de serviciu.

La preluarea serviciului, seful de tura este obligat : a) sa se prezinte la locul de munca odihnit si echipat de lucru, in timp util, apt pentru

efectuarea serviciului ; b) sa ia cunostinta de insemnarile inscrise in evidentele tehnico-operative de la ultima sa

predare de schimb ; c) sa se informeze asupra starii instalatiilor/echipamentelor aflate in exploatare, a abaterilor

de la schema normala a acestora, ca si asupra mce urmeaza sa se efectueza in schimbul sau ;

d) sa se informeze asupra ecdhipamentelo indisponibile, stadiului de reparare sau inlocuire a acestora, ca si asupra starii echipamentelor aflate in rezerva ;

e) sa verifice functionarea semnalizarilor acustice si optice de la punctul de interventie, precum si a circuitelor telefonice si statiilor radio din dotare ;

f) sa se informeze asupra stadiului de rezolvare a reclamatiilor primite si sa verifice mentiunile din registrul de reclamatii de la ultima sa predare de schimb ;

g) dupa informarea persoanei care preia schimbul si efectuarea verificarilor mentionate, se vor intocmi forme de predare primire in conformitate cu reglementarile existente si se va semna procesul verbal de predare primire de catre cei doi sefi de tura, cu indicarea oprei exacte la care s-a facut sckimbul.

La instalatiile electrice din exploatare, se interzice predarea si preluarea serviciului in urmatoarele situatii: - nu exista ordine si curetenie in instalatie ; - sunt in derulare operatii de lichidare a avariilor ; - se executa in acel moment manevre; - daca se constata ca evidentele tehnico-operative ale turei precedente sunt incomplete

sau necorespunzatoare.

MANIPULAREA, TRANSPORTUL PRIN PURTARE SI MIJLOACE NEMECANIZATE SI DEPOZITAREA MATERIALELOR

Efortul fizic Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic trebuie evitate pozitiile de munca vicioase si/sau fixe, miscarile extreme, bruste si cele repetitive, scop in care conducerea entitatii trebuie sa asigure respectarea respectarea criteriilor ergonomice privind proiectarea locurilor de munca si a activitatii. La abordarea masurilor tehnico-organizatorice pentru evitarea sau reducerea riscurilor de accidentare si/sau de afectare a sanatatii trebuie sa ia in considerare urmatoarele elemente de referinta: a) caracteristicile masei; manipularea manuala a unei mase poate prezenta riscuri, in special

de afectiuni dorsolombare, daca este: - prea grea sau prea mare; - incomoda sau greu de apucat; - instabila sau are un continut ce risca sa se deplaseze ; - susceptibila sa produca leziuni asupra angajatilor din cauza marginilor si/sau a consistentei sale, in special in eventualitatea unei ciocniri ;

b) efortul fizic necesar: poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare, daca :

- este prea mare ; - nu poate fi realizat decat prin miscarea de rasucire a trunchiului ; - antreneaza o miscare brusca a masei de transport ; c) caracteristicile mediului de munca: pot determina o crestere a riscurilor, in special in

afectiuni dorsolombare; d) cerintele activitatii, activitatea poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare,

daca implica una sau mai multe cerinte ; e) factorii individuali de risc; angajatul poate fi expus riscului daca: - este inapt din punct de vedere fizic sa realizeze sarcina data ; - poarta haine, incaltaminte sau alte lucruri personale inadecvate ; - nu are cunostintele sau instructajul adecvat. Manipularea manuală şi transportul prin purtare a maselor Manipularea maselor trebuie sa fie realizata corect, in conformitate cu principiile fiziologice si biomecanice. Masele admise pentru a fi transportate se reduc cu 75% pentru femeile gravide pana in luna a 6-a. Femeile gravide peste luna 6-a nu pot fi repartizate in activitati care implica purtat sau ridicat mase. Distantele de transport manual al maselor nu vor depasi 60 m, iar diferentele de nivel nu vor fi mai mari de 4m (pe scara sau pe planuri inclinate). Inaltimea maxima la care se pot ridica mase, manual, pe verticala este de 2,5 m. Transportul manual al maselor pe plan inclinat nu va depasi 25-30 kg pentru barbati si 12 kg pentru femei. Materialele care sunt manipulate manual nu trebuie sa aiba muchii sau marginii taietoare. Ele trebuie sa fie prevazute cu sisteme de prindere adecvate, asa incat sa se poata prinde bine cu uneltele de apucare sau cu mainile. Lucratorii vor ridica si vor coborî sarcina numai la comanda conducatorului operatiei. La transportul pe umeri al materialelor lungi, toti angajatii se vor aseza pe aceasi parte a piesei. Coborarea pieselor nu se va face prin aruncare, ci prin luare pe braţ si apoi depunerea pe sol la comanda conducatorului formatiei de lucru.

Transportul maselor cu mijloace nemecanizate Alegerea mijloacelor de transport nemecanizate se va face in functie de felul si greutatea materialului care se manipuleaza si de natura terenului, asa incat sa reziste conditiilor de exploatare. Mijloacele de transport nemecanizatevor avea inscriptionate maximacare poate fi transportată si se vor utiliza numai pentru executarea operatiilor pentru care au fost destinate. Carucioarele cu 3 sau 4 roti trebuie sa fie dotate cu sisteme de autofrînare si sisteme de avertizare sonora. Incarcatura stivuita nu va depasi capacitatea maxima a mijlocului de transport nemecanizat, iar in cazul transportului de materiale lungi, acestea nu trebuie sa atinga in timpul mersului. Se interzice utilizarea mijloacelor de transport nemecanizate care: a) prezinta defectiuni; b) nu au scrisa capacitatea de transport; c) au sistemul de autofranare defect (carucioarele cu 3 sau 4 roti). Incărcarea şi descarcarea materialelor în /din vehicule Distanta minima libera dintre doua mijloace de transport nemecanizate alaturate, ce se incarca/descarca simultan, va fi stabilita de la caz la caz de catre seful de lucrare, in functie de felul mijlocului de transport, de caracteristicile materialelor manipulante, de conditiile terenului etc., asa incat sa fie exclusa posibilitatea de accidentare. Inainte de incarcarea sau descarcarea vehiculelor la rampa, intre acestea si vehiculul se va aseza pe un podet de trecere, care trebuie: - sa fie rezistent, astfel incat sa nu se arcuiasca vizibil sub greutatea sarcinii ; - sa nu fie alunecos ; - sa fie prevazut cu dispozitive de prindere si fixare sigure, care sa impiedice deplasarea sa

in timpul lucrului. Rampele de incarcare / descarcare se vor construi asfel incat cota lor superioara sa fie la mijlocul de transport. Daca pentru incarcare si descarcare din mijloacele de transport a materialelor de lungime mai marenu exista o instalatie de ridicat adecvata, operatiile se vor executa manual cu ajutorul unor planuri inclinate, dimensionate pentru sarcinile la care sunt supuse. Planurile inclinate vor fi bine fixate la capetele inferioare si nu vor depasi nivelu platformei mijlocului de transpot. La incarcare si la descarcarea vehiculelor, angajatii trebuie sa fie astlel asejati incat sa nu se loveasca intre ei cu uneltele de lucru sau cu materialul care se manipuleaza. Lucratorii trebuie sa stationeze lateral in timpul descarcarii. Sunt interzise: a) stationarea lucrarilor in dreptul materialelor care se descarca; b) oprirea materialelor cu piciorele,cu ranga sau alte scule; c) descarcarea materialelor lungi prin cadere sau rostogolire libera; d) accesul la locul de descarcare-incarcare manuala al persoanelor care nu au nici o

atributie la aceste operaţii. Nu se coboara simultan mai multe obiecte pe planul inclinat; fiecare obiect se coboara numai la semnalul conducatorului formatiei de lucru. Incarcarea si descarcarea materialelor explozive, toxice, acelor care formeaza amestecuri explozive, a lichidelor usor inflamabile, a gazelor combustibile si toxice, comprimate, lichefiate sau dizolvate, se vor face numai in locuri special destinate si amenajate in acest scop si conform instructiunilor producatorilor privind manipularea.

In interiorul zonei de lucru cu aceste materiale sunt interzise: accesul persoanelor neautorizate, fumatul sau orice foc deschis, precum si utilizarea uneltelor si a incaltamintei din materiale care produc scantei. Locurile de incarcare/descarcare a materialelor si lichidelor caustice, corozive, toxice vor fi dotate cu solutii neutralizare, precum si cu surse de apa, respectiv dusuri pentru spalare. Depozitarea şi stivuirea materialelor Depozitarea materialelor se va face astfel incat sa se excluda riscul de incendii si explozii si posibilitatea caderii materialelor. Societatea trebuie sa stabileasca locul si modul de stivuire pentru fiecare material in bucati care se depoziteaza. Pe rafturile si stelajele, unde sunt depozitate materialele, trebuie scris la loc vizibil sarcina maxima admisa,care nu trebuie depasita. La asezarea materialelor in rafturi se va tine seama de greutatea acestora, cele cu greutate mai mare fiind asezate pe rafturile de jos. Stivuirea se face fara deteriorarea ambalajului. Este interzisa stivuirea in aceasi stiva a materialelor sau a ambalajelor cu forme geometrice diferite. Scoaterea materialelor din stiva se va face astfel incat sa se evite prabusirea stivei. Depozitarea materialelor in vrac se va face in boxe, buncare etc. Daca acest lucru nu este posibil, materialele se vor aseza in gramezi, avand forma unui triunghi de piramida cu inclinare a fetelor laterale dupa triunghiul taluzului natural al materialui respectiv. Pe ambalaje se mentioneaza masa bruta prin scriere directa pe ambalaj sau prin utilizarea unei etichete cu continut corespunzator. Pentru sarcinile mai mari de 100kg si cu centrul de greutate excentric se vor indica pe ambalaj punctele de legare de carligul macaralei sau de deprindere manuala. Peretii cutiilor in care se depoziteaza materialele marunte trebuie sa prezinte presiuni exercitate de materialul din interior si sa nu prezinte deformari sau deteriorari. Locul de depozitare a materialelor si lichidelor caustice, corozive, toxice trebuie sa indeplineasca cerintele specificate din prezentele instructiuni. Ambalajele continand materialele caustice, corozive, inflamabile, explozive sau toxice trebuie sa fie inscriptionate cu denumirea continutului si marcate cu semne avertizoare conform standardelo in vigoare.

Exploatarea echipamentelor tehnice electrice Prelungirea cablurilor de alimentare a utilajelor trebuie realizată astfel încat să fie asigurată continuitatea conductorului de nul de protecţie. Este interzisă utilizarea conductoarelor din instalaţia de protecţie prin legare la nul drept conductoare de nul de lucru sau conductoare de fază. Instalaţia de legare la pământ a fiecărei incinte, la care sunt racordate echipamentele la care protecţia principală o constituie legarea la nul, trebuie să aibă o rezistenţă de dispersie echivalentă de maxim 4 ohmi. Este interzisă folosirea contrucţiilor metalice ca nul de lucru. La executarea operaţiilor la care există pericolul de atingere directă trebuie să se utilizeze mijloace individuale de protecţie verificate. La executarea tuturor operaţiilor la care există pericolul de atingere directă, echipamentele sau intalaţiile electrice vor fi legate la pamânt. Echipamentele electrice de clasa I de protecţie se alimentează cu energie electrică printr-un cablu care, pe lângă conductoarele de lucru, trebuie să conţină şi un conductor de protecţie, prin care să se lege masa echipamentelor la nul de protecţie, în cazul alimentării dintr-o reţea

electrică legată la pământ (retea TN) sau la pământ, în cazul alimentării dintr-o reţea electrică izolată faţă de pamânt (reţea IT). Echipamentele electrice de clasa a II-a de protecţie nu necesită nici o alta măsură de protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă. Sursa de tensiune foarte joasă pentru echipamentele de clasa a III-a de protecţie trebuie să fie realizată astfel încât să nu poată apărea în circuitul de tensiune foarte joasă o tensiune mai mare. REALIZAREA TRANSPORTURILOR Conducerea autovehiculelor este permisă conducătorilor numai în condiţiile prevăzute de Noul Cod Rutier privind circulaţia pe drumurile publice şi de instrucţiunile proprii de securitate si sanatate in munca. Conducătorilor auto cărora li s-au suspendat permisele de conducere nu li se va permite să conducă autovehicule în trafic sau în incinta unităţii. Conducatorului auto îi este interzis: a) să transporte în cabina mijlocului de transport un număr mai mare de persoane decât cel

înscris în certificatul de înmatriculare: b) să părăsească autovehiculul, precum şi dormitul în cabina sau în vehiculul cu motorul în

funcţiune; c) să parcheze autovehiculul pe drumurile de trecere din garaj şi din incinta unităţii, precum

şi sub liniile electrice aeriene. La parcarea autovehicului pe locurile destinate, conducatorii auto trebuie să ia următoarele măsuri: a) să asigure distanţa de manevrare în siguranţa dintre autovehicule şi între acestea şi

construcţii; b) să oprească motorul; c) să frâneze autovehiculul; d) să scoată cheile din contact; e) să închidă şi să asigure prin încuiere uşile cabinei/vehicului; f) să scoată de sub tensiune instalaţia electrică a mijlocului de transport, acţionând

întrerupătorul principal(daca este cazul); Ieşirea autovehiculelor din parcare şi din incinta unităţii se va face cu faţa. Locurile de parcare devenite alunecoase prin scurgeri sau împreştieri de substanţe grase vor fi curăţate şi apoi presărate cu materiale aderente. După terminarea programului de lucru, conducătorul autovehicului este obligat să parcheze mijlocul de transport la locul stabilit, să îl asigure şi să sesizeze eventualele defecţiuni ivite. Cheile autovehiculelor garate sau parcate se vor păstra, în afara programului de lucru, în locurile stabilite de conducerea unităţii. Este interzis ca însoţitorii şi persoanele aflate în cabina sau în caroseria autovehiculului să fumeze pe teritoriul staţiei sau al depozitului de carburanţi. In timpul circulaţiei pe drumurile publice, conducatorii auto sunt obligaţi: a) să verifice, înainte de a pleca în cursă, dacă uşile sunt bine închise şi asigurate; b) să asigure coborârea persoanelor din autoturism fără pericol de accidentare (de regula,

pe uşile din drepta); c) să se asigure la coborârea pe partea stângă, atât la deschiderea uşilor, cât şi la

coborârea din autoturism, după care să circule pe carosabil spre partea din spate a acestuia;

d) să se asigure la urcarea în autoturism, venind numai din faţa acestuia şi pe partea stângă.

Se interzice manevrarea autovehicului în spaţii lipsite de vizibilitate. In aceste cazuri, precum şi în spaţii înguste sau aglomerate, manevrarea va fi dirijată de o persoană de la sol. In timpul manevrării autovehiculului se interzice urcarea sau cobararea conducatorului auto sau a altor persoane în sau din autovehicule. După trecerea autovehicului prin vaduri sau după spălarea lui, conducatorul auto va verifica funcţionarea frânelor mergând cu viteza redusă şi acţionând uşor frânele, până când acestea se încălzesc şi apa se evaporă. Se interzice: a) continuarea drumului cu anvelopa dezumflată sau explodată; b) circulaţia autovehiculelor cu pietre prinse între roţile duble. Pe timp de ceaţă, în caz de ploaie torenţială, de ninsoare abundentă sau în alte condiţii atmosferice care determină reducerea vizibilităţii; a) se va circula cu viteză redusă până la limita evitarii oricărui pericol; b) în mers şi în staţionare, autovehiculele de orice fel vor fi iluminate şi în timpul zilei, iar

conducatorii acestora vor da semnale de avertizare a altor autovehicule care se apropie.

Prelucrarea automată a datelor Lucrătorii vor fi instruiţi în mod deosebit asupra necesităţii amenajării ergonomice a locului de muncă şi asupra poziţiilor corecte de lucru. Pentru a păstra o poziţie de lucru confortabilă şi pentru a evita reflexiile şi efectul de orbire, utilizatorul trebuie să încline, să basculeze sau să rotească ecranul, oricare ar fi înălţimea ochilor deasupra planului de lucru. -Inălţimea optimă a centrului ecranului trebuie să corespunda unei direcţii de privire înclinate între 10 şi 20ş sub planul orizontal care trece la nivelul ochilor. -Inălţimea tastaturii trebuie să asigure în timpul utilizării un unghi între braţ şi antebraţ şi minim 90ş. -In poziţie aşezat, distanţa dintre planul de lucru şi suprafaţa de şedere trebuie să fie cuprinsă între 200 şi 260 mm. -Ecranul, suportul de documente şi tastatura trebuie amplasate la distanţe aproximativ egale faţă de ochii utilizatorului, respectiv 600±150mm. Videoterminalele vor fi amplasate încât direcţia de privire să fie paralelă cu sursele de lumină (naturală şi artificială). La amenajarea posturilor de muncă în încăpere se va asigura: a) accesul uşor şi rapid al personalului de întreţinere la toate părţile echipamentului, la

poziţiile cablurilor şi la prizele electrice; b) acesul uşor şi rapid al utilizatorilor la locul lor de muncă; c) un spaţiu de lucru adecvat nevoilor de spaţiu personal. Circuitele electrice din care sunt alimentate echipamentele electronice de calcul trebuie să fie protejate la curenţi de scurtcircuit prin siguranţe fuzibile, sigurante automate sau întreruptoare automate. Circuitele de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de calcul trebuie să fie alimentate de cele care alimentează alte instalaţii. Se interzice conectarea echipamentelor de calcul la prize defecte sau fară legătură la pamant. Se interzice curăţarea echipamentelor în timpul funcţionării lor. Suprafeţele ecranelor se vor curăţa periodic de depuneri de praf sau amprente digitale, folosindu-se numai produsele prescrise de producatorul echipamentului.

Exploatarea aparatelor de multiplicat tip XEROX Incăperile în care se amplasează aparatura de copiere tip XEROX trebuie să fie prevăzute cu instalaţie de ventilare mecanică. Dacă acest lucru nu este posibil, se va asigura ventilarea naturală, iar operatorul va fi instruit asupra necesităţii aerisirii frecvente, pentru eliminarea emisiilor de ozon şi neutralizarea ionizării excesive a aerului. Aparatura se va manipula conform instrucţiunilor producătorului. Operatorii de la aparatura de copiere trebuie să îşi spele mâinile înainte de servirea masei şi la încetarea programului de lucru. Se interzice alimentarea cu toner, scoaterea hartiei, ca şi executarea oricărui alt tip de intervenţie, în timpul funcţionării aparatului. La orice defecţiune, aparatul va fi oprit. Se interzice efectuarea oricărei intervenţii de către operator, dacă nu are calificarea şi instruirea necesară.

Exploatare instalaţii tehnico-sanitare şi de incalzire Inainte de începerea lucrului, conducătorul formaţiei de muncă este obligat să se asigure : a) dacă lucrătorilor li s-a făcut instructajul de securitate si sanatate in munca specific

meseriei şi lucrărilor ce urmeaza să le execute; b) dacă printre lucrători există persoane bolnave, obosite sau sub influenţa băuturilor

alcoolice; c) dacă toţi lucrătorii sunt echipati cu echipament individual de protecţie corespunzător

activităţiilor ce le au de executat; d) dacă sculele, dispozitivele şi utilajele ce urmează a fi folosite sunt în bună stare. La lucrările de instalaţii care se execută în exteriorul clădirilor în apropierea unor mase metalice sau reţele vor fi luate măsuri contra descărcărilor electrice. In timpul ploilor însoţite de descărcări electrice va fi întrerupt lucrul, iar lucrătorii se vor adăposti în locuri protejate. Toate locurile de muncă unde există pericol de intoxicare, sufocare, electrocutare, cădere de la înălţime etc. vor fi marcate cu tăbliţe avertizoare, iar spaţiul respectiv va fi izolat şi împrejmuit faţă de zona înconjurătoare prin bariere, balustrade etc. Toate suprafeţele pe care se circulă (podeţe, pasarele etc.) vor fi menţinute în stare de curăţenie, îndepărtându-se orice urmă de noroi au grăsimi care ar putea provoca căderea prin alunecarea a lucrărilor. Transportul sculelor se va face în lădiţe sau truse speciale, a căror masă nu va depăşi 20 kg. Lucrătorii care execută operaţii de curăţare mecanică a conductoarelor sunt obligaţi să poarte manuşi şi ochelari de protecţie. La operaţia de curăţare chimica a conductelor cu diferiţi acizi sau baze, lucrătorii vor fi echipaţi cu echipament de protecţie individual şi vor purta mănuşi de cauciuc şi mănuşi de gaze cu filtru pentru vapori şi acizi. Incercarea cu aer comprimat a conductelor este admisă numai în cazuri excepţionale (iarna sau în lipsă de apă). Conductele de legătură dintre compresor şi conducta care se încearcă vor fi verificate în prealabil prin presiune hidraulică. In timpul încercarii cu aer comprimat, sectoarele de conductă vor fi supravegheate de o persoană care i s-a încredinţat această atribuţie. Instalaţii de climatizare

Lucrările la dulapul sau cofretul electric la ventilatoare, la compresor, umidificator, electrovane se vor face cu scoaterea totală de sub tensiune şi se va monta un indicator de avertizare. Curăţarea ţevăriei se va face numai cu azot. La lucrarile de întreţinere, revizii, reparaţii se vor folosi aparate de măsură verificate meteorologic. Buteleia de freon nu se va încălzi direct, încalzirea se va face în apa încalzită la maximum 50şC. Este interzisă montarea a curelelor cu mana, a curelelor de transmisie ale ventilatoarelor, în timpul funcţionării acestora. Transportul dulapurilor se va face numai în poziţie verticală. Instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare Se interzice executarea lucrarilor la conductele PSI de apă potabilă şi apă menajeră fără închiderea vanelor de alimentare. Legăturile de la obiectele sanitare la conducte şi canalizare trebuie să fie etanşe. Nu se vor folosi obiecte sanitare la care sifoanele sau preaplinul nu funcţionează corect. Când se lucrează în spaţii unde instalaţiile de apă fierbinte sunt în funcţiune, se vor bloca robinetele din sectorul respectiv de lucru, se vor fixa flanşe oarbe, robinete de închidere, plăci avertizoare şi îngrădiri. Conductele care prezintă pericol de arsură pentru lucrători vor fi izolate pe toată suprafaţa lor. Lucrătorii care asigură funcţionarea instalaţiilor de apă vor fi examinaţi medical periodic, conform instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii. La apariţia unor cazuri de boli infecţioase se vor lua măsuri de protecţie a personalului şi de izolare a bolnavilor. In incinta instalaţiilor de apă sunt obligatorii normele privitoare la protecţia sanitară a resurselor de apă.

INTRETINEREA SI REPARAREA AUTOVEHICULELOR Organizarea locului de munca Lucratorii trebuie sa poarte echipament de lucru si de protectie corespunzator lucrarilor pe care

le executa cu instalatiile si utilajele din dotare. Intretinerea si repararea autovehiculelor se va face in hale si incaperi amenajate, dotate cu

utilaje, instalatii si dispozitive adecvate. La demontarea, montarea si transportul subansamblelor grele sau voluminoase se vor folosi

mijloace mecanizate de ridicare si manipulare. Cricurile din dotarea halelor de reparatii sau a canalelor de revizie vor fi mentinute in

permanenta in stare buna de functionare. Petele de ulei si de combustibil de pe pardoselele halelor sau incaperilor vor fi acoperite cu

nisip, dupa care vor fi luate masuri de curatire si evacuare a materialului rezultat in locuri care nu prezinta percol de incendiu.

Carpele, caltii si alte materiale textile folosite la curatirea si stergerea pieselor sau a mainilor vor fi depuse in cutii metalice cu capac de inchidere si evacuate in locuri stabilite in acest scop pentru a fi arse sau ingropate.

Nu se admite aglomerarea locului de munca cu materiale, scule etc.

Persoanele cu atributiuni de serviciu vor urmari si vor interzice introducerea si consumul bauturilor alcoolice in unitate si la locul de munca.

Autovehiculele aflate pe pozitii de lucru din hale, ateliere vor fi asigurate impotriva deplasarilor necomandate.

Repararea autovehiculelor Urcarea sau coborarea autovehiculelor pe/si de pe rampa se va face numai dupa ce lucratorii din

jur au fost avertizati referitor la operatia ce se executa. Se interzice depozitarea subansamblurilor rezultate de la demontarea autovehiculelor pe caile de

acces. Uneltele de lucru utilizate de catre muncitori precum si instalatiile de ridicat( cricuri, macarale

etc.) vor fi controlate inainte de inceperea lucrului. Se interzice folosirea sculelor decalibrate sau defecte. La demontarea arcurilor se vor folosi clesti sau scule speciale. Depresarea bucselor, inelelor de rulmanti, camasilor etc. se va face numai cu prese si dispozitive

speciale. Ridicarea si suspendarea autovehicului sau rabatarea cabinei se va face numai cu usile inchise. Prezentle instructiuni sunt detaliate atsfel: IPSSM 1 – Primul Ajutor in caz de accident, IPSSM 2 – EIP, IPSSM 3 – Procedura in cazul in care avem o salariata gravida, IPSSM 4 – Plan de prevenire si protectie, IPSSM 5 – IPSSM specifice activitatii de birou - TESA, IPSSM 6 – IPSSM specifice activitatii de SOFER,

Notiuni de prim-ajutor

Aprobat ,

1 CAPITOLUL 1

1.1 Lantul supravietuirii Lantul supravietuirii este alcatuit din verigile de baza necesare pentru a salva cel mai mare numar posibil de pacienti aflati în stop cardio-respirator (SCR) în faza prespitaliceasca. Puterea acestui lant este afectata direct de cea mai slaba veriga, astfel ca pentru salvarea unui numar mare de victime cu SCR, verigile acestui lant trebuie aplicate corect si în totalitate în faza prespitaliceasca.

Componentele lantului supravietuirii sunt urmatoarele:

1. ACCESUL RAPID

2. SUPORT VITAL DE BAZA (BLS) PRIMUL AJUTOR DE BAZA PRECOCE

3. DEFIBRILAREA PRECOCE

4. SUPORTUL AVANSAT PRECOCE AL VIETII (ALS)

1.1.1 ACCESUL RAPID Prin acesta se întelege declansarea sistemului de urgenta de catre populatie în cazul unui SCR. Acest acces trebuie sa fie rapid, usor si neconditionat. În Statele Unite accesul se face printr-un numar de telefon unic al serviciilor de urgenta „911”, iar în Europa acest model a fost preluat abia în anii 90 introducând un numar de telefon unic pentru toate serviciile de urgenta “112”. În România numarul de telefon care poate fi apelat în caz de urgente medicale este 961. De amintit ca la ora actuala mai exista numerele de urgenta 981 - pompieri, 955 - politie, 956 - jandarmeria, 982 - protectia civila.

1.1.2 PRIMUL AJUTOR DE BAZA PRECOCE Acesta este de importanta majora dovedita în cazul unui SCR. Prognosticul pacientilor cu SCR la care

s-a efectuat corect resuscitarea cardio-pulmonara de baza de la început este mult mai favorabil comparativ cu cel al pacientilor la care nu s-au efectuat manevrele de RCP (resuscitarea cardio - pulmonara) si au ramas o perioada de timp neasistati pina la sosirea echipei medicale. Populatia si personalul de interventie din cadrul serviciilor specializate cum ar fi pompierii, politia, etc. trebuie sa fie instruite în acest domeniu si sensibilizate de importanta majora a acestui act, în asteptarea sosirii echipelor medicale.

1.1.3 DEFIBRILAREA PRECOCE Majoritatea situatiilor de stop cardiac la adult au initial la baza o fibrilatie ventriculara (FV). Unicul tratament eficient al fibrilatiei ventriculare este defibrilarea. Cu cât trece timpul, fibrilatia ventriculara devine mai rezistenta la defibrilare pâna se instaleaza asistola. Astfel o defibrilare efectuata imediat la apritia FV are sansa de reusita de peste 85%, însa o defibrilare efectuata la 5-8 minute de la aparitia FV

are sansa de reusita variabila fara sa depaseasca 50% si care de obicei necesita multiple defibrilari cu energie mare.

Pentru a face defibrilarea accesibila personalului nemedical a fost creata o categorie de defibrilatoare numite defibrilatoare semiautomate. Aceste defibrilatoare în tari cum ar fi Statele Unite, Franta, Marea Britanie, etc. se afla în dotarea pompierilor, a politiei, a sefilor de gara, a stewardeselor la bordul avioanelor care transporta un numar mare de pasageri, astfel facind defibrilarea posibila cît mai precoce, înaintea sosirii echipajului medical calificat.

1.1.4 SUPORTUL AVANSAT PRECOCE AL VIETII Aceasta veriga este de mare importanta în cazul pacientilor aflati în stop cardiac si care necesita îngrijiri de terapie intensiva, administrare de medicamente specifice si aplicare de manevre speciale în timpul resuscitarii. Timpul optim de sosire al acestor echipe trebuie sa fie sub 10 minute, cu conditia începerii RCP de baza de la aparitia evenimentului sau în cel mult 5-6 minute daca lipsesc verigile 2 si 3 din lantul supravietuirii. Studiile efectuate de Serviciul Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare Tg.Mures (SMURD) au aratat ca victimele resuscitate în prespital care au plecat în viata de la terapie intensiva sunt cele la care echipajul de interventie a sosit în sub 5-6 minute. Victimele resuscitate în prespital dar la care echipajul de interventie a sosit în mai mult de 6 minute de la instalarea stopul cardiac au suferit leziuni cerebrale ireversibile. Aceasta în conditiile în care verigile 2 si 3 din lantul supravietuirii înca lipsesc la Tg. Mures si în România.

1.2 Notiuni de anatomie

1.2.1 Notiuni de anatomie a sistemului respirator Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. Acest aprarat are rolul de a asigura preluarea oxigenului din aer si eliminarea dioxidului de carbon din organism. În plus la nivelul acestui aparat se percepe mirosul (partea superioara a cavitatii nazale) si se realizeaza fonatia-vorbirea (la nivelul laringelui, corzilor vocale).

Aparatul respirator este alcatuit din:

• caile aeriene-respiratorii prin care aerul patrunde si iese din organism

• plaminii sunt organele la nivelul carora are loc schimbul de gaze.

Caile aeriene se împart în cai aeriene superioare si inferioare.

Cele superioare sunt alcatuite din cavitatea nazala si faringe iar cele inferioare sunt alcatuite din laringe, trahee si bronhii.

Cavitatea nazala este primul segment al cailor respiratorii si este divizata de septul nazal în doua cavitati numite fose. Fosele nazale sunt captusite cu o mucoasa umeda, care are rolul de a încalzii aerul. Tot aici se gaseste mucusul, cu rol de a retine impuritatile din aer. Deci nasul are rolul unui adevarat filtru.

Faringele este un organ comun pentru calea aeriana si digestiva (alimentara). Laringele este organul vorbirii, este format din mai multe cartilaje mobile, cel mai mare fiind asezat în fata ca o proeminenta având forma unei carti deschise, cunoscuta si sub denumirea de “Marul lui Adam”. În laringe se gasesc si doua perechi de cute (pliuri) numite corzi vocale, cele situate inferior au rolul în producerea sunetelor.

Traheea continua laringele, este situata în fata esofagului. Se ramifica la partea sa inferioara în doua ramuri care se numesc bronhii principale.

Bronhiile sunt ultimele segmente ale cailor aeriene inferioare si fiecare din ele patrund în cite un plamin.

Plaminii sunt organe pereche asezati în cutia toracica si cuprind între ei inima.

Respiratia Aerul patrunde în plamini pe caile respiratorii cu ajutorul contractiei muschilor cutiei toracice numiti muschi respiratori. Acesta este actul respiratiei. Apoi muschii respiratori se relaxeaza si se contracta muschii expiratori, ca urmare o parte din aerul din plamini se elimina; acesta este procesul expiratiei. Inspiratia si expiratia se repeta în ritm de 14-18/minut în functie de nevoile organismului. Varieaza în functie de virsta si sex (este mai accelerata la copii si la femei).

Valori normale ale frecventei respiratorii:

Nou-nascuti = 40/min

Copii = 20 - 30/min

Adulti = 14 - 18/min

Masurarea frecventei respiratiilor se face timp de un minut având mâna asezata pe toracele pacientului, se numara expansiunile toracice fara ca pacientul sa constientizeze acest lucru.

1.2.2 Notiuni de anatomie a sistemului circulator Aparatul cardio-circulator este format dintr-un organ central - inima - si un sistem închis de vase, format din artere - capilare - vene. Inima este un organ musculos, cavitar, de aproximativ 300 g cu un volum care a fost comparat cu volumul pumnului drept al unui adult. Este alcatuit din doua jumatati complet separate, dreapta si stânga, despartite printr-un perete vertical. Fiecare jumatate este la rândul ei împartita de un perete transversal în câte doua camarute, care comunica între ele. Camarutele din partea de sus se numesc atrii, iar cele din partea de jos se numesc ventriculi. Arborele circulator este format din artere, capilare si vene.

Arterele sunt vase sangvine prin care circula sângele de la inima în întreg organismul. Calibrul arterelorscade de la inima spre periferie.

Venele sunt vase care aduc sângele la inima. Calibrul lor creste de la periferie spre inima. Capilarele sunt vase cu calibru mic, prin care se face schimbul nutritiv între sânge si celule. Sângelecircula într-un singur sens: artere-capilare-vene.

Arterele si venele poarta diferite denumiri, dupa regiunea si organul pe care-l iriga.

În structura arborelui circulator exista: circulatia mare circulatia mica. Circulatia mare transporta oxigen spre tesuturi si organe, aduce CO2 de la tesuturi si organe spre inima,având traseul: inima-artere-organe-vene-inima.

Circulatia mica asigura transportul sângelui neoxigenat de la cord spre plamâni si a celui încarcat cuoxigen înapoi la inima.

Circulatia sângelui prin artere se face prin împingerea sângelui ca urmare a contractiei ventriculelor.Sângele este împins cu intermitenta prin contractii, dar el curge în curent continuu, datorita elasticitatii peretilorarteriali. Peretii arterelor opun rezistenta, ceea ce face, ca sângele sa fie sub o anumita presiune sau tensiune.Aceasta se numeste presiune sau tensiune arteriala (TA). Deci TA reprezinta presiunea exercitata de sângeasupra peretilor arterelor.

TA variaza în functie de vîrsta, sex, ora din timpul zilei si gradul de activitate.

Valori normale: Adult: 115-140 / 70-90 mmHg, mai mica la femei. În copilarie 91-110 / 60-65 mmHg.Valori peste cele normale poarta numele de hipertensiune.

Valori sub cele normale poarta numele de hipotensiune.

Sistola=contractie, diastola=relaxare.

Masurarea TA: pozitia pacientului: decubit dorsal, dupa un repaus de 10 minute; la 1/3 inferioara a bratului se aseaza mansonul tensiometrului; stetoscopul se pune pe proiectia arterei brahiale ( marginea inferioara a bratului); se umfla mansonul tensiometrului pâna pe la 180/ 200 mmHg, ca apoi sa se înceapa dezumflarea lenta; valorile TA reprezinta prima si ultima bataie care se aud cu ajutorul stetoscopului în timpul dezumflarii mansonului;Cu fiecare contractie se împinge în aorta un val de sânge, care izbeste sângele existent în vas si se propagaca o unda, dând pulsul.

Pulsul se masoara prin comprimarea unei artere pe un plan osos, cu 2-3 degete, cel mai frecvent la arteraradiala, se masoara timp de 1 minut.

Valori normale: adult 60-80 / minut; copii 90-100 / minut; nou nascut 130-140 / minut;Cresterea frecventei peste valorile normale se numeste tahicardie, scaderea frecventei sub valorile normalepoarta numele de bradicardie.

1.3 Secventele resuscitarii cardio-respiratorii Acest termen include toate elementele de resuscitare fara echipament, efectuata de o persoana sau depersoanele care acorda primul ajutor la o victima aflata în stop cardio-respirator.

Aceste elemente includ evaluarea primara, asigurarea libertatii cailor aeriene, ventilatia artificiala cuaer expirat si masajul cardiac extern. Scopul suportului vital de baza este mentinerea unei circulatii si a unei ventilatii adecvate nepermitândinstalarea starii de moarte biologica pâna la sosirea personalului medical calificat. Cu alte cuvinte resuscitareacardio-pulmonara de baza este un ansamblu de manevre care incearca sa mentina perfuzia si oxigenareaorganelor vitale (creier,cord). Câteodata aceasta operatiune poate sa necesite un timp îndelungat depinzând decauza care a dus la instalarea stopulu cardiac. Orice întârziere reduce sansa victimei de a-si reveni. De aceeatrebuie actionat rapid si conform protocolului.

1.3.1 1.3.1. Evaluarea primara: Siguranta salvatorului: Salvatorul evalueaza situatia generala asigurându-se de lipsa oricarui pericol.Asigurati-va ca nici victima si nici dvs. nu sunteti în pericol. Riscurile majore pentru salvator pot fi: traficintens, curentul electric, structuri instabile în care sau sub care se afla victima, substante toxice, gaze, bolitransmisibile care necesita o protectie speciala în timpul efectuarii ventilatiei artificiale.

Nivelul de constienta: Se evalueaza starea victimei: este constient sau inconstient? Îl scuturam cu grija deumar si îl întreabam cu voce tare: “Ce s-a întâmplat? Va simtiti bine?” sau încercam sa-l determinam saraspunda la comenzi ca de exemplu: “Deschideti ochii.”

Daca raspunde sau se misca, deci victima este constienta, se lasa în pozitia în care a fost gasita,(asigurati-va înca odata ca nu este în pericol) si incercati sa identificati motivul pentru care pacientul se afla înpozitia respectiva. Se cheama ajutor calificat anuntând situatia la 961. Starea victimei se reevalueaza periodicpâna la sosirea echipei calificate.

În cazul în care victima nu raspunde, deci este inconstienta:

1.3.2 ABC-ul resuscitarii: Respectati etapele de actiune în evaluarea functiilor vitale: A. Airway. – Eliberarea cailor aeriene. Mentinând deschise si libere caile aeriene se permite circulatia aeruluiîntre organism si mediul înconjurator. B. Breathing – Respiratia - Procesul prin care patrunde aerul în plamâni si se elibereaza dioxidul de carbonîn aerul atmosferic. C. Circulation - Circulatia - Circulatia sângelui prin organism.

A. Airway. – Eliberarea cailor aeriene Eliberati caile respiratorii prin ridicarea barbiei si hiperextensia capului apasând pe frunte. Puneti unadintre mâini pe fruntea pacientului (astfel încât degetul mare si cel aratator sa ramâna libere pentru a puteapensa nasul victimei când i se face respiratie gura la gura.) În acelasi timp cu doua degete de la mâna cealaltaridicati barbia victimei. În cazul victimei inconstiente este posibil ca limba sa-i cada în spate spre faringeleposterior blocând astfel caile aeriene superioare.

Facând o hiperextensie a capului si ridicând barbia, limba se ridica si elibereaza caile aeriene. Eliberatigâtul de

eventualele haine strânse. Îndepartati orice cauza de obstructie evidenta din gura. Aceasta pot fi:dantura rupta, proteze dentare rupte, saliva, sânge etc. Nu pierdeti timpul cautând obstructii ascunse.

B. Breathing – Respiratia Pastrând caile respiratorii libere ascultati, simtiti si observati daca victima respira adecvat. Ne aplecamasupra victimei cu fata catre torace si ascultati la nivelul cavitatii bucale a victimei zgomotele respiratorii,simtiti daca exista schimb de aer apropiind obrazul de nasul si gura victimei, observati miscarile pieptului.

Pentru a decide prezenta sau absenta respiratiei ASCULTATI, SIMTITI SI VEDETI timp de minimum5-10 secunde.

C. Circulation - Circulatia Circulatia este realizata de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului. Pulsul se poate simticel mai bine pe artera carotida care este situata în santul format de unul din muschii gâtului si marul lui Adam.Degetele aratator si mijlociu localizeaza marul lui Adam si vor aluneca lateral pe gât pâna se simte bataia învârful acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale gâtului dar niciodata în acelasi timp. Aceasta etapapoate fi executata simultan cu verificarea respiratiei, de asemenea timp de 5-10 secunde.

În urma evaluarii unui pacient inconstient ne putem confrunta cu una din situatiile descrise in capitolul urmator.

1.4 Protocoale de interventie – Prim-ajutor de baza

1.4.1 Victima nu respira si nu are puls: Primul gest în aceasta situatie este anuntarea situatiei la 961 solicitând ajutorul echipei medicale calificatesi cu dotare corespunzatoare dupa care începem resuscitarea cardio-pulmonara. Daca victima nu respira, nu arepuls si esti sigur ca va sosi ajutor profesionist calificat, începe ventilatia artificiala si compresiunile toracice.Ele se executa succesiv. În cazul în care sunteti singurul salvator raportul ventilatie masaj cardiac trebuie sa fie de 2:15, acest lucrurepetându-se timp de un minut În cazul în care sunteti doi salvatori acest raport trebuie sa fie de 1:5. Se executa 10 cicluri dupa care se facereevaluarea pacientului.Fiecare ciclu se începe cu ventilatia artificiala si se termina cu ventilatie.

Tehnica ventilatiei artificiale Îngenuncheati lânga pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se mentine gura usor întredeschisa cu o mâna,în timp ce cu cealalta se sustine fruntea si se penseaza nasul.

Inspirati profund aer aseaza-ti etans gura pe gura victimei, si insuflati aer timp de 2-3 secunde. În acelasi timp se verifica daca toracele se ridica atunci când noi insuflam .

Fiecare respiratie trebuie sa fie suficient de puternica astfel încât toracele sa se ridice. Tineti capul înhiperextensie cu barbia ridicata îndepartând gura de la gura victimei si lasati ca toracele pacientului sa revina.Volumul de aer pe care îl insuflam este mai important decât ritmul în care îl administram.

Tehnica masajului cardiac extern Cu victima asezata pe spate pe un plan dur se localizeaza punctul de compresie situat în partea inferioara asternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pâna la apendicele xifoid (locul de întâlnire acoastelor). La acest nivel lânga acest deget se aseaza alte doua degete, respectiv degetul mijlociu si cel aratator,dupa care asezam podul palmei celeilalte mâini, tangent la cele doua degete plasate pe piept, aceasta este loculîn care trebuie facute compresiunile toracice.

Îngenuncheati lânga victima, faceti doua ventilatii, dupa care gasiti punctul de reper cu degetul inelar,pornind din partea inferioara a rebordului costal, catre apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor).Ajungând cu degetul inelar la apendicele xifoid, asezati degetul mijlociu si aratator lânga el, apoi asezampodul palmei celeilalte mâini, acesta fiind locul în care trebuie facute compresiunile.

Aseazam cealalta mâna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mâna situata pe stern fara cadegetele sa se sprijine pe torace.

Cu coatele întinse, cu bratele perpendicular pe stern, linia umerilor sa fie paralela cu linia longitudinala apacientului se fac compresiunile astfel încât sa înfundam sternul cu o adâncime de aproximativ 4-5 cm(numarând cu voce tare, si 1 si 2 si 3 si 4 si 5’’). Frecventa compresiunilor externe trebuie sa fie de 80-100/min.

1.4.2 Victima nu respira dar are puls: În acest caz prima etapa de actiune consta din efectuarea unui numar de 10 ventilatii artificiale dupa carevom anunta 961 solicitând ajutor medical calificat. Ne reîntoarcem, reevaluam starea pacientului si vom actionaîn functie de ceea ce vom constata. În cazul în care situatia va fi nemodificata vom continua ventilatiapacientului verificând periodic pulsul pacientului.

1.4.3 Victima respira si are puls: Daca victima respira si are puls, dar este inconstienta o vom aseza în pozitia laterala de siguranta.

Îngenunchind lânga victima vom elibera caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei.Asezam bratul cel mai apropiat al victimei în unghi drept fata de

corp, iar antebratul se îndoaie în sus. Vom trece celalalt brat al victimei peste torace asezând dosul palmeipe obrazul victimei.

Se ridica genunchiul ( cel opus fata de salvator) victimei, tragându-l în sus si mentinând piciorul pe pamânt.Cu o mâna vom prinde umarul opus fata de salvator si cu cealalta mâna genunchiul pacientului.Îl vom întoarce lateral spre salvator; ne asiguram ca se sprijina pe genunchi si pe cot, rearanjam capul înhiperextensie si deschidem gura.

Anuntam la 961 solicitând ajutor medical calificat. Ne reîntoarcem apoi la victima, reevaluam situatia si supraveghem pacientul pâna la sosirea echipajului medical.

1.5 Dezobstructia cailor aeriene superioare

1.5.1 Pacient constient: Obstructia cailor aeriene înseamna blocarea cailor aeriene superioare cu un bol alimentar sau un corp strain.Victima se va sufoca. Obstructia poate fi incompleta sau completa. Daca victima este constienta

va indica acest lucru prin prinderea gâtului cu o mâna sau cu doua mâini.

În cazul obstructiei incomplete respiratia este zgomotoasa, pacientul este aplecat în fata si încurajat sa tuseasca.

Daca aceasta nu da rezultate va trebui sa încercati o alta manevra , numita manevra Heimlich; se aplica atunci când obstructia devine completa. Apropiati-va de victima din spate, cuprindeti-l pe sub brate, îndepartati picioarele, aseaza-ti o mâna la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid,

cu cealalta mâna prindetimâna înclestata si faceti miscari bruste înauntru si în sus.

Aceste miscari vor comprima diafragmul care la rândul lui va comprima plamânii si presiunea creata înbronhii va arunca corpul strain în cavitatea bucala. Faceti aceste miscari pâna eliberati caile aeriene.

1.5.2 Pacient inconstient: Daca victima devine inconstienta, întindeti-o pe pamânt si aplicati aceeasi manevra, încalecând picioarelevictimei. Reperati locul, asezând podul palmei la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. Asezaticealalta mâna peste aceasta (ca la masajul cardiac) si faceti compresiuni cu miscari bruste în adâncime si în sus.

Repetati aceste miscari de 4-5 ori dupa care, întorcând capul victimei într-o parte, verificati cavitateabucala a acesteia pentru a îndeparta bolul alimentar sau corpul strain. Daca acesta nu este vizibil, încercati dinnou sa ventilati, observând daca intra sau nu aerul. În caz de insucces repetati manevra Heimlich pâna cândcaile aeriene vor fi libere.

1.6 Aspiratia cailor aeriene Din punct de vedere anatomic, caile aeriene sunt împartite în cai respiratorii superioare si inferioare,limita de separare fiind corzile vocale.

Cauzele comune de obstructie a cailor repiratorii superioare includ: limba, tesuturile moi, sângele, voma,corpii straini si laringospasmul.

La nivelul cailor aeriene inferioare, obstructia poate fi cauzata de secretii, edem, brohospasm, sânge sicontinut gastric aspirat.

Eliberarea cailor respiratorii superioare se face utilizând un aspirator si o sonda de aspiratie dura de tipYankauer în cazul în care cauza obstructiei este un lichid, iar în cazul în care cauza obstructiei este un corpstrain dur, cum ar fi un bol alimentar, atunci eliberarea cailor respiratorii se face cu ajutorul manevrei Heimlich.

1.7 Ventilatia pe balon si masca În cazul resuscitarii cardio-pulmonare materialele de care putem dispune pentru asigurarea avansata acailor respiratorii si a ventilatiei adecvate includ:

Pipe Guedel sau cale oro-faringiana de diferite marimi: Pipa Guedel poate fi folosita la orice pacient inconstient, rolul ei fiind mentinerea libera a cailor aerienesuperioare. Pipa de marime corespunzatoare si corect introdusa va apasa baza limbii împiedicând cadereaacesteia în spate, spre faringele posterior.

Alegerea marimii corespunzatoare pentru pipa se face prin masurarea distantei de la comisura bucala launghiul mandibulei.

Introducerea pipei Gedel în cavitatea bucala se face tinând pipa cu concavitatea în sus. Când vârful pipei atingebolta palatina (cerul gurii) se roteste 180 de grade si se continua înaintarea pâna ce capatul extern ajunge lanivelul arcadelor dentare.

Mastile de ventilatie gura la masca de diferite marimi, asigura protectia salvatorului în timpul ventilatiei.La folosirea mastii se asigura o marime corespunzatoare fetei bolnavului.

Cu capul asezat în hiperextensie se aplica partea îngusta a mastii pe baza nasului, plasam ferm masca pefata si o mentinem ferm cu degetele de o parte si de alta a orificiului mastii cu ridicarea concomitenta amandibulei cu celelalte degete.

Balonul de ventilatie

Balonul de ventilatie ofera posibilitatea ventilarii eficace si suplimentarea cu oxigen. Folosind balonulfara rezervor concentratia oxigenului în aerul ventilat nu depaseste 60 %, iar cu rezervor suplimentar de oxigen(care se ataseaza la partea inferioara a balonului) se asigura o ventilatie cu oxigen de 90 % sau chiar peste.

2 CAPITOLUL II

2.1 Principii de baza Defibrilarea reprezinta utilizarea în scop terapeutic a curentului electric administrat in doze mari, într-uninterval foarte scurt de timp. Socul electric depolarizeaza instantaneu un cord cu activitate electrica si mecanicaineficienta permitând reluarea unei activitati contractile eficiente.

Argumentele defibrilarii precoce rezulta din urmatoarele: - ritmul cel mai frecvent întîlnit în SCR este fibrilatia ventriculara - singurul tratament eficient al FV este defibrilarea. - succesul defibrilarii depinde de rapiditatea efectuarii manevrei. - FV tinde sa se degradeze trecând în asistola în câteva minute.Multi dintre pacientii aflati în fibrilatie ventriculara au sansa supravietuirii fara sechele neurologice chiardaca defibrilarea s-a efectuat tardiv (6-10 minute), cu conditia initierii si efectuarii RCP pâna la sosireadefibrilatorului. Manevrele de RCP pot mentine FV si contribuie la mentinera perfuziei cerebrale si cardiace,în acelasi timp însa nu pot,singure converti FV la un ritm normal.

Viteza efectuarii defibrilarii este factorul determinant al succesului manevrelor resuscitarii. Studiile auaratat prezenta tahicardiei ventriculare ca ritm initial la persoanele care au facut SCR în prespital în conditii ceexclud traumatismele. Acest ritm dureaza însa foarte putin, trecându-se rapid în FV, iar pentru FV singurasansa de resuscitare este defibrilarea. În continuare proportia pacientilor care ramân în FV descreste în fiecareminut, concomitent crescând procentul asistolei, cu mult mai putine sanse de resuscitare. Timp de 4 pâna la8 minute aproximativ 50% din pacientii în colaps sunt înca în FV. Repetând ca viteza efectuarii defibrilariiramâne factorul determinant, eforturile se vor concentra pentru a scurta timpul de la aparitia SCR pâna ladefibrilare. Acest lucru se poate face si implementând utilizarea pe scara larga a defibrilatoarelor semiautomate.

2.2 Tipuri de defribrilatoare Ele sunt de doua tipuri: - manuale, unde este necesara o persoana calificata cu pregatire medicala, pentru operarea lor - semiautomate, care au aparut recent, permitând personalului fara pregatire medicala sa foloseasca aparatul cu succes.

2.3 Defibrilatorul semiautomat Avantajul defibrilatoarelor semiautomate este faptul ca, personalul care le opereaza, necesita mai putinaexperienta, nefiind necesare cunostinte pentru interpretarea ritmurilor cardiace.

Acest lucru permite unei game largi de persoane (politie, pompieri etc.), sa efectueze actul de defibrilareînaintea sosirii echipajelor medicale.

Succesul defibrilarii depinde de trecerea unui curent adecvat în vederea depolarizarii miocardului, acestlucru fiind conditionat de pozitia electrozilor, impedanta transtoracica, volumul corpului pacientului si energiafolosita la soc.

Operatorul va lipi electrozii de defibrilare de singura folosinta pe toracele pacientului si va apasa pebutonul de analiza al defibrilatorului care la rândul sau va efectua monitorizarea si interpretarea automata aritmului. Daca ritmul detectat necesita defibrilare, defibrilatorul se va încarca automat, iar operatorul va primiinstructiuni scrise si auditive pentru efectuarea socului apasând pe un buton special aflat pe defibrilator si nu peelectrozii de defibrilare.

Energia utilizata la prima defibrilare la adult este de 200 J, în cazul insuccesului se repeta înca o data cu200 J, iar restul socurilor în timpul resuscitarii vor fi efectuate cu o energie de 360 J. Nu exista limita lanumarul de socuri care poate fi efectuat.

Defibrilarile vor fi efectuate în grupuri de câte trei. Deoarece cele trei socuri pot fi efectuate rapid nu estenecesara întreruperea secventei de soc pentru efectuarea masajului cardiac si a ventilatiei. Dupa cel

de al treileasoc, aparatul analizeaza din nou ritmul cardiac si va indica verificarea pulsului de catre salvator si continuareamanevrelor de resuscitare în cazul în care salvatorul nu identifica prezenta pulsului.

2.3.1 Principiile defibrilarii precoce Stabilesc ca tot personalul instruit în BLS trebuie sa stie sa utilizeze un defibrilator. Conceptul a fost rapidacceptat si aplicat.

Personalul care efectueaza manevrele de BLS include: personal medical care lucreaza în spital sauprespital, pompieri, politisti, alte categorii care pot interveni ca primi intervenienti în locuri si situatii în carepoate apare stopul cardio-respirator (salvatori marini, montani, personal de însotire sau îngrijire, echipe deprim ajutor de pe platformele industriale, de foraj, etc.). Practic defibrilarea trebuie considerata parte integrantaa BLS.

Defibrilatorul este un dispozitiv care descarca controlat soc elctric în vederea întreruperii unei aritmii.Vorbim de defibrilare când aritmia este FV si de cardioversie când este vorba de alte aritmii-fibrilatie atriala,flutter atrial, tahicardie ventriculara.

Principalele componente ale unui defibrilator sunt: potentiometru variabil pentru selectarea nivelurilor deenergie, un transformator de conversie a curentului alternativ în curent direct, un capacitor pentru stocareaenergiei, un buton pentru comanda încarcarii si altul pentru descarcare închizând astfel circuitul dintre capacitorsi electrozi. Defibrilatoarele semiautomate prezinta câteva caracteristici: legatura cu pacientul se efectueazaprin electrozi adezivi de defibrilare atasati la cabluri flexibil, deasemenea aparatul contine un sistem de detectiesi analiza a ritmului programat pentru FV/TV. La detectarea unui asemenea ritm defibrilatorul ,,indica” operatorului sa administreze socul. Componenta ,,automata” se refera la detectarea ritmului de catre aparatsi nu de catre operator.

Energie, intensitate, tensiune PUTEREA(WATT)=U(VOLTI) x I(AMPERI)

ENERGIA(JOULI)=P(WATT) x TIMP(SECUNDE)

ENERGIA(JOULI)=U(VOLTI) x I(AMPERI) x TIMP(SECUNDE) I(AMPERI)=U(VOLTI) / R(OHMI)

Desi operatorul selecteaza nivelul de energie, totusi fluxul de curent masurat în amperi este cel caredefibrileaza. Cu o cantitate fixa de energie stocata în capacitor curentul administrat depinde de impedanta(rezistenta) dintre electrozii defibrilatorului.

Importanta defibrilatoarelor semiautomate Utilizarea defibrilatoarelor a fost mult timp rezervata personalului medical. La ora actuala aceasta manevratinde sa devina parte componenta a BLS, motiv pentru care trebuie însusit de personalul instruit în acestemanevre.

Termenul de semiautomat implica existenta unui sistem de detectie si analiza a ritmului .Unele dintreacestea sunt complet automate, altele fiind doar semiautomatr. Toate prezinta doi electrozi adezivi cu dublu rol:culegerea informatiilor despre ritmul cardiac si administrarea socului electric.

Operatorul este cel care ataseaza cei doi electrozi, comanda aparatului sa analizeze ritmul si în situatia încare se impune, comanda administrarea socului. Este importanta aceasta ultima decizie a operatorului.

Pasii operationali:

• Porniti aparatul

• Atasati electrozii

• Comandati analiza ritmului

• Urmariti instructiunile aparatului

• Comandati descarcarea socului.

3 CAPITOLUL 3

3.1 Notiuni de anatomie a sistemului osteo-articular Corpul omeneesc este împartit în 4 segmente: Cap Gât Trunchi MembreCapul reprezinta segmentul superior si este format din craniu si oasele fetei.

Gâtul este segmentul care leaga capul de trunchi.

Trunchiul cuprinde trei regiuni: toracele abdomenul bazinul Toracele este regiunea superioara a trunchiului, delimitata înapoi de coloana vertebrala, înainte de stern,lateral de cele 12 perechi de coaste si în jos de muschiul diafragm. Cutia toracica contine plamânii, inima,vasele mari, traheea, bronhiile si esofagul.

Abdomenul este regiunea de mijloc a trunchiului, contine organele digestiei: ficat, stomac, intestin subtiresi gros, pancreasul precum si splina si rinichii.

Bazinul este regiunea inferioara a trunchiului, cuprinde vezica urinara, organele genitale interne. Portiuneainferioara a bazinului este pelvisul.

Membrele sunt parti ale corpului legate de trunchi, care se clasifica în membre superioare si inferioare.

Membrele superioare cuprind patru segmente: umar bratul este partea dintre umar si cot antebratul reprezinta sectiunea dintre cot si mâna mâna este partea terminala a membrului superior.Centura membrului superior formeaza scheletul umarului si asigura legatura dintre oasele membrului liber sitoracele osos. Ea este constituita din doua oase: clavicula si scapula.

Membrele inferioare cuprind: coapsa este portiunea dintre sold si genunchi gamba reprezinta portiunea dintre genunchi si picior piciorul este partea terminala a membrului inferior.Centura membrului inferior se compune din doua oase coxale. Oasele coxale se unesc inainte între ele, înapoicu sacrul si coccigele, formtnd peretele osos al unei cavitati importante numita pelvis.

Aparatul locomotor îndeplineste functiile de miscare ale diverselor parti ale corpului. Este alcatuit dinsistemul osteo-articular specializat pentru functia de sustinere si sistemul muscular pentru functia de miscare.Oasele au rol în sustinerea muschilor si mentin pozitia verticala a corpului. Articulatiile permit miscarileOaselor. Ele sunt mobile, semimobile si fixe. O articulatie este formata dintr-o cavitate articulara fixa si un caparticular mobil, înconjurate de o capsula articulara. Muschii efectueaza miscarile. Ele sunt înserati pe oase siproduc miscarea lor prin contractii. Deosebim doua categorii de muschi: Muschii scheletici fixati pe oase sau muschi striati, care dau contractii si care servesc pentru miscarile corpului.Muschii viscerali sau muschii netezi, sunt muschii organelor interne.Scheletul omului este alcatuit din peste 200 de oase de diverse forme:

- lungi, late, scurte.

Scheletul capului este format din oasele cutiei craniene si oasele fetei

Scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele.

Coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale,5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate între ele (sacrul) si 4-5 vertebre coccigiene sudate între ele.

Scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletul membrului inferior.

Scheletul membrului superior este alcatuit din osul bratului sau humerus, oasele antebratului: cubitus sauulna (înauntru), radius (în afara) si oasele mâinii.

Scheletul umarului este constituita din doua oase: clavicula si scapula.

Scheletul membrului inferior este alcatuit din osul coapsei sau femurul, oasele gambei: tibia (înauntru) siperoneul ( în afara), rotula înaintea genunchiului, oasele piciorului.

Oasele bazinului cuprind ilionul, ischionul si pubis.

3.2 Evaluarea primara a pacientului traumatizat In cazul pacientilor traumatizati foarte important este sa stim exact ce trebuie si ce nu trebuie sa facem.Orice greseala comisa poate agrava starea bolnavului punându-i viata în pericol.

Obiectivul principal urmarit în cazul pacientilor traumatizati consta în asigurarea tratamentului precoce sicorect pentru ca acest lucru poate îmbunatatii semnificativ ulterior reabilitarea bolnavului. Deci principiulfundamental care trebuie sa conduca comportamentul nostru în timpul unei urgente este:

A NU AGRAVA STAREA VICTIMEI !

Secventele urmarite în cazul acestor situatii sunt similare cu cele întâlnite la pacientii fara traumatisme.

Evaluarea zonei si siguranta salvatorului ramân în atentia noastra. Sa devina sigur locul accidentului: semnalizare, stationarea vehiculelor Îndepartarea accidentatului de pericolul iminent sau de cauza accidentului evitând riscurile si / sau agravareasituatiei.eliberarea cailor aeriene - în acest caz nu se face hiperextensia capului ci subluxatia mandibulei. verificarea respiratiei prin: simt - vad - aud verificarea pulsuluiDaca este necesar se încep imediat manevrele de resuscitare exceptie fiind situatia în care se constataexistenta unei hemoragii masive, situatie când se realieaza hemostaza apoi se vor începe manevrele deresuscitare.

În toate cazurile de trauma se are în vedere posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala.

Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare: la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni din care cel putin unul pune viataîn pericol). la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului la orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui în apropierea capului la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gâtului la orice pacient care prezinta crepitatii sau deformari la nivelul gâtului pacientului la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub influenta alcoolului...)Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai pe baza examenuluiradiografic.

Atentie sporita trebuie acordata imobilizarii coloanei vertebrale cervicale. Pentru acest lucru folosimgulere cervicale.

Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucata, din doua bucati.

Pentru fixarea gulerului cervical întotdeauna este nevoie minimum de doua persoane. Un salvator se aseazala capul pacientului, va fixa capul si cu o miscare ferma va aseza capul în ax,

cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul cervical. Important este sa se îndeparteze toate hainele din jurul gâtuluipacientului. Se începe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gâtului fara a-l mai misca.

3.3 Evaluarea secundara a pacientului traumatizat Odata verificate si asigurate functiile vitale se efectueaza o evaluare secundara, care consta dintr-o evaluaremai detailata, din cap pâna în vârful picioarelor, cautându-se alte posibile leziuni.

Pentru a realiza o examinare amanuntita se dezbraca complet pacientul având totusi grija sa-l protejam dehipotermie.

Evaluarea secundara urmeaza verificarea urmatoarelor puncte:

Examen neurologic de baza - nivel de constienta cel mai simplu realizat conform Scalei Glasgow

1. Deschiderea ochilor

- spontan................................................... 4 puncte - la cerere..................................................3 puncte - la durere..................................................2 puncte - nu deschide..............................................1 punct

2. Cel mai bun raspuns motor

- la ordin...................................................6 puncte - localizeaza stimulii durerosi..................5 puncte - retrage la durere................................... 4 puncte - flexie la durere..................................... 3 puncte - extensie la durere..................................2 puncte - nici un raspuns.....................................1 punct

3. Cel mai bun raspuns verbal

- orientat................................................. 5 puncte - confuz ..................................................4 puncte - cuvinte fara sens .................................3 puncte - zgomote................................................2 puncte - nici un raspuns....................................1 punct

- dimensiunea pupilelor si reactia la lumina (trebuie sa fie egale si sa-si modifice dimensiunea simultan, diminuându-se la lumina si marindu-se la întuneric.

- evaluarea sensibilitatii si capacitatea de miscare a membrelor superioare si inferioare.

Evaluarea si tratamentul leziunilor capului, gâtului rani, contuzii, hemoragii se examineaza urechea, nasul, gura leziuni oculare leziuni osoase

Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul toracelui evaluarea durerii si / sau a dificultatii respiratiei rani, contuzii, hemoragii leziuni osoase

Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul abdomenului si bazinului a se evalua daca exista durere abdominala rani, hemoragii leziuni osoase, fracturile la acest nivel sunt deosebit de grave, ele pot afecta organele genitale interne, vase mari, rectul.

Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul extremitatilor rani, contuzii sau hemoragii a se evalua existenta durerii se palpeaza pulsul periferic

3.4 Traumatisme osteo-articulare Traumatismele osteo-articulare apar ca atare sau în cadrul unor politraumatisme.

3.4.1 Fracturi si imobilizarea lor Fracturile sunt leziuni ce apar în urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului, constând înîntreruperea continuitatii acestuia. În functie de modul de actiune a agentului vulnerant, de intensitatea luifracturile pot fi de mai multe feluri:

fracturi închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte

fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga

fracturi directe - în care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de producere a fracturii

fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al agentului vulnerant.

De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa mecanismul de producere: fracturispiroide, fracturi cu înfundare, deplasate. La fel pot fi fracturi complete, interesând întreaga circumferinta aosului sau incomplete (partiale). La batrâni sau la persoane cu diverse afectiuni osoase pot apare fracturi înurma unor traumatisme minore, sau chiar la efectuarea unui pas gresit.

Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne:

Semne de probabilitate - durere spontana sau întru-n punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare - impotenta functionala a membrului afectat - deformarea si scurtarea regiunii - echimoze tardive - tumefactie, edem, cresterea temperaturii localeSemne de certitudine (semne sigure) - mobilitate anormala în focar - perceperea palpatorie de crepitatii osoase - netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura - întreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii osoase

METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC ÎN CAZUL SUSPICIONARII UNEI FRACTURIESTE EFECTUAREA RADIOGRAFIEI.

Fracturile se pot însotii de o serie de complicatii:

Complicatii imediate: - transformarea unei fracturi închise într-o fractura deschisa - lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinatate - infectia focarului de fractura

Complicatii tardive (întârziate): - cicatrizarea anormala a plagii osoase (în unele boli cronice) - pseudartroza (întârzierea consolidarii fracturii) - calusul vicios. Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii miscarilor fragmentelor osoasefracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele deimobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, în functie de regiunile lanivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateralimobilizarea trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului defractura. Înainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului în ax.Acest lucru este valabil numai în cazul fracturilor închise. Fracturile deschise se imobilizeaza în pozitia gasita,dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.

Tipuri de atele speciale:

- atele Kramer (confectionate din sârma)

- atele pneumatice (gonflabile)

- atele vacuum

- atele improvizate: din scândura, crengi de copac...

Fracturile membrului superior:

Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectieconstituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia în care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cucotul de partea bolnava împins catre spate si în sus.

Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii dreptatela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.

Fracturile antebratului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cuoricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.

Fracturile oaselor mâinii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete.

Fracturile membrului inferior:

Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se întinde de deasupra oaselorbazinului pâna la calcâi. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se întinde de la regiunea inghinala pânala calcâi. Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind osingura atela trecute prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pâna la calcâi.

Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela.

Fractura de rotula se produce prin cadere în genunchi, se imobilizeaza în atele posterioare.

Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal Voletul costal este minimum dublafractura la doua coaste învecinate. Imobilizarea se face prin înfundarea zonei respective împiedicând astfelmiscarile segmentelor la acest nivel. Semnele si simptomele constau în dificultatea respiratiei, miscareaparadoxala a segmentului (în inspir când toracele se destinde fragmentul se

înfunda; la expir când toracele semicsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.

Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramâne nemiscat, nu se maipermite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur în pozitie culcat pe spate.

3.4.2 Entorsa Forma minora a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul permanent între suprafetelearticulare si consta din întinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii. Primul ajutorconsta în imobilizarea provizorie acest lucru v-a ameliora durerea, care este de o mare intensitate.

3.4.3 Luxatia Este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele articulare ale oaselor careformeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulatii). Dupa modul de producere luxatiile potfi complete sau incomplete. Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tentareducerea luxatiei. Accidentatul se transporta la spital.

3.5 Traumatismele partilor moi În functie de starea tegumentului traumatismele pot fi închise - contuzii - sau deschise - plagi.

3.5.1 Contuziile Sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant mecanic, care produce leziuni tisulare,pastrând însa integritatea tegumentelor. În fuctie de forta de actiune al agentului vulnerant, contuziile pot fisuperficiale, profunde sau mixte.

Echimoza este forma cea mai simpla de contuzie, ce apare datorita ruperii vaselor sangvine din tesutulsubcutanat (apare ca o zona rosie albastruie, care în câteva zile îsi modifica culoarea, devenind vânata, apoigalben-verzuie).

Hematomul este o tumefiere dureroasa, de volum variabil, ce apare din cauza acumularii între tesuturi sauorgane, a unei cantitati variabile de sânge, prin ruperea accidentala a unor vase sangvine mai mari.

3.5.2 Plagile Plagile sunt leziuni produse de agenti mecanici, fizici, chimici. În cazul plagilor, o mare importantaprezinta intervalul dintre producerea lor si momentul aplicarii primului tratament. Astfel, se considera o plagarecenta aceea careia i se aplica tratament într-un interval de 6-8 ore de la producere (plaga neinfectata), pesteacest interval majoritatea plagilor fiind infectate.

Subiectiv plagile sunt marcate prin durere, obiectiv remarcam alaturi de prezenta plagii si hemoragie deintensitate variabila, care o însoteste.

Tratamentul plagilor urmareste prevenirea complicatiilor si obtinerea unei vindecari cât mai rapide si debuna calitate. Consta din toaleta locala a plagii si pansarea lor.

3.5.3 Hemoragii Hemoragia reprezinta scurgerea sângelui în afara sistemului vascular printr-una sau mai multe solutii decontinuitate.

Dupa tipul vasului lezat poate fi: - arteriala: în care sângele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si tâsneste ritmic, sincron cu bataile inimii; - venoasa: sângele de culoare rosu închis (mai putin oxigen, mai mult CO2), se exteriorizeaza cu presiuneconstanta, relativ modesta; - capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai mare ca sursa principala ahemoragiei;În functie de sediul sângerarii: - externa: sângele se scurge în afara, printr-o solutie de continuitate tegumentara ( plaga ) - interna: sângele se acumuleaza într-una din cavitatile normale ale organismului; - exteriorizata: caracterizata prin hemoragie interna într-un organ cavitar, urmata de eliminarea sângelui laexterior pe cai naturaleepistaxis: hemoragia mucoasei nazale;

hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de sânge amestecat cu cheaguri si eventual resturialimentare;

În hemoragii puternice poate fi sânge rosu, proaspat, nealterat, sau în sângerari reduse poate fi varsaturacu aspect de zat de cafea (când sângele stagneaza în stomac).

melena: exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin defecatie. Scaunul este lucios, negru,moale, de aspectul si culoarea pacurei.

hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin mictiune;

Dupa cantitatea de sânge pierdut, hemoaragia poate fi: - mica: se pierde o cantitate de sânge pâna la 500 ml - medie: se pierde 500-1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie, ameteli în ortostatism; - mari: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunt urmatoarele: paloare, tahicardie,transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tahipnee; - cataclismice: pierderi de sânge de peste 1500-2000 ml, TA nemasurabila, pacient inconstient;

3.5.4 Hemostaza Oprirea sângerarii poarta denumirea de hemostaza.. Ea poate fi spontana în cazul unor hemoragii mici,prin interventia mijloacelor proprii organismului, dar de cele mai multe ori este necesara interventia altorpersoane, care sa realizeze hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.

Hemostaza proviorie se poate realiza prin: compresiune digitala pansament compresiv garouCompresiunea digitala. Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa se aplice deasupra ranii încazul unei hemoragii arteriale si sub plaga în cazul unei hemoragii venoase, tinând cont de sensul circulatiei.Când hemoragia nu poate fi stapânita prin compresiune exercitata la distanta, se poate folosi compresiunedirecta în care caz compresiunea vasului ce sângereaza se face cu degetul introdus direct în plaga. Aceastametoda nu poate fi decât de scurta durata, trebuind sa recurgem la alta care s-o suplineasca si sa o completeze.

Câteva exemple de posibilitati de compresiune digitala:

Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostazaprovizorie. În lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru a pune pe plaga o batista, o cârpa curata, pestecare se strânge pansamentul circular (fasa).

Aplicarea garoului este ultima varianta la care apelam. Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata,fular, sfoara, etc. Se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu se putea controla prinalte metode (amputatie de membru). Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile.Garoul, odata cu oprirea sângerarii, produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea de membru situatadedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave.Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se noteazaobligatoriu urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a aplicarii garoului. Din 30-30 minute se slabesteputin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.

Ridicarea garoului se face doar în conditii de spital si de personal competent.

Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului care sângereaza.Cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire.

3.5.5 Pansamente Se aplica diferentiat dupa regiunea anatomica:

La cap, pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segment fiind capelina careîncepe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor, pavilioanelor urechii dupa care se trecesuccesiv înainte si înapoi (spre radacina nasului si spre ceafa), de mai multe ori, pâna când acopera tot capul.Capetele feselor se fixeaza apoi cu câteva ture circulare.

Pentru nas, barbie, ochi si urechi se realizeaza asa numitul pansament ‘în prastie’, cu ajutorul unei fâsiide tifon de 30-50 cm, despicata la capete, cu o parte centrala nedespicata, care se aplica la nivelul plagii,legând capetele taiate încrucisate.

La nivelul toracelui si abdomenuluise face în functie de tipul plagii si localizare. În cazul plagilorpenetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari decât plaga si-l vomfixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând pansamentului safunctioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de toracenepermitând intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele revine, pansamentul

se departeaza de pereteletoracelui, permitând iesirea aerului si la acest nivel.

Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe toate celepatru laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior) vom folosi unpansament umed.

La membre pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor circulare, în spirala.

Daca plaga este produsa de un corp contondent, care se afla înca în plaga, se lasa acolo, va fi imobilizat înpozitia gasita si se transporta de urgenta la spital.

3.6 Mobilizarea traumatizatului

3.6.1 Degajarea pacientului traumatizat

La locul accidentului se face doar în scopul prevenirii pericolului iminent care poate sa apara.Degajarea victimei se face de persoane bine instruite stiind faptul ca o mobilizare incorect efectuata poateagrava foarte mult situatia pacientului.

Urmatoarele situatii pot impune degajarea pacientului: - pacientul se afla într-o încapere cu fum sau foc - pacientul se afla într-o masina instabila, ce urmeaza a se rasturna - pacientul se afla într-o masina cu pericol iminent de explozieÎnainte de a începe degajarea victimei se verifica sa nu fie prinse picioarele pacientului de pedale, se desfacecentura de siguranta.

Salvatorul introduce o mâna sub bratul victimei si va mentine capul în ax,

iar cealalta mâna se introduce prin spatele victimei, se agata de cureaua victimei si cu miscari usoare seîncearca scoaterea ei din autoturism, având permanent grija de mentinerea capului imobilizat de umarulsalvatorului.

Odata scoasa din masina, asezarea ei pe sol impune de asemenea respectarea anumitor reguli cu foarte marestrictete si anume: capul va fi mentinut în permanenta în ax.

În cazul în care victima este gasita culcata pe burta, examinarea nu se poate face decât dupa asezarea lui îndecubit dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru este nevoie de minimum trei persoane. Unul dintre salvatorise aseaza la capul victimei, îl v-a pune în ax si îl v-a imobiliza comandând întreaga operatiune de întoarcere.Ceilalti salvatori se vor aseza lateral de victima, cât mai aproape de ea, ridicând bratul dinspre salvatori în sus,lânga capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toti salvatorii vor efectua întoarcerea în acelasi timp,mentinând în permanenta coloana pacientului în ax.

O data asezat pe spate se poate efectua examinarea primara si secundara a pacientului iar pentru transportse poate folosi targa metalica, de lemn sau vacuum.

3.6.2 Transportul traumatizatilor pe targi Pentru asezarea pacientului pe targa de lemn se cunosc minimum trei modalitati: Una din variante ar fi prin asearea targii lânga victima, la comanda celui care fixeaza capul victimei, aceastase întoarce lateral si un salvator va împinge targa sub pacient. Pentru a ne ajuta de aceasta metoda este nevoiede minimum patru salvatori. Unul din salvatori se aseaza la capul pacientului mentinându-l în ax, ceilalti treisalvatori se vor aseza lateral de pacient astfel: un salvator se pozitoneaza în dreptul toracelui asezând o mânape umarul victimei si cealalta mâna la nivelul soldului, al doilea salvator se pozitioneaza în dreptul solduluiasezând o mâna la nivelul toracelui încrucisând mâna lui cu cea a salvatorului asezat în dreptul toracelui.Cealalta mâna o va aseza pe coapsa victimei. Cel de al treilea

salvator se aseaza în dreptul picioarelor victimei.

O alta varianta consta din ridicarea pacientului de cei patru salvatori, ridicare efectuata la comanda celui carefixeaza capul victimiei. Salvatorii îsi vor introduce mâinile sub pacient cu palma orientata în sus, ei fiindasezati la acelasi nivel descris mai sus. Cea de-a treia varianta necesita de asemenea minimum patru persoane. Unul asezat la capul victimei, fixeazacoloana si comanda miscarile. Ceilalti se vor aseza calare peste victima si-l vor ridica din aceasta pozitie.Dupa ce este ridicat o alta persoana v-a împinge targa sub pacient.

Targa metalica are avantajul ca este format din doua piese ceea ce usureaza foarte mult folosirea lui.Se poate regla lungimea targii în functie de lungimea victimei. Pentru a utiliza targa este nevoie de asemeneade minimum trei persoane. Cel care sta la capul victimei si tine capul imobilizat v-a conduce operatiunea.Ceilalti salvatori vor întoarce victima lateral odata pe partea stg apoi pe partea dreapta,

astfel încât sa se poatepozitiona targa sub pacient.

Targa vacuum este poate cea mai optima varianta de imobilizare ce se poate recomanda a se folosi pentrutransportul pacientului traumatizat. Targa vacuum fiind de fapt o saltea din care se extrage aerul, ea poate fimodelata dupa forma corpului victimei. Acest lucru asigura o imobilizare suplimentara a coloanei cervicale,nepermitându-i nici miscarea de lateralitate miscare care era totusi posibila prin simpla folosire doar a guleruluicervical.

4 CAPITOLUL IV

4.1 Arsuri Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici, electricitate si iradiatii.

Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cu temperatura înalta, metaleîncalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi solizi incandescenti.

Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric, oxalic, etc sau de substantealcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu, amonia gazos, etc.

Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub tensiune.

Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.

Bilantul lezional al pacientului ars se face în functie de suprafata arsa si de gradul de profunzime al arsurii.Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste regula lui Wallace numita si regula lui 9.

Prin aceasta regula se poate exprima în procente suprafata arsa a fiecarui segment de corp, care suntexprimate cu cifra 9 sau multiplu de noua.

De exemplu: arsura unui brat reprezinta 9% iar a întregului membru inferior este de 18%. Total arsura a afectat27% din suprafata corpului. Evaluarea suprafetei arse la nou-nascuti si copii este mult diferit deoarece laaceasta categorie de pacienti capul reprezinta suprafata cea mai mare si anume 18%, iar membrele inferioaresunt reprezentate de un procentaj mai mic comparativ cu adultul.

Localizari periculoase si arsuri grave sunt: fata, gâtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la nivelul aparatului respirator toate arsurile care sunt în apropierea fetei (pleoape), mâinii, peroneului, zonele de flexie ale membrelor, leziunicirculare la nivelul membrelor. arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de gradul de arsura arsurile de gradul III si care

depasesc 10 % din suprafata corpului arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electricÎn functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii se descriu patru grade:

Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul. Se manifesta prin roseata pielii,edem local, durere, frisoane. Arsura tipica de gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea îndelungatasi nerationala la soare. Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade fiind înlocuita de o pigmentatie bruna urmatade descoamatie.

Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm provocând aparitia flictenelor,vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este altceva decât plasma sangvina extravazata. Acest tip dearsura este provocat de lichide fierbinti sau metale incandescente, care au actionat o durata scurta asupra pielii.Este cea mai dureroasa pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase de la acest nivel.

Arsura de grad III intereseaza dermul în totalitatea lui. Flictenele au continut sangvinolent. Durerea nu maieste atât de intensa, poate sa si lipseasca deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet.

Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor).

Primul ajutor în cazul pacientilor care au suferit o arsura respecta princiipiile deja discutate. Sigurantasalvatorului este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram. Controlul nivelului de constienta si evaluareafunctiilor vitale conform protocolului ABC sunt si ele valabile.

Caracteristici:

În cazul arsurilor provocate de flacara. Important în aceste situatii este oprirea cât mai rapida a arderii cujet de apa. Acest lucru este valabil si pentru situatiile când flacara este deja stinsa, deoarece în acest momentarsura se poate propaga în continuare în profunzime. Se îndeparteaza hainele pacientului cu conditia ca acesteasa nu fie lipite de piele iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri tisulare.

Odata cu dezbracareapacientului se va asigura protectia acestuia de hipotermie.

În cazul arsurilor provocate de substante chimice. Spalarea suprafetei arse cu jet de apa în aceste situatiitrebuie sa fie de o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se îndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare.Profunzimea arsurii este direct proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei si proprietatilesubstantei.

În cazul arsurilor provocate de curentul electric important este îndepartarea pacientului de sursa de curent(sau invers). Totdeauna se are în vedere posibilitaea leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii). Arsurile electrice produc leziuni atât la suprafata cât si în profunzimea organismului.Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de intrare si poarta de iesire a curentului electric.Acest lucru este important pentru ca ne furnizeaza informatii privind traseul urmat de curent prin organism.Distrugerea tisulara este maxima la punctul de intrare. Daca sunt interesate vase importante apar gangrene iardaca traseul intersecteaza inima pot aparea tulburari în activitatea inimii deosebit de grave chiar moartea.

Generalitati: Jetul de apa trebuie folosit numai pentru regiunile afectate Este interzisa folosirea cremelor, ungventelor, substantelor uleioase Se folosesc pe cât posibil pansamente sterile sau cârpe foarte curate, umezite. Nu se pune gheata în contactdirect cu tegumentul. Se acopera pacientul pentru a preveni pierderea de caldura.

4.2 Hipotermia O temperastura centrala mai mica de 350 C se numeste hipotermie. Valoarea normala a temperaturiicorpului este cuprinsa între 36-370C

Categoriile de persoane cu risc la hipotermie sunt: batrâni, copii mici, traumatizatii, alcoolicii, drogatii,înecatii. Temperatura corpului se pierde mai repede în apa decât în aer. În functie de severitatea hipotermieisemnele pot fi: puls slab palpabil, bradicardie, tensiunea arteriala scazuta sau nemasurabila, nivelul deconstienta alterata sau coma.

Primul ajutor în aceste situatii respecta principiile de evaluare si ABC. Specific cazului este atentiadeosebita ce trebuie acordata la mobilizarea hipotermicului. Orice miscare mai brusca sau necoordonata poateagrava situatia sau poate duce la stop cardiac. În cazul pacientilor aflati în stop cardiac masajul cardiac estemai dificil de efectuat deoarece toracele hipotermicului este mai rigid.

HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PÂNA CE NU ESTE REÎNCALZIT.

Reîncalzirea hipotermicilor se face lent, 10C / ora. Din acest motiv resuscitarea acestor pacienti este dedurata mai lunga, pâna la atingerea temperaturii normale a corpului. Defibrilarea nu poate fi folosita decât dupace temperatura corpului este peste 30 de grade C.

Metode cunoscute si folosite pentru reîncalzire sunt: - reîncalzire externa pasiva, consta din învelirea pacientului cu paturi si pastrarea lui în mediu ambiant cald.Acest tip de reîncalzire se foloseste pentru pacientii cu hipotermii usoare sau eventual medii cu temperaturacentrala de peste 32 grade C. - reîncalzirea externa activa, se efectueaza prin imersia totala a pacientului în baie cu apa încalzita la 40 grade Csau prin folosirea de paturi încalzite sau pungi cu apa calda. Aceasta tehnica este potrivita pentru pacientiiaflati în hipotermie medie cu o temperatura centrala pâna la 31 grade C sau cel mult 30 grade C. Imersia în apacalda se foloseste atunci când dorim sa reîncalzim pacientul rapid, acest lucru fiind aplicabil la cei care aupierdut temperatura în mod rapid. - reîncalzirea activa centrala - folosite în unitati spitalicesti.

4.3 Inec Înecul poate fi asociat cu alcoolul, hipotermia, tentativa de suicid, trauma, criza de epilepsie, etc.

Siguranta salvatorului capata aspecte deosebit de importante în aceste situatii. Salvatorul trebuie sa eviteorice fel de risc în cazul în care nu stie sa înoate sau în cazul în care nu detine echipamentul potrivit pentruintrarea în apa rece. Orice pacient înnecat este suspicionat de existenta leziunii de coloana cervicala, victimase pastreaza în pozitie orizontala, fara a începe manevrele de resuscitare înaintea scoaterii victimei din apa.Indiferent carui fapt se datoreaza înecul, din punct de vedere fiziologic întîi se instaleaza stopul respirator apoiapare stopul cardiac. Acest lucru apare ca urmare a închiderii cailor aeriene (spasm laringian) ceea ce duce lastop respirator si ca urmare a hipoxiei se instaleaza stopul cardiac. Ca urmare a acestui mecanism plamâniipacientilor nu sunt inundati de apa. Din punct de vedere al primului ajutor nu are importanta faptul ca îneculeste în apa dulce sau în apa sarata. În cazul în care victima revine complet la starea de constienta dupa scoatereaei din apa, ea trebuie sa fie transportata la spital, indiferent daca la momentul respectiv este farasimptomatologie semnificativa, aici se tine sub observatie pentru minimum 6 ore.

4.4 Intoxicatii Intoxicatiile cu CO

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fara gust, degajat de toate combustiile incomplete.Este o intoxicatie de cele mai multe ori colectiva si de obicei accidentala.

Acuzele prezentate de pacienti sunt: astenie, cefalee, ameteli, greturi, varsaturi, pierderea constientei,aspect visiniu al pielii.

Conduita de urmat: siguranta salvatorului. Nu este permisa intrarea în zona cu emanari de gaze faraechipament de protectie.

În toate cazurile pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat cât mai rapid la o unitatespitaliceasca. Daca este posibil administram oxigen cât mai precoce în concentratii mari.

Intoxicatiile cu medicamente

Apar în doua circumstante: accidental mai ales la vârstele extreme si voluntar cel mai frecvent fiindintoxicatii polimedicamentoase.

Semne generale prezentate: agitatie sau somnolenta, tulbari de constienta, poate exista o halena specifica,dureri abdominale, varsaturi, diaree.

Conduita de urmat: Protocolul de evaluare al nivelului de constienta si al functiilor vitale (ABC) alepacientului se respecta. Totdeauna se cauta cutiile de medicamente, flacoane, folii din jurul

pacientului si elevor fi transportate împreuna cu pacientul la spital. Daca pacientul este constient se poate tenta provocarea devarsatura, iar în cazul victimei inconstiente se va transporta în pozitia laterala de siguranta.

Intoxicatia cu substante caustice În grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) sau bazeputernice (amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce în raport cu natura lor si gradul de toxicitateleziuni ale mucoaselor de la simplul eritem la necroza.

Manifestari clinice (dupa ingestie): constau din senzatia de arsura a mucoasei bucale, dureri la înghitire,varsaturi mucoase apoi sangvinolente, colici abdominale, dureri retrosternale. Starea de soc se poate instalafoarte rapid, chiar la câteva ore dupa ingestie.

Conduita de urmat:

Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale(ABC). În cazul stopului cardio respirator la efectuarea ventilatiilor gura la gura se evita contactul direct dintregura salvatorului si gura pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista salvatorului. Este interisaprovocarea de varsaturi si neutralizarea substantei corozive. Exemplu: în cazul intoxicatiei cu acizi nu seadministreaza lapte sau uleiuri.

Intoxicatia cu ciuperci Apare cel mai frecvent în mod accidental.

Manifestari clinice: colici abdominale, greturi, varsaturi, stare generala alterata.

Conduita de urmat: Prezentare cât mai rapid la medic. Cu cât se întârzie începerea tratamentului adecvatsituatiei, cu atât urmarile pot fi mai grave. Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza substantepurgative (sare amara).

Intoxicatia cu fum Deseori integrate într-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme, intoxicatia cu fum de incendiu este cauzacea mai frecventa de mortalitate si morbiditate a victimelor de incendiu.

Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita.

Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si afunctiilor vitale (ABC), dupa ce victima a fost scoasa din mediul toxic. Transportul cât mai urgent la spital cuadministrare de oxigen ,precoce, in concentratii crescute. Pacientii inconstienti se transporta în pozitia lateralade siguranta.

4.5 Electrocutarea Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin corpul uman sau ca urmare aproducerii unui arc electric. În raport cu intensitatea curentului pot apare urmatoarele manifestari: - senzatie de tremuratura a corpului - contracturi musculare generalizate - pierderea constientei si chiar moartea. La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei întindere , profunzime si gravitate se datoresctransformarii la exteriorul sau interiorul corpului a energiei electrice în energie calorica. Voltajul arde siintensitatea omoara.

Conduita de urmat:

Siguranta salvatorului. Nu atingeti victima înainte de a întrerupe curentul electric. Se întrerupe sursa decurent. Se îndeparteaza victima de sursa de curent utilizând un obiect uscat ca de exemplu o coada de matura,haine uscate, având grija sa va plasati pe o zona uscata. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale(ABC) este pasul urmator cu mentiunea ca se considera posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala.Daca victima nu respira si nu are puls se încep imediat manevrele de resuscitare cardio-pulmonara dupa ce afost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toti pacientii electrocutati se transporta la spital.

1/1

IPSSM 3 Aprob ,

PROCEDURA INTERNA IN CAZUL IN CARE AVEM O SALARIATA GRAVIDA conform OUG 96/2003

Aceasta procedura are drept scop stabilirea unui cadru unitar de lucru privind situatiile in care avem in societate o salariata gravida. In termen de 10 zile lucratoare de la data instiintarii de catre salariata gravida, angajatorul are obligatia sa instiinteze autoritatile. In acesta situatie trebuie parcurse urmatoarele etape:

1. Salariata anunta in scris angajatorul despre situatia sa, instiintarea va fi insotita de o adeverinta de la medicul de familie sau de la medicul ginecolog. Aceasta completeaza un formular de instiintare pe care il depune la asistenta directorului general .

2. Asistenta pregateste dosarul si il transmite medicului de medicina muncii. Dosarul trebuie sa contina urmatoarele :

Instiintare catre MEDICUL DE MEDICINA MUNCII . Si copii dupa urmatoarele documente: Formularul de Instiintare de la angajata gravida catre Conducerea societatii ; Adeverinta de la medicul de familie care atesta starea – gravida / sarcina ; Fisa Postului ; Buletin identitate/ Carte de identitate. Fisa de expunere la risc profesional pentru locul de munca unde isi desfasoara activitatea.

3. In baza dosarului, asitenta directorului general instiinteaza Inspectoratului Teritorial de munca (ITM). Acesta anunta telefonic medicul si trimite dosarul catre acesta ( fax / posta).

4. Medicul de medicina muncii este obligat sa faca la fata locului evaluarea riscurilor la care este supusa salariata gravida.

5. Din evaluarea riscurilor rezulta : un raport de evaluare a riscurilor (de la ITM) si o informare catre salariata. In termen de 30 de zile de la data instiintarii initiale, asistenta directorului general trimite copii dupa aceste rezultate catre : ITM (copiii + anexa 3), Directia de sanatate publica, Directorul General si pastreaza o copie.

In cazul in care raportul specifica luarea unor masuri la locul de munca, societatea este obligata sa ia masurile prevazute in raport. Daca Medicul de Medicina Muncii recomanda concediu de risc maternal si salariata refuza sa beneficieze de aceasta recomandare, aceasta trebuie sa dea o decleratie pe propria raspundere (de refuz). Asistenta Directorului solicita aceasta declaratie de la salariata si o anexeaza dosarului. Asistenta directorului are obligatia sa urmareasca finalizarea procedurii.

IPSSM 4

Aprobat ,

MASURI CE SE IMPUN PENTRU MUNCA IN

CONDITII DE TEMPERATURI RIDICATE

1. Pentru perioadele cu temperaturi de peste 33˚C: Intreruerea lucrului pentru persoanele: Cu tensiune mare:incepand de la 15 cu 9; Operate la cord ; Cu tulburari neurologice(crize epileptice,tulburari de echilibru si accidente

vasculare in antecedente); Probleme endocrinologice (afectiuni ale tiroidei,spasmofiliile);

Conducatorul unitatii va dispune incetarea activitatii persoanelor cu astfel de

afectiuni(depistate in urma controalelor medicale periodice) iar alte persoane care au probleme asemanatoare de sanatate(dar nementionate in fisele medicale) vor da o declaratie pe proprie raspundere urmand apoi sa fie consultati medical pentru a se confirma diagnosticul.

2. Pentru perioadele cu temperaturi peste 37˚ ,cand indicele de

temperatura-umiditate(ITU) depaseste valoarea de 80 unitati: In sectoarele de activitate cu personal tehnico –administrativ ,precum si personalul care lucreaza in ateliere ,unde nu sunt prevazute instalatii de climatizare , formatii de lucru care lucreaza in aer liber ,se vor lua urmatoarele masuri: Reducerea timpului de lucru(ineperea programului de lucru mai devreme

cu o ora si terminarea acestuia la ora 11 sau 12) Esalonarea zilei de lucru in doua perioade, pana la orele 11 o perioada si

dupa ora 17 a doua perioada. Asigurarea fiecarui salariat a unei cantitati de apa minerala de cel putin 2

litri/zi. Reducerea intensitatii si ritmului de lucru, Alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus in locuri umbrite, Retragerea formatiilor care lucreaza in aer liber si mutarea acestora la alte

locuri de munca aflate in interior sau in locuri cu umbra, Daca situatia o impune ,activitatea se va intrerupe definitiv si va fi reluata

atunci cand conditiile de temperatura permit reluarea acesteia.

In functie de fiecare sector de activitate ,conducatorul unitatii va lua masurile care

se impun astfel incat sanatatea angajatilor sa nu fie afectata. Deasemenea se vor asigura ,pentru locurile de munca izoate sau aflate in afara

oraselor, mijloace pentru a transporta la spital persoanele care prezinta afectiuni datorate temperaturilor ridicate(stari de lesin,convulsii etc.).

URGENTE MEDICALE DETERMINATE DE

EXPUNEREA LA CALDURA (Extras din ,, PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI” elaborata de Institutul

National de Cercetare- Dezvoltare pentru Protectia Muncii)

GENERALITATI

Se considera ca temperatura medie normala a corpului este de 37 C. O persoana sanatoasa,aclimatizata cu mediul,poate sa-si mentina aceasta

temperatura conservandu-si caldura intr-un mediu rece si disipand caldura intr-un mediu cald.Atunci cand o persoana are o stare de sanatate precara sau este supusa unei temperature extreme ,mentinerea echilibrului termic poate cauza una sau mai multe din imbolnavirile urmatoare:crampe calorice,colaps caloric,soc caloric si insolatie.In timp ce fiecare din acestea prezinta manifestari diferite asupra organismului,regulile de prevenire sunt in mare parte aceleasi.

PREVENIRE

Si persoanele sanatoase, care se adapteaza mai usor in conditii de ambianta calda trebuie sa ia anumite masuri de prevenie. Astfel:

Expuneti-va in mod gradat la asemenea temperatura ambianta; Dozati efortul fizic, pentru a nu suprasolicita mecanismele de termoreglare. Inlocuiti pierderea de lichide determinate de transpiratie.Se recomanda sa beti apa

la temperatura camerei cu un mic continut de sare:amestecati 5 g de sare de bucatatarie (cca.1 lingurita rasa) cu 1 l de apa pentru a obtine o solutie sarata de 0,5%.Bauturile reci precum si bauturile alcoolice sunt contraindicate.

Evitati expunerea indelungata la un soare puternic si protejati-va capul impotriva razelor solare.

TIPURI DE URGENTE DE EXPUNERE LA CALDURA CRAMPELE CALORICE

Sunt crampe musculare dureroase care se manifesta de obicei la picioare si la muschii abdominali,insotite de dureri musculare si transpiratie abundenta.

Nu este o imbolnavire grava si de regula se poate rezolva prin acordarea primului ajutor. Cele mai evidente semne sunt:

Transpiratie abundenta; Crampe musculare localizate la extremitati si abdomen.

Primul ajutor:

Scoateti victima din ambianta termica calda si asigurati-i odihna intr-un loc racoros.

Dati victimei constiente sa bea apa usor sarata. Daca spasmele continua,dupa 10 min.se mai consuma un pahar de apa. Daca spasmele nu au disparut,nu mai oferiti apa.Starea persoanei poate fi mult

mai grava si este nevoie de asistenta medicala.

COLAPSUL CALORIC

Epuizarea datorata caldurii,denumita colaps caloric apare atunci cand transpiratia excesiva determina o pierdere mare de apa si saruri si atunci cand conditiile climatice impiedica disiparea caldurii corpului prin evaporarea transpiratiei.

Munca fizica grea intr-un mediu cald cu umiditate ridicata si purtarea unor haine groase intr-un climat cald constituie cauze obisnuite.

Victima poate prezenta toate sau cateva dintre urmatoarele semene si simptome: Temperatura corpului usor crescuta ; Puls slab si rapid; Piele palida,rece si lipicioasa; Respiratie rapida si lipicioasa; Respiratie rapida si superficiala; Vedere incetosata,ameteli si dureri de cap,pana la pierderea cunostintei; Crampe ale extremitatilor si abdomenului,senzatie de greata si voma.

Primul ajutor este o combinatie de procedee pentru ingrijirea crampelor si a starii de soc. Procedati astfel:

Culcati persoana intr-un loc racoros,cu picioarele mai sus decat nivelul corpului; Slabiti imbracamintea la gat si talie,scoateti hainele de prisos; Dati victimei sa bea cat poate apa salina 0,5 %. Puneti victima inconstienta in pozitie de recuperare; Supravegheati respiratia; Transportati victima pentru asistenta medicala.

SOCUL CALORIC

O expunere prelungita intr-o ambianta termica foarte calda,cu miscare redusa a aerului determina eforturi intense ale mecanismului de termoreglare a organismului ducand la deteriorarea acestora,la incetarea transpiratiei si la cresterea rapida a temperaturii corpului.

Socul caloric apare ca rezultat al prestarii unei activitati cu efort fizic mare la temperaturi foarte ridicate;chiar daca transpiratia este prezenta,temperature corpului creste.Daca nu se acorda primul ajutor ,socul caloric poate duce la o continua deteriorare a starii organismului pana la moarte.Este necesara asistenta medicala imediata. O victima in stare de soc caloric prezinta urmatoarele semne si simptome:

Temperatura corpului ridicata,ajungand la 42˚ C pana la 44 ˚C; Puls rapid si foarte slab; Respiratie zgomotoasa; Piele rosie,fierbinte,uscata sau umeda; Convulsii musculare,stare de greata si voma; Dureri de cap,ameteli agitatie, Evolutie catre o stare de inconstienta si coma.

Temperatura corpului si aspectul pielii sunt cele doua semne care vor evidentia

existenta socului caloric,deosebindu-l de colapsul determinat de caldura. In cazul colapsului ,temperature corpului este aproape de normal iar piele este

umeda si rece. Temperaturile foarte ridicate ale corpului precum si pielea fierbinte ,rosie uscata sau

umeda in cazul socului caloric impun acordarea imediata a asistentei medicale,pentru a impiedica deteriorarea functiilor nervoase superioare si pentru a salva viata victimei.

Primul ajutor

Asigurarea scaderii temperaturii corpului este cea mai urgenta masura in acordarea primului ajutor in caz de soc caloric.Viata victimei depinde de rapiditatea cu care se actioneaza. Procedati astfel:

Duceti persoana intr-un loc racoros si umbrit; Scoateti orice imbracaminte este de prisos; Puneti persoana intr-o baie rece sau stergeti-o cu un burete cu apa rece,in special

sub brat,gat,cap,si zona pelviana; Asezati victima intr-un loc in pozitie de siguranta,atunci cand temperatura a

scazut; Supravegheati respiratia; Transportati persoana pentru asistenta medicala,cu o ambulanta racoroasa.

INSOLATIA

Este determinata de actiunea directa,brutala si prelungita a razelor solare asupra capului si cefei.Ele supraincalzesc oasele craniului si acesta mai departe ,meningele si chiar substanta cerebrala. In forma usoara,insolatia se manifesta prin:dureri de cap,ameteli,dureri in regiunea inimii aparute brusc,nevoia de a urina,piele fierbinte si rosie,ceafa rigida,senzatie de infundare a urechilor,puls rar,moleseala. Formele mai severe se manifesta prin: durere de cap foarte puternica,accelerarea respiratiei si a pulsului,maxilare inclestate,ceafa rigida ,lesin.

Primul ajutor

Scoaterea bolnavului de sub influenta razelor solare si asezarea lui la umbra,in pozitie culcata sau semisezand cu capul ceva mai sus,cu cravata scoasa,descheiat la gat,dezbracat de haine;

In forma cu puls rapid si respiratie accelerata trebuie asezat la nivelul corpului,fara perna;

Aplicatii reci pe cap; Administrarea de bauturi dulci ca ceai sau cafea,sucuri de fructe.

Daca bolnavul si-a revenit ,nu va fi lasat sa se expuna din nou la soare.

IPSSM 5

APROBAT

ADMINISTRATOR

PLAN DE PREVENIRE SI PROTECTIE PENTRU ANUL 2013

Nr. crt

Loc de munca/post de lucru

Riscuri evaluate Masuri tehnice Masuri organizatorice

Masuri igienico-sanitare

Masuri de alta natura

Actiuni in scopul realizarii masurii

Termen de realizare

Persoana care

raspunde de realizarea masurii

Obs

1 Personal administrative / Profesori

1. Deplasări ale mijloacelor de transport aflate la încărcare – descărcare in interiorul (perimetrul) societatii. 2.Electrocutare prin atingere directa sau indirecta a cablurilor de alimentare cu izolatia deteriorata de la instalatiile electrice,echipamente tehnice. 3.Incendiu provocat de instalatia electrica, corpuri de incalzit sau iluminat nesupravegheate,tigari nestinse,etc. 4. Cadere la acelasi nivel prin alunecare

-reparatiile instalatiilor electrice interioare se vor face numai de catre personal autorizat; respectarea regulilor de fumat in incinta unitatii; -dotarea locurilor de munca cu mijloace de prima interventie in caz de incendiu

-se vor respecta caile de circulatie stabilite in interiorul societatii,evitandu-se caile de circulatie ale autovehiculelor. instruire corespunzatoare a personalului;

-asigurarea de dotari social sanitare corespunzatoare -asigurarea cu materiale igienico-sanitare; -dotarea locurilor de munca cu truse prim ajutor; -control medical periodic

-amenajare ergonomica a locurilor de munca.

-semnalizarea cailor de circulatie din interiorul unitatii; -semnalizarea tensiunii pe conductorii si consumatorii electrici; -stabilire locuri cu risc de incendiu si locuri de fumat

Periodic Angajator Personal angajat Sefi puncte de lucru

2 Conducator auto si Sofer

1.Lovire de către alt mijloc de transport la manevre: în timpul rulării la traversare căi ferate fără bariere, la staţionare pentru încărcare descărcare, alimentare cu combustibil ,depanare pe teren 2. Deviere de la traiectoria normala, răsturnare, tamponarea autovehiculului, datorita unor defectiuni tehnice (defectiuni sistem frînare, motor, instalaţie electrica, sistem de direcţie) sau uzurii (explozie cauciuc, uzura anvelope )etc.. 3.Proiectare de corpuri sau particule de către roţile altor autovehicule, spargerea parbrizului, corpuri căzute din autovehicule aflate în mişcare sau sau cu gabarit depăşit nesemnalizat etc 4.Deplasări staţionări în zone periculoase- deplasarea pe suprafaţă cu polei – gheaţă, traversare ape prin vaduri nesemnalizate, nerespectarea regulilor de circulaţie priving parcarea, circulaţia pe sens unic, intrarea cu autovehicule în locuri interzise datorită gabarit, greutate circulaţie alte mijloace de transport, teren instabil, muchii trepte nivel, etc. 5.Efectuarea de reparaţii sau lucrări neprevăzute prin sarcina de muncă 6.Nerespectarea regulilor de circulaţie cu autovehicule (parcare, garare circulaţie ,plecare în cursă, timp odihnă, semnalizare depanare pe traseu etc.) 7.Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare (apărători, semnalizare – avertizare, calare numai cu cricul, neutilizarea frânei de serviciu etc

-dotare mijloace auto cu mijloace de prima interventie in caz de prim ajutor si incendii. verificari periodice ale mijloacelor auto si efectuarea reviziilor periodice conform legislatiei in vigoare; -efectuarea inspectiilor tehnice periodice -verificari ale autovehiculelor zilnice inainte de plecarea in cursa in conformitate cu normele specifice transporturi rutiere -efectuarea inspectiilor tehnice periodice efectuarea reparatiilor ,reviziilor se vor face in unitati specializate sau de catre personal propriu calificat in locuri amenajate -dotare mijloace auto cu scule,dispozitive semnalizare,conform legislatiei de circularie pe drumurile publice si normalor specifice de transporturi rutiere -dotare corespunzatoare a autovehiculelor cu dispozitive corespunzatoare destinate efectuarii interventiilor accidentale de traseu

instruire personal privind circulatia pe drumurile publice conform legislatiei in vigoare -exploatarea mijloacelor auto de catre personal muncitor in conformitate cu categoria de auto mentionata in permisul de conducere

-asigurarea de dotari social sanitare corespunzatoare -asigurarea cu materiale igienico-sanitare; -dotarea locurilor de munca cu truse prim ajutor; -control medical periodic si psihologic.

Selectie a personalului la angajare; -testari periodice conform noului cod rutier

-incadrare de personal apt din punct de vedere medical si psihologic; -asigurarea mijloacelor auto cu materiale destinate interventiei si semnalizarii in traffic; -inspectii tehnice periodice. --elaborare de instructiuni proprii conforme cu sarcina de munca si lucrarile executate.

Periodic Angajator Personal angajat Sefi puncte de lucru

CAPUL

Sa fie centrat pe mijlocul monitorului, la o lungime de brat de acesta si cu marginea de sus a ecranului la nivelul sprancenelor

UMERII

Sinuti confortabil in jos si cu spatele drept, mentinand curbura lombara

COATELE

Relaxate, apropiate de corp la aproximativ 900

INCHEIETURILE

Relaxate intr-o pozitie neutra, fara sa se sprijine de marginea biroului

GENUNCHIIPutin mai jos decat coapseleSCAUNUL

Impins usor inainte

GATUL

Drept, fara a fi inclinat fata-spate

DEGETELE

Usor indoite spre palma

TALPILE

Lipite de pardoseala

POZITIE INCORECTA

CORECT

CORECT

GRESIT

GRESIT

Cercetatorii sustin ca pozitionarea mainii pe aceeasi axa cu antebratul , intr-o pozitie relaxata, reduce stresul exercitat asupra musculaturii si tendoanelor.

La lucrul pe tastatura, incheietura nu trebuie sprijinita.

GRESIT CORECT

Zona rar utilizata

Zona ocazional utilizata

Zona frecvent utilizata

Mouse-ul trebuie sa fie tinut in palma, intr-o pozitie fireasca, evitand sprijinirea incheiturii. Miscarea trebuie facuta din brat si umar, nu doar din incheietura.

Mouse-ul trebuie pozitionat la aceeasi nivel cu tastatura.

Evitati sa tineti degetul aratator ridicat intre doua clicuri.

GRESIT

GRESIT

CORECT

CORECT

Cercetatorii sustin ca pozitionarea mainii si incheieturii pe aceeasi axa cu antebratul , intr-o pozitie relaxata, reduce stresul exercitat asupra musculaturii si tendoanelor.

Stand in fata scaunului, ajustati inaltimea acestuia pana la nivelul genunchilor.

Asezati-va in asa fel, incat distanta intre marginea scaunului si picior sa fie cat dimensiunea unui pumn

Ajustati spatarul scaunului astfel incat sa fie pozitionat in zona lombara

Levier de ajustare

Suprafata abraziva

Minim 5 rotile

Dispozitiv de reglare a spatarului in pozitia fata-spate

Dispozitiv de reglare a spatarului pe verticala

Strangeti spatarul scaunului astfel incat sa nu cedeze sub greutatea corpului.

Ajustati scaunul in functie de pozitia corpului de cate ori este nevoie.

Folositi scaune cu brate ajustabile doar daca acestea nu impiedica lucrul.

Monitorul trebuie plasat la o lungime de brat in fata utilizatorului, usor inclinat in spate. Partea de sus a monitorului trebuie sa fie la nivelul ochilor sau putin mai jos. Lumina naturala trebuie sa cada perpendicular pe monitor.

Sub masa de lucru trebuie sa fie suficient spatiu pentru picioare, iar pe aceasta nu se vor pastra decat obiectele imediat necesare.

Inaltimea suprafetei de lucru trebuie reglata la nivelul coatelor, cand bratele sunt intinse pe langa corp.

Daca folositi o suprafata nereglabila:

-Ajustati inaltimea scaunului pentru ca tastatura sa fie la nivelul cotului;

-Daca picioarele nu se sprijina pe pardoseala, folositi un sprijin.

Zona rar utilizata

Zona ocazional utilizata

Zona frecvent utilizata

Zona frecvent utilizata: este zona in care sunt obiectele cele mai des folosite (tastatura, mouse).

Zona ocazional utilizata: zona in care sunt obiectele folosite periodic (telefon, calculator, index telefonic).

Zona rar utilizata: zona in care sunt doar obiectele folosite rar (ceas, plante, penar)

Iluminatul

Iluminatul natural trebuie sa cada perpendicular pe monitor si se vor folosi storuri pentru controlul intensitatii luminii.

Iluminatul artificial va fi pozitionat exact deasupra monitorului.

Aerul conditionat sau gurile de ventilatie vor fi situate departe de masa de lucru.

IPSSM - 7 Aprobat,

Conducatori auto si pietoni.

Prevederi generale 1. Prevederile prezentelor Instructiuni proprii se aplica cumulativ cu prevederile actelor normative de securitate si sanatate in munca,in vigoaresi selectiv cu prevederile Regulamentului de circulatie pe drumuri publice,pentru mijloacele de transport auto (Legea 49/2006 pt aprobarea OUG 195/2002) . 2. Prin conducatori auto se intelege salariatul societatii care conduce o masina de serviciu, in drumul sau de la domiciliu la serviciu si inapoi,sau la/de la obiectivul de vizitat in interesul serviciului,pe traseul cel mai scurt. 3. Prin pieton se intelege salariatul societatii care se deplaseaza la/de la domiciliu spre serviciu,sau la/de la obiectivul de vizitat in interesul serviciului,pe traseul cel mai scurt,mergind pe jos,sau cu un mijloc de transport persoane. Activitatea de deplasare cu mijloace auto. 4. Circulatia mijloacelor auto pe teritoriul societatii,se va face numai pe cai de acces si circulatie special amenajate in acest scop. 5. Pe timp de noapte caile de circulatie trebuie illuminate corespunzator standardelor in vigoare. 6. Caile de circulatie trebuie mentinute in permanenta libere,curate,asigurate impotriva pericolului de alunecare si derapare. 7. Conducatorul auto la plecare in cursa trebuie sa se asigure ca autovehiculul sa corespunda normelor tehnice privind siguranta circulatiei rutiere, protectia mediului si utilizarea conform destinatiei. 8. Pentru a fi conduse pe drumurile publice, autovehiculele trebuie sa fie dotate cu truse medicale de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante si stingatoare de incendiu, omologate. 9. Se va verifica nivelul uleiului din baia de ulei a motorului,existenta lichidului de spalare parbriz,functionarea sistemului de stergere/spalare a parbrizului,a sistemului de dezaburire a lunetei,a sistemului de incalzire,lipsa unor scurgeri de ulei de sub masina,starea frinelor si a sistemului de iluminare/semnalizare,precum si starea anvelopelor 10. La plecare in cursa conducatorul auto verifica daca are asupra sa toate documentele care atesta proprietatea autovehiculului (cartea de identitate eliberata in conditiile legii),permisul de conducere valabil pentru vehiculul condus,Inspectia tehnica periodica efectuata in statii autorizate conform legislatiei in vigoare si este in perioada de valabilitate,asigurarea de raspundere civila,rovinieta si ordinul de deplasare in cazul in care se deplaseaza in interesul serviciului. 11. Pentru deplasarea pe timp de iarna,se asigura ca are in dotare lanturi antiderapante, lopata pentru indepartarea zapezii de la roti,cablu de remorcare si un recipient cu material antiderapant.Se recomanda ca pentru deplasarile in afara orasului de resedinta,pe timp de iarna, sa se plece cu rezervorul de combustibil plin. Viteza de circulatie. 12. Viteza maxima de circulatie a mijloacelor auto in incinta societatii este de 5 km/h. 13. Coborirea pantelor se va face fara oprirea motorului si in mod obligatoriu cu frina de motor. 14. Coborirea pantelor trebuie facuta cu motorul cuplat in treapta de viteaza cu care s-a urcat/s-ar urca acea panta. 15. Limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h,modificarea acesteia fiind semnalizata,dar nu mai mare de 80 km/h si nici mai mica de 30 km/h.

16. Limitele maxime de viteza in afara localitatilor pentru autovehiculele din categoriile A, B si BE sunt: a) pe autostrazi - 130 km/h; b) pe drumurile expres sau pe cele nationale europene (E) - 100 km/h; c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h. 17. Viteza maxima admisa in afara localitatilor pentru autovehiculele ai caror conducatori au mai putin de un an practica de conducere este cu 20 km/h mai mica decat viteza maxima admisa pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse. Masuri pe timpul conducerii autovehicului. 18. Conducatorul unui vehicul care circula in spatele altuia are obligatia de a pastra o distanta suficienta fata de acesta, pentru evitarea coliziunii 19. Conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic. Semnalizarea schimbarii directiei de mers trebuie sa fie mentinuta pe intreaga durata a manevrei. 20. La intersectiile cu circulatie nedirijata, conducatorul de vehicul este obligat sa cedeze trecerea tuturor vehiculelor care vin din partea dreapta. La intersectiile cu circulatie dirijata prin indicatoare, semafoare sau de catre politistul rutier, conducatorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia sau indicatiile acestuia. Patrunderea unui vehicul intr-o intersectie este interzisa daca prin aceasta se produce blocarea intersectiei.

In intersectiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circula in interiorul acestora au prioritate fata de cele care urmeaza sa patrunda in intersectie 21. La trecerea la nivel cu o cale ferata curenta, prevazuta cu bariere sau semibariere, conducatorii de vehicule sunt obligati sa opreasca in dreptul indicatorului ce obliga la oprire, daca acestea sunt in curs de coborare ori in pozitie orizontala si/sau semnalele sonore si luminoase care anunta apropierea trenului sunt in functiune Circulatia pietonilor. 22. Circulatia pietonilor in incinta societatii,de regula va fi separate de circulatia autovehiculelor. Incrucisarile cailor de circulatie a pietonilor cu cele ale mijloacelor de transport se vor reduce la maximum.In locurile periculoase se vor instala bariere,indicatoare,etc. 23. Cind lipsesc trotuarele,pietonii vor circula pe partea stinga a cailor de circulatie,in directia lor de mers. 24. Traversarea cailor de circulatie in incinta societatii de catre pietoni se va face numai prin locurile unde sint indicatoare sau marcaje.Atunci cind acestea lipsesc,traversarea se va face dupa ce in prealabil pietonii s-au asigurat ca nu exista vreun pericol. 25. Traversarea cailor de circulatie in general se va face numai prin locurile special destinate, marcate si semnalizate/semaforizate.Cind acestea lipsesc,traversarea se va face dupa ce in prealabil pietonii s-au asigurat ca nu exista vreun pericol. 26. Urcarea/coborirea pietonilor in/din mijloacele de transport persoane se va face numai dupa oprirea acestora in statie.Se interzice pietonilor sa stea pe scara autovehicului in timp ce acesta este in mers. Prezenta pietonilor in zona de incarcarea-descarcarea mecanizata. 27. In timpul operatiunilor de incarcare-descarcare cu ajutorul mijloacelor mecanizate (stivuitoare,macarale etc) se interzice prezenta pietonilor in raza de actiune a a acestor utilaje. Autovehiculul 28. Starea tehnica a autovehiculelor utilizate in deplsari in interesul serviciului trebuie sa corespunda regulamentului privind circulatia pe drumurile publice. 29. Conducerea societatii trebuie sa ia masuri pentru efectuarea intretinerilor , reviziilor si reparatiilor autovehiculelor din dotare conform prevederilor din cartea tehnica,de catre personae autorizate.La operatiunile de intretinere si reparatii,trebuie respectate prevederile din “Norme specifice de securitate a muncii pentru intretinere si reparatii auto”. 30. Se interzice utilizarea mijloacelor auto cu stare tehnica necorespunzatoare.

31. Este interzis a se impune conducatorului mijlocului auto sa plece in cursa daca starea tehnica a autovehiculului este necorespunzatoare. Conducatorul auto. 32. Este interzisa incredintarea autovehiculului persoanelor straine chiar daca acestea sint autorizate pentru conducerea acestora,fara avizul conducatorului societatii. 33. Se interzice conducerea autovehiculelor de catre conducatori auto bolnavi sau sub influenta bauturilor alcoolice. 34. In timpul functionarii autovehiculului se interzice conducatorului acestuia sa lase masina fara supraveghere,sa stea de vorba sau sa permita altor persoane manipularea comenzilor.Daca este necesar sa paraseasca masina,el o va opri din functionare si o va bloca prin introducerea in una din viteze sau marsarier,luind cheile de contact si inchizind usile cabinei cu cheia. 35. Pentru a preveni producerea de accidente cauzate de aparitia unor defectiuni,conducatorul va opri autovehiculului,la sesizarea unor zgomote anormale si ori de cite ori considera necesar se efectueaze un control tehnic. 36. La mersul inapoi si la executarea unor manevre cu autovehiculele in hale de lucru si treceri inguste,se va merge incet si numai pilotat de o persoana care trebuie sa se gaseasca in permanenta in cimpul vizual al conducatorului . 37. Conducatorul autovehiculului trebuie sa semnalizeze acustic manevra de mers inapoi. 38. Se interzice pornirea autovehiculelor,prin impingere sau remorcare cu ajutorul cablurilor,de catre alte masini,prin coborirea libera pe panta ,sau prin alte mijloace improvizate. 39. Se interzice dormitul in cabina autovehiculului cu motorul in functiune. Remorcarea. 40. Remorcarea autovehiculelor ramase in pana se va face conform regulamentului de circulatie pe drumurile publice. 41. Pe timpul remorcarii se interzice patrunderea persoanelor intre autovehiculul tragator si tractat. Parcarea-gararea. 42. Parcarea autovehiculelor se va face in locuri destinate acestui scop.Se interzice parcarea pe caile de acces si de circulatie din incinta societatii,precum si sub liniile electrice aeriene. 43. Locurile destinate parcarii autovehiculelor trebuie alese astfel incit sa permita evacuarea rapida a acestora in caz de incendiu. 44. Este interzisa parcarea pe platforme a autovehiculelor care prezinta scurgeri de combustibil. 45. Dupa terminarea programului de lucru,conducatorul autovehiculului este obligat:

-Sa parcheze autovehiculul la locul stabilit; -sa asigure autovehiculul; -sa sesizeze eventualele defectiuni ivite si sa ia masuri de remediere.

46. Cheile autovehiculelor garate sau parcate in incinta societatii se vor pastra,in afara programului de lucru,la poarta,pentru a se putea intervene in caz de necesitate. Alimentarea. 47. Alimentarea cu combustibil a mijloacelor se va face numai in locuri special amenajate.Nu este admisa alimentarea cu combustibil in interiorul depozitelor/halelor. 48. La alimentarea cu combustibil,conducatorii autovehiculelor sint obligati:

-sa respecte distanta de cel putin 3 m fata de autovehiculul care se alimenteaza si cel putin 1 m fata de atuvehiculul care urmeaza la rind; -sa opreasca functionarea motorului in timpul alimentarii; -sa respecte regulile de ordine interioara ale statiei de alimentare; -sa opreasca imediat si sa indeparteze autovehiculul la o distanta de cel putin 50 m de statie,daca se produc rateuri;conducatorii celorlalte autovehicule care se gasesc in statia de alimentare,trebuie sa dea ajutor la indepartarea autovehiculului; -sa nu plece de linga autovehicul;sa nu fumeze sau sa foloseasca focul deschis pe teritoriul statiei; -sa regleze motorul sau sa remedieze orice defectiune pe o raza de 50 m.

49. Este interzis ca insotitorii si persoanele aflate in caroseria autovehiculului sa fumeze pe teritoriul statiei sau depozitului de carburanti,pe timpul alimentarii. Conditii pentru conducatorii auto care transporta produse periculoase. 50. Substantele chimice periculoase,care dpdv al cantitatii,nu intra sub incidenta reglementarilor ADR,nu se pot transporta in autovehicule la care conducatorul auto sta in aceeasi incinta.

IPSSM 8

Instructiuni proprii SSM pentru bucatarie Pe uşile de intrare în încăperile în care se pregăteşte mâncarea se vor fixa tăbliţe cu inscripţia "INTRAREA INTERZISĂ PERSOANELOR STRĂINE".

La locurile unde există pericol de incendiu, explozii, intoxicaţii şi surse de zgomot sau vibraţii se vor efectua măsurători pentru determinarea nivelului noxelor în comparaţie cu CMA şi în scopul anihilării surselor acestora.

Lucrătorii cu atribuţii de întreţinere a utilajelor şi instalaţiilor din dotare sunt obligaţi ca înainte de începerea lucrului să verifice dacă uneltele pe care le folosesc sunt în stare bună şi corespund din punctul de vedere al securităţii muncii. Se interzice folosirea de unelte şi utilaje care nu corespund acestor verificări. Este interzisă modificarea sculelor utilizate.

In încăperile cu pericol de incendiu şi explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis în acest scop pe uşa de la intrare se vor monta plăcuţe avertizoare.

Personalul de administrate şi salariaţii cu atribuţii de control vor efectua zilnic: · verificarea prizelor electrice la care sunt conectate aparate electrice; · verificarea starii ferestrelor si a geamurilor; · verificarea starii mobilierului; · verificarea instalatiilor sanitare; · verificarea gratarelor şi a sobelor de încălzit.

Curăţenia şi aranjamentul spaţiilor şi a sălilor comune, culoare şi anexe schimbarea lenjeriei, şi aprovizionarea zilnică cu materiale consumabile (săpun, hârtie, igienică, becuri, etc.) se va efectua de personal instruit în acest scop.

Substanţele folosite la curăţarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare se vor utiliza conform reglementărilor organelor sanitare şi instrucţiunilor emise de furnizori.

Este interzisă curăţarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare fără utilizarea echipamentului de protectie si de lucru din dotare (manusi din cauciuc halate etc).

Utilizarea substanţelor insecticide se va face de către personal de la firme specializate sau de personal propriu specializat în acest scop. Este interzisă folosirea substanţelor insecticide necunoscute.

Structurile de servire a mesei sunt obligate să respecte prevederile Normelor sanitare.

Pentru desfăşurarea activităţii în condiţii de igienă şi de securitate a muncii, spaţiile de producţie pentru prepararea alimentelor trebuie organizate în funcţie de volumul activităţii şi în funcţie de tehnologiile din producţia culinară.

In structurile de servire a mesei cu un număr sub 150 locuri la mese prelucrările primare-tranşare, pregătirea cărnii, peştelui şi a legumelor se pot efectua în cadrul bucătăriei propriu-zise, în locuri special repartizate sau în nişe dotate cu utilaje şi mobilier adecvat acestor operaţii. Fiecare loc de muncă va fi marcat prin indicatoare şi va fi dotat cu mese şi ustensile separate pentru carne crudă şi carne fiartă, pentru peşte, zarzavat etc;

Este obligatorie evacuarea resturilor de la prelucrarea cărnii, peştelui, zarzavatului şi legumelor, la fiecare preparare de meniuri sau ori de câte ori este nevoie. Resturile menajere nerecuperabile sau nefolositoare rezultate din procesul de producţie şi din operaţia de servire se vor colecta în saci din material plastic, în recipiente etanşe, confecţionate din materiale rezistente, evacuarea făcându-se înainte ca acestea să depăşească capacitatea de depozitare sau să intre în descompunere.

La instalarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea utilajelor, aparatelor, precum şi a altor echipamente tehnice folosite în alimentaţia publică (restaurante, cantine, etc.) se vor respecta următoarele: · tehnologia stabilită prin documentaţia elaborată de proiectant sau cea indicată prin cartea tehnică, privind exploaterea utilajelor, instalaţiilor, aparatelor etc; · prevederile documentaţiei tehnice emise de furnizor referitoare la cunoaşterea componenţei, a caracteristicilor tehnice şi funcţionale precum şi a condiţiilor tehnice de execuţie, montaj şi recepţie, a mijloacelor tehnice din dotare; · prevederile documentaţiei tehnice referitoare la periodicitatea şi condiţiile tehnice de efectuare a verificărilor şi reparaţiilor; · instrucţiunile tehnice specifice fiecărui mijloc de producţie, privind exploatarea acestuia; · exploatarea mijloacelor din dotare numai cu aparatura de măsură, control şi automatizare prevăzută.

Personalul din bucătării (bucătari, ajutori de bucătari şi bucătari auxiliari) este obligat să poarte echipamentul de protecţie şi de lucru prevăzut de normative.

In bucătării sau alte spaţii de pregătire la cald este interzis lucrul fără asigurarea ventilării încăperilor.

Curăţarea locului de muncă se va efectua ori de câte ori este necesar pentru prevenirea alunecării persoanelor în zona de lucru.

Lucrătorii din bucătărie trebuie să fie instruiţi asupra modului de utilizare a agregatelor la care lucrează (maşini de gătit, roboţi, tigăi basculante, cuptoare de diferite tipuri etc.) pentru prevenirea accidentelor.

Este interzisă aprinderea focului la maşinile de gătit la care se utilizează combustibil gazos sau injectoare cu combustibil lichid, de către persoane neinstruite.

Eventualele defecţiuni ce apar în funcţionarea unor agregate, roboţi de bucătărie etc. vor fi remediate numai de către persoane calificate de specialitate (mecanici, electricieni etc).

Personalul din bucătărie va purta încălţăminte bine fixată pe picior. Este interzisă folosirea încălţămintei tip papuc (neasigurată la călcâi). Este interzisă aşezarea pe pardoseli a vaselor cu lichide fierbinţi, pentru prevenirea

accidentelor prin opărire. Vasele ce se folosesc la prepararea meniurilor şi ustensilele se vor păstra în mod

ordonat pe rafturi. Este interzisă folosirea utilajelor fără echipamentul electric de comandă-control în

stare de funcţionare, prevăzut de proiectant. Manevrarea tuturor întrerupătoarelor sau comutatoarelor se va face cu mâinile

uscate în situaţii de exces de umiditate, manevrarea se va efectua cu mănuşi electroizolante şi de pe platforme electroizolante sau de pe covoare din cauciuc.

Utilaje acţionate cu combustibil gazos şi lichid Utilajele alimentate cu gaze naturale se vor instala şi exploata în conformitate

cu normele specifice pentru utilizarea, distribuirea gazelor naturale. Instalaţiile trebuie să fie prevăzute cu un sistem de opturare (clapetă) care să reţină

gazul când acesta revine pe conductă după o eventuală întrerupere de la reţea. Maşinile de gătit tip aragaz cu cuptor sau reşou se vor utiliza numai dacă au

complete toate capacele-ciupercă la arzătoare. Este interzisă lărgirea orificiilor de ardere. Înainte de folosire se va verifica cu apă şi săpun dacă sunt scăpări de gaze la părţile

care se îmbină. Este interzis ca aceasta (verificarea) să se facă cu flacără. Este interzisă folosirea buteliilor de aragaz fără regulator de presiune. Montarea regulatorului la butelie se face după ce în prealabil s-a verificat dacă

robinetul este închis, după care se va deşuruba buşonul de siguranţă. Este interzis transportul buteliei de aragaz fără buşonul de siguranţă (piuliţa) şi

capacul de protecţie al robinetului (corpul de bronz) montate. Manevrarea buteliei de aragaz se va efectua fără lovirea bruscă a acesteia. Amplasarea buteliei se va face în poziţie verticală, la distanţa de cel puţin 1m faţă

de sursa de încălzire. Este interzisă folosirea unor furtunuri de alte tipuri în locul celor special realizate,

pentru racordarea buteliei la arzător. Furtunul de racordare trebuie să fie în perfectă stare, să nu aibă crăpături şi scăpări

de gaze. Prinderea furtunului de cele două capete, butelie şi respectiv reşou, se va efectua

prin colier metalic. Este interzisă încălzirea buteliei cu apă caldă sau cu alte mijloace, pentru mărirea

presiunii. Este interzisă utilizarea altor tipuri de butelii decât cele de construcţie standardizată

şi verificate periodic de organizaţiile abilitate. Aprinderea aragazului se va face de la o sursă de foc (chibrit, aparat electric de

produs scântei etc.) care se va apropria de arzător, deschizând treptat robinetul (buşonul) maşinii ce urmează a fi pusă în funcţiune.

Pe timpul cât arzătoarele sunt aprinse se va supraveghea ca lichidele ce fierb să nu curgă din vase şi să stingă flacăra, producând acumulări de gaze ce pot determina explozii.

Este interzisă aprinderea focului în încăperile în care se simte miros caracteristic de gaze odorizate. În aceste situaţii, imediat se va ventila încăperea prin deschiderea ferestrelor sau alte sisteme de ventilare.

Remedierea defecţiunilor (neetanşeităţilor) se va efectua de o persoană special calificată.

Este interzisă evacuarea gazelor arse prin hota de absorţie cu excepţia reşourilor sau flăcării deschise. Aparate de bucătărie acţionate electric

Aparatele de bucătărie acţionate electric se vor instala şi exploata în condiţiile prevăzute de cărţile tehnice.

Este interzisă folosirea aparatelor de bucătărie conectate la prize electrice fără nulul de protecţie şi dispozitive de deconectare automată la apariţia eventualelor defecte.

Este interzisă folosirea aparatelor fără aparatură de măsură şi control în stare de funcţionare.

Este interzisă folosirea aparatelor când părţile care nu sunt, în mod normal, sub tensiune curentează.

Repararea, curăţarea şi spălarea aparatelor de bucătărie se va face după ce au fost deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie electrică (scoaterea ştecherului din priză). Unelte şi scule pentru bucătărie

Uneltele şi sculele pentru bucătărie vor fi întreţinute corespunzător şi se vor păstra pe sortimente, în locuri destinate acestui scop.

Este interzisă folosirea uneltelor fără mânere, cu margini agăţătoare, reparate improvizat, cu fisuri, ruginite etc. Utilaje frigorifice

Amplasarea instalaţiilor frigorifice se va face cu respectarea distanţelor prevăzute in cărţile tehnice, asigurând condiţiile normale de lucru, evitând incomodarea vânzătorilor şi cumpărătorilor.

Se va asigura răcirea condensatoarelor cu aer, prin curăţarea periodică de praf şi neacoperirea canalelor de aerisire şi a aripioarelor de răcire cu prosoape, materiale etc.

Este interzisă depozitarea diferitelor materiale pe instalaţiile frigorifice şi echipamentele aferente.

Pentru prevenirea alunecării şi protecţia lucrătorilor se vor folosi grătare din lemn depuse pe pardoseală în zona de lucru.

Personalul de deservire va fi instruit cu privire la modul de folosire a instalaţiilor frigorofice în condiţii de securitate, conform prevederilor cărţilor tehnice.

Defecţiunile ce apar în funcţionarea instalaţiilor frigorifice vor fi remediate numai de către personae de specialitate calificate.