țională a Sectorului Economie şi Energie în România · 2016-07-25 · Partea a II-a a raportului se referă la mediul de afaceri. Mediul de afaceri reprezintă o parte foarte

Banca Mondială

Regiunea Europa și Asia Centrală

Beneficiar: Secretariatul General al Guvernului Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din România - II Analiza Funcțională a Sectorului Economie şi Energie în România Cod SMIS: 37608 Cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative în perioada 15 septembrie 2011 – 14 mai 2012

Regiunea Europa şi Asia Centrală

Cuprins SUMAR EXECUTIV ŞI PLANUL DE ACŢIUNE ................................................................................... i

CONTEXTUL ŞI SCOPUL ANALIZEI................................................................................................... 1

PARTEA I: MINISTERUL ECONOMIEI ŞI SECTORUL ENERGETIC .......................................... 5

A. Configurarea sistemului energetic, roluri şi relaţii ........................................................................... 5

B. Provocări din Sectorul energiei ........................................................................................................ 8

C. Legăturile dintre sectorul energiei și creşterea economică ............................................................ 15

D. Funcţiile curente şi organizarea Ministerului Economiei .............................................................. 19

D.1. Restructurarea MEC ........................................................................................................................ 21

D.2. Planul Strategic Instituţional ........................................................................................................... 24

E. Managementul Resurselor .................................................................................................................. 25

E.1. Resurse Umane ................................................................................................................................ 25

E.2. Achiziţiile Publice ........................................................................................................................... 26

E.3. Execuția bugetară ............................................................................................................................ 28

F. Funcţii legate de energie în afara MEC ............................................................................................. 29

F.1. Energia şi schimbările climatice ...................................................................................................... 29

F.2. Energia şi problemele sociale .......................................................................................................... 33

F.3. Independenţa şi competenţa Autorităţii de Reglementare în Domeniul Energiei ANRE ................ 34

G. Reformarea Întreprinderilor de Stat ............................................................................................... 38

G.1. Funcția Guvernului de proprietate .................................................................................................. 38

G.2. Autonomia Întreprinderilor de Stat ................................................................................................. 42

G.3. Transparenţa şi Responsabilitatea Întreprinderilor de Stat.............................................................. 44

H. Reformele României în domeniul energiei .................................................................................... 49

H.1. Privatizarea şi campionii naţionali propuşi de Guvern ................................................................... 52

H.2. Mediul de afaceri în sectorul energetic ........................................................................................... 55

H.3. Viitorul cărbunelui şi al lignitului ................................................................................................... 60

H.4. Pieţele de energie electrică şi gaz .................................................................................................... 62

I. Folosirea fondurilor UE ................................................................................................................. 65

I.1. Planul Operaţional Sectorial privind Competitivitatea Economică .................................................. 66

I.2. Alocarea fondurilor UE în sectorul energetic ................................................................................... 70

PARTEA a II a – MEDIUL DE AFACERI ........................................................................................... 72

A. Context şi scop ............................................................................................................................... 72

B. Mediul de afaceri din România ...................................................................................................... 72

B.1. Iniţiative de îmbunătăţire a mediului de afaceri şi realizări recente .............................................. 77

B.2. Către o strategie pentru mediul de afaceri şi priorităţi de implementare ......................................... 80

C. Cadrul instituţional pentru mediul de afaceri – rolul şi performanţa diverselor instituţii .............. 82

C.1. Departamentul dedicate mediului de afaceri ................................................................................... 83

C.2. Direcţia de Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului ................................ 87

C.3. Unitatea de Monitorizare Post - Aderare la nivelul Departamentului de Afaceri Europene ........... 89

C.4. Ministerul Administraţiei şi Internelor ............................................................................................ 90

C.5. Consiliul legislativ ........................................................................................................................... 91

C.6. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului .............................................................................. 91

D. Capacităţi instituţionale consolidate în vederea managementului şi reformei de reglementare .... 92

D.1. Stabilirea unei politici clare pentru implementarea mediului de afaceri ......................................... 92

D.2. Importanţa motoarelor instituţionale şi a capacităţilor administrative ............................................ 94

D.3. Instrumente pentru a implementa mediul de afaceri ....................................................................... 95

D.4. Strategii administrative de simplificare .......................................................................................... 96

D.5. Folosirea Analizei de reglementare a impactului (RIA) ................................................................. 98

D.6. Tehnici de consultanţă .................................................................................................................. 100

E. Recomandări specifice politicilor ................................................................................................ 103

E.1. Implementarea proiectului administraţiei pentru a trata mediul de afaceri ................................... 103

E.2. Regândirea misiunii şi responsabilităţilor Direcţiei pentru Mediul de Afaceri. ............................ 105

E.3. Implementarea capacităţilor administrative şi folosirea instrumentelor pentru o reglementare mai

eficientă şi pentru promovarea mediului de afaceri .............................................................................. 106

CONCLUZII ŞI PLAN DE ACŢIUNE .............................................................................................................. 109

Anexa 1- Organigrama Ministerului Economiei, Comerţului Şi Mediului de Afaceri (MEC) ........ 111

Anexa 1- Organigrama Ministerului Economiei, Comerţului Şi Mediului de Afaceri (MEC) ........ 112

Anexa 2 – Propunere de fuziune electricitate / minerit ....................................................................... 113

Anexa 3- Revizuirea executării bugetului ............................................................................................. 118

Anexa 4 – Principii pentru sprijin social pentru consumatori vulnerabili ........................................ 127

Anexa 5- Încălzire districtuală şi Generare combinată de energie termică şi electrică & eficienţa

energetică pentru clădiri ........................................................................................................................ 129

Anexa 6- Ce poate face România pentru a-şi îndeplini Obiectivele în ceea ce priveşte obiectivele

privind schimbările climatice? ............................................................................................................... 133

Anexa 7- Termenele limită dedicate „purificării” mediului, aplicabile pentru România ................ 141

Anexa 8- Perspectivă asupra energiei în Europa de Est şi Fosta Uniune Sovietică .......................... 145

Anexa 9- Provocările în absorbiţia fondurilor UE si Lecţii pentru România ................................... 148

Abrevieri utilizate frecvent

ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei din România

CE - Comisia Europeană

UE - Uniunea Europeană

SGG - Secretariatul General al Guvernului

TIC - Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

FMI - Fondul Monetar Internaţional

MEC - Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

MFP - Ministerul Finanţelor Publice

OCED - Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare

OPCOM - Operatorul Pieţei de Energie Electrică din România

OPSPI - Oficiul pentru Proprietate de Stat şi de Participare în Industrie

AIR - Analiza Impactului de Reglementare

ÎS - Întreprindere de Stat

POS - Programul Operaţional Sectorial

Transelectrica - Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice din România

(OTS)

Echipa de analiză funcţională şi omologii principali

Analiza funcţională a fost efectuată de Arabela Aprahamian (Sr. Operations Officer), Nadia

Badea (Operations Analyst), Bogdan Constantinescu (Sr. Specialist Management Financiar),

Jean Constantinescu (Consultant Energetic), Donato De Rosa (Sr. Economist), Andreea Silvia

Florescu (Asistent Echipă), Ana Otilia Nutu ( Consultant Infrastructură/ Societate Civilă), David

Robinett (Sr. Specialist în Dezvoltarea Sectorului Privat, Management Servicii Bancare BM),

Delia Rodrigo (Consultant Mediu de Afaceri), Doina Visa (Sr. Operations Officer), şi Kari

Nyman (Lead Specialist), ca lider de echipă.

La realizarea analizei au mai participat şi Sorin Ionita (Director de Cercetare, Societatea

Academică Română), Eugeniu Osmochescu (Sr. Specialist în Dezvoltarea Sectorului Privat, IFC

Servicii de Consultanţă pentru Europa şi Asia Centrală), Catalin Pauna (BM Economist Sr.pentru

România), Michael Stierle (Economist Sr., Departamentul pentru Europa al FMI), şi Ray

Tomkins (CEO, Economic Consulting Associates, Marea Britanie).

De asemenea, echipa a primit instrucţiuni generale şi din partea lui William Dorotinsky (Sector

Manager), Ranjit Lameh (Sector Manager), Francois Rantrua (Manager de Ţară, România) şi

Bernard Myers (Task Team Leader pentru întreg Proiectul de Analiză Funcţională).

Principalii omologi din Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MEC) au fost

Romeo Medan (Şef de Cabinet la Minister) şi Ioana Apan (Secretar General Adjunct). Radu

Iacob a coordonat Analiza Funcţională MEC din partea Secretariatului General al Guvernului

(SGG).

Principalii omologi din Comisia Europeană au fost Csilla Bartok (DG-Energie), Emmanuelle

Maincent (DG-ECFIN) şi Silvia Viceconte (SG).

i

SUMAR EXECUTIV ŞI PLANUL DE ACŢIUNE

1. Prezenta Analiză Funcţională a Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

(MEC), sectorului energetic şi mediului de afaceri a fost realizată de către Banca Mondială ca parte a

analizei funcţionale generale a administraţiei publice din România, la cererea Guvernului României şi

Comisiei Europene (CE) conform Memorandumului de Înţelegere din iunie 2009.

2. După mai mulţi ani de creștere economică stabilă, criza financiară a exercitat o presiune

remarcabilă asupra României. PIB-ul a scăzut cu 7,1% în 2009 şi încă 1.3% în 2010. Previziunile

economice preconizează o creştere naţională de 1,5% în 2011. Asupra Ministerului există o presiune

pentru performanță în realizarea principalelor priorităţi ale Guvernului, astfel încât economia să revină la

o creştere susţinută şi pe drumul de convergenţă cu Uniunea Europeană (UE). Ministerul se confruntă cu

provocări importante, dar, de asemenea, cu oportunităţi unice de a întreprinde acţiuni îndrăzneţe în

domenii insuficient abordate înainte, sau în care reformele începute anterior au stagnat.

3. Ministerul şi-a schimbat structura, atribuţiile şi responsabilităţile în mod substanţial şi

frecvent în ultimii şase ani. Pe lângă multiplele reorganizări (fuziuni, divizări, remodelarea

responsabilităţilor) din ultimii ani, au existat cinci miniştri ai economiei. Cu toate acestea, Ministerul este

în prezent supus unei alte reorganizări, care include adaptarea sistematică a funcţiilor şi eliminarea

suprapunerilor, dar şi disponibilizări de personal - o abordare diferită faţă de fuziunile şi divizările

anterioare care prevedeau în principal completări şi diviziuni ale departamentelor. Procesele frecvente de

restructurare au afectat moralul angajaţilor, "oboseala reorganizării" fiind evidentă.

4. Analiza identifică următoarele domenii principale de interes şi acţiune din partea

Ministerului şi Guvernului:

Reluarea implementării reformelor energetice în vederea atragerii de investitori şi siguranţa

aprovizionării, pentru a susţine creşterea economică şi calitatea vieţii;

Eficientizarea funcţiilor departamentelor MEC, pentru a reduce munca în exces a personalului

MEC rămas după disponibilizările masive şi pentru a îmbunătăţi performanţa ÎS;

Îmbunătăţirea administrării întreprinderilor de stat din domeniul energiei, în conformitate cu

bunele practici OCED pentru transparenţă şi responsabilitate;

Restabilirea capacității, autonomiei şi responsabilitatea autorităţii de reglementare ANRE;

Îmbunătăţirea coordonării inter-ministeriale a funcţiilor energetice în cadrul Guvernului; şi

Îmbunătăţirea cadrului instituţional şi aranjamentelor administrative pentru funcţiile mediului de

afaceri, conform bunelor practici internaţionale pentru sistemele de management de reglementare.

5. Probabilitatea de reuşită a implementării recomandărilor analizei va creşte dacă sunt

îndeplinite anumite condiţii prealabile:

Sprijin la nivel înalt şi extins: Reformele ar avea nevoie de sprijin atât la nivel înalt (Prim-

Ministru, Ministrul MEC, secretari de stat), precum şi la nivelul administrativ general de mijloc

în cadrul organizaţiei (Directorilor Generali şi Directorii de Departamente).

Sprijinul public: nevoia de reformă administrativă în sectorul energetic este recunoscută de un

număr mare de părţi interesate externe, inclusiv companii private, acţionari minoritari in ÎS,

ii

societăţi civile şi experţi din cadrul şi din afara sectorului public. Diseminarea eficientă a analizei

funcţionale ar contribui la mobilizarea unui astfel de sprijin public.

Programele FMI/CE/BM oferă un stimul extern pentru îmbunătăţirea administraţiei. Cel mai

important aspect în sectorul energetic, România încălcă Pachetul Legislativ Energetic UE din

2003 şi a depăşit termenul limită din 3 martie 2011 al celui de-al Treilea Pachet Legislativ

Energetic. Se impun transpunerea şi implementarea corectă a celui de-al Treilea Pachet

Legislativ, în special în liberalizarea pieţei energiei şi gazelor naturale şi independenţa şi

responsabilitatea în reglementare.

Măsuri concrete şi priorităţi pentru câştiguri şi beneficii rapide: acţiunile propuse ar putea (1)

reduce supraîncărcarea personalului şi presiunile exercitate asupra altor resurse publice limitate şi

(2) începe procesul de restabilire a încrederii investitorilor.

6. Planul de acţiune pentru reforme propus este ambiţios şi dificil de implementat. S-a

constatat necesarul de asistenţă tehnică în susţinerea implementării. Necesarul de finanţare este

substanţial şi se recomandă a se avea în vedere utilizarea fondurilor UE.

7. Raportul analizei funcţionale este structurat în două părţi principale, MEC/sectorul

energetic şi mediul de afaceri:

Partea I din raport se referă la MEC şi sectorul energetic. Acestea sunt cumulate, întrucât

energia constituie principala activitate MEC, iar întreprinderile de energie din cadrul MEC

reprezintă mai mult de 80% din totalul de ÎS deţinute. Abordarea combinată MEC / sectorul

energie permite o structură a raportului pentru partea I asemănătoare în mod substanţial cu

rapoartele finale ale altor analize funcţionale. Acest sumar executiv evidenţiază cele mai

importante 10 acţiuni de reformă - trei cu implementare imediată, alte trei în următoarele şase

luni, şi patru acţiuni prioritare suplimentare cu implementarea "cât mai curând posibil"; şi

Partea a II-a a raportului se referă la mediul de afaceri. Mediul de afaceri reprezintă o parte

foarte mică din MEC. Responsabilităţile sunt răspândite în întreaga administraţie din România şi

recomandarea este de a consolida funcţiile şi să se treacă mediul de afaceri la un nivel superior

politic, aproape de Centrul Guvernului.

Funcţiile MEC legate de comerțul exterior nu au fost abordate în prezenta Analiză.

Partea I – Cele mai importante 10 acţiuni recomandate de reformă

8. România a intrat în UE în ianuarie 2007 implementând o strategie energetică pe care CE a

numit-o exemplară. În 2003, România formalizase direcţia politicii sale în „Road Map pentru Sectorul

Energetic” şi a prezentat-o UE ca strategia oficială a României de aliniere la directivele UE referitoare la

electricitate și gaze naturale şi alte părţi din sectorul energetic ce fac parte din acquis-ul UE. La sfârşitul

anului 2007, punerea în aplicare a reformei a stagnat deoarece a început o succesiune de dezbateri asupra

unor planuri de a fuziona sucietățile de minerit de cărbune / lignit şi întreprinderile energetice în 1-2

companii integrate, campioni naţionali. Analiza recomandă ca România să reia implementarea Road

Map şi scoate în evidenţă un pachet de şase acţiuni de reformă interconectate care să asigure

atragerea investitorilor şi siguranța aprovizionării pentru a susţine creşterea economică şi calitatea

vieţii.

iii

Un Pachet de Șase Acţiuni de Reformă Interconectate

9. Cele şase acţiuni prioritare recomandate de Analiză şi rezumate mai jos sunt interconectate.

Ele formează un pachet integrat de acţiuni - toate şase ar trebui să fie puse în aplicare pentru a

restabili credibilitatea angajamentului luat de România pentru practici comerciale corecte, pieţe

energetice competitive şi punerea în aplicare a unor legi şi reglementări compatibile cu Directivele

UE. Investiţiile private şi managementul profesionist sunt necesare pentru a garanta siguranța

aprovizionării pentru a susţine creşterea economică şi calitatea vieţii. Setul primelor trei reforme

este conceput pentru a începe procesul de restabilire a credibilităţii şi atragerea interesului investitorilor.

Este recomandată implementarea imediată a acestora. Acestea sunt acţiuni care pot fi luate şi trebuie luate

fără întârziere. România a pierdut mai mulţi ani de la stagnarea implementării reformei în 2007 şi nu îşi

poate permite mai multe întârzieri şi amânări. Al doilea set de trei reforme este necesar: (a) pentru

angajamentele semnificative de investiţii din partea investitorilor privaţi şi finanţatorilor acestora, precum

şi (b) cerut de creditorii potențiali ai întreprinderilor de stat din sectorul energie din România, cu posibila

excepţie a unor împrumuturi cu garanţii suverane.

10. Necesarul de investiţii în sectorul energetic este foarte mare; estimat în mare la circa 30-35

miliarde de euro în următorii 10 ani1, mai mult de jumătate în producerea de energie.

Împrumuturile cu garanții suverane pot cel mult să acopere o mică parte din nevoile de finanţare. Chiar

înmulţită de trei sau cinci ori, finanţarea UE pentru energie (mult sub 1 miliard euro în perioada 2007-

2013) poate asigura numai o mică parte din totalul nevoilor. Prin urmare, marea majoritate din cele 30-35

miliarde de euro pot proveni din resurse comerciale. Strategia campionilor naţionali va descuraja sectorul

privat şi nu va reuşi să realizeze o asemenea finanţare, cu efecte semnificative negative asupra

investiţiilor, siguranței aprovizionării, creşterii economice şi calităţii vieţii. Este necesară punerea în

aplicare a întregului pachet de şase reforme interconectate.

(a) Primele trei acţiuni imediate de reformă

11. Analiza recomandă ca trei acţiuni de reformă să fie luate imediat, pentru a începe procesul

de restabilire a credibilităţii angajamentului luat de România pentru practici comerciale corecte,

pieţe energetice competitive şi punerea în aplicare a legilor şi reglementărilor energetice UE

compatibile:

Reforma 1 - Guvernul să anunțe anularea planului de a crea cei doi campioni naţionali şi reluarea

implementării Road Map din 2003: o strategie echilibrată de atragere a investitorilor în sectorul

privat şi dezvoltarea întreprinderilor viabile din sectorul public energetic, inclusiv listarea

Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Electrica și Romgaz;

Reforma 2 - Guvernul impune producătorilor de energie electrică din sectorul public şi Romgaz

să-și încheie contractele bilaterale în mod transparent şi competitiv, prin bursa de energie

OPCOM (energie electrică) sau alte proceduri similare, transparente şi competitive (Romgaz), şi

instruieşte Hidroelectrica şi Romgaz să renegocieze contractele bilaterale existente şi să crească

prețurile care sunt sub nivelul de piaţă la nivelul de piaţă sau să rezilieze contractele;

1 Această estimare este puţin sub cerințele regionale estimate de investiții ale Băncii Mondiale de 3% din PIB / an

pentru Europa de Est şi Asia Centrală în studiul regional Lights Out?

iv

Reforma 3 - Guvernul şi ANRE rezolvă alte probleme comerciale majore din sectorul energetic:

Guvernul determină societatea națională de infrastructură feroviară CFR să își achite facturile de

energie electrică (sau permite societăţilor de distribuţie să deconecteze CFR de la alimentarea cu

energie electrică); Guvernul să înlăture barierele legale, de reglementare şi fizice (Transgaz)

pentru exporturile de gaze de către producătorii de gaze de pe piaţa internă; şi ANRE să-și aplice

din nou propriile reglementări privind formula de stabilire a preţurilor en gros în sectorul gazelor

naturale.

12. Anularea planului de a crea doi campioni naţionali şi aprobarea şi punerea în aplicare a

unor practici comerciale corecte de către Guvern, autoritatea de reglementare în domeniul energiei

ANRE şi companiile de stat din sectorul energetic sunt cerințe de bază pentru un mediu de afaceri

propice pentru listarea la bursă şi atragerea investiţiilor private în sectorul energiei. Dovada în

sprijinul acestor recomandări este izbitor de vizibilă în România. După ce au atras cu succes importante

companii europene de energie (inclusiv CEZ, Enel, E. ON, GDF şi OMV), să investească în sectorul

energiei atunci când România implementa o strategie cu viziune, noile investiţii private – şi trebuie

menționat că și cele publice – au stagnat din 2007, de când a început dezbaterea asupra unui șir de planuri

de a fuziona mineritul de cărbune / lignit minerit şi companiile din energie în 1-2 companii integrate,

campioni naţionali. Cea mai recentă lovitură - plecarea la sfârşitul anului 2010/ începutul anului 2011 a

patru din cei şase parteneri privaţi din societatea în parteneriat public-privat (PPP) EnergoNuclear, de la

ceea ce ar fi fost cea mai mare investiţie privată din România, de aproximativ 4 miliarde de euro –

semnalează în mod clar nevoia urgentă de a schimba strategia.

13. Sunt necesare măsuri urgente pentru a restabili credibilitatea angajamentului luat de

România pentru practici comerciale corecte. Se estimează pe larg că Hidroelectrica a pierdut în 2009

aproape 1 miliard de lei prin intermediul contractelor bilaterale cu prețuri sub nivelul pieței (singurul an

pentru care au fost disponibile suficiente detalii despre contracte). Presupunând că 2009 a fost un an tipic

de contractanță bilaterală pentru Hidroelectrica, aceasta ar fi pierdut aproximativ 4-5 miliarde RON în

perioada în care Ministerul a cerut în mod oficial folosirea platformei OPCOM. Renegocierile celor mai

mari cinci contracte din 2010 au redus pierderile anuale din 2011, dar pierderile vor continua până în

2018, întrucât unele contracte au fost, de asemenea, prelungite. Producătorii interni de gaze, Petrom şi

Romgaz sunt obligați să-şi vândă producţia de gaze la o fracţiune din preţul economic al gazelor, oferind

un discount (teoretic) de 7 miliarde RON / an. Producătorii potențiali de produse petroliere şi de gaze

naturale sunt afectați de date insuficiente şi proceduri îndelungate şi non-transparente de concesiune de

către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi analize ale mai multor ministere. Neimplementarea

reglementărilor de gaz de către ANRE a costat distribuitorii de gaze E. ON şi GDF peste 1 miliard de lei

din 2009 până în prezent. Implementarea de către ANRE a reglementărilor sale de electricitate nu este

transparentă pentru participanţii de pe piaţă. Neplata facturilor de energie electrică de către societatea de

infrastructură feroviară CFR i-a costat până acum pe furnizorii privați de energie electrică CEZ, Enel şi

E. ON şi compania de stat Electrica 1.7 miliarde RON. În timp ce consumatorii de energie beneficiază pe

termen scurt de unele dintre aceste practici, acestea subminează securitatea energetică din România şi

creşterea economică pe termen mediu şi lung şi contribuie deja la neplata datoriilor fiscale şi pierderea

dividendelor de la bugetul de stat. Preţurile subvenţionate pentru energie electrică scad stimulentele

pentru eficienţa energetică, măsura cea mai eficientă pentru securitatea energetică şi atenuarea

schimbărilor climatice şi un factor care contribuie la competitivitatea industrială. Subvenţiile ar trebui să

v

fie direcţionate către familiile vulnerabile. România îşi poate permite şi ar trebui să furnizeze astfel de

subvenţii direcţionate pentru a asigura accesul gospodăriilor cu venituri mici la servicii energetice de

bază.

14. Primele trei acţiuni de reformă ar trebui să fie luate imediat - România nu îşi poate permite

mai multe întârzieri şi amânări. Guvernele succesive au încercat, fără succes, să înfiinţeze campioni

naţionali începând cu sfârşitul anului 2007. Hotărârile Curţii de Apel Bucureşti din martie şi aprilie 2011 ,

care au desființat planurile de a stabili Hidroenergetica şi Electra, sunt semnale clare pentru ca guvernul

să schimbe strategia, în loc să continue această orientare până în 2012. Este timpul să se recurgă la soluţii

alternative. Analiza prezintă şi face recomandări cu privire la o soluţie alternativă.

Trei acţiuni de reformă suplimentare 2011 - până la sfârşitul anului 2011, cel târziu

15. Analiza recomandă ca următoarele trei acţiunilor de reformă să fie luate în următoarele

câteva luni, până la sfârşitul anului 2011, cel târziu, pentru a continua procesul de restabilire a

credibilităţii angajamentului luat de România pentru practici comerciale corecte, pieţe energetice

competitive şi implementarea de legi şi reglementări compatibile cu acquis-ul UE. Aceste acţiuni se

bazează pe progresul care ar putea apărea după implementarea acţiunilor de reformă imediată:

Reforma 4 - România transpune al Treilea Pachet legislativ energetic UE în legislaţia naţională şi

reglementările în domeniul energiei şi implementează independenţa reglementatorului ANRE şi

cerinţele de unbundling pentru operatorul sistemului de transport Transelectrica / Transgaz;

Reforma 5 – Autoritatea de reglementare în domeniul energiei ANRE reia liberalizarea pieţei

energiei şi elimină preţurile reglementate pentru alimentarea cu energie electrică şi gaze pentru

consumatorii necasnici;

Reforma 6 - Guvernul pregătește un program cuprinzător de reformă a ÎS şi începe

implementarea cu reforme administrative de la ÎS energetice viabile majore, inclusiv

Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz şi lichidarea întreprinderilor de stat neviabile.

16. Analiza recomandă ca România să reia implementarea reformelor în domeniul energiei, în

conformitate cu acquis-ul energetic al UE ca răspuns pozitiv la procedurile de infringement

decanșate deja şi la cele posibile/probabile viitoare. Punerea în aplicare a Directivei – Strategia

energetică a României din 2003 – a stagnat în 2007. În 2009, Comisia a lansat proceduri de infringement

privind încălcarea dreptului comunitar împotriva României pentru nerespectarea acquis-ul comunitar pe

piaţa internă de energie electrică şi gaze, în speță Directiva Energetică 2003/54/CE, Directiva referitoare

la gazele naturale 2003/55/CE, Regulamentul de energie electrică 1228 / 2003 şi Regulamentul de gaze

naturale 1775/2005. România continuă să furnizeze energie electrică şi gaze la prețuri reglementate pentru

toate grupurile de consumatori. În plus, România nu a implementat cerințele UE de transparenţă şi alocare

a capacităţii rețelelor de transmisie. Aceste practici sunt încălcări directe ale acquis-ului energetic al UE şi

proceduri de infringement privind încălcarea dreptului comunitar sunt în curs de desfăşurare. Comisia a

emis avize motivate asupra preţurilor reglementate la 5 aprilie 2011 şi poate adresa clauzele Curţii de

Justiţie pentru începerea procedurilor de soluţionare a litigiilor, în cazul în care România nu ia măsuri. În

plus, după ce a transformat ANRE într-un model al celor mai bune practici locale până în 2005,

guvernările succesive au adus ANRE aproape de non-funcţionalitate şi discreditare. Dacă nu se întreprind

acţiuni corective, România se va confrunta cu spectrul unei proceduri de încălcare a dreptului comunitar

vi

în cazul ANRE, încălcarea reglementărilor de mediu de către centralele de cărbune şi lignit, şi

nerespectarea celui de-al Treilea Pachet Legislativ UE (deoarece România a depășit termenul limită din 3

martie 2011 pentru transpunerea acesteia).

17. UE a adoptat al Treilea Pachet Legislativ Energetic2 în iulie 2009, pentru a face piaţa

energetică a UE pe deplin eficientă şi pentru a crea o piață unică a gazelor şi energiei electrice, cu

scopul de a ajuta la menţinerea unor preţuri cât mai scăzute şi creşterea standardelor privind

serviciile şi securitatea aprovizionării. Pachetul prevede (a) separarea efectivă a producţiei de energie

şi furnizare de reţele; (b) norme de transparenţă sporită, inclusiv în pieţele cu amănuntul şi consolidarea

protecţiei consumatorilor; (c) supravegherea mai eficace a piețelor de către autorităţi naţionale de

reglementare independente; (d) înfiinţarea Agenţiei pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din

domeniul energetic (ACER) pentru a asigura o cooperare eficientă între autorităţile naţionale de

reglementare şi să ia deciziile care armonizează şi integrează operarea infrastructurii naţionale şi

transfrontaliere; şi (e) colaborare şi investiţii transfrontaliere mai bune şi o nouă Reţea Europeană a

Operatorilor de Sisteme de Transport (ENTSO) care să reunească operatorii UE de reţele de energie

electrică şi de gaz să coopereze şi să elaboreze coduri comerciale comune şi tehnice şi standarde de

securitate. Analiza recomandă ca România să reia implementarea reformelor energetice, în conformitate

cu al Treilea Pachet Legislativ Energetic – implementarea directivelor şi reglementărilor din 2003, acum

perimate, ca răspuns la încălcări, nu mai este suficientă.

18. Analiza salută angajamentul Guvernului (exprimat în Scrisoarea de Intenţie către FMI) de

a "reforma radical întreprinderile de stat (ÎS), în special în sectoarele critice pentru creşterea

economică, cum ar fi sectorul energiei şi de transport". Multe întreprinderi de stat au devenit o

povară fiscală substanţială. Pe lângă subvenţiile acordate pentru a acoperi pierderile considerabile, au

acumulat arierate de mai mult de 4% din PIB. Calitatea serviciilor în multe sectoare are nevoie de

îmbunătăţiri semnificative şi îngreunează creşterea economică, împiedicând dezvoltarea sectorului privat.

Analiza face o serie de recomandări, rezumate mai jos, cu privire la reforma ÎS administrate în prezent de

Ministerul Economiei. Alte ministere administrează ÎS, de asemenea, inclusiv Ministerul Transporturilor,

Ministerul Agriculturii şi Ministerul Comunicaţiilor. Restanțele sunt concentrate in ÎS administrate de

Ministerul Economiei (57%) şi Ministerul Transporturilor (42%).

19. Analiza recomandă ca programul de reformă ÎS din Ministerul Economiei să înceapă cu

Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz. MEC administrează 64 de întreprinderi de stat. Nu este

practic să se pregătească şi să se implementeze un program de reformă care să acopere toate cele 64

simultan. Întreprinderile de stat energetice reprezintă 80% din valoarea ÎS ale ministerului. Analiza

recomandă ca reforma ÎS să înceapă cu măsurile pentru cele trei mari ÎS viabile, Hidroelectrica,

Nuclearelectrica şi Romgaz:

2 Al Treilea Pachet Legislativ Energetic constă din două Directive (privind normele comune pentru piaţa internă de

energie electrică (2009/72/CE) şi gaz (2009/73/CE) şi trei Regulamente (privind condiţiile de acces la reţelele pentru

transportul gazelor naturale (CE Nr 715/2009), condiţiile de acces la reţea pentru schimbul transfrontalier de energie

electrică (CE nr .714/2009) şi a înfiinţării Agenţiei pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul

energetic ACER (CE nr. 713/2009). Acestea au fost adoptate de UE în iulie 2009. Statele membre au avut 18 luni,

până în 3 martie 2011, să transpună cele două Directive în legislaţia naţională. Regulamentele sunt aplicabile

începând cu 3 martie 2011.

vii

Guvernul transferă controlul financiar al Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz la Ministerul

Finanţelor Publice (MFP);

Guvernul reconstituie consiliile de administraţie, prin reducerea semnificativă a numărului de

oficiali guvernamentali şi eliminarea celor numiţi pe criterii politice, înlocuindu-i cu directorii

calificați neguvernamentali, în urma unor procese transparente de selecţie şi criterii de calificare;

Consiliile de administraţie reconstituite ale societăţilor numesc management profesional executiv,

în urma unor procese de selecţie şi criterii de calificare transparente;

Auditorii interni ai societăților raportează consiliilor de administrație și nu conducerii executive;

Stabilirea şi publicarea obiectivelor corporative și monitorizare indicatorilor de performanţă

pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz;

Stabilirea şi publicarea politicii de înștiințare a Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz pentru

fluxul de informaţii către Stat, Parlament, mass-media şi opinia publică; şi

Listarea acţiunilor Hidroelectrica si Nuclearelectrica cu IPO de aproximativ 15-20% din acţiuni,

împreună cu IPO deja planificate Romgaz, la Bursa de Valori Bucuresti.

20. Analiza recomandă ca programul de reformă ÎS să se extindă, de asemenea, și la celelalte 61

ÎS ale Ministerului, etapizat. În afară de Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz, aşa cum este

detaliat mai sus, se recomandă/proiectează o acţiune rapidă de listare, privatizare şi restructurare a

altor ÎS mari. Acestea includ Electrica şi cele trei filiale de distribuție a energiei electrice;

Termoelectrica, Deva şi Elcen, cele trei complexuri energetice, precum şi companiile miniere CNH şi

SNLO. Listarea, privatizarea sau lichidarea sunt recomandate/proiectate după cum urmează:

Listarea și oferta publică inițială a 15-20% din acţiuni este o opţiune realistă pentru Electrica;

Vânzarea pachetului majoritar de acţiuni către investitori strategici este recomandată pentru

filialele Electrica, Elcen (împreună cu Radet), şi cele trei complexuri energetice. Elcen este

efectiv în faliment, dar supravieţuieşte, neachitând datoriile față de furnizorii de combustibili şi

Guvern. Dacă Elcen este oferit spre vânzare, împreună cu clientul său principal, Radet, furnizorul

de căldură a Municipiului Bucureşti, ar putea avea un viitor durabil; altfel, datoriile vor continua;

Cele trei complexuri energetice nu au şanse de supravieţuire în proprietatea publică. Dacă ele cad,

viitorul companiei miniere SNLO va fi, de asemenea, sumbru;

Deva şi majoritatea, dacă nu toată Termoelectrica va trebui să fie lichidată – cu cât Guvernul

întârz65ie acţiunile de lichidare inevitabile, cu atât mai mari vor fi datoriile şi imposibilitatea de

plată; şi

Compania minieră CNH ar necesita o reducere mai profundă şi mai rapidă decât cea planificată în

prezent dacă se intenționează evitarea obținerii de ajutor semnificativ de la stat.

21. În loc să dea spre vânzare cele trei complexe energetice către investitori strategici, așa cum

este prevăzut în Road Map şi recomandat în prezenta Analiză, Ministerul are în vedere o fuziune a

lor trei complexuri energetice şi SNLO în Complexul de lignit Oltenia. Un plan asemănător de

fuziune este avut în vedere pentru Deva, Paroseni şi CNH în Complexul de huilă Hunedoara. Dacă

Guvernul continuă aceste fuziuni, Analiza recomandă ca Complexul de lignit Oltenia: (a) să fie adăugat

pe lista de priorităţi a societăților supuse reformei ÎS şi măsurilor rezumate în alin. 19, inclusiv

reconstituirea unui consiliu de administrație şi management profesionist executiv; şi (b) să fie dat spre

vânzare la investitori strategici, proces de privatizare în paralel cu procesul de reformă ÎS. Listarea nu se

viii

aşteaptă să aibă succes, deoarece rezultatele financiare ale complexului Oltenia, dacă rămâne în sectorul

public, este probabil să fie scăzute, chiar dacă costurile miniere şi energetice de producţie sunt reduse cu

20%, așa cum se are în vedere. Complexul de huilă ar înregistra pierderi majore dacă nu este redus rapid

la Paroșeni și 1-2 mine de care este nevoie pentru a alimenta Paroșeni. În cazul în care complexul Oltenia

nu este privatizat, se pot avea în vedere joint ventures pentru noi proiecte de producție de energie

electrică, dar acestea s-ar putea baza pe importurile de combustibili - investitorii privaţi, cel mai probabil,

nu ar fi dispuşi să se bazeze pe complexele de lignit/ cărbune din sectorul public, pentru aprovizionarea cu

combustibil.

22. În paralel cu profesionalizarea managementului în companiile energetice importante, un

cadru mai larg de reforma ÎS ar trebui să fie dezvoltat, care să permită programului de reformă ÎS

să fie extins în timp la minister şi în cele din urmă la toate întreprinderile mari de stat în România

care au operaţiuni comerciale:

Politica de proprietate pentru a defini modul în care Guvernul, în principal OPSPI în cazul

MEC, exercită funcţiile de acţionar majoritar;

Codul de guvernanţă corporativă pentru ÎS care se bazează pe bunele practici din sectorul

privat şi documente justificative, inclusiv un model de act constitutiv pentru societăți; și

Legea privind guvernarea corporativă a întreprinderilor de stat, care abordează lacunele

şi problemele nerezolvate în alte legi şi oferă o bază juridică pentru politica de proprietate şi

codul de guvernanţă corporativă.

Alte reforme prioritare – ce trebuie implementate cât mai curând posibil

23. Analiza subliniază următoarele patru acţiuni, care ar completa în mod eficient cele şase

acţiuni prioritare de reformă recomandate:

Reforma 7 - Ministerul simplifică funcţiile departamentelor MEC, pentru a reduce excesul de

muncă, după disponibilizările masive (şi pentru a spori nivelul de responsabilizare ÎS şi

managementul de performanţă) şi pentru a se concentra pe securitatea energetică, strategie şi

accesul continuu la serviciile energetice;

Reforma 8 - ca parte a analizei Guvernului pentru utilizarea fondurilor UE, Guvernul alocă

fonduri suplimentare pentru energia regenerabilă, eficienţa energetică şi infrastructura energetică;

Reforma 9 - Guvernul îmbunătăţeşte coordonarea inter-ministerială a funcţiilor energetice; şi

Reforma 10 - Guvernul pregăteşte o strategie naţională privind schimbările climatice.

24. Analiza recomandă restructurarea relaţiei ministerului cu companiile subordonate -

Întreprinderile de Stat (ÎS), administrate de Minister. În ciuda reducerii semnificative a numărului de

angajați (32% din posturi, din care circa jumătate disponibilizări efective), funcţiile Ministerului rămân

aceleaşi ca şi înainte şi duc la supraîncărcarea personalului rămas. Implementarea programului de reformă

ÎS ar reduce implicarea semnificativă a personalului ministerului în managementul de zi cu zi a ÎS şi ar

reduce excesul de muncă a personalului ministerului, sporind în acelaşi timp responsabilitatea

întreprinderilor de stat şi managementul performant. Acest lucru ar permite Ministerului să-şi

concentreze activităţile energetice pe securitatea energetică; energie, eficienţa energetică şi strategii de

lupta împotriva schimbărilor climatice, precum şi accesul continuu la serviciile energetice de către

ix

gospodăriile cu venituri mici (dimensiunea socială a energiei). Analiza recomandă de asemenea să se ia în

considerare fuziunea celor două Direcţii care se ocupă în principal cu energie (Energie şi Resurse

Minerale) şi / sau transferul de gaze la energie (de la Resurse Minerale). În cele din urmă, Analiza

recomandă ca Ministerul să reducă dependenţa exclusivă de ISPE în calitate de consultant de reformă şi

să angajeze, de asemenea, alte firme cu experienţă în domeniul reformelor energetice şi climatice din alte

ţări.

25. Atragerea accelerată de fonduri UE rămâne un obiectiv central al Guvernului. Analiza

recomandă ca, odată din analiza Guvernului privind utilizarea şi posibila realocare fondurilor UE,

să fie alocate fonduri suplimentare pentru energia regenerabilă (altele decât cea eoliană care

beneficiază de un mecanism de sprijin generos), eficienţa energetică şi infrastructura energetică.

Unul din domeniile cele mai dificile de îmbunătăţire a eficienţei energetice este sectorul de termoficare

urbană (TU). Chiar şi după consolidarea considerabilă - de la aproape 200 de sisteme TU raportate la

sfârșitul secolului trecut, la aproximativ 80 de sisteme funcționale în prezent - multe dintre sistemele

rămase sunt sub mare presiune din punct de vedere funcțional şi financiar. Deteriorarea calităţii şi

creşterea costului serviciilor de termoficare au ridicat o problemă majoră la nivel naţional. Tarifele TU au

fost ajustate, dar, în general, nu au ținut pasul cu creşterea costurilor în sistemele ineficiente. Guvernul, la

nivel central şi local, oferă subvenţii, atât pentru societățile de termoficare, cât şi consumatorilor.

Subvenţia anuală din bugetul consolidat este de aproximativ 250 de milioane de euro. Administrațiile

publice municipale oferă subvenții cam de aceeași proporție cu guvernul central. Subvenţiile suplimentare

sunt furnizate efectiv de întreprinderile de stat atunci când nu sunt plătite pentru combustibil şi

termoficare de către unitățile municipale – RADET, societatea de termoficare a Municipiului București,

datorează numai centralei aflate în proprietatea guvernului – societatea de termoficare Elcen aproximativ

2 miliarde RON. Acest sector este primul candidat pentru a primi susținerea Guvernului şi finanţarea UE,

de preferinţă pentru parteneriate publice private cu societăți private calificate. Repartitoarele, termostatele

şi izolarea termică a clădirilor ar reduce în mod semnificativ facturile de utilități şi căldură, iar un

program cuprinzător ar crea, de asemenea, locuri de muncă pentru muncitorii disponibilizați din sectorul

construcțiilor din cauza crizei financiare.

26. Analiza recomandă ca Guvernul să îmbunătăţească coordonarea inter-ministerială a

funcţiilor energetice în cadrul Guvernului. Sectorul energetic este format din mai multe funcţii

guvernamentale legate de energie, care sunt împărțite mai multor ministere şi agenţii. Principalele funcții

guvernamentale energetice sunt:

1. funcţie strategică / de politici (MEC), cu obiective cum ar fi securitatea energetică, promovarea

concurenţei între producători şi furnizori şi libertatea de alegere a consumatorilor, accesibilitatea

energiei și supoartabilitatea prețurilor cu energia (în colaborare cu Ministerul Muncii), eficienţa

energetică şi energia municipală (în colaborare cu Ministerul Mediului, Ministerul Dezvoltării

Regionale şi Ministerul Administraţiei);

2. iniţierea legislaţiei energetice (MEC şi autoritatea de reglementare în domeniul energiei

ANRE);

3. reprezentare la CE (MEC în colaborare cu Departamentul pentru Afaceri Europene);

4. funcţia de proprietate a ÎS energetice (MEC şi MFP); şi

5. reglementare în domeniul energiei, de o autoritate de reglementare (ANRE), care să nu țină de

Guvern.

x

27. Pe lângă agenţiile guvernamentale şi ministere există alte entități cu roluri în sectorul

energiei, și anume: Comisiile parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat se ocupă cu dezbaterea

legislaţiei energetice; ÎS din cadrul administraţiilor locale, cum ar fi companiile care produc energie

electrică şi de termoficare; societăți private în domeniul energiei (distribuţia energiei electrice şi gazelor

naturale, producţia de petrol şi gaze); şi alte părţi interesate, cum ar fi acţionarii minoritari din ÎS ale

MEC.

28. Implementarea recomandărilor Analizei ar extinde dreptul de proprietate asupra

companiilor energetice de stat. Acţionarul minoritar cel mai important din ÎS energetice este Fondul de

Proprietate, un vehicul de compensare a proprietarilor expropriați în timpul comunismului. Întrucât

portofoliul Fondului este puternic dominat de participaţiile minoritare în Petrom și ÎS energetice

aparținând MEC, inclusiv Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi complexele energetice, Fondul este

în esenţă un fond de investiţii energetice. Capitalizarea piaţei la Bursa de Valori Bucureşti este scăzută şi

participarea românilor este limitată. Programul propus de privatizare și oferte publice inițiale, pe lângă

supunerea companiilor la disciplina de piaţă, ar putea extinde dreptul de proprietate a companiilor

energetice de stat şi să ofere un impuls semnificativ pentru dezvoltarea pieței de capital din România.

29. Analiza recomandă ca Guvernul să pregătească o strategie naţională privind schimbările

climatice. România nu are o strategie privind schimbările climatice. România nu are o strategie de

eficienţă energetică, care este cheia pentru lupta împotriva acțiunilor climatice reușite. Nu există o

coordonare clară a strategiilor şi acţiunilor energetice MEC cu acţiunile Ministerului Mediului privind

schimbările climatice. Ministerul Mediului are un departament pentru schimbările climatice şi dezvoltarea

durabilă, ale căror funcţii sunt strâns legate de sectorul energetic. Departamentul este implicat în

problemele legate de alocarea de permise de emisii poluatorilor, dintre care mulţi sunt centrale termice

sub administrarea MEC, şi asigurarea faptului că România folosește cele mai bune alocări de emisii şi

oportunități de tranzacţionare pe pieţele internaţionale. Cu toate acestea, lipsa de cooperare a MEC şi

Ministerul Mediului a contribuit la incapacitatea României de a exploata posibilitatea schimburilor

comerciale pe plan internaţional AAU-uri (unităţi ale cantităţii atribuite în temeiul Protocolului de la

Kyoto), care, în ciuda de anilor de negocieri, nu au fost realizate din 2004. (A fost estimat că o vânzare de

AAU ar putea aduce României aproximativ 2 miliarde de euro.)

30. Ministerele Economiei şi Mediului ar avea nevoie de consolidarea capacităţii instituţionale

în acţiuni climatice. Departamentul responsabil cu mediul din MEC a fost dizolvat. MEC are capacitate

limitată de a gestiona probleme complexe privind eficienţa energetică, planificarea AAU şi alocări de

emisii, precum și poziţia României la nivelul UE şi negocierile internaţionale de acțiuni împotriva

schimbărilor climatice. Departamentul omolog din cadrul Ministerului Mediului a suferit pierderi similare

de competenţe cheie, din cauza fluctuaţiei de personal şi disponibilizărilor - au rămas doar şapte angajaţi.

Partea a II-a - Recomandări cu privire la Mediul de afaceri

31. În ceea ce priveşte mediul de afaceri, România se situează sub nivelul internaţional, chiar şi

în comparaţie cu alte ţări din sud-estul Europei sau din Asia Centrală. Potrivit Indicelui Global al

Competitivităţii, ţara a obţinut locul 67 în 2010-2011, în comparaţie cu locul 64 în perioada 2009-2010. În

unele domenii considerate lideri în competitivitate şi productivitate, cum ar fi instituţiile, infrastructura,

xi

dezvoltarea pieţei financiare, sofisticarea afacerilor şi inovării, poziţia de România scade la poziţia 93.

Conform Indicatorilor statistici Doing Business (DB) 2011 România s-a clasat pe locul 56, două poziţii

mai jos faţă de anul precedent (54 în 2010). Comparativ cu ţările vecine, România a făcut progrese la unii

indicatorii DB, cum ar fi pornirea unei afaceri sau obţinerea de credite, dar menţine complexitatea unui

mediu de reglementare care trebuie să fie îmbunătăţit pentru a facilita activitatea în domenii ca

înregistrarea proprietăţii sau plata impozitelor.

32. Există multe iniţiative în curs de desfăşurare în România, care sunt legate de îmbunătăţirea

mediului de afaceri, dar niciuna nu este destul de cuprinzătoare sau intenţionează să alinieze

întreaga administraţie pentru a coordona eforturile. Programul Guvernului 2009-2012, documentul

principal al acţiunii guvernamentale din România, recunoaşte că "crearea unui mediu de afaceri care să

încurajeze competitivitatea firmelor şi să dezvolte abilităţile antreprenoriale" este esenţială atât pentru a

concura pe piaţa unică UE şi în afara UE. Programul Naţional de Reforme 2007-2010, un document cheie

care stabileşte o strategie cuprinzătoare de trei ani pentru punerea în aplicare a politicilor în ţările UE,

include un set de măsuri pentru o reglementare mai bună. În plus, Agenda Naţională pentru Reglementare

mai bună cu actualul Plan de acţiune pentru Strategia pentru Reglementare mai bună a administraţiei

publice centrale 2008-2013 conţine măsuri care ar putea ameliora calitatea de reglementare şi mediul de

afaceri.

33. Lipsa unei strategii unice este o reflectare a diferitelor instituţii responsabile pentru mediul

de afaceri din România. Pe lângă Departamentul pentru mediul de afaceri, există o multitudine de

organisme care se ocupă cu problemele mediului de afaceri, cum ar fi Direcţia Politici Publice, Unitatea

pentru post-aderare la Departamentul de afaceri europene, mai multe ministere şi Consiliul Legislativ. Nu

există nici un mecanism formal pentru coordonarea şi comunicarea între aceste instituţii şi acestea

intervin ad-hoc.

34. Departamentul pentru mediul de afaceri este o unitate mică din cadrul Ministerului, având

angajați doar nouă oficiali, fără buget propriu şi însărcinat cu o serie de responsabilităţi mult prea

ambiţioase şi necoordonate. Rolul său de conducere a reformei este contestat de influența politică

limitată şi capacităţii de implementare de reforme ample. Activitatea unităţii nu are de prioritizare,

deoarece unele funcţii cheie pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri lipsesc şi altele par a fi mai puţin

relevante pentru promovarea unui mediu de afaceri mai bun în România.

35. O nouă strategie pentru mediul de afaceri, sub responsabilitatea Departamentului pentru

mediul de afaceri din Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, se află în discuţie la

nivelul Guvernului. Strategia urmăreşte o viziune pe termen mediu şi lung pentru administrarea

mediului de afaceri. Acesta conţine un pachet de 62 de acţiuni guvernamentale, format în jurul a 18

măsuri pentru lucrările sale viitoare.

36. Utilizarea de instrumente de reglementare şi politice pentru a îmbunătăţi calitatea

regulamentului şi a mediului de afaceri din România este limitată, ad-hoc şi nu se aplică întregii

administrații. Guvernul a introdus unele dintre aceste instrumente, cum ar fi Analiza impactului de

reglementare (AIR), tehnicile de consultare sau unele proiecte de reducere a răspunderii administrative,

dar lipsa unei abordări sistematice şi a sprijinului politic necesar pentru a le pune în aplicare a redus

potenţialul de a îmbunătăţi mediul de afaceri. Prin urmare, rezultatele sunt limitate. Reglementările

xii

continuă să fie produse fără criterii clare de calitate, iar capitalul nu a suferit revizuiri esențiale pentru a fi

accelerat şi simplificat.

37. Trei domenii sunt esenţiale pentru o redefinire a modului de îmbunătăţire a mediului de

afaceri din România şi pentru a consolida gestionarea funcţiilor de reglementare a guvernului

român. (1) noi structuri de guvernare sunt necesare în cadrul Guvernului, în special, angajamentul politic

la nivel înalt şi un dialog permanent şi coordonare între guvern şi sectorul privat. Aceasta va include

prioritizarea clară şi definirea unei strategii unice pentru reforma de reglementare. (2) Este esenţial să se

revizuiască funcţiile şi responsabilităţile Departamentului pentru mediul de afaceri, propus să fie localizat

în Centrul de Guvernare. Această nouă unitate poate profita de experienţa existentă acolo şi în alte

organisme, ceea ce ar face din acesta un organism mai puternic de coordonare, supraveghere şi executare.

(3) Guvernul trebuie folosească mai eficient instrumentele de reglementare şi de politică pentru a

îmbunătăţi mediul de afaceri. Utilizarea evaluărilor de impact, tehnicilor de consultare şi simplificarea

administrativă ar trebui să fie aprofundate şi consolidate.

38. Prezenta analiză recomandă următoarele acţiuni concrete pentru îmbunătăţirea mediului

de afaceri şi consolidarea unei baze solide de gestionare a reglementării şi reforma din România:

(a) În ceea ce priveşte îmbunătăţirea structurilor de guvernare pentru reforma de

reglementare şi mediul de afaceri:

Asigurarea unui sprijin politic puternic la cel mai înalt nivel al guvernului pentru problemele

mediului de afaceri şi politică mai bună de reglementare, recunoscând caracterul transversal al

acestei probleme şi necesitatea de a introduce măsuri în toată administraţia românească.

Înfiinţarea unui organism consultativ formal şi permanent compus din instituţiile esențiale

guvernamentale şi din sectorul privat, prezidat de primul-ministru, să definească priorităţile şi

conţinutul reformei de reglementare şi îmbunătăţirea mediul de afaceri;

Stabilirea unei strategii unice pentru politica de reglementare pentru întreaga administraţie din

România, cu obiective clare, planuri şi implementarea acţiunilor, cu un accent pe îmbunătăţirea

mediului de afaceri.

(b) În ceea ce priveşte reproiectarea cadrul institutional pentru reforma de reglementare şi o

Unitate responsabilă de reforma de reglementare şi mediul de afaceri:

Raţionalizarea arhitecturii instituţionale pentru a asigura coordonarea, supravegherea şi aplicarea

unei reglementări mai eficiente şi pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri.

Crearea unei singure unităţi responsabile cu reforma de reglementare şi îmbunătăţirea mediului de

afaceri la Centrul de Guvernare, susţinute la cel mai înalt nivel politic şi de către organismul

consultativ permanent.

Revizuirea şi reproiectarea responsabilităţilor unităţii responsabile cu reforma de reglementare şi

mediul de afaceri.

xiii

Alocarea de resurse unităţii responsabile cu reforma de reglementare şi problemele mediului de

afaceri.

(c) În ceea ce priveşte principalele domenii pentru consolidarea capacităţilor administrative şi

folosirea instrumentelor de reglementare pentru o mai bună gestionare şi îmbunătăţirea

mediului de afaceri:

Consolidarea folosirii unor instrumente moderne de reglementare şi stabilirea de obiective şi

planuri clare pentru utilizarea acestora.

Ordinea de zi a reformei regulatorii şi de îmbunătăţire a mediului de afaceri să se concentreze pe

cinci domenii de interes:

Consolidarea şi dezvoltarea capacităţilor pentru reforma de reglementare (resurse şi

umane).

Creşterea gradului de utilizare a TIC în domeniul reformei de reglementare şi

îmbunătăţirea mediului de afaceri.

Elaborarea unei strategii cuprinzătoare pentru simplificare administrativă şi restrângerea

responsabilității.

Aprofundarea tehnicilor de consultare pentru a se asigura că opiniile părţilor interesate

sunt luate în considerare şi consultanța serveşte scopului de a obţine informaţii mai bune

pentru politică şi luarea deciziilor.

Revizuirea planului pentru implementarea Analizei impactului de reglementare (AIR) şi

demararea, în mod treptat, a evaluărilor de impact.

xiii

Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MEC)

Planul de acţiune a Analizei Funcţionale MEC

Obiectiv /

Problemă

Măsuri urmărite Impact /

Prioritate

Perioada de

implementare

Responsabilitate Status / Rezultat Obiectiv / Rezultat Necesar

estimat de

resurse

(impact

critic, mare

impact, rol

facilitator)

(< 6 luni,

< 18 luni,

> 18 luni)

Indicator €3

Partea I - MEC/ Sectorul Energetic: (1) Acţiunile pentru finalizarea procesului de restructurare în curs de desfăşurare

Expertiză

structură

Constituirea de echipe de consultanţi

care să ajute la elaborarea unei

strategiei energetice coerente şi unui

cadru legislativ complet

Critic < 6 luni MEC Consultanţă şi grupuri

consiliere stabilite.

Atragerea de investitori şi

creşterea concurenței pe piaţa

energetică.

€€

Consolidarea funcţiei de eficienţă

energetică pentru a îmbunătăţi

coordonarea planului de acţiune

privind eficienţa energetică cu

personalul de la fosta agenție ARCE

Critic < 6 luni MEC / Guvern Transfer realizat. Conformitate cu Directiva

privind eficienţa energetică a

UE.

0

Stabilirea unei unități energetice

legate de schimbările climatice în

cadrul departamentului energetic

Critic < 6 luni MEC Unitate MEC privind

schimbările climatice

înființată.

Conformitate cu Al Treilea

Pachet Legislativ Energetic al

UE.

€€

Facilitarea

coordonării şi

eliminarea

suprapunerilor

Personal MEC care participă la

grupuri inter-ministeriale/de agenţie

privind securitatea energetică,

energia municipală şi eficienţa

Critic < 6 luni Guvern (cu

propuneri de la

MEC, MPF, ML,

MAI, ME,

Modificările aduse

actelor juridice. Grupuri

inter-ministeriale/de

agenţie înființate.

Conformitatea deplină cu

regulamentul energetic al UE.

Protecţia consumatorilor de

energie vulnerabili.

0

3 Cerinţe asistenţă tehnică: 0 = deloc; €= scăzut (mai puţin de € 100k); €€ = moderat (între € 100k şi 500K); €€€ = ridicat (peste € 500k)

xiv

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

energetică, schimbările climatice şi

asistenţă energie socială

MRD)

Fuziunea departamentelor de

minerale şi de energie sau transferul

gazelor la Departamentul energetic.

Mare < 6 luni MEC Fuziune sau transfer

completate.

Îmbunătăţirea coordonării gaz -

energie electrică în conformitate

cu politica energetică UE şi

cooperarea cu CE.

0

Fuziunea dintre Direcţia Generală de

Finanțe-Contabilitate şi Buget şi

Direcţia Generală de Planificare.

Mare < 6 luni MEC Noua Direcţie este

înființată.

Consolidarea cooperării dintre

buget şi planificare cu aspectele

financiar - contabile.

0

Îmbunătăţirea

folosirii

fondurilor UE

şi

Creșterea

finanţării pentru

investiţiile

prioritare în

sectorul energetic

Ca parte a analizei şi realocarea de

utilizare a fondurilor UE, alocarea de

fonduri suplimentare pentru energia

regenerabilă, eficienţa energetică şi

infrastructura energetică.

Mare <6 luni Biroul Primului-

Ministru / MFP /

MEC

Realocarea fondurilor. Creșterea atragerii de

fondurilor UE. Finanţarea

investiţiilor prioritare în

domeniul energiei, inclusiv

pasajelor energetice UE.

€€

Utilizarea fondurilor structurale UE

pentru termoficare şi izolare termică

a clădirilor (parte a locuinţelor ca o

componentă capitală de cost de parte

din asistenţa socială energetică).

Mare <18 luni MEC / MRD /

ML / Guvern

Realocarea fondurilor. Creșterea atragerii de

fondurilor UE. Finanţarea

investiţiilor prioritare în

domeniul energiei. Protecţia

consumatorilor vulnerabili.

€€€

Execuția bugetară Direcţia Generală Generală de

Finanțe-Contabilitate să finalizeze şi

aprobe toate procedurile de control

intern.

Mare < 6 luni MEC Finalizarea procedurilor

de control intern şi

aprobarea de către

Ministru.

Îmbunătăţirea eficienței

controlului. Facilitarea învăţării

pentru personalul nou.

Transparenţă sporită.

0

Creşterea capacităţii de audit intern

(personal şi echipament).

Facilitator < 6 luni MEC Reorganizarea auditului

intern ca o direcţie.

Angajarea de personal

suplimentar şi alocarea

de mai multe fonduri

Îmbunătăţirea capacităţii MEC

de audit intern. Creşterea

gradului de conştientizare MEC

de management cu privire la

rolul şi constatările auditului

€

xv

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

pentru auditul intern. intern.

Implemementarea unui Sistem

complet integrat Informaţional de

Management Financiar.

Mare <18 luni MEC Elaborarea unei fişe de

proiect pentru finanţare

UE. Obţinerea de

finanţare şi

implementarea

sistemului.

Îmbunătăţirea eficienţei de

planificare, bugetare, raportare

şi luarea de decizii strategice.

€€€

Partea I - MEC / Sectorul energetic: Reforma (2) ÎS MEC

(aceleași recomandări făcute mai devreme pentru ÎS din Ministerul Transporturilor; aceeași abordare poate fi aplicată pentru ÎS din alte

ministere)

Consiliile de

administraţie

Reconstituirea consiliilor de

administrație a intreprinderilor de

stat. Crearea de consilii mai mici,

independente şi profesionale şi

obligația ca majoritatea membrilor

consiliului de administraţie să fie

independenți de ministere.

Critic < 6 luni MFP şi

întreprinderi de

stat.

MEC şi

Transelectrica şi

Transgaz

Au fost numite noi

consilii.

Membrii consiliului

selectaţi pe baza

competenţelor relevante

profesionale şi

experienţei şi printr-un

proces deschis de

selecţie.

Remunerarea

membrilor consiliului la

un nivel care să atragă

candidaţi potriviţi.

Companiile cu viziune,

obiective şi valori.

Companiile cu strategie

adecvată şi structura la nivel

înalt.

Companiile cu un management

de calibru necesar.

Monitorizarea performanţei de

management.

€€€

Ofiţerii şefi

executivi şi

Ofiţerii șefi

Separarea funcțiilor de CEO şi

preşedinte al consiliului de

administraţie.

Facilitator < 6 luni MPF/MEC Funcțiile de CEO şi

preşedinte separate.

Creşterea responsabilităţii

conducerii faţă de consiliu. €

xvi

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

financiari Consiliile reconstituite aleg CEO şi

CFO prin procese transparente şi

bazate pe merit.

Critic < 6 luni Consiliile de

administraţie

Procesul de selecţie pe

bază de merit aplicat.

CEO și CFO numiți de

Consiliu după

interviuri.

Profesionalism superior şi

performanţa managementului.

Patronaj politic limmitat.

€

Introducerea contractelor pe durată

determinată minimă pentru CEO şi

CFO cu obiectivele de performanţă.

Facilitator < 6 luni MPF/MEC Noi contracte stabilite şi

puse în aplicare.

Stabilitate în managementul

companiei. €

Politica de

guvernare

corporativă -

pentru MEC şi

Guvern

Elaborarea şi adoptarea legii ÎS Facilitator < 6 luni Ministerul

Justiţiei / MFP

Lege care să pună

bazele pentru o mai

bună guvernare ÎS,

inclusiv paşii de mai

jos.

Cadrul juridic care limitează

intervenţiile acţionarilor,

promovează responsabilitatea

consiliului, şi asigură

constrângeri bugetare mari şi

transparenţă ÎS

€

Ghidarea politicii de proprietate Critic < 6 luni MEC/MPF Politica elaborată, care

să clarifice funcția

ministerului/ proprietar

ului în deciziile

importante

Reducerea intervenţiei MEC in

intreprinderile de stat, orientări

clare cu privire la acţiunile care

necesită o intervenția

acţionarilor

€

Elaborarea Codului de Guvernanţă

Corporativă

Critic < 6 luni MEC / MFP /

Ministerul

Justiţiei

Consiliile de

administrație ÎS sunt

construite pe modelul

din sectorul privat

Consiliile exercită

responsabilităţile cheie, lasă

administrarea directorului

€

Urmărirea performanței

administrative şi obligaţiile

serviciilor publice

Critic < 6 luni MEC/MPF Managementul

performantei extins la

consiliu şi societate,

regimul de realizarere,

gestionare a obligaţiilor

Măsură mai exactă a

performanţelor ÎS comerciale şi

non-comerciale, pentru a

facilita responsabilitatea şi

transparenţa

€

xvii

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

serviciilor publice

Integrarea Politicii de guvernanţă

corporativă

Critic < 18 luni

(MEC) şi

>18 luni

Toate

ministerele

MEC / MFP /

Ministerul

Justiţiei /

Cabinet

Trecerea de la politica

pilot, cod şi sisteme

pentru toate

intreprinderile de stat

O mai bună guvernanţă

corporativă şi performanţa

tuturor întreprinderilor de stat

cu număr semnificativ de

operaţiuni comerciale.

€€€

Planuri

corporative / de

afaceri

Solicită Societăților să prezinte

anual Statului Planul corporativ/ de

afaceri al societății pe termen mediu,

elaborat de Management şi adoptat

de Consiliul de administraţie.

Mare < 6 luni ÎS Planul corporativ/ de

afaceri al societății pe

termen mediu prezentat

la ministerele acționare

Claritate în planificarea de

afaceri, şi responsabilitatea

pentru rezultate.

€€

Partea I - MEC / Sectorul energetic: (3) Strategia Energetică, Reglementare & Privatizare

Legislaţia

energetică

Transpunerea celui de-al Treilea

Pachet Legislativ Energetic UE de

reforme (în strânsă colaborare cu

Comisia Europeană cu privire la

conţinutul acestuia).

Critic

<6 luni

Imediat

MEC / ANRE /

Guvern /

Parlament

Noua legislaţie adoptată

şi publicată în

Monitorul Oficial.

Securitatea energetică,

concurenţa şi investiţiile.

România a depășit termenul

limită UE din 3 martie 2011.

€€

Implementarea celui de-al Treilea

Pachet Legislativ de ANRE.

Critic

<6 luni

Imediat

MEC / ANRE /

Guvern /

Parlament

Restabilirea capacității,

credibilității şi

responsabilității ANRE





€€

Implementarea celui de-al Treilea

Pachet Legislativ de Transelectrica

şi Transgaz.

Transferul de proprietate ÎS MEC,

cu excepţia Transelectrica şi

Transgaz la Ministerul Finanţelor

Critic

Facilitator

<6 luni

<6 luni

MEC / Guvern /

OST

Implementarea şi

transferul realizate.





€€

xviii

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

Publice (MFP).

Revizuirea legislaţiei petroliere

pentru eficientizarea procesului de

ratificare de concesionare şi de acces

la date.

Mare <6 luni MEC, Agenţia

Naţională pentru

Resurse

Minerale

(ANRM)

Legislaţia şi procedurile

modificate

Explorare şi producţie sporite,

securitatea energetică,

redevenţe la buget

€

Strategia

energetică

şi

Măsuri schimbări

climatice

Anularea propunerii de a fuziona

societăţile miniere şi de producţie

energetică în doi campioni

energetici naţionali.

Critic < 6 luni

[imediat]

MEC / Guvern Eliminarea

incertitudinii create de

dezbaterea campionilor

naţionali începând cu

septembrie 2007.

Demararea procesului de

restabilire a mediului de afaceri

/ încrederii investitorilor în

sectorul energetic.

0

Reluarea reformelor energetice: al

Treilea Pachet, inclusiv preţuri de

piață/ reglementate, societățile

ANRE şi de reţea; reforma ÎS MEC

şi privatizare şi participarea

sectorului privat.

Critic < 6 luni

[imediat]

MEC / Guvern Eliminarea

incertitudinii create de

dezbaterea campionilor

naţionali începând cu

septembrie 2007.

Demararea procesului de

restabilire a mediului de afaceri

/ încrederii investitorilor în

sectorul energetic.

0

Pregătirea unei strategii de acţiuni

complementare în eficienţa

energetică şi energia regenerabilă.

Mare <18 luni MEC Strategia publicate. Securitatea energetică şi

atenuarea schimbărilor

climatice.

€€€

Pregătiţire intervențiilor sectorului

energetic pentru atenuarea

schimbărilor climatice din România

şi strategia de adaptare.

Mare <18 luni Intrare MEC la

Ministerul

Mediului

Strategia Naţională

privind Schimbarea

Climei publicate.

Atenuarea schimbărilor

climatice şi de adaptare. €€€

xix

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

Liberalizarea

pieţei energiei

electrice şi gazelor

şi

Protecţia

consumatorilor

vulnerabili

Pregătirea unui calendar pentru

eliminarea treptată a preţurilor

reglementate la energie electrică şi

gaze.

Critic

< 6 luni MEC / ANRE/

Guvern

Calendar publicat. Primul pas cu privire la

procedura de încălcare a

dreptului comunitar în curs de

desfăşurare de către Comisia

Europeană

€

Liberalizarea preţurilor la energie

electrică şi gaze naturale pentru

consumatorii necasnici.

Mare <18 luni ANRE Întrerupere furnizate

tarife reglementate.

Atragerea investitorilor şi

creşterea concurenței în

sectorul energetic.

0

Liberalizarea preţurilor la energie

electrică şi gaze naturale a

consumatorilor casnici.

Permisiv >18 luni ANRE Întrerupere furnizate

tarife reglementate.

Deplină conformitate cu

directivele energetice din UE. 0

Definirea consumatorilor vulnerabili

în conformitate cu legislaţia UE.

Critic

<6 luni MEC / MFP /

Muncii

Planul de protecţie a

consumatorilor publicat.

Primul pas cu privire la




Europeană

€

Implementarea unor mecanisme

pentru a proteja consumatorii

vulnerabili - plasă de siguranţă

socială pentru gospodăriile cu

venituri mici şi mecanismul de

licitaţie pentru preţuri de piaţă

competitivă energetică pentru

gospodăriile ne-sărace şi

consumatorii comerciali mici.

Critic

<18 luni Ministerul

Muncii (plasă de

siguranţă) şi

ANRE

(mecanismul de

licitaţie).

Mecanisme publicate. Accesul consumatorilor

vulnerabili la servicii

energetice de bază protejat.

€

Facilitarea

schimburilor

comerciale

transfrontaliere

Facilitarea licitaţiilor pentru

capacitatea de transport coordonat

la frontierele cu Ungaria şi Bulgaria.

Critic

<6 luni Transelectrica Mecanismul de alocare

anunţat şi pus în

funcţiune.

Alocare transparentă a

capacităţii şi îmbunătăţirea

comerţului transfrontalier.

Conformitate cu Directiva

€

xx

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

de energie

electrică şi gaze

europeană de energie electrică.

Instituie o piaţă a energiei electrice

intra-day.

Mare <6 luni OPCOM/ ANRE Piaţă intra-day

înființată.

Îmbunătăţirea comercializării

energiei electrice. €€

Înlătură obstacolele juridice şi de

reglementare pentru exportul de gaze.

Critic

<6 luni MEC, NAMR Eliminarea barierelor

anunţată.

Conformitate cu Tratatul UE şi

directiva de gaz UE. 0

Integrarea linii de gaz de tranzit în

transmiterea prin stabilirea unor

norme omogene pe toate conductele

de gaz cu privire la transparenţă, a

capacităţii de alocare şi tarife.

Critic <18 luni MEC / Guvern Renegocierea

acordurilor

interguvernamentale

vechi

Conformitate cu directiva UE şi

de regulamentul UE de gaze. 0

Activează fluxul bi-direcțional de

gaz la graniţa cu Ungaria.

Critic

<6 luni Transgaz Instalare dispozitive

tehnice Conformitate cu Directiva UE

de gaz. €€€

Capacitate,

credibilitate şi

responsabilitate a

autorității de

reglementare

energetică ANRE

Restabilirea autonomiei de finanţare

ANRE prin intermediul taxelor de

licenţă.

Critic

<6 luni MEC / Guvern Mecanism de finanţare

ANRE publicat.



dreptului comunitar

(infringement) în curs de


Europeană

0

Scoaterea ANRE din legea

salarizării unitare.

Critic

<6 luni MEC / Guvern Acord personal ANRE

publicat.





Europeană

0

Introducere măsuri de

responsabilitate.

Mare <6 luni ANRE/MEC/

Guvern

Măsuri responsabilitate

ANRE publicate.

Accesul publicului la

informații; pași pentru

restaurarea credibilității.

€

xxi

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

Recrutarea de personal cu experienţă

de conducere.

Mare <6 luni ANRE Acord personal ANRE

publicat

Restabilire capacitate

operaţională după plecările

masive de personal din 2010.

€€€

Măsuri de

guvernare

corporativă in

intreprinderile de

stat selective (pe

lângă reformele

globale ÎS)

Producătorii de energie electrică

încheie contracte bilaterale prin

intermediul Bursei de Energie

OPCOM.

Critic

<6 luni MFP / MEC /

generatoare

Publicare contracte

acordate.

Îmbunătăţirea funcţionării

comerciale a producătorilor din

sectorul public, restabilirea

credibilității şi atragerea de

investitori.

€

OPCOM va continua să dezvolte

produse standardizate pentru

tranzacţionare mai competitivă şi

transparentă a contractelor

bilaterale.

Facilitator <18 luni OPCOM/ ANRE OPCOM anunţuri Îmbunătăţirea funcţionării

comerciale a generatorilor din

sectorul public şi atragerea de

investitori.

€

Romgaz va atribui contracte

bilaterale prin procese transparente

competitive.

Critic <6 luni MPF/MEC/

Romgaz

Publicare contracte

acordate.





investitori.

€

Hidroelectrica şi Romgaz să ridice

preţurile (aflate azi sub nivelul

pieței) la nivelul pieţei sau să

rezilieze contractele.

Critic Cât mai curând

posibil în mod

legal, pentru

fiecare contract

MPF/

Hidroelectrica/

Romgaz

Publicarea rezultatelor

renegocierilor

/contractelor reziliate.





investitori.

€€€

Separarea reţelelor de transport de

energie electrică şi de gaze în

conformitate cu al Treilea Pachet

Legislativ UE de reforme energetice.

Critic <18 luni MEC/MPF/

Transelectrica/

Transgaz

Certificarea de către

Comisia Europeană.

Acces la reţea şi funcţionarea în

mod transparent şi

nediscriminatoriu.

Conformitatea cu directivele de

energie ale UE.

€

xxii

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

Plata facturilor CFR actuale de

energie electrică şi acordul privind

restanțele CFR, puse în aplicare.

Critic <6 luni Guvern / CFR /

distribuitori de

energie electrică

Anunţarea plăţilor și

acordului.


comerciale a căilor ferate şi a

sectorului energiei electrice.

€

Privatizarea şi

Participarea

sectorului privat

(doar societățile

cu situațiile cele

mai critice vor fi

incluse aici)

Oferta publica initiala (25%) din

Hidroelectrica, Romgaz si Electrica.

Mare <18 luni MPF/

Hidroelectrica/R

omgaz/ Electrica

Selectarea firmei de

consultanță, prospect,

listările reale.


comerciale a companiilor

publice din sectorul energetic,

restabilirea credibilității şi

atragerea de investitori.

€€€

Vindere proprietate majoritară din

complexe de energie Craiova,

Rovinari şi Turceni - sau din

complexul de lignit Oltenia.

Critic <18 luni MFP / complexe

energie

Consultanță, RFQ, RFP,

închiderea financiară a

tranzacţiilor.


îmbunătăţirea mediului în

conformitate cu obligaţiile UE

din România.

€€€

Vindere pachete majoritare din cele

trei companii de distributie de

electricitate Electrica.

Mare <18 luni MPF/

Hidroelectrica/

Romgaz/

Electrica



tranzacţiilor.


comerciale a companiilor

publice din sectorul energetic,

restabilirea credibilității şi

atragerea de investitori.

€€€

Vindere proprietate majoritară din

ELCEN şi RADET.

Mare >18 luni MEC / Primăria

Municipiului

Bucuresti /

Termoelectrica



tranzacţiei.

Asigurarea aprovizionării

eficiente cu energir termică

pentru Bucuresti si eliminarea

datoriilor față de Guvern.

€€€

Partea II – Reforma Mediului de afaceri

Planul de

guvernare pentru

mediul de afaceri

Oferă un puternic sprijin politic la

cel mai înalt nivel al guvernului

pentru problemele mediului de

afaceri şi politică mai bună de

reglementare.

Critic < 6 luni Guvern / Prim

Ministru

Angajament public

pentru îmbunătăţirea

mediului de afaceri şi

politică mai bună de

reglementare

Sprijin continuu la

îmbunătăţirea mediului de

afaceri şi politică mai bună de

reglementare

0

xxiii

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

Confirmarea a mediului de afaceri

ca o chestiune transversală.

Mare < 6 luni Guvern / Prim

Ministru

Integrarea problemelor

de mediu de afaceri şi

politica de reglementare

în strategiile

transversale de acţiuni

ale guvernului

Reorganizarea structurii

interne a abordării

pentru îmbunătăţirea

mediului de afaceri

Creşterea gradului de

conştientizare a mediului de

afaceri ca o chestiune

transversală în administraţia

0

Înfiinţarea unui organism

consultativ formal şi permanent

compus din instituţiile

guvernamentale cheie şi din sectorul

privat, prezidat de prim-ministru,

pentru a defini priorităţile şi

conţinutul reformei de reglementare

şi pentru îmbunătăţirea mediului de

afaceri

Critic < 6 luni Centrul de

Guvernare

Identificarea a cinci

priorităţi-cheie pentru a

forma strategia reformei

de reglementare şi

îmbunătăţirea mediului

de afaceri

Înfiinţarea unui

organism consultativ

formal şi permanent

între instituţiile

guvernamentale cheie şi

sectorul privat, prezidat

de prim-ministru

Definirea priorităţilor şi a

problemelor-cheie după

întâlniri periodice în cadrul

mecanismului de dialog

Participarea activă a

întreprinderilor la identificarea

priorităţilor şi a conţinutului de

acţiuni strategice

Monitorizarea lunară a

îmbunătăţirilor aduse şi

raportare direct către prim-

ministru

€€

Elaborarea unei strategii unice

pentru politica de reglementare

pentru întreaga administraţie din

România, cu obiective clare, planuri

şi implementarea acţiunilor, cu

accent pe îmbunătăţire a mediului de

afaceri.

Critic < 18 luni Centrul

Guvernului

Publicarea unei strategii

de reformă în

reglementare cu

obiectivele, scopurile şi

implementarea

acţiunilor aprobate de

către guvern

Implementarea accelerată a

strategiei pentru a atinge

obiectivele şi planurile

€€

Reproiectarea Raţionalizarea arhitecturii Critic < 6 luni Guvern / Prim Noi arhitecturi Coordonare, supraveghere şi €

xxiv

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

misiunii şi

responsabilităţile

Unității

responsabile cu

reforma în

reglementare şi

îmbunătăţirea

mediului de

afaceri

instituţionale pentru a asigura

coordonarea, supravegherea şi

aplicarea unei regementări mai

eficiente şi îmbunătăţirea mediului

de afaceri.

Ministru instituţionale cu

identificarea actorilor

dezvoltate

aplicare îmbunătățite, în ceea

ce priveşte punerea în aplicare

a măsurilor de îmbunătăţire a

mediului de afaceri

Stabilirea unei singure unități cu

responsabilitatea de a conduce

reforma de reglementare şi de

îmbunătăţirea mediului de afaceri la

Centrul Guvernului şi susţinere la

cel mai înalt nivel politic.

Critic < 6 luni Guvern / Prim

Ministru

Modificări legislative să

încredinţeze

coordonarea,

supravegherea şi

aplicarea pentru o mai

bună reglementare a

instituţiei alese

Unitatea conduce eforturile de

reformă în reglementare,

evitând dublarea, suprapunerea

şi inconsecvenţele

€€

Revizuirea şi reproiectarea

responsabilităţii pentru unitatea

responsabilă de reforma în

reglementare şi mediul de afaceri.

Mare < 18 luni Centrul

Guvernului /

Departamentul

pentru mediul de

afaceri

Revizuirea

responsabilităţilor

actuale: eliminarea

celor mai multe sarcini

administrative şi

stabilirea priorităţilor cu

privire la conţinut

Responsabilităţile

definite şi stabilite clar

în documentul public

Responsabilităţile sunt clare

pentru toate instituţiile din

guvern

€€

Revizuirea strategiei actuale pentru

mediul de afaceri în discuţie să se

concentreze în cinci domenii cheie:

consolidarea capacităţii, difuzarea

de utilizare a TIC pentru a

îmbunătăţi managementul de

reglementare şi mediul de afaceri,

îmbunătăţirea tehnicilor de

consultare, introducerea unei

strategii specifice de simplificare

Mare < 6 luni Noua unitate

pentru reforma în

reglementare

Noua strategie este

revizuită şi s-a

concentrat în cinci

domenii-cheie

Strategia este discutat în

organismul consultativ

între guvern şi sectorul

privat pentru a se leaga

de domeniile prioritare

Strategia este aliniată cu

priorităţile, obiectivele şi ţintele

€€

xxv

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

administrativă şi revizuirea şi

îmbunătăţirea Analizei impactului

de reglementare (RIA) de sistem.

Alocarea de resurse la unitatea

responsabilă de reforma în

reglementare şi problemele mediului

de afaceri.

Mare < 6 luni Guvern Resursele sunt puse la

dispoziţie pentru unitate

Capacităţi sporite financiare să

întreprindă acţiuni pentru a se

conforma cu strategia

€€€

Capacităţi

administrative şi

instrumente de

reglementare

pentru o mai

bună

reglementare şi

promovare a

mediului de

afaceri

Consolidarea şi construirea de

capacităţi pentru reforma de

reglementare (resurse şi umane).


pentru reforma în

reglementare

Resursele şi oamenii

sunt alocate pentru

unitatea politica de

reglementare şi mediul

de afaceri

Număr de oficiali

guvernamentali instruiţi

în utilizarea

instrumentelor de

reglementare

Capacităţi sporite pentru a

gestiona aspecte legate de

politica de reglementare şi de

utilizarea instrumentelor de

reglementare

Noi instituţii care folosesc

instrumente de politică de

reglementare să pregătească

reglementări pentru mediul de

afaceri

€€€

În mod clar să identifice şi să

consolideze utilizarea de

instrumente de reglementare.


pentru reforma în

reglementare

Identificarea de

instrumente de

reglementare care pot

ajuta la punerea în

aplicare a strategiei

Utilizarea sporită a

instrumentelor de reglementare

în vederea îmbunătăţirii

mediului de afaceri

€

Stabilirea obiectivelor şi planurilor

pentru fiecare instrument de politică

de reglementare pentru a fi utilizate.


pentru reforma în

reglementare

Obiective şi ţinte

identificate şi stabilite

pentru utilizarea

fiecărui instrument de

reglementare

€

Creşterea gradului de utilizare a TIC

în domeniul reformei de

Mare < 18 luni Nouă unitate

pentru reforma

Toate legile şi

reglementările

Baza de date operaţionale

pentru toate legile şi

€€€

xxvi

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

reglementare şi îmbunătăţire a

mediului de afaceri

de reglementare /

problema

transversală

inventariate

Procesul de

reprezentare realizat

pentru instrumente-

cheie de reglementare

care afectează mediul

de afaceri

Identificarea proceselor

care urmează să fie

raţionalizate,

simplificate sau

eliminate

reglementările

Un birou non-stop pentru

întreprinderi deplin operaţional

Simplificarea, raţionalizarea şi

eliminarea diferitelor

instrumente de reglementare

care afectează funcţionarea

întreprinderilor

Proiectarea unei strategii

cuprinzătoare pentru simplificare

administrativă şi reducerea

responsabilității.


pentru reforma

de reglementare /

problema

transversală

Strategia pentru

simplificarea şi reducerea

responsabilității

administrative a fost

implementată

Obiectiv de reducerea

activității stabilit

Bază pentru reducerea

responsabilității finalizată

% din procedurile care au fost

simplificate

% din economiile pentru

întreprinderi

% din timpul economisit pentru

întreprinderi pentru a se

conforma regulamentului

€€€

Aprofundarea tehnicilor de

consultare pentru a se asigura că

opiniile părţilor interesate sunt luate

în considerare şi consilierea serveşte

scopului de a obţine informaţii mai

bune pentru politica şi luare a

deciziilor.


pentru reforma

de reglementare /

problema

transversală

Consultarea tehnicilor

testate în procesul

politic şi luarea

deciziilor

Numărul de consultaţii

efectuate şi raportate în

conformitate cu criterii clare de

participarea acționarilor

€€€

Revizuirea planului de implementare

a AIR şi demararea treptată a

evaluărilor de impact.

Mare > 18 luni Nouă unitate

pentru reforma

de reglementare /

problema

Planul sistemului AIR

revizuit

Modificări legislative

introduse în noul

Numărul de propuneri însoţite

de AIR.

€€€

xxvii

Obiectiv /

Problemă


Prioritate

Perioada de

implementare


estimat de

resurse

transversală sistem AIR

Noi criterii de evaluare

a impactului stabilite

1

CONTEXTUL ŞI SCOPUL ANALIZEI

1. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MEC) este sub o presiune

considerabilă pentru a accelera stabilirea priorităţilor esențiale ale Guvernului, astfel încât economia să

urmeze o creştere susținută şi convergentă cu Uniunea Europeană (UE). Dupa mai multe reorganizări

(fuziuni, diviziuni, disponibilizări de personal), în ultimii ani, MEC s-a confruntat cu provocări

substanţiale, dar, de asemenea, și cu oportunităţi unice de a întreprinde acţiuni îndrăzneţe în domenii

insuficient abordate înainte sau în care reformele începute anterior au stagnat.

2. Ministerul și-a schimbat structura, rolul şi responsabilităţile în mod substanţial şi frecvent

în ultimii şase ani. Astfel, ministerul actual este succesorul: Ministerului Industriei şi Resurselor (până în

2005), Ministerului Economiei şi Comerţului (2007), Ministerului Economiei şi Finanţelor (2007-2008);

celor două ministere separate, Ministerul Economiei şi Ministerul IMM-urilor (2008-2009), ulterior a

fuzionat în actualului Minister al Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (2009). În ultimii cinci

ani au existat cinci miniştri ai economiei. Pe lângă aceste schimbări, Ministerul este în prezent supus

unei alte reorganizări, care include adaptarea sistematică a funcţiilor şi eliminarea suprapunerilor, şi

disponibilizări de personal - o abordare diferită faţă de fuziunile şi divizările anterioare care prevedeau în

principal completări şi diviziuni ale departamentelor. Cu toate acestea, în ciuda noii structuri (Anexa 1) şi

reducerea semnificativă de personal (32% din posturi, din care circa jumătate disponibilizări efective),

funcţiile Ministerului rămân aceleaşi ca şi înainte şi duc la supraîncărcarea personalului rămas. Procesele

frecvente de restructurare au afectat moralul angajaţilor, "oboseala reorganizării" fiind evidentă.

3. Ministerul se confruntă cu provocări suplimentare din cauza crizei economice, prin urmare,

au crescut presiunile de îndeplinire a funcţiilor sale în mediul de afaceri. Modificarea mediului de

afaceri necesară pentru ca România să-şi reia creşterea economică presupune: (a) îmbunătăţirea capacităţii

în cadrul Ministerului şi punerea în valoare a funcţiilor mediului de afaceri (cum ar fi armonizarea

cadrului legal pentru întreprinderi, să evalueze impactul reglementărilor asupra mediului de afaceri şi

reducerea responsabilității administrative); şi (b) o abordare raţionalizată, coordonată în cadrul

Guvernului român a organismelor care au un rol în facilitarea dezvoltării afacerilor şi reforma în

reglementare. În prezent, activitatea Ministerului se bazează pe problemele legate de energie şi de minerit

("80% din activitatea de zi cu zi şi resurse", conform declaraţiilor personalului Ministerului), în timp ce

munca în mediul de afaceri este relativ neglijată şi se bucură de atenţie şi sprijin politic limitate la MEC şi

în cadrul Guvernului.

4. Ministerul şi guvernul român se confruntă cu provocări fără precedent în sectorul

energetic, care au implicaţii mai largi în economia din România şi ar putea avea impact asupra

perspectivelor de creştere ale ţării:

România întâmpină dificultăţi în implementarea strategiei sale energetice, în special în

constituirea planificată a celor doua companii integrate de energie şi atragerea de finanţare privată

în sectorul de generare a energiei electrice;

2

Principalele ÎS din sectoarele energetic şi minier contribuie la deficitul cvasi-fiscal al ţării sau nu

își sporesc profiturile până la nivelul potențial, deşi aceste profituri ar putea acoperi o parte a

deficitului bugetar al României;

Retragerea, la sfârşitul anului 2010/ începutul anului 2011 a patru din cei şase parteneri privaţi

din EnergoNuclear, societate în parteneriat public-privat (PPP), înființată pentru a pune în

aplicare cel mai mare proiect de investiţii din România în două decenii (Cernavodă 3 & 4, 4

miliarde de euro), este cel mai concret semnal de eroziune continuă a încrederii investitorilor;

După cum se menţionează în Scrisoarea de intenţie (LOI) a României către FMI din 10 martie

2010, Guvernul are în vedere posibilitatea ca strategia sa energetică actuală să nu poată fi

implementată. "Dacă strategia campionilor naţionali nu este reușită până la sfârşitul anului 2011,

vom căuta o soluţie alternativă, inclusiv prin privatizarea pachetului majoritar la unele societăți

energetice";

România a depșit termenul limită de transpunere şi nu este pregătită pentru implementarea celui

de-al Treilea Pachet Legislativ Energetic UE, pe care statele membre trebuiau să îl transpună în

legislaţia naţională până la 3 martie 2011; şi

România nu are o strategie naţională privind schimbările climatice.

5. Obiectivul analizei funcţionale a Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

(MEC) este de a analiza structura sa actuală şi operaţiunile, pentru a oferi recomandări, astfel că

Ministerul şi Guvernul să poată îmbunătăţi modul de exercitare a funcțiilor cheie şi să răspundă

eficient noilor provocări. Ministerul va trebui să abordeze aceste provocări în timp ce trece printr-

un proces semnificativ de reducere a personalului, ca urmare a reducerii bugetului cu 25%.

Disponibilizările şi îngheţarea angajărilor afectează aproape fiecare departament al Ministerului, cu

excepţia unităţilor de administrare a fondurilor UE. Acest lucru face managementul strategic şi eficient al

resurselor critic pentru a se asigura că părţi esenţiale ale Ministerului dispun de resurse adecvate pentru a

răspunde nevoilor funcţionale în creştere şi a răspunde în mod adecvat priorităţilor Guvernului. Accentul

Analizei a fost pe funcțiile Ministerului cu privire la energie şi mediul de afaceri. Funcţii comerciale nu

au fost revizuite, dar ar putea fi acoperite într-o posibilă analiză viitoare.

6. Gradul de acoperire al analizei sectorului energetic merge dincolo de Minister, în chestiuni

legate de piaţa de energie electrică şi gaze, guvernanţa ÎS energetice din cadrul MEC, capacitatea

instituţională a ANRE, precum şi coordonarea cu funcţii energetice din alte ministere. MEC

interacţionează cu mai multe ministere, inclusiv Ministerul Administraţiei și Internelor – energia

municipală; Dezvoltare Regională - eficienţa energetică a clădirilor; Mediu - standardele și normative de

mediu, schimbările climatice, eficienţa energetică; Muncii – Protecția socială pentru consumatorii

vulnerabili. Analiza a examinat reforma ÎS pentru ÎS administrate de MEC pentru a sprijini

implementarea angajamentului Guvernului, declarat în Scrisoarea de Intenție (LOI) faţă de FMI, pentru

"reformă esențială a întreprinderilor de stat (ÎS), în special în sectoarele productive cu creștere scăzută,

cum sunt energia şi transportul ". Analiza a abordat problemele şi opţiunile de strategie energetică,

reglementare şi privatizare, cu recomandări pe care Guvernul ar putea să le ia în considerare dacă politica

actuală de stabilire a două companii energetice integrate este abandonată (o posibilitate care a fost

recunoscută de Guvern şi se reflectă în LOI). Secţiunile energetice se concentrează pe electricitate şi

gaze, punând accentul destul de puțin pe petrol şi cărbune, deoarece energia electrică şi gazele au o

3

componentă puternică a industriei de reţea / monopol natural / serviciu de interes economic general, în

care măsurile de reglementare şi guvernamentale sunt esențiale.

7. Gradul de acoperire a analizei mediului de afaceri, în mod similar, merge dincolo de

Minister și evaluează capacităţile instituţionale în cadrul Guvernului - întrucât responsabilităţile

sunt răspândite în întreaga administraţie din România, a fost necesar să se extindă analiza pentru a

oferi recomandări corecte de politică pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri ca o strategie-cheie

pentru acţiunile guvernului. Analiza mediului de afaceri s-a concentrat pe zona legată de structurile de

guvernare şi instituţiile necesare pentru a crea condiţii adecvate pentru activitatea de afaceri şi, astfel, să

promoveze un mediu de afaceri adecvat. Analiza nu acoperă nici aspectele macroeconomice, cum ar fi

impozitarea sau politica monetară, nici problemele de infrastructură care sunt, de asemenea, necesare

pentru un mediu favorabil pentru activitatea de afaceri; aceste domenii sunt în afara domeniului de

analiză.

8. Analiza mediului de afaceri a fost realizată în trei etape:

analiza a evaluat mediul de afaceri din România pentru a înţelege situaţia actuală şi principalele

provocări cu care se confruntă ţara;

analiza a examinat starea actuală instituţională stabilită de Guvern pentru a promova şi a

îmbunătăţi mediul de afaceri. Analiza acoperă o evaluare a performanţei principalelor instituţii

care se confruntă cu probleme legate de mediul de afaceri din România, şi anume Departamentul

pentru mediul de afaceri din Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri,

Departamentul de Politici Publice de la Secretariatul General al Guvernului şi Unitatea de

monitorizare post-aderare a Departamentului de Afaceri Europene, precum şi o multitudine de

alte instituţii care au responsabilităţi-cheie pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri la nivel

naţional şi local; şi

Constatările şi concluziile au fost sintetizate pentru a propune calea de urmat pentru România în

ceea ce priveşte creşterea capacităţilor instituţionale de promovare a mediului de afaceri, printr-o

abordare cuprinzătoare pentru gestionarea reglementării şi reformă.

9. Proiectul de raport final este organizat în două părţi principale, MEC / sectorul energetic şi

mediul de afaceri:

Partea I din raport se referă la MEC şi sectorul energetic. Ar fi putut fi prezentate separat, dar

sunt cumulate, întrucât energia constituie principala activitate MEC ("80% din activitatea de zi

cu zi şi resurse"), iar întreprinderile energetice din cadrul MEC reprezintă mai mult de 80% din

totalul de ÎS deţinute. Abordarea combinată MEC / sectorul energetic permite o structură a

raportului pentru partea I asemănătoare în mod substanţial cu rapoartele finale ale altor analize

funcţionale; şi

Partea a II-a a raportului se referă la mediul de afaceri. Mediul de afaceri reprezintă o parte

foarte mică din MEC. Responsabilităţile sunt răspândite în întreaga administraţia din România şi

recomandarea este de a consolida funcţiile şi să se treacă mediul de afaceri la un nivel superior

politic, aproape de Centrul de Guvernare.

4

Funcţiile MEC legate de comerțul exterior nu au fost abordate în prezenta Analiză.

10. Analiza funcţională MEC a fost realizată ca parte integrantă a analizei funcţionale generale

a administraţiei publice din România, conform solicitărilor Guvernului României şi ale Comisiei

Europene formulate în Memorandumul de înţelegere în iunie 2009.

5

PARTEA I: MINISTERUL ECONOMIEI ŞI SECTORUL ENERGETIC

A. Configurarea sistemului energetic, roluri şi relaţii

11. Sectorul energetic este format din mai multe funcţii guvernamentale legate de energie, care

sunt răspândite într-o gamă largă de ministere şi agenţii. Principalele functii guvernamentale legate

de energie sunt:

6. funcţie strategică / de politici (MEC), cu obiective, cum ar fi securitatea energetică, promovarea

concurenţei între producători şi selectarea furnizorilor şi consumatorilor, accesibilitatea energiei

(în colaborare cu Ministerul Muncii), eficienţa energetică şi energia municipală (în colaborare cu

Ministerul Mediului, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Ministerul Administraţiei);

7. iniţierea legislaţiei energetice (MEC şi autoritatea de reglementare energetică ANRE);

8. reprezentare la CE (MEC în colaborare cu Departamentul pentru Afaceri Europene);

9. funcţia de proprietate a ÎS energetice (MEC şi MFP); şi

10. reglementare în domeniul energiei, de o autoritate de reglementare (ANRE), care să nu țină de

Guvern.

12. Pe lângă agenţiile guvernamentale şi ministere, alţi actori cu roluri în sectorul energetic

includ: comisiile parlamentare pentru industrie şi servicii (în Camera Deputaţilor şi Senat), care sunt

responsabile de prelucrarea legislaţiei energetice; intreprinderile de stat sub administraţiile locale, cum ar

fi companiile care produc energie electrică şi termică; companii private în domeniul energiei (energie

electrică şi distribuţia gazelor naturale, producţia de petrol şi gaze); şi alte părţi interesate, cum ar fi

acţionarii minoritari in ÎS ale MEC. Cel mai important acţionar minoritar in ÎS energetice este Fondul de

Proprietate, un vehicul de compensare a proprietarilor expropriați în timpul comunismului.

13. Cele mai multe companii din sectorul energetic românesc rămân în proprietatea statului şi

sunt administrate de către MEC. În afară de reţelele de transport de gaz şi electricitate, statul deţine

toate generatoarele principale de energie electrică; jumătate din producţia internă de gaz (una dintre cele

două mari companii de gaze) şi toate depozitele de gaze; şi trei din cei opt distribuitori de energie

electrică. Statul este, de asemenea, actionar minoritar în cadrul companiei de petrol şi gaze Petrom,

privatizată in anul 2004. MEC administrează acțiunile statului la aceste societăţi. Chiar daca societățile

sunt de stat, ele nu sunt gestionate într-un mod complet coordonat așa cum un grup de companii și-ar

coordona filialele sale. Acest lucru permite o oarece concurenţă în sectorul de producție de stat (în

principal între cele trei complexe energetice Turceni, Rovinari şi Craiova). Privatizarea complexelor

energetice ar spori perspectivele de investiţii şi concurenţă în sectorul de generare (discutate în Punctul H

şi Anexa 2). Operatorii de transport (Transelectrica, Transgaz) sunt relativ independenți de sectorul de

producție şi asigură accesul nediscriminatoriu a terţilor. Ambele companii au guvernanţă corporativă

6

relativ puternică, favorizată în parte prin faptul că acestea sunt, de asemenea, listate la Bursa de Valori

Bucuresti BVB, au rating internaţional şi sunt supuse liniilor directoare de bursă pentru societățile

comerciale, emise în 2009.

14. Gazele şi energia electrică sunt tranzacţionate pe pieţele en gros şi cu amănuntul. Există

mulţi furnizori privaţi atât de energie electrică (aproximativ 60) cât şi de gaze (peste 100). România este

exportator net de energie electrică (aproximativ 5% din producţie) şi importator net de gaz (de la

Gazprom / Rusia, de obicei, aproximativ 30% din consum), este deci relativ independentă energetic. Deși,

în principiu, complet liberalizată în 2007, deschiderea efectivă a pieţei este de aproximativ 50% atât

pentru energia electrică, cât şi la gaze, ceea ce înseamnă că aproximativ 50% din gazul şi energia electrică

consumate în ţară sunt vândute la consumatorii "captivi". În sectorul energiei electrice, există mai multe

pieţe en gros:

Bursa de Energie OPCOM. OPCOM operează o bursă de energie care funcţionează bine, în

prezent pe locul 8 în Europa, şi are perspectiva de a furniza servicii de piaţă, de asemenea, pe

piaţa regională din sud-estul Europei. OPCOM operează platforme pentru licitaţii centralizate și

tranzacţionare a contractelor bilaterale, tranzacţionări zilnic (numite piaţă pentru ziua următoare),

şi în curând de tranzacţionare intra-day. Tranzacționarea în platformele OPCOM a crescut

constant din 2001 şi reprezintă aproximativ 20-25% din totalul aprovizionării cu energie electrică

sau aproximativ o jumătate din tranzacţiile din piaţa liberalizată. Utilizarea platformelor OPCOM

este voluntară pentru participanţii de pe piață piaţă, cu excepţia a cinci producători din sectorul

public care au fost obligate să utilizeze platforma din 2006;

Contracte bilaterale negociate direct. Întrucât platformele OPCOM reprezintă aproximativ o

jumătate din tranzacţiile de pe piaţa liberalizată, contractele bilaterale negociate direct între

producători şi clienţii lor constituie cealaltă jumătate. Acest tip de contractare este o caracteristică

obișnuită pe pieţele de energie electrică a Uniunii Europene. Cu toate acestea, întrucât aproape

toate societățile producătoare în România sunt de stat şi cele mai mari societățile producătoare

publice au fost mandatate să utilizeze platformele OPCOM începând cu anul 2006, faptul că o

cantitate atât de mare din energia electrică este încă vândut prin negociere directă între vânzători

publici şi cumpărători privați, în loc să se folosească platforma OPCOM sau alte procese

transparente competitive este o problemă majoră de guvernare;

Contractele de portofoliu ANRE. În ciuda liberalizării totale a pieţei, aproximativ jumătate din

energia electrică este încă furnizată consumatorilor captivi de către companiile de distribuţie a

energiei electrice în conformitate cu tarifele cu amănuntul reglementate de ANRE. Pentru aceste

servicii ANRE impune producătorilor să vândă energia electrică societăţilor de furnizare afiliate

cu cele opt întreprinderi de distribuţie la tarifele reglementate en-gros. Aceste contracte sunt

cunoscute ca și contracte de portofoliu ANRE. Aceste preţuri reglementate nu sunt în

conformitate cu directivele de energie electrică şi regulamentele UE. Un proces de încălcare a

reglementărilor Comisiei Europene (infringement) este în curs de desfăşurare;

Piețele de echilibrarea şi și de servicii tehnologice de sistem. Întrucât energia electrică nu poate

fi depozitată, oferta de aprovizionare trebuie fie egală cu cererea în orice moment. Acest echilibru

este realizat prin asigurarea unei producții sau cereri suficiente în orice moment. Pe termen scurt,

pieţele en gros realiză un echilibru aproximativ din tranzacţiile voluntare între participanţi.

7

Reglajul fin şi de frecvență se realizează de către Transelectrica, care asigură securitatea

aprovizionării în timp real, prin dispecerizarea producătorilor și solicitarea părților responsabile

cu ecilibrarea să intre în tranzacţii obligatorii. Transelectrica gestionează pieţele de echilibrare a

energiei, participarea la tranzacțiile obligatorii, achizițiile şi vânzările fiind structurate în aşa fel

încât să simuleze tranzacţionare pe o piaţă concurenţială, cu Transelectrica ca "broker" între

cumpărători şi vânzători. Intrucât piaţa serviciilor tehnologice de sistem din România este în mare

parte dominată de producătorul de energie hidro Hidroelectrica, ANRE stabileşte un plafon al

preţurilor pentru serviciile tehnologice de sistem pentru a atenua poziţia de monopol; şi

În plus, 5-7% din electricitate este comercializată transfrontalier. Alocarea capacităţilor de

interconexiune transfrontalieră se face de către Transelectrica şi OTS din țările vecine pe baze

bilaterale, prin licitaţie, dar încă nu pe deplin în conformitate cu directivele şi reglementările UE

de energie electrică, un proces privind încălcarea dreptului comunitar (infringement) fiind în curs

de desfăşurare.

15. Piaţa en gros de gaze funcţionează în mod similar cu piaţa en gros de energie electrică, cu

diferenţa că gazul poate fi stocat, astfel încât nu este nevoie de servicii de echilibrare sau

tehnologice de sistem, dar există o piaţă pentru capacitate de stocare. Cu toate acestea, până în

prezent piaţa en gros de gaze nu dispune de platforme de tranzacţionare centralizate cu o zi - înainte şi

"forwards", bazându-se exclusiv pe acorduri bilaterale, reglementate sau negociate. Aproximativ 50% din

piata este "captivă" şi consumatorii din restul de 50%, inclusiv cea mai mare industrie, au opţiunea de a

cumpăra la preţul reglementat. Doi furnizori, afiliați la companiile care gestionează separat principalele

reţele de distribuţie, cumpără un coș reglementat de gaze interne şi din import. Consumatorii captivi

plătesc gazul plus tarifele reglementate de depozitare, de transport şi distribuţie. Producătorii interni de

gaze sunt obligaţi să vândă pe piaţa internă şi preţurile de producător pe piaţa internă de gaze sunt ţinute

scăzute pentru a controla preţul gazelor naturale la utilizatorul final. Aceste practici de stabilire a

preţurilor şi contractare nu sunt în conformitate cu directiva şi regulamentele UE pentru gaz. O procedură

privind încălcarea dreptului comunitar (infringement) este în curs de desfăşurare.

16. Pe pieţele cu amănuntul, furnizorii vând gaz sau energie electrică utilizatorilor finali. Aşa

cum s-a explicat mai sus, pieţele cu amănuntul cuprind o parte competitivă (în care utilizatorii îşi aleg

furnizorul) şi o parte "captivă" (în care utilizatorii rămân cu furnizorul lor existent). Politica tarifară a

ANRE (preţuri subvenţionate pentru utilizatorii finali captivi, activate prin contracte de portofoliu şi

preţurile scăzute pe piaţa internă a producătorilor de gaze) este o barieră pentru liberalizarea efectivă a

pieţei. Aceste preţuri nu sunt reglementate în conformitate cu directivele și reglementările energetice UE.

O procedură privind încălcarea dreptului comunitar (infringement) este în curs de desfăşurare.

17. ANRE este responsabilă cu reglementările referitoare la gaze şi energia electrică. Obiectivul

său de reglementare este în principal de stabilire a tarifelor pentru consumatorii în rețea şi reglementați

(captivi sau social), şi prea puţin pe promovarea ex-ante a concurenţei pe piaţa energetică. În prezent

(înainte de aprobarea de noi legi pentru a transpune al Treilea Pachet Energetic), ANRE este condusă de

un preşedinte, trei Vice-preşedinţi, un comitet de reglementare cu şapte membri (directori de diverse

departamente din ANRE) şi un Consiliu Consultativ, cu şapte membri (Ministerul Economiei, asociaţii de

afaceri în domeniul energiei, sindicatele din energie, administraţia locală etc), care sfătuiește ANRE

asupra elementelor majore de reglementare. Toți sunt numiţi de Primul-Ministru. Actuala organizare a

8

ANRE, conducerea şi finanţarea, sunt în discuţie în noile proiecte de legi (martie 2011), în urma unei

proceduri de încălcarea a dreptului comunitar (infringement) demarate de către Comisia Europeană.

B. Provocări din Sectorul energiei

18. Sectorul energetic din România se confruntă cu provocări majore în satisfacerea nevoilor

de energie şi punerea în aplicare a politicii comune în domeniul energiei din UE. Provocările din

sectorul energetic din România le reflectă în general pe cele din Europa: epuizarea rapidă a resurselor

interne de energie (petrol, gaz şi cărbune); nevoie crescută de energie pentru a susţine creşterea

economică şi, prin urmare, dependenţa mai mare de importuri; şi preocupări importante privind

securitatea energetică.

19. În sectorul energetic, România are angajamente faţă de UE referitoare la acquis (Caseta 1),

care constau din dezvoltarea pieţei interne a energiei şi punerea în aplicare a strategiei Europei

privind schimbările climatice. În timp ce reformele din ultimii ani au dat României un anume avantaj

chiar şi comparativ cu unele membre mai vechi UE pentru liberalizarea sectorului energetic, o serie de

obstacole în liberalizarea efectivă rămân. De asemenea, având în vedere dezvoltarea excesivă a industriei

energetice intensive înainte de 1989, şi restructurarea industrială incompletă, România se confruntă cu

provocări importante în atingerea obiectivelor UE privind schimbările climatice.

Caseta 1: Elementele principale ale politicii UE privind energia și mediul

Politica energetică a UE, pe care România, de asemenea, trebuie să o urmeze, are obiectivul de a asigura

disponibilitatea neîntreruptă fizică a produselor şi serviciilor de energeie de pe piaţă, în toate statele membre ale UE,

la preţuri accesibile pentru toţi consumatorii (casnici și industriali), îndeplinind în același timp obiectivele sociale şi

climatice mai largi ale UE. Europa, în general, se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte securitatea

energetică, schimbările climatice şi necesitatea de a consolida competitivitatea pe piaţă.

UE a adoptat în iulie 2009 al Treilea Pachet de reforme energetice, pentru a împinge înainte liberalizarea pieţelor de

gaz şi energie electrică şi reglementarea comerţului transfrontalier. Al Treilea Pachet este format din două Directive

(privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică (2009/72/CE) şi gaz (2009/73/CE) şi trei

Regulamente (privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale (CE nr 715/2009), condiţiile

de acces la reţea pentru schimbul transfrontalier de energie electrică (CE nr 714/2009) şi înfiinţarea Agenţiei pentru

cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energetic ACER (CE nr. 713/2009). Statele membre au avut

18 luni, până la 3 martie 2011, să transpună cele două Directive în legislaţia naţională. Regulamentele au intrat în

vigoare începând cu 3 martie 2011.

Pachetul a rezultat în urma unei investigaţii CE privind pieţele de energie în 2006, care a identificat o serie de

obstacole pentru liberalizarea eficientă: (a) piaţa internă de energie rămâne fragmentată, alegerea consumatorilor în

întreaga UE fiind împiedicată prin norme şi practici naţionale diferite; (b) capacitatea limitată de interconectare; (c)

obstacole în calea concurenţei libere și loiale, care să conduc la alegerei suboptime pentru consumator; şi (d) uzura

morală a capacităţilor în special în noile state membre. De asemenea, punerea în aplicare a legislaţiei privind piaţa

internă în întreaga UE a fost evaluată ca fiind dezamăgitoare, cu peste 40 de proceduri privind încălcarea dreptului

comunitar (infringement) în curs de desfăşurare, în al Doilea Pachet pentru piața internă de energie din 2003. Unele

dintre aceste bariere sunt abordate de al Treilea Pachet Energetic, în special cele privind lipsa de independenţă a

9

autorităţilor de reglementare, conflictele de interese între producători şi operatorii de transport (şi depozitarea, în

cazul gazelor); şi armonizarea reglementărilor naţionale pentru promovarea interconexiunilor şi dezvoltarea

comerţului transfrontalier. Directivele noi promovează măsuri mai puternice pentru a asigura independenţa

financiară şi de conducere a autorităţilor naţionale de reglementare; separarea efectivă a OST şi a spaţiilor de

depozitare pentru gaze; şi înfiinţarea unei Agenţii pentru Coordonarea de reglementare în domeniul energiei

(ACER) pentru a promova armonizarea reglementării.

O altă direcţie cheie a politicii energetice a UE este legată de strategia Europa 2020 pentru dezvoltare durabilă. UE

şi-a fixat în 2007 obiective ambiţioase energetice şi legate de schimbările climatice pentru anul 2020 (de asemenea,

menţionate în continuare drept " viziunea Europei 20-20-20 "):

un obiectiv obligatoriu unilaterale pentru reducerea emisiilor de GES cu 20% până în anul 2020 în

comparație cu valorile din 1990;

un obiectiv obligatoriu pentru a creşte cota de surse regenerabile în totalul mixului energetic de la sub 7%

în 2006 la 20% (în continuare crescut la 21%) a consumului general de energie al UE până în 2020; şi

Îmbunătăţirea eficienţei energetice cu 20% pentru a economisi 20% din consumul primar total de energie

UE până în 2020, comparativ cu o bază acceptabilă.

20. În timp ce ambele pieţe de energie electrică şi de gaze sunt legal complet liberalizate din

anul 2007, în practică, liberalizarea efectivă a rămas la aproximativ 50% (Figura 1). Acest lucru

înseamnă limitarea opţiunilor pentru consumatori şi concurenţă scăzută între furnizori pentru furnizare

mai bună. Liberalizarea completă este împiedicată, deoarece preţurile de pe piaţa concurenţială sunt mai

mari decât preţurile subvenţionate reglementate. Astfel, se elimină stimulentele consumatorilor casnici şi

mici necasnici de a schimba furnizorii. Coșurile ANRE de gaz şi energie electrică şi producţia rezervată

pentru contractele non-competitive bilaterale conţin cele mai ieftine surse de energie, ceea ce lasă sursele

cele mai scumpe pe piaţa concurenţială. Pe piaţa deschisă, există, de asemenea, alte distorsiuni. Pe piaţa

gazelor naturale, consumatorilor eligibili le este permis să se întoarcă la statutul de "captiv" şi să li se

livreze la preţul en gros, ceea ce înseamnă că deschiderea pieţei de gaze este, de fapt zero. În piaţa de

energie electrică, contractele bilaterale, în special Hidroelectrica a negociat direct cu parteneri privaţi

limitarea porţiunii de piaţă efectiv competitivă şi piața cu buna-funcţionare la aproximativ 25% (în 2009,

Hidroelectrica a vândut aproximativ 12 TWh în termeni non-competitivi, întreaga sa capacitate

disponibilă în afara contractelor de portofoliu ANRE).

10

Figura 1: Deschiderea pieţei

Electricity and Gas Markets Opening, 2004-2011

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Effective opening of electricity market (January) Effective opening of gas market (January)

21. În timp ce alte ţări din Europa se confruntă, de asemenea, cu întârzieri în deschiderea

deplină a pieţelor de energie electrică şi gaze, România se situează în urmă în ceea ce privește

liberalizrea pieţelor de energie în comparaţie cu majoritatea membrilor UE - doar două ţări,

Franţa şi România, au fost individualizate cu probleme majore în energie electrică şi gaz (Figura 2). Situaţia actuală în ceea ce priveşte deschiderea pieţei a rămas practic neschimbată din 2007, în timp ce

cele mai multe alte ţări au accelerat ritmul reformelor. Întârzierile în liberalizare sunt vizibile în preţurile

la energie, pe care România reuşeşte să le păstreze, cu costul menţinerii constrângerilor bugetare slabe în

intreprinderile de stat, preţuri reglementate şi controlul preţurilor la gaz pe plan intern. În timp ce UE face

progrese pentru liberalizare în al Treilea Pachet Energetic, decalajul din România va creşte, deoarece

noua legislaţie şi măsurile luate în practică de către Guvernul român nu sunt în conformitate cu

prevederile noilor Directive şi sensul în care se îndreaptă UE .

11

Figura 2: Starea pieţelor de energie electrică şi gaze în UE

(energie electrică în dreapta, de gaz în stânga)

22. Termenul limită pentru transpunerea celui de-al Treilea Pachet Energetic în legislaţia

naţională a statelor membre a fost 3 martie 2011. România a depășit termenul limită. În preajma

termenului, MEC a postat pe site-ul său două legi propuse pentru transpunere (Caseta 2). Cele două legi

nu sunt în conformitate cu Directivele şi nu susţin promovarea concurenţei şi liberalizarea pieţelor

energetice, conform prevederilor legale din Pachetul UE.

Caseta 2: Analiza propunerilor legislative recente ale MEC pentru al Treilea Pachet

Piața de energie:

Toate gospodăriile sunt incluse în categoria consumatorilor vulnerabili, iar obligaţia de serviciu public nu este bine

definită.

România continuă să aibă preţuri reglementate, şi cele două legi nu propun un calendar pentru liberalizarea

preţurilor (nici măcar calendarul convenit cu FMI), care să includă termenele limită şi etapele în care "coşurile" de

gaze şi energie electrică să fie complet abandonate

Cele două legi sunt menite să pună în aplicare în legislaţia românească toate măsurile necesare pentru a promova

12

concurenţa pe piaţa liberă. Cu toate acestea, nu există dispoziţii care să abordeze provocările majore specifice pentru

România pentru concurenţa pe piaţa de energie cauzate de problemele de guvernare, inclusiv diferenţele de preţ /

subvenţiile şi practicile non-competitive de contractare bilaterală a intreprinderilor de stat. Legea ar fi putut fi un

bun prilej de a introduce în legislaţia primară pentru ÎS obligaţia de a vinde competitiv, care este în prezent

reglementată prin Ordine Ministeriale (în prezent 445 / 2009) şi nu a fost urmată în mod consecvent. De asemenea,

nu există nici o cerinţă pentru ANRE pentru a monitoriza zonele de risc, cum ar fi vânzările ÎS către parteneri

privilegiați.

Legea introduce de energie electrică contractele de "tolling", care au fost folosite în trecut sub un alt nume (contracte

de "processing"), adică o formă de contract PPP în care partenerul privat aduce combustibilul propriu şi închiriază

centrala. Astfel de contracte au fost foarte contestate în trecut pentru suspiciuni de corupţie.

Autoritatea de reglementare în domeniul energiei:

Autoritatea de reglementare ANRE rămâne politizată, iar activitatea acesteia va depinde, practic, de buna cooperare

dintre PM şi președintele ANRE. Astfel, PM numeşte preşedintele şi coordonatele ANRE, şi clauzele privind

condiţiile de decădere pe termen mediu sunt mai puţin clare decât în legislaţia anterioară. ANRE recuperează

independenţa financiară (prin venituri proprii din taxele de licenţă şi fiind exceptată de la legea salarizării unitare),

dar acest lucru nu este însoţit de măsuri de responsabilizare pentru a compensa independenţa financiară crescută (de

exemplu, singura persoană care aprobă activitatea anuală a ANRE este preşedintele, nu există nicio obligaţie pentru

ANRE de a raporta la PM sau Parlament sau să-și auditeze înregistrările contabile). Ca urmare, ANRE va rămâne

atractivă pentru politizare şi va fi, probabil, implicată din nou în scandaluri mass-media, acesta fiind tocmai motivul

pentru care fusese transferată sub control bugetar de la bun început.

Preşedintele ANRE controlează salariile personalului, organigrama şi regulamentul de organizare și funcționare

(ROF). Comitetul de reglementare şi Consiliul Consultativ rămân cu funcții reduse. În plus, modul în care sunt

numiți membrii acestuia din urmă nu asigură reprezentarea intereselor legitime în procesul de reglementare. Astfel,

acum Consiliul Consultativ va fi format din "profesionişti din diverse domenii", în loc de reprezentanţi ai

consumatorilor, autorităţi locale, MEC, proprietarii şi sindicatele din industria reglementată etc, cum era stipulat în

legea anterioară. Comitetul de reglementare continuă să fie compus din personal ANRE, ceea ce înseamnă că

reglementările vor continua să se facă prin negocieri ad-hoc informale în loc de dezbatere.

Separarea rețelelor de producători și furnizori (unbundling):

Legile nu propun mijloace eficiente pentru a asigura separarea. MEC alege să nu opteze pentru separarea

proprietăţii, dar, de asemenea, nu oferă o alternativă în conformitate cu Directivele. MEC nu ia în considerare

transferul, fie al operatorilor sistemului de transport, fie al producătorilor, la un alt minister. Abordarea propusă, fără

separarea proprietăţii, nu include garanţiile incluse în Directivă (separarea tuturor intereselor, inclusiv în numirea

conducerii şi a camerelor de OST şi producătorilor; înfiinţarea unui organism de supraveghere pentru a asigura

independenţa OST; numirea agentului de conformitate pentru a se asigura realizarea nivelului între producători, etc).

În ceea ce priveşte procesul legislativ, legile propuse, de asemenea, nu au fost dezbătute în mod transparent. Ambele

legi au fost în discuție în Parlament mai multe luni, fără divulgarea rezultatelor negocierilor, şi cu intenţia aparentă de a aproba proiectele de legi existente pe site-ul MEC ca amendamentul final în Parlament.

Proiectele de legi şi consultarea cu Comisia Europeană:

Comisia nu a fost consultată și implicată timpuriu cu privire la conţinutul celor două legi propuse. În cazul în care

legile sunt adoptate așa cu este prevăzut în prezent, România s-ar confrunta cel mai probabil cu o altă procedură de

încălcare a dreptului comunitar (infringement) în sectorul energetic. Ar fi util să se acorde suficient timp pentru

13

analiza propunerilor actuale, înainte de a fi adoptate.

23. Preţurile pentru energia electrică din România sunt printre cele mai scăzute din UE şi

preţurile la gaz sunt cele mai mici din UE. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere furnizarea

continuă de energie electrică şi de gaze la preţuri reglementate şi controlul de către Guvern a preţurilor

producătorilor de pe piaţa internă de gaz. Preţul mediu al energiei pentru consumatorii casnici din UE în

2010 a fost de aproximativ 12.2/kWh euro cenți în timp ce preţul românesc a fost de aproximativ 8.6/kWh

euro cenți. Pentru intreprinderile mici şi mijlocii, media la nivelul UE a fost de aproximativ 9.2/kWh euro

cenți, în timp ce industriile românești cereau aproximativ 8.5/kWh euro cenți. Prețul mediu al gazelor

pentru consumatorii casnici din UE în 2010 a fost de aproximativ 11.1/GJ euro, în timp ce preţul din

România a fost de aproximativ 4.2/GJ euro (=1.5/kWh euro cenţi). Pentru industriile mici şi mijlocii,

media la nivelul UE a fost de aproximativ 7.8/GJ euro, în timp ce industriile romanesti percepeau un preț

de aproximativ 4.1/GJ euro. Câteva ţări comparative sunt incluse în tabelul 1. Preţurile reglementate din

România, atât pentru energia electrică, cât şi pentru gaz sunt aproape egale pentru gospodării şi

întreprinderi, în ciuda costurilor mai mari de aprovizionare a gospodăriilor, care beneficiază de un

tratament preferenţial / subvenţionarea încrucişată a gospodăriilor. Practici similare de preț pot fi

observate şi în alte ţări din Europa de Est. Spre deosebire de România, alte ţări producătoare de gaze care

sunt incluse în Tabelul 1 nu controlează în mod similar prețurile producătorilor interni de gaze.

Tabel 1: Preţurile energiei electrice şi gazelor pentru consumatorii casnici și întreprinderile

mijlocii

Electricitate (euro cents/kWh) Gaz (euro/GJ)

Gospodării Intreprinderi Gospodării Intreprinderi

România * 8.6 8.5 4.2 4.1

UE 12.2 9.2 11.1 7.8

Bulgaria 6.8 6.4 8.5 6.7

Croaţia * 9.3 9.2 8.6 9.4

Germania 13.8 9.2 11.5 9.0

Ungaria 12.3 12.2 11.1 10.0

Olanda * 12.7 8.5 11.2 7.3

Polonia 10.5 9.3 9.7 8.4

Marea Britanie * 13.2 9.5 10.7 5.6

Turcia 10.7 8.6 7.3 6.4

Sursa: Eurostat (date pentru 2010, cu excepţia Ungariei 2009; fără taxe)

* = ţară producătoare de gaz

24. În ciuda beneficiilor aparente (pe termen scurt) pentru consumatorul final din cauza

nivelului scăzut al preţurilor, această practică de a menţine preţurile sub nivelul pieţei, combinată

cu lipsa de predictibilitate privind ajustările de preţ, ameninţă securitatea energetică în România

pe termen mediu şi lung. Astfel, preţurile mici, în contradicție cu practicile de prețuri în UE şi prin ne-

implementarea reglementărilor ANRE (Caseta 3) afectează încrederea investitorilor în sectorul energetic

românesc şi ar ameninţa capacitatea ţării de a atrage investiții atât de necesare. Retragerea la sfârşitul

anului 2010/ începutul anului 2011 a patru din cei şase parteneri privaţi din EnergoNuclear, societate în

14

parteneriat public-privat (PPP), înființată pentru punerea în aplicare a celui mai mare proiect de investiţii

din România pe două decenii (Cernavodă 3 şi 4 – 4 miliarde de euro), este cel mai concret semnal de

eroziune continuă a încrederii investitorilor. Având în vedere că sectorul, în special producţia de energie

electrică, are nevoie de investiţii majore, lipsa de atragere a capitalului privat în sector ar putea duce, pe

termen lung, la riscuri de furnizare. În acelaşi timp, preţurile scăzute pentru gaz pe plan intern şi

facilităţile pentru intreprinderile mari consumatoare de energie accelerează epuizarea rezervelor de gaze,

de aşteptat să dureze mai puţin de 15 de ani. Cu alte cuvinte, România menţine preţurile mici, în

detrimentul securităţii energetice.

Caseta 3: Ne-implementarea Regulamentelor ANRE pentru gaz –

Companiile de distribuţie de gaze sunt obligate să ajute subvenţionarea industriei

îngrăşămintelor

Din primul trimestru al anului 2009, lui ANRE nu i s-a fost permis să ajusteze preţurile reglementate pentru

consumatorul final de gaz. Aceste preţuri includ distribuţia, depozitarea, tarifele de transport şi preţul "coş" al

gazului. Preţul „coşului” nu se potriveşte cu mixul real şi preţurile de achiziţie a gazelor pentru cei doi furnizori de

ultimă instanță. Preţul coş aprobat se bazează pe următoarele ipoteze: consumul de gaze este de 80% gaz de pe piaţa

internă şi 20% din importuri; 1 USD = 2.9 RON; preţul gazului pe piaţa internă este de 160 USD/m3 şi preţurile de

import sunt 290 USD/m3. Proporțiile de gaze interne şi importate disponibile de gaz au fluctuat şi au ajuns până la

40% import de gaz și 60% de pe piaţa internă, întrucât gazul de pe piaţa internă a fost deviat de la coş prin acordarea

acestora unor consumatori privilegiați. Cursul de schimb a oscilat între 1 USD = 3.1 - 3.5 RON; şi preţurile de

import ale gazelor au crescut până la 380 USD/m3. Întrucât cei doi furnizori impliciți GDF şi EON importă gaz la

preţul real al pieței şi li se permite să recupereze doar preţul coşului reglementat, aceştia au înregistrat pierderi pe

fiecare unitate de gaz vândută. Pierderile sunt până acum de peste 1 miliard de lei şi cresc în fiecare zi. Aceasta este

o încălcare clară a principiului recunoașterii integrale a costurilor cu gazele în prețul reglementat, în care GDF si

EON li se permite să recupereze în întregime de la clienţii reglementați preţul de achiziţie de gaze.

În perioada 2009-2010, Guvernul a aprobat legislaţie (în primul rând pentru a sprijini industria îngrăşămintelor),

conform căreia consumatorilor industriali mari, întreruptibili, cu un consum de peste 1 milion de m3/zi li s-a permis

să utilizeze gaze naturale interne în loc de coş. În realitate, consumatorii din această categorie nu au fost întrerupți,

dar au beneficiat de preţul scăzut al gazelor de pe piaţa internă. Trebuie precizat că cele două societăţi mari de

îngrăşăminte au consumat o cantitate egală cu importurile totale de gaze din România în 2009 şi 2010, sau egală cu

consumul total al gospodăriilor casnice (20%). Cu alte cuvinte, autoritatea de reglementare şi practica prețului coş

determină România să (1) importe gaz scump pentru a furniza gazele naturale interne celor două companii de

îngrăşăminte; şi (2) forțeze nu numai Romgaz care este ÎS, dar, de asemenea, distribuitorii privați să subvenţioneze

din veniturile proprii societățile desemnate.

25. În conformitate cu restul UE, strategia energetică din România pune accent pe energia

regenerabilă, eficienţa energetică şi reducerea intensităţii CO2. România are resurse regenerabile de

energie (hidro, eoliană) semnificative, precum şi depozite de uraniu pentru producerea de energie

electrică. Intensitatea energetică din România este mare şi există potenţialul de a se reduce în mod

semnificativ, inclusiv prin preţuri care reflectă cheltuielile. România s-a angajat să atingă obiective

ambiţioase pentru a îndeplini obiectivele UE în domeniul energiei şi schimbărilor climatice. Acestea

includ: (a) o creştere a ponderii producţiei de energie electrică din surse regenerabile la 38% în 2020

(24% în total de energie); (b) creşterea cu 20% a eficienţei energetice în comparaţie cu 2005; şi (c)

reducerea emisiilor de CO2 cu 20% - cel mai dificil de atins din cele trei obiective, a cărui realizare ar

putea presupune ca România să crească ponderea energiilor regenerabile în producţia de energie electrică

15

la 50% (38% fiind insuficient, chiar dacă programul nuclear din România continuă). La sfârşitul anului

2008, un raport al Băncii Mondiale estima necesităţile de finanţare pentru eficienţa energetică din

România şi programul de energie regenerabilă la peste 12.5 miliarde de euro până în 2020.

C. Legăturile dintre sectorul energiei și creşterea economică

26. În loc să fie un motor al creşterii economice, sectorul energetic ameninţă stabilitatea macro

şi fiscală din România şi dezvoltare pe termen lung. Sectorul energetic este o povară fiscală majoră

pentru bugetul de stat şi care afectează grav perspectivele de creştere economică a României pe termen

mediu şi lung dacă politicile privind piaţa energetică actuală, stabilirea preţurilor, subvenţiile şi politicile

actuale de contractare necompetitivă continuă, iar restructurarea propusă societăților producătoare de

energie electrică şi miniere în două companii energetice integrate este pusă în aplicare. Ameninţările

majore generate de politica actuală energetică a Guvernului pentru stabilitatea macroeconomică şi

deficitele includ:

Ameninţări pentru stabilitatea bugetului consolidat - pierdere de venituri potenţiale şi povara

din ce în ce mai mare a cheltuielilor de la bugetul consolidat;

Ameninţări la adresa securităţii energetice şi creşterii economice - riscul de întreruperi a

furnizării, în special în energie electrică, întrucât capacitățile de producție au devenit depășite

moral şi investiţiile în generare nu ţin pasul cu creşterea economică; şi

Ameninţările la adresa dezvoltării industriale - denaturarea concurenţei pe pieţele din aval,

pentru că unele companii beneficiază de energie la preţuri sub nivelul pieței, în timp ce altele

cumpără energie electrică în condiţiile pieţei.

27. Sprijin social slab orientat. Acest lucru este cel mai frapant în energia municipală (termoficare),

în care numai subvenţiile anuale din partea guvernului se ridică la aproximativ 250 milioane de euro.

Acestea constau din mai multe forme de sprijin, din care doar aproximativ 14% vizează gospodăriile

sărace, în timp ce restul sunt subvenţii de preţ (combustibil pentru generatoare, preţ reglementat "de

referinţă" sub nivelul pieţei, etc) şi constrângeri bugetare. Subvenţia anuală din totalul centralizat este de

aproximativ 250 de milioane de euro. Administrațiile publice municipale oferă subvenții suplimentare

cam de aceeași proporție. Subvenţiile suplimentare sunt furnizate efectiv de întreprinderile de stat atunci

când nu sunt plătite pentru combustibil şi termoficare de către unitățile municipale – RADET, societatea

de termoficare a Municipiului București, datorează numai centralei aflate în proprietatea guvernului

(societatea de termoficate Elcen) aproximativ 2 miliarde RON. Subvenţiile sunt un factor de descurajare a

performanței ÎS din domeniul energiei, a eficienţei energetice şi din cauza lipsei de orientare către

consumatorii cei mai vulnerabili, îi sprijină mai mult pe cei mai bogați decât pe cei realmente vulnerabili.

De asemenea, la nivel naţional, pe pieţele de gaz şi de energie electrică, faptul că ANRE reglementează

preţul energiei electrice pentru consumatorii captivi sub nivelul pieței prin contracte de portofoliu și

menține prețurile interne la gaze la un nivel redus este o formă similară de protecţie socială nețintită.

28. Vânzările de energie la preţuri sub nivelul pieţei în tranzacţii bilaterale non-competitive.

Acest lucru este cel mai frapant în Hidroelectrica şi Romgaz. Unele contracte bilaterale ale Hidroelectrica

au fost încheiate în afara OPCOM, la preţuri care, în unele cazuri, sunt la 50% din preţul pieţei (Caseta 4).

Vânzările interne de gaze naturale Romga, la 40% din preţurile de import , sunt direcționate la societățile

16

desemnate din industria de îngrăşăminte. Aceste practici reduc proporţional profiturile potenţiale ale

companiilor de stat şi, prin urmare, dividendele pe care Guvernul le-ar putea câştiga în calitate de acţionar

majoritar. De exemplu, se estimează că profiturile Hidroelectrica ar fi putut fi cu 0.9 miliarde RON mai

mari în 2009. Hidroelectrica a răspuns la estimarea din 2009 informând că pierderile anuale în 2011 şi de

mai târziu vor fi mai mici, întrucât Hidroelectrica renegociat cinci din cele mai mari contracte bilaterale

ale sale în 2010 şi a crescut prețurile. Durata contractelor a fost prelungită până în 2018. Prin urmare,

deşi pierderile anuale s-au redus, durata pierderilor s- a extins - pierderea totală este posibil să fie mai

mare ca urmare a renegocierilor din 2010.

Caseta 4: Costurile Hidroelectrica din vânzarea de energie electrică la prețuri sub nivelul

pieței prin contracte bilaterale necompetitive

Una din principalele ÎS în sectorul energetic, Hidroelectrica, vinde cea mai mare parte din energia electrică în afara

bursei de energie OPCOM, prin contracte bilaterale negociate direct cu comercianţii şi consumatorii industriali, la

preţuri mult sub preţurile bursei de energie OPCOM. Volumele contractelor depăşesc frecvent cantitatea de energie

electrică proprie, ceea ce determină Hidroelectrica să cumpere pentru a-și acoperi cererea din contracte. În loc să

achiziționeze de la bursa de energie OPCOM, Hidroelectrica cumpără energie mai scumpă, prin contracte cu pierderi

negociate direct cu societăți energetice din Termoelectrica (inclusiv Deva şi ELCEN) şi cu anumiți furnizorii privaţi.

Achizițiile de la Termoelectrica sunt parte a mecanismului de sprijin al Guvernului pentru cărbune. În 2009,

Hidroelectrica a înregistrat pierderi de aproximativ 900 milioane RON (220 milioane de euro) prin vânzarea de

energie electrică bilateral la un pret mediu de 100 RON /MWh (conform Raportul administratorului Hidroelectrica

pentru anul 2009) şi achiziția de energie electrică la prețul de 200 RON /MWh în timp ce prețul mediu OPCOM era

de aproximativ 170 RON /MWh.

Losses from non-competitive sales and purchases, one

power SOE, mn EUR

-300

-200

-100

0

100

200

300

400

500

600

Non-competitive pow er sales

(domestic, export) - revenue

Non-competitive pow er purchase -

cost

Actual result Alternative on OPCOM Foregone profit

Aceasta este o estimare conservatoare a costurilor practicilor de contractare ale Hidroelectrica. În loc de preţul

mediu OPCOM, Hidroelectrica ar fi putut obţine un preţ de vânzare mai mare, fiind un producător capabil să

răspundă cererii la vârf de consum - preţurile la orele de vârf ajungând mai mari decât în afara orelor de vârf şi

17

preţurile medii. Hidroelectrica pierde, de asemenea, deoarece ANRE oferă Hidroelectrica un preţ foarte scăzut în

contractele de portofoliu, justificând asta în parte prin politica proprie a Hidroelectrica de a oferi prețuri sub nivelul

pieței în contractele bilaterale.

Banca Mondială a încurajat Hidroelectrica să utilizeze Bursa de Energie OPCOM şi să limiteze ponderea

contractelor de vânzare pe termen lung pentru producția fermă a centralelor hidroelectrice. Hidroelectrica continuă

să folosească vechile practici contractuale care fac ca, în special în perioadele de disponibilitate hidroenergetică

mică, să vândă energie la prețuri mult sub nivelul pieței şi mult sub nivelul prețurilor la care trebuie să cumpere

energie pentru a compensa faptul că a contractat cu mult peste producţia din centralele proprii. Efectiv, din cauza

acestor practici contractante şi de gestionare a riscurilor, Hidroelectrica suportă majoritatea, dacă nu toate riscurile

hidro în loc de a le împărți / transmite consumatorilor care beneficiază în anii cu condiții hidrologice bune şi, prin

urmare, ar trebui să suporte de asemea pierderile din anii secetoși.

29. Prețuri neeconomice pentru gazul din producție internă. O ţară ca România, care are

producţie internă de gaz, dar trebuie să importe gaze pentru a satisface cererea ar trebui, în principiu, să

vândă gazele interne la prețul celor de import. România controlează preţul de producător pe piaţa internă

pentru piaţa locală şi interzice exportul. Costul (teoretic) din această practică nerentabilă pentru

producătorii de gaze de pe piaţa internă (venituri pierdute) şi Guvern (prin dividendele pierdute şi

veniturile fiscale) este de aproximativ 2 miliarde dolari SUA / an. (Această sumă este teoretică, deoarece

este puţin probabil ca producătorii de gaze ar încerca efectiv să ridice preţurile lor de vânzare pe piaţa

internă la nivelul celor de import, sau ar exporta efectiv gaze.).

30. Subvenţii / ajutoare de la stat pentru întreprinderile de stat cu pierderi şi companiile

private profitabile. Mai multe companii (Termoelectrica, minele de cărbune) nu funcţionează în condiții

de constrângeri bugetare tari. Arieratele Termoelectrica, ELCEN şi CNH au totalizat 1.88 miliarde de

euro în 2010. Această practică de acumulare de arierate va continua probabil dacă Guvernul înființează

cele două companii integrate de energie, deşi societățile relativ profitabile Hidroelectrica si

Nuclearelectrica ar putea servi ca vehicule pentru a subvenţiona încrucișat pierderile viitoare în

termoficare şi mineritul de cărbune şi ar putea ajuta la încetinirea creşterii arieratelor. Faptul că energia

poate fi achiziționată de unii la prețuri sub nivelul pieței, în timp ce alţii o cumpără la prețul pieței,

denaturează concurenţa pe pieţele din aval. Politica guvernului de a vinde pe piaţa internă gaze ieftine

unor companii (Caseta 3) a favorizat producătorii de îngrăşăminte, dar nu permite tuturor celorlalte

companii să aibă acces la condiţii similare. În mod similar, vânzările de energie electrică sub preţul pieţei

ale Hidroelectrica către mari companii de aluminiu şi oţel sunt echivalente cu sprijin din partea statului

pentru întreprinderile mari consumatoare de energie. Scopul vânzărilor de energie electrică sub preţul

pieţei de către Hidroelectrica pentru anumiți consumatori este mai dificil de determinat şi ar putea implica

alte obiective decât susţinerea marilor întreprinderi consumatoare de energie. România se confruntă cu

riscul ca, în cazul în care Comisia Europeană ar analiza aceste practici, unele, dacă nu toate aceste

distorsiuni ar putea fi considerate ajutor de stat şi beneficiarii ar putea fi obligați să plătească înapoi aceste

ajutoare ilegale, începând cu data aderării României la UE.

31. Ameninţările la adresa securităţii energetice şi creşterii economice sunt în creştere, în

special din sectorul energiei electrice unde instalaţiile de producție se confruntă cu depășirea morală iar

investiţiile care le înlocuiască nu s-au materializat. Teoretic, capacitatea de generare de energie electrică

din România de aproximativ 16,5 GW depăşeşte cererea de vârf de aproximativ 10 GW cu o marjă

18

semnificativă. Cu toate acestea, aproximativ 8,5 GW din 16,5 GW este capacitate de energie termică,

cea mai mare parte deja învechită potrivit Ministerului Economiei (Figura 3). Toate cel mai probabil vor

fi caduce şi, cel mai probabil vor fi, de asemenea, închise, deoarece sunt necompetitive şi / sau nu

îndeplinesc condițiile de mediu până la sfârşitul acestui deceniu. Ipoteza de bază a Analizei pentru

România, prin urmare, trebuie să fie că niciunul din acești 8.5 GW nu va mai genera probabil electricitate

în 2020. În cazul în care cererea maximă creşte lent cu o medie de 2% / an, valoarea va depăşi 12 GW

până în 2020. Dacă cererea de vârf crește cu 3% / an, valoarea va depăşi 13 GW până în 2020. Prin

urmare, România se confruntă cu provocarea de a înlocui capacitatea termică pentru a asigura creşterea

cererii, să renoveze cel puţin o treime din capacitatea Hidroelectrica de 6.5 GW (cele mai importante

centrale ale sale, Porțile de Fier şi Lotru au fost reabilitate), să satisfacă o creştere de sarcină de 2-3 GW,

şi să furnizeze capacitatea de rezervă suplimentară pentru energia eoliană. Ministerul se aşteaptă ca

aproximativ 5 GW să provină din energie termică, în principal cărbune / lignit, iar restul din surse

regenerabile de energie, cea mai mare parte vânt. Cu toate acestea, energia provenită în viitor din cărbune

/ lignit în România constituie un domeniu de mare incertitudine (para. 128-133). Perspectivele de atragere

a investiţiilor eoliene sunt pozitive, datorită potenţialului semnificativ de energie eoliană şi planului de

sprijin generos (par. 123), dar energia eoliană se confruntă, de asemenea, cu incertitudini în legătură cu

investițiile, cu aşa cum s-a prezentat mai jos.

Figura 3: Evaluarea MEC a activelor învechite în sectorul energetic

Degree of obsolescence, Romanian energy sector

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%

100%

Therm

al

pro

ducers

Hydro

Nucle

ar

Gas

transm

issio

n

Ele

ctr

icity

transm

issio

n

Oil

transm

issio

n

Ele

ctr

icity

dis

trib

ution

Gas

dis

trib

ution

% modernized

% obsolete

32. O lungă listă de proiecte de generare de energie electrică au fost / sunt analizate şi discutate

în România, dar perspectivele multora dintre aceste proiecte rămân incerte. Completările de

capacitate ferme (1112 MW) şi completările preconizate de capacitate (1716 MW) se ridică la

aproximativ 3 GW (Tabelul 2). Alte proiecte posibile (excluzând cărbune / lignit) ar putea adăuga

aproximativ 7,5 GW, din care aproximativ 5 GW ar fi proiecte privind energia eoliană. În timp ce

perspectivele majorității celor 7,5 GW din proiecte din categoria "posibile" sunt incerte, ar fi nevoie de și

mai multă capacitate, pentru a genera suficientă energie electrică şi pentru a răspunde în mod fiabil cererii

de vârf din cauza naturii intermitente a energiei eoliene. Parte din energia electrică ar putea proveni din

19

noile centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, care ar putea genera energie electrică şi termică pentru

oraşe.

Tabelul 2: Adăugări, Retrageri şi Reabilitări / Înlocuiri necesare (MW) în Capacitatea de

generare

Fermă

De

aşteptat

Posibilă

Totală

Hidro 1,000 1,000

Gaz 860 400 1,260

Eoliană 252 1,716 5,000 * 7,000 *

Nucleară 1,400 1,400

Cărbune/

lignit

?

Total 1,112 1,716 7,500 * 10,700 *

Sursa: Estimările Analizei funcţionale, bazate pe informaţii de la MEC,

participanţii de pe piaţă şi diferite anunţuri de proiect, planuri şi rapoarte.

*= cifre rotunjite

33. România are nevoie să asigure investiţiile în capacitatea de producţie, inclusiv capacități de

rezervă, şi consolidarea reţelei. Repornirea proiectului EnergoNuclear pentru construcția Cernavodă 3 și

4 de 1400 MW ar fi o contribuţie majoră. Cea mai promiţătoare din perspectivele diverselor proiecte

posibile noi de generare este cea eoliană (Tabelul 2) - ca urmare a planului de sprijin generos subliniate

mai sus. Cu toate acestea, conectarea unei capacităţi eoliene cu mult peste actualul 502 MW, plus

proiectele ferme de 252 MW și cele foarte posibile de 1716 MW - un total de 2460 MW - va fi o

provocare majoră pentru Transelectrica. Dacă toate proiectele eoliene din categoria celor "posibile" s-ar

materializa, s-a mai adăuga încă 5000 de MW, ajungând la un total de aproape 7500 MW. Ar fi o

provocare majoră pentru Transelectrica să conecteze şi să opereze un sistem fiabil de energie eoliană de

7500 MW. Proiectele hidro, cum ar fi centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj Tarnița de 1000

MW şi / sau proiecte de tip turbină de gaz ar fi necesare pentru rezerva pentru perioade de vânt cu viteze

mici. Tarnița ar sprijini, de asemenea, în mod eficient funcţionarea unităţilor Cernavodă 1-4 lor în

producția de bază, la nivelul cel mai economic și mai sigur. Îmbunătăţirea funcţionării şi integrarea pieţei

regionale de electricitate ar permite, de asemenea, o pondere mai mare de energie eoliană cu o capacitate

de rezervă mai mică în România.

D. Funcţiile curente şi organizarea Ministerului Economiei

34. În ultimii şase ani, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MEC) a

suferit schimbări semnificative organizaţionale şi structurale, şi cea mai recentă procedură de

reorganizare este încă în curs de desfăşurare. Astfel, ministerul actual este succesorul: Ministerului

Industriei şi Resurselor (până în 2005), Ministerului Economiei şi Comerţului (2007), Ministerului

Economiei şi Finanţelor (2007-2008); două ministere separate, Ministerul Economiei şi Ministerul IMM-

urilor (2008-2009), ulterior a fuzionat în actualului Minister al Economiei, Comerţului şi Mediului de

Afaceri (2009). Funcţiile Ministerului s-au schimbat în consecinţă. În prezent, potrivit declaraţiei misiunii

20

sale oficiale, Ministerul "pune în aplicare strategia şi programul de guvernare în industrie, resurse

minerale, energie, comerţ, IMM-uri, mediul de afaceri, într-o manieră coerentă cu cerinţele unei economii

de piaţă şi să stimuleze iniţiativa privată ".

35. Cu toate acestea, în practică, accentul principal, resursele, şi vizibilitatea publică privind

activitatea Ministerului rămân concentrate pe politica și strategia energetică şi de minerit;

elaborarea legislaţiei energetice; şi gestionarea întreprinderilor de stat, participaţii minoritare şi

institute din industriile energetică, minerit, chimice (Oltchim), apărare etc. 4 Altor funcţii esențiale

ale Ministerului par să li se acorde mai puţină atenţie, în special asupra mediului de afaceri, IMM-urilor;

comerţul, cooperarea economică, politica de competitivitate şi politica industrială, şi acestea sunt cu

siguranţă mai puţin vizibile în mod public. În opinia personalului MEC, funcţii legate de energie

reprezintă "80% din activitatea de zi cu zi", chiar dacă alocarea personalul din Direcţiile Generale cu

privire la activităţile generale ale Ministerului par a fi relativ echilibrate, cu alocare aproximativ egală de

personal în domeniul energiei şi mineritului, politică industrială şi mediul de afaceri, comerţului şi

relaţiilor externe (Figura 4). Cu toate acestea, percepţia că funcţiilor energetice şi de minerit conexe ar

trebui să li se acorde o importanţă mai mare de către Ministerul este întărită de miza financiară a

Ministerului în cele două sectoare. Astfel, în timp ce bugetul anual al Ministerului pentru activitatea

proprie este de 2 miliarde de lei, participaţia MEC în companiile energetice şi miniere ajunge la 11.4

miliarde RON. De asemenea, companiile energetice şi miniere reprezintă 86,4% din portofoliul total al

MEC în întreprinderile de stat.

Figura 4: Repartizarea personalului MEC în Direcţii Generale

Staff allocation across functional DGs

40

67

35

100

66

131

0

20

40

60

80

100

120

140

DG Planning and

Economic

Development

(cross-cutting)

DG Energy DG Mineral

Resources

DG Industrial

Policy and

Business

Environment

MA for POS-CCE DG Trade and

Foreign Relations

Sursa: MEC, 2011

36. Ministerele Economiei din ţările UE (Caseta 5) au departamente mici care se ocupă cu

probleme legate de energie, concentrându-se pe strategii pentru obiective naţionale şi comune la

nivelul UE (siguranţa aprovizionării, concurenţa şi mediul înconjurător), şi neavând relații strict

contractuale sau nici o relaţie directă cu ÎS de energie. În ţările europene, unde afacerile şi energia

sunt concentrate în cadrul aceluiaşi minister, accentul principal de activitate cade pe funcţiile mediului de

afaceri. În schimb, în România reorganizările succesive au retrogradat funcţiile legate de IMM-uri de la

4 Web-site-ul MEC http://www.minind.ro/soc_subord/6c.html listează un total de 64 de întreprinderilor de stat,

participaţii minoritare şi institute (plus mai multe filiale, în afară de cele 64).

21

Ministerul anterior separat la o direcţie mică din MEC, iar mediul de afaceri este gestionat de către o altă

Direcţie mică din MEC, amândouă în DG de Politică Industrială şi Mediului de Afaceri. Funcţiile MEC

cu privire la Mediul de Afaceri sunt de importanță limitată, fiind slab coordonate în cadrul Guvernului

după cum s-a discutat în secţiunea referitoare la Mediul de Afaceri.

Caseta 5: Structuri Ministeriale în Uniunea Europeană

Analiza structurilor guvernamentale din UE arată că nu există o abordare unică a structurilor guvernamentale de

organizare. Ministerul multi-sectorial a economiei este abordarea cea mai des întâlnită. România este în

conformitate cu această practică a mai multor ţări din UE. Unele ţări au stabilit în ultimii ani ministere care să se

concentreze pe acţiune în domeniul energiei şi schimbările climatice, care reflectă rolul central al producţiei şi

consumului de energie în atenuarea schimbărilor climatice.

Ministerele Economiei (denumirile exacte variază), care se ocupă cu o serie de subiecte, inclusiv energie, sunt

comune în Uniunea Europeană. Asemenea Ministere funcţionează, de exemplu, în Germania şi Franţa (între cele

mai mari state membre ale UE) şi Finlanda şi Suedia (exemple de state membre mai mici). Cel mai amplu portofoliu

a fost, probabil, în Franţa până în anul 2007, unde Ministerul Economiei, Finanţelor şi Industriei obișnuia să

elaboreze şi să implementeze strategia Guvernului cu privire la probleme de economie, finanţe publice, protecţia

consumatorilor, comerţul exterior, industria, energia (securitatea aprovizionării şi competitivitate), materii prime,

servicii poştale şi de comunicaţii electronice, şi turismul. Energia (şi transportul, ecologia, şi locuinţele) se

încadrează acum sub un alt minister; cu toate acestea, Ministerul Economiei este încă implicat în definirea politicii

energetice.

Ministere ale energiei şi schimbărilor climatice (denumirile variază) au fost recent înființate în Marea Britanie şi

Danemarca. Spre deosebire de practica țărilor din UE ce au ministere care se ocupă cu o gamă largă de subiecte,

acestea au ales să înfiinţeze ministere dedicate, concentrându-se în special pe provocările domeniilor apropiate

energie și schimbări climatice. În alte țări din UE, energia şi schimbările climatice sunt, de obicei tratate de

ministere diferite - schimbările climatice, de obicei, de către ministerele de mediu (denumirile exacte variază).

Aceasta este, de asemenea, și abordarea României.

37. În plus, în ciuda orientării excesive a MEC spre energie, unele funcţii-cheie legate de

strategia şi politica energetică au lacune semnificative. Astfel, funcţiile legate de energie urbană,

schimbările climatice, eficienţa energetică sunt fragmentate, printre alte ministere şi nu sunt bine

coordonate; cu toate acestea punctul central al funcţiei Ministerului privind energia se limitează în

principal la restructurarea propusă a sectorului în două companii integrate.

D.1. Restructurarea MEC

38. În urma celei mai recente restructurări din 2010 şi începutul lui 2011, noua organizare a

Ministerului (Anexa 1) reprezintă o îmbunătăţire faţă de organigrama precedentă. Structura a fost

simplificată în mod semnificativ (cu nouă Direcţii Generale din cele 13 anterioare) iar selectarea

personalului pentru poziţiile rămase după reducere a fost efectuată printr-un proces de selectare

22

competitiv şi transparent. Definirea departamentelor şi a funcţiilor în noua organigramă a urmat

recomandările unei firme de consultanţă, pentru a asigura conformitatea funcţionării MEC cu standardul

de calitate ISO 9001. Punerea în aplicare a unei restructurări dificile într-un timp foarte scurt - măsurile

cele mai dureroase de ajustare de personal au avut loc în anul 2010 şi în ianuarie 2011 - poate fi privită

ca o realizare considerabilă. Cu toate acestea, va fi necesară o perioadă de timp până când succesul

acestei restructurări va putea fi evaluat corespunzător în practică, întrucât personalul rămas trebuie să

se adapteze noilor funcţii şi sarcinilor de muncă şi responsabilităţilor sporite. Având în vedere timpul

necesar pentru adaptare şi faptul că restructurarea a fost un proces dureros pentru toţi cei implicaţi, o

nouă restructurare majoră sau efectuarea de reduceri de personal suplimentare nu este recomandată.

39. În plus faţă de dificultăţile care ar fi de aşteptat să apară la o nouă restructurare, spre

deosebire de cazul altor sectoare din administraţia publică, nu există o reţetă universală sau un model

care ar putea fi recomandat pentru încă o reorganizare a Ministerului Economiei. Unele reorganizări

majore din trecut (în special crearea unui Minister al Economiei şi Finanţelor în anul 2007 prin fuziunea a

două ministere) au fost justificate, prin urmarea modelului francez (Caseta 5). În ultimii ani au existat

alte propuneri, cum ar fi din mediul academic tehnic, pentru crearea unui Minister al Energiei, care ar

avea un rol de direcţie în politicile de energie şi ar concentra funcţii legate de energie şi mediu şi

schimbările climatice, în prezent separate în diverse instituţii (Ministerul Mediului, Administraţiei şi

Internelor, agenţii de mediu, aspectele eficienţei energetice în Ministerul pentru Dezvoltare Regională,

etc.). Experienţa internaţională nu susţine cu uşurinţă această abordare. Cele mai apropiate cazuri pot fi

găsite în Danemarca şi în Marea Britanie, unde guvernele au înfiinţat ministere care se ocupă cu energia

şi schimbările climatice. Viitoare reorganizări majore ale MEC de azi, bazate pe astfel de justificări, fără o

evaluare detaliată a impactului, ar trebui să fie evitate. Dimpotrivă, ţările din UE arată o varietate de

aranjamente instituţionale pentru Ministerele Economiei. Provocarea pentru România este de a stabili

mecanisme eficiente de coordonare a funcţiilor în cadrul Guvernului, pentru a asigura corelarea

funcţiilor legate de energie și/sau mediu de afaceri cu alte ministere şi agenţii guvernamentale, iar pe

funcţiile specifice legate de energie trebuie pus un accent pe aspectele mai largi, strategice, legate de

formularea de politici în loc de a se ocupa cu micro-managementul întreprinderilor de stat.

40. Recenta restructurare a fost un proces dureros, care a implicat disponibilizări semnificative şi

retrogradarea departamentelor din minister în unităţi de nivel mai scăzut. În cea mai recentă

restructurare, numărul actual de angajaţi a fost redus la 598, după o reducere de 32% a poziţiilor totale

(875 de poziţii iniţiale totale; din reducerea de 277, 153 au fost posturi vacante şi 124 au fost

disponibilizări). Numărul de Direcţii Generale a fost redus de la 13 la nouă. Procesul de restructurare a

avut mai multe obiective: o reducere cu 25% a fondului de salarii al Ministerului, menţinerea tuturor

funcţiilor MEC, şi asigurarea revenirii la nivelul iniţial al salariilor de la 1 ianuarie 2011. Procesul de

restructurare a redus mai multe departamente la niveluri care sunt incompatibile cu funcţiile lor şi

aproape a dizolvat Departamentul de Mediu. În schimb, unitatea MEC ce administrează fondurile UE

(Autoritatea de Management pentru Competitivitate PO şi cele două Organisme Intermediare, pentru

IMM-uri şi pentru energie) au fost protejate împotriva concedierilor. Ca o consecinţă, alte departamente

au fost reduse cu mai mult de o treime, astfel încât să se realizeze o reducere totală a bugetului de 25%.

23

41. Procesul formal prin care au fost concepute noile funcţii ale diferitelor departamente a folosit

rezultatele rapoartelor de consultanţă anterioare şi s-a axat pe eficientizarea proceselor cheie şi

activităţilor din cadrul Ministerului. Reorganizarea a pus un accent deosebit pe reducerea

managementului de nivel înalt (Direcţiile Generale) şi mijlociu (Direcţiile) şi organizarea diferitelor unităţi

fie ca "servicii" sau "compartimente". În aceste cazuri, retrogradarea departamentelor la niveluri mai

scăzute a urmat reducerii numărului de angajaţi în fiecare din aceste unităţi, precum şi regulile

administraţiei publice româneşti care clasifică departamentele prin numărul minim de personal (de

exemplu, un "serviciu" are minim cinci persoane, etc.). Cel mai recent regulament de organizare și

funcţionare (ROF) a încercat să elimine unele funcţii neimportante și excedentare, dar obiectivul general

al restructurării a fost de a păstra aceleaşi funcţii pentru Minister cu mai puţin personal.

42. Menţinerea tuturor funcţiilor anterioare cu 32% mai puţine poziţii (din care aproape jumătate

concedieri efective de personal) şi retrogradarea unităţilor de nivel înalt (Direcţiile Generale) la nivel

inferior reprezintă provocări importante pentru personalul care a rămas în ceea ce priveşte volumul

de muncă şi motivarea personalului. În plus, majoritatea unităţilor din cadrul Ministerului au fost

retrogradate la niveluri mai scăzute (Direcţia Generală la Direcţie, Direcţia la Serviciu şi Compartiment,

etc.), în urma disponibilizărilor şi în conformitate cu normele generale ale administraţiei publice care

specifică numărul de personal necesar pentru ca o unitate să fie Direcţie Generală, Direcţie, Serviciu sau

Compartiment. Ca urmare, şefii acestor unităţi au fost retrogradaţi la poziţii inferioare în ierarhia

administraţiei publice, ceea ce afectează prestigiul, puterea şi motivaţia.

43. Se pare că există posibilităţi considerabile de reducere a supraîncărcării în muncă prin

restructurarea relaţiei MEC cu companiile subordonate şi separarea funcţiei de proprietate a

Ministerului şi administrarea de zi cu zi a întreprinderilor de stat. RDF ale Ministerului indică o

suprapunere semnificativă a funcţiilor între departamente ale Ministerului (Planificare, Buget, Resurse

Umane, Energie, Resurse Minerale, OPSPI), cu departamente ale companiilor subordonate, care conduc

la interferenţe de zi cu zi şi la relaţii neclare cu companiile, şi la responsabilităţi neclare ale acestora.

Mulţi funcţionari ai MEC sunt implicaţi activ în managementul întreprinderilor de stat din subordinea

MEC, prin apartenenţa la adunarea generală a acţionarilor sau prin participarea în consiliile de

administraţie. În plus, MEC are, de asemenea, un departament specializat pentru proprietatea de stat şi

funcţiile de privatizare (OPSPI). Cu toate acestea, în toate aspectele critice cu privire la proprietatea

statului, OPSPI are nevoie de consensul altor departamente din MEC. Deoarece privatizările au fost

oprite, principala funcţie a OPSPI este elaborarea conform prevederilor legale a mandatelor pentru

membrii consiliilor de administraţie şi cei ai adunării generale a acţionarilor, pentru deciziile care au

nevoie de aprobări de la departamentele care au responsabilităţi conexe din MEC. Pentru toate deciziile

referitoare la întreprinderile de stat, un număr de departamente trebuie să semneze documentele (de

exemplu, pentru investiţii, ele trebuie să fie aprobate de către personalul însărcinat cu investiţiile din

minister, dar şi de bugete; pentru contractele majore ale întreprinderilor de stat departamentul juridic

din MEC semnează de asemenea, etc.). Întrucât fiecare departament este responsabil numai pentru

partea documentului asupra căreia acesta are responsabilităţi (de exemplu, juridic pentru probleme

juridice, contabil pentru chestiunile financiare, etc.), responsabilitatea este împărţită între multe

departamente sau este asumată de către ministru.

24

44. După cum este detaliat în capitolul despre administrarea întreprinderilor de stat de mai jos,

reducerea responsabilităţilor personalului MEC în ceea ce priveşte întreprinderile de stat subordonate

ar putea fi realizată prin transferul întreprinderilor de stat (cu excepţia OST Transelectrica şi Transgaz,

şi a noii companii de stocare/înmagazinare a gazelor), la Ministerul Finanţelor Publice. Transferul

propus ar permite MEC să se concentreze asupra aspectelor legate de politică şi de reglementare care

nu sunt în responsabilitatea ANRE (de exemplu, securitatea energetică). Relaţiile pe baze contractuale

cu companiile ar însemna declaraţii de politică şi obiective clare stabilite de MEC/Guvern pentru

întreprinderile de stat faţă de care poate fi evaluată performanţa conducerilor întreprinderilor de stat, în

timp ce conducerile întreprinderilor de stat ar trebui să aibă autonomia managerială pentru a atinge

obiectivele stabilite pentru întreprinderile de stat. În plus faţă de reducerea supraîncărcării în muncă,

această simplificare ar clarifica, de asemenea, responsabilitatea fiecărui departament din MEC şi

administrarea şi conducerea întreprinderilor de stat.

45. În timp ce Raportul nu recomandă încă o restructurare, fuziunea celor două Direcţii care se

ocupă în principal cu energia (Energie şi Resurse Minerale) ar putea fi luată în considerare. La ultima

reorganizare, gazul a fost mutat de la Energie la Resursele Minerale; în trecut, gazul a fost fie în Direcţia

Generală de Energie sau în cea de Resurse Minerale. O posibilă fuziune a celor două departamente ar

pune capăt lungilor discuţii referitoare la aspectul dacă gazul este mai bine integrat în cadrul Resurselor

Minerale sau la direcţia de Energie. Argumentele pentru transferarea funcţiilor legate de exploatarea

gazelor naturale în cadrul Resurselor Minerale au fost că Direcţia Resurse Minerale este: (a) implicată în

domeniul reglementării (concesiunii) mineritului şi extracţiei resurselor naturale; şi (b) responsabilă cu

reglementarea preţului "coşului" gazului, responsabilă cu punerea în aplicare a unui Ordin comun al

MEC/ANRE/ANRM, care stabileşte principiile care stau la baza preţului "coşului" (a se vedea capitolul

provocări în domeniul energiei). Susţinătorii includerii gazului în cadrul Direcţiei Energie văd necesitatea

de a facilita o mai bună coordonare a politicilor de gaze şi energie electrică, de armonizare a abordării

comune privind reglementarea în domeniul gazelor şi al energiei electrice de către ANRE şi, de

asemenea, respectarea structurii DG Energy a CE. Piaţa gazelor naturale este importantă pentru piaţa de

energie electrică întrucât gazul este una dintre resursele de importanţă majoră pentru producerea de

energie. Ambele argumente au merite. Această evaluare sugerează ca cele două departamente să fie

îmbinate într-o încercare de a realiza integrarea mai eficientă şi de a realiza economii (modeste) prin

eliminarea suprapunerilor de personal şi de funcţiuni.

D.2. Planul Strategic Instituţional

46. În paralel cu restructurarea reală, ministerul a finalizat un plan strategic instituţional. Scopul

unui astfel de document este de a defini misiunea, viziunea şi provocările, atât din mediul intern cât şi

din cel extern pentru Minister ca organizaţie şi pentru fiecare departament. Documentul a fost elaborat

ţinând cont de rezultatele rapoartelor parţiale ale consultanţei privind restructurarea, concentrate pe

procesele din cadrul Ministerului în ceea ce priveşte standardul de calitate ISO 9001, şi încearcă să

formalizeze o corelaţie între activităţile din cadrul Ministerului cu Programul de Guvernare. Cu toate

acestea, conform discuţiilor cu personalul MEC, documentul nu va fi folosit în viitor ca un ghid pentru

activitatea Ministerului, şi este deja depăşit, fiind elaborat înainte de sfârşitul restructurării. Planul ar

25

avea nevoie de actualizare şi de îmbunătăţiri substanţiale pentru a deveni un instrument util pentru

organizaţie.

47. Un plan strategic instituţional ar putea fi un instrument relevant pentru finalizarea procesului

de restructurare şi orientarea personalului în noile sale roluri organizaţionale. Un astfel de document

trebuie să precizeze obiectivele Ministerului, provocările din mediul intern şi extern şi să definească

direcţia în care Ministerul trebuie să-şi dezvolte activitatea şi funcţiunile. Ca atare, planul strategic

instituţional ar completa ROF, şi ar plasa Ministerul ca organizaţie într-un mediu în schimbare la care

trebuie să se adapteze (spre deosebire de ROF, care reprezintă un cadru instantaneu la un moment dat).

Un plan strategic instituţional ar putea stabiliza structura Ministerului. Reorganizările viitoare trebuie să

fie legate de planul strategic instituţional şi justificate de modificări ale mediului, în loc de luarea unor

decizii ad-hoc. Un accent deosebit trebuie pus pe modul în care fiecare departament gestionează mediul

intern şi extern şi pe modul în care va reacţiona la modificările prevăzute, pornind de la analiza SWOT

inclusă în planul existent. Acesta ar trebui să cuprindă, de asemenea, o analiză a resurselor umane şi a

nevoilor de instruire pentru fiecare departament, în scopul de a pregăti un program de instruire coerent

pentru întregul minister; o analiză de buget pe departamente pentru evaluarea comparativă cu

utilizarea resurselor în alte departamente şi să caute modalităţi de a optimiza utilizarea resurselor;

coordonarea schimbărilor în toate departamentele.

E. Managementul Resurselor

E.1. Resurse Umane

48. Ca urmare a reducerii de personal în timpul celei mai recente restructurări, dar şi a fluctuaţiei

voluntare a forţei de muncă şi a plecărilor către sectorul privat, Ministerul a eliminat posturile

excedentare, şi punctul de vedere al personalului MEC este că numărul actual de locuri de muncă

înseamnă că volumul de muncă posibil pe angajat a ajuns la maximum. Mulţi angajaţi din zonele critice

ale Ministerului lucrează ore suplimentare. În cadrul atelierului organizat pe 27 ianuarie 2011, punctul

de vedere al personalului MEC a fost că volumul de muncă existent solicită la maximum capacitatea

personalului şi că fluctuaţia personalului continuă, deoarece sectorul privat oferă perspective mai bune,

astfel încât Ministerul ar putea fi în imposibilitatea de a executa în mod corespunzător funcţiile sale

cheie.

49. Personalul din cadrul Ministerului cuprinde un amestec de aptitudini şi nivele de educaţie, cu

o concentraţie mare (aproximativ 2/3 din total) de ingineri şi economişti (Figura 5). De asemenea,

înainte de restructurare, mai mult de jumătate din personal avea vârsta de peste 40 de ani. Inginerii sunt

concentraţi în departamentele de energie şi minerit, şi mulţi dintre ei au fost educaţi înainte de 1989.

Acest lucru este atât un beneficiu (întrucât învăţământul tehnic a fost extrem de apreciat şi extrem de

competitiv înainte de 1989) cât şi o povară (pentru că mulţi nu sunt capabili să se adapteze la principiile

economiei de piaţă, fapt care afectează viziunea şi elaborarea de strategii şi înţelegerea rolurilor

ministerului).

Figura 5: Profilul Personalului MEC

26

Distribuţia competenţelor / educaţiei, MEC, 2010 Personalul după tipul de contract, MEC, 2010

Distribution of skills / education, MEC, 2010

35%

33%

11%

2%

8%

11%

Engineers Economists Law yers

Mathematicians Other higher education Secondary education

Staff by contractual type, MEC, 2010

84%

16%

Civil servants Contractual staff

Albastru: Ingineri Roşu: Economişti Crem: Avocaţi Albastru: Funcţionari publici

Portocaliu: Matematicieni Indigo: Alte studii superioare Roz: Studii medii Roşu: Personal contractant

Sursa: MEC, 2010

50. Sistemul de recompensare a performanţelor personalului, în cadrul Ministerului şi în

companiile subordonate, este în mod obişnuit perceput ca fiind ineficient. Criteriile de performanţă

pentru directorii generali ai întreprinderilor de stat nu se concentrează pe unul sau două elemente (cum

ar fi profitabilitatea), ci includ o combinaţie între profitabilitate, conformitatea cu planul de investiţii,

respectarea obiectivelor de reducere a cheltuielilor privind anumite elemente şi respectarea execuţiei

bugetelor aprobate, etc. Această definiţie complexă a performanţei managementului poate fi, de

asemenea, direct legată de lipsa unei politici coerente în ceea ce priveşte proprietatea statului pentru

întreprinderile de stat din subordinea MEC. Ca urmare, înlocuirea managerilor nu este în mod

caracteristic legată de eşecul în îndeplinirea criteriilor (complexe), de performanţă, ci cu politizarea (cu

manageri care au obţinut rezultate excelente la evaluarea performanţelor fiind înlocuiţi odată cu

schimbarea conducerii Ministerului). În cadrul Ministerului, regulile rigide ale administraţiei publice şi

raţionalizarea recentă a bonusurilor ca urmare a exceselor anterioare din administraţia publică

românească, de asemenea, nu permit recompensarea financiară pentru performanţe bune. În plus,

Ministerul nu are o strategie de instruire profesională bine definită în buget pentru dezvoltarea

resurselor umane, care ar fi putut utiliza rezultatele evaluărilor personalului în vederea concentrării pe

domeniile în care sunt necesare îmbunătăţiri.

E.2. Achiziţiile Publice

51. Atât Ministerul cât şi Întreprinderile de Stat sunt supuse legislaţiei referitoare la achiziţiile

publice (Ordonanţa 34/2006 cu modificările ulterioare). În consecinţă, Ministerul şi Întreprinderile de

Stat subordonate sunt obligate să contracteze competitiv toate bunurile, lucrările, sau serviciile de

consultanţă, care depăşesc valoarea pragurilor pentru licitaţie publică în legislaţia de achiziţii publice.

Există însă dovezi că legislaţia privind achiziţiile publice nu este urmată în mod consecvent în unele

cazuri, şi această practică ar putea avea efecte negative de lungă durată asupra performanţei

Ministerului sau a performanţelor financiare ale întreprinderilor de stat subordonate, după cum este

ilustrat prin exemplele de mai jos.

27

52. Elaborarea unor strategii privind energia este adesea contractată pe baza unei surse unice, de

la un institut local (ISPE). ISPE a fost subordonat MEC înainte de privatizare. Riscul în această practică de

a contracta de la o singură sursă nu se află în sumele cheltuite din buget pe consultanţă în sine, ci în

riscul privind formularea opţiunilor de strategie. ISPE a fost proiectantul în condiţii de monopol al

centralelor electrice înainte de 1989 şi există riscul să se prefere reabilitarea centralelor existente (pe

care ISPE le-a proiectat iniţial) în loc să se propună înlocuirea centralelor cu altele noi cu tehnologie

modernă. Având în vedere mizele mari implicate - după mai mulţi ani de dezbateri neconcludente

despre campionii energetici naţionali şi dimensiunea tot mai importantă a schimbărilor climatice - ar fi

recomandabil pentru MEC de a solicita, de asemenea, consultanţă de la companii care sunt direct

expuse la cele mai bune practici internaţionale cu privire la strategiile pentru sectorul energiei şi cele

privind schimbările climatice şi la formularea de strategii în alte ţări, în loc să continue să se bazeze

exclusiv pe ISPE.

53. Pentru întreprinderile de stat, principalele probleme sunt legate de contractarea din sursă

unică a întreţinerii, după externalizarea largă a companiilor monopol, care sunt deţinute de către

beneficiar şi au reprezentanţi ai beneficiarului în consiliile de conducere (de exemplu, Hidroserv

pentru întreţinere Hidroelectrica, SISE pentru întreţinere Electrica, şi companii similare în sectorul

minier); şi practica de cumpărare de energie electrică de la producători sau furnizori scumpi. Deşi

companiile de întreţinere în minerit şi Hidroserv şi SISE au sucursale locale şi în teorie, aceste sucursale

locale ar putea concura una cu cealaltă şi cu alţi furnizori de servicii pentru a oferi servicii de întreţinere,

în practică contractarea nu se face competitiv. Există un risc şi, de fapt, o percepţie comună, că alocarea

de contracte de întreţinere urmează apartenenţa politică a conducerii acestor ramuri şi conexiunile cu

conducerea cumpărătorului unor astfel de servicii. O altă situaţie în care întreprinderile de stat nu

respectă principiile de achiziţii publice concurenţiale este regăsită în achiziţionarea de energie electrică

foarte scumpă de către Hidroelectrica de la capacităţi termo ineficiente, producătoare de pierderi. Chiar

dacă subvenţiile încrucişate între producătorii de energie sunt explicit interzise de lege, aceste achiziţii

sunt în realitate tocmai astfel de subvenţii încrucişate. Tabelul 3 prezintă achiziţiile Hidroelectrica în

2009, cu o medie de 200 RON/MWh, prin contracte bilaterale, chiar dacă ar fi putut cumpăra energie

electrică la bursa de energie OPCOM, la un preţ mediu de 170 RON/MWh sau la preţuri mult mai

scăzute, în afara orelor de vârf (aşa cum de fapt a făcut, la 99,5 RON/MWh pentru o parte din achiziţiile

sale), pentru a-şi îndeplini obligaţiile de furnizare (Caseta 4). Practica opusă de vânzare a energiei

electrice sub preţul pieţei este discutată în altă parte în acest raport - în Secţiunea C - deoarece nu pare

să intre sub incidenţa legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice.

Tabelul 3: Achiziţiile de energie electrică ale Hidroelectrica în 2009

Furnizor Contracte bilaterale

Volum Valoare

Preţ

mediu

TERMOELECTRICA 892,445 204,430,308 229.1

28

ROVINARI 83,655 10,816,337 129.3

DEVA 499,857 115,982,024 232.0

TURCENI 641,195 114,557,984 178.7

CRAIOVA 79,720 14,748,200 185.0

RENEWABLE ENERGY

HYDRO 14,066 2,849,397 202.6

BENY ALEX 281 56,247 200.2

UT GIURGIU 20,850 3,544,500 170.0

NUCLEARELECTRICA 80,700 9,075,522 112.5

OPCOM 142,180 14,141,743 99.5

TOTAL 2,454,949 490,202,262 199.7

E.3. Execuția bugetară

54. Sistemele de execuţie bugetară sunt menite să asigure punerea în aplicare eficientă a

bugetului, în acord cu politicile prevăzute în buget şi în conformitate cu autorizaţiile de cheltuieli.

Acestea ar trebui, de asemenea, să fie capabile să răspundă la posibilele schimbări din mediul

macroeconomic fără a disturba excesiv gestionarea bugetului, în special fără a genera arierate şi a crea

ineficienţe. Funcţiile departamentelor MEC implicate în supravegherea execuţiei bugetare au fost

analizate cu privire la capacitatea sistemelor de execuţie bugetară de a atinge aceste obiective. În plus,

Raportul a analizat un set mai îngust de subiecte referitor la execuţia bugetară, în ceea ce priveşte două

Întreprinderi de Stat subordonate MEC (Hidroelectrica şi Transelectrica), precum şi rolul auditorilor

interni. Constatările sunt prezentate în Anexa 3. Recomandările sunt rezumate mai jos.

55. Evaluarea execuţiei bugetare recomandă următoarele măsuri de consolidare a capacităţilor şi

de organizare a Ministerului:

Direcţia Generală Financiar Contabilitate să finalizeze şi să aprobe toate procedurile de control

intern conform planificării până la 30 iunie 2011;

29

Creşterea capacităţii de audit intern (personal şi echipamente);

Luarea în considerare a fuziunii Direcţiei Generale Financiar - Contabilitate cu Direcţia Generală

Buget şi Planificare, în parte pentru a fi în concordanţă cu Direcţiile Generale Buget-Financiar-

Contabilitate similare din alte ministere de resort ale Guvernului Român. Această fuziune ar

trebui să se facă în paralel cu creşterea rolului Unităţii de Politici Publice a MEC în planificarea

strategică globală a MEC şi în stabilirea priorităţilor acestuia; şi

Punerea în aplicare a unui Sistem Informaţional de Management Financiar complet integrat.

56. Următoarele patru recomandări de la evaluarea executării bugetare a Ministerului Finanţelor

Publice (MFP) sunt trans-sectoriale şi, de asemenea, relevante pentru MEC:

Ministerul Finanţelor Publice să elimine deschiderile de credit;

MFP să elimine controlorii ex-ante delegaţi la ministerele de resort până la 31 decembrie 2012;

Ministerul Finanţelor Publice să îmbunătăţească punerea în aplicare a Standardelor de

Contabilitate Internaţionale pentru Sectorul Public; şi

Guvernul să adopte şi să pună în aplicare legislaţia privind semnătura electronică.

F. Funcţii legate de energie în afara MEC

57. Există mai multe funcţii legate de sectorul energetic în afara MEC. Întrucât MEC este

responsabil pentru politica energetică în ansamblul său, acesta trebuie să aibă un rol de direcţionare şi

să conducă acţiunile legate de sectorul energiei în cadrul întregului Guvern; în acelaşi timp, în timp ce

autoritatea de reglementare trebuie să fie independentă de Guvern, consultarea privind noua legislaţie

şi măsurile de politică sunt cruciale. Prin urmare, pentru performanţa sectorului energetic, două aspecte

sunt de o importanţă critică: coordonarea funcţiilor legate de energie în cadrul guvernului şi

independenţa, calitatea şi responsabilitatea autorităţii de reglementare în domeniul energiei. Există

sfere de aplicabilitate importante pentru o mai bună coordonare a funcţiilor legate de energie în cadrul

Guvernului şi de cooperare cu Parlamentul. În prezent, după cum este explicat în continuare, există o

coordonare insuficientă inter-ministerială cu privire la funcţiile legate de energie, în special în zonele

care vizează mediul, eficienţa energetică, energia municipală şi serviciile energetice pentru consumatorii

vulnerabili.

F.1. Energia şi schimbările climatice

58. În prezent, România nu are o strategie privind schimbările climatice şi nu există o coordonare

clară a strategiilor legate de energie (elaborată de către MEC), cu acţiuni aferente schimbărilor

climatice (sferă în care principala instituţie responsabilă este Ministerul Mediului). MMED are un

departament pentru Schimbările Climatice şi Dezvoltarea Durabilă, ale cărui funcţii sunt strâns legate de

sectorul energetic. Departamentul MMED este implicat în problemele legate de alocarea de certificate

30

de emisie poluatorilor, dintre care mulţi sunt centrale termice aflate în subordinea MEC, şi în asigurarea

faptului că România face uz în cel mai bun mod de alocările de certificate de emisie şi de tranzacţionarea

pe pieţele internaţionale. Cooperarea dintre MEC şi MMED este esenţială în aceste chestiuni, în special

având în vedere beneficiile financiare importante aflate în joc, cum ar fi posibilitatea de tranzacţionare

pe pieţele internaţionale a AAU-urilor (unităţi de emisii atribuite în temeiul Protocolului de la Kyoto),

care, în ciuda a ani de discuţii, aproximativ din 2004, nu a fost realizată. A fost estimat că o vânzare de

AAU ar putea aduce României aproximativ 2 miliarde de euro. Banii colectaţi din aceste vânzări ar putea

fi investiţi în modernizarea / înlocuirea instalaţiilor ineficiente. Lipsa de coordonare eficientă între MEC

şi departamentele MMED cu privire la aceste aspecte a atins un punct critic în 2009. La acel moment,

România a decis în cele din urmă să pregătească legislaţia necesară pentru vânzarea a aproximativ 200-

300 milioane de AAU. Cu toate acestea, elaborarea legislaţiei, care a început în mai 2009, este încă în

curs de desfăşurare, şi nu există o legislaţie secundară în vigoare între timp. Întârzierea de mai mult de

doi ani a fost cauzată de faptul că coaliţiile Guvernamentale nu s-au putut pune de acord cu privire la

care minister ar trebui să beneficieze de fonduri: al Mediului sau al Economiei (fiecare având un ministru

de la un partid diferit). Deoarece o cerinţă a tranzacţionării AAU este că banii obţinuţi din vânzarea lor

trebuie să fie utilizaţi pentru proiecte care reduc emisiile de CO2, ambele ministere au pregatit propriile

liste de proiecte (ministerul Mediului - pentru proiecte care ar reduce emisiile de CO2; ministerul

Economiei – pentru reabilitarea CET-urilor). Timpul este critic, deoarece valoarea acestor certificate

depinde de faptul dacă va exista sau nu un acord post-Kyoto care să continue administrarea AAU după

2012.

59. România a elaborat în luna august 2009 un memorandum care conţine un plan de acţiune cu

măsurile necesare pentru pachetul legislativ privind energia şi schimbările climatice (pachetul 20/20 al

UE până în 2020), dar niciuna dintre măsuri nu a fost pusă în aplicare efectiv. Astfel, prima măsură a

constat în înfiinţarea Comitetului inter-ministerial ("Task Force") pentru a începe pregătirea de măsuri

necesare pentru a aduce România în conformitate cu cerinţele UE. În prezent, acest Task Force nu este

încă operaţional, chiar dacă termenul de realizare a fost Trimestrul 3 2009. Înfiinţarea în viitor a unui

astfel de comitet, precum şi punerea în aplicare a măsurilor ulterioare, pare chiar mai puţin probabilă

acum, având în vedere capacitatea redusă în departamentele de mediu şi de schimbări climatice din

MEC şi MMED.

60. Departamentul responsabil cu mediul din MEC a fost dizolvat şi MEC are capacitate limitată de

a se ocupa cu probleme complexe privind eficienţa energetică, de planificare pentru AAU şi alocări de

emisii, şi pentru poziţia României la nivelul UE şi negocierile privind acţiunile internaţionale legate de

schimbările climatice. Departamentul echivalent din cadrul Ministerului Mediului a suferit pierderi

similare de competenţe cheie, din cauza disponibilizărilor de personal din timpul crizei, fluctuaţiei

personalului, şi cerinţei ca pentru fiecare şapte plecări din cadrul personalului, ministerul poate angaja

doar un singur înlocuitor, fapt care a afectat întreaga administraţie românească. Departamentul pentru

Schimbările Climatice şi Dezvoltarea Durabilă din MMED are în prezent doar şapte angajaţi, dintre care o

angajată este în concediu de maternitate. Chiar şi înainte de reducerea celor două departamente,

coordonarea colaborării de zi cu zi a fost făcută mai mult într-o manieră ad-hoc, bazându-se mai mult pe

relaţii personale decât pe procedurile formalizate de coordonare. O altă consecinţă directă a cooperării

31

slabe între MEC şi MMED este că nu există nici o colaborare sau consultări informale cu MMED privind

elaborarea instrumentului de actualizare a proiectului curent de strategie energetică pentru anul 2011,

în ciuda importanţei măsurilor legate de schimbările climatice în cadrul sectorului energetic românesc,

pentru îndeplinirea angajamentelor sale în cadrul strategiei Europa 20-20-20.

61. Dincolo de graniţele româneşti, există o dezbatere la nivel mondial cu privire la aranjamentele

post-Kyoto de atenuare a schimbărilor climatice, în cadrul cărora UE ia în considerare asumarea mai

multor angajamente decât obligaţia unilaterală din cadrul strategiei Europa 20-20-20. La nivele

naţionale, acest lucru înseamnă că fiecare stat trebuie să negocieze în cadrul UE cu privire la cât de mult

se poate angaja UE, ca un grup, şi modul în care sarcina totală a UE va fi împărţită între statele membre

individuale. Vocea României nu a fost auzită în această dezbatere. În timp ce o soluţie rezonabilă ar fi să

urmeze strategia Poloniei (o ţară cu emisii mari de CO2 din vechile centrale electrice pe cărbune), pentru

a minimiza raţional costurile suportate de România, această abordare ar necesita o colaborare între

DEA, MEC şi MMED, pentru a participa şi a reacţiona prompt la orice discuţie nouă în arena

internaţională. DEA este deconectat de cele două ministere, fiind implicat doar atunci când este în mod

specific notificat de către ministerele de resort că acestea au emis legislaţie cu privire la chestiuni legate

de UE, şi mai ales în verificarea conformităţii acestor legi cu legislaţia UE, în loc să joace, de asemenea,

un rol de negociator împreună cu ministerul de resort, atunci când România trebuie să negocieze, sau să

efectueze o “funcţie de contestare” în cazul în care propunerile de la ministerele de resort nu sunt în

conformitate cu Directivele UE.

62. Indiferent de pachetul 20/20 al UE până în anul 2020 privind energia şi clima şi obiectivele sale

legate de energia regenerabilă, este în interesul propriu al României să exploateze energia sa

regenerabilă şi potenţialul de eficienţă energetică pentru a-şi îmbunătăţi securitatea energetică şi a

ţine sub control emisiile în mediu. Unii ar merge chiar mai departe şi ar susţine că dezvoltarea durabilă

nu poate fi atinsă în cazul în care România nu îşi îmbunătăţeşte semnificativ eficienţa energetică şi nu îşi

reduce dependenţa de combustibilii fosili, în special de cărbune. România are un potenţial energetic

remarcabil de bogat şi diversificat - în plus faţă de cărbune, are de asemenea petrol şi gaze, potenţial

hidroenergetic, uraniu, biomasă, condiţii eoliene favorabile. Strategia Energetică pentru anul 2007

documentează potenţialul ridicat al României pentru dezvoltarea energiilor regenerabile. Potenţialul

eolian de producere a energiei s-ar putea ridica la 14000 de MW – aplicaţiile se ridică la aproximativ

4000 de MW, iar primul mare proiect de 600 de MW, este pe cale de a fi pus în funcţiune. Într-o

perioadă de timp de 10 ani, noile surse de energie regenerabilă, în special energia eoliană şi biomasa, ar

putea contribui cu până la a cincea parte din totalul energiei produse (aproximativ 15 TWh / an).

63. Există probleme de coordonare şi inconsecvenţe chiar şi în cadrul MEC. De exemplu, protecţia

minelor de cărbune este în contradicţie cu obiectivul de a reduce emisiile de CO2 şi cu măsurile de

promovare a surselor regenerabile sau a tehnologiilor cu emisii reduse de CO2 (certificate verzi, sistemul

de tranzacţionare ETS). În acelaşi timp, dezvoltarea sistemului de certificate verzi existent şi

introducerea simultană după 2013 a tranzacţionării ETS a drepturilor de emisie care nu se acordă gratuit

s-ar putea suprapune, şi ar putea recompensa excesiv tehnologiile cu emisii scăzute, în loc de a utiliza

doar ETS pentru internalizarea costurilor emisiilor de CO2 de către poluatori. Incoerenţele de

reglementare, cum ar fi eşecul de a finaliza liberalizarea preţurilor, de asemenea, oferă mai mult sprijin

32

pentru cei care consumă mai mult, prin menţinerea preţurilor la energie sub nivelul competitiv pentru

consumatorii "captivi". De asemenea, reglementarea bonusurilor pentru cogenerarea de înaltă eficienţă

promovate de către ANRE conţine, de asemenea, condiţii favorabile pentru instalaţiile de cogenerare cu

randament scăzut (în scopul de a oferi protecţie în loc de promovare a eficienţei).

64. Strategia Energetică pentru anul 2007 a României conţine o listă completă de măsuri pentru

îmbunătăţirea eficienţei în economia românească, în industrii, transport, sectorul consumatorilor

casnici, sectorul public, agricultură, şi co-generare. Fără îndoială aceasta este abordarea corectă - există

potenţial de îmbunătăţire în toate sectoarele şi limitarea atenţiei la orice zonă singulară sau chiar la

câteva zone nu ar avea impactul necesar. Cu toate acestea, realizarea progresului în toate sectoarele

economice va necesita un efort imens şi o coordonare eficientă. Nu există o strategie energetică

eficientă pentru a contribui la atingerea acestui obiectiv, şi pentru realizarea potenţialului României de

a-şi îmbunătăţi eficienţa energetică. Disponibilitatea fondurilor de finanţare de la UE (granturi) oferă

României oportunitatea de a întreprinde un program mult mai extins care ar putea să nu fie altfel

accesibil. Dar UE nu va oferi abilităţile de elaborare, administrare şi punere în aplicare a programului -

acestea trebuie să fie angajate şi atrase de autorităţile române, agenţii, companii şi persoane fizice.

Cooperarea eficientă inter-ministerială şi între agenţii nu există încă: unele instituţii au mai multe

cunoştinţe şi competenţe decât bani; altele au acces la fonduri. Fragmentarea responsabilităţilor legate

de eficienţa energetică între ministere (inclusiv ministerul economiei, finanţelor, administraţiei şi

internelor, mediului, transporturilor) şi agenţii (inclusiv ANRE, care a fost forţată să preia Agenţia

Română pentru Conservarea Energiei (ARCE), Fondul Român pentru Eficienţa Energiei (FREE), Fondul de

Mediu, Agenţii de Dezvoltare Locale), duce la rezultate slabe, întârzieri în absorbţia Fondurilor

Structurale de la UE, şi posibila risipire a resurselor.

65. Unul dintre sectoarele cele mai dificile privind îmbunătăţirea eficienţei energetice este

sectorul de termoficare. România are un sistem extins de termoficare urbană (TU). Pe baza experienţei

internaţionale, sistemul de TU este o opţiune de cost minim pentru furnizarea energiei termice în părţile

cele mai dens populate din zonele urbane. Cu toate acestea, au fost înregistrate rate ridicate de

deconectare într-un număr de oraşe româneşti, chiar şi în clădiri cu apartamente, întrucât consumatorii

recurg de obicei la sisteme de încălzire individuale mai puţin economice, dar mai convenabile. Chiar şi

după consolidări considerabile - de la aproape 200 de sisteme de termoficare raportate la sfârşitul

secolului, la aproximativ 80 de sisteme aflate în operare astăzi - multe dintre sistemele rămase

funcţionează în condiţii foarte dificile, operaţional şi financiar. Furnizarea continuă de încălzire este un

serviciu esenţial. Deteriorarea calităţii şi creşterea costului de deservire a făcut din termoficare o

problemă majoră la nivel naţional. Tarifele serviciilor de termoficare au fost ajustate, dar în general, ele

nu au ţinut pasul cu creşterea costurilor în sistemele ineficiente. Guvernul, la nivel central şi local, oferă

subvenţii, atât producătorilor de energie termică, şi de asemenea consumatorilor de energie termică,

într-o măsură care face ca povara subvenţiei anuale (directe şi indirecte) să se ridice încă la aproximativ

250 de milioane de euro.

66. Guvernul 2001-2004 a aprobat o strategie naţională de restructurare a sectorului de

termoficare urbană în anul 2004, având ca scop abordarea problemelor fundamentale care stau la

baza problemelor cronice operaţionale şi financiare. Strategia a acoperit modul de stabilire a preţurilor,

33

subvenţiile, şi lucrări de restructurare şi reabilitare a unităţilor de producere a energiei termice, de

distribuţie a energiei termice şi la consumatorii de energie termică, inclusiv contorizarea energiei

termice şi măsuri de supraveghere a utilizării energiei termice. Investiţiile au fost estimate la 2 miliarde

de euro. Guvernul 2005-2008 a analizat situaţia şi a venit cu o strategie proprie - cu investiţii estimate la

4 miliarde de euro. Au fost făcute unele progrese (limitate) în punerea în aplicare a strategiei; cu toate

acestea, a fost exprimată îngrijorarea că unele dintre investiţiile realizate ar fi fost slab pregătite şi/sau

gestionate şi există riscul ca acestea să nu asigure îmbunătăţirile aşteptate ale serviciilor şi

beneficii/economii. Va trebui să fie luate decizii dificile, inclusiv închiderea în continuare de centrale de

cogenerare şi de sisteme de termoficare, şi cu privire la chestiunile sensibile din punct de vedere politic,

legate de mecanismele de preţuri şi subvenţii (Anexa 4). Necesarul de investiţii este foarte însemnat şi

nu poate fi mobilizat în termen scurt - prioritizarea atentă este esenţială. Contorizarea consumatorilor,

măsurile de supraveghere a utilizării energiei termice şi reabilitarea termică a clădirilor ar reduce în mod

semnificativ consumul şi facturile la încălzire (Anexa 5), şi un program cuprinzător ar crea, de asemenea,

locuri de muncă pentru lucrătorii disponibilizaţi din sectorul construcţiilor din cauza crizei financiare. Ar

trebui să fie urmărită finanţarea de la UE la scară largă.

67. Banca Mondială a oferit MEC asistenţă tehnică în 2008 privind vehiculele instituţionale şi

măsurile care ar ajuta România să îşi îndeplinească obiectivele ambiţioase legate de schimbările

climatice. Un rezumat al unui studiu privind Romania Greening Fund este prezentat în Anexa 6.

Recomandările rămân valabile chiar dacă previziunile de creştere economică s-au dovedit prea

optimiste. Anexa 6 explică, de asemenea, rolul ARCE ca un instrument Guvernamental pentru măsuri de

eficienţă energetică. ARCE a fost încorporată în ANRE la sfârşitul anului 2009, ca parte a simplificării de

către Guvern a agenţiilor. Această decizie ar trebui revizuită. Personalul ARCE ar fi mai bine plasat la

Departamentul de Energie al MEC decât în cadrul autorităţii de reglementare în domeniul energiei.

F.2. Energia şi problemele sociale

68. Conexiunea principală dintre energie şi protecţia socială priveşte abordarea consumatorilor

casnici şi în special o categorie de consumatori vulnerabili. În prezent, protecţia socială pentru

consumatorii casnici nu este orientată spre asigurarea celui mai important sprijin celor care au nevoie de

el cel mai mult. Există mai multe mecanisme prin care consumatorii casnici sau săraci sunt sprijiniţi. În

primul rând, Ministerul Muncii are un departament pentru protecţia socială, care se ocupă cu

identificarea grupurilor sociale şi gospodăriilor defavorizate, în scopul de a oferi subvenţii directe ţintite,

sub formă de venituri, şi sprijin pentru energie. De exemplu, gospodăriile relativ sărace primesc o

indemnizaţie pentru energia termică (prevăzută în Ordonanţa 5/2003), care este alocată separat pentru

termoficare, gaze naturale, şi lemne de foc. Sprijinul pentru achiziţionarea de lemne de foc este singurul

beneficiu în numerar, pentru celelalte Ministerul Muncii plătind direct o parte a facturii. Guvernul a luat

în 2010 primele măsuri pentru a îmbunătăţi direcţionarea pentru sprijinul acordat pentru servicii de

termoficare. Cu toate acestea, în plus faţă de subvenţiile direcţionate, MEC şi Oficiul PM/politicile şi

reglementările ANRE furnizează tuturor consumatorilor casnici energie (termică, gaze naturale,

electricitate) la preţuri sub nivelul de piaţă. De exemplu, subvenţiile pentru termoficare constau dintr-un

amestec de subvenţie directă pentru consumator şi un sprijin indirect destinat furnizorilor, acesta din

urmă fiind efectiv un ajutor de stat incompatibil cu politica UE privind ajutorul de stat.

34

69. România nu are o definiţie precisă a consumatorilor vulnerabili. O definiţie adecvată a

consumatorilor vulnerabili este cerută de al Treilea Pachet Energetic şi România trebuie să transpună

Directivele în legislaţia naţională. Consumatorii vulnerabili sunt, în conformitate cu Directivele, definiţi în

termeni de sărăcie energetică şi dreptul de a nu fi deconectaţi în momente critice (a doua categorie

include instituţii publice, cum ar fi şcoli şi spitale). Sprijinul social trebuie să fie direcţionat şi nu trebuie

să denatureze mecanismele de piaţă şi preţurile. Doar gospodăriile cu venituri mici ar trebui să

primească sprijin sub formă de venituri şi să aibă dreptul de a primi energie de la un furnizor implicit. Cu

toate acestea, Guvernul a definit toate gospodăriile ca vulnerabile, ceea ce este contrar Directivelor, şi

nu a stabilit un calendar pentru liberalizarea preţurilor, cuplată cu măsurile de protecţie socială

direcţionate spre familiile cu venituri mici.

70. Pentru a soluţiona problema încălcării cerinţelor UE (infringement) pentru eşecul de a

liberaliza pieţele de energie, România va trebui să găsească soluţii pentru a subvenţiona numai

gospodăriile cu venituri mici (incluzând o definiţie corectă pentru consumatorii vulnerabili în legislaţia

primară). Direcţionarea subvenţiilor către consumatorii de energie vulnerabili şi liberalizarea pieţelor de

energie merg neapărat mână în mână şi necesită o coordonare eficientă a politicilor energetice ale MEC

şi a normelor de reglementare în domeniul energiei ale ANRE cu măsurile de protecţie socială prevăzute

de către Ministerul Muncii. Reţeaua cuprinzătoare de protecţie socială avută în vedere, pe care

Ministerul Muncii îşi propune să o lanseze începând cu anul 2013, ar fi în mod ideal singurul mijloc

pentru livrarea subvenţiilor de energie, iar preţurile la energie ar trebui să fie bazate pe mecanismele de

piaţă, cu excepţia tarifelor de reţele reglementate de ANRE. Partidele din coaliţia de guvernare sprijină

punerea în aplicare a reţelei de protecţie. Întrucât 2012 şi 2014 sunt ambii ani electorali, o restructurare

majoră a reţelei de protecţie socială ar putea fi o adevarată provocare.

F.3. Independenţa şi competenţa Autorităţii de Reglementare în Domeniul

Energiei ANRE

71. Una dintre funcţiile cheie din sectorul energetic este funcţia de reglementare, care trebuie să

fie exercitată de către o autoritate de reglementare care are capacitatea, autonomia şi competenţa de

a promova în mod eficient concurenţa crescândă pe pieţele de energie. Pentru a realiza deschiderea

pieţei, mai multe opţiuni pentru consumatori, o concurenţă mai mare pentru a menţine preţurile

scăzute, servicii mai bune şi îmbunătăţirea securităţii aprovizionării, au fost stabilite în fiecare ţară a UE

autorităţi naţionale de reglementare independente. Acestea trebuie să se asigure că furnizorii şi

companiile de distribuţie funcţionează corect şi furnizează efectiv serviciile promise clienţilor lor. Astfel,

autoritatea de reglementare în domeniul energiei este un ex ante regulator al concurenţei, în timp ce

Consiliul Concurenţei este un reglementator ex post.

72. Pentru a-şi îndeplini în mod eficient funcţiile, autoritatea de reglementare în domeniul

energiei trebuie să îndeplinească mai multe criterii-cheie legate de guvernanţă şi de calitate a

reglementărilor. Aceste criterii sunt clar specificate în Directivele UE, şi există numeroase rapoarte

(inclusiv de la Banca Mondială şi asociaţii ale organismelor de reglementare). În ceea ce priveşte

guvernanţa, o autoritate de reglementare trebuie să fie independentă atât de Guvern cât şi de

sectoarele reglementate, răspunzătoare în faţa publicului general, a consumatorilor şi a companiilor, în

35

timp ce procesul de reglementare trebuie să fie transparent şi reglementările trebuie să fie previzibile.

Calitatea reglementării trebuie să fie judecată în termeni de esenţă a reglementărilor (în conformitate cu

obiectivele generale de reglementare, cum ar fi promovarea concurenţei pe pieţele de energie), precum

şi capacitatea autorităţii de reglementare de a pune în aplicare în mod eficient propriile sale

reglementări privind sectorul, indiferent de presiunile politice sau ale industriei reglementate. O

evaluare recentă (Caseta 6) a ANRE demonstrează deficienţe în cele mai multe dintre aceste criterii.

Caseta 6: Evaluarea ANRE de către Societatea Academică din România (SAR)

Guvernanţă:

ANRE nu este independentă de Guvern, aşa cum poate fi văzut în schimbările frecvente în conducere (5

preşedinţi în 5 ani) şi, începând cu anul 2010, pierderea independenţei bugetare. În condiţiile actuale, ANRE

încalcă Directivele UE şi nu îndeplineşte cerinţele celui de al Treilea Pachet Energetic, ceea ce va declanşa o

procedură privind încălcarea Directivelor în 2011 (infringement) dacă nu sunt întreprinse imediat acţiuni

corective. UE a trimis, de asemenea, mesaje foarte puternice în ceea ce priveşte pierderea independenţei

autorităţii de reglementare, într-o scrisoare trimisă guvernului român în iunie 2010. Propunerile recente ale

României pentru modificări legislative ale legilor Energiei Electrice şi Gazelor pentru transpunerea celui de al

Treilea Pachet Energetic al UE, nu sunt, de asemenea, în conformitate cu Directivele Europene 72/2009 şi

73/2009 în ceea ce priveşte independenţa autorităţii de reglementare. În timp ce autoritatea de reglementare

îşi recuperează veniturile sale financiare proprii, în propunere preşedintele autorităţii de reglementare rămâne

sub controlul primului-ministru şi obţine puteri sporite în detrimentul comitetului de reglementare şi al

Consiliului Consultativ, ale căror roluri sunt substanţial reduse. Ca o consecinţă, legile sprijină politizarea ANRE,

a cărei funcţionare depinde de bunele relaţii dintre primul-ministru şi preşedintele ANRE.

Pentru a restabili credibilitatea autorităţii de reglementare, ANRE trebuie să răspundă în mod adecvat la

acuzaţiile recente de nepotism din mass-media şi cu privire la relaţiile sale cu sectoarele reglementate, prin

acţiuni ferme. Pierderea independenţei financiare a fost o reacţie a Guvernului la presiunea mass-media şi a

opiniei publice în urma unor astfel de scandaluri. Restaurarea credibilităţii autorităţii de reglementare necesită

pregătirea şi aplicarea eficientă a normelor de etică pentru personalul său de conducere şi de bază, precum şi

publicarea monitorizării respectării normelor de etică, pentru a atenua percepţia publică negativă asupra

agenţiei în ultimii ani. Conturile financiare şi procesele interne supuse unor riscuri fiduciare trebuie să fie

auditate de auditori externi şi auditurile trebuie să facă parte din raportul anual de activitate, care urmează să

fie transmis de preferinţă Parlamentului (ca şi în cazul CNVM). În plus, autoritatea de reglementare ar trebui să

reacţioneze în timp util, în mod responsabil şi prin consultare cu părţile interesate la nevoile pieţei

(reglementări noi sau actualizări solicitate de OPCOM, Transelectrica, etc.), precum şi la regulamentele UE,

inclusiv la angajamentele asumate de România în acquis-ul comunitar.

O ameninţare serioasă atât la adresa independenţei autorităţii de reglementare cât şi a calităţii serviciilor este

pierderea de personal de bază, competent, din cauza de reducerilor de salarii şi a politizării poziţiilor de vârf.

Pierderea independenţei bugetare şi includerea personalului ANRE în legea salarizării unitare la niveluri cu

grade scăzute a redus salariile personalului de bază cu până la 70%. În timp ce recentele propuneri legislative ar

crea premisele pentru restaurarea salariilor, este de asemenea probabil că acestea vor predispune din nou

ANRE la acţiuni de politizare în absenţa unor măsuri de responsabilizare, cum ar fi aprobarea sau respingerea

raportului anual de activitate de către Parlament şi aplicarea de sancţiuni pentru cei care nu acţionează în

36

conformitate cu responsabilităţile locului lor de muncă.

Rapoartele anuale de activitate ale autorităţii de reglementare nu arată performanţa ANRE, detalii privind

utilizarea resurselor / competenţelor, informaţii care trebuie să fie dezvăluite consumatorilor, industriei şi

cetăţenilor supuşi reglementării. ANRE trebuie să pună în aplicare, de asemenea, controale interne adecvate

pentru a reduce riscurile fiduciare şi să fie auditată extern în mod eficient atât pentru datele financiare cât şi pentru

procesele interne, cu publicarea rezultatelor. În plus, cadrul legal trebuie să precizeze în mod clar că personalul de

conducere al autorităţii de reglementare poate fi înlocuit înainte de expirarea mandatului numai pentru

neîndeplinirea performanţelor.

Aspectele vizate de reglementare:

ANRE se concentrează prea mult asupra tarifelor în loc de a avea un rol mai activ în dezvoltarea pieţelor de

energie şi intensificarea concurenţei. În timp ce astfel de abordare a fost acceptabilă în prima perioadă a

reglementării în domeniul energiei (sfârşitul anilor '90), autorităţile de reglementare din UE au evoluat în

ultimul deceniu, de la autorităţi de reglementare a tarifelor la agenţii care promovează în mod eficient

concurenţa pe pieţele cu ridicata şi cu amănuntul, asigură accesul imparţial la reţele, şi implementează politicile

guvernului cu privire la energiile regenerabile, eficienţa energetică şi mediu. Unele preţuri / reglementări

tarifare emise de ANRE, în special în ceea ce priveşte preţurile reglementate pentru consumatorii casnici şi mici

non-casnici, lucrează de fapt împotriva obiectivului de concurenţă sporită pe pieţele cu ridicata şi cu

amănuntul.

Concentrarea asupra tarifelor în loc de urmărirea promovării concurenţei este întărită de structura internă a

ANRE, unde simplificarea departamentelor în 2009 şi 2010 a condus la o fuziune a departamentelor de "pieţe"

cu cele de "tarife", în Direcţiile de energie electrică şi gaze naturale. O structură mai bună a ANRE ar separa

funcţiile legate de "accesul la reţeaua de distribuţie" (tarife de distribuţie, alocare de capacităţi, probleme

transfrontaliere) şi pieţele şi concurenţa.

Există motive de îngrijorare cu privire la capacitatea ANRE de a pune în aplicare unele dintre reglementările

sale, în special în domeniile privind protecţia consumatorilor, şi în cele de monitorizare şi sancţionare a

companiilor pentru neîndeplinirea obligaţiilor de investiţii în conformitate cu perioadele de reglementare.

Recentul scandal cu privire la ENEL (care se presupune că nu ar fi efectuat investiţiile asumate) a scos în

evidenţă faptul că ANRE nu monitorizează corect contractele post-privatizare care au un impact asupra

reglementării. În plus, există presiuni politice sporite pentru menţinerea preţurilor la tarife sub nivelul pieţei,

atât pentru electricitate cât şi pentru gaze naturale5.

5 Un exemplu recent a fost un comunicat de presă apărut pe site-ul MEC pe 2 martie, la doar o zi înainte de

termenul limită pentru transpunerea celui de al Treilea Pachet Energetic care prevede independenţa deplină a

autorităţii de reglementare faţă de instrucţiunile guvernamentale asupra preţurilor, citat: "În ceea ce priveşte

informaţiile apărute în mass-media cu privire la posibile creşteri de preţ, opinia MEC este că nu există nici un motiv

pentru care preţurile gazelor naturale ar trebui să crească pentru consumatorii industriali şi casnici. Nu există, de

asemenea nici un motiv pentru care preţurile ar trebui să crească în viitor. Singura instituţie în măsură să emită

decizii în ceea ce priveşte preţul gazelor naturale este ANRE".

37

73. Competenţele ANRE au început să se deterioreze lent în 2005 şi mai rapid în 2009, când ANRE

a fost subordonată Cabinetului Primului Ministru şi autonomia sa bugetară a fost anulată şi salariile

reduse cu peste 60%. În timp ce la începutul-spre-mijlocul anilor 2000 autoritatea de reglementare

română a fost un model de bune practici din regiune, aceasta este în prezent percepută6 ca fiind

ineficientă şi expusă la presiuni politice (incapabilă să-şi pună în aplicare propriile reglementări, mai ales

în domeniul gazelor naturale, şi în liberalizarea pieţelor de energie, aspecte discutate mai jos). ANRE

scoate în evidenţă subordonarea sa din 2009 faţă de Cabinetul Primului Ministru, pierderea autonomiei,

reducerile de salarii şi plecările de personal ca probleme majore - ANRE a pierdut aproximativ 60 de

angajaţi din departamentul de reglementare şi alţi 40 de funcţionari din departamentul de eficienţă

energetică, în ultimul an - şi necesită luarea de măsuri corective. Un proces de încălcare a prevederilor

Directivelor, iniţiat de către Comisia Europeană este probabil, dacă autonomia ANRE nu este restabilită.

Pachetul Energetic al Treilea al UE cere independenţă faţă de sectoarele reglementate şi faţă de

organismele politice, cu autonomie financiară prin venituri alocate din surse proprii. Independenţa

autorităţii de reglementare ar trebui să fie însoţită de responsabilitate, competenţă, predictibilitatea

reglementărilor, şi transparenţă. Guvernul a elaborat o legislaţie care nu răspunde în mod adecvat la

problema încălcării prevederilor Directivelor UE şi ale Pachetului Energetic al Treilea al UE (Caseta 2).

74. Reconstruirea competenţelor, autonomiei şi responsabilităţii autorităţii de reglementare în

domeniul energiei ANRE este critică - pentru restabilirea încrederii investitorilor şi pentru punerea în

aplicare a secţiunii privind reglementarea, cuprinsă în cel de-al Treilea Pachet Energetic al UE. ANRE nu

ar trebui să fie subordonată cabinetului primului-ministru. ANRE ar trebui să raporteze Parlamentului,

nu Guvernului. Destituirea înainte de încheierea mandatului a conducerii ANRE sau a membrilor

comitetului de reglementare ar trebui să fie posibilă numai în cazul în care Raportul Anual de Activitate

al ANRE este respins de către Parlament. Comitetul de reglementare al ANRE ar trebui să fie reconstituit

într-un organism similar cu Consiliul de Guvernatori al BNR (Banca Naţională a României, considerată în

mare măsură a fi cel mai performant reglementator din România). Membrii comitetului de reglementare

ar trebui să fie experţi de renume în domeniul energiei şi al reglementărilor, nu personalul propriu al

ANRE. Aceştia ar trebui să fie capabili să evalueze propunerile personalului ANRE cu privire la

reglementări şi să se asigure că reglementările sunt în conformitate cu Programul de reglementare al

ANRE, cu Directivele UE şi cu cele mai bune practici internaţionale în domeniul reglementării energiei.

Pentru a fi nominalizaţi, candidaţii trebuie să îndeplinească criterii de calificare clare specificate în lege.

Nominalizările ar putea fi făcute de către o comisie specială sau chiar de către Preşedinte (ca şi în cazul

Consiliului Concurenţei, un alt organism de reglementare român care funcţionează bine), conform

criteriilor prevăzute de lege. Nominalizările trebuie să fie transparente şi dezbătute cu părţile interesate

şi cu publicul larg, iar numirea trebuie să fie confirmată de Parlament. Acest proces este esenţial având

în vedere pierderea credibilităţii ANRE. Consiliul Consultativ, un organism de consultare pentru ANRE, ar

trebui să fie reactivat. Acesta ar trebui să fie format din reprezentanţi ai unei game largi de părţi

6 Bazat pe discuţiile în contextul analizei funcţionale a MEC, ale echipei comune a FMI/CE/BM şi ale echipei pentru

energie a Băncii Mondiale în România cu participanţii de pe piaţă, inclusiv toţi marii investitori din sectorul

energetic privat din România.

38

interesate (sectoarele reglementate, angajatori, sindicate, autorităţi locale, consumatori, etc.). Consiliul

Consultativ ar trebui să fie convocat frecvent şi, deşi rezoluţiile sale nu ar fi obligatorii pentru ANRE,

autoritatea de reglementare ar trebui să ia în considerare propunerile rezultate din şedinţele consiliului,

întrucât acestea reprezintă interesele legitime ale părţilor interesate. Guvernul ar trebui să consulte

părţile interesate în procesul de căutare, selectare şi elaborare a listei preferenţiale a candidaţilor

pentru poziţiile de Preşedinte şi Vicepreşedinte. În loc de a face numiri politice, numirea conducerii

dintre experţi care se bucură de încrederea părţilor interesate ar fi un alt pas important spre restabilirea

credibilităţii ANRE.

G. Reformarea Întreprinderilor de Stat

75. Guvernul este angajat în reformarea profundă a întreprinderilor de stat, în special în

sectoarele critice generatoare de creştere economică, cum ar fi sectorul energetic şi transportul. Multe

întreprinderi de stat au devenit o povară fiscală substanţială. În plus faţă de solicitarea de subvenţii

pentru acoperirea pierderilor considerabile, acestea au acumulat arierate de mai mult de 4% din PIB.

Calitatea serviciilor în multe sectoare are nevoie de îmbunătăţiri semnificative şi constituie o povară

pentru creşterea economică, împiedicând dezvoltarea în continuare a sectorului privat.

76. Reforma guvernanţei corporative a întreprinderilor de stat cu probleme din sectorul energetic

ar putea elimina sarcini ale diferitelor departamente din MEC şi ar uşura volumul lor de muncă, în

timp ce simultan ar creşte transparenţa şi responsabilitatea conducerilor întreprinderilor de stat.

OCDE a adaptat în 2005, Liniile Directoare OCDE privind Administrarea Corporativă a Întreprinderilor de

Stat. Aceste linii directoare au fost larg acceptate şi acum servesc ca punct de referinţă la nivel mondial

pentru reformele administrării întreprinderilor de stat. În 2010, OCDE a emis un Ghid pentru

Proprietatea de Stat pentru a facilita punerea în aplicare practică a recomandărilor OCDE în materie de

transparenţă şi responsabilitate. Liniile Directoare din 2005 şi Ghidul din 2010 au asigurat cadrul pentru

analiza evaluării funcţionale a MEC şi pentru recomandări.

G.1. Funcția Guvernului de proprietate

77. Guvernul se angajează să transfere controlul financiar al întreprinderilor de stat la Ministerul

Finanţelor Publice (MFP) până în septembrie 2011. În prezent, exercitarea drepturilor de proprietate de

stat asupra întreprinderilor de stat este răspândită în întreaga administraţie de stat, la nivel central în

câteva ministere de resort, inclusiv MEC, care administrează 64 de întreprinderi de stat. Centralizarea

funcţiei de proprietate în MFP ar facilita separarea efectivă a funcţiilor de proprietate şi a funcţiilor de

politică şi de reglementare ale MEC (şi ale altor ministere de resort). Aceasta ar facilita, de asemenea,

reducerea implicării MEC (şi a altor ministere de resort) în administrarea de zi cu zi a întreprinderilor de

stat şi ar acorda întreprinderilor de stat autonomie operaţională pentru a-şi atinge obiectivele definite.

Mulţi funcţionari ai MEC sunt implicaţi în administrarea celor 64 de întreprinderi de stat din subordinea

MEC, prin adunarea generală a acţionarilor şi consiliile de administraţie ale acestor companii. În cazul

energiei, prin transferul tuturor întreprinderilor de stat la Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia

operatorilor de transport Transgaz şi Transelectrica, România ar satisface și cerinţa separării OST

(“unbundling”) prevăzută în al Treilea Pachet Energetic.

39

78. Simpla transferare a funcţiilor de proprietate de la ministerele de resort la MFP nu ar fi

suficientă. MFP ar trebui să fie gata să primească şi să execute funcţia de proprietate asupra

întreprinderilor de stat. Ar trebui probabil să fie înfiinţată o direcţie/entitate de proprietate separată.

Liniile directoare ale OCDE sugerează că o astfel de Direcţie/Entitate de proprietate ar trebui să

beneficieze de o flexibilitate suficientă pentru a se organiza şi pentru a lua decizii cu privire la

procedurile şi procesele sale. Entitatea de proprietate ar trebui să beneficieze, de asemenea, de o

autonomie bugetară suficientă pentru a permite flexibilitate în recrutarea, remunerarea şi menţinerea

expertizei necesare, inclusiv din sectorul privat. Dacă întreprinderile de stat din subordinea MEC vor fi

transferate la MFP, transferarea departamentului specializat pentru Participaţiile Statului şi Privatizare -

OPSPI al MEC - ar putea fi, de asemenea, luată în considerare.

79. Indiferent dacă controlul financiar al întreprinderilor de stat din subordinea MEC este

transferat la MFP sau reţinut iniţial la MEC, îmbunătăţirea transparenţei şi responsabilităţii

întreprinderilor de stat necesită o declaraţie clară şi pusă în aplicare privind politica proprietăţii de

stat şi obiectivele acestor companii. Recomandările OCDE spun ca guvernul să elaboreze şi să publice

politica sa de proprietate care să definească obiectivele generale ale proprietăţii de stat, rolul statului în

guvernanţa corporativă a întreprinderilor sale de stat, şi modul în care îşi va pune în aplicare politica de

proprietate. Nu există o astfel de politică de proprietate la MEC pentru întreprinderile sale de stat.

80. Guvernul ar trebui să îşi exercite drepturile sale de proprietate, în funcţie de structura juridică

a fiecărei întreprinderi de stat, în cinci domenii principale de responsabilitate. Acestea sunt enumerate

în Caseta 7.

Caseta 7: Responsibilităţile Statului în funcţia sa de Proprietar - Recomandările OCDE

1. Să fie reprezentat în Adunarea Generală a Acţionarilor şi să voteze conform participaţiei statului.

2. Stabilirea de procese bine structurate de nominalizare a consiliilor de administraţie în întreprinderile cu

capital integral sau majoritar de stat, şi participarea activă la nominalizarea tuturor membrilor consiliilor de

administraţie.

3. Configurarea sistemelor de raportare care să permită monitorizarea în calitate de reglementator şi

evaluarea performanţelor întreprinderilor de stat.

4. Atunci când este permis de către sistemul juridic şi de nivelul de proprietate a statului, menţinerea unui

dialog continuu cu auditorii externi şi cu organele specifice de control de stat.

5. Se asigură că schemele de remunerare a membrilor consiliului de administraţie al întreprinderilor de stat

favorizează interesul pe termen lung al societăţii şi pot atrage şi motiva profesionişti calificaţi.

81. MEC îndeplineşte unele dintre funcţiile recomandate acţionarilor. MEC, în ultimă instanţă

ministrul, este reprezentat în cadrul adunării acţionarilor şi alege membrii consiliului de administraţie.

Conform legii, rolul MEC în monitorizarea performanţelor întreprinderilor de stat este limitat şi MEC nu

40

raportează privind performanţa întreprinderilor de stat din domeniul energiei sau din alte domenii.

Obiectivele de performanţă explicite sunt cuprinse în contractele de management semnate între

directorii generali şi consiliile de administraţie. Acestea tind să se concentreze asupra performanţelor

operaţionale pe termen scurt. Nu există un echivalent al sistemelor de management al performanţei

găsite în multe alte ţări unde entitatea care exercită funcţia de proprietar şi compania negociază un

acord care conţine indicatori cheie de performanţă (KPI). Remuneraţia pentru membrii consiliului de

administraţie este, de asemenea, sever limitată de o ordonanţă de urgenţă, şi este simbolică.

82. Prin adunarea generală a acţionarilor şi alte mecanisme, MEC îndeplineşte un număr de funcţii

care merg mult mai departe decât recomandă bunele practici în domeniul administrării

întreprinderilor de stat. În cele mai multe companii private şi în întreprinderile de stat din alte ţări,

acţionarii se întrunesc cel puţin o dată pe an, şi se pot întruni cel mult încă de câteva ori pentru a aproba

anumite evenimente extraordinare. În întreprinderile de stat aflate în subordinea MEC, adunarea

generală a acţionarilor se poate întruni până la o dată pe lună, iar angajaţii MEC care participă la

întâlnire au un mandat din partea ministrului cu privire la modul de a vota. Acest lucru reflectă în parte

diferitele reguli financiare pe care le respectă întreprinderile de stat, inclusiv necesitatea de a aproba

chiar mici schimbări la un buget detaliat, precum şi tranzacţiile şi investiţiile mai mari de 5 milioane de

lei. Cu toate acestea, nu este clar dacă aceste norme justifică în totalitate astfel de întruniri, iar adunarea

generală a acţionarilor poate fi consultată în practică cu privire la o serie de alte probleme. Această

consultare frecventă extinde intervenţia MEC, în timp ce estompează responsabilitatea, atât a

directorilor generali cât şi a consiliilor de administraţie.

83. În cazul în care controlul financiar al întreprinderilor de stat din subordinea MEC este

transferat la MFP sau reţinut iniţial la MEC, Raportul recomandă o reconstituire semnificativă a

consiliilor lor de administraţie, începând cu întreprinderile de stat importante din sectorul energetic.

Nu este practic să fie reconstituite consiliile de administraţie ale tuturor celor 64 de companii simultan,

prin urmare, recomandarea este de a începe cu întreprinderile de stat importante aflate în subordinea

MEC. Acestea sunt în mare parte în sectorul energetic. Guvernul este, de obicei, proprietarul unic şi

chiar şi în cazul în care sunt prezenţi şi alţi acţionari, Guvernul este, de obicei, proprietarul care

controlează întreprinderile de stat aflate în subordinea MEC. Acest lucru plasează Guvernul în poziţia de

a nominaliza şi de a alege consiliile de administraţie fără acordul celorlalţi acţionari. Consiliile de

administraţie ale întreprinderilor de stat din sectorul energetic sunt dominate de personalul MEC. La

acesta se alătură, uneori, câte un reprezentant de la Ministerul Finanţelor Publice şi/sau personal de la

alte ministere de resort. Această practică standard este incompatibilă cu recomandările OCDE. Acestea

recomandă ca statul să evite alegerea unui număr excesiv de membri ai consiliului de administraţie din

administraţia de stat, în special pentru întreprinderile de stat deţinute parţial şi pentru întreprinderile de

stat din industriile competitive - cum este cazul pentru multe întreprinderi de stat aflate în subordinea

MEC, inclusiv cele mai mari: Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi alte companii de stat producătoare de

energie electrică şi Romgaz şi companiile petrochimice, inclusiv Oltchim. Atunci când îşi îndeplinesc

îndatoririle lor, este de aşteptat ca membrii individuali ai consiliului de administraţie să acţioneze

independent şi nu ar trebui să îi reprezinte pe cei care i-au numit. Este foarte dificil ca acest principiu să

fie însuşit şi respectat de către personalul MEC şi de alţi funcţionari guvernamentali. Unele ţări au decis

41

să evite alegerea oricărui funcţionar din administraţia de stat în consiliile de administraţie ale

întreprinderilor de stat pe care le deţin. O reconstituire majoră a consiliilor de administraţie ale

întreprinderilor de stat ale MEC trebuie să se desfăşoare în etape, începând cât mai curând posibil cu

întreprinderile de stat importante din sectorul energetic, pentru care sunt prevăzute privatizări ale

majorităţii activelor sau IPO-uri minoritare.

84. O mai bună administrare şi funcţionarea mai profitabilă a întreprinderilor de stat ar avea

drept beneficiu reducerea deficitului bugetar, creând spaţiu pentru absorbţia fondurilor comunitare

sau alte cheltuieli de investiţii. Profiturile întreprinderilor de stat (Hidroelectrica, Nuclearelectrica,

Romgaz, etc.) sunt distribuite sub formă de dividende la Ministerul Finanţelor Publice; în mod normal,

50% din profituri sunt distribuite în fiecare an fiscal. În timpul crizei, Guvernul a cerut ca 90% să fie

distribuite şi a solicitat, de asemenea, unor întreprinderi de stat să facă "donaţii" suplimentare. Romgaz

a fost solicitată să "doneze" 400 milioane RON la bugetul de stat (ignorând şi în detrimentul acţionarului

minoritar, după cum se va discuta în paragraful următor), în loc ca Guvernul să solicite o distribuţie

specială a dividendelor pentru a ajuta la acoperirea deficitelor bugetare. Practicile de contractare

bilaterală ale unor întreprinderi de stat duc la pierderea de profituri semnificative. De exemplu,

Hidroelectrica a pierdut aproximativ 0,9 miliarde RON, prin vânzările de energie electrică la preţuri sub

nivelul de piaţă, prin contracte bilaterale, doar în 2009, jumătate din care ar fi putut fi distribuite la MFP,

în 2010, pentru a acoperi deficitul. Guvernul nu îşi poate permite să continue să renunţe la astfel de

venituri potenţial disponibile la buget în timp ce încearcă să reducă deficitele bugetare şi să

îmbunătăţească absorbţia fondurilor europene.

85. Guvernul şi întreprinderile sale de stat ar trebui să recunoască drepturile tuturor acţionarilor.

Ca acţionar dominant, Guvernul are posibilitatea să ia decizii în adunările generale ale acţionarilor, fără

acordul celorlalţi acţionari. În mod similar, din cauza dominaţiei lor din consiliile de administraţie ale

întreprinderilor de stat din subordinea MEC, personalul MEC şi alţi funcţionari guvernamentali au

posibilitatea să ia decizii fără acordul membrilor non-guvernamentali ai consiliului, dacă este cazul.

Recomandările OCDE subliniază că, în timp ce o astfel de putere de a lua decizii este un drept legitim,

care revine prin dreptul de proprietate, este important ca statul să nu abuzeze de rolul său în calitate de

acţionar dominant, de exemplu, prin urmărirea obiectivelor care nu sunt în interesul societăţii şi sunt,

prin urmare, în detrimentul celorlalţi acţionari. (a) Donarea a 400 de milioane RON de către Romgaz la

bugetul de stat, în 2010, este, probabil, cazul cel mai vizibil recent de astfel de abuzuri faţă de un

acţionar minoritar. După ce s-a luat o decizie la nivel de Cabinet să "încurajeze" Romgaz pentru a face o

astfel de donaţie, Guvernul a mers înainte, în ciuda protestelor acţionarului minoritar Fondul

Proprietatea7 (Fondul Proprietatea). (b) Un caz mai puţin mediatizat, dar mai dăunător din punct de

vedere financiar, de proprietar dominant care acţionează împotriva interesului societăţii şi al

7 Fondul Proprietatea a fost instituit pentru a compensa românii ale căror proprietăţi au fost confiscate de fostul

regim comunist. Fondul a fost lansat în 2005 şi a fost listat la Bursa de Valori Bucureşti pe 25 ianuarie 2011.

Preşedintele executiv al companiei care administrează Fondul a declarat într-un comunicat de presă, că donaţia

Romgaz a stabilit un "precedent foarte negativ", care ar putea deteriora percepţia investitorilor străini despre

siguranţa de a face afaceri în România. "Ei trebuie să înţeleagă despre ce este vorba pe pieţele de capital. Pieţele de

capital implică tratarea tuturor acţionarilor în mod egal. Dacă doresc să facă progrese în privatizarea întreprinderilor

de stat, acest tip de comportament va face acest lucru foarte dificil."

42

acţionarului său minoritar este practica de contractare bilaterală a Hidroelectrica (Caseta 4), care

afectează negativ şi Guvernul în calitate de proprietar, prin dividende şi venituri fiscale pierdute. (c)

Guvernul a încercat să avanseze cu înfiinţarea de campioni energetici naţionali în ciuda opoziţiei

explicite a Fondului Proprietatea, forţând Fondul să recurgă la acţiuni în justiţie în instanţele din

Bucureşti şi Craiova pentru a bloca fuziunile. (d) Există un caz similar în Oltchim, în care statul doreşte să

achiziţioneze o rafinărie cu pierderi (Arpechim) de la Petrom şi să creeze un lanţ de producţie chimică

integrat pe verticală. Deşi crearea companiei integrate ar fi fost finanţată de către Guvern (400 milioane

euro pentru preluarea de către Oltchim a Arpechim şi 330 milioane euro ca garanţii pentru o altă

rafinărie privată, RAFO), acţionarul minoritar al Oltchim PCC s-a opus acestei mişcări, susţinând că

rafinăria ar necesita investiţii semnificative, care nu sunt justificate din punct de vedere economic şi care

ar reduce profiturile viitoare potenţiale ale Oltchim. Preluarea a primit „nici o obiecţie” din partea

Consiliului Concurenţei din România, dar este în curs de evaluare la DG Competition, din anul 2009.

G.2. Autonomia Întreprinderilor de Stat

86. MEC ar trebui să-şi reducă implicarea în consiliile de administraţie ale întreprinderilor de stat

şi să lase consiliile de administraţie reconstituite să-şi exercite responsabilităţile lor şi să respecte

independenţa acestora. Mulţi funcţionari ai MEC sunt implicaţi în administrarea celor 64 de

întreprinderi de stat aflate în subordinea MEC prin Adunarea Generală a Acţionarilor şi consiliile de

administraţie ale acestor companii. Se pare că există o suprapunere semnificativă a funcţiilor între

departamente ale Ministerului (Planificare, Buget, Resurse Umane, Energie, Resurse Minerale, OPSPI),

cu departamente ale companiilor subordonate, ceea ce conduce la interferenţe în activitatea de zi cu zi,

la relaţii neclare cu aceste companii şi la responsabilităţi neclare ale companiilor. Ar dura un timp pentru

ca MEC să pună în aplicare o astfel de schimbare fundamentală, dar este necesară o schimbare,

începând cu întreprinderile de stat importante din sectorul energetic, pentru care sunt prevăzute

privatizări ale pachetelor majoritare sau IPO-uri minoritare.

87. Consiliile de administraţie reconstituite trebuie să desemneze personal de conducere

profesionist la întreprinderile de stat, în urma unor procese de selectare de personal şi a unor criterii

de calificare transparente. În situaţia actuală, în care MEC este implicat în operaţiunile întreprinderilor

sale de stat prin intermediul adunărilor generale ale acţionarilor, consiliilor de administraţie şi în

managementul de zi cu zi şi are diferite responsabilităţi şi obligaţii pentru politica socială, publică şi alte

scopuri nespecificate, nu este posibil să se facă distincţie între responsabilităţile şi răspunderile

personalului de conducere al întreprinderilor de stat şi cele ale funcţionarilor MEC. Depolitizarea

managementului întreprinderilor de stat este o parte esenţială şi integrantă a reformării în profunzime a

întreprinderilor de stat. La fel ca membrii consiliilor de administraţie după cum s-a discutat mai sus,

conducerea executivă a întreprinderilor de stat nu ar trebui să fie numită pe criterii politice. Ar dura un

timp pentru ca MEC să introducă această abordare în toate cele 64 de întreprinderi de stat ale sale, dar

este necesară o schimbare începând cu întreprinderile de stat importante din sectorul energetic, pentru

care sunt prevăzute privatizări prin vânzarea pachetelor majoritare sau IPO-uri minoritare. De îndată ce

fiecare consiliu de administraţie este reconstituit, una din primele sarcini ale fiecărui consiliu de

administraţie ar trebui să fie numirea de personal de conducere profesionist. În schimbul autonomiei,

43

consiliile de administraţie ar trebui să considere personalul de conducere a întreprinderilor de stat

responsabil pentru rezultate - pentru atingerea obiectivelor statului cu privire la întreprinderile de stat.

88. Autonomia operaţională trebuie să fie însoţită de definirea clară a obiectivelor şi

monitorizarea adecvată a performanţei. În cadrul sistemului actual, contractele de management sunt

semnate între directorul general şi consiliul de administraţie, utilizând indicatori care sunt, în esenţă,

stabiliţi de către MEC. Acest lucru limitează rolul consiliului de administraţie, oferind în acelaşi timp

puţină îndrumare pentru societate în ansamblul ei. Stabilirea obiectivelor şi definirea indicatorilor de

monitorizare necesită cunoştinţe industriale şi financiare şi experienţă operaţională. Este necesară

cooperarea statului în calitate de proprietar şi a consiliului de administraţie al întreprinderii de stat şi a

managementului de înalt nivel. Odată ce obiectivele sunt definite şi stabilite, este responsabilitatea

consiliului de administraţie a întreprinderii de stat să monitorizeze performanţa managementului şi să

raporteze la stat. Guvernul nu ar trebui să meargă direct la conducerea sau la personalul întreprinderii

de stat pentru informaţii, rapoarte şi feedback - ceea ce MEC face, ca o chestiune de rutină, cu

întreprinderile sale de stat, reflectând diviziunea neclară a muncii între MEC şi întreprinderile sale de

stat.

89. Orice obligaţii şi responsabilităţi pe care întreprinderile de stat sunt solicitate să le realizeze în

termeni de serviciu public ar trebui să fie în mod clar mandatate de legi sau reglementări şi, de

preferinţă, de asemenea, incluse în statutele companiilor. Astfel de obligaţii şi responsabilităţi ar

trebui, de asemenea, să fie făcute publice. Costurile conexe obligaţiilor de serviciu public ar trebui să fie

acoperite într-o manieră transparentă, de preferinţă nu din veniturile întreprinderilor de stat, ci de la

bugetul de stat - aceasta le-ar supune mecanismului bugetar normal şi controlului Parlamentar.

Acceptarea unor rate de rentabilitate mai scăzute în loc de a finanţa obligaţiile speciale de la buget

scoate finanţările şi obligaţiile speciale din procesul bugetar şi, prin urmare, reduce responsabilitatea şi

transparenţa. Nu este neobişnuit pentru întreprinderile de stat să fie uneori solicitate să îndeplinească

responsabilităţi şi obligaţii speciale pentru politica socială, publică sau în alte scopuri nespecificate. Însă

dacă acestea nu sunt stabilite în legi sau reglementări şi în cazul în care costurile nu sunt prevăzute în

bugetul de stat, interesul întreprinderii de stat şi performanţa managementului întreprinderii de stat

sunt subminate. Uneori, chiar şi interesul proprietarului este subminat, prin profiturile pierdute, la fel ca

în cazul practicilor de contractare bilaterală ale Hidroelectrica.

90. Consiliile de administraţie ale întreprinderilor de stat se întâlnesc frecvent, dar au o influenţă

limitată. La fel ca şi în cazul adunării generale a acţionarilor, consiliile de administraţie ale acestor

întreprinderi de stat se pot întâlni frecvent, cel puţin o dată pe lună şi, adesea, la perioade mai scurte, şi

par să fie implicate în aprobarea unei arii largi de afaceri ale companiei. În acelaşi timp, consiliile de

administraţie joacă un rol foarte limitat în strategia de conducere sau în deciziile majore, care sunt luate

de către MEC. Consiliile de administraţie numescde regulă formal directorul general, conform legii

societăţilor comerciale, dar acest lucru este în mare măsură o decizie convenţională, pentru că ministrul

decide în mod efectiv numirea. Pentru a lua un alt domeniu de mare importanţă, auditul intern şi extern,

acestea sunt de obicei alese de către management şi raportează efectiv către acesta. Consiliile de

administraţie fac în mică măsură uz de alte bune practici: unele consilii de administraţie au comisii de

specialitate, dar rolul lor este limitat în cel mai bun caz, şi Consiliile nu constituie obiectul evaluării

44

individuale sau colective. Foarte puţini membri ai consiliilor de administraţie au primit instruire de

pregătire pentru funcţii de conducere.

91. Responsabilităţile consiliilor de administraţie ale întreprinderilor de stat ar trebui să fie

definite în mod clar vis-à-vis atât de Guvern cât şi de management. În concordanţă cu Legea

societăţilor comerciale şi cu bunele practici, consiliul de administraţie ar trebui să joace un rol important

în alegerea directorului general şi în managementul performanţei companiei, şi ar trebui să

supravegheze şi să influenţeze strategia, deciziile majore, şi alegerea altor directori de rang înalt. Ar

trebui să existe o delegare semnificativă de la MEC către Consiliile de administraţie în comparaţie cu

practica actuală. În acelaşi timp, Consiliile de administraţie ar trebui să delege, de asemenea, mai mult

către management, şi să caute să concentreze discuţiile pe probleme semnificative. Pentru a facilita

acest lucru, alte bune practici, inclusiv instruirea, auto-evaluarea, şi înfiinţarea comitetelor în consiliile

de administraţie ar trebui să fie, de asemenea, puse în aplicare.

92. Trebuie instituite coduri de conduită cu proceduri clare pentru modul de acţiune pentru

întreprinderile de stat din sectorul energiei. Codul ar include cerinţe pentru ca acestea: (a) să respecte

regulile valabile pentru operatorii sistemului energetic şi pentru operatorii de pe piaţa energiei electrice,

inclusiv răspunsurile necesare pentru condiţii de urgenţă; (b) să nu manipuleze piaţa energiei electrice;

(c) să raporteze preţul mediu al tranzacţiilor încheiate pe piaţa bilaterală, împreună cu volumele totale şi

cu numărul de parteneri, şi să nu furnizeze informaţii false sau care induc în eroare, autorităţilor de

reglementare, operatorului de sistem sau operatorului de piaţă; (d) să păstreze înregistrări (cel puţin)

timp de trei ani; (e) să menţină proceduri clare, scrise pentru modul în care întreprinderea de stat

achiziţionează şi vinde energie pentru a se asigura că urmează procese competitive şi transparente, şi

pentru modul în care gestionează riscurile.

G.3. Transparenţa şi Responsabilitatea Întreprinderilor de Stat

93. Ghidul OECD pentru proprietatea de stat solicită întreprinderilor de stat să fie la fel de

transparente ca şi societăţile comerciale publice, în interesul public (acţionariatul final al

întreprinderilor de stat). Transgaz, Transelectrica şi filiala sa OPCOM sunt printre cele mai transparente

întreprinderi de stat din subordinea MEC. Ele raportează cu privire la operaţiunile lor într-o manieră

cuprinzătoare şi în timp util, comparabil cu raportarea de către Petrom, cea mai mare companie din

sectorul energetic şi cu capital majoritar privat din România. Cu toate acestea, Transgaz, Transelectrica şi

OPCOM sunt încă excepţii şi comportamentul lor este influenţat de listarea Transgaz şi Transelectrica la

Bursa de Valori Bucureşti (Caseta 8). Hidroelectrica este printre companiile de la celălalt capăt al

spectrului din cauza lipsei de transparenţă. Ca un exemplu, web-site-ul său este "în construcţie", din

anul 2009. O schimbare majoră va fi necesară în cazul în care Guvernul decide să listeze Hidroelectrica la

Bursa de Valori Bucureşti, aşa cum se recomandă în această evaluare.

94. Ghidul OECD recomandă ca statul, în calitate de proprietar al întreprinderilor de stat, să

stabilească un cadru adecvat pentru a se asigura că întreprinderile de stat furnizează toate

informaţiile necesare pentru:

Statul în sine - pentru a fi în măsură să îşi îndeplinească funcţia de proprietate

45

Parlament – pentru a-şi juca rolul său în evaluarea performanţei statului ca proprietar al

întreprinderilor de stat;

mass-media - pentru a monitoriza şi a ridica gradul de conştientizare a problemelor relevante; şi

public - pentru a obţine o imagine clară a performanţelor întreprinderilor de stat.

95. Ar lua un timp destul de lung pentru ca Guvernul să elaboreze o politică coerentă de aducere

la cunoştinţa publicului a informaţiilor, şi să o introducă în toate intreprinderile sale de stat. Ar fi

nevoie de un timp semnificativ numai pentru ca MEC să introducă această abordare în toate cele 64 de

întreprinderi de stat din subordinea sa. Cu toate acestea, este necesară o schimbare şi un început ar

trebui să fie făcut, începând cu o politică de informare clară pentru întreprinderile de stat importante

din sectorul energetic, pentru care sunt prevăzute privatizări ale majorităţii activelor sau IPO-uri

minoritare. Acestea includ Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. Guvernul nu intenţionează încă să emită

IPO-uri minoritare pentru cele două societăţi, deoarece acestea ar fi o parte din cei doi campioni

naţionali. Cu toate acestea, în cazul în care se renunţă la cei doi campioni până la sfârşitul anului, ar

trebui să se înceapă de acum acţiunile de pregătire a planului alternativ, care ar trebui să includă IPO-uri

pentru Hidroelectrica şi Nuclearelectrica.

96. Sunt recomandate acţiuni în etape începând cu întreprinderile de stat importante din sectorul

energetic, pentru punerea în aplicare ca un pilot integrant, pentru o strategie planificată,

cuprinzătoare a Guvernului pentru reforma întreprinderilor de stat. Diferenţa dintre recomandările

OCDE privind proprietatea statului, administrarea corporativă, responsabilitatea şi transparenţa

întreprinderilor de stat şi practica României prin MEC şi întreprinderile sale de stat importante este

mare. Nu este realist să ne aşteptăm la introducerea rapidă a recomandărilor OCDE în toate cele 64 de

întreprinderi de stat din subordinea MEC. Analiza Funcţională recomandă ca Guvernul şi MEC să

selecteze trei întreprinderi de stat importante din sectorul energetic - Hidroelectrica, Nuclearelectrica

şi Romgaz - pentru o acţiune imediată, ca un pilot integrant pentru o strategie planificată,

cuprinzătoare a Guvernului pentru reforma întreprinderilor de stat.8 Raportul evidenţiază

Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz, având în vedere importanţa lor pentru piaţa de energie şi

pentru a spori atractivitatea lor înainte de emiterea ofertelor publice iniţiale (IPO-uri) propuse pentru

acestea. O mai bună administrare şi funcţionarea mai profitabilă a acestor trei întreprinderi de stat ar

avea beneficii pentru finanţele publice, creând spaţiu pentru absorbţia fondurilor comunitare sau pentru

alte cheltuieli de investiţii. IPO-urile lor ar avea mai mare succes şi ar colecta mai multe venituri la stat. O

8 Scrisoarea de intenţie a Guvernului către FMI menţionează că punerea în aplicare a unei strategii cuprinzătoare,

care să abordeze viabilitatea întreprinderilor de stat şi reformarea administrării lor va fi esenţială şi afirmă că

Guvernul va elabora planuri strategice de acţiune pentru întreprinderile de importanţă majoră, până la sfârşitul

lunii aprilie 2011 şi pentru toate celelalte până la sfârşitul lunii iulie 2011. Recomandarea Analizei Funcţionale de a

începe reforma întreprinderilor de stat din subordinea MEC cu acţiuni cuprinzătoare privind proprietatea statului,

administrarea corporativă, responsabilitatea şi transparenţa companiilor Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz

ar fi un pilot integrant al acestei strategii ample la nivel Guvernamental pentru reforma întreprinderilor de stat.

46

mai bună administrare şi funcţionarea mai transparentă a acestor trei întreprinderi de stat ar îmbunătăţi

percepţia mass-media şi a publicului cu privire la Guvern ca proprietar al întreprinderilor de stat. În

sfârşit, o mai bună administrare şi funcţionarea mai transparentă a acestor trei întreprinderi de stat ar

îmbunătăţi percepţia investitorilor privaţi actuali şi potenţiali despre România ca o destinaţie pentru

investiţii.

38. Reforma recomandată privind proprietatea de stat, guvernanța corporativă,

responsabilitatea şi transparenţa Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz constau dintr-o serie

de acţiuni interconectate. Motivul acţiunilor a fost discutat la punctele precedente. Acestea ar include

următoarele:

Transferul controlului financiar al Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz către Ministerul

Finanţelor Publice, de îndată ce Guvernul începe punerea în aplicare a angajamentului de a muta

controlul financiar al întreprinderilor de stat din ministerele de linie în cadrul Guvernului către

MFP;

Reconstituirea consiliilor de administrare ale Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz, prin

reducerea semnificativă a numărului de oficiali guvernamentali şi eliminarea numiţilor pe criterii

politice, precum şi înlocuirea lor cu directorii non-guvernamentali calificaţi, urmând procese de

selecţie transparente şi criteriile de calificare;

Consiliile reconstituite desemnează administrarea executivă profesională pentru Hidroelectrica,

Nuclearelectrica şi Romgaz, urmând procese de selecţie transparente şi criteriile de calificare;

Auditorii interni din companii raportează consiliilor în locul conducerii executive;

Stabilirea şi publicarea obiectivele corporative pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz;

Stabilirea şi publicarea indicatorii de monitorizare pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi

Romgaz;

stabilirea şi publicarea de strategie de comunicare de informații publice de către Hidroelectrica,

Nuclearelectrica şi Romgaz pentru fluxul de informaţii către stat, mass-media, Parlament şi

public.

Listarea acţiunilor Hidroelectrica şi Nuclearelectrica cu IPO (oferte publice inițiale de listare) de

aproximativ 15-20% din acţiuni, împreună cu IPO deja planificate ale Romgaz la Bursa de Valori

București.

În toţi paşii de mai sus (cu excepţia primului), consultaţi Fondul Proprietatea, care este acţionar

minoritar în toate cele trei companii.

39. Evaluarea recomandă ca programul de reformă a întreprinderilor de stat să acopere, de

asemenea, alte 61 întreprinderi de stat ale Ministerului, cu eliminări corespunzătoare. În plus faţă

de Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz aşa cum este detaliat mai sus, o acţiune rapidă de

listare, privatizare şi restructurare este recomandată privind principalele întreprinderi de stat.

Acestea sunt Electrica şi cele trei filiale de distribuţie de electricitate; Termoelectrica, Deva şi ELCEN,

cele trei complexuri energetice, precum şi companiile miniere CNH şi SNLO. Listarea, privatizarea sau

lichidarea este recomandată/proiectată după cum urmează:

47

Listarea şi o ofertă publica iniţială de 15-20% din acţiuni este o opţiune realistă pentru Electrica;

Vânzarea pachetului majoritar de acţiuni către investitori strategici este recomandată pentru

filialele Electrica, Elcen (împreună cu RADET), şi cele trei complexuri energetice:

o Electrica ar putea obţine fonduri pentru investiţii prioritare, inclusiv participarea la

proiectele prioritare de generare, inclusiv EnergoNuclear şi Tarniţa, prin vânzarea celor

trei companii şi participaţiile sale minoritare în companii deja privatizate.

o Elcen este efectiv în faliment, dar supravieţuieşte prin neplata obligaţiilor către furnizorii

de combustibili şi Guvern. Dacă Elcen este oferit spre vânzare, împreună cu clientul său

principal, furnizorul de căldură Radet al Municipiului Bucureşti, aceasta poate avea un

viitor durabil; altfel, neîndeplinirile obligaţiilor financiare vor continua;

o Cele trei complexuri energetice au şanse improbabile de a supravieţui în proprietatea

publică. De asemenea, dacă acestea falimentează, și viitorul companiei miniere SNLO va

fi sumbru. Fuziunea acestora – recent propusul procent privind lignitul discutat în

secţiunea H. 3 - ar putea ajuta la reducerea costurilor în cazul în care fuziunea facilitează

închiderea minelor costisitoare;

Deva şi majoritatea sau cel puţin o parte din Termoelectrica va trebui să fie lichidată – cu cât

Guvernul întârzie acţiunile inevitabile de lichidare, cu atât mai mari vor fi costurile cu arieratele;

şi

Compania minieră CNH ar necesita o reducere mai profundă şi mai rapidă decât cea planificată în

prezent ca parte a procentului recent propus pentru cărbunele greu astfel cum s-a discutat în

secţiunea H. 3.

40. În paralel cu profesionalizarea managementului în companiile energetice-cheie, un cadru

mai larg al cadrului de reformă al întreprinderilor de stat ar trebui să fie dezvoltat, care să permită

programului următor de reformă a întreprinderilor de stat să fie extins în timp în minister şi în cele

din urmă toate întreprinderilor de stat ale România, cu număr semnificativ de operaţiuni

comerciale:

Politica de proprietate pentru a defini modul în care Guvernul, în primul rând OPSPI în cazul în

care Ministerul Economiei şi Comerţului exercită funcţiile-cheie de acţionar;

Cod de guvernanţă corporativă pentru întreprinderi de stat care se bazează pe bunele practici

din sectorul privat şi cu documente ajutătoare, inclusiv un model de acte constitutive pentru

companii; şi

Legea cu privire la guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat, care abordează

lacunele şi problemele nerezolvate în alte legi şi oferă o bază juridică pentru politica de

proprietate şi codul de guvernanţă corporativă.

41. Programul major propus de privatizări şi oferte publice ar face obiectul companiilor de

promovare a disciplinei de piaţă şi, în acelaşi timp, oferă, de asemenea, un impuls semnificativ

pentru dezvoltarea pieţei de capital din România. Bursa de Valori București are propriile reguli de

48

guvernanță corporativă, pe care toate companiile cotate la bursă trebuie să le respecte. În timp ce

Transelectrica şi Transgaz - două întreprinderi de stat MEC care sunt listate - ar avea nevoie de

îmbunătăţiri suplimentare pentru a se conforma cu orientările OCDE, experienţa lor este pozitivă (Caseta

8). După finalizarea proiectului de raport de revizuire, Ambasadorul Statelor Unite în România, Mark

Gitenstein a solicitat extinderea pieţelor de capital şi reforma pieţelor de energie într-un discurs puternic

prezentat la Bursa de Valori Bucureşti.9 Bazat pe listarea recentă a Fondului Proprietatea la Bursa de

Valori Bucureşti, există un interes şi o cerere de stocuri de energie, de asemenea, şi pe piaţa românească.

Când Fondul a fost listat în ianuarie 2011, acesta a devenit imediat cu cele mai tranzacţionate acţiuni în

mod activ. Deoarece portofoliul Fondului este puternic dominat de participaţiile sale minoritare în Petrom

şi întreprinderile energetice de stat ale MEC, inclusiv Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi

complexele energetice, Fondul este în esenţă un fond de investiţii în energie. În consecinţă, Fondul

încearcă în mod activ să protejeze valoarea investiţiilor sale în întreprinderile de stat de energie ale MEC,

aşa cum s-a prezentat mai sus. Acţiunile Fondului Proprietatea reprezintă 20% din indicele acţiunilor

generale ale Bursei de valori şi 30% din indicele acţiunilor financiare şi mişcările în impactul său privind

preţul acţiunilor, având impact şi afectând încrederea investitorilor şi dincolo de sectorul energetic.

Capitalizarea de piaţă a Bursei de Valori Bucureşti este scăzută şi participarea populaţiei româneşti este

limitată. Programul propus de privatizări majore şi a întreprinderilor de stat, în plus faţă de supunerea

companiilor la disciplina pieţei, prin urmare, ar oferi, de asemenea, un impuls semnificativ pentru

dezvoltarea pieţei de capital din România. .

Caseta 8: Impactul listării Transgaz şi Transelectrica

1. Proprietate: Acţionarii, Ministerul Economiei şi Comerţului şi acţionarii privați, sunt tratați în mod egal. Cele

două companii au datoria de a răspunde în mod adecvat întrebărilor oricărui acţionar, precum şi potenţialilor

investitori la bursa de valori. Există mecanisme clare de desemnare a membrilor consiliilor de administrație.

Consiliile asigură un echilibru între membrii executivi şi non-executivi, astfel încât nici un individ nu poate domina

singur procesul de luare a deciziilor consiliului, în plus, există o cerinţă mai formală, ca membrii consiliului de

administraţie să fie competenţi şi calificaţi. Numirea membrilor consiliului de administraţie este verificată, de

asemenea, de un comitet consultativ de numire, iar numele candidaţilor, care urmează să fie selectaţi competitiv,

sunt dezvăluite publicului cu 15 zile înainte de numirea efectivă. Salariile membrilor consiliului se bazează pe o

politică salarială realizată de comisia de salarizare. Totalul salariilor membrilor consiliului sunt făcute publice în

raportul anual al companiei. În timp ce, în practică, numirea directorilor generali este încă politizată (cum se poate

observa din schimbările frecvente ale administraţiilor de către guverne succesive), transparenţa şi controalele

suplimentare de către alţi acţionari limitează într-o anumită măsură abuzurile, cum ar fi numirea de persoane fără

experienţă relevantă.

2. Autonomie: Deşi Transgaz si Transelectrica au Ministerul Economiei şi Comerţului ca acţionarii majoritari,

relaţia cu MEC este mai apropiată de ideea unei relații pe baze contractuale. Transelectrica şi Transgaz şi-au

declarat clar obiectivele, iar companiile şi managementul lor sunt evaluate pe baza realizării acestor obiective.

3. Transparenţă şi responsabilitate: Transgaz si Transelectrica publică o gamă largă de rapoarte pentru investitori

şi alţi acţionari, răspunzând la întrebări, având informaţii ample pe site-ul lor, privind bugete, strategii, planuri de

investiţii, active, informaţii financiare, rapoarte de activitate, performanţe anuale, achiziţii publice etc. Aceştia

organizează reuniuni periodice cu investitorii acestora pentru a difuza informaţii relevante. Aceştia respectă

principiul guvernării corporative "aplici sau explici", introdus de Bursa de Valori în 2011 (fie se aplică în totalitate

liniilor directoare ale Bursei de Valori privind guvernanța corporativă, sau explică de ce o linie directoare specială

nu se aplică).

9 Discursul este disponibil pe website-ul Ambasadei Statelor Unite la http://romania.usembassy.gov/policy/remarks/amb-03312011.html

49

H. Reformele României în domeniul energiei

42. România a făcut progrese semnificative în punerea în aplicare a reformelor de energie şi,

deşi progresul său a început să încetinească în 2005 şi a stagnat în 2007, România rămâne un lider

regional în reforma sectorului energiei în Europa de Sud Est. În 2003, România şi-a formalizat

direcţia politicii sale în "Foaia de parcurs în domeniul energetic" şi a prezentat-o către UE ca strategia

oficială pe care România o va urma pentru a realiza conformitatea cu directivele UE privind electricitatea

şi gazele, precum şi alte părţi din sectorul energetic al acquis-ului UE. Modelul pieţei energetice a

României s-a bazat pe liberalizare (deschiderea treptată), ca parte integrantă a filozofiei generale a

României de liberalizare a economiei naţionale şi libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor. Scopul

declarat a fost de a crea "astfel de structuri şi un mediu de piaţă, astfel încât să răspundă şi să facă faţă

pieţei europene a energiei în dezvoltare, în care pieţele naţionale pierd pas cu pas frontiere tradiţionale şi

devin parte a unei pieţe europene comune". Comisia Europeană a caracterizat Foaia de parcurs ca fiind

"exemplară". Implementarea cu succes a facilitat (pentru sectorul energetic) intrarea România în UE în

ianuarie 2007.

43. În 2007, România şi-a revizuit şi actualizat strategia de energie. „Strategia Energetică a

României pentru anii 2007-2020” rezultată a fost aprobată în septembrie 2007. Scopul general al

strategiei sectorului energetic este de „respectare a nevoilor energetice actuale şi pe termen mediu şi lung

privind cel puţin costul, în conformitate cu o economie de piaţă modernă şi nivel de trai decent, oferind

calitatea şi siguranţa aprovizionării în conformitate cu principiile dezvoltării durabile”. În timp ce

dimensiunea europeană nu este explicită în declaraţia obiectivă, strategia energetică este bine ancorată în

România ca implementând politica energetică a Uniunii Europene şi participând la formularea sa ca unul

dintre statele membre ale UE.

44. Strategia energetică actuală 2007-2020 a fost dezvoltată printr-un proces iterativ exemplar

de consultare publică, dar a fost ulterior criticat şi modificat de către Cabinet, care a impus un

concept de holding în timpul analizei şi aprobării strategiei în septembrie 2007. Proiectul iniţial al

strategiei în 2007 a prezentat o abordare echilibrată pentru investiţiile publice şi private în sectorul

energetic (în special producţie) ca singura soluţie pentru a asigura o finanţare adecvată pentru investiţii

majore. Cu toate acestea, versiunea aprobată a introdus o abordare a companiei holding integrate,

constând în principalele întreprinderi de stat de energie electrică (producţie şi distribuţie) şi, prin urmare,

excluzând eficient participarea sectorului privat, lăsând astfel întreaga povară privind investiţiile

întreprinderilor de stat existente. La schimbarea de guvern de la sfârşitul anului 2008, strategia privind o

companie a fost înlocuită cu un nou concept, care cuprinde realizarea a două societăţi de holding. Mai

târziu, conceptul de două societăţi care deţin puterea a fost înlocuit prin crearea a două companii de

generare a energiei electrice integrate / companii miniere prin fuziuni, deoarece nu a existat niciun temei

legal pentru societăţile holding. În prezent, la începutul anului 2011, Ministerul actualizează strategia şi

este aşteptată o nouă versiune pentru a fi introdusă dezbaterii publice pe site-ul Ministerului Economiei şi

Comerţului. Actualizarea în curs de desfăşurare a strategiei este o oportunitate de a consulta şi a fi de

acord cu acţionarii privind calea de urmat.

45. România şi-a restructurat sectorul energetic în mai multe societăţi de producţie, operatorul

sistemului de transport Transelectrica (OST din România), operatorul pieţei de energie electrică

50

OPCOM (filiala Transelectrica) şi opt companii de distribuţie de energie electrică (cinci privatizate,

trei publice). Bursa de Energie OPCOM a fost lansată în 2005 şi s-a dezvoltat rapid în schimb cele mai

de succes din Europa de Est. În mod similar, România şi-a restructurat sectorul gazelor naturale şi are

acum doi producători de gaz (Romgaz public şi Petrom privat), operatorul de sistem de transport

Transgaz, un operator de gaz de piaţă (la Dispeceratul Naţional de Gaze Naturale Bucureşti), ca parte a

Transgaz, şi două societăţi privatizate mari de distribuţie a gazelor şi mai mulţi distribuitori mai mici.

Autoritatea de reglementare a energiei ANRE şi-a început activitatea în 1999. Autoritatea de reglementare

a gazelor ANRGN a fost fuzionat în ANRE în 2007. De-a lungul anilor, ANRE (şi ANRGN până la

fuzionarea cu aceasta) a construit un palmares solid, de probabil cel mai competent regulator din regiune.

Printr-o serie de ajustări tarifare ale ANRE (şi ANRGN) şi îmbunătăţiri majore în colectarea facturilor

către întreprinderile de distribuţie (de la circa 65% la începutul anului 2000, la aproximativ 100% până în

2005 în energie electrică şi gaze, înainte de privatizare), sectorul a atins nivelul de recuperare al costurilor

din 2004. Aceste realizări remarcabile prezintă riscul de stagnare, eventual chiar inversare, din patru

motive inter-conectate: (a) compania holding / propunerea de fuziune a expus producătorii şi piața de

energie electrică şi OPCOM ca operator al acesteia unor riscuri; (b) ANRE a oprit liberalizarea pieţei de

energie electrică prin îngheţarea cotei de energie electrică a Hidroelectrica şi creşterea ponderii de

electricitate Nuclearelectrica, în contractele de portofoliu pe piaţa reglementată; (c) spre deosebire de

Nuclearelectrica, precum şi complexele energetice, Hidroelectrica nu utilizează Bursa de Energie

OPCOM pentru contractarea sa bilaterală; şi (d) abaterile ANRE de la cele două regulamente privind

tariful la energia electrică şi gaze (şi ANRGN) au aprobat şi publicat modul de afectare a operaţiunilor de

energie electrică şi companii de distribuţie a gazelor, precum Transelectrica şi Transgaz (cele două OST).

46. Evaluarea funcţională MEC recomandă 10

că în loc de a continua procesul de fuziune

pentru a crea doi campioni naţionali, România să revină la foaia de parcurs din 2003 - strategia

energetică care a fost utilizată pentru aderarea României la UE. Finalizarea punerii în aplicare a

strategiei energetice de aderare a României la UE ar include trei elemente principale: (a) încheierea

liberalizării de energie electrică şi pieţei gazelor care a fost în aşteptare începând cu 2007; (b) finalizarea

programului de a privatiza cele mai multe din companiile de generare a energiei termice (şi închiderea

unor unităţi având costuri ridicate) şi societăţile de distribuţie ale Electrica; şi (c) reţinerea acţionariatului

majoritar public şi dezvoltarea Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Electrica. Cu această strategie, România

ar:

păstrarea în sectorul public (prin Hidroelectrica şi Nuclearelectrica) a aproximativ 50% din

producţie, inclusiv puterea de încărcare de bază cea mai competitivă (în nuclear şi centrale

hidroelectrice cu apă curentă) şi cea mai mare competitivă energie de vârf (în hidro). Păstrarea la

stat a acestei jumătăţi – o jumătate foarte competitivă - din totalul energiei generate şi un furnizor

major de energie electrică (Electrica) ar da Guvernului român o prezenţă puternică în sectorul

energiei;

deschiderea celeilalte jumătăţi de producție a energiei la investitorii potenţiali privaţi, într-o piaţă

competitivă liberalizată. Acest lucru ar oferi sectorului privat un rol semnificativ, suficient de

10

Capitolul Strategia energetică din Evaluarea funcţională a MEC este cel mai recent într-o serie de documente formale şi note de informale din

septembrie 2007, când conceptul de putere de holding a fost impus în strategia energetică din România. În luna ianuarie 2010, Banca Mondială a prezentat o Notă politică energetică formală, către Guvernul viitor

51

mare pentru a atrage investitori serioși în sector – nevoile de investiţii sunt foarte mari şi nu pot fi

acoperite doar de sectorul public; şi

limitarea investiţiilor publice la nivelul pe care statul și-l poate permite. Intrarea României în UE

nu a schimbat sau a rezolvat problema cea mai importantă în sectorul energetic: necesitatea de a

majora volumul semnificativ de resurse de investiţii, în special în sectorul energetic, pentru a

asigura securitatea aprovizionării cu energie electrică de alimentare pentru cetăţenii săi şi pentru

dezvoltarea economică ulterioară. Criza economică a înrăutăţit în mod semnificativ situaţia.

Guvernul va trebui să fie extrem de selectiv în susţinerea investiţiilor din fonduri publice.

47. Această strategie de reformă recomandată este în concordanţă cu constatările şi concluziile

de studiu al energiei regionale a Băncii Mondiale din Europa de Est şi Asia Centrală. Ca parte a

primului atelier de lucru în cadrul Evaluării funcţionale MEC, echipa a prezentat studiul regional Lights

Out şi implicaţiile sale pentru România către MEC, GSG, societăţi comerciale de energie, OPCOM şi

ANRE la 14 decembrie 2010. Prezentarea a fost ataşată ca o anexă la raportul iniţial. Copii ale raportului

regional au fost prezentate la atelierul din decembrie 2010. Raportul este disponibil pe site-ul web al

Băncii Mondiale. Un scurt rezumat este ataşat ca Anexa 8.

48. Necesarul de investiţii în sectorul energetic este foarte mare; estimat la circa 30-35 miliarde

de euro în următorii 10 ani, în mai mult de jumătate din capacitățile de producție de energie

electrică, în condițiile în care progresele realizate de România au stagnat. Această estimare este

considerată a fi conservatoare. Este sub necesarul regional de investiţii al Băncii Mondiale estimat de 3%

din PIB/an pentru Europa de Est şi Asia Centrală în Studiul regional Lights Out? Împrumuturile suverane

garantate pot în cel mai bun caz să acopere o mică parte din nevoile de finanţare. Chiar dacă se înmulţeşte

cu un factor de trei sau cinci, finanţarea UE pentru energie (mult sub 1 miliard euro în perioada 2007-

2013) poate acoperi numai o mică parte din totalul nevoilor. Prin urmare, marea majoritate a 30-35

miliarde de euro trebuie să vină pe baze comerciale. Mai mult de jumătate din nevoile de investiţii sunt în

producția de energie şi aceasta este zona în care progresele realizate de România au stagnat după cum s-a

discutat în secţiunea următoare. În schimb, investiţiile sunt realizate în zonele în care au fost efectuate

privatizări: (a) Petrom a fost privatizată în 2004. A obţinut mai mult decât dublul investiţiilor sale anuale

până în 2006 şi a investit o medie de peste un miliard de euro/an în perioada 2006-2010. Contribuţiile sale

la bugetul de stat în dividende şi diverse taxe au fost chiar mai ridicate; şi (b) Tabelul 4 prezintă o creştere

a investiţiilor anuale în distribuţia de energie electrică în urma privatizărilor din 2005. Banat, Dobrogea,

Oltenia şi Moldova au fost transferate către proprietari privaţi în 2005. Muntenia Sud a fost transferată,

după o întârziere prelungită în 2008 şi investiţii majore sunt acum în curs de desfăşurare. Vânzătorul

acestor cinci societăţi, Electrica, a fost, de asemenea, în măsură să-şi crească investiţiile în cele trei

companii (Transilvania Nord şi Sud şi Muntenia Nord), folosind veniturile din privatizare din 2005.

Guvernul a primit jumătate din veniturile din privatizare ale Electrica şi o „donaţie” suplimentară în 2010.

Tabelul 4: Investiţii de distribuţie, 2002-2010, (milioane RON)

Transylv Nord:

Transylv Sud

Muntenia Nord

Muntenia Sud

Banat Dobrogea Oltenia Moldova Total

2002 38 32 39 38 32 21 35 35 270

2003 40 37 39 57 41 23 48 54 339

2004 72 58 61 77 45 24 61 77 475

52

2005 107 82 93 107 77 36 75 95 672

2006 113 105 91 157 120 113 181 146 1026

2007 87 131 104 185 212 146 187 131 1183

2008 116 162 98 283 154 135 133 157 1238

2009 147 219 152 407 135 141 132 130 1463

2010 124 188 131 707 295 313 196 135 2089

Surse: Electrica; cu excepţia CEZ (Oltenia 2005-2010); Enel (Muntenia Sud, Banat şi Dobrogea 2010). şi E.ON

(Moldova 2005-2010).

H.1. Privatizarea şi campionii naţionali propuşi de Guvern

49. Foaia de parcurs din 2003 a concluzionat că participarea pe scară largă a sectorului privat

va fi necesară şi a prezentat un program cuprinzător de privatizare ca fiind unul dintre mijloacele de a

atrage investiţii private şi abilităţi de management, împreună cu continuarea investiţiilor în sectorul public

şi de dezvoltare a companiilor din sectorul public, în special, Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi

Transelectrica în sectorul energiei electrice şi Romgaz şi Transgaz din sectorul gazelor naturale.

Programul de privatizare a fost lansat cu succes: Societatea Naţională a Petrolului Petrom, cele două

companii de distribuţie a gazelor şi cinci din cele opt companii de distribuţie de energie electrică au fost

vândute prin intermediul proceselor de oferte competitive. Cu toate acestea, progresul a încetinit din 2005

ca urmare a dezbaterilor în cadrul guvernelor de coaliţie şi înlocuiri de persoane-cheie (inclusiv înlocuiri,

împotriva legilor în vigoare, ale preşedinţilor autorităților de reglementare a energiei electrice şi gazelor la

scurt timp după schimbarea de guvern din 2005).

50. Ministerul Economiei a încercat să repornească reforma şi procesul de privatizare prin

elaborarea unei strategii noi de energie printr-un proces consultativ iterativ (procesul urmând cele

mai bune practici internaţionale), efectuat în cursul anului 2007. Strategia a propus continuarea

programului de privatizare, precum şi dezvoltarea continuă a Hidroelectrica şi Nuclearelectrica - o

abordare echilibrată de dezvoltare pe baza investițiilor publice şi private, care a fost evaluată că

furnizează cea mai bună perspectiva pentru România pentru a obţine resursele financiare şi de

management pentru a finaliza cu succes modernizarea continuă a sectorului energiei. Cabinetul a

aprobat strategia în septembrie 2007; cu toate acestea, primul-ministru a impus ca înfiinţarea unei

companii naţionale de energie să fie luată în considerare. Această direcţie a lansat o dezbatere care

continuă şi în 2011. La schimbarea guvernului la sfârşitul anului 2008, strategia unei companii integrate a

fost înlocuită cu un nou concept, constând în înfiinţarea a două companii de energie. Apoi, conceptul de

două societăţi holding a trebuit să fie înlocuit prin crearea a două companii producătoare de energie

electrică /minieră integrate prin fuziuni, deoarece nu există niciun temei legal pentru societăţile holding.

51. Viitorul ideii înființării companiilor integrate este sumbru. Câţiva ani au fost deja pierduţi

pentru această dezbatere şi există un pericol clar şi prezent ca alţi 1-2 ani vor fi irosiţi înainte de a

se ajunge în cele din urmă la concluzia că abordarea propusă nu este implementabilă. Nu s-a făcut

nicio evaluare formală a punerii în aplicare a strategiilor de energie din 2003 şi 2007. Ministerul şi

consultanţii săi propun să organizeze centralele electrice şi minele în două grupuri care au costuri

medii similare de generare – costuri scăzute hidro şi nucleare pentru compensarea costurilor

ridicate pentru energie termică şi minele cu cost mare. Nu s-au făcut simulări a sistemului de

53

putere şi de piaţă. Nu s-au elaborat planuri de afaceri care să justifice fuziunile propuse, de

exemplu, prezentând modul în care campionii naţionali propuşi ar putea creşte finanţările pentru

unele investiţii extrem de necesare în sectorul de generare. Planul de fuziune a fost contestat de

către diferite părţi interesate în ultimii ani şi este în prezent blocat de 18 procese, în principal ale

Fondului Proprietatea (un acţionar minoritar în mai multe companii afectate) şi ale sindicatelor din

Hidroelectrica. Deciziile din martie şi aprilie 2011 ale Curţilor de Apel Bucureşti, stricând planul de a

stabili Hidroenergetica şi Electra, sunt semnale clare pentru Guvern să schimbe cursul în loc să continue.

52. Dezbaterea prelungită despre strategia de energie, societăţile holding şi în prezent,

fuziunile, au avut ca efect impasul punerii în aplicare a strategiei energetice 2007. România a pierdut

mai mulţi ani (şi dezbaterea nu s-a încheiat): (a) Privatizarea a trei complexuri energetice pentru care

cererile de pre-calificare au fost primite în 2005 ar fi putut fi finalizate în 2006 şi investiţiile ar fi fost

aproape de finalizare până acum. În schimb, România a făcut puţine progrese în soluţionarea problemelor

companiilor din sectorul producției de energie prin cărbune/lignit şi companiile miniere care le

alimentează. Cele mai multe dintre termenele limită pentru modernizările de mediu la care România s-a

angajat în cadrul Tratatul de Aderare UE vor fi ratate; (b) cele trei societăţi rămase de distribuţie ale

Electrica ar fi putut fi privatizate până în 2008 iar investiţiile ar fi în curs de desfăşurare; şi (c) Mai mult,

dezbaterea şi incertitudinea continuă au încetinit pregătirea de proiecte majore din sectorul public,

inclusiv pentru Hidroelectrica şi Nuclearelectrica.

53. Din septembrie 2007, Banca şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la eventualele efecte

negative ale restructurării planificate. Abordarea companiei holding/fuziunea prezintă riscuri pe piaţa

de energie electrică din România şi OPCOM, ritmul de reabilitare şi modernizare de mediu ale centralelor

termice; şi viabilitatea financiară Hidroelectrica şi programul său de investiţii. Banca a subliniat că

România nu are nevoie de abordarea companiei holding / fuziune pentru a avea o prezenţă

puternică în sectorul energetic şi că sunt disponibile strategii alternative pentru ca Electrica să

rămână o forţă majoră în alimentarea cu energie electrică. Prin Hidroelectrica si Nuclearelectrica,

România va avea în sectorul public o prezenţă foarte puternică în sectorul de producție de energie,

reprezentând aproximativ 50% din capacitatea de producție, inclusiv energia pentru baza de

consum cea mai competitivă (în nuclear şi centrala hidro Porțile de Fier) şi cea mai competitivă

energie de vârf (în hidro). Păstrarea acestei jumătăţi - jumătate foarte competitivă - din totalul

producției de energie asigură guvernului român o prezenţă puternică. Deschiderea celeilalte

jumătăţi pentru investitorii privaţi potenţiali ar oferi sectorului privat un rol semnificativ, suficient

de mare pentru a atrage investitori serioşi în acest sector. Necesarul de investiţii este foarte mare şi

având un segment non-public important, împreună cu utilizarea continuă a platformei OPCOM

pentru licitaţie centralizată a contractelor bilaterale ale Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, ar ajuta

la menţinerea părţii publice sub control competitiv şi să limiteze, de asemenea, presupusa corupţie

prin transparenţa licitaţiei publice. Analiza Băncii este prezentată în detaliu în anexa 2.

54. Abordarea companie holding/fuziune ar duce la investiţii mai mici în acest sector şi un eşec

al obiectivului de creare a doi "campioni de energie", capabili de a concura în piaţa regională din

Europa de Sud-Est. Pentru o economie ca cea a României, o strategie de investiţii în țară (sprijinită

de o piaţă liberalizată de energie electrică) este o strategie de creştere economică mai bună decât

investiţiile în străinătate. Dacă se presupune că principalele companii ar face investiţii pe pieţele

altor ţări, acest lucru ar priva România de fondurile limitate de investiţii de pe piaţa internă. Chiar

54

şi în cazul în care acestea ar concura cu succes pe piaţa regională, productivitatea şi impactul

economic al investiţiilor lor ar fi mai mici decât investiţiile interne pentru securitatea energetică din

România. În cazul în care campionii sunt concepuţi a apăra piaţa internă împotriva investiţiei

străine, ar fi o greşeală costisitoare; atragerea de investiţii interne ar trebui să fie o parte clară a

strategiei României de a îndeplini cerinţele de investiţii ale sectorului energetic. Strategia companiei

naţionale este posibil să conducă la continuarea practicilor curente de contracte bilaterale şi de

subvenţionare încrucişată a minelor neviabile şi centralelor termice cu capacitățile hidro şi

nucleare, ceea ce ar submina dezvoltarea hidro şi nucleară, inclusiv unităţile 3 şi 4 EnergoNuclear

Cernavodă. Fiind una dintre pieţele cu concentrare medie în Europa (figura 6) şi care au

potenţialul de a se alătura celor mai puţin dezvoltate = cele mai competitive pieţe naţionale

(marcate cu verde pe figura 6), România va deveni una dintre pieţele naţionale cele mai concentrate

= potenţial cele mai puţin competitive pieţe naţionale (marcate cu roşu pe figura 6), cu excepţia

cazului de atenuare de către concurenţa regională.

Figura 6: Concentrarea piețelor de energie în Europa

55. Abordarea companie holding/fuziune e o reţetă sigură pentru un declin lent, continuu al

sectorului, ceea ce va duce în cele din urmă la întreruperi de energie electrică (blackouts) în lipsa

investiţiilor private şi a fondurilor publice disponibile. Duopolul ar avea iniţial (dar numai

temporar) suficientă capacitate de producţie de energie electrică disponibilă pentru a acoperi

cererea de pe toate pieţele, inclusiv pe piaţa de echilibrare, atât pe timp de iarnă şi de vară. Cele

două companii ar putea (temporar) manipula aprovizionarea pentru a extrage profituri

55

excepționale prin formarea unui cartel, conspirând în mod tacit, şi prin raportarea falsă a

capacităţii. Cu toate acestea, deoarece cererea este din nou în creştere după criză, echilibrul între

cererea și oferta de energie electrică se va reduce în absenţa unor investiţii pentru a înlocui

centralele învechite şi deteriorate (în prezent de peste 30 de ani). Standarde mai stricte de mediu şi

creşterea costului emisiilor de CO2 vor agrava şi mai mult situaţia. Creşterea costurilor şi penuria

ar ameninţa să constrângă redresarea economică şi creşterea economică din România. Comerţul

transfrontalier (importurile în România) nu vor oferi protecţie la manipularea posibilă a pieței

(temporară) sau deficitului de electricitate pe termen mediu şi pe termen lung deoarece vecinii

României în Europa de Sud Est continuă să se confrunte cu propriile lor probleme privind

oferta/cererea. În timp ce dezbaterea continuă, investiţiile majore în sectorul privat au stagnat, în special

PPP-urile în producerea de energie electrică şi termică şi construcţia unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, în

parte din cauza incertitudinilor economice şi parţial din cauza celor doi campioni naţionali ce reprezintă

aproximativ 92% din piaţa de electricitate şi nerespectarea României a Directivelor UE privind

liberalizarea pieţei gazelor şi energiei electrice şi a propriilor legi şi regulamente.

H.2. Mediul de afaceri în sectorul energetic

56. Acţiunile recente ale Guvernului cu privire la sectorul energetic au afectat grav încrederea

unora dintre cei mai mari investitori străini în economia românească, şi acest lucru este probabil să

aibă efecte colaterale în alte sectoare ale economiei. Cei mai mari investitori străini în România sunt

companiile de energie implicate în distribuţia de energie electrică şi gaze şi Petrom (petrol, gaz şi

energie). Incertitudinea în ceea ce priveşte perspectivele economice, direcţia politicii energetice a

Guvernului şi capacitatea Nuclearelectrica de a finanţa cea mai mare parte a proiectului a condus la

situaţia în care patru din cei şase parteneri privaţi să se retragă în mod public de la cel mai mare proiect

din România din ultimele două decenii (construcţia unităţilor nucleare 3 şi 4 la Cernavodă, un proiect

estimat la circa 4 miliarde de euro). Trei ani au fost pierduţi - Guvernul şi-a schimbat poziţia în 2008,

pentru a insista pe luarea pachetului majoritar de acţiuni în locul a poziţiei iniţiale minoritare de 20%,

astfel încât proiectul a stagnat. Mai multe alte parteneriate publice-private (PPP) au anunţat că producerea

de energie termică a fost pusă în aşteptare sau anulată de către partenerii privaţi, aparent din motive

similare. Nici o investiţie publică, ci doar o singură investiţie privată semnificativă în noi capacităţi de

producţie a fost realizată în ultimii cinci ani, de Petrom (centrală electrică pe gaz 860 MW). Investiţiile cu

putere eoliană sunt atrase de schema de sprijin generoasă a României pentru vânt şi nu sunt investiţii

bazate pe piaţă.

57. Capacitatea autorităţii de reglementare ANRE a început să se deterioreze lent din 2005 şi

mai rapid din 2009, când ANRE a fost subordonat Primului Ministru, și-a pierdut autonomia

bugetară şi salariile au fost reduse cu peste 60%. În timp ce la începutul-mijlocul anilor 2000

reglementarea românească era un model de bune practici în regiune, aceasta este percepută în prezent11

ca

ineficientă şi expusă la presiuni politice (incapabilă să pună în aplicare reglementările proprii, mai ales în

domeniul gazului, şi în liberalizarea pieţelor de energie, astfel cum s-a discutat mai jos). ANRE subliniază

subordonarea sa din 2009 faţă de Oficiul Primului Ministru, pierderea autonomiei, reducerile de salarii şi

plecările de personal ca probleme majore şi solicită luarea de măsuri corective. ANRE a pierdut

11

Bazat pe evaluarea funcţională a MEC, discuţiile comune ale echipei FMI/CE/BM şi a Bancă Mondiale România cu participanţii de pe piaţă,

inclusiv toţi marii investitori privaţi din sectorul energetic din România.

56

aproximativ 60 de angajaţi în ultimul an. Al treilea pachet energetic UE impune independenţa

reglementatorului de industria reglementată şi de politic, cu autonomie financiară prin venituri alocate din

surse proprii. Independenţa autorităţilor de reglementare ar trebui să fie însoţită de responsabilitate,

competenţă, predictibilitatea privind legile şi transparenţă.

58. Deşi nu mai sunt aplicate în mod consecvent, obiectivele ANRE de stabilire a tarifelor sunt

în conformitate cu cele mai bune practici internaţionale: transparenţă deplină, consultări publice,

regim de reglementare bazat pe stimulente eficiente în investiţii şi operaţiuni şi întreţinere, precum

şi o analiză ex ante a investițiilor pe bază de program, mai degrabă decât axat doar pe proiecte, cu

o utilizare sporită a indicatorilor de performanţă. Acestea sunt obiective demne de laudă. Regimul

actual de reglementare şi experienţa dobândită de la înfiinţarea ANRE acum mai mult de un deceniu în

urmă oferă o bază solidă pentru a se îndrepta spre aceste obiective. Cu toate acestea, recentele tarife de

distribuţie ale ANRE pentru electricitate şi gaze nu reflectă pe deplin aceste obiective. Percepţia pieţei

este că ordinele ANRE de tarifare sunt influenţate de considerente politice mai mult decât cu câţiva ani în

urmă. Reabilitarea vechimii ANRE ar contribui în parte la a restabili încrederea investitorului privat cu

privire la participarea acestuia în sectorul energetic.

59. După ce s-a deschis progresiv piaţa de energie electrică din anul 2001, Guvernul / ANRE a

oprit procesul de deschidere efectivă în 2007, dată până la care cota de alimentare cu energie din

România, la preţuri reglementate, a fost redusă la 50%. Deşi nu este obligată să facă acest lucru în

temeiul legii privind electricitatea din România, producătorii din sectorul public au acceptat această

decizie şi au continuat să furnizeze energie electrică la tarife stabilite de ANRE pentru contractele de

portofoliu ANRE pentru furnizarea tarifului reglementat. Cel mai mare perdant (financiar) este

Nuclearelectrica, ce furnizează aproximativ 75% din producţia sa pe piaţa reglementată. De asemenea, şi

Hidroelectrica are pierderi financiare, trebuind să furnizeze energie la un preţ foarte scăzut, dar doar o

parte mai mică din producţia sa totală. Producătorii termo având costuri mai mari se numără printre

beneficiari, deoarece au o piață asigurată deși vând la prețuri mai mari decât pe piață (în detrimentul

Hidroelectrica şi Nuclearelectrica).

60. Direcţionarea subvenţiilor către consumatorii de energie cu venituri mici şi liberalizarea

pieţelor de energie merg mână în mână. Eliminarea preţurilor reglementate pentru electricitate şi gaze

este un angajament al României către Uniunea Europeană. Eliminarea preţurilor reglementate şi a

contractelor de portofoliu ANRE care permit utilizarea preţurilor reglementate nu înseamnă renunțarea la

ajutor social pentru familiile cu venituri mici pentru a le asigura accesul continuat la servicii energetice de

bază. Cu toate acestea, subvenţiile ar trebui să fie direcţionate spre familiile cu venituri mici. În loc de

preţuri reglementate şi contracte reglementate de portofoliu, ANRE poate utiliza mecanisme de piaţă

pentru a asigura aprovizionarea cu energie a acelor grupuri de consumatori care - spre deosebire de

familiile cu venituri mici - îşi pot permite şi ar trebui să plătească preţurile de piaţă, dar nu pot avea

puterea de a negocia contracte de piaţă. ANRE a recunoscut acest lucru şi intenţionează să înlocuiască

contractele reglementate de portofoliu cu licitaţii, însă calendarul nu a fost stabilit şi mecanismul de

licitaţie nu a fost dezvoltat. Separarea clară a pieţelor de energie de obiectivele sociale va ajuta, de

asemenea, la gestionarea procedurilor de infringement ale UE, creând în acelaşi timp un sprijin

suplimentar pentru protecţia categoriilor sărace şi coeziunea socială.

57

61. Deteriorarea eficienţei funcţiilor de reglementare ale ANRE şi lipsa de sprijin politic pentru

pieţe competitive ale energiei au subminat capacitatea Consiliului Concurenţei al României de a

aplica efectiv concurenţa în acest sector. Consiliul nu a reacţionat la punerea procesului de

concurenţă pe piaţa de energie electrică de către Guvern / ANRE în aşteptare. Acest lucru este în

concordanţă cu poziţia slabă a Consiliului referitoare la compania holding/propunerea de fuziune.

Consiliul a efectuat consultări şi a solicitat un răspuns de la participanţii pe piaţă privind propunerea de

fuziune a Guvernului. Cu toate acestea, Consiliul nu a emis hotărârea, dar a decis în schimb să aştepte

soluţionarea cazurilor în justiţie împotriva fuziunii.

62. Intervenţiile Guvernului prin unii producători de energie electrică, Romgaz şi ANRE şi

punctele slabe ale Consiliului Concurenţei subminează un sistem complet de monitorizare a pieţelor

de energie şi de supraveghere din România. Personalul cu normă completă este angajat în

monitorizarea pieţei la autoritatea de reglementare ANRE a energiei, operatorul de energie electrică

OPCOM de pe piaţă şi operatorul serviciilor de echilibrare şi auxiliare de servicii Transelectrica. În plus,

Consiliul Concurenței are responsabilitatea de a supraveghea chestiunile legate de poziţia dominantă pe

piaţă şi ajutoarele de stat. Cu toate acestea, ceea ce pe hârtie apare ca un sistem complet de monitorizare a

pieţei şi de supraveghere, nu protejează în mod eficient integritatea pieţelor de energie din România.

Vânzările de energie sub preţul pieţei în tranzacţii non-competitive bilaterale sunt larg răspândite în

industria de energie electrică, precum şi de gaz. Un număr de contracte bilaterale Hidroelectrica au fost

încheiate în afara OPCOM, la preţuri mult mai mici decât preţul de piaţă, în beneficiul unor furnizori

privaţi sau de producere a energiei termice, sau ca sprijin financiar pentru anumite industrii (oţel,

aluminiu). În sectorul gazelor naturale, politica de a vinde un amestec de gaze importate şi interne la un

preţ mai mic de 50% din costul său economic (paritate de import) pentru toţi consumatorii şi, în plus,

furnizarea de astfel de preţuri sub nivelul pieţei interne de gaze naturale la unele societăţi, fără obligaţia

de a cumpăra, de asemenea, gaz importat la preţuri de piaţă subvenţionează toți consumatorii şi

favorizează în special marii consumatori de gaze, cum ar fi producătorii de îngrăşământ. Guvernul nu îşi

poate permite să submineze lichiditatea şi stabilitatea operatorului pieţei de energie electrică OPCOM şi

să continue să renunţe la astfel de venituri potenţial disponibile în timp ce încercă să reducă deficitele

bugetare şi îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene.

63. România a stabilit un program generos de certificate verzi pentru a promova dezvoltarea

energiei regenerabile. Programul se bazează pe: (a) o piaţă de certificate verzi; şi (b) cote obligatorii de

achiziţie de energie din surse regenerabile pentru furnizorii de energie. Furnizorii de energie electrică sunt

obligaţi să achiziţioneze anual un număr de certificate care atestă faptul că energia a fost produsă din

surse regenerabile proporţional cu volumele de energie electrică vândute utilizatorilor. Certificatele pot fi

tranzacţionate bilateral sau pe platforma OPCOM Certificate Verzi. Legea privind energia regenerabilă

prevede stimulente puternice pentru investitori, fiind consolidate în continuare cu un amendament care a

fost aprobat, dar nu a pus încă în aplicare în aşteptarea evaluării de către Comisia Europeană. Stimulentele

sunt foarte generoase, inclusiv 110 euro/MWh pentru eoliene plus veniturile din vânzarea de energie

electrică pe piaţă, pentru un total de 150-160 euro/MWh presupunând că preţurile de piaţă sunt în

intervalul de 40-50 euro /MWh. Acest lucru este cu 50% peste preţul mediu european de sprijin de

aproximativ 90 euro/MWh (Figura 7), prin intermediul tarifelor fixe în cazul în care producătorii nu

câştigă venituri suplimentare din vânzări pe piaţa. Odată ce faza 2013-2020 de emisie la nivelul european

de comercializare a cotelor de emisii (ETS) este pe deplin operaţională, Guvernul ar trebui să revizuiască

58

dacă programul de certificate verzi este încă necesar şi ce nivel de sprijin este justificat. Accelerarea

preconizată a energiei din surse regenerabile, în special eoliene (alin. 32-33), ca urmare a semnificativului

potenţial de energie eoliană şi stimulente generoase, va crea noi provocări pentru stabilitatea sectorului

energetic. OPCOM intenționează să dezvolte o piaţa în cursul aceleaşi zile pentru a ajuta la a face faţă cu

dimensiunea comercială a schimbărilor inevitabile în generarea energiei eoliene intermitente. De

asemenea, Guvernul şi ANRE, trebuie să emită reglementări suplimentare, inclusiv calificarea

producătorilor, garanţii de origine şi transferuri statistice.

Figura 7: Compararea nivelului european a schemelor de sprijin pentru energia eoliană (tarife fixe)

0.0

20.0

40.0

60.0

80.0

100.0

120.0

Eu

ro/M

Wh

FiT for Wind

Sursa: Economic Consulting Associates 64. Una dintre cele mai presante probleme în sectorul energiei electrice care afectează

încrederea investitorilor este neplata de către compania de infrastructură a căilor ferate CFR către

Electrica, CEZ, Enel şi E.ON pentru alimentarea cu energie electrică a operatorilor de tren.

Datoriile totale CFR către companiile de distribuţie s-a ridicat la aproximativ 1720 milioane de lei sau

aproximativ 430 milioane de euro la sfârşitul anului 2010, şi continuă să crească în fiecare lună.

Prezentarea detaliată este prezentată în Tabelul 5. Una dintre companiile de distribuţie, E.ON, a fost

capabilă să ajungă la un acord de compensare cu Guvernul, lucru care explică poziţia sa favorabilă pe

partea de creanțe. Atâta timp cât companiilor de distribuție nu le este permis a deconecta căile ferate, fie

căile ferate sau Guvernul ar trebui să plătească pentru consumul de energie electrică. Alternativ, Guvernul

ar trebui să permită companiilor de distribuţie să deconecteze căile ferate în caz de neplată. În loc de

deconectarea serviciilor pentru toţi operatorii, ar putea fi făcute aranjamente pentru a permite deconectări

selective a trenurilor acestor operatori care nu plătesc facturile către CFR. O soluţie pentru rezolvarea

arieratelor (care vor ajunge în curând la 2 miliarde RON) este de asemenea necesară. Opţiunile includ

injectarea de numerar de către Guvern pentru CFR şi companiile de energie electrică, compensând plăţile

taxelor acestora către Guvern în schimbul arieratelor CFR. În cazul companiilor private de electricitate,

59

opţiunile includ de asemenea compensarea plăţilor dividendelor către Electrica şi utilizarea arieratelor

CFR pentru cumpărarea participaţiile minoritare Electrica - aceste măsuri ar fi o măsură de provizionare,

mutând sarcina arieratelor CFR către Electrica, aflată în proprietatea guvernului.

Tabelul 5: Neplata facturilor de electricitate de CFR (milioane RON)

Total Electrica CEZ Enel E.ON

Facturi neplătite 950 391 173 375 11

Penalităţi pentru

neplată

770 321 101 322 26

Datorie totală 1,720 712 274 697 37

Sursă: Electrica, CEZ, Enel şi E.ON

65. Sectorul de petrol şi gaze suferă de o serie de aspecte de reglementare - cele mai multe care

ar putea fi abordate de către Guvern şi autorităţile de reglementare în cauză. Nepunerea în aplicare

de către ANRE a propriului regulament privind preţul gazelor naturale a adus furnizorii de gaz E.ON şi

GDF aproape de insolvenţă. Preţurile reglementate a gazelor sunt neconforme cu Directiva UE privind

gazul. MEC şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) menţin preţurile interne la gaze la

mai puţin de jumătate din prețurile de import şi interzic exporturile de gaz, în încălcarea Tratatului UE.

Producătorii viitori de petrol şi gaze sunt supuşi procedurilor de concesiune de lungă durată şi

netransparente, în negocieri cu ANRM, şi evaluări ulterioare de către mai multe ministere (MEC, MFP,

Mediu şi Justiţie). Potenţialii ofertanţi sunt preocupaţi de cantitatea şi calitatea datelor - datele mai bune

ar încuraja o participare mai largă.

66. Companiile private sunt tot mai preocupate de mediul de afaceri şi direcţia generală a

sectorului energetic din România. Preocupările lor includ implementarea imprevizibilă în România şi

nerespectarea propriilor legi, reglementări şi clauze din contractele de privatizare; schimbările frecvente

de conducere în MEC şi politizarea poziţiilor critice; pierderea independenţei de reglementare în

domeniul energiei a ANRE; incertitudini în ceea ce priveşte restructurarea sectorului de generare a

energiei şi cărbunelui în două companii energetice integrate (campioni naţionali) şi creanţele îndoielnice

de la alte întreprinderi de stat (mai ales infrastructura companiei căile ferate companiei CFR). Lipsa de

încredere a investitorilor mari de energie străini se poate extinde şi în mediul de afaceri mai larg şi ar

putea afecta perspectivele de creştere ale României. Reluarea reformelor din sectorul energetic, stabilitate

şi predictibilitate sporită a regulamentelor, împreună cu un calendar clar pentru plăţile arieratelor din

întreprinderile de stat precum compania căile ferate ar fi semnale puternice pentru investitorii strategici în

sectorul energetic, cu beneficii pentru economie în ansamblu.

67. România nu respectă bine cele zece principii cheie ale unui climat investiţional competitiv în

sectorul energetic. Studiul privind energia regională al Băncii Mondiale din Europa de Est şi Asia

Centrală (anexa 8) a formulat zece principii cheie ale unui climat investiţional competitiv. România aderă

bine la doar unul din zece principii şi slab la alte şase, astfel cum sunt rezumate în Figura 8. Acestea au

fost discutate în primul atelier de lucru în cadrul Evaluării funcţionale MEC, unde echipa a prezentat

studiul regional şi implicaţiile sale pentru România (alin. 107).

d

60

Figura 8: Aderarea României la Zece Principii cheie ale unui climat competitiv de investiţii

- o zonă pozitivă, trei domenii de interes, şi şase probleme majore.

cod: culoare verde = contribuţie pozitivă la climatul investiţional din România, culoare

galben = zonă de interes şi culoarea roşie = zonă cu probleme majore

POZITIV NEGATIV

1. Introducerea unui cadrul legal acceptabil 1. A nu se impune un regim de taxe punitiv sau

regresiv 2. Nu asiguraţi reglementări de susţinere

administrate de autoritate de reglementare

independentă şi imparţială

3. A nu se crea un mediu ce facilitează accesul

nediscriminatoriu asigura la pieţe

2. A nu se interfera cu funcţionarea locului pieţei.

4. Respectarea standardelor internaţional

acceptate

5. Respectarea obligaţiilor contractuale şi

excluderea utilizării birocraţiei administrative

pentru a constrânge activităţile de investiţie

3. A nu se face discriminări între investitori

6. A se preveni abuzurile monopolurilor

7. A se asigura lipsa de corupţie în sistem

H.3. Viitorul cărbunelui şi al lignitului

68. Foaia de parcurs în domeniul energetic din România din 2003 a concluzionat, iar Strategia

Energetică din 2007 a confirmat faptul că erau necesare măsuri clare pentru a garanta viitorul

generării de energie pe bază de lignit şi cărbune care a fost apreciată ca un element al securităţii

energiei din România. Unele centrale (costisitoare şi ineficiente) ale Termoelectrica urmau să fie închise

pentru a elimina pierderile permanente şi subvenţiile, iar sectorul privat urma să fie atras pentru a reabilita

o parte din celelalte centrale Termoelectrica şi, mai ales, cele trei complexuri energetice Craiova,

Rovinari şi Turceni. Termoelectrica a intrat în memorandumuri de înţelegere (MDI) cu companii de

renume, interesate să dezvolte capacitatea de generare de energie a României. Aceste MDI acoperă şapte

PPP-uri (parteneriate public-private) pentru un total de până la 4000 MW. Până în prezent, MDI nu au

trecut la investiţii efective. Una dintre incertitudinile majore care afectează investitorii este propunerea de

fuziune/creare a unui holding care a oprit procesul de atragere de investitori în cele trei complexuri

energetice. Termoelectrica a încercat şi să implice sectorul privat în filiala sa Elcen, dar în unităţi de

producţie ce par a fi unităţi cu costuri relativ mari, iar acest lucru nu a dus la rezultate semnificative.

Împreună cu subminarea securităţii energetice, România se confruntă cu riscul de a nu respecta termenele

pentru măsurile de îmbunătăţire a mediului pe care România s-a angajat să le implementeze prin Tratatul

de Aderare la UE.

69. Cărbunele şi lignitul produse la costuri mari împovărează generatorii de energie termică.

Exploatările miniere subterane de cărbune din România sunt costisitoare din cauza productivităţii scăzute

şi a practicilor de subcontractare care implică costuri mari şi nu pot concura cu cărbunele importat.

Datoriile la bugetul de stat ating 1 miliard de euro. Exploatările miniere de suprafaţă pentru lignit au un

61

potenţial viabil, dar acestea au devenit şi un factor generator de pierderi şi o povară pentru bugetul de stat,

după ani întregi de investiţii reduse (salariile reprezintă 60% din costul total), a practicilor de

subcontractare discutabile (contracte cu supra-preţ cu furnizorii favorizaţi, secţiunea E.2), restructurări

reduse guvernate de dorinţa de a păstra cât mai multe mine deschise, în loc să se concentreze pe cele care

ar putea avea un viitor viabil şi să le închidă pe restul.

70. Cerinţele legate de mediu cresc costul producției de energie pe bază de lignit şi huilă.

România se confruntă cu riscul major de a nu-şi respecta angajamentele de îmbunătăţire a centralelor

termice (lista completa este ataşată în Anexa 7). Aceste centrale reprezintă aproximativ 40% din producţia

de energie electrică şi sunt depăşite în proporţie de aproximativ 80% după MEC (alin. 31). Unele dintre

termene au fost deja depăşite. România se confruntă cu perspectiva unei proceduri de încălcare

(infringement); iar în cel mai rău caz cu problema întreruperilor de energie, în cazul în care Comisia

Europeană va cere închiderea centralelor nerentabile. Un alt risc legat de producţia de cărbune/lignit

provine din implementarea celei de-a treia faze a schemei UE de comercializare a emisiilor (ETS). Iniţial,

sectorului energetic i s-a cerut să-şi achiziţioneze toate certificatele de emisii începând din 2013. O

modificare a directivei ETS din martie 2011 prevede o oarecare degrevare dacă o ţară eligibilă (inclusiv

România) depune o cerere de revizuire şi aprobare din partea Comisiei până în septembrie 2011. Cu toate

acestea, numărul de cote de emisii gratuite care poate fi remis către centralele electrice este limitat.

Directiva ETS revizuită prevede că, chiar şi atunci când comisia acordă o derogare, nivelul de cote de

emisii gratuite în 2013 nu trebuie să depăşească 70% din cotele necesare pentru a acoperi emisiile

aferente furnizării de energie electrică către consumatorii casnici, iar cota trebuie să scadă cu 10%/an şi să

ajungă la zero până în 2020.

71. Motivele pentru care Banca a recomandat privatizarea centralelor energetice pe bază de

lignit cu potenţial viabil şi minele care le alimentează (=cele trei complexuri energetice) sunt: (1)

Investiţiile necesare în sectorul energetic sunt foarte mari. Acestea nu pot fi acoperite numai de sectorul

public. Întrebarea nu este dacă ar trebui să fie implicat sectorul privat, ci în ce părţi ale sectorului

energetic ar trebui să fie invitat sectorul privat să investească; (2) Recomandarea Băncii a fost aceea ca

Guvernul să păstreze Hidroelectrica şi Nuclearelectrica şi să privatizeze cea mai mare parte din

termocentrale (şi să închidă unele unităţi cu costuri ridicate) şi să deschidă cealaltă jumătate a sectorului

către potenţialii investitori privaţi; (3) Sectorul privat ar aduce mai mult decât resursele financiare. Ar

aduce şi competenţe de management, know-how şi experienţă în domeniul exploatărilor miniere de lignit,

în domeniul energetic, al investiţiilor de mediu şi al exploatării eficiente a instalaţiilor. Aceste competenţe

sunt deosebit de importante pentru a se asigura exploatări miniere de lignit durabile şi generarea de

energie pe bază de lignit în România. Este puţin probabil ca cele trei complexuri energetice să aibă şanse

de supravieţuire dacă se află în proprietatea publică. Dacă se prăbuşesc, şi viitorul companiei miniere

SNLO va fi sumbru; (4) Existenţa unui segment major al sectorului non-public ar putea ajuta la

menţinerea părţii publice sub control competitiv şi la limitarea pretinsei corupţii, precum şi la transparenţa

licitaţiilor publice, prin folosirea continuă şi tot mai crescută a platformei OPCOM pentru licitaţii

centralizate pentru contractele bilaterale ale Hidroelectrica şi Nuclearelectrica.

72. În loc să ofere cele trei complexuri energetice spre vânzare către investitori strategici aşa

cum s-a preconizat în Foaia de parcurs din domeniul energetic şi cum s-a recomandat în prezenta

Revizuire, Ministerul are în vedere o fuziune a celor trei complexuri şi a SNLO într-un singur

complex pentru lignit numit Oltenia. Dacă guvernul va demara această fuziune, Revizuirea recomandă

62

ca complexul de lignit: (a) să fie adăugat pe lista de priorităţi cu companiile incluse în reforma

întreprinderilor de stat (SOE) şi asupra cărora se vor aplica majoritatea măsurilor rezumate în alin. 98,

inclusiv reconstituirea consiliului de administraţie şi a unei conduceri profesioniste; şi (b) să fie oferit spre

vânzare către investitori strategici printr-un proces de privatizare, în paralel cu procesul de reformă SOE.

Listarea la bursă nu este recomandată. Nu este de aşteptat ca listarea să aibă succes deoarece este probabil

ca performanţa financiară a complexului de lignit să fie marginală în cel mai bun caz, chiar dacă costurile

de exploatare minieră şi de producţie energetică vor fi reduse cu 20%, aşa cum s-a preconizat. Complexul

de lignit ar putea ajuta la reducerea costurilor – dacă procesul de fuziune va permite închiderea minelor

SNLO cu costuri mai ridicate şi a celor trei complexuri – dar va garanta viitoarele investiţii. Asociaţiile în

participaţiune pentru noi proiecte de producţie energetică (alin. 127) ar putea fi încă posibile, dar cel mai

probabil este că acestea se vor baza pe importurile de combustibili deoarece este foarte probabil ca

investitorii privaţi să nu fie dispuşi să se bazeze pe complexul de lignit Oltenia pentru furnizarea de

combustibil.

73. Guvernul mai are în vedere un plan de fuziune similar pentru minele din Deva, Paroşeni şi

CNH în vederea creării complexului pentru extracţie de huilă Hunedoara. Până în 2018 (noul

termen UE pentru ajutorul de stat), Guvernul intenţionează să închidă trei din cele şapte mine ale CNH şi

să le păstreze pe celelalte patru. Cu toate acestea, numai centrala de la Paroşeni are o perspectivă de

funcţionare viabilă. Pentru alimentarea sa cu cărbune ar fi necesare numai 1 sau 2 dintre cele patru mine

ale CHN. Centrala electrică de la Deva nu este probabil să devină viabilă. Este probabil ca complexul de

antracit să sufere pierderi majore dacă activitatea sa nu este limitată rapid la Paroşeni şi 1-2 mine necesare

pentru a-l alimenta.

H.4. Pieţele de energie electrică şi gaz

74. România este lider regional în dezvoltarea pieţelor de energie electrică; totuşi, progresul a

stagnat în 2007, iar directivele UE nu sunt implementate. Deschiderea pieţei de energie electrică a

început în 2000, şi până în 2005 toţi consumatorii industriali şi-au putut alege furnizorii. Piaţa

consumatorilor casnici s-a deschis în iulie 2007. Deschiderea efectivă a pieţei a avansat progresiv din

2001 până în 2007, iar până în 2007 aproximativ o jumătate din aprovizionarea cu energie electrică din

România a fost vândută pe baza tarifelor reglementate, şi cealaltă jumătate prin contracte bilaterale sau

prin intermediul Bursei de energie OPCOM. (Alături de piaţa pentru ziua următoare, OPCOM se mai

ocupă şi de o piaţă a licitaţiilor centralizate pentru contractele bilaterale anticipate şi o piaţă a

certificatelor verzi). Progresele au stagnat în 2007, iar directivele UE nu sunt implementate. Comisia a

demarat în 2009 împotriva României procedurile de încălcare (infringement) în ceea ce priveşte

sistemul său de preţuri reglementate pentru energia electrică.

75. România este lider regional şi în domeniul dezvoltării pieţelor de gaz; cu toate acestea

progresul a stagnat în 2007, iar directivele UE şi reglementările ANRE nu sunt implementate.

Deschiderea pieţei gazelor a început în 2001, iar până în iulie 2007 piaţa a fost deschisă complet, din

punct de vedere juridic (consumatorii şi-au putut alege furnizorul de gaz). Progresele au stagnat în 2007.

Control de reglementare rămâne ridicat, din cauza numărului limitat de furnizori mari – doi producători

mari interni şi importuri dintr-o singură sursă, Rusia. Dispeceratul Naţional de Gaze Naturale, ca parte a

Transgaz, nu operează o platformă de tranzacţionare centralizată, ci, după cum o indică şi numele, o

63

platformă de dispecerizare. Guvernul, ANRE şi Transgaz ar trebui să ia în considerare crearea unei

platforme de tranzacţionare de către Transgaz, începând cu licitaţiile şi tranzacţionarea continuă a

contractelor similare cu serviciile disponibile la Bursa de energie OPCOM. Creşterea reflectată a

preţului gazelor importate şi preţurile gazelor de pe piaţa internă sunt cele mai presante probleme pe

termen scurt – Guvernul nu a permis ANRE să-şi implementeze reglementările din 2009. Drept

consecinţă, companiile de distribuţie a gazelor pierd bani la fiecare unitate de gaz vândută către

clienţilor lor. Directivele UE nu sunt implementate. Comisia a demarat în 2009 proceduri de încălcare

împotriva României cu privire la sistemul său de preţuri reglementate pentru gaze.

76. Preţurile energiei electrice şi ale gazelor trebuie să fie liberalizate, punându-se accent pe

liberarea preţurilor pentru consumatorii industriali şi alte companii. Sistemul actual de preţuri

reglementate pentru electricitate şi gaze reprezintă un obstacol pentru concurenţă şi acţionează ca o

barieră în calea noilor intraţi pe piaţă. Atâta timp cât va fi menţinut sistemul actual, România nu va

putea atrage investiţiile private de care are nevoie în sectorul său energetic. Liberalizarea ar reprezenta o

un răspuns pozitiv la procedurile de încălcare iniţiate de Comisie împotriva România – directivele UE

din 2003 cer liberalizarea completă a pieţei. Prioritatea principală ar trebui să fie eliminarea preţurilor

reglementate pentru consumatorii non-casnici, în special pentru consumatorii industriali mari şi mijlocii

şi pentru alte întreprinderi. Liberalizarea preţurilor pentru consumatorii casnici, în special pentru cei

consideraţi vulnerabili, nu este o prioritate imediată. Scrisoarea de intenţie a Guvernului către FMI

include eliminarea completă a preţurilor reglementate la energie electrică şi gaze pentru consumatorii

non-casnici până la sfârşitul anului 2013 şi pentru consumatorii casnici până la sfârşitul anului 2015. Cu

toate acestea, Legile propuse pentru energia electrică şi gaze (Caseta 2), în curs de elaborare în vederea

transpunerii celui de-al treilea pachet energetic al UE, nu includ o planificare pentru liberalizarea

preţurilor pentru consumatorii casnici şi industriali.

77. Reţelele de distribuţie a energiei electrice şi a gazelor din România separate mai eficient.

Normele UE privind separarea reţelelor urmăresc separarea efectivă între activităţile de transport şi

interesele legate de producţie şi furnizare, pentru a evita operarea reţelelor într-un mod discriminatoriu.

România trebuie să asigure separarea eficientă a reţelelor de transport în conformitate cu modelele

disponibile în cel de-al treilea pachet de energie al UE. Reţelele de transport trebuie să fie certificate ca

fiind conforme cu normele privind separarea. Certificarea va fi realizată de ANRE sub controlul Comisiei.

O opţiune posibilă pentru separarea proprietăţii ar putea fi ca MEC să păstreze Transelectrica şi Transgaz,

păstrând astfel funcţia de proprietate asupra reţelelor de transport al energiei electrice şi al gazelor, iar

alte întreprinderi de stat din domeniul energiei să fie transferate către Ministerul Finanţelor Publice, după

cum s-a discutat în capitolul privind guvernarea întreprinderilor de stat.

78. Reţelele de transport al energiei electrice şi al gazelor trebuie să fie exploatate într-un mod

transparent şi nediscriminatoriu. Reţelele de transport al energiei electrice şi gazelor trebuie să fie

exploatate într-un mod transparent, asigurându-se accesul nediscriminatoriu al terţilor pe baza unor tarife

reglementate. Pentru gaze, o serie de conducte de transport de gaze din Rusia nu sunt exploatate într-un

mod transparent. Acorduri interguvernamentale specifice (IGA) cu privire la aceste conducte, care au fost

încheiate înainte de aderarea României la UE, stabilesc un anumit regim „de tranzit al gazelor”. Acest

lucru nu este în conformitate cu legislaţia UE privind piaţa internă. Aceste IGA trebuie să fie renegociate

şi aduse într-o formă care să respecte normele pieţei interne, astfel încât să se asigure accesul terţilor pe

bază de tarife reglementate. Comisia este pregătită să ofere României asistenţă în aceste negocieri şi poate

64

juca un rol de coordonare cu alte state membre care sunt implicate în problema acestor conducte, cu

precădere Bulgaria şi Grecia.

Pieţele energetice regionale

79. România deţine baza de resurse pentru a susţine dezvoltarea sectorului energetic pe piaţa

regională în plus faţă de satisfacerea propriilor nevoi ale României. Studii sponsorizate de CE şi

gestionate de Banca Mondială12

au identificat centrala nucleară de la Cernavodă printre cele mai

competitive centrale la nivel regional. Hidrocentralele sunt deosebit de atractive în perspectiva preţurilor

ridicate ale gazelor. Hidroelectrica are potenţialul necesar pentru a deveni o putere regională de top şi un

furnizor de servicii pentru sistemul auxiliar (aceste servicii sunt necesare pentru funcţionarea în condiţii

de siguranţă a sistemului energetic, cum ar fi regularitatea frecvenţei, suportul pentru puterea reactivă şi

rezervele rapide), cu un potenţial crescut după construirea centralei cu acumulare-pompare de la Tarniţa.

Ungaria ar putea fi un partener regional excelent pentru Tarniţa şi/sau alte proiecte similare, deoarece nu

are capacitate de pompare-acumulare sau capacitate hidrografică convenţională. Sistemele energetice din

Cehia, Slovacia şi Polonia se confruntă cu provocarea de a furniza energie electrică la orele de vârf,

neavând o capacitate hidrografică semnificativă.

80. România trebuie să-şi îmbunătăţească practicile şi să-şi consolideze interconectările în

vederea îmbunătăţirii comerţului transfrontalier. Limitele de capacitate ale interconectărilor şi

impactul acestora asupra tranzacţiilor transfrontaliere de energie electrică sunt foarte importante pentru

actorii de pe piaţă în vederea optimizării portofoliului lor de pe piaţă şi a gestionării mai eficiente a

riscurilor. Vânzarea masivă de energie eoliană în întreaga regiune ESE depinde foarte mult şi de alocarea

pe termen scurt a capacității de interconectare. Sistemul de alocare coordonată a capacităţilor la graniţele

cu Ungaria şi Bulgaria trebuie să fie îmbunătăţit şi trebuie să se implementeze pieţele intraday pentru a

îmbunătăţi schimburile comerciale transfrontaliere. Comisia a demarat împotriva României proceduri de

încălcare cu privire la aceste probleme, în special cu privire la transparenţa de alocare a capacităţilor.

Transelectrica a identificat proiecte de interconectare prioritare, printre care se numără Suceava-Bălţi

(Moldova/Ucraina), Timişoara-Vrsac (Serbia) şi un cablu submarin de interconectare cu Turcia pentru a

facilita fluxurile mai mari de energie şi pentru a sprijini funcţionarea unei pieţe regionale de electricitate.

Integrarea veniturilor din dezvoltarea serviciilor de transport cu evitarea costurilor legate de

congestionarea transfrontalieră şi cu sprijinul UE pentru coridoare europene prioritare ar putea ajuta la

depăşirea problemelor legate de investiţii în domeniul interconectărilor.

81. OPCOM şi-a dezvoltat capacitatea de a oferi servicii pentru piaţa de energie electrică din

afara graniţelor României. Astfel de servicii ar fi necesare în toată Europa de Sud-Est pentru o

funcţionare îmbunătăţită a pieţei regionale, pentru care programul comunitare privind Energia dezvoltă

cadrul de reglementare şi regulile de piaţă necesare, în conformitate cu directivele UE. Pe baza discuţiilor

recente, Bulgaria şi Serbia ar putea fi interesate să-şi dezvolte pieţele de energie electrică într-o piaţă

conectată cu cea a României. Ungaria şi-au exprimat interesul mai devreme, dar negocierile au stagnat în

2009. Pentru a reuşi la nivel regional, începând cu negocierile cu Bulgaria şi Serbia, OPCOM ar avea

nevoie de sprijinul necondiţionat al Guvernului. Dar se întâmplă tocmai opusul: propunerile de

12 Studiul privind Investiţiile de Generare de Energie (GIS), Raportul Final Decembrie 2004, şi varianta sa actualizată din

ianuarie 2007.

65

restructurare a sectorului energetic al României pun în pericol piaţa energiei electrice din România, iar

una dintre multele consecinţe ale acestui lucru este puterea în pericol a OPCOM ca operator de comerţ

transparent cu energie electrică.

82. Trebuie să se înlăture barierele legale, normative şi fizice din calea exporturilor de gaze.

Există obligaţia de a pune pe piaţa de gaze internă gazele produse local. De asemenea, există o obligaţie

ca furnizorii să furnizeze gaze într-o combinaţie fixă de gaze produse pe plan intern şi gaze importate,

aşa-numitul „coş de gaze”. Aceste măsuri acţionează ca o barieră pentru export. Comisia a atras atenţia

Guvernului că: (a) astfel de măsuri şi bariere nu sunt compatibile cu principiul fundamental al liberei

circulaţii din Tratatul de la Lisabona; şi (b) acestea trebuie să fie eliminate de jure şi de facto pentru ca

gazul să poată fi exportat. De asemenea este necesară o interconectare fizică adecvată între România şi

vecinii săi, astfel încât să fie eliminate barierele fizice actuale care stau în calea liberei circulaţii a

energiei. Trebuie să fie luate măsuri pentru a asigura fluxurile bi-direcţionale de gaze între România şi

Ungaria. Infrastructura de bază a interconectării Szeged-Arad este deja realizată. Sunt necesare investiţii

suplimentare minore pentru a asigura scurgerea fizică directă a fluxului de gaz către Ungaria.

83. Pe termen mediu şi lung, diversificarea surselor de furnizare de gaz va deveni o problemă

importantă. Aceasta este o problemă pe care România nu o poate rezolva singură – este necesară o

abordare regională şi poate o abordare la nivel european. Compania Transgaz din România este membră a

consorţiului care lucrează la dezvoltarea proiectului Nabucco, o conductă de gaz din Turcia în Austria.

Progresele acestui proiect au fost încetinite din diverse motive, dar cel mai important este problema

disponibilităţii gazelor. Comisia Europeană, Statele membre şi companiile de gaz sunt în căutare de

soluţii. Una dintre opţiunile pentru diversificarea importului de gaz este dezvoltarea unei abordări

coordonate a Europei pentru achiziţia de gaze, ceea ce ar permite dezvoltarea unor proiecte de producţie

de gaz la scară largă în zona mării Caspice şi a unor proiecte de transport de gaze în Europa. Cea de-a

doua Revizuire strategică a politicii energetice de către Comisie a identificat necesitatea oferirii unei

interfeţe simplificate între cumpărători Europeni şi producătorii de gaz din zona Mării Caspice şi Asia

Centrală. În primul rând, acest lucru ar presupune crearea unei entităţi cu denumirea posibilă de Caspian

Development Corporation (CDC – Corporaţia pentru dezvoltare în Marea Caspică), pentru a cataliza

producţia de gaz şi dezvoltarea infrastructurii, prin conceperea unui mecanism de achiziţionare

coordonată de gaze de către Europa. CDC este preconizat ca un instrument ce ar putea reprezenta un

client european unic credibil în faţa Turkmenistanului şi a altor ţări, către care acestea din urmă ar putea

vinde convenabil şi sigur volume semnificative de gaz. România se află printre potenţialii beneficiari ai

abordării coordonate/ CDC. Comisia, Banca Europeană şi Biroul consultativ privind infrastructura public-

privată (PPIAF) au finanţat în comun, iar Banca a gestionat un studiu de concepere a CDC. Procesul de

atragere a grupului iniţial de companii fondatoare pentru a pune bazele CDC se aşteaptă să fie lansat la

mijlocul anului 2011.

I. Folosirea fondurilor UE

84. În Revizuire s-au examinat anumite probleme legate de Planul Operaţional Sectorial –

Competitivitate Economică (POS-C), pe baza evaluărilor intermediare realizate cu finanţare de la CE

(evaluarea POS-C, rezumatul este disponibil pe site-ul web al autorităţii de management; şi evaluarea

Planului Naţional Strategic de Referinţă (NSRP), rezumatul este disponibil pe site-ul web al autorităţii

66

coordonatoare ACIS). Alocarea fondurilor UE pentru sectorul energetic este discutată într-o secţiune

separată.

I.1. Planul Operaţional Sectorial privind Competitivitatea Economică

85. Obiectivul global al POS-C este acela de a accelera dezvolatarea României, astfel încât ţara

să înceapă să ajungă din urmă productivitatea medie a UE. Programul beneficiază de sprijin UE prin

Fondul European de Dezvoltare Regională (2,6 miliarde de euro sau 3 miliarde de euro, inclusiv co-

finanţarea de la bugetul de stat). Programul este orientat pe mai multe priorităţi, cum ar fi creşterea

productivităţii firmelor, cu accent pe IMM-uri; înfiinţarea de noi întreprinderi şi dezvoltarea spiritului

antreprenorial, promovarea cercetării şi inovării în întreprinderi şi instituţii de cercetare deţinute de stat,

dezvoltarea infrastructurii TIC; şi creşterea eficienţei energetice. Scopul programului este de a aduce

productivitatea României la 55% din media UE până în 2015.

86. POS-C al doilea PO dintre cele mai performante PO din România, din punctul de vedere al

absorbţiei (Tabel 6). În cadrul POS-C, până la sfârşitul lunii ianuarie 2011, au fost depuse 7702 de

proiecte, din care 2333 au fost aprobate, 3462 au fost respinse şi 831 sunt în curs de evaluare; plus 1516

de proiecte în curs de implementare (în valoare de 1,5 miliarde de euro, inclusiv co-finanţarea de la

bugetul de stat) . În timp ce rata de absorbţie este relativ bună în comparaţie cu alte POS, acest rezultat

trebuie să fie privit în context mai larg. Rata de absorbţie globală este încă scăzută, ridicându-se la 8,6%,

comparabil cu Bulgaria, unde se ridică la 10%.

Tabel 6: Ratele de absorbţie a celor şapte POS din România

87. Progresul general al POS-C a fost determinat de performanţa anumitor zone de intervenţie,

în timp ce altele au rămas în urmă. În consecinţă, Autoritatea de Management (AM) propune

realocări pentru perioada 2011-2013, în special din domeniile majore de intervenţie orientate spre

sectorul privat înspre intervenţii care au ca beneficiari entităţi din sectorul public. Realocările se vor

67

face mai întâi în cadrul fiecărei axe şi, dacă sumele rămân necheltuite, acestea vor fi continuate (2012)

între axe în urma acordului cu CE. Interesant, proiectele care vizează instituţiile publice au avut mai mult

succes decât cele în care beneficiarii sunt entităţi private. Acest lucru este explicat parţial în evaluările

POS şi AM prin faptul că impactul crizei financiare a fost mult mai limitat în cazul entităţilor finanţate de

la bugetul de stat, decât pentru beneficiarii privaţi. Firmele private au fost lovite de criză mai mult decât

entităţile din sectorul public şi au fost nevoite să-şi amâne investiţiile, deoarece au întâmpinat dificultăţi

în strângerea co-finanţării necesare (criza creditelor):

în cadrul Axei 1 (investiţii productive), progresul este deosebit de mare în cazul investiţiilor

corporale, orientate pe producţie pentru IMM-uri şi firme mari, în timp ce progresul investiţiilor

care vizează active necorporale (standardizare, internaţionalizare şi consultanţă), poli de

competitivitate şi dezvoltarea spiritului antreprenorial rămâne lent. AM propune pentru perioada

2011-2013 o creştere a investiţiilor în IMM-uri (195 milioane de euro) şi firme mari (98 milioane

de euro), prin reducerea alocaţiilor pentru standardizare (21 milioane de euro), poli de

competitivitate (162 milioane de euro), consultanţă (40 milioane de euro) şi lanţuri de

aprovizionare/clustere (69 milioane de euro);

în domeniul cercetării şi dezvoltării – Axa 2, se observă progrese mai ales în ponderea ridicată

a proiectelor aprobate şi a proiectelor contractate depuse de către autorităţile naţionale, instituţiile

de cercetare şi dezvoltare finanţate de la bugetul de stat, în timp ce firmele private au fost nevoite

să amâne investiţiile. AM propune realocări din domeniul cercetării în parteneriat public/privat

(20 milioane de euro) şi al cercetării şi dezvoltării în întreprinderi (25 milioane de euro) către

infrastructura de cercetare şi dezvoltare pentru entităţile publice;

aceeaşi tendinţă de realocare de la beneficiarii privaţi către beneficiarii privaţi se poate vedea şi

pe Axa 3 IT, dinspre conexiunile IT (23 milioane de euro) către servicii publice cum ar fi e-

guvernare (23 milioane de euro);

progresul Axei 4 Sectorul energetic a fost limitat din cauza crizei financiare, a întârzierii în

aprobarea schemelor de ajutor de stat şi a versiunilor finale a ghidurilor aplicantului. Potenţialii

beneficiari (firme private) sunt interesaţi de sprijinul pentru energia regenerabilă, inclusiv energia

eoliană, fără a ţine seama de generoasa schemă de sprijin pentru energia eoliană (alin. 123). AM

propune realocări din domeniul eficienţei energetice (50 milioane de euro) şi al interconectărilor

(27 milioane de euro) către domeniul energiei regenerabile (50 milioane de euro) şi al distribuţiei

(27 milioane de euro). Programele majore aprobate de Organismul Intermediar şi trimise la CE

constau până în prezent în proiectul de desulfurare de la Craiova (Unităţile 7 şi 8, 500 milioane de

RON). Două proiecte pentru unităţi de desulfurare pentru Rovinari (4 şi 5) sunt în curs de

evaluare (125 milioane de euro). Mai multe proiecte sunt în curs de pregătire pentru

Transelectrica şi Transgaz (70 milioane de euro).

88. POS-C este guvernat de obiectivul absorbţiei complete, iar realocarea de la beneficiarii

privaţi la beneficiarii publici este pro-ciclică. Luarea de măsuri preliminare privind accelerarea

absorbţiei este de înţeles având în vedere că ratele de absorbţie pentru toate POS sunt scăzute. Rezultatele

obţinute de autorităţile de management şi organismele intermediare (AM şi OI) sunt evaluate în principal

pe baza proporţiei cheltuite din banii disponibili, şi se acordă o importanţă mai mică indicatorilor-țintă şi

rezultatelor. Acesta este un contra-stimulent pentru dezvoltarea unei strategii coerente. Cu toate acestea,

68

POS-C stă clar mai bine în comparaţie cu alte POS în ceea ce priveşte monitorizarea obiectivelor legate

de țintele intermediare şi țintele fizice finale (de ex., Transportul, unde țintele intermediare şi finale nu

sunt încă nici măcar determinate). În timp ce rata de absorbţie este un indicator important al progresului,

această abordare reduce coerenţa de ansamblu a Planului Strategic Naţional de Referinţă şi nivelul de

corelare a politicilor naţionale şi a politicilor UE. De asemenea, din moment ce, în general, POS sunt

„înlocuitori de strategie” (programe continuate în mod constant dincolo un ministru sau un ciclu

electoral), realocările nu se recomandă înainte de a fi depus toate eforturile pentru a impulsiona

implementarea proiectelor din domeniile de intervenţie mai dificile.

Blocajele cheie care afectează progresul POS-C

89. Întârzierile sau dificultăţile întâlnite în ciclul POS-C sunt determinate de mai multe motive,

iar majoritatea dintre acestea sunt evidenţiate în evaluările anterioare (evaluarea CSNR, 2009-

2010) şi continuă să fie relevante:

Domeniile cheie de intervenţie cele mai întârziate sunt cele legate de polii de competitivitate,

dezvoltarea antreprenorială, intervenţiile în domeniul clusterelor sau domeniul IT pentru firme

private. Întârzierea se explică prin lipsa unor strategii coerente, de exemplu, Strategia Naţională

privind Polii de Competitivitate sau Strategia Naţională privind Polii de Excelenţă. Alte

documente strategice au fost adoptate tardiv (Strategia Naţională de Comunicaţii în Bandă

Largă). Acestea au dus la întârzieri în lansarea cererilor de propuneri în aceste domenii.

Principala problemă legată de polii de competitivitate şi dezvoltarea clusterelor/lanţurilor de

aprovizionare este lipsa unei definiţii a conceptului în conformitate cu modele internaţionale şi

bune practici, adaptate la realităţile locale (de ex., lipsa relaţii de colaborare în cadru

aglomerărilor industriale), precum şi lipsa unei strategii ample;

Necesitatea de a asigura respectarea reglementărilor aplicabile pentru Ajutorul de Stat şi obligaţia

de a comunica schemele Ajutorului de Stat către CE (de ex. anumite intervenţii în sectorul

energetic;

Modificări în structura de guvernare, inclusiv locaţia şi subordonare a organismelor intermediare,

care au afectat grav POS-C. În 2004, Agenţia Naţională pentru IMM-uri şi Cooperative a fost

desemnată ca Organism Intermediar pentru IMM-uri. În aprilie 2007 a fost înfiinţat Ministerul

IMM-urilor şi Comerţului şi au fost reorganizate Agenţia Naţională pentru IMM-uri şi

Cooperative şi Autoritatea Naţională pentru Turism. Direcţia pentru Managementul Fondurilor

Structurale din cadrul noului Minister a devenit Organismul Intermediar pentru IMM-uri. În

decembrie 2009, în urma unei alte reorganizări a Guvernului, Direcţia pentru Managementul

Fondurilor Structurale a fost mutată la noul Minister al Economiei, Comerţului şi Mediului de

Afaceri, care a înlocuit Ministerul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Toate aceste

duc la întârzieri din cauza aprobărilor necesare pentru noile structuri;

Lipsa de coerenţă dintre strategiile naţionale şi programele UE, precum Strategia pentru

dezvoltarea IMM-urilor 2004-08 care nu a fost ajustată în acord cu aderarea României la UE şi

cerinţele pentru intervenţiile în IMM-uri din cadrul POS-C. Nu există nici un mecanism naţional

de competitivitate pentru coordonarea strategiilor relevante la nivel de sector;

69

Incapacitatea de a încorpora nevoile şi aşteptările beneficiarilor în procesul de planificare. În

unele cazuri, acest lucru duce la popularitate scăzută a unor domenii de intervenţie potenţial

importante, cum ar fi sprijinirea IMM-urilor pentru active necorporale (standardizare şi servicii

de consultanţă), pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi sustenabilitatea mediului, precum şi

dezvoltarea infrastructurii de afaceri şi investiţiile în IT pentru IMM-uri. În domeniul energetic,

acest lucru explică de ce AM caută să facă realocări din domeniul eficienţei energetice către

investiţii în distribuţia de energie şi energia regenerabilă; şi

Deficienţe în cadrul legal, precum lipsa reglementărilor de implementare pentru Legea 220/2008

privind stabilirea sistemului de promovare a producerii de energie din surse regenerabile de

energie.

90. Percepţia actorilor cheie asupra problemelor principale din cadrul POS-C este diferită.

Caseta 9 prezintă rezumatul perspectivelor AM, ale beneficiarilor şi băncilor.

Caseta 9: Percepţii privind principalele probleme din cadrul POS-C

Autoritatea de management Beneficiari Bănci

Beneficiarii nu înţeleg procedurile,

peste 90% din întârzieri sunt cauzate de

beneficiari, deoarece nu urmează în

mod corect normele privind achiziţiile

publice (termenii de referinţă elimină

concurenţa din rândul ofertanţilor,

criteriile de selecţie prea restrictive;

există erori în calcularea scorurilor

ofertanţilor; tentative de ocolire a

achiziţiilor competitive, de ex. prin

împărţirea activităţilor astfel încât

fiecare să se afle sub pragul de licitaţie

competitivă; condiţiile din contracte

sunt mai puţin restrictive decât cele din

licitaţie).

Evaluare: beneficiarii au documentaţii

incomplete sau care nu respectă

ghidurile aplicantului.

Neînţelegerea criteriilor de eligibilitate,

justificări economice slabe, planuri de

activitate nerealiste, lipsa de experienţă

de management; unii beneficiari

respectă indicatorii de performanţă pe

parcursul implementării.

Cererile de finanţare nu sunt corect

completate, scrisorile de garanţie nu

îndeplinesc criteriile, documentele

Întârzierile în aprobarea

prefinanţărilor sau a decontărilor

duc la probleme de lichidităţi, unele

firme sunt aproape de faliment şi au

luat credite bancare pentru co-

finanţare.

Întârzieri în rambursarea TVA-ului.

Dificultăţi în accesarea garanţiilor.

Înrăutăţirea condiţiilor de creditare

din timpul crizei a dus la retrageri

după aprobarea proiectelor.

Deprecierea cursului de schimb

valutar din timpul crizei: întârzierile

din timpul evaluării alături de faptul

că bugetele pentru propunerile

iniţiale au fost depuse în RON, au

dus la micşorarea substanţială a

bugetelor pentru proiectele

aprobate.

30% din proiectele din sectorul privat

care caută să ia credite pentru co-

finanţare un îndeplinesc condiţiile de

finanţare impuse de bănci.

70

bancare nu sunt întocmite

corespunzător, nu se respectă planurile

de rambursare şi planificările

contractuale; cheltuieli care depăşesc

perioada de eligibilitate; evidenţele

contabile nu sunt corect ştampilate şi

semnate sau marcate cu menţiunea

proiect POS-C.

I.2. Alocarea fondurilor UE în sectorul energetic

91. Creşterea alocării fondurilor UE către proiectele energetice ar putea ajuta Guvernul să îşi

îndeplinească obiectivul de accelerare a absorbţiei fondurilor UE. În comparaţie cu nevoile de

investiţii foarte mari din sectorul energetic, suma modestă (725 milioane de euro) şi, în consecinţă,

ponderea foarte scăzută a sectorului energetic în alocarea de fonduri UE (2%) este frapantă. În prezent,

axele prioritare din domeniul energiei ale programului operaţional sectorial – Competitivitate Economică

(POS-C) se abordează problema mediului (Desulfurarea gazelor de ardere pentru Craiova II, Işalniţa şi

termocentralele de la Rovinari), a energiei regenerabile (cote de finanţare de 40% până la 70%) şi a

eficienţei energetice, inclusiv cea a gazelor naturale şi a infrastructurii pentru energia electrică.

Utilizatorii finali mici nu sunt eligibili. Conform unui studiu din 2009 al Băncii Mondiale (Anexa 9), o

astfel de alocare extrem de redusă nu este un fapt neobişnuit pentru noile state membre (Figura 9) –

eficienţa energetică şi energia regenerabilă nu se numără printre priorităţile de investiţii din regiune.

Figura 9: Alocarea fondurilor UE pentru eficienţa energetică şi energia regenerabilă

71

92. Guvernul intenţionează să realizeze o analiză globală a portofoliului de investiţii actual

(inclusiv proiecte cu sau fără finanţare UE). Analiza va prioritiza şi va evalua portofoliul actual de

proiecte şi se va concentra pe cele în care finanţarea poate fi garantată pe deplin pe termen mediu (de ex.,

3-5 ani), va analiza viabilitatea proiectelor vechi, cele cu prioritate scăzută şi cele neperformante şi

întrerupte. Această oportunitate ar trebui să fie folosită de către MEC pentru a atrage fonduri UE

suplimentare pentru energia regenerabilă, eficienţa energetică şi de mediu, în cooperare cu Ministerul

Administraţiei, Ministerul Mediului şi Ministerul Dezvoltării Regionale. Anexa 9 prezintă provocările

aferente.

93. Investiţiile de eficientizare energetică în reabilitarea termică a clădirilor au cel mai mare

potenţial de a oferi beneficii pe termen lung pentru un număr mare de cetăţeni români cu venituri

mici şi sunt deosebit de importante pentru siguranţa aprovizionării cu energie şi protecţia mediului

(Anexa 5). Reabilitarea sistemelor de încălzire şi controlul consumatorilor finali asupra căldurii, izolaţiei

termice şi contorizării căldurii reduce semnificativ consumul de energie şi emisiile de CO2 ale ţării. Acest

lucru ar reduce pe viitor nevoia de sprijin guvernamental pentru consumul de energie de către populaţiile

vulnerabile. Poate considerat un serviciu (social) de interes general, care promovează o mai mare

coeziune socială. Investiţiile cărora se adresează acest program contribuie şi la dezvoltarea IMM-urilor

care sunt active pe pieţele de servicii şi materiale de construcţii.

94. Legea 260/2006 (republicată) privind reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe –

condominiilor prevedea stabilirea unui POS pentru reabilitarea termică a clădirilor de

apartamente deoarece îndeplineşte cel puţin patru priorităţi ale Planului Naţional de Dezvoltare

(PND): (P1) creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere; (P3)

protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului; (P4) dezvoltarea resurselor umane, promovarea creării de

locuri de muncă şi a incluziunii sociale şi consolidarea capacităţii administrative; (P6) reducerea

diferenţelor de dezvoltare dintre regiunile ţării. Aceasta a fost o soluţie realistă pentru finanţarea

beneficiarilor cu venituri reduse ai acestui program. A fost îndeplinit un aspect crucial impus de Comisia

Europeană pentru programele finanţate din fondurile structurale: a fost stipulată o co-finanţare legală de

50% până la 80% de la bugetele naţionale şi locale către asociaţiile de proprietari.

95. În ciuda faptului că acest lucru ar fi fost puternic justificat, prevederile Legii 260/2006 nu

au fost incluse într-un POS. Există mai multe motive care ajută la explicarea acestei situaţii. Şapte POS

au fost deja alocate diferitelor ministere, iar un nou POS ar fi necesitat contribuţii din aceste programe

deja existente. Mai mult, acesta a dus la dezacorduri între oficiali guvernamentali privind alocarea acestui

program deoarece eficienţa energetică intersectează misiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor,

Ministerului Finanţelor, Ministerului Muncii, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului

(MTCT - actualul Minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului), Ministerului Economiei, şi Ministrul

delegat pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului de la acel moment. Rezultatele Programului arată

că finanţarea a fost bariera principală, deoarece atât veniturile familiale cât şi resursele financiare ale

statului erau fost limitate. În plus, programul pare a fi compromis din cauza slabei organizări, inclusiv

corupţia. Până în prezent doar aproximativ 1% din cele 89000 de blocuri de locuinţe au fost reabilitate în

cadrul programului de reabilitare termică. La ritmul actual de reabilitare care se ridică la aproximativ

25.000 de apartamente pe an, implementarea integrală a programului ar dura peste 100 de ani. Guvernul

ar trebui să caute soluţii la aceste probleme pentru a îmbunătăţi perspectivele de obţinere a sprijinului UE

în viitor.

72

PARTEA a II a – MEDIUL DE AFACERI

A. Context şi scop

96. Mediul de afaceri este un subiect larg ce cuprinde numeroase intervenţii în formularea de

politici. În scopul prezentei revizuiri, analiza mediului de afaceri se va concentra pe structurile de

guvernare şi instituţiile necesare pentru a crea condiţii adecvate pentru activitatea de afaceri şi, astfel,

pentru a promova un mediu de afaceri sănătos. Aceasta nu va acoperi nici aspecte macroeconomice, cum

ar fi impozitarea sau politica monetară, nici probleme de infrastructură care sunt de asemenea necesare

pentru un mediu favorabil pentru activitatea de afaceri; aceste domenii se află în afara scopului acestei

analize.

97. Pentru a înţelege situaţia actuală din România şi pentru a putea face recomandări legitime,

a fost necesară să extindem analiza dincolo atribuţiile şi responsabilităţile Departamentului pentru

mediul de afaceri din cadrul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, care este

punctul de pornire punct al acestei analize. În timp ce acest raport acordă o atenţie deosebită acestei

unităţi şi ministerului de resort, este important să subliniem că prezentul raport funcţional extinde scopul

iniţial al sarcinii întreprinse şi are intenţia de a oferi o evaluare a capacităţilor instituţionale din cadrul

Guvernului României pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri ca o strategie-cheie pentru acţiunile

guvernului. Responsabilităţile sunt răspândite în cadrul întregii administraţii româneşti, prin urmare, este

necesară extinderea analizei pentru a oferi recomandări legitime în legătură cu politicile.

98. Prin urmare, scopul acestei analize are trei laturi. În primul rând, raportul va include o

evaluare a mediului de afaceri din România pentru a înţelege situaţia actuală şi principalele provocări cu

care se confruntă ţara. În al doilea rând, raportul va examina cadrul instituţional actual stabilit de Guvern

pentru promovarea şi îmbunătăţirea mediului de afaceri. Acest lucru înseamnă că analiza va include o

evaluare a performanţei principalelor instituţii care se ocupă de problemele mediului de afaceri din

România, şi anume Departamentul pentru mediul de afaceri din cadrul Ministerului Economiei,

Comerţului şi Mediului de Afaceri, Departamentul de Politici Publice din cadrul Secretariatului General

al Guvernului şi Direcţia de monitorizare post-aderare din cadrul Departamentului de Afaceri Europene,

precum şi alte câteva instituţii care au responsabilităţi-cheie în cadrul problemelor legate de îmbunătăţirea

mediului de afaceri la nivel naţional şi local. În al treilea rând, analiza are ca obiectiv discutarea traseului

care ar trebui să fie urmat de România în ceea ce priveşte creşterea capacităţilor instituţionale de

promovare a mediului de afaceri, printr-o abordare amănunţită privind managementul de reglementare şi

reformele.

B. Mediul de afaceri din România

99. România s-a angajat într-o tranziţie completă către o economie de piaţă în anii 1990, ceea ce

a reprezentat o revizuire impresionantă a sistemului său de reglementare. Procesul de reformă

întreprins de Guvern între 2000 şi 2007 a fost important susţinerea pe termen lung a dezvoltării şi

stabilităţii. Ţara a avut o rată medie de dezvoltare de 7% între 2006 şi 2008. Cu toate acestea, diferenţele

73

de venit dintre România şi UE rămân mari, ceea ce a determinat Guvernului să pună în aplicare o a doua

generaţie de reforme pentru a susţine integrarea cu succes a ţării în UE şi pe pieţele mondiale. Aspectul

important al acestei strategii este implementarea unor politici mai puţin restrictive privind vânzarea

produselor, care permit firmelor să-şi folosească în cel mai eficient mod resursele, atât resursele de capital

cât şi resursele umane.

100. Criza financiară a arătat limitările abordării adoptate de Guvern şi a confirmat nevoia de

intensificare a reformelor economice şi administrative. Scăderea PIB-ului cu 7,7 % în 2009 a

determinat scăderea cererii interne şi externe, reducerea investiţiilor străine şi limitarea fluxului de credit.

În ciuda îmbunătăţirilor realizate în anii anteriori, conform rapoartelor oficiale, situaţia actuală nu pare

prea pozitivă deoarece creşterea înregistrată de ţară în 2011 ar putea fi de numai 1,5%.13

În comparaţie cu

majoritatea ţărilor UE, şi mai ales cu cele 10 noi state membre ale UE, unde activitatea economică se

dezvoltă, iar PIB-ul este în creştere de la jumătatea lui 2010, revigorarea României a fost întârziată din

cauza marilor dezechilibre macroeconomice şi a implementării târzii a măsurilor de austeritate cheie. 14

101. Pentru a depăşi criza, Comisia Europeană a implementat strategia Europa 2020, un

program care intenţionează să ajute Europa să îşi revină din criză printr-un program de reforme

coordonate şi cuprinzătoare, care includ consolidarea fiscală, revenirea la condiţii macroeconomice

sănătoase şi acordarea de prioritate măsurilor de stimulare a creşterii. Statele membre ale UE s-au

angajat să introducă reforme de succes care constau în îmbunătăţirea funcţionării pieţelor muncii şi a

pieţelor de produse, stimularea inovării şi îmbunătăţirea condiţiilor-cadru ale mediului de afaceri din

Europa. Acest lucru va atrage investiţii mai mari în sectorul privat, care, la rândul lor, vor contribui la

sporirea calităţii finanţelor publice.15

. România nu ar trebui să se izoleze de aceste eforturi; de aceea este

necesară înţelegerea importanţei problemelor legate de mediul de afaceri şi a celui mai bun mod în care

guvernul poate să contribuie efectiv şi eficient la îmbunătăţirea acestuia.

102. În ceea ce priveşte mediul de afaceri16

, România a rămas în urmă faţă de situaţia la nivel

internaţional, chiar şi în comparaţie cu statele din Sud-Estul Europei sau Asia Centrală. Mai rămân

multe de făcut în ceea ce priveşte implementarea şi punerea în aplicare a modificărilor la nivel

instituţional, precum şi pentru transformarea în realitate a reformelor adoptate, într-un mod coordonat şi

13

Comisia Naţională de Prognoză Economică (2010). În plus faţă de această prognoză oficială, în raportul publicat

de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la 25 ianuarie 2011 se estimează o creştere anuală a PIB-

ului de 1,1% în 2011, iar Banca Mondială, într-o conferinţă de presă ţinută la Bucureşti, pe 4 februarie 2011,

previziona o creştere economică de 1,5% în 2011. 14

Domitru, Ionut. Presentation on Macroeconomic Outlook and Fiscal Policy Issues, prezentată la micul dejun de

afaceri de la Camera de Comerţ Americană, 8 martie, 2011. 15

Comisia Europeană (2011) 16

Definiţia mediului de afaceri este largă şi acoperă un număr mare de aspecte. Pentru Stern (2002), mediul de

afaceri poate fi definit ca „mediul politic, instituţional şi comportamental, atât cel prezent, cât şi cel aşteptat, care

influenţează rentabilitatea şi riscurile legate de investiţii”, într-o anumită locaţie. Această definiţie generală cuprinde

trei mari categorii. Prima categorie se referă la aspecte macroeconomice, precum politicile fiscale, monetare şi

politicile legate de schimbul valutar, care afectează în mod clar câştigurile investitorilor. A doua categorie include

guvernarea, instituţiile şi stabilitatea politică. Ultima categorie include infrastructura necesară pentru investiţii

productive, cum ar fi transportul, energia electrică şi comunicaţiile. Acest raport face referire mai ales la a doua

categorie.

74

strategic. În ultimii doi ani s-au realizat puţine, mai ales după criză, când toate transformările majore

necesare pentru a facilita activitatea de afaceri au fost amânate.

103. Potrivit Indicelui Global al Competitivităţii, România s-a clasat pe poziţia 67 în 2010-2011,

în comparaţie cu locul 64 pe care se situa în 2009-2010. Luând în considerare unii dintre pilonii

Indexului consideraţi a fi motoare ale competitivităţii şi productivităţii, cum ar fi instituţiile,

infrastructura, dezvoltarea pieţei financiare, sofisticarea afacerilor şi inovarea, poziţia României scade

până pe locul 93 în comparaţie cu alte ţări la nivel internaţional. Aceste domenii sunt elemente

fundamentale ale mediului de afaceri şi joacă un rol cheie în creşterea economică. Printre factorii cei mai

problematici identificaţi în ceea ce priveşte mediul de afaceri din România, firmele au raportat accesul la

finanţare, punerea la dispoziţie a unei infrastructuri inadecvate, birocraţia ineficientă a guvernului, ratele

de impozitare şi reglementările fiscale.

104. În 2007, România a era considerată cel de-al doilea cel mai activ reformator în domeniul

facilitării activităţilor comerciale dintre 175 de economii, situându-se pe primul loc în Europa de

Est. Tendinţele pozitive nu au putut fi menţinute. Raportul Indicatorii privind mediul de afaceri 2011

(Doing Business Indicators 2011) a clasat România pe poziţia 56 (Figura 10), aceasta scăzând cu două

poziţii faţă de anul precedent (54 în 2010). Comparativ cu ţările vecine, România a făcut progrese la

anumiţi indicatori din raport, cum ar fi demararea unei afaceri sau obţinerea unui credit, dar aceasta îşi

menţine complexitatea la nivelul mediului de reglementare care trebuie să fie îmbunătăţit în vederea

desfăşurării de activităţi în domenii cum ar fi înregistrarea de proprietăţi sau plata impozitelor.

Figura 10. Raportul privind mediul de afaceri – Clasament global în 2011 (România şi

ţările selectate)

Sursa: www.doingbusiness.org

105. Alte comparaţii internaţionale arată de asemenea complexitatea mediului de afaceri din

România. Datele din Sondajul în rândul întreprinderilor din România realizat în 2009 confirmă, de

75

asemenea, faptul că unele instrumente de reglementare, cum ar fi permisele şi autorizaţiile, reprezintă un

domeniu îngrijorător pentru firme şi este văzut ca o constrângere majoră pentru activitatea economică

(Figura 11). Permisele şi autorizaţiile implică în mod normal diferite niveluri ale instituţiilor de

guvernare, iar instituţiile de guvernare de la nivel mai jos joacă un rol decisiv în acordarea acestora şi

impunerea unor condiţii grele suplimentare, uneori, la propria lor discreţie. În cazul României, în ciuda

reglementărilor generale de la nivel naţional, municipiile şi judeţele deţin rolul principal în implementarea

acestor instrumente, provocând, în majoritatea cazurilor, întârzieri importante în demararea şi

funcţionarea unei afaceri.

Figura 11: Procentajul firmelor care consideră că acordarea de permise şi autorizaţii

pentru societăţi reprezintă constrângeri majore (mai multe ţări)

Sursa: www.enterprisesurveys.org

106. Un element important al mediului de afaceri este percepţia pe care o are sectorul privat faţă

de modul în care este afectat de modalităţile de luare a deciziilor politice şi de reglementare.

Comunitatea de afaceri din România, atât cea locală cât şi cea străină, percepe a observat că condiţiile

mediului de afaceri românesc s-au deteriorat în ultimii ani, în ceea ce priveşte ineficienţa politicilor şi a

cadrului de reglementare, precum şi a lipsei de coordonare, a capacităţilor şi abilităţilor din cadrul

instituţional care ar trebui să promoveze şi să îmbunătăţească aceste condiţii. O parte din principalele

domenii identificate de comunitatea de afaceri ca fiind aspecte îngrijorătoare serioase care ar trebui să fie

rezolvate de urgenţă sunt prezentate în Caseta 10.

76

Caseta 10. Principalele politici care afectează mediul de afaceri din România, aşa cum sunt

percepute de sectorul privat

Potrivit mai multor interviuri realizate în scopul acestei Analize funcţională, există o serie de domenii

care sunt văzute ca potenţiale obstacole pentru a face afaceri în România şi necesită o atenţie deosebită

din partea guvernului dacă România doreşte să ajungă din urmă celelalte ţări în ceea ce priveşte creşterea

economică şi dinamismul activităţilor comerciale. Aceste priorităţi sunt:

Accesul la politicile financiare şi de investiţii

Problemele fiscale, şi mai ales administraţia fiscală

Greutăţile administrative în desfăşurarea activităţii firmelor

Blocajele în punerea la dispoziţie a infrastructurii

Educaţia, cercetarea şi inovarea

Problemele legate de energie şi de mediu

Toate aceste probleme sunt legate de mediul de afaceri al unei ţări. De aceea, strategia de îmbunătăţire a acestora ar

trebui să includă stabilirea unor priorităţi clare şi abordarea lor într-un mod coordonat cu organismele care răspund

de aceste probleme.

107. După cum au exprimat o serie de reprezentanţi ai firmelor intervievate pentru această

analiză, sistemul de reglementare din România rămâne greoi şi compus din proceduri birocratice

netransparente, în care consultarea cu comunitatea de afaceri este limitată. În ciuda eforturilor

făcute de guvern pentru a publica legile şi reglementările viitoare, consultarea are loc prea târziu în

procesul de reglementare, fără a lăsa timp sectorului privat să pregătească şi să aducă contribuţii, şi în

majoritatea cazurilor, are loc atunci când deciziile au fost deja luate. În alte cazuri, atunci când se aduc

contribuţii, sectorul privat simte că acestea nu sunt corect auzite. Procesul de luare a deciziilor pare o

cutie neagră în care deciziile sunt luate cu multă discreţie.

108. Un element important al mediului de afaceri este percepţia pe care o are sectorul privat faţă

de modul în care este afectat de modalităţile de luare a deciziilor politice şi de reglementare.

Comunitatea de afaceri din România, atât cea locală cât şi cea străină, percepe a observat că condiţiile

mediului de afaceri românesc s-au deteriorat în ultimii ani, în ceea ce priveşte ineficienţa politicilor şi a

cadrului de reglementare, precum şi a lipsei de coordonare, a capacităţilor şi abilităţilor din cadrul

instituţional care ar trebui să promoveze şi să îmbunătăţească aceste condiţii. O parte din principalele

domenii identificate de comunitatea de afaceri ca fiind aspecte îngrijorătoare serioase care ar trebui să fie

rezolvate de urgenţă sunt prezentate în Caseta 8.

109. Investitorii, firmele şi cei care exercită profesii liberale subliniază timpul excesiv necesar

pentru îndeplinirea diferitelor proceduri administrative şi conformarea cu reglementările şi

obligaţiile de informare, precum şi incertitudinea generată de schimbările frecvente în domeniul

77

reglementărilor, fără notificări prealabile. Lipsa de predictibilitate este văzută ca o problemă majoră,

ordonanţele de urgenţă fiind o sursă de îngrijorare, deoarece lucrurile pot fi uşor schimbate, aşa cum s-a

întâmplat cu codul fiscal în ultimii ani.

110. De asemenea, reglementările sunt vag formulate şi slab explicate, pe lângă abordarea

legalistă puternică ce le caracterizează. În multe cazuri, se raportează faptul că reglementările

secundare nu se potrivesc cu legislaţia primară, adăugând un nou nivel posibil de contradicţii şi dispute

din punct de vedere administrativ şi juridic. Acest lucru are impact şi asupra nivelului de respectare a

legilor şi reglementărilor şi de punerea în aplicare a acestora.

111. Diferite instituţii sunt responsabile pentru diferite instrumente de reglementare, ceea ce

face ca procesul de reglementare să fie consumator de timp şi împovărător pentru firme. Chiar dacă

s-au făcut unele eforturi pentru a eficientiza anumite proceduri, în sistemul legislativ românesc există

dubluri şi suprapuneri vizibile, ceea ce deschide posibilităţi pentru corupţie şi vicii de formă.

B.1. Iniţiative de îmbunătăţire a mediului de afaceri şi realizări recente

112. Există multe iniţiative în curs de desfăşurare în România legate de îmbunătăţirea mediului de

afaceri. Acestea acoperă anumite aspecte ale mediului de afaceri, dar niciuna nu este amplă şi nu

intenţionează să alinieze întreaga administraţie prin eforturi coordonate. Una dintre cele mai dificile

sarcini este aceea de a identifica modul în care sunt coordonate aceste iniţiative între diferite instituţii

responsabile, în ceea ce priveşte implementarea şi rezultatele globale obţinute la nivelul întregii ţări.

113. Programul de guvernare 2009-201217

, principalul document al activităţii guvernamentale din

România, recunoaşte că „crearea unui mediu de afaceri care să încurajeze competitivitatea firmelor şi

dezvoltarea de abilităţi antreprenoriale” este esenţială atât pentru a concura pe piaţa unică UE cât şi pe cea

din afara UE. În acest scop, Guvernul României a stabilit diferite linii de acţiune privind mediul de

afaceri (a se vedea Caseta 11).

Caseta 11. Principalele linii de acţiune ale Programului de guvernare 2009-2012 privind mediul de

afaceri, IMM-urile, concurenţa şi protecţia consumatorilor

În Programul de guvernare 2009-2012 s-au identificat următoarele linii de acţiune:

Simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ şi administrativ, reducerea birocraţiei şi a corupţiei,

precum şi a piedicilor administrative şi fiscale. Scopul este de a reduce numărul de proceduri

administrative, durata de obţinere a autorizaţiilor, permiselor, licenţelor şi autorizaţiilor, costurile acestor

proceduri şi, astfel, corupţia;

Accelerarea reformelor precompetitive şi promovarea unui mediu concurenţial echitabil;

Dezvoltarea şi implementarea unui mediu de afaceri integrat şi transparent, pe baza evaluării şi restabilirii

factorilor care afectează competitivitatea firmelor şi promovarea măsurilor de îmbunătăţire a cadrului

legislativ şi organizaţional;

17

Program de Guvernare 2009-2012. Capitolul 11 - Mediul de afaceri, IMM-urile, concurenţa şi protecţia consumatorului.

78

Dezvoltarea în sistemul educaţional şi a sistemelor specializate de formare profesională; promovarea

culturii antreprenoriale; consolidarea managementului performanţei şi încurajarea inovaţiei. Sunt necesare

eforturi pentru a spori gradul de conştientizare în mediul de afaceri cu privire la importanţa drepturilor de

proprietate intelectuală, a managementului calităţii, a activelor necorporale, în special brevete şi mărci;

Aplicarea noului cadru de politici UE privind IMM-urile, a Legii privind Întreprinderile Mici (Small

Business Act);

Facilitarea accesului la fondurile structurale ale UE şi la mecanismele de finanţare implementate, prin

Eximbank, CEC, Fondul Român de Garantare pentru IMM-uri, Fondul de garantare agricolă, Fondul

Român de Contra-garantare pentru IMM-uri, etc.;

Asigurarea unui înalt nivel de protecţie a consumatorilor, prin aplicarea eficientă a reglementărilor; protecţia

consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale şi a riscurilor care îi pot afecta; promovarea cooperării cu

organismele UE, statele membre şi societatea civilă, promovarea protecţiei oferite de instituţiile de stat.

114. Primul set de acţiuni care vizează mediul de afaceri din România este inclus în Programul

Naţional de Reforme 2007-201018

, care este un document cheie de instituire a unei strategii ample

pe trei ani pentru implementarea politicilor în ţările UE. Conform acestui Program, următoarele

domenii sunt considerate piloni de îmbunătăţire ai mediului de afaceri din România:

Reglementări mai bune pentru încurajarea investiţiilor;

Dezvoltarea infrastructurii pentru afaceri;

Creşterea competitivităţii firmelor şi promovarea CDI;

Consolidarea politicilor privind concurenţa şi ajutorul de sta; şi

Îmbunătăţirea accesului la finanţare.

115. Planul de acţiune pentru Programul naţional de reforme 2007-2010 include următoarele

măsuri generale în vederea conformării cu primul pilon, privind promovarea unor reglementări

mai bune în România:

Internalizarea celor mai recente şi mai moderne practici pentru a promova reforma mediul de

afaceri;

18

După cum s-a convenit la Consiliul European din martie 2005, statele membre sunt hotărâte să elaboreze, pe

proprie răspundere, Programe naţionale de reformă (PNR) în baza Orientărilor integrate pentru creştere economică şi

locuri de muncă care să cuprindă dimensiunile economice, sociale şi de mediu. Programele de reformă ar trebui să

fie adaptate la propriile lor nevoi şi la situaţia lor specifică, pentru a permite diversitatea situaţiilor şi a priorităţilor

politice la nivel naţional. Programele naţionale de reformă ar trebui să fie concepute ca nişte documente politice de

perspectivă care stabilesc strategia statelor respective pe 3 ani pentru generarea de creştere economică şi locuri de

muncă. Aceste programe, împreună cu rapoartele lor de implementare, permit Comisiei să evalueze politicile şi

progresele identificate de statele membre.

79

Evaluarea implementării declaraţiei pe propria răspundere şi a procedurii aprobării tacite;

Consolidarea mecanismului instituţional în ceea ce priveşte dialogul, luarea de decizii şi

dezvoltarea de politici publice specifice.

116. Unul dintre implementatorii cheie ai acestor măsuri este Departamentul pentru mediul de

afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. În prezent se

pregăteşte şi se discută o versiune actualizată a Programului National de Reforme 2011-2013 şi, ca şi în

cazul celorlalţi membri UE, este de aşteptat ca aceasta să fie legată de obiectivele stabilite pentru strategia

Europa 2020. Acest Programul Naţional de Reforme ar trebui să fie gata până în aprilie 2011. Pregătirea

sa este coordonată în principal de Direcţia de monitorizare post-aderare din cadrul Departamentului de

Afaceri Europene, dar definirea conţinutului şi a domeniilor de intervenţie este în responsabilitatea

Departamentului pentru mediul de afaceri din cadrul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de

Afaceri.

117. Al doilea set de acţiuni care vizează mediul de afaceri sunt stabilite în Agenda Naţională

pentru o Reglementare mai bună, de care se ocupă în principal Departamentul de Politici Publice al

Secretariatului General al Guvernului, chiar dacă unele părţi din implementarea anumitor acţiuni revin

în responsabilitatea altor instituţii. Actualul Plan de acţiune pentru Strategia pentru o reglementare mai

bună la nivelul administraţiei publice centrale 2008-2013 cuprinde următoarele măsuri:19

Îmbunătăţirea evaluării impactului de reglementare şi a proceselor de consultare;

Evaluarea costurilor şi a piedicilor administrative;

Simplificarea procedurilor administrative;

Îmbunătăţirea relaţiei dintre agenţii, organismele de reglementare şi mecanismele de control;

Simplificarea legislaţiei; şi

Aplicarea eficientă a reglementărilor UE.

118. Această strategie a fost întocmită de către Secretariatul general al Guvernului şi

Departamentului pentru Afaceri Europene. În 2007 a fost înfiinţat un grup de lucru responsabil cu

îmbunătăţirea reglementărilor, iar acesta a inclus şi alte instituţii care participă la dezvoltarea strategiei.

Planul de acţiune este legat de Agenda UE pentru o reglementare mai bună care acordă o importanţă

deosebită îmbunătăţirii cadrului de reglementare al Uniunii Europene.

119. În România se mai există şi alte iniţiative legate de mediul de afaceri. De exemplu, ca parte

a obligaţiilor asumate de Guvern în cadrul Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea

Europeană, România şi Fondul Monetar Internaţional, Guvernul s-a angajat să pregătească un

inventar de permise, licenţe şi aprobări necesare pentru înregistrarea proprietăţii, desfăşurarea de

afaceri şi activităţi legate de construcţii. Rezultatul acestor iniţiative constat în identificarea a 275 de

19

Guvernul României, Strategia pentru o reglementare mai bună la nivelul administraţiei publice centrale 2008 –

2013, Document de politică publică

80

proceduri administrative care au fost incluse într-un plan de simplificare, coordonat de Secretariatul

General al Guvernului. Planul cuprinde 49 de măsuri întreprinse de către instituţiile publice, inclusiv 13

proceduri care au fost eliminate şi 9 proceduri suplimentare care sunt în stadiu avansat de eliminare. Alte

27 de măsuri vor fi, de asemenea, eliminate.

120. Un aspect relevant în crearea unor baze sănătoase pentru mediul de afaceri este creşterea

transparenţei deciziilor guvernamentale de reglementare şi îmbunătăţirea dialogului dintre guvern

şi comunitatea de afaceri. Unele dintre acţiunile întreprinse de Departamentul pentru mediul de afaceri

din cadrul Ministerului Economiei sunt:

Consultarea continuă (online) cu reprezentanţii mediului de afaceri privind barierele de

reglementare;

Consolidarea dialogului cu comunitatea de afaceri (organizarea de întâlniri, consultări, seminarii,

mese rotunde, discuţii cu reprezentanţii de afaceri).

Lansarea site-ului web „mediul de afaceri” dedicat informării şi consultării mediului de afaceri,

postat pe site-ul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri la adresa

http://www.minind.ro/dma

Consolidarea colaborării cu reprezentanţii asociaţiilor profesionale şi camerelor de comerţ la

nivel regional, cum ar fi Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Consiliul

Investitorilor Străini (CIS), Uniunea Profesiilor Liberale din România (UPLR), etc.

121. În ciuda realizărilor recente, în special în ceea ce priveşte finalizarea unora dintre acţiunile

cuprinse în diferite documente strategice prezentate de Guvern, rezultatele legate de îmbunătăţirea

mediului de afaceri au fost limitate din punctul de vedere al sferei de aplicare şi al impactului

asupra situaţiei economice generale a ţării. Multitudinea de intervenţii, fără o linie de acţiune strategică

unică, face ca urmărirea rezultatelor şi măsurarea impactului acestora să fie dificilă .

B.2. Către o strategie pentru mediul de afaceri şi priorităţi de implementare

122. Departamentul pentru mediul de afaceri a pregătit cu ajutorul unei firme internaţionale de

consultanţă o nouă strategie pentru activităţile sale viitoare. Părţile interesate au fost consultate în privinţa

strategiei prin grupuri de discuţii, ateliere şi întâlniri de evaluare inter pares, iar strategia se află în prezent

în discuţie la nivel guvernamental în vederea aprobării. Aprobarea este esenţială pentru a defini mai

departe implementarea acesteia şi pentru a dezvolta un plan de acţiune cu măsuri mai concrete. Totuşi,

Departamentul a început deja implementarea unora dintre măsurile cuprinse în strategie.

123. Strategia urmăreşte o viziune pe termen mediu şi lung pentru gestionarea mediului de

afaceri. Aceasta include un pachet de 62 de acţiuni guvernamentale, ţesute în jurul a 18 de măsuri

care pot fi grupate în patru obiective principale:

Promovarea creşterii economice prin investiţii şi îmbunătăţirea mediului de investiţii;

81

Creşterea transparenţei procesului de luare a deciziilor şi a politicilor publice printr-un

comportament responsabil şi integritate în afaceri;

Dezvoltarea de afaceri şi profesii prin creşterea accesului la servicii publice şi servicii private de

consultanţă de calitate;

Creşterea capacităţii administrative a Departamentului pentru mediul de afaceri pentru a

îmbunătăţi procesele de planificare strategică, analiza, monitorizarea şi evaluarea.

124. Strategia recunoaşte nevoia de a avea o abordare coerentă şi coordonată cu privire la

mediul de afaceri, subliniind necesitatea de a lega această abordare de alte strategii, la nivelul UE şi

la nivel naţional. Implementarea strategiei este planificată pentru perioada 2010 - 2014, în două etape

principale:

Faza I: 2010-2012 cu acţiuni urgente pentru depăşirea crizei economice actuale; şi

Faza II: 2012-2014 cu acţiuni mai substanţiale pentru a sprijinirea redresării economice.

125. De asemenea, strategia are în vedere trei priorităţi strategice orizontale:

Simplificarea cadrului legislativ şi consolidarea instituţiilor;

Creşterea capacităţii administrative a Departamentului pentru mediul de afaceri din cadrul

Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, pentru a îmbunătăţi procesele de

planificare strategică, analiza, monitorizarea şi evaluarea; şi

Dezvoltarea de mecanisme de e-guvernare pentru mediul de afaceri.

126. Implementarea strategiei nu are în vedere modificări de reglementare majore în România,

în afară de unele mici modificări în actele normative ale Guvernului care ar putea facilita punerea

în aplicare a unora dintre acţiunile cuprinse în strategie. Strategia conţine unele prevederi pentru

monitorizarea implementării sale, de care se vor ocupa diferite instituţii ce vor fi responsabile cu

implementarea unora dintre acţiunile de dezvoltare a mediului de afaceri. În ceea ce priveşte bugetul,

strategia prevede un buget necesar pentru implementare estimat la maximum 173 milioane de RON

(aprox. 40 milioane de euro). Această sumă a ar trebui să fie acoperită în principal din fonduri structurale

UE.

127. Strategia este un pas important pentru dezvoltarea unei abordări mai cuprinzătoare cu

privire la mediul de afaceri. Aceasta admite actualul mediu dificil în care ar trebui să fie implementată,

folosind acţiuni propuse de firme a căror implementare, în principiu, nu ar trebui să fie atât de

controversată. Strategia are scopul de a reduce rezistenţa la schimbare şi de a alinia eforturile la celelalte

eforturi depuse la nivel internaţional, în special în cadrul UE.

128. Cu toate acestea, acestei strategii îi lipsesc elemente importante care sunt necesare pentru

ca aceasta să devină un document politic mai relevant care să fie implementat dacă contextul

instituţional din România ar fi altul. Unele dintre problemele îngrijorătoare se referă la

următoarele domenii:

82

În primul rând, este o strategie care acoperă multe zone de intervenţie fără o legătură clară, nu

numai între diferitele aspecte cu care se va confrunta Departamentul, dar şi în raport cu ceea ce

face Guvernul la diferite niveluri şi prin diferite instituţii. Prin urmare, strategia nu conectează

diferitele elemente, ci încurajează o deconectare între ceea ce face Departamentul de restul de

funcţii-cheie care ar trebui să fie atribuite acestui departament. Dilema rezolvării problemelor

încrucişate nu se rezolvă cu această strategie;

În al doilea rând, această strategie nu intensifică activitatea Departamentului privind realizările

de-a lungul timpului. Se pare că de acum şi până în 2014 Departamentul va avea acelaşi rol,

aceleaşi atribuţiile, aceleaşi responsabilităţi. Totuşi, pentru a implementa unele dintre măsuri,

Departamentul are nevoie de un sprijin politic clar în cadrul Ministerului şi de influenţă politică

pentru a coordona cea mai mare parte din implementarea măsurilor. Menţinerea poziţiei sale aşa

cum este acum, nu este o soluţie viabilă;

În al treilea rând, strategia nu ia în considerare problema succesiuni sau problema primei sau a

celei de-a doua opţiuni. Strategia face o serie de sugestii, unele dintre ele logice, altele care nu

urmează atât de clar succesiune bine structurată, pentru o serie de intervenţii. Din moment ce

acoperă multe aspecte şi se îndreaptă în diferite direcţii, aceasta nu face prioritizări, iar acest lucru

riscă să fie din nou o greşeală anunţată pentru următorii doi ani; şi

În al patrulea rând, strategia se bazează în exces pe producţia de documente, cum ar fi pregătirea

de rapoarte şi diagnostice. Lipsa de informaţii şi de baze de date complete este cu siguranţă o

problemă gravă în România, dar faptul că se bazează pe pregătirea de rapoarte şi de diagnostice ar

putea fi un dezavantaj serios pentru ajungerea în faza de implementare.

129. Rolul acestei strategii este important pentru rezolvarea problemelor mediului afaceri din România

în următorii ani. Va fi important să se folosească analiza planificată pentru 2012 pentru a schimba modul

de abordare a problemelor mediului de afaceri şi pentru a-l extinde la o strategie mai largă de gestionare a

reglementărilor şi de reformă.

C. Cadrul instituţional pentru mediul de afaceri – rolul şi performanţa

diverselor instituţii

189. În numeroase state – spre deosebire de România – implementarea mediului de afaceri

reprezintă o prioritate cheie, la cel mai înalt nivel politic. Mediul de reglementare în care operează

afacerile le influenţează competitivitatea şi capacitatea de a dezvolta şi de a crea locuri de muncă. De

exemplu, Agenda UE de reglementare optimă are rolul de a crea un mediu favorabil de reglementare a

afacerilor, un mediu simplu, uşor de înţeles, efectiv şi realizabil, iar Europe 2020 se bazează pe

competitivitatea crescândă a membrilor săi. Numeroase state OECD acordă o importanţă deosebită

promovării unei reforme de reglementare, ca fiind unul din cele mai importante mecanisme pentru

implementarea mediului de afaceri.

190. Numeroase studii accentuează faptul că abilităţile instituţionale ferme, ce funcţionează într-

o manieră coordonată, în vederea facilitării cadrului de reglementare dedicat activităţilor

comerciale dar şi pentru promovarea unui climat economic şi de investiţii favorabil, reprezintă

pilonii fundamentali pentru consolidarea mediului de afaceri. Experienţele internaţionale indică faptul

83

că o premisă obligatorie a succesului este reprezentată de existenţa unui sistem instituţional adecvat,

responsabil de politicile clare şi comprehensive aplicabile „întregului guvern”, coordonat de o singură

unitate abilitată în acest sens. În statele unde acest proces a fost derulat, de exemplu în numeroase state

din Uniunea Europeană, se poate identifica o singură unitate, în centrul guvernului, a cărei

responsabilitate constă în dezvoltarea unei reforme de reglementare şi implementarea mediului de afaceri.

191. În România, gestionarea şi implementarea mediului de afaceri nu pare să fi fost un segment

singular şi coordonat al politicii, atribuit unei singure unităţi din cadrul guvernului. Din perspectiva

istorică şi în baza numeroaselor schimbări recente, la nivel instituţional, gestionarea mediului de afaceri a

reprezentat sarcina unor instituţii diverse, care însă nu au acţionat ca motoare ale reformei întrucât, de

regulă, acestea nu se puteau baza pe susţinerea politică, necesară pentru introducerea unor reforme şi

modificări profunde la nivel administrativ, lipsindu-le totodată şi instrumentele inovatoare care să poată

transforma mediul de reglementare într-un mediu propice activităţii economice. Unităţile responsabile de

mediul de afaceri au funcţionat într-un cadru instituţional fragmentat, fapt care a îngreunat coordonarea

acestora.

192. În cadrul instituţional curent, o serie de instituţii gestionează chestiunile mediului de

afaceri. Această secţiune va analiza cele mai importante instituţii, de exemplu, Departamentul pentru

Mediu de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Direcţia de

Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului şi Unitatea pentru Monitorizarea Post-

aderare din cadrul Departamentului de afaceri europene. Alte instituţii vor fi de asemenea menţionate

graţie responsabilităţilor şi funcţiilor cheie privitor la chestiunile asociate mediului de afaceri, la nivel

naţional şi local.

C.1. Departamentul dedicate mediului de afaceri

193. În cadrul structurii guvernamentale curente, principala instituţie responsabilă de orice

chestiuni asociate mediului de afaceri din România este reprezentată de Ministerul Economiei,

Comerţului şi Mediului de Afaceri. Organigrama este prezentată ca Anexa 1. Aceasta răspunde

Hotărârii Guvernamentale nr. 720/2010 ce aprobă restructurarea şi reorganizarea Ministerului Economiei,

Comerţului şi Mediului de Afaceri, urmând prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.634/2009 privind

organizarea şi funcţionarea Ministerului. Cu toate acestea, această unitate funcţionează de mai bine de

zece ani, fiind ataşată diverselor organisme: Vice - Prim Ministru, responsabil de Mediul de Afaceri sau

Secretariatul General, Ministerul responsabil de Mediul de Afaceri. Deşi într-o anumită perioadă acestă

instituţie s-a aflat în centrul guvernului, situaţia sa actuală nu dezvăluie prea multe despre relevanţa sa

politică. Însăşi această unitate a fost parţial restructurată ca urmare a restricţiilor bugetare şi a remanierii

administrative.

194. Direcţia pentru Mediul de Afaceri se află sub mandatul Direcţiei Generale pentru Politici

Industriale şi Mediu de Afaceri. Este condusă de un director general şi un director general adjunct,

fiind compusă din două unităţi:

Departamentul pentru Mediul de Afaceri, format din nouă oficiali guvernamentali; şi,

Departamentul SMEs format din şase oficiali guvernamentali.

84

195. Cu toate acestea, în structura curentă a Ministerului, nu se acordă Departamentului în

cauză atenţia politică pe care acesta ar trebui să o primească. Întrucât Ministerul gestionează în

principal aspectele legate de energie, relevanţa aspectelor legate de mediul de afaceri nu este

semnificativă. Ministerul nu îşi poate devansa programul, în special în sectoarele unde în mod evident

sunt implicate alte ministere şi organisme guvernamentale. Aşa cum se prezintă astăzi, natura

interdisciplinară a aspectelor mediului de afaceri este complet atenuată.

196. Cu toate acestea Planul Instituţional Strategic 2010-2012 prezentat de Ministerul

Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri include o serie de proiecte complexe menite să

consolideze capacitatea instituţională a ministerului. Următoarele pot fi identificate ca priorităţi:

Consolidarea capacităţii instituţionale pentru a implementa reforma de gestionare şi mediul de

afaceri din România, în parteneriat cu Secretariatul General al Guvernului;

Dezvoltarea unei strategii guvernamentale dedicate implementării şi dezvoltării mediului de

afaceri (Strategia DMA, prezentată în secţiunea anterioară a acestui raport);

Evaluarea barierelor administrative şi a mediului legislativ cu care se confruntă mediul de afaceri,

dezvoltarea unui sistem sustenabil în vederea monitorizării şi evaluării; şi

Dezvoltarea unei strategii guvernamentale pentru SMEs în 2009-2013.

197. Departamentul pentru Mediul de Afaceri este responsabil pentru următoarele aspecte din

domeniul politicii de afaceri, ca prioritate publică a guvernului:

Iniţiază măsuri dedicate omogenizării cadrului legislativ pentru afaceri;

Asigură predictibilitatea şi permite sectorului de afaceri să îşi planifice activităţile prin evaluarea

impactului legislaţiei asupra mediului de afaceri;

Propune acţiuni pentru a reduce birocraţia;

Dezvoltă, actualizează şi monitorizează planurile de acţiune aferente afacerilor;

Susţine Secretariatul Executiv şi Grupurile de Lucru pentru a dezvolta Planul de acţiune dedicat

monitorizării afacerilor;

Iniţiază şi implementează acţiuni concrete care să respecte întru totul obiectivele stabilite de

guvern referitor la impactul asupra mediului de afaceri;

Pregăteşte rapoarte şi concluzii pentru a informa organizaţiile guvernamentale şi internaţionale

despre implementarea Planului de Acţiune dedicat Mediului de afaceri;

Asigură fluxul efectiv al informaţiilor dar şi dialogul între toate entităţile implicate în acest sector;

Elaborează şi participă la pregătirea actelor normative asociate mediului de afaceri;

85

Participă la seminarii, conferinţe, mese rotunde şi simpozioane internaţionale asociate mediului

de afaceri;

Identifică şi testează modalităţile de implementare a mediului de afaceri (ex. transparenţa

codurilor de bune practici administrative, încurajarea şi susţinerea iniţiativelor antreprenoriale,

etc.);

Actualizează informaţiile privind mediul de afaceri pe website-ul oficial al Ministerului

Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri;

Răspunde în scris la orice reclamaţii, în termen de 30 de zile de la primirea acestora;

Colaborează la anumite proiecte cu Banca Mondială, Comisia Europeană, OECD, Camera

americană de comerţ, asigurând coordonarea afacerilor;

Colaborează în cadrul anumitor teme şi programe asociate mediului de afaceri, ca rezultat al

obligaţiilor României, ca stat membru al UE;

Activează in comitete şi consilii europene şi implementează acţiuni, măsuri şi proiecte asociate

mediului de afaceri;

Colaborează cu instituţiile de afaceri reprezentative pentru a diminua barierele administrative şi

pentru a implementa cadrul legislativ;

Participă la evenimente organizate de camerele de comerţ teritoriale CCIR şi de camerele de

comerţ bilateral;

Organizează şi participă la derularea expertizelor necesare pentru a evalua impactul

reglementărilor administrative şi procedurale asupra climatului de afaceri, folosind expertiza,

metodologiile şi instrumentele utilizate de organizaţiile internaţionale;

Se asigură că dispune de cerinţele tematice şi metodologice pentru executarea anumitor proiecte;

Se asigură că s-au dezbătut şi distribuit în prealabil sarcinile de gestionare şi clasificare a

documentelor;

Coordonează şi organizează activităţile asociate politicilor economice, fiscale, dar şi activităţile

aferente comerţului, pieţelor interne, competitivităţii şi impactului asupra mediului de afaceri;

Promovează dialogul continuu cu sindicatele şi confederaţiile angajaţilor, dar şi cu asociaţiile

profesionale, pentru a identifica şi soluţiona problemele cu care se confruntă mediul de afaceri; şi

Asigură respectarea prevederilor legale aplicabile în situaţiile de urgenţă

198. Departamentul pentru Mediul de Afaceri este de asemenea responsabil de următoarele

aspecte, privind respectarea angajamentelor asumate de România cu alte organizaţii internaţionale

(UE, Banca mondială, OECD, etc.) şi dar şi recomandările acestora:

86

Propunerea, implementarea, coordonarea şi monitorizarea acţiunilor privind reducerea barierelor

administrative, în conformitate cu obiectivele stabilite de Programul de acţiune al Uniunii

Europene în vederea Reducerii Sarcinilor Administrative în Uniunea Europeană;

Propunerea şi iniţierea acţiunilor pentru transpunerea în legislaţia naţională şi implementarea

Directivei 2006/123/EC privind serviciile de pe piaţa internă;

Dezvoltarea şi propunerea de acţiuni pentru adoptarea şi implementarea instrumentelor ce pot

identifica şi măsura costurile impuse de reglementările în domeniul afacerilor, în conformitate cu

practicile şi metodologiile internaţionale identificate, în special Modelul de Cost Standard (SCM);

Asigurarea, împreună cu Departamentul pentru Afaceri Europene şi Secretariatul General al

Guvernului, coordonării şi implementării politicilor de afaceri pentru a satisface recomandările şi

angajamentele asumate în ceea ce priveşte Programul unei reglementări mai eficiente;

Coordonarea, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, şi implementarea “Iniţiativei regionale

de investiţii în sud-estul Europei – OECD” (parte a Pactului de Stabilitate şi a Programului Reper

de Reformare a Investiţiilor);

Urmărirea respectării angajamentelor asumate prin Declaraţia ministerială anuală privind

Programul Compact de Investiţii;

Întrunirea angajamentelor asumate prin Statutul semnat de România în momentul aderării la

Declaraţia OECD pentru Investiţii Internaţionale şi Societăţi Multinaţionale;

Reprezentarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri la şedinţele

trimestriale convocate de Comitetul de Investiţii OECD;

Asigurarea, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, coordonării ca punct de contact pentru

directivele naţionale în vederea implementării Declaraţiei OECD pentru Investiţii Internaţionale

şi Societăţi Multinaţionale, dar şi reprezentarea Ministerului în faţa Comitetului de Investiţii

OECD, Grupului de Lucru privind Reforma de Reglementare în Sud - Estul Europei;

Participarea la coordonarea şi performanţa Grupului Special de Transpunere în vederea adoptării

măsurilor pentru a grăbi implementarea Directivei 2006/123/EC privind serviciile de pe piaţa

internă.

199. Departamentul pentru Mediul de Afaceri este de asemenea responsabil de următoarele

aspecte, în scopul creşterii răspunderii privind folosirea fondurilor UE:

Iniţiază anumite proiecte de afaceri care să absoarbă fondurile UE asociate post-aderare;

Dezvoltă programe şi proiecte ce implică finanţare internaţională, stabilind unităţi pentru

implementarea proiectului (PIU);

Monitorizează activităţile prin proiectele subvenţionate cu ajutorul fondurilor UE post-aderare;

Adoptă acţiuni corective pentru proiectele în curs, finanţate de fondurile UE post-aderare; şi

87

Raportează în ceea ce priveşte implementarea şi controlul intern, conform directivelor stabilite.

200. Responsabilităţile enunţate mai sus dezvăluie o serie de aspecte esenţiale, în termenii

dezvoltării unei abordări comprehensive destinate tratării ineficienţelor mediului de afaceri dar şi

în vederea obţinerii rezultatelor estimate, în sensul implementării mediului de afaceri din România:

Lista indică complexitatea domeniilor şi sfera largă a acţiunilor pe care unitatea trebuie să şi le

asume în vederea îndeplinirii acestor obligaţii. Lista este generală şi acoperă prea multe aspecte;

Responsabilităţile enunţate aici sunt supra-evaluate, dată fiind dimensiunea unităţii, care este

compusă doar din şapte oficiali, având resurse limitate. Riscul de a fi supra-ambiţios în ceea ce

priveşte aceste responsabilităţi poate îngreuna aderarea la faza de implementare şi obţinere de

rezultate satisfăcătoare;

Lipsa prioritizării este evidentă în listă, întrucât unele funcţii cheie lipsesc iar altele par a fi

irelevante în ceea ce priveşte promovarea unui mediu de afaceri eficient în România; şi

O serie din aceste responsabilităţi necesită o influenţă politică extensivă, pe care însă unitatea

pare să nu o aibă în interiorul Ministerului sau în administraţia publică.

C.2. Direcţia de Politici Publice din cadrul Secretariatului General al

Guvernului

201. Direcţia de Politici Publice are responsabilitatea de a implementa dezvoltarea, coordonarea

şi planificarea politicilor publice la nivelul guvernamental central. Unităţile de Politică Publică din

fiecare minister o oglindesc pe cea din cadrul Secretariatului General al Guvernului. În structura

organizaţională a Secretariatului General al Guvernului, Departamentul ocupă poziţia prezentată mai jos,

fiind înconjurat de 72 de posturi (Figura 12). Direcţia şi-a asumat următoarele responsabilităţi:

Dezvoltarea unui mecanism integrat pentru coordonarea elaborării şi implementării politicilor

publice;

Consolidarea capacităţilor instituţionale în guvern, pentru analizele şi elaborarea anterioară a

politicilor, a planificării strategice şi a monitorizării şi evaluării politicilor publice la nivel central;

Consolidarea consultanţei inter-ministeriale pentru aspectele politicilor publice; şi

Dezvoltarea programelor în parteneriat cu organizaţiile internaţionale în vederea implementării

dezvoltării, coordonării şi planificării politicilor publice la nivelul central al guvernului.

88

Figura 12: Secretariatul General al Guvernului

General Secretary plus cabinet (10/13)

Deputy General SecretaryPlus cabinet (4/5)

Economic Directorate (24/25)

Logistics Directorate (22/26)

Public Policy Directorate (36/36)

IT Service (11/12)

Litigations and Human Resources Directorate (26/28)

Audit Compartment (3/3)

Directorate for Government Strategies (24/26)

Legal Directorate (20/24)

Directorate for Government Meeting Preparation (20/20)

Public Relations Directorate (20/20)

Control Compartment (6/7)

Compartment for Government Inspectors (72/77)

Compartment for International Relations, High Representatives

and Protocol (20/25)

Programs and Projects Service (9/10)

Special Directorate (22/25)

Organizational Structure of the General Secretariat of the Government

(filled posts/budgeted posts)

State Secretary Press Spokesperson of the

Government plus cabinet (1/3)

State Secretary For Relations with Parliament

plus cabinet (2/2)

Department for Communications and Spokesperson of the

Government (18/19)

Structura organizaţională a Secretariatului General

al Guvernului (posturi ocupate/posturi bugetate)

Secretar General plus

cabinet (10/13)

Secretar general adjunct

plus cabinet (4/5)

Direcţie Politici Publice

(36/36)

Direcţia Litigii şi Resurse

Umane (26/28)

Direcţia pentru pregătirea

şedinţelor guvernului (20/20)

Direcţia Relaţii cu Publicul

(20/20)

Secretar de stat pentru relaţiile cu parlamentul plus

cabinet (2/2)

Direcţia economică (24/25)

Serviciu IT (11/12)

Direcţie Logistică (22/26)

Departament Juridic (20/24)

Compartiment Control (6/7)

Serviciu Programe şi Proiecte (9/10)

Departament Special (22/25)

Direcţie pentru Strategii Guvernamentale (24/26)

Secretar de Stat Purtătorul de cuvânt al guvernului în relaţia cu presa plus cabinetul (1/3)

Departament pentru Comunicări şi Purtătorul de cuvânt al guvernului

(18/19)

Departament de Audit (3/3)

Compartiment pentru Relaţii

Internaţionale, Înalţi Reprezentanţi şi Protocol (20/25)

Compartiment pentru Inspectorii Guvernului (72/77)

89

202. Obiectivele activităţii derulate de Direcţia pentru Politici Publice sunt următoarele:

Politici publice efective;

Procesul de luare a deciziilor mult mai transparent;

Introducerea evaluărilor impactului în politicile publice de bază;

Implementarea discuţiilor între instituţiilor centrale guvernamentale;

Crearea unei legături între planificarea politicii publice şi bugetare; şi

Dezvoltarea metodologiilor pentru evaluarea şi monitorizarea politicilor publice.

203. Direcţia joacă un rol proeminent în termenii mediului de afaceri, întrucât şi-a asumat

răspunderea pentru o serie de acţiuni incluse în Strategia de Reglementare Eficientă şi în alte

documente cheie ale Guvernului şi care gestionează implementarea acţiunilor în vederea

ameliorării mediului de afaceri. Faptul că se află în centrul guvernului o face o Unitate potenţial

importantă, care poate mobiliza resursele şi capacităţile administraţiei în vederea implementării şi

obţinerii rezultatelor, dar mai ales în vederea consolidării procesului politicii şi pentru stimularea

schimbărilor în cadrul instituţiilor în cauză.

204. Formularea unei politici ferme este esenţială pentru implementarea şi dezvoltarea mediului

de afaceri. Se asigură că politicile sunt coerente, coordonate, efective şi eficiente şi că pot avea un impact

puternic asupra modului de pregătire a prevederilor şi reglementărilor legale în România. Cum aceste

aspecte cad în sarcina Direcţiei, rolul acesteia, în termenii implementării mediului de afaceri, este relevant

şi esenţial pentru a asigura consolidarea în ţară a unui cadru predictibil, legal şi care deserveşte politica.

C.3. Unitatea de Monitorizare Post - Aderare la nivelul Departamentului de Afaceri

Europene

205. Departamentul de Afaceri Europene coordonează formularea politicilor şi strategiilor

privind afacerilor europene, conform Legii nr. 102/2007. Coordonează dezvoltarea, adoptarea şi

implementarea strategiilor naţionale, combinând strategia post-aderare prin Programul de Reformă

Naţională, Strategia Lisabonei şi Strategia pentru piaţa internă din România.

206. Unitatea de monitorizare post-aderare se axează în principal pe stabilirea şi menţinerea

mecanismelor care asigură respectarea obligaţiilor asumate ca membru al Uniunii Europene.

Unitatea monitorizează de asemenea priorităţile şi obiectivele stabilite de România ca stat membru UE,

analizând eşecurile ce pot surveni în implementarea politicilor UE, şi totodată propune o serie de măsuri

pentru a le elimina.

207. Această unitate nu are un rol de implementare în termenii ameliorării mediului de afaceri,

însă rolul de coordonare, în termenii pregătirii Programului de Reformă Naţională este relevant

pentru scopurile acestui studiu. Această Unitate reprezintă focarul tehnic cu atribuţia de a se asigura că

90

România răspunde angajamentelor aferente Strategiei din Lisabona, cu legătură directă către Ministerul

responsabil de acest Departament. Organigrama este prezentată în Figura 13.

Figura 13: Organigrama Departamentului de Afaceri Europene

C.4. Ministerul Administraţiei şi Internelor

208. Ministerul Administraţiei şi Internelor monitorizează executarea prevederilor aferente strategiilor

şi programelor de reformă şi restructurărilor administraţiei publice centrale şi locale, elaborate pe baza

Programului de Guvernare, in conformitate cu standardele UE şi în baza legislaţiei naţionale. Asigură de

asemenea realizarea strategiilor şi programelor care gestionează administraţia publică. Îndrumă şi

controlează activitatea prefecţilor în vederea realizării Programului de Guvernare.

209. În interiorul Ministerului, Unitatea de Politici Publice are responsabilitatea de a consolida

capacităţile manageriale ale ministerului, ajutând la implementarea procesului de dezvoltare,

aplicarea şi coordonarea documentelor aferente politicilor publice, dar şi în ceea ce priveşte

controlul şi monitorizarea punerii acestora în practică în minister şi în sectoarele de

responsabilitate. Unitatea, formată din 13 angajaţi, coordonează, la fel ca şi Direcţia de Politici Publice

şi Secretariatul General al Guvernului. Responsabilităţile sale sunt asociate următoarelor activităţi:

Coordonarea proceselor politicilor publice;

Dezvoltarea şi monitorizarea planificării instituţionale strategice;

Dezvoltarea şi monitorizarea planificărilor bugetare; şi

Promovarea politicilor publice la nivel local.

91

210. Unitatea implementează actualmente un proiect asupra “Procesele efective de luare a

deciziilor la nivelul guvernamental local din România”, finanţat de Fondul social european. Acesta

este un program operaţional menit să consolideze şi să dezvolte capacităţile administrative la nivel local.

Scopul general este acela de a implementa procedurile existente în guvernele locale, folosind noi

instrumente pentru a genera un ciclu eficient de management dar şi politici publice eficiente. Programul

intenţionează să extindă utilizarea Analizei de Impact a Reglementării (RIA) pentru a implementa

procesul de luare a deciziilor la nivel local.

C.5. Consiliul legislativ

211. Conform articolului 79 din Constituţia României, Consiliul Legislativ este “un organism

consultativ de specialitate al Parlamentului, care iniţializează proiecte de legi normative în scopul

unificării sistemice şi coordonării întregului organism legislativ. Responsabilitatea sa constă în

păstrarea actelor legislativ oficiale în România. Rolul Consiliului este în principal acela de a consilia

Guvernul în ceea ce priveşte proiectele de lege, proiectele ordonanţelor statutare, proiectele de coduri şi

alte propuneri legislative, pentru a se asigura că legislaţia respectă prevederile şi principiile Constituţiei.

212. Consiliul reprezintă principala instituţie executivă pentru unul din sectoarele acoperite de

strategia de reglementare eficientă, care gestionează simplificarea legislaţiei naţionale. Ajută la

identificarea legilor învechite şi a reglementărilor incompatibile şi care pot fi abrogate de ministere şi

diferite instituţii abilitate în sectorul legislativ. Consiliul legislativ este invitat să ofere un feedback oficial

asupra pertinenţei instrumentelor legale, ajutând totodată ministerele şi alte instituţii implicate în procesul

de simplificare.

C.6. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

213. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului deţine două funcţii esenţiale de

reglementare ce afectează direct posibilitatea de a derula afaceri în ţară şi de a atrage investiţii în

proiecte exhaustive de infrastructură. Prima unitate este responsabilă de activitatea desfăşurată de

Direcţia Generală pentru dezvoltare Teritorială, a cărei responsabilitate, printre altele, constă în

reglementarea aspectelor asociate operaţiunilor de cadastru prin Hotărârea Guvernului asupra

Reglementării Procedurilor de Urbanism. Cea de a doua unitate este reprezentată de Direcţia Tehnică

pentru Construcţii (TDC) al cărui mandat este acela de a pregăti şi monitoriza aplicarea legislaţiei şi

reglementărilor destinate industriei de construcţii.20

214. Aceste două proceduri fac parte din Licenţele angajamentului Guvernului de a simplifica şi

accelera prin MoU împreună cu Comisia Europeană. Aceste două domenii sunt deosebit de

importante pentru comunitatea de afaceri întrucât reprezintă punctele cheie pentru proiecte exhaustive de

infrastructură, construcţii dar şi pentru atragerea investiţiilor majore. S-au adus o serie de implementări, în

special privind termenele în care autorităţile locale trebuie să răspundă solicitărilor mediului de afaceri de

a construi în anumite zone, însă, cu toate acestea, este nevoie de mult mai mult pentru a completa

cadastrul naţional şi pentru a diminua toate neconcordanţele constatate în titlurile de proprietate ce rămân

în ţară.

20

Vezi Analiza Funcţională a Ministerului Dezvoltării Teritoriale şi Turismului.

92

D. Capacităţi instituţionale consolidate în vederea managementului şi reformei

de reglementare

215. Existenţa unui mediu de afaceri solid reprezintă un aspect în strânsă legătură cu cadrul

instituţional care îl promovează şi implementează. Numeroase cercetări şi valori de referinţă au

dovedit strânsa legătură între calitatea cadrului de reglementare, baza oricărui mediu de afaceri şi

instituţiile coordonate şi articulate ce pot implementa o strategie coerentă şi care de asemenea pot

monitoriza progresul de-a lungul timpului.21

S-a confirmat că percepţiile abilităţii guvernului de a formula

şi implementa politici ferme ce permit şi promovează dezvoltarea sectorului privat sunt captate de

calitatea aferentă reglementării.22

216. Situaţia curentă din România indică faptul că sunt necesare numeroase implementări în

termenii consolidării capacităţilor instituţionale pentru gestionarea şi reformarea mediului de

afaceri. Fragmentarea instituţională dar şi o abordare necoordonată au determinat rămânerea în urmă a

României faţă de alte state UE, care au avantajul de a oferi un cadru de reglementare mult mai eficient,

care să faciliteze derularea afacerilor, dezvoltarea afacerilor şi atragerea investiţiilor.

D.1. Stabilirea unei politici clare pentru implementarea mediului de afaceri

217. Romania deţine o serie de documente strategice care subliniază principalele linii de acţiune,

în termenii implementării mediului de afaceri dar şi pentru a introduce politici de reglementare

mult mai eficiente. Cu toate acestea, “nu există nici un cadru formal dedicat implementării mediului de

afaceri, şi care să ofere un mediu dar şi o viziune pe termen lung şi o perspectivă asupra direcţiei generale

a politicilor guvernamentale ce afectează mediul de afaceri”,23

aşa cum se confirmă prin Strategia pentru

Mediul de Afaceri, întocmită de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri pentru 2010.

Adică, ţara nu prezintă o politică ce este caracterizată de adoptarea unor anumite politici de către

instituţiile guvernamentale (politici explicite pentru o mai eficientă reglementare) şi de utilizarea

sistematică atât a politicilor cât şi a instrumentelor de reglementare (simplificarea, consultarea şi

evaluarea impactului).

218. Contrar tendinţei urmate de majoritatea statelor UE şi OECD, care se îndreaptă spre

adoptarea unui management de reglementare şi reformă (Figura 14) printr-o politică explicită de

reglementare, aplicată de guverne, România se confruntă cu lipsa unei strategii singulare,

comprehensive şi coordonate menite să gestioneze (1) mediul de afaceri şi (2) reforma de

reglementare, şi care are reprezenta, în esenţă, modalitatea în care guvernul intervine prin

instrumente oficiale în activitatea mediului de afaceri. Reforma de reglementare constituie un concept

mult mai larg care include gestionarea, implementarea şi promovarea aspectelor mediului de afaceri, şi

astfel, un program explicit de reforma de reglementare constituie o pre-condiţie pentru promovarea şi

implementarea mediului de afaceri.

21

Indicatorii OECD ai Reglementărilor Pieţii de Produse sau indicatorii modalităţii de derulare a afacerilor au încurajat această discuţie la nivel internaţional. 22

Kaufmann D., A. Kraay, şi M. Mastruzzi (2010) 23

Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (2010), p. 10

93

Figura 14. Politica explicită de reglementare ce promovează reforma guvernamentală pe

scară largă 1998, 2005 şi 2008

Notă: Eşantionul include 31 jurisdicţii pentru 2008 şi 2005. Pentru 1998, 27 jurisdicţii sunt incluse întrucât nu există date

disponibile pentru UE, Luxembourg, Polonia şi Republica Slovacă.

Sursa: OECD

219. Principalele motive pentru reforma de reglementare sunt acelea de a implementa

competitivitatea şi creşterea, dar şi de a reduce sarcina reglementării asupra afacerilor. Principalele

motive pentru reformă sunt exclusiv prezentate de agenda politicii interne, incluzând nevoia de a reduce

obligaţiile mediului de afaceri, obligaţii ce sunt universal exprimate. Atât guvernul cât şi mediul de

afaceri sunt percepute ca motoare principale ale reformei, deoarece obiectivul explicit al multor state este

acela de a implementa mediul de reglementare a afacerilor, deseori ca răspuns la critici, şi de a aplica

procesele guvernamentale.

220. În ciuda eforturilor asumate în ultimii ani, Guvernul nu a avut capacitatea de a prezenta o

singură strategie care să introducă criteriile generale în întreaga administraţie pentru a

implementa calitatea reglementării ce afectează în mod direct mediul de afaceri dar şi cetăţenii.

Evoluţia logică a implementării Politicii de reglementare mult mai eficientă la nivelul instituţiilor UE

constă în dezvoltarea politicilor similare în Statele Membre. Prin urmare, programul urmat de Lisabona,

recomanda ca fiecare stat membru să dezvolte o politică explicită de management al reglementării,

analogă cu politica de reglementare mult mai eficientă, adoptată pentru instituţiile Uniunii Europene în

vederea implementării calităţii caracterului reglementator. Iată deci o sarcină dificilă pentru Guvern:

94

nevoia de a compila toate componentele diferite ale unor documente diverse similare ce sunt actualmente

dezbătute şi utilizate în România, rezultând o singură politică explicită, care să poată fi folosită în ţară şi

care să urmeze principiile şi criteriile aplicate în alte state membre UE.

D.2. Importanţa motoarelor instituţionale şi a capacităţilor administrative

221. Atât politica unitară şi explicită dedicată implementării managementului de reglementare şi

reformei cât şi mediul de afaceri trebuie să fie puse în mişcare la nivel politic, necesitând totodată

sprijinul din partea structurilor corespunzătoare. Promovarea şi implementarea mediului de afaceri

depinde în mare măsură de „motoarele” instituţionale folosite în acest scop dar şi de capacităţile

administrative existente necesare pentru gestionarea acestor aspecte. În numeroase state OECD,

chestiunile mediului de afaceri constituie responsabilitatea unităţilor cărora li s-au atribuit sarcini

complete: gestionarea şi promovarea reformei de reglementare într-un sens mai larg, adică, asigurarea că

politica este canalizată pe noua legislaţie dar şi pe reglementările deja existente, pentru a determina o

implementare constantă atât în procesul de reglementare cât şi în mediul general de reglementare.

Numărul statelor cu organisme de monitorizare a procesului de reglementare a crescut semnificativ,

împreună cu consolidarea capacităţilor şi responsabilităţilor analitice asumate de aceste organisme: în

1998, doar 17 state, dintr-un total de 27 de state analizate, au înfiinţat un organism responsabil de

promovarea politicii de reglementare; în 2008 aproape toate statele membre OECD dar şi Comisia

Europeană au raportate existenţa unui astfel de organism.24

.

222. Gestionarea reformei de reglementare şi asigurarea că reglementările sunt pregătite,

implementate şi intrate în vigoare, sunt cerinţe esenţiale pentru a stabili un cadru legal propice

activităţii de derulare a afacerilor. Numeroase exemple la nivel internaţional indică, în acest scop,

necesitatea unei singure unităţi, din guvern, care să beneficieze de suport politic la nivel înalt. (vezi

Căsuţa 12). Concretizarea faptului că sistemul instituţional depinde de condiţiile administrative, sociale,

politice şi economice, din fiecare ţară, însă reformele tind să fie mai uşoare şi cu şanse mai mari de reuşită

dacă un organism este investit cu responsabilităţi care să mobilizeze întregul sistem administrativ prin

utilizarea criteriilor de control a calităţii dar şi a politicii şi instrumentelor de reglementare asociate.

Căsuţa 12. Rolul organismelor de monitorizare în reforma de reglementare: perspectivă

internaţională

Organismele de monitorizare deţin elemente esenţiale în procesul aferent reformei de reglementare, funcţionând ca

„motoare ale reformei‟, păstrând un punct de vedere strategic, coordonând în interiorul administraţiei. Rolul general

al acestora, pe lângă monitorizare, control şi coordonare, constă în forţarea organismului de reglementare să

demonstreze şi să justifice relevanţa reglementărilor propuse (potenţiale şi existente), folosind mecanismele de

responsabilizare şi evaluare, şi totodată oferind consultanţă tehnică şi promovare prin guvern, garantându-se totodată

calitatea actului de reglementare. Funcţiile principale ale acestor organisme pentru reforma de reglementare

sunt: coordonare şi supervizare, funcţia de obiecţie, susţinere şi consultanţă.

Un rol cheie al organismelor de supervizare este acela de a coordona şi superviza, asigurându-se că reforma de

reglementare respectă standardele de calitate, respectă strategia economică generală şi că Analiza de impact a

reglementării (RIA) este corect iniţiată. În acest sens, canalele de comunicare între organismele de reglementare şi

24

OECD (2009), p. 22

95

aceste organisme de monitorizare trebuie să fie corect iniţializate. Mai mult, este esenţial nivelul guvernamental de

unde acest organism coordonează ca şi instrumentele utilizate. De exemplu, în Coreea, s-a înfiinţat legal un Comitet

de reglementare a reformei cu “mandat general pentru a dezvolta şi coordona politica de reglementare şi pentru a

revizui şi aproba respectivele reglementări.” Funcţiile sale principale au menirea de a oferi o perspectivă strategică

asupra reformelor de reglementare, de a întreprinde o serie de investigaţii, de a monitoriza eforturile de

implementare ale fiecărei autorităţi şi de a se asigura că există o coerenţă între acţiunile acestora. Primul Ministru,

un grup semnificativ de experţi şi şase miniştri fac parte din acest organism.

Funcţia de investigare investeşte instituţia de monitorizare cu capacităţi de chestionare a reglementării şi

reformelor prin evaluarea calităţii politicii de reglementare, prin RIA şi prin funcţia de „gatekeeper”. In Australia, de

exemplu, Biroul de analiză a procesului de reglementare (ORR) se află în cadrul Comisiei de productivitate, care a

fost înfiinţată în 1998 ca principal organism de consultare a Guvernului asupra tuturor aspectelor aferente reformei

microeconomice. ORR examinează şi revizuieşte proiectele de reglementare pentru a se asigura că sunt corect

formulate şi că includ, printre altele, evaluarea costurilor administrative pentru guvern, afaceri şi alte părţi afectate.

Termenul „susţinere” (advocacy) implică o atenţie specială acordată menţinerii direcţiei corecte a strategiei pe

termen lung. Organismele de monitorizare pot fi extrem de utile în ceea ce priveşte promovarea calităţii şi a reformei

de reglementare. Suprapunerea şi duplicarea funcţiilor pot fi evitate prin activităţi de informare în interiorul şi în

exteriorul guvernului. Organismele de monitorizare pot ajuta la conştientizarea opiniei publice asupra rezultatelor şi

beneficiilor reformei. Oferă consultanţă şi ajutor pentru a crea şi pentru a menţine modificările culturale în

reglementări. Această sarcină, în general sub – prioritizată, poate fi realizată prin recomandări extensive, instruire

permanentă şi prin oferirea unei expertize specifice, dacă acest lucru este necesar. În Regatul Unit, Comisia de

reglementare mai eficientă a jucat, timp de mulţi ani, un rol de reprezentare continuu al reformei prin intermediul

instituţiilor de reglementare. S-au depus eforturi majore pentru compilarea informaţiilor în rapoarte şi prin

organizarea de conferinţe pentru personalul implicat.

Sursa: Rodrigo şi Andres-Amo

223. Una din carenţele sistemului instituţional din România, in a gestiona aspectele mediului de

afaceri, constă în varietatea instituţiilor responsabile pentru aceste aspecte, iar acordul general de a

crea un mediu de afaceri mai eficient constituie de asemenea o prioritate, însă, cu toate acestea, nu

există nici un organism abilitat pentru o promovare coerentă. Fragmentarea instituţională pentru

capacităţilor de gestionare a reglementării împiedică dezvoltarea şi implementarea capacităţilor, în

interiorul administraţiei din România – nu doar la nivel central, şi ci la nivele inferioare – de a gestiona

provocările urgente impuse de mediul de afaceri.

D.3. Instrumente pentru a implementa mediul de afaceri

224. Există o serie de politici şi instrumente de reglementare ce pot fi folosite pentru a

implementa calitatea reglementării, şi prin urmare, pentru a se axa pe o serie de facilităţi dedicate

înfiinţării şi funcţionării unei afaceri. Utilizarea acestor instrumente a crescut în numeroase state în

ultimii douăzeci de ani, fiind impuse de o cerere crescândă din partea acţionarilor pentru a elimina

birocraţia, pentru a oferi siguranţă şi pentru a oferi o mai mare transparenţă a proceselor decizionale.

225. Guvernul lucrează pentru aplicarea unora dintre aceste instrumente, însă lipsa strategiei şi

a susţinerii politice, necesare pentru introducerea acestora în sistemul administrativ, îngreunează

96

modalitatea de înţelegere a impactului asupra implementărilor în mediul de afaceri. Până acum,

rezultatele sunt limitate iar intervenţiile guvernului se fac ad-hoc. Există numeroase bune practici

internaţionale, în special în statele UE ce pot oferi o perspectivă a Guvernului despre modalitatea de a le

face utile pentru ţară, dar şi despre modalitatea în care acestea pot fi integrate într-o manieră coerentă, ca

parte a strategiei de a implementa mediul de afaceri.

D.4. Strategii administrative de simplificare

226. Simplificarea mediilor supuse intern reglementărilor este fundamentală pentru promovarea

mediului de afaceri. Reglementarea excesivă şi problemele în aplicarea acestora impun costuri inutile în

sectorul de afaceri, deviind resursele către activităţi neproductive. Reducerea sarcinii aferente

reglementărilor guvernamentale asupra afacerilor şi cetăţenilor reprezintă o parte majoră a strategiei de a

implementa performanţa şi productivitatea economică.

227. Numeroase state, în special statele membre UE, au aderat la programe exhaustive aferente

simplificării administrative, având ca obiectiv reducerea birocraţiei şi a costurilor administrative

impuse asupra afacerilor. Toate statele OECD au raportat, în 2008, existenţa şi aplicarea unui program

guvernamental explicit pentru gestionarea sarcinilor administrative impuse afacerilor şi cetăţenilor

(Figura 15). Unul din obiectivele cheie ale programului de reglementare mai eficientă este acela de a

reduce birocraţia. Măsurile şi obiectivele naţionale au fost stabilite la nivel naţional şi în UE, în scopul

unei reduceri de 25% a sarcinilor, până în 2012, în majoritatea acestor state. Romania a recunoscut

importanţa acestei strategii ca parte a agendei de reglementare mai eficiente.

Figura 15. Reducerea sarcinilor administrative (1998, 2005 şi 2008)

Note: Datele pentru 1998 nu sunt disponibile pentru Uniunea Europeană, Luxembourg, Polonia şi Republica Slovacă. Adică

această cifră se bazează pe datele aferente celor 27 state in 1998 şi pentru 30 de state şi UE în 2005-08.

(*) Nu sunt disponibile date înainte de anul 2008.

(**)Nu sunt disponibile date înainte de anul 2005.

Sursa: OECD

Există un program guvernamental explicit pentru a

reduce sarcinile administrative ..

Include obiective cantitative

Include obiective calitative

Îndepărtează obligaţia

Modifică şi eficientizează simplificarea legilor şi

reglementărilor existente

Foloseşte gestionarea de reglementare pentru ITC

Realocă competenţele şi responsabilităţile între

guvern şi….

97

228. Romania are un organism complex de legi şi reglementări care impun acţiuni urgente. In

ultimii ani, s-a înregistrat o inflaţie în producerea instrumentelor de reglementare, în special în ceea ce

priveşte ordonanţele de urgenţă, o procedură comună utilizată de Ministere, care, în anumite situaţii clar

definite, sar peste procesul parlamentar şi adoptă măsuri ce nu fac obiectul întregului proces legislativ.

Datele simple au indicat că ordonanţele de urgenţă au fost folosite de 228 şi 111 ori in 2008 şi respectiv în

2009.25

In 2009, Guvernul şi-a asumat aproape 210,000 de legi normative adoptate în ţară (vezi Figura

16): 205,650 au fost adoptate de administraţiile locale şi 4,201 de către administraţia centrală.

Figura 16. Dinamica legilor normative anuale adoptate în România (2003-2009)

Sursa: Secretariatul General al Guvernului (2010)

229. Romania a înregistrat un progres limitat în eliminarea birocraţiei şi în introducerea unui

program amplu privind simplificarea administrativă. Chiar dacă acest aspect apare explicit în diverse

documente aferente acestei politici ce tratează mediul de afaceri, nu există o strategie clară care să reducă

birocraţia, la nivel naţional. Cerinţele explicit prezentate în MoU privind simplificarea anumitor licenţe şi

permise nu au fost pe deplin satisfăcute. Unele ministere implicate în respectivul proces menţionează

dificultatea obţinerii informaţiilor corecte necesare pentru implementarea simplificării, dar şi lipsa culturii

administrative care să gândească măsurile de simplificare, costurile şi timpul asociat proceselor, etc.

230. După cum se confirmă de Direcţia pentru Politici Publice din cadrul Secretariatului

General al Guvernului, România încă înregistrează carenţe în ceea ce priveşte evaluarea integrată

a costurilor administrative. Cu toate acestea, s-au înregistrat o serie de împrejurări pozitive în reducerea

sarcinilor impuse cetăţenilor sau în eliminarea anumitor proceduri de licenţiere, însă, mai rămân multe de

făcut. Direcţia pentru Politici Publice este instituţia abilitată pentru propunerea următorilor paşi în sensul

identificării unei abordări metodologice pentru Romania, implicând un dialog intens cu acţionarii dar şi

lansarea de propuneri în vederea simplificării şi eficientizării.

25

Vezi Studiul Funcţional şi Evaluarea Problemelor Secante, întocmite de Banca Mondială în ianuarie 2010.

98

D.5. Folosirea Analizei de reglementare a impactului (RIA)

231. Statele folosesc această Analiză (RIA) ca instrument pentru a evalua posibilele impacte şi

pentru a măsura costurile şi beneficiile politicilor şi reglementărilor propuse. Nevoia de a baza

deciziile pe o serie de dovezi a impus obligativitatea folosirii RIA de numeroase state. Până în 1996, în jur

de 15 OECD state au adoptat RIA, iar această tendinţă s-a accelerat în perioada 1997-1999.26

La nivelul

UE,evaluarea impactului a devenit un instrument crucial pentru a implementa calitatea unei noi politici şi

a propunerilor de reglementare, fiind larg acceptat faptul că majoritatea propunerilor trebuie să fie însoţite

de o evaluare a impactului. Programul de reglementare mai eficientă în UE a încurajat progresul folosirii

UE în statele membre încă din anul 2002.

232. Romania a adoptat RIA in teorie, însă dezvoltarea şi implementarea s-a dovedit a fi greoaie,

chiar inexistentă. Hotărârea Guvernului nr. 775/2005 pentru aprobarea reglementării privind procedurile

de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicii publice la nivel central impune ministerelor să dezvolte

propuneri de politici publice într-un format specific, pentru toate legile importante, înainte de redarea

acestora sub forma proiectelor. În plus, s-a introdus un proces formal de evaluare a impactului noii

legislaţii, odată cu Regulile de Operare a Consiliului de Miniştri, adoptate în 2005.27

Articolul 59 (4)

stipulează că proiectele de lege şi legile locale prezentate Consiliului de Miniştri trebuie să fie însoţite de

o evaluare a costurilor suportate de administraţie, având ataşată şi opinia Ministrului Finanţelor privind

aceste costuri.

233. Evaluarea impactului de reglementare trebuie să includă impactele cantitative şi calitative

estimate, ce rezultă din implementarea opţiunii selectate; în acelaşi timp, trebuie avută în vedere o

opţiune alternativă a politicii. Susţinătorul legislaţiei propuse va trebui să pună la dispoziţie informaţii

privind propuneri financiare şi de asemenea să determine scopurile, obiectivele dar şi factorii de risc ce

pot fi direct implicaţi în implementarea propunerii. Alternativele legislaţiei propuse trebuie să fie

analizate şi explicate iar dovada va trebui să fie depusă în sensul că opţiunea propusă reprezintă de fapt

„valoarea pentru bani”. Cu toate acestea, în practică, evaluările impactului sunt limitate, fără a fi orientate

spre opţiuni diverse, şi mai puţin spre o singură decizie ce a fost deja luată.

234. Impactul legislaţiei propuse asupra cadrului legal existent trebuie să fie de asemenea

discutat şi ataşat evaluării impactului, înainte de dezbaterea sa în Consiliul de Miniştri. Anexele la

Regulile de Operare a Consiliului de Miniştri impune de asemenea pregătirea unui tabel detaliat ce

prezintă o prognoză pe trei ani a cerinţelor financiare pentru implementarea politicii propuse. Regulile de

funcţionare a Consiliului de Miniştri prezintă un cadru al opţiunilor raţionale, bazate pe dovezi, asociate

procesului de elaborare a politicii.

235. În instrucţiunile pentru implementarea Legii privind Restricţionarea Reglementării

Administrative şi Controlului Administrativ asupra Activităţii Economice, s-a stabilit o formulă

unificată pentru analiza economică şi evaluarea impactului.28

S-au introdus noi formule standard

pentru justificarea financiară a proiectelor de lege.

26

OECD (2010), p. 61 27

Decretul Guvernamental nr. 216 din 12 octombrie 28

Decretul Consiliului de Miniştri nr. 216/2005

99

236. Guvernul a adoptat, prin Hotărârea de Guvern Nr. 1361 din 27 septembrie 2006,

introducerea RIA pentru legile normative. Un model a fost ataşat hotărârii de guvern, impunând

tuturor agenţiilor centrale să întocmească evaluări ale impactului atât pentru proiectele de lege propuse de

guvern pentru ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, cât şi pentru proiectele de hotărâri guvernamentale cu

impact asupra condiţiilor sociale, economice şi ambientale.

237. Poziţia RIA în ciclul politicii din România este prezentată în Figura 17.

Figura 17: Analiza impactului de reglementare în procesul de elaborare a politicii în

România.

Sursa: Guvernul României

238. Secretariatul General al Guvernului a fost desemnat ca instituţie de coordonare pentru

evaluarea impactului. Ministerele relevante precum şi alte instituţii din cadrul administraţiei publice

centrale, implicate în dezvoltarea politicilor, au prin urmare obligativitatea de a întreprinde o evaluare a

impactului, înainte de prezentarea propunerilor proprii. Cu toate acestea, procesul reprezintă în principal o

formalitate, iar folosirea Analizelor „RIA” nu s-a dovedit a fi sistematică în administraţia din România.

239. Criteriile de măsurare a impactelor sunt de natură generală, axându-se mai mult pe

caracterul descriptiv şi calitativ decât pe cel cantitativ. Guvernul a pregătit un nou model pentru

F Identificarea

problemei

Monitorizarea politicii Elaborarea politicii

Implementarea politicii Aprobarea politicii

Evaluarea anterioară a

impactului politicii

Pregătirea proiectelor

de legi normative

Evaluarea anterioară a

impactului asociat actului

de reglementare

Evaluarea

ulterioară a

politicii

100

evaluarea iniţială a proiectelor de legi normative, model menţionat ca notă de fundamentare. Principalele

componente ale modelului sunt:

Referinţă(e) către politica relevantă, pe care se bazează proiectul legii normative;

Descrierea problemei în baza indicatorilor socio-economici;

Fondul proiectului de lege normativă;

Constatările principale aferente impactelor sociale, economice sau ambientale (sumarul evaluării

impactului, ce se poate baza pe informaţiile preluate din documentele deja acceptate, aferente

politicii);

Impactul fiscal asupra componentelor bugetelor aferente bugetului central consolidat, cu

prognoză pentru următorii 3-5 ani;

Instituţiile implicate în procesul de implementare a legii normative;

Conformitatea legii normative cu aquis-ul comunitar;

Amendamentele legislative necesare, impactul asupra sistemului legal; şi

Descrierea procesului de consultanţă; organizaţiile implicate şi opiniile acestora.

240. Există o serie de directive şi manuale pe care Direcţiile de Politici Publice le publică,

prezentând analizele de impact, metodele, incluzând analizele cost-beneficii, fără a sublinia

existenţa unei metodologii oficiale pentru punerea în practică a evaluărilor impactului, specificând

totodată restricţiile din Ministere în ceea ce priveşte folosirea metodologiilor cantitative. Utilizarea

Analizei RIA in România rămâne la fazele incipiente şi nu pare a fi un instrument folosit pe scară largă

pentru a implementa sistematic proiectele de politici publice, legile şi reglementările aferente.

241. Folosirea Analizei RIA impune existenţa unor capacităţi de dezvoltare în cadrul instituţiilor

ce îşi asumă evaluările de impact. În prezent, aceste capacităţi nu au fost complet dezvoltate, iar acest

lucru ar putea explica unul din motivele pentru care instrumentul nu este folosit în practică. Pe lângă

Comisia Naţională de Prognoză, corelată Ministerului de Finanţe, şi care participă în procesul de

elaborare a evaluărilor impactului asociate aspectelor tratate de Minister, nu există capacităţi clare în

instituţiile române care să le permită asumarea evaluărilor impactului asupra temelor în discuţie.

Legăturile de perfecţionare şi consolidare cu academii relevante, unde se pot dezvolta capacităţi analitice,

trebuie consolidate în scopul folosirii acestor instrumente.

D.6. Tehnici de consultanţă

242. Transparenţa reprezintă caracteristica esenţială pentru o guvernare publică optimă.

Consultanţa este esenţială pentru asigurarea de faptul că guvernul răspunde la nevoile afacerilor şi

cetăţenilor, aducând predictibilitate şi transparenţă proceselor de întocmire şi aplicare a reglementărilor.

Afacerile trebuie să aibă capacitatea de a înţelege complet mediul de reglementare în care operează, dar şi

de a avea un cuvânt în procesul de luare a deciziilor la nivel de reglementare.

101

243. O provocare majoră a guvernelor este aceea de a se asigura că procesele proprii de

reglementare ţin cont de perspectivele tuturor grupurilor din societate. Prin participarea acţionarilor

în cadrul procesului de reglementare se asigură că feedback-ul aferent elaborării şi efectelor reglementării

este avut în vedere în momentul elaborării unei noi reglementări. Sporeşte probabilitatea conformităţii

prin consolidarea legitimităţii în propunerile de reglementare, putând prin urmare, să implementeze

efectul reglementării şi de asemenea, să diminueze costul executării. Aşadar, procesele formalizate de

consultanţă constituie nu doar o caracteristică importantă a transparenţei în reglementare ci şi un factor

cheie în ceea ce priveşte consolidarea sistemelor managementului de reglementare.

244. Guvernul a acordat o importanţă deosebită creşterii gradului de transparenţă prin

recurgerea la tehnici de consultanţă în gestionarea mediului de afaceri. S-a recurs la consultarea

publicului, conform prevederilor a două legi: una dedicată iniţiativelor politicii şi alta pentru proiectele de

lege. România reprezintă singura economie SEE care a adoptat o lege dedicată consultării în perioada

procesului legislativ de elaborare de proiecte de lege. În 2002, guvernul a decis asupra obligativităţii

consultării organizaţiilor sindicale şi a altor organizaţii non-guvernamentale, în ceea ce priveşte toate

reglementările propuse şi care prezintă un impact asupra mediului de afaceri. În particular, această decizie

a impus o perioadă minimă (30 de zile) în care autorităţile trebuie să oprească orice alte acţiuni, pentru a

da astfel părţilor în cauză oportunitatea de a comenta şi oferi sugestii. 29

.

245. In 2003, guvernul a extins cerinţele privind consultările asupra tuturor aspectelor aferente

luării hotărârilor de guvern, introducând astfel Legea asupra Transparenţei Decizionale în

Administraţia Publică, lege publicată cu numărul 52/2003. Legea stabilea un cadru în care vor avea

loc dialogul instituţional şi şedinţele regulate între oficialii guvernului şi sectorul privat. Prin lege,

instituţiile şi autorităţile publice au obligativitatea de a divulga publicului întregul proiect legislativ, cu 30

de zile înainte de aprobarea şi adoptarea procedurilor, pentru a organiza o dezbatere, dacă aceasta este

solicitată de o companie sau de o autoritatea publică, în vederea analizării tuturor recomandărilor primite

dar şi pentru a se ţine cont de acestea în momentul elaborării proiectului final de lege. Dacă autorităţile

publice iau deciziile, acestea au obligaţia de a anunţa în avans, agenda şedinţelor publice, pentru ca

cetăţenii să le poată accesa.

246. Instituţiile şi autorităţile publice îşi aduc contribuţia prin furnizarea de informaţii în

vederea publicării Raportului Anual asupra Transparenţei, de asemenea. Direcţia pentru Strategiile

Guvernamentale, un organism al Secretariatului General al Guvernului, şi-a asumat responsabilitatea

pentru susţinerea ministerelor şi agenţiilor guvernamentale în vederea publicării informaţiilor dar şi

pentru consolidarea transparenţei instituţionale în scopul unei mai bune comunicări cu publicul, dar şi

pentru a evalua perceperea deciziilor guvernamentale de către societate, în general.

247. Procesul de consultare este obligatoriu pentru toate iniţiativele semnificative. Se impune,

prin lege, ca publicul să fie informat despre proiectele de politici, deşi, în practică, această cerinţă este

întrunită prin publicarea unui proiect al legislaţiei propuse, pe pagina web a instituţiilor publice. Unul din

rezultatele Raportului Anual asupra Transparenţei, din anul 2009, indică faptul că agenţiile central

guvernamentale îşi folosesc propriile pagini web pentru ai prezenta propriile hotărâri publicului, în timp

ce autorităţile locale îşi prezintă informaţiile la sediul instituţiei. În 2009, 70% din proiectele de lege au

29

OECD (2010), p. 182

102

fost anunţate în mod public, la nivelul guvernamental local. Guvernul central a înregistrat un declin de la

51.1% in 2007 şi 33.5% in 2008 la 31.2% in 2009 (Figura 18).30

248. Principalele metode de consultări, aplicate în România:

Grupurile de lucru, în vederea formulării politicii şi proiectului legislativ;

Scrisori oficiale ce solicită comentarii asupra unei anumite politici sau asupra unor acte

normative; şi

Şedinţe publice.

249. Întrucât există o bază legislativă pentru organizarea consultărilor, există o serie de

probleme legate de implementarea legilor privind consultările publice. Procesul este perceput mai

mult ca proces de diseminare a informaţiilor decât ca un schimb de vederi şi ca proces de învăţare pentru

a implementa luarea deciziilor. Oficial, numărul persoanelor participante a fost în medie de 7,3 persoane

in 2009, însă această cifră include o scădere cu 9% a participării cetăţenilor la şedinţele organizate la

nivelul local, comparativ cu 2008.

Figura 18. Proiecte de legi normative, anunţate public în 2008 şi 2009

Sursa: Secretariatul General al Guvernului

250. În ciuda tuturor acestor implementări, trebuie să se facă mult mai mult pentru a se asigura

că perspectivele acţionarilor sunt luate în considerare şi că aceştia participă în mod activ la

elaborarea reglementărilor semnificative ce i-ar putea afecta. Mediul de afaceri consultat în acest

raport şi-a exprimat insatisfacţia despre calitatea procedurilor de consultare, lipsa informării sistematice

privind proiectele propunerilor, termenele limită prea scurte pentru a-şi aduce contribuţiile dar şi spaţiul

limitat pentru a discuta în prealabil pregătirea şi modificarea elementelor esenţiale de legislaţie ce pot

avea impact direct asupra mediului de afaceri. În acelaşi timp, consultările vor trebui legate de modul de

30

Secretariatul General al Guvernului (2010)

Administraţie centrală

103

abordare a evaluărilor impactului,asigurându-se totodată că informaţiile oferite de acţionari sunt incluse în

procesarea datelor referitor la posibilele impacte.

E. Recomandări specifice politicilor

251. Romania se confruntă cu provocări importante în termenii stabilirii unei baze solide de

guvernare în vederea implementării mediului de afaceri. Sistemul instituţional curent, caracterizat de

o serie de instituţii responsabile de numeroase aspecte cheie asociate mediului de afaceri, şi deci, de o

fragmentare, în termenii coordonării şi coerenţei, nu oferă elementele de guvernare necesare pentru a

implementa un program amplu, menit să schimbe mediul de reglementare, cu impact asupra afacerilor.

252. O serie de documente aferente politicilor subliniază, în termeni generali, viziunea strategică

ce va trebui să gestioneze mediul de afaceri, însă Guvernul nu a avut capacitatea de a strânge toate

aceste eforturi şi de a le materializa într-o politică de reglementare singulară, coordonată, eficientă

şi efectivă, având principii, obiective, scopuri clare, cu indicatori de monitorizare implicaţi, printre

altele, în implementarea mediului de afaceri. Astăzi, o serie de intervenţii ad-hoc şi pe termen lung se

pot regăsi în Romania, tratând o mică parte din aspectele asociate mediului de afaceri, ca de exemplu

promovarea SME-urilor, promovarea de strategii în vederea diminuării greutăţilor administrative, o serie

de programe „de reglementare mult mai eficientă”, etc. Această abordare lipsită de vedere de ansamblu nu

aduce certitudine şi transparenţă modului de a face afaceri în ţară şi nu ajută la eliminarea barierelor

profunde şi a obstrucţiilor în calea investiţiilor, creării de noi locuri de muncă sau stimulării activităţii

economice. În plus, rezultatele sunt rare iar acest lucru nu se traduce într-o implementare vizibilă a

mediului de afaceri din ţară.

E.1. Implementarea proiectului administraţiei pentru a trata mediul de

afaceri

253. Structura curentă a administraţiei pentru a răspunde nevoilor şi cererilor mediului de afaceri nu

satisface aşteptările acţionariatului intern şi internaţional, şi nu corespunde unui proiect articulat,

funcţional instituţional, aşa cum acesta există în alte ţări dezvoltate. Principalele aspecte abordate în

vederea implementării structurii administraţiei, în beneficiul mediului de afaceri, sunt:

Oferirea susţinerii politice ferme, la cel mai înalt nivel al guvernului, referitor la problemele

mediului de afaceri, dar şi existenţa unei politici de reglementare mai eficiente. In Romania, se

simte nevoia stringentă ca afacerile să beneficieze de politici predictibile, de pieţe competitive dar şi

de o infrastructură publică adecvată. Toate aceste elemente constituie componentele cheie aferente

unui mediu de afaceri solid, ce trebuie să fie promovat la cel mai înalt nivel politic. În ciuda faptului

că documentele guvernamentale cheie ce menţionează acest fapt ca zonă de prioritate pentru acţiunile

guvernamentale, implementarea mediului de afaceri nu beneficiază de susţinere politică fermă la cel

mai înalt nivel guvernamental, în această fază. Acest lucru este reflectat în sistemul instituţional

fragmentat, în resursele limitate atribuite Direcţiei responsabile de aceste aspecte, în diversitatea

proiectelor ce se suprapun peste şi care multiplică eforturile dar şi în lipsa acordării unei oportunităţi

sistematică de schimbare a culturii administrative în maniera în care reglementările ce afectează

afacerile sunt elaborate şi implementate. Este necesară implicarea Primului Ministru, guvernului

104

central şi o nouă structură pentru a implementa politicile şi pentru a introduce instrumentele ce trebuie

aplicate întregii administraţii şi care trebuie conduse după aceleaşi criterii.

Confirmarea faptului că “implementarea mediului de afaceri” reprezintă o problemă generală.

Multe dintre deficienţele administraţiilor actuale sunt asociate faptului că această problemă nu este

tratată ca un segment general ce are nevoie de soluţii, instrumente şi modificări aduse întregii

administraţii din România. Schema administraţiei actuale îngreunează introducerea schimbărilor ce ar

trebui să se aplice întregii structuri administrative, iar această abordare lipsită de perspectivă a dus la

rezultate limitate. Atribuirea suportului politic dar şi confirmarea explicită a caracterului generalizat

al acţiunilor necesare, acestei chestiuni va ajuta la revitalizarea discuţiilor, putând totodată să

faciliteze implementarea unei abordări strategice.

Înfiinţarea unui organism de consiliere formal şi permanent, prezidat de Primul Ministru,

având în componenţa sa membri ai organismelor guvernamentale cheie care tratează mediul de

afaceri şi reprezentanţii sectorului privat, în vederea definirii priorităţilor şi conţinutului

programului de „implementare a mediului de afaceri”. O definire clară a priorităţilor şi a

capacităţii pe care România le consideră „implementarea mediului de afaceri” este esenţială pentru

iniţierea unei strategii de punere în practică a acţiunilor. În contextul actual, priorităţile sunt vagi şi

fiecare instituţie guvernamentală defineşte “tratarea mediului de afaceri” în diverse maniere. Nu

există o înţelegere comună a ceea ce se doreşte, a poziţiei ce trebuie implementate şi a manierei de

implementare. Singurul mod de a crea un avânt şi de a accentua susţinerea politică la cel mai înalt

nivel este înfiinţarea unui organism consultativ care să asigure un mecanism continuu între instituţiile

guvernamentale şi sectorul privat pentru a pune în discuţie preocupările, capacităţile dar şi abordarea

strategică. Acest mecanism de dialog, de tipul celui deja existent, respectiv Comitetul inter-ministerial

pentru mediul de afaceri, trebuie să exprime susţinerea politică, la cel mai înalt nivel, acordată acestui

aspect. Primul Ministru va trebui să prezideze şedinţele, fiind în permanenţă informat despre

discuţiile purtate şi progresul înregistrat. Mecanismul de dialog va trebui de asemenea să asigure că se

introduce o coordonare iniţială în diversele instituţii de guvernare, responsabile de problemele din

mediul de afaceri, pentru a le permite atât cunoaşterea detaliată a situaţiei cât şi evaluarea în care

deficienţele şi lacunele pot fi eliminate sau diminuate la maxim.

Stabilirea unei singure strategii aferentă politicii de reglementare pentru toată administraţia

din Romania, având obiective şi scopuri clare, stimulând acţiunile de implementare,

canalizându-se pe implementarea mediului de afaceri. Singurul mod în care mediul de afaceri

poate fi implementat este conectarea acestei chestiuni la o strategie singulară mai amplă dedicată

managementului de reglementare şi reformei axate pe eforturile de implementare a cadrului

reglementator cu impact asupra mediului de afaceri. Această politică şi strategie singulară trebuie să

îşi regăsească propriul loc în politica din România, în aceeaşi manieră în care alte politici sunt unice,

ca de exemplu politica fiscală sau politica socială. Politica de reglementare trebuie să fie aplicată prin

perspectiva „întregului guvern”, trebuind, prin urmare, să se definească obiective, scopuri şi acţiuni

clare. Diversele strategii aplicate actualmente vor trebui să fie integrate într-o singură politică şi

strategie de reglementare, clar explicată.

105

E.2. Regândirea misiunii şi responsabilităţilor Direcţiei pentru Mediul de

Afaceri.

254. Sistemul administrativ desemnat să gestioneze mediul de afaceri este direct conectat la

instituţiile abilitate să gestioneze această parte a politicii. Structura actuală, având ca actor principal

Direcţia pentru Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri,

ca şi multe alte autorităţi cu responsabilităţi importante, nu constituie cea mai bună alegere.

255. Direcţia pentru Mediul de Afaceri se confruntă cu lipsa susţinerii politice, lipsa

personalului, având totodată numeroase responsabilităţi fără o prioritizare clară, fără a avea acces

la suficiente resurse de implementare, sau la suport politic care să-i permită introducerea de

schimbări majore în cultura administrativă a administraţiei din România, prin folosirea de noi

politici şi noi instrumente de reglementare. Strategia a fost elaborată pentru activitatea viitoare, şi chiar

dacă s-a dovedit a fi o componentă mult mai structurată, nu a fost aprobată, ci s-a îndreptat spre mai multe

direcţii, dovedindu-se astfel a fi dificil de implementat.

256. În aceste situaţii, este mai bine să se gândească un nou profil pentru respectiva Direcţie, şi

totodată să se îndrepte spre un nivel politic mai înalt în ceea ce priveşte structura guvernamentală,

mult mai aproape de guvernarea centrală. În acelaşi timp, aceasta se dovedeşte a fi o oportunitate

pentru a revizui responsabilităţile curente atribuite acestei instituţii pentru a le concentra într-o nouă

structură singulară. Acest lucru va permite prioritizarea, revizuirea programelor curente, accelerarea

acţiunilor şi stabilirea de noi obiective şi scopuri. Multe din acestea s-au făcut deja în România. Cu toate

acestea, acest lucru ar putea reprezenta o oportunitate de a concentra toate eforturile şi de a revitaliza

agenda unei reglementări mult mai eficiente în ţară, aliniind-o la obiectivele şi scopurile UE.

257. O parte din aceste aspecte ce vor trebui revizuite pentru a redefini rolul şi responsabilităţile

Direcţiei pentru Mediul de afaceri, sunt enumerate în cele ce urmează:

Accelerarea arhitecturii instituţionale pentru a asigura coordonarea, monitorizarea şi

executarea unor reglementări şi implementări mult mai eficiente pentru mediul de afaceri.

Coordonarea, monitorizarea şi executarea reprezintă acţiuni esenţiale ce trebuie clar atribuite

instituţiilor responsabile de managementul mediului de afaceri. În structura curentă, acest lucru se

dispersează în numărul mare de actori, identificându-se o problemă clară în ceea ce priveşte

asigurarea că politicile sunt coordonate, că oricare dintre diversele unităţi respectă criteriile explicate

şi că se foloseşte de instrumentele adecvate, dar şi că întreaga administraţie aplică noile proceduri

destinate gestionării mediului de afaceri.

O singură unitate este desemnată pentru a conduce reforma de reglementare şi automat,

implementarea mediului de afaceri, la cel mai înalt nivel politic. Cadrul instituţional actual din

România, prin care se gestionează mediul de afaceri, nu serveşte scopului obiectivelor ce trebuie

atinse. O serie de instituţii sunt investite cu numeroase atribuţii ce se suprapun şi care amplifică

acţiunile necesare, fără însă a se înregistra un progres deosebit în eforturile lor de a implementa

mediul de afaceri. Ţinând cont de particularităţile administraţiei din România, este recomandat să se

înfiinţeze o singură unitate responsabilă de managementul reformei şi de managementul de

reglementare, unitate aflată la cel mai înalt nivel politic, în Guvernul Central. Acest lucru se poate

106

face folosindu-se expertiza Direcţiei pentru mediul de afaceri, şi prin transferarea acesteia la un nivel

politic mai înalt. Mai există de asemenea expertiza în reforma de reglementare aferentă Direcţiei

pentru Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului. Ambele instituţii joacă un

rol cheie în direcţia spre un program de reglementare mai eficient în România, putând totodată să

acţioneze ca o singură instituţie ce tratează aceste aspecte.

Regândirea responsabilităţilor pentru unitatea responsabilă de reforma de reglementare şi

mediul de afaceri. Responsabilităţile curente ale Direcţiei pentru Mediul de Afaceri sunt

supraestimate, nu doar în termenii numărului de angajaţi responsabili de acest aspect, ci de asemenea

în termenii sprijinului politic deficitar acordat acestei unităţi, în întreaga administraţie română. Le

lipseşte o prioritizare clară iar în unele cazuri, eforturile depuse la alte nivele şi de alte instituţii sunt

suprapuse eforturilor depuse de aceste instituţii. Problemele mediului de afaceri par a fi uneori

disociate de programul aferent unei reglementări mai eficiente, dat fiind că unele instituţii le

gestionează iar modul în care le coordonează şi comunică nu este foarte clar. Dacă guvernul decide să

înfiinţeze o unitate singulară pentru reforma de reglementare şi pentru mediul de afaceri, va fi necesar

să se discute şi să se evalueze cu atenţie responsabilităţile acesteia.

Revizuirea strategiei actuale pentru mediul de afaceri în discuţie, în cazul în care unitatea

beneficiază de puternic sprijin şi susţinere politică. Unitatea, la nivel guvernamental central, îşi va

asuma responsabilitatea pentru problemele aferente managementului de reglementare si reformei, şi

va dezvolta o strategie bazată pe un plan de acţiune axat pe obiective pe termen lung, mediu şi scurt.

Va trebui să implementeze măsuri pentru întreaga administraţie din România pentru a obţine rezultate

concrete ce se pot traduce printr-o implementare a mediului de afaceri. Nu poate însă continuă să se

îndrepte spre direcţie diferite. Prioritizarea şi canalizarea reprezintă elemente esenţiale ale acestei

strategii.

Alocarea de resurse Unităţii responsabile de reforma de reglementare şi de aspectele asociate

mediului de afaceri. Suficiente resurse – umane, tehnice şi financiare – trebuie alocate unităţii

investite cu gestionarea problemelor asociate mediului de afaceri şi unei mai eficiente reglementări,

pentru ca această să poate avea capacitatea de a-şi îndeplini sarcinile. Nu este cazul în România

zilelor noastre, întrucât instituţiile au fost supuse unor restructurări şi reorganizări masive. Posibila

folosire a fondurilor structurale UE pentru a acoperi implementarea unei strategii de reglementare mai

eficiente este relevantă, reprezentând totodată o oportunitate bună de a utiliza resursele şi expertiza ce

pot astfel intensifica implementarea reformei de reglementare în ţara noastră. Resursele alocate pe

baza unei singure strategii pentru reforma de reglementare pot induce oportunitatea de a axa

activitatea dedicată mediului de afaceri printr-o nouă abordare strategică, dar şi de a prioritiza

sectoarele unde câştigurile potenţiale sunt mai mari.

E.3. Implementarea capacităţilor administrative şi folosirea instrumentelor

pentru o reglementare mai eficientă şi pentru promovarea mediului de

afaceri

258. Stabilirea capacităţilor în cadrul administraţiei pentru a analiza maniera de implementare

a unei reglementări mai eficiente, reprezintă un element fundamental pentru succes. Acest lucru

reprezintă o provocare pentru Romania, dat fiind că mare parte din implementarea mediului de afaceri

107

depinde de modul în care administraţia creează condiţii şi reglementări optime pentru activitatea de

afaceri, şi care o pot fie stimula fie o pot obstrucţiona.

259. O mai bună reglementare impune de asemenea introducerea instrumentelor ce tind să

modifice modul de funcţionare al reglementatorilor. Pentru ca aceştia să utilizeze instrumentele, este

necesară atât experienţa semnificativă cât şi o instruire relevantă. Guvernele trebuie să investească în

capacitatea de a proiecta aceste activităţi, altfel nu pot folosi aceste instrumente.

260. În contextul legislativ din România, există o tendinţă de a supra-reglementa. Pe de o parte,

elaborarea de acte normative constituie un proces amplu, fiind nevoie de eforturi constante pentru a

actualiza reglementările şi pentru a recurge la noi programe vaste pentru a simplifica şi accelera

majoritatea reglementărilor. Pe de altă parte, generarea de noi reglementări poate fi implementată doar

dacă propunerile sunt evaluate în baza unor anumite criterii calitative, asigurându-se că deciziile se

bazează pe probe clare. Un management adecvat atât al fluxului cât şi al rezervelor de reglementări se

poate obţine doar dacă reglementatorii sunt bine calificaţi şi dacă instrumentele sunt folosite sistematic în

timp.

261. Iată în continuare câteva din sectoarele ce trebuie discutate şi nominalizate în Romania pentru a

se garanta stabilirea de capacităţi optime dar şi folosirea instrumentelor de reglementare:

Consolidarea şi dezvoltarea capacităţilor (resurse şi potenţial uman). Eforturi susţinute au fost

depuse în România pentru a introduce instrumente inovatoare pentru dezvoltarea politicii dar şi pentru

un management mai optim al politicilor publice. O reglementare mai bună impune consolidarea

capacităţilor şi depunerea de eforturi susţinute pentru ca întreaga administraţie, în special autorităţile

care reglementează şi care afectează potenţial mediul de afaceri, să abordeze o nouă manieră în ceea

ce priveşte elaborarea şi implementarea reglementărilor. Această sarcină nu este deloc uşoară, întrucât

necesită suport politic susţinut dar şi alocare de resurse. Până în prezent, o serie de proiecte pilot şi

perfecţionări ad-hoc au reprezentat modul principal de a disemina o reglementare mai eficientă. În

timp această tendinţă nu are permanenţă, nu aduce rezultate şi prezintă un impact limitat. Abordarea

va trebui să se asigure că perfecţionarea este mereu disponibilă reglementatorilor, asigurându-se

totodată că aceştia pun în practică ceea ce au învăţat. Guvernul va trebui să prioritizeze instruirea

reglementatorilor nu doar în ceea ce priveşte folosirea de noi instrumente, ci şi prin încurajarea unei

schimbări graduale în cultura administrativă.

Identificarea clară şi consolidarea folosirii instrumentelor de reglementare. Romania trebuie să

implementeze folosirea instrumentelor politicii şi de reglementare, ce pot îmbunătăţi calitatea

reglementărilor şi care pot reduce elaborarea discreţionară şi ad-hoc de politici şi acte normative.

Tendinţa UE faţă de elaborarea de politici bazate pe probe, combinată cu priorităţile de prim nivel în

ceea ce priveşte implementarea competitivităţii şi reducerea barierelor pentru antreprenorial, trebuie

să reprezinte un factor cheie care să adâncească eforturile în ceea ce priveşte folosirea sistematică a

instrumentelor politicii şi a instrumentelor de reglementare, în vederea creşterii procesului calitativ.

Procesul de reglementare va trebui de asemenea să fie transparent şi să asigure o participare clară a

grupurilor potenţial afectate de aceste reglementări. Mediului de afaceri va trebui să i se ofere

oportunitatea de a participa la elaborarea unor politici de reglementare mult mai eficiente şi de

asemenea, de a contribui la folosirea instrumentelor de reglementare. Utilizarea acestor instrumente

108

este fundamentală pentru promovarea mediului de afaceri, atractiv şi care facilitează derularea

afacerilor.

Stabilirea obiectivelor şi scopurilor pentru fiecare instrument de reglementare ce urmează a fi

folosit. Rezultatele numeroaselor iniţiative în curs de a implementa mediul de afaceri sunt dificil de

monitorizat în sistemul actual din Romanian. Este esenţial ca unitatea responsabilă de reforma de

reglementare şi de mediul de afaceri să identifice clar obiectivele şi scopurile pentru ca fiecare acţiune

să fie prezentată clar, pentru a urmări rezultatele şi pentru a monitoriza avantajele implementării.

Creşterea gradului de utilizare al ICT in sectorul reformei de reglementare şi de implementare

a mediului de afaceri. Una din frecventele nemulţumiri auzite în România prezintă lipsa datelor şi

informaţiilor credibile, necesare pentru a lua deciziile privind o reglementare mult mai eficientă.

Numeroase state s-au îndreptat spre folosirea ICT pentru a susţine reforma de reglementare. Însă

folosirea ICT nu va trebui să fie percepută ca un scop în sine, ci doar ca un pas pentru a implementa şi

accelera procesele, pentru a elimina orice dublări sau excedente, pentru a simplifica formatele şi

documentele. Crearea unui singur site web unde inventarele reglementărilor şi alte instrumente de

reglementare pot fi prezentate publicului poate ajuta la creşterea gradului de transparenţă şi

predictibilitate. Activitatea prestată pentru a se ajunge la acest punct este intensă şi impune totodată o

strânsă coordonare în vederea obţinerii tuturor informaţiilor ce vor fi postate. Impune de asemenea

introducerea modificărilor legale necesare pentru a posta informaţiile ce rezultă din procesele de re-

inginerie.

Gândirea unei strategii comprehensive în vederea simplificării administrative şi reducerii

obligaţiilor. În ciuda diverselor eforturi de a introduce anumite măsuri de simplificare administrativă

şi o serie de rezultate satisfăcătoare obţinute în urma derulării unor proiecte pilot, s-a obţinut foarte

puţin pentru a reduce timpul şi mai ales banii cheltuiţi de diversele companii şi cetăţeni din mediul de

afaceri in ceea ce priveşte gestionarea reglementărilor guvernamentale. Regândirea unei strategii

comprehensive de simplificare administrativă este urgentă; în cadrul acestei strategii, Guvernul va

stabili clar obiectivele necesare pentru reducerea obligaţiilor şi va dispune de măsuri naţionale care să

reducă costurile administrative. Acest lucru impune o susţinere amplă la cel mai înalt nivel politic dar

şi o fermă capacitate de coordonare dat fiind caracterul general al acestei probleme ce afectează

întreaga administraţie din România.

Aprofundarea tehnicilor de consultanţă pentru a se asigura ca punctele de vedere ale

acţionariatului sunt luate în considerare; consultanţa serveşte scopului de a obţine informaţii

superior calitative în vederea elaborării de politici şi luări de decizii. Consultanţa reprezintă un

sector în care Guvernul a înregistrat un progres semnificativ, însă mai trebuie depuse eforturi pentru a

face din acesta un real instrument asociat transparenţei dar şi obţinerii de rezultate mult mai bune.

Mediul de afaceri este nemulţumit de ….

Revizuirea proiectului privind implementarea RIA şi startul slab în ceea ce priveşte eforturile

ce implică evaluările impactului. În România se resimte stringent nevoia de a înţelege mult mai bine

motivele şi consecinţele politicilor şi deciziilor de reglementare. Numeroase state s-au îndreptat spre

introducerea unei evaluări a impactului ca instrument pentru a implementa procesul de luare a

deciziilor. Implementarea RIA nu reprezintă o sarcină uşoară, iar proiectul propus in România pare să

109

fie supra-ambiţios. Aproape că nimeni nu foloseşte evaluările impactului într-o manieră sistematică

iar calitatea celor deja elaborate sunt nesatisfăcătoare. Prin urmare, va fi de bun augur revizuirea

proiectului actual şi introducerea folosirii RIA pas cu pas, gradual, dezvoltându-se totodată expertiza

analitică şi stabilindu-se criteriile de bază, într-o fază incipientă.

CONCLUZII ŞI PLAN DE ACŢIUNE 262. Revizuirea funcţională MEC a identificat următoarele sectoare cheie, supunându-se atenţiei

MEC şi Guvernului:

Reluarea implementării reformelor privind energia pentru a asigura investiţia şi siguranţa

furnizărilor necesare pentru a susţine creşterea economică şi implicit, calitatea vieţii;

Accelerarea funcţiilor departamentelor MEC, în vederea reducerii suprasolicitării personalului

rămas în MEC după disponibilizările masive, dar şi pentru a perfecţiona responsabilizarea SOE şi

managementul performanţei;

Implementarea gestionării MEC SOE in conformitate cu cele mai bune practici OECD privind

transparenţa şi responsabilizarea;

Regândirea capacităţii, autonomiei şi responsabilizării regulatorului de energie ANRE;

Implementarea coordonării inter-ministeriale privind funcţiile în cadrul guvernului; şi

Implementarea mediului instituţional şi a acordurilor administrative privind funcţiile mediului de

afaceri în cadrul guvernului, conform celor mai bune practici internaţionale pentru implementarea

sistemelor de management de reglementare.

263. Planul detaliat sintetizează recomandările. Planul de acţiune este ambiţios, constituind totodată

o provocare adresată implementării. S-au identificat cerinţele aferente asistenţei tehnice pentru a susţine

implementarea. Cerinţele de finanţare sunt substanţiale, fiind deci recomandat să se ia în considerare

fondurile UE.

264. Va creşte probabilitatea unei implementări reuşite a recomandărilor obţinute în urma

analizei dacă se întrunesc o serie de ante-condiţii:

Susţinere amplă, la nivel înalt: programul de reformă va necesita susţinere la nivel înalt (Primul

Ministru, Ministrul MEC, secretari de stat) dar şi suportul managementului mijlociu din cadrul

companiilor (Directori Generali şi Directori de departamente).

Suportul public: nevoia de a reforma administraţia din sectorul energetic este recunoscută de

numeroşi acţionari externi, incluzând companiile private, acţionariatul minoritar din SOE,

societatea civilă şi experţii din interiorul şi din exteriorul sectorului public. Diseminarea efectivă

a analizei funcţionale va ajuta la monitorizarea susţinerii publice.

Programele IMF/EC/WB oferă un stimul extern pentru implementarea administraţiei. Extrem de

important în sectorul energetic este faptul că Romania este pe cale să încalce Al doilea pachet UE

privind energia, nerespectând termenul limită stabilit pentru data de 03.03. 2011 referitor la cel de

al treilea pachet. Transpunerea şi implementarea exactă a celui de-al treilea pachet este necesară

pentru a gestiona şi mai ales pentru a evita posibilele proceduri de încălcare a dreptului

comunitar, în special cele referitoare la liberalizarea pieţelor de electricitate şi gaze naturale şi

independenţa şi responsabilitatea reglementării acestora.

110

Paşi concreţi şi priorităţi pentru avantaje şi beneficii rapide: Canalizarea pe măsurile ce pot

aduce implementări imediate în 2011-2012, incluzând acţiuni propuse, menite să (1) reducă

suprasolicitarea angajaţilor şi presiunile exercitate pe alte resurse publice limitate si (2) demararea

procesului de restaurare a încrederii investitorilor.

111

Anexa 1- Organigrama Ministerului Economiei, Comerţului Şi Mediului de Afaceri (MEC)

112

Anexa 1- Organigrama Ministerului Economiei, Comerţului Şi Mediului de Afaceri (MEC)

ORGANIGRAMA MINISTERULUI ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI

- Colegiu ministerial Minister Cord de control al ministrului

- Consilier diplomatic Cabinetul Ministrului PR, relaţia cu mass-media

- Departament de resurse umane Secretar General Adj. Secretar General Adj. Serviciu audit intern

Departament informaţii secrete

- Secretar de stat Secretar de stat

- Cabinet secretar de stat Cabinet secretar de stat

Directorat general de planificare şi dezvoltare economică

Directorat central comerţ şi relaţii internaţionale

Directorat general electricitate

Directorat general resurse minerale

Directorat apărare industrie şi probleme speciale

Directorat general politici industriale şi mediul de afaceri

Directorat general achiziţii publice, concesiuni şi servicii interne

Directorat general relaţii juridice şi instituţionale

Directorat general finanţe şi contabilitate

Autoritatea de gestionare pentru programul sectorial operaţional „Implementarea competitivităţii economice”

Ilizibil –

*Organizat ca departament şi coordonat de Directoratul General Juridic / Instituţional

**Organizat ca directorat

***Organizat ca Directorat general

Nr. maxim de posturi: 598 (fără demnitari şi posturile din cabinetul ministrului, de 80 poziţii – reţea externă)

113

Anexa 2 – Propunere de fuziune electricitate / minerit

1. Guvernul a confirmat în cursul misiunii comune IMF/EC/BM din Ianuarie/Februarie intenţia de a

proceda la fuziune companiilor de generare a electricităţii şi de minerit în vederea creării a două companii

integrate de generare de energie/minerit. Guvernul propune crearea a două companii mari:

Electra va deţine trei complexe energetice, compania de exploatare a lignitului CNLO, două

unităţi ale Hidroelectrica şi Nuclearelectrica; iar

Hidroenergetica va deţine aproape întreaga Hidroelectrica, mare parte din sucursalele

Termoelectrica şi compania de exploatare a cărbunelui CNH.

2. Propunerea va consolida un număr mare de companii producătoare de energie (prin exploatare a

cărbunelui şi gazelor naturale) în două companii mari ce vor integra prooducția de energie şi mineritul.

[Romgaz a fost omis.] O astfel de consolidare intensifică preocupările privind lipsa transparenţei în

momentul când sunt necesare o mai mare transparenţă şi o administrare implementată în cadrul

corporaţiilor publice.

3. BM recomandă ca Guvernul, în loc să aibă ca obiectiv propunerea de fuziune, să îşi

formuleze acţiunile în baza Foaia de parcurs în domeniul energetic din iulie 200331

şi pe baza

proiectului de strategie privind energia, din august 200732

. Banca Mondială consideră că propunerea

nu răspunde într-un mod satisfăcător provocărilor privind managementul, administrarea corporaţiilor şi

investiţiile, cu care se confruntă sectorul energetic din Romania. Implementarea propunerii va face ca

România să facă obiectul unei garanţii majore privind riscul de alimentare cu energie. In plus, propunerea

ridică o serie de chestiuni macroeconomice. Cu siguranţă va descuraja investiţiile private – interne şi

internaţionale exact în momentul în care acestea sunt impetuos necesare. Prin încetinirea restructurării

necesare în sectorul energetic, implementarea propunerii va contribui la întârzierea şi slăbirea, pe viitor, a

procesului de recuperare economică.

4. Banca Mondială este de asemenea preocupată de cerinţele privind fezabilitatea şi durata

implementării propunerii de fuziune. S-a scurs deja o perioadă destul de mare fără a avea ca rezultat

nici o implementare. Între timp, nu s-au înregistrat investiţii, restructurări, sau progrese. Efectiv, s-au

pierdut mai bine de cinci ani. Cerinţele de fezabilitate şi de timp trebuie să fie accentuate deoarece:

Romania nu are încă o lege dedicată companiilor de holding. După urmărirea unei abordări de tipul

companiilor holding, timp de mai bine de doi ani, partizanii acestei propuneri au conchis că

înfiinţarea companiilor de tip holding necesită o nouă legislaţie. Promulgarea unei astfel de legi va

necesita timp, chiar şi în cele mai fericite cazuri. Propunerea a fost convertită, din înfiinţarea

companiilor de tip holding în crearea, prin fuziune, a două companii care să integreze generarea de

energie şi mineritul. Această propunere a înregistrat un progres insignifiant însă a atras o vie opoziţie;

31

Foaia de parcurs în domeniul energetic, Ministerul Industriei şi Resurselor. Implementarea foii de

parcurs a fost susţinută de Banca Mondială (BM) prin Proiectul Pieţei de Electricitate (2003), Primul

împrumut de ajustare programatică şi Garanţia de risc parţial pentru privatizarea din Banat şi Dobrogea

(2004), şi prin Comunitatea energetică – Proiectul Romania/Lotru (2005). Comisia Europeană a

caracterizat foaia de parcurs ca fiind exemplară. 32

Cabinetul a aprobat proiectul în Septembrie 2007 şi a impus existenţa unei companii de holding in

sectorul energetic, fapt ce a pus în aşteptare implementarea strategiei.

114

Uniunea Europeană va trebui să fie consultată, fie direct sau prin intermediul Consiliului Competiţiei.

BM ia în considerare impactele subvenţionării încrucişate, aşa cum se va discuta mai jos. Comisia

europeană poate considera subvenţionarea încrucişată ca ajutor de stat. Atât ajutorul de stat cât şi

preocupările privind competiţia pot duce la revizuirea procesului, duratei şi rezultatului, extrem de

dificil de estimat;

Creditorii vor trebui să aprobe transferul creditelor acestora. Acest proces durează, chiar şi în cele mai

fericite circumstanţe. Cum s-a renunţat la structura companiei de holding, aceasta fiind înlocuită prin

fuziune, procesul de evaluare, realizat de creditori, va dura şi mai mult. Unii creditori pot solicita

rambursarea imediată a creditelor – criza financiară i-a făcut pe majoritatea creditorilor să fie mult

mai recesivi în ceea ce priveşte asumarea riscurilor.

5. BM şi-a exprimat îngrijorarea faţă de management/ guvernanță corporativă, considerând că

abordările investiţiilor constituie baza acestei propuneri, exprimându-şi de asemenea preocuparea faţă de

consecinţele macroeconomice ale subvenţionării încrucişate pentru sectoarele energetice neprofitabile, de

către părţile profitabile, în special în actualul context economic:

Cerinţele de investiţii in sectorul energetic din România sunt foarte mari, datorită cererii crescânde

pentru energie (după diminuarea temporară cauzată de actuala criză), graţie sistemului energetic

îmbătrânit şi ineficient (în special în sectorul de generare de energie), şi datorită exigenţelor tot mai

mari privind protejarea mediului (incluzând desulfurizarea şi eliminarea efectelor de seră).

Participarea semnificativă a sectorului privat este necesară pentru satisfacerea cerinţelor de

finanţare. Dependenţa propunerii de sectorul public supune România unui risc ridicat referitor la

incapacitatea de a obţine finanţările necesare. BM susţine un echilibru mai mare în ceea ce priveşte

abordarea sectoarelor public-privat, pe lângă exigenţele impuse prin Foaia de parcurs din iulie 2003 şi

proiectul de strategie din august 2007.

Capacitatea noilor companii controlate de stat de a obţine finanţarea nu este clară. Cele două

companii integrate privind energie/mineritul vor deveni noi companii controlate de state, fără a avea

propria autonomie, şi, mai rău, ambele vor conţine sectoare ce au înregistrat pierderi (minele de lignit

şi cărbune şi companiile de generare a energiei pe bază de lignit şi cărbune). Acest lucru nu va privit

cu ochi buni de creditorii ce evaluează proiectele într-un climat financiar dificil. Evaluarea Băncii

Mondiale conform căreia şansele companiilor Hidroelectrica şi Nuclearelectrica de a strânge finanţări

sunt mai bune (in termeni de sume, timp şi condiţii) faţă de şansele aferente celor două companii noi.

Cerinţele privind gestionarea managementului /guvernanța corporativă de a se confrunta efectiv

cu provocările ce afectează sectorul românesc sunt extrem de solicitante. Implicarea semnificativă a

sectorului privat este necesară pentru a satisface aceste provocări. Dependenţa propunerii de sectorul

public supune România unui risc ridicat referitor la incapacitatea de a gestiona dezvoltarea şi

funcţionarea unor companii energetice. Conducerea corporatistă, managementul cu succes a celor

două companii mari de holding în sectorul public din Romania, constituie un risc major şi deci o

îngrijorare majoră. BM susţine un echilibru mai mare în ceea ce priveşte abordarea sectoarelor

public-privat, pe lângă exigenţele impuse prin Foaia de parcurs din iulie 2003 şi proiectul de strategie

din august 2007.

6. Foaia de parcurs aferentă anului 2003 propunea privatizarea centrelor de exploatare a lignitului şi

a minelor de lignit care le aprovizionează. În consecinţă, Guvernul a creat trei mari complexe energetice

combinând centralele electrice ale Termoelectica cu minele de lignit din compania de exploatare a

lignitului din Romania. Noul plan va aduce toate celelalte mine ale companiei de exploatare a lignitului

în compania Electra adăugând totodată un plus de complexitate conducerii acesteia din urmă. Acesta

constituie un risc major – guvernul nu are un renume prea bun în ceea ce priveşte gestionarea minelor din

România. Adăugarea minelor de exploatare subterană a cărbunelui în compania Energetica reprezintă

115

acelaşi lucru cu adăugarea lignitului în Electra, aceeaşi problemă, atrăgând un risc mai mare datorită

gradului de non-viabilitate a mineritului subteran din Romania.

7. Subvenţionarea încrucişată va încetini restructurarea, va reduce competitivitatea şi va

submina sustenabilitatea sectorului energetic şi securitatea alimentării cu electricitate. BM îşi

exprimă preocuparea faţă de riscul că fondurile se vor aloca de la sectoarele ce înregistrează profit din

domeniul energetic (hidro, nuclear) pentru susţinerea unităţilor de exploatare a cărbunelui şi lignitului, ce

înregistrează pierderi. Încercarea de a reabilita vechile centrale pe bază de huilă şi lignit din sectorul

public (chiar şi din sectorul privat) constituie un risc major – se vor cheltui sume importante de bani (trase

din resursele companiilor hidro, nuclear şi împrumutate) existând posibilitatea ca unitățile rezultante să

nu fie competitive sau să nu întrunească standardele UE privind protecţia mediului. BM va recomanda

privatizarea în favoarea investitorilor strategici, cu bună reputaţie, şi care cunosc modalitatea de a

eficientiza mineritul şi utilizarea lignitului, respectând totodată cele mai exigente standarde de protecţie a

mediului. Foarte probabil, aceştia vor înlocui, şi nu vor renova vechile centre, iar locaţiile vor fi evaluate

şi vechile unităţi vor fi exploatate până în momentul finalizării centrelor noi. Guvernul poate reţine poziţii

minoritare în ceea ce priveşte repartiţia profitului, dacă doreşte. Deţinerea de acţiuni minoritare implică

riscuri, însă aceste riscuri sunt mult mai reduse decât dacă ar fi acţionar majoritar.

8. Hidroelectrica. Transferul celor două unităţi ale Hidroelectrica nu va slăbi semnificativ

compania Hidroelectrica. Lotru reprezintă una din cele două unităţi astfel încât creditul BM poate fi

afectat, ieşind din Hidroelectrica, parte acum a Energetica. BM a informat Guvernul şi Hidroelectrica că,

în absenţa unor planuri de afaceri pentru Electra şi Energetica, aceasta nu poate procesa cererea de a

transfera staţia Lotru către Electra. O mare problemă este aceea că fondurile din hidro vor ajunge către

centrele de exploatare a lignitului şi mineritului. Există riscul ca dezvoltarea hidro să fie subminată.

9. Dezvoltarea centralei nucleare. Propunerea implică un risc major conform căruia participarea

României la dezvoltarea nucleară viitoare să fie subminată de transferul de bani de la Nuclearelectrica

către centrele de lignit din Electra, în locul finanţării acţionariatului Nuclearelectricii în EnergoNuclear

(noua companie PPP pentru Cernavoda 3&4). Nuclearelectrica deja are probleme în finanţarea părţii sale

în EnergoNuclear iar o reducere sub 51% a participației sale pare inevitabilă. Se recomandă o reducere

sub 50% - şansele EnergoNuclear pentru finanţarea şi implementarea proiectului se vor îmbunătăţi de

îndată ce acţiunile Nuclearelectrica se vor reduce sub 50% - însă Romania va trebui să reţină o participare

semnificativă, în loc ca Nuclearelectrica să ajungă un partener marginal ca urmare a lipsei de fonduri (dat

fiind că fondurile sunt îndreptate spre a susţine exploatarea lignitului în compania de holding).

10. Combinare Termo/Hidro/Nuclear. Unul din argumentele propunerii este reprezentat de

combinarea centrelor termice, hidroelectrice şi nucleare pentru a implementa echilibrul şi competiţia.

Propunerea nu încearcă să implementeze o astfel de combinare – adaugă centrale de exploatare a

lignitului şi centralele nucleare in Electra şi centrale de exploatare a cărbunelui şi centralele hidroelectrice

unei alte companii. O astfel de combinare, sau combinarea centralelor termice, hidroelectrice şi nucleare

nu este necesară. Restructurarea în sectorul public nu este necesară şi are probabil puţine şanse de reuşită.

Este de preferat (şi mult mai puţin riscant) să se reţină şi să se dezvolte companiile care activează şi au

perspective de viitor (Hidroelectrica şi Nuclearelectrica) şi care gestionează exploatarea lignitului şi

cărbunelui prin privatizare şi printr-o conducere privată. Guvernul poate acţiona ca acţionar minoritar.

Enel, CEZ, E.ON, şi Petrom intenţionează să dezvolte generarea de proiecte iar dacă Guvernul nu anunţă

rapid privatizările centralelor termo, o parte dintre acestea, dacă nu chiar toate, se vor îndrepta spre

această direcţie. Se estimează ca aceste proiecte private să utilizeze cele mai moderne tehnologii şi deci să

capete experienţă în urma folosirii acestora. Există riscul major ca acestea să elimine definitiv contribuţia

către guvern, chiar dacă se reabilitează complexele energetice ale Electra şi unităţile termice ale

Energetica altele decât Elcen.

116

11. Referinţe internaţionale. Partizanii fuziunii menţionează deseori în prezentări că aproape toate

companiile din sectorul energetic din vestul şi nordul Europei deţin centrale termice şi hidroelectrice,

uneori chiar centrale nucleare, şi folosesc acest argument în favoarea fuziunii propuse în Romania. Este

util să ne reamintim că în SE Europei (SEE), companiile producătoare de energie deţin de asemenea

centrale termice şi hidroelectrice (mai rar centrale nucleare). Aceste companii din SEE sunt afectate de

probleme aproape identice cu cele ce afectează sectorul energetic şi minier din Romania. Principala

diferenţă este reprezentată de transparenţă – aspectele de transparenţă (contractare, comercializare şi alte

forme de corupţie) sunt mult mai vizibile în Romania datorită gradului avansat de restructurare şi

dispersare. Propunerea de fuziune nu are scopul de a se adresa problemelor fundamentale din

sectorul energetic şi minier din România iar fuziunea nu va rezolva aceste probleme.

Argumente pentru participarea sectorului privat

12. Sintetizând recomandările Băncii Mondiale de a privatiza marea majoritate a sectorului energetic

termo (începând cu complexurile energetice) şi distribuţia de electricitate:

Cerinţele de investiţii din sectorul energetic sunt foarte mari. Acestea nu pot fi acoperite doar din

sectorul public. Problema nu este aceea dacă să se implice sau nu sectorul privat ci ce părţi din

sectorul privat trebuie să fie invitate să investească;

Recomandarea Băncii Mondiale a fost aceea ca Guvernul să reţină Hidroelectrica şi

Nuclearelectrica şi să privatizeze majoritatea centralelor de producție termo (şi să închidă o serie

de unităţi ce se confruntă cu costuri mari) dar şi cele trei companii de distribuţie a electricităţii

aparţinând companiei Electrica. Prin această abordare, Romania va: (a) reţine în sectorul public

circa 50% din generarea de energie, incluzând ce mai competitivă centrală electrică ce produce în

bandă (in hidrocentralele Porţile de Fier şi centrala nucleară) dar şi cea mai competitivă centrală

electrică de vârf (in sectorul hidroenergetic). Păstrând această jumătate, foarte competitivă, de

altfel, Guvernul României îşi va face puternic resimţită prezenţa în sectorul energetic; şi (b) să

deschidă cealaltă jumătate sectorului privat. Acest lucru va da sectorului privat un rol

semnificativ, suficient pentru a atrage investitori serioşi – cererile de investiţii sunt foarte mari;

Sectorul privat va aduce mai mult decât resurse de finanţare; va pune la dispoziţie abilităţi

manageriale, know-how şi experienţă, privind atât exploatările de lignit, investiţii în sectorul

generator de energie şi în ceea ce priveşte operarea eficientă a centrelor. Aceste capacităţi sunt

esenţiale pentru a asigura generarea de energie, bazată pe minerit şi pe exploatarea lignitului, în

România;

Deţinerea unui sector major privat va ajuta la controlarea competitivităţii sectorului public,

diminuând la maxim corupţia prin transparenţa ofertelor public, şi prin creşterea gradului de

utilizare a platformei OPCOM în scopul licitaţiei centralizate a contractelor bilaterale aferente

companiilor Hidroelectrica şi Nuclearelectrica;

În cazul în care guvernul României doreşte ca societăţile sale să deruleze afaceri în străinătate,

Electrica, Hidroelectrica şi/sau Nuclearelectrica îşi pot uni forţele în vederea elaborării de

proiecte comune, fie solidar fie în colaborare cu alţi parteneri.

Probleme asociate dezvoltării pieţei de electricitate

13. Reluarea deschiderii pieţei. Romania şi-a liberalizat sectorul energetic timp de şase ani,

începând cu o deschidere de 10% in 2001 şi ajungând la 100% in 2007. Progresul înregistrat în perioada

2003-2005 este de lăudat, la început în proporţie de 40% in 2003 iar apoi, ajungând la 83.5% (doar

rezidenţial) in 2005. În aceeaşi perioadă, 2003-2005, ANRE şi-a redus progresiv dimensiunea

117

portofoliului său de contracte şi prin urmare a pus la dispoziţia pieţei liberalizate electricitatea. Au

răspuns atât furnizorii cât şi consumatorii eligibili: partea de electricitate vândută pe piaţa liberalizată a

crescut vertiginos de la circa 10% la circa 50%. Un progres mai timid s-a înregistrat din anul 2007. Acest

lucru se datorează în principal faptului că ANRE a oprit întâi reducerea portofoliului său de contracte şi

mai târziu a crescut partea de costuri scăzute Nuclearelectrica din portofoliul de contracte. Simultan s-a

limitat cantitatea de electricitate oferită de furnizori către clienţii eligibili şi s-a redus interesul

consumatorilor eligibili de a-şi exercita libera alegere a furnizorului. Recomandarea constă în reluarea

deschiderii efective a pieţii depărtarea de contractele de generare reglementată, folosindu-se Schimbul

Energetic OPCOM (contracte non-negociate) pentru a asigura transparenţa şi competitivitatea. Acest

lucru este important pentru generarea de numerar din interiorul companiei Nuclearelectrica dar şi pentru

capacitatea de a-şi finanţa participarea în noua EnergoNuclear.

14. Evitarea stabilirii tarifelor motivate politic şi gestionarea portofoliului de contracte de către

ANRE şi contractarea de electricitate de generatorii publici. Aceste măsuri vor include: (1) creşterea

ridicată a Schimbului energetic OPCOM, atât pieţele furnizoare de energie cu 24 h în avans dar şi

licitaţiile centralizate de acordare de către sectorul public, incluzând generatorii de tipul Hidroelectrica, a

contractelor bilaterale, folosindu-se în mică măsură Schimbul energetic OPCOM; (2) revizuirea

posibilităţilor de a termina/reduce contractele bilaterale (incluzând contractele Hidroelectrica) deja

acordate la cote sub preţul pieţii prin Schimbul energetic OPCOM în locul încheierii unor noi contracte

bilaterale; (3) stabilirea tarifelor de reţea pentru transmiterea şi distribuirea de electricitate şi gaz conform

metodologiilor aprobate şi publicate; şi (4) folosirea centralelor de siguranţă socială pentru a asigura

accesul continuu al gospodăriilor cu venituri mici la serviciile electrice (electricitate, gaz, servicii

termice).

118

Anexa 3- Revizuirea executării bugetului

Sistemele de executare a bugetului vizează să asigure implementarea eficientă a bugetelor, în

conformitate cu politicile exprimate în buget şi conform autorizaţiilor bugetare. De asemenea, ar trebui să

poată reacţiona la posibile modificări din mediul macroeconomic fără să perturbeze excesiv

managementul bugetului, în mod specific, fără să genereze arierate şi fără să creeze ineficienţe. Funcţiile

departamentelor Ministerului Economiei şi Comerţului (MEC) implicate în supravegherea executării

bugetului au fost revizuite din punct de vedere al capacităţii sistemelor de executare a bugetului în

vederea îndeplinirii acestor obiective.

A. Revizuirea executării bugetului în cadrul MEC

Aranjamente organizatorice principale pentru executarea bugetului în cadrul MEC

Principalele activităţi ale MEC în domeniul executării bugetului includ: (i) planificare financiară de-a

lungul anului şi descărcare fonduri; (ii) administrarea creanţelor; (iii) procesarea plăţilor; (iv) contabilitate

şi raportare; (v) control financiar; şi (vi) audit intern.

MEC a încheiat un aranjament destul de remarcabil cu Direcţia Generală Financiar Contabilă (DGFC) şi

unul separat cu Direcţia Generală de Buget şi Planificare (DGBP). Direcţia de Buget s-a format în 2009,

cu scopul de a îmbunătăţi legăturile dintre bugetare, planificare şi obiectivele strategice ale MEC. Totuşi,

nu este clar dacă acest obiectiv a fost atins sau nu şi dacă nu se va identifica un avantaj evident al unui

astfel de aranjament, se recomandă luarea în considerare a fuziunii celor două direcţii generale, pentru a

reveni la structura dinainte de 2009 şi pentru a fi concordantă cu Direcţiile generale de bugetare-finanţare-

contabilitate asemănătoare din cadrul celorlalte Ministere de linie din cadrul Guvernului Român. Această

tranziţie ar trebui realizată paralel cu intensificarea rolului Unităţii de Politici Publice a MEC în

planificarea şi stabilirea acţiunilor strategice generale prioritare ale MEC, care ar funcţiona îndeaproape

cu Directoratul de Buget şi Financiar.

Planificare financiară în cursul anului şi descărcare de fonduri

Procedura de repartizare

După aprobarea Legii privind bugetul anual, ordonatorii principali elaborează planuri trimestriale de

implementare a bugetului care sunt revizuite de DGFC şi de DGBP şi aprobate de MEC. Ordonatorii

principali includ preşedinţii agenţiilor subordonate, şefii altor autorităţi publice şi agenţii specializate şi

şefii entităţilor publice autonome şi ale întreprinderilor de stat.

După aprobarea planurilor trimestriale de implementare a bugetului, ordonatori principali repartizează

creditele bugetare aprobate pentru propriul buget şi pentru entităţile publice sau unităţile subordonate ale

acestora, ale căror manageri reprezintă ordonatori secundare sau terţiare. Apoi, ordonatorii secundari

distribuie creditele bugetare aprobate pentru propriul buget şi pentru cel al ordonatorilor terţiari

subordonaţi.

Pentru a asigura executarea prudentă a bugetului, ordonatorilor principali li se solicită să aloce în planul

lor de implementare a bugetului 10% din finanţarea aprobată ca rezervă, cu excepţia cheltuielilor cu

119

personalul şi a fondurilor care au legătură cu pasivele externe, care se repartizează în întregime. Această

rezervă este repartizată în a doua jumătate a anului.

Descărcări de numerar

Numerarul este descărcat prin deschidere de credit lunară. Ordonatorii principali prezintă în fiecare lună

câteva solicitări DGFC şi DGBP pentru descărcări de numerar, care ar trebui să fie aliniate cu limita de

cheltuieli trimestrială. Aceste solicitări sunt însoţite de o notă care prezintă operaţiunile ce urmează a fi

finanţate. După revizuirea acestor cereri, se autorizează deschiderile de cont şi, astfel, disponibilul de

numerar este descărcat ordonatorilor. Aceste deschideri de cont sunt consemnate în sistemul de plată al

Trezoreriei. Apoi, descărcările de numerar autorizate sunt repartizate în trepte în cadrul unităţilor de

ordonare.

DGFC controlează cu stricteţe descărcările de numerar, prin combinarea limitelor de numerar trimestriale

cu deschiderile de credit lunare. Astfel de controale ar putea ajuta la controlarea numerarului, atunci când

bugetul nu se bazează pe estimări de venituri realistice. Totuşi, acest proces necesită foarte mult timp şi

implică numeroase verificări şi aprobări. Procesul afectează negativ managementul cheltuielilor la cel mai

jos nivel administrativ, când repartizarea deschiderilor de credit din cadrul MEC se aprobă cu unele

întârzieri. De asemenea, se riscă generarea de arierate, dacă descărcările de numerar nu ajung în conturi

conform graficului de plăţi referitor la angajările existente, sau dacă descărcările de numerar sunt limitate

din pricina disponibilităţii generale limitate a fondurilor.

Procesarea plăţilor

Funcţionează un sistem eficient de Cont unic de trezorerie. Toate tranzacţiile în numerar sunt canalizate

prin contul de Trezorerie deschis la banca centrală, cu excepţiile care au legătură cu tranzacţiile în valută,

pentru activităţile comerciale străine, care sunt procesate de băncile comerciale. Conturile MEC şi ale

entităţilor sale subordonate sunt ţinute la Trezorerie. Plăţile se efectuează în aceste conturi prin sistemul

informatic al Trezoreriei, de obicei în decurs de o zi. Entităţilor subordonate le lipseşte un sistem eficient

de monitorizare a disponibilizării fondurilor şi se bazează puternic pe verificări informale frecvente prin

telefon cu personalul financiar al MEC şi al Trezoreriei, pentru a afla dacă fondurile sunt disponibile.

Ordonatorii trebuie să aducă ordinele de plată (ordonanţare) la sucursalele Trezoreriei. Această procedură,

solicitată prin Legea privind Finanţele Publice (500/2002), este greoaie, necesită mult timp şi implică

multă birocraţie şi semnături. În prezent, problemele legate de autorizarea legală a semnăturii electronice

împiedică automatizarea transmiterii ordinelor de plată de către ordonatori la sucursalele Trezoreriei. La

sucursalele Trezoreriei, ordinele de plată sunt în general scanate (un ordin de plată include un cod de

bare) sau procesate manual pentru a fi înregistrate în baza de date a Trezoreriei.

Contabilitate şi Raportare

Ordonatorii principali, secundari şi terţiari ai Bugetului de Stat şi alte entităţi guvernamentale ţin

contabilitatea folosind metoda contabilităţii de angajamente (de ex. cont pentru amortizarea activelor

imobilizate). Există un plan al conturilor unificat pentru unităţile guvernamentale centrale şi locale.

Guvernul a implementat deja, din 2003 până în 2010, 18 standarde de contabilitate de angajamente,

Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS) (în total 31 de standarde

120

curente). Consolidarea implementării acestor standarde şi implementarea altor standarde IPSAS vor

necesita instruire suplimentară şi supraveghere atentă. Aceste aspecte sunt urmărite separat de către

Bancă, prin asistenţa tehnică a Ministerului Finanţelor Publice (MFP).

Structura de personal a DGFC include aproximativ zece persoane pentru compartimentul de contabilitate

şi, respectiv, compartimentul de raportare financiară. Există câteva posturi neacoperite şi nu este clar când

anume vor fi făcute publice, luând în considerare că angajările continuă să fie îngheţate, şi un singur post

poate fi făcut public pentru fiecare şapte posturi închise (personal care iese la pensie sau posturi

eliminate).

Sistemul de clasificare a cheltuielilor bugetare permite raportarea conform standardelor internaţionale.

Include o clasificare administrativă (organizaţională), una funcţională şi una economică.

MEC şi operatorii principali pregătesc situaţii financiare trimestriale şi anuale, care includ:

un raport privind executarea bugetului, care prezintă: (i) autorizaţia de angajament; (ii) plată

iniţială credit bugetar; (iii) creditul bugetar revizuit; (iv) angajamentele bugetare (rezervarea

creditului bugetar pentru un uz specific); (v) angajamentele legale; (vi) plăţile; (vii) cheltuielile

verificate inclusiv cele neachitate; (viii) rapoarte lunare privind creşterile de salariu.

un bilanţ al activelor şi pasivelor.

MEC consolidează aceste situaţii financiare, care sunt ulterior centralizate de Direcţia Generală de

metodologie contabilă instituţii publice (DGMCIP) din cadrul MFP, printr-un software dedicat.

Rapoartele trimestriale sunt transmise către DGMCIP în decurs de 45 - 60 zile de la încheierea

trimestrului în curs de revizuire. In paralel, Sistemul informatic al Trezoreriei poate produce rapoarte de

executare a bugetului pe bază de numerar, aproape în timp real.

Timpul necesar pentru a obţine datele despre angajamente este semnificativ de lung. Angajamentele

făcute în prima lună a unui trimestru sunt raportate doar la 3,5 - 4 luni de la încheierea lunii respective.

Acest lucru ridică următoarele probleme:

Uneori, însuşirile deja angajate au fost reduse în timpul revizuirilor de buget, datorită acestor

insuficienţe din raportarea angajamentelor. Acest fapt ar putea duce la generarea de arierate.

Raportarea oportună a angajamentelor, împreună cu sancţionarea supra-angajării şi

angajamentelor din afara bugetului va contribui la îmbunătăţirea disciplinei fiscale.

O planificare mai eficientă a numerarului ar necesita o perioadă de raportare mai scurtă a

angajamentelor şi raportarea graficului de plăţi aferent angajamentelor.

Sistemele software pentru informaţii financiare ale MEC se centrează în primul rând pe

contabilitate şi raportare, dar chiar şi aceste procese se bazează puternic pe intervenţii manuale

(de exemplu, registrele contabile pentru activităţile comerciale străine, care reprezintă

aproximativ jumătate din bugetul total al MEC, sunt ţinute manual). Transferul datelor din

software-ul MEC în formatul solicitat de DGMCIP a MFP se face manual, pe baza balanţei de

verificare a MEC, şi poate dura până la o săptămână pentru a consolida toate entităţile

subordonate MEC şi este pasibil de erori.

121

În plus, în momentul de faţă, nu există o procedură sistematică pentru a compara plăţile cu cheltuielile

dezvăluite în rapoartele de executare a bugetului a unui ordonator secundar şi terţiar cu tranzacţiile de

plată înregistrate în Sistemul Trezoreriei.

Controale financiare ale executării bugetului

Legea nr. 500 privind Finanţele publice defineşte patru etape ale executării bugetului – angajare,

lichidare, ordonanţare şi plăţi (norme ALOP în România) şi accentuează principiul separarea sarcinilor.

Există câteva proceduri scrise în cadrul MEC, majoritatea pentru control financiar preventiv şi alte

activităţi cum ar fi salariile, avans în numerar pentru călătorii de afaceri, etc. DGFC plănuieşte să

actualizeze şi să finalizeze scrierea tuturor procedurilor de control intern până la 30 iunie 2011. Sistemul

de controale financiare preventive (ex-ante) executate în cadrul MEC include:

controlori financiari interni care efectuează controlul financiar ex-ante al tuturor tranzacţiilor de

cheltuieli (angajări, deschideri de numerar şi ordonanţare); acestea sunt reglementate de

propriile norme de control financiar preventiv;

MEC se supune controlorilor financiari delegaţi din cadrul MFP care aparţin personalului MFP

Unitatea centrală de armonizare (UCA) pentru Management financiar şi Control. Aceştia

efectuează controale financiare ale tranzacţiilor care depăşesc o anumită sumă, în general în jur

de 25 000 RON. Aceste tranzacţii sunt supuse unui sistem de „dublă aprobare”, format din aprobarea controlorului financiar preventiv intern propriu şi aprobării controlorului financiar delegat de MFP.

Se emite o notă de recepţie în faza de lichidare, dar nu este supusă aprobării controlorilor financiari.

Sistemul de „după aprobare” sporeşte birocraţia şi riscurile ca ministerele de linie să creadă că sunt

eliberate de cerinţele lor de tragere la răspundere, deoarece tranzacţiile le sunt verificate ex-ante de un

controlor MFP. MFP intenţionează să elimine controalele financiare delegate în cadrul ministerelor de

linie până în decembrie 2012. După această dată, doar controlorii financiari care raportează ministerelor

de linie vor efectua controale preventive. Această măsură de dorit s-ar putea să necesite acţiuni

suplimentare pentru întărirea controlului intern din cadrul ministerelor de linie. Ministerele de linie

pregătesc un program de lucru în acest scop. UCA MFP pentru Management Financiar şi Control va

trebui să revizuiască şi să monitorizeze aceste programe de lucru. Începând cu martie 2011, MEC se

numără în continuare printre ministerele care necesită aprobarea controlorului financiar delegat de MFP.

Audit intern

Unităţile de audit intern din cadrul MEC sunt formate în conformitate cu Legea privind auditul intern

public (672/2002). Aceste unităţi de audit intern sunt monitorizate de UCA MFP pentru audit intern, care

pregăteşte metodologia de audit intern, efectuează activităţi de instruire şi participă la audituri sectoriale

care implică mai multe ministere.

Fiecare ordonator principal şi toate instituţiile publice cu un buget mai mare de 100 000 € şi-au format o

unitate de audit intern. Numărul de auditori interni per unitate este, în medie, mic, şi multe posturi de

auditor intern nu au fost ocupate. Acest lucru afectează eficacitatea auditului intern. Dezvoltarea auditului

intern în România este destul de recentă, şi, prin urmare, sprijinul UCA pentru audit intern este crucial.

Departamentul de audit intern din cadrul MEC se confruntă cu chestiuni generice valabile la nivel de ţară,

de ex. vizibilitate redusă a auditului intern (organizat ca un compartiment, în loc de direcţie); excesiv de

122

multe misiuni ad-hoc de audit intern, care afectează eficacitatea unei strategii de audit intern bazată pe

riscuri şi a unui plan de lucru anual; resurse de personal limitate; bugete pentru instruiri reduse care

afectează abilitatea de a asigura o dezvoltare profesională continuă corespunzătoare; interes relativ limitat

al conducerii MEC în descoperirile de audit intern care să îmbunătăţească şi să optimizeze fluidizeze

procesele şi procedurile.

Totuşi, se merită să menţionăm că, în pofida reducerilor de personal, compartimentul de audit intern al

MEC include un amestec corespunzător de economişti, ingineri şi un avocat. Majoritatea descoperirilor de

audit intern se încadrează în următoarele: lipsa responsabilizării manageriale; cunoştinţe insuficiente cu

privire la legislaţia aplicabilă; absenţa procedurilor scrise, etc.

Funcţiile de controlul financiar şi audit intern din cadrul MEC sunt sprijinite de Unitatea centrală de

armonizare (UCA) pentru management financiar şi control, şi de UCA pentru audit intern, ambele

funcţionând sub MFP. O astfel de organizare este asemănătoare modelului de Control Financiar Intern

Public (CFIP) promovat de alte ţări UE.

Direcţii de îmbunătăţiri viitoare

Sistemul de executare a bugetului corespunde cerinţelor de bază pentru un management sănătos al

cheltuielilor publice. În prezent funcţionează un Cont unic de trezorerie (CUT) robust, se produc

rapoartele financiare acoperind diverşii paşi ai ciclului de cheltuieli şi există controale de conformitate

eficiente, cel puţin pentru guvernul central. Totuşi, este nevoie de îmbunătăţiri pe următoarele direcţii:

Sistemul bugetar prezintă ineficienţe, datorită unor proceduri greoaie, uneori duplicate. Prin

reducere, aceste ineficienţe vor crea timp pentru alte activităţi decât cele de birocraţie.

Răspunsul eficient la noile cerinţe stipulate în legea privind responsabilitatea fiscală necesită o

monitorizare oportună şi comprehensivă a executării bugetului.

Pentru un control financiar şi managerial mai eficient, trebuie urmărite acţiuni care să întărească

controlul intern şi auditul intern.

Pentru a spori atât eficacitatea, cât şi eficienţa managementului executării bugetului, s-ar putea să

fie nevoie de revizuirea unor aranjamente organizaţionale.

Unele dintre îmbunătăţirile sugerate în continuare vor depinde de implementarea proceselor automatizate.

Totuşi, sub rezerva unei revizuiri viitoare, majoritatea pot fi implementate într-un orizont pe termen scurt.

Fluidizarea procedurii de executare a bugetului

Procedurile de executare a bugetului ar trebui fluidizate pentru a evita ineficienţe şi refacerea bugetului în

timpul executării bugetului. Ar fi de dorit revizuirea în detaliu a proceselor de afaceri şi a birocraţiei în

diversele etape ale ciclului de cheltuieli. Totuşi, se pot identifica deja unele măsuri:

Nu va mai fi nevoie de procedura greoaie de deschidere de credit dacă bugetul este adoptat pe

baza de previziuni de venituri realistice şi dacă angajările sunt monitorizate într-o manieră

oportună. Prin urmare, se sugerează eliminarea procedurii de deschidere de credit în

coroborare cu îmbunătăţirea monitorizării angajamentelor.

123

Pentru eficienţă, ordinele de plată emise de ordonatori ar trebui transmise electronic birourilor

locale de Trezorerie. Acest lucru va necesita soluţionarea aspectelor ce ţin de autorizarea legală a

semnăturii electronice sau găsirea altor soluţii pentru a asigura siguranţa tranzacţiilor. Se

recomandă întreprinderea unor acţiuni imediate, în vederea implementării semnăturii

electronice pentru transmiterea electronică de ordine de plată (ordonanţare) către birourile de

Trezorerie, până la sfârşitul anului 2011.

Unele cazuri speciale ar trebui revizuite. De exemplu, este îndoielnic ca plăţile în contul datoriei

publice, care sunt cheltuieli obligatorii, să fie supuse aprobării a doi controlori financiari.

Urmărind implementarea controlului intern şi auditului intern

Trebuie întreprinse acţiuni care vizează implementarea unui sistem de control şi audit intern modern în

cadrul ministerelor de linie.

Controlul financiar delegat de MFP din cadrul ministerelor de linie ar trebui să fie eliminat până

la sfârşitul lui 2012, conform planificărilor, sau chiar mai devreme.

Procedurile scrise de control intern să fie finalizate conform planificărilor, până la 30 iunie,

2011.

Ar trebui întreprinse acţiuni pentru creşterea capacităţii şi eficacităţii unităţilor de audit intern.

Raportare

Eficacitatea raportării fiscale în sprijinirea managementului executării bugetului este limitată, cu

precădere datorită timpului necesar pentru a obţine date privind angajamentele. Angajamentele ar trebui

raportate lunar, în decurs de aproximativ două săptămâni de la încheierea lunii.

Tranzacţiile de plată înregistrate în sistemul Trezoreriei ar trebui să fie comparat în mod sistematic cu

plăţile dezvăluite în rapoartele de executare a bugetului a fiecărui ordonator, inclusiv guvernele locale.

Un sistem informatic de management financiar integrat ar răspunde acestor cerinţe, deoarece ar

administra tranzacţiile de cheltuieli în diversele etape ale ciclului de cheltuieli. Totuşi, implementarea

unui sistem informatic de management financiar complet integrat (SIMFCI) este costisitoare şi necesită

timp. MEC i-ar putea folosi experienţa unora dintre sistemele existente implementate în cadrul altor

ministere de linie, precum şi a sistemelor existente din cadrul unora dintre entităţile pe care le

coordonează, cum ar fi Transelectrica (vezi secţiunile următoare). În orice caz, astfel de paşi ar trebui

făcuţi în coordonare cu planurile generale ale Guvernului de a implementa un SIMFCI pentru toate

activităţile sale. În viitorul apropiat, sub rezerva revizuirii ulterioare, o soluţie rentabilă ar putea fi

utilizarea sistemului informatic al Trezoreriei pentru a raporta angajamentele lunare făcute de ordonatori

şi pentru a asigura compatibilitatea dintre rapoartele ministerelor de linie şi rapoartele emise de Sistemul

informatic al Trezoreriei.

124

B. Managementul financiar în companiile Transelectrica şi

Hidroelectrica

Prezentare generală

Cu excepţia chestiunilor generice care afectează MEC, există câteva aspecte specifice care au legătură cu

funcţiile de management financiar ale companiilor Transelectrica şi Hidroelectrica. Câteva practici bune

stabilite în cadrul acestor companii ar putea fi uşor diseminate de-a lungul structurii MEC şi a celorlalte

entităţi coordonate de acesta, folosind bune practici „interne‟ deja disponibile. Există şi câteva domenii în

care companiile şi-ar putea îmbunătăţi funcţiile zilnice de management financiar, după cum se detaliază în

continuare.

Aprobarea bugetului

Chiar dacă cerinţele legale solicită ca bugetele anuale ale companiei să fie aprobate în decurs de 30 de zile

după aprobarea Legii privind Bugetul de stat, în practică există întârzieri semnificative. De exemplu, în

ultimii ani, bugetele companiilor au fost aprobate la câteva luni după aprobarea Legii privind bugetul de

stat. Astfel de cazuri, deşi considerate incidente izolate, subminează funcţiile de planificare şi bugetare

anuală.

Contabilitate şi raportare

Sistemele de contabilitate şi raportare din cadrul companiilor Transelectrica şi Hidroelectrica sunt relativ

bine organizate şi conţin relativ puţine intervenţii manuale. Sistemele de contabilitate ale Transelectrica se

bazează în cea mai mare parte pe date financiare Oracle, totuşi, nu s-a păstrat întregul sistem la zi şi

câteva domenii, cum ar fi modulul de salarii şi cel de raportare, necesită intervenţii manuale. Modulul

salariilor şi domeniile RU sunt acoperite de un software separat, furnizat de SIVECO, o companie

software românească mare. De asemenea, modulul managementul de proiecte („investiţii”) se foloseşte

separat, şi ar trebui integrat în modulul principal de contractare. În plus, valorile de inventar mai mari ar

putea fi administrate într-un modul îmbunătăţit, datorită ciclului de viaţă mai mare, cu toate beneficiile

adiţionale, pentru a planifica mai bine întreţinerea lor, garanţiile, istoricul de incidente, etc., asemănător

cu modulul activelor imobilizate.

Sistemul de contabilitate şi raportare al companiei Hidroelectrica a fost dezvoltat de o companie de

software românească, cu aproximativ zece ani în urmă şi, în pofida câtorva actualizări, a devenit clar că o

îmbunătăţire a sistemului ar fi benefică pentru companie. Implementarea unui sistem informatic de

management financiar complet integrat ar îmbunătăţi în mod semnificativ eficacitatea funcţiilor de

management financiar din cadrul companiei Hidroelectrica.

Ambele companii sunt afectate de modificările relativ frecvente din structura lor de management şi de

modificările din organigramele lor, care au dus la modificarea procedurilor. Acest lucru a avut un impact

125

şi asupra structurilor de personal financiar şi contabil şi asupra subordonării interne, şi nu există beneficii

vizibile ale schimbărilor în cauză.

Companiilor li se cere să se conformeze cerinţelor de raportare statutare româneşti, cât şi IFRS, în mare

parte pentru IFI şi alţi creditori străini. Există o oarecare capacitate de a asigura pregătirea situaţiilor

conforme cu IFRS, dar companiile folosesc uneori firme de contabilitate care fac conversia situaţiilor

financiare statutare româneşti în situaţii financiare conforme cu IFRS. În pofida faptului că au efectuat

acest exerciţiu ani la rândul, nu există o capacitate deplină de convertire la IFRS în cadrul Transelectrica

şi Hidroelectrica. În plus, cerinţele raportare statutare obişnuite faţă de diversele organisme, cum ar fi

MEC (care solicită şi diverse rapoarte ad-hoc), MFP, Comisia naţională de valori mobiliare (CNVM) sunt

percepute de companii ca împovărătoare şi ca adăugând semnificativ la cerinţele de raportare la IFI şi la

celelalte bănci comerciale de finanţare. Aceste cerinţe de raportare statutare ar trebui revizuite şi, în

măsura posibilă, se recomandă să se ia în considerare simplificarea şi integrarea cerinţelor de raportare.

Fluxul de fonduri

În calitate de companii comerciale, Transelectrica şi Hidroelectrica au deschis câteva conturi bancare la

diverse bănci comerciale, care sunt folosite pentru veniturile proprii, pentru împrumuturi externe şi

interne şi pentru activităţile zilnice cu clienţi şi furnizori.

Control intern şi audit intern

Transelectrica şi Hidroelectrica şi-au dezvoltat mecanismele de control intern în conformitate cu legislaţia

relevantă. Există proceduri de control intern scrise pentru majoritatea proceselor, cât şi pentru politicile de

contabilitate. Personalului i se solicită să cunoască toate procedurile, deşi nu există o testare regulată

sistematică a cunoştinţelor procedurale. Uneori, personalul nu poate ţine pasul cu procedurile actualizate,

ceea ce subminează eficacitatea acestor proceduri. În general, controalele interne care au legătură cu

managementul financiar şi procesele de contabilitate sunt bine organizate, iar în cazul companiei

Transelectrica, numărul de proceduri stabilit este atât de mare, încât probabil că a depăşit echilibrul optim

dintre beneficii şi complexitate. În general, mediul de control este considerat corespunzător, dar

procedurile ar trebui revizuite, pentru a se sigura că nu se suprapun şi că beneficiile domină

complexitatea.

În cazul companiei Hidroelectrica, practicile de contractare continuă să fie lipsite de transparenţă, în

pofida a numeroase recomandări din partea echipei Băncii Mondiale făcute în timpul implementării

împrumutului de investiţii cu care s-a finanţat proiectul Lotru. Prin urmare, compania continuă să încheie

diverse contracte mari bilaterale, cumpărând electricitate scumpă de la producătorii pe bază de cărbune şi

vânzând electricitate ieftină, practicând prin urmare o subvenţionare încrucişată faţă de producătorii de

electricitate pe bază de cărbune. Chiar dacă acest aspect depăşeşte sfera eficacităţii controalelor interne şi

are de-a face mai mult cu politica Guvernului pe care conducerea companiei trebuie să o urmeze chiar

dacă afectează semnificativ performanţele şi durabilitatea pe termen lung ale companiei.

Departamentele de audit intern din cadrul Transelectrica şi Hidroelectrica au fost formate în conformitate

cu legislaţia privind auditul intern. Aceste departamente au fost dezvoltate treptat pentru a acoperi toate

126

activităţile de-a lungul ultimilor ani, până prin 2008-2009. Totuşi, în prezent sunt afectate de reduceri de

personal semnificative şi, în loc să îşi mărească capacitatea ca, în timp, să acopere toate activităţile,

structurile au rămas la fel sau chiar au scăzut în mărime, degradând la nivel de compartiment. Există

comitete de audit în structura companiei, dar eficacitatea lor este îndoielnică iar conducerea companiilor

nu este cu adevărat interesată în descoperirile de audit intern şi, prin urmare, consideră aceste

departamente ca fiind solicitate prin lege, dar nu le foloseşte la întreaga lor capacitate. Instruirile de audit

intern au fost reduse, şi există riscul ca nu toţi auditorii interni să fie în stare să finalizeze cerinţele

minime de dezvoltare profesională continuă. În pofida asistenţei sigure pe care departamentele de audit

intern ale companiilor o primesc de la auditul intern al MEC, capacitatea de audit intern rămâne relativ

slabă.

Compartimentul de audit intern al Transelectrica a fost inclus de curând în directoratul de audit care

acoperă şi auditurile de calitate şi de mediu. Deoarece auditorul intern principal trebuie mai întâi să

raporteze directorului direcţiei de audit, chiar dacă trebuie să auditeze şi domeniile de mediu şi de calitate,

se creează o linie de raportare a contabilităţii percepute neclară şi posibil un conflict de interese. O

schimbare a în structura organizaţională, pentru a asigura independenţa completă a funcţiei de audit intern

ar ajuta la integrarea cerinţelor de audit intern.

În general, se recomandă revizuirea înfiinţării, organizării şi a capacităţii departamentelor de audit intern

atât pentru Transelectrica, cât şi pentru Hidroelectrica.

Audit extern

Transelectrica şi Hidroelectrica se supun unor audituri statutare anuale, în conformitate cu cerinţele

legislaţiei române. În plus, situaţiile financiare conforme cu IFRS sunt auditate în conformitate cu

Standardele internaţionale de audit, după cum este prevăzut în acordurile legale cu IFI şi alţi creditori

străini. Auditorii au emis opinii abilitate consecvente asupra situaţiilor financiare ale ambelor companii,

în mare parte datorită neconformării acestora cu anumite convenţii financiare în baza diverselor contracte

de finanţare (în cazul companiei Hidroelectrica, s-au menţionat şi unele opinii din anii precedenţi referitor

la lipsa de furnizare a electricităţii, care a trebuit să fie furnizată gratis pentru foşti angajaţi). Este vorba de

convenţii pentru diverşi indicatori financiari care nu sunt respectate conform contractelor legale IBRD şi

altor contracte de finanţare cu IFI şi cu bănci comerciale. Această neconformare s-a înrăutăţit semnificativ

atât în cazul companiei Transelectrica, cât şi în cazul companiei Hidroelectrica în situaţiile financiare

pentru anul 2009, pe măsură ce performanţa companiilor s-a deteriorat, influenţată şi de criza care a lovit

puternic economia românească la sfârşitul anului 2008. În cazul companiei Hidroelectrica,

neconformitatea ar fi putut fi evitată dacă compania ar fi vrut să îşi îmbunătăţească practicile de

contractare, şi va persista în mediul curent de aranjamente de contractare. De la data prezentului raport,

situaţiile financiare pentru 2010 nu au fost încă finalizate şi se aşteaptă să fie disponibile în iunie 2011.

127

Anexa 4 – Principii pentru sprijin social pentru consumatori vulnerabili

O schemă de sprijin social durabil pentru consumatori vulnerabili (definiţi in termenii sărăciei energetice

în ceea ce priveşte sărăcia energetică) ar putea fi obţinută prin redirecţionarea tuturor subvenţiilor

guvernamentale pentru a sponsoriza un sistem de asistenţă complet îndreptat spre sectorul energetic,

pentru toate gospodăriile cu venituri mici, indiferent de consumul de energie. Reţeaua Socială de

Siguranţă (SSN) comprehensiv planificată, pe care Ministerul Muncii îşi propune să o lanseze din 2013,

ar fi, ideal, singurul mijloc de a furniza asistenţă socială energetică, iar preţurile energiei ar trebui să se

bazeze pe piaţă cu excepţia tarifelor de reţea reglementate de ANRE. Componenta energetică a SSN ar

elimina toate distorsiunile de preţ ca preţuri referinţă pentru căldură şi, implicit, implicarea ANRE şi

ANRSC în măsuri de asistenţă socială. Eliminarea acestor subvenţii ascunse sub formă de preţuri joase

(portofoliul de contracte al ANRE privind alimentarea cu electricitate, preţul dedicat consumatorilor

privind alimentarea cu gaze, şi combinaţia de preţuri referinţă şi subvenţiile producătorilor pentru căldură)

ar duce la mărirea semnificativă a preţurilor. În cazul căldurii, subvenţiile se estimează la aproximativ o

jumătate din preţul real.

Serviciile energetice trebuie tarifate pentru a promova implicarea completă dar şi viabilitatea economică

a sectorului energetic. Totuşi, provizia de energie trebuie să promoveze şi solidaritatea socială şi să nu

excludă grupuri vulnerabile. În acest scop, Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor şi Ministerul

Economiei va dezvolta o strategie integrată privind suportul energetic şi un program integrate de asistenţă

energetică pe baza unei bugetări şi a unor reguli de eligibilitate transparente (egalizarea cerinţelor de

eligibilitate pentru electricitate, gaz natural şi DH), folosind informaţii de reglementare privind tarifele

binom pentru toţi consumatorii energetici rezidenţiali. Toate serviciile de energie vor fi tarifate folosindu-

se o componentă fixă asociată cu costul real al furnizării serviciului şi o componentă variabilă

(volumetrică) asociată cu costul real al consumului serviciului. Toate grupurile de consumatori energetici

ar trebui să fie nevoiţi să achite aceste costuri şi preţurile energiei nu ar trebui distorsionate de subvenţiile

de stat. În sistemul de plată binom al enegiei:

Consumatorii plătesc pentru costurile variabile ale serviciului

Obligaţia serviciilor publice este o cotă din elementul cu cost fix al serviciului

Furnizorii primesc un flux monetar previzibil.

Astfel, s-ar ajunge la o separare clară între funcţiile de reglementare şi cele ministeriale, între pieţele

energetice şi scopurile sociale cum ar fi protecţia claselor sărace şi promovarea coeziunii sociale. S-ar

stabili un nou cadru legislativ dedicat sectorului energetic cu definiţii clare ale SGEI pentru sectorul

energetic cu referire specifică la finanţările sociale cu acces la energie pentru grupuri vulnerabile. În baza

acestei legi, sistemul energetic va include costul global al investiţiilor aferente eficienţei energetice în

reabilitarea sistemelor de încălzire şi controalele, izolarea şi măsurarea căldurii la consumatorii-utilizatorii

finali, controlul termin, izolarea locuinţelor şi contorizarea termică. Aceste investiţii sunt eligibile pentru

co-finanţarea din fondurile structurale UE deoarece sunt respectate principiile SGI de finanţare fixă a

costurilor şi de interes public ridicat.

Se poate susţine continuarea proviziei cu tarif regulat către consumatori rezidenţiali, cel puţin până la un

nivel rezonabil de consum lunar după care consumatorii ar trebui să achite preţul de pe piaţă în întregime.

128

Consumatorilor rezidenţiali şi toţi consumatorii non-rezidenţiali aprovizionaţi în prezent la preţuri

reglementate ar trebui să li se ceară să consume electricitatea existentă pe piaţă. Acest lucru ar face ca,

cota tarifului reglementat pentru alimentare să ajungă de la 50% în prezent (temporar, aproximativ 55%)

la aproximativ 20% iar diferenţa, aproximativ 30%, ar deveni disponibilă pentru furnizare la preţul pieţei

de către furnizorii care solicită în prezent să vândă pieţelor reglementate.

129

Anexa 5- Încălzire districtuală şi Generare combinată de energie

termică şi electrică & eficienţa energetică pentru clădiri

A. Încălzire districtuală şi Generarea combinată de energie termică

şi electrică

Unul dintre domeniile cele mai stringente în ceea ce priveşte îmbunătăţirea eficienţei

energetice este sectorul încălzirii districtuale. România are un sistem de Încălzire districtuală

(DH). Din experienţa internaţională, DH rămâne o opţiune deficitară din punct de vedere al

costurilor pentru aprovizionarea cu căldură în majoritatea părţilor dens-populate din zonele

urbane. Totuşi, în mai multe oraşe din România s-au înregistrat numeroase debranşări, chiar şi în

clădiri de apartamente, pe măsură ce consumatorii recurg la sisteme de încălzire individuale de

obicei mai puţin economice, dar mai eficiente. Guvernul 2001-2004 a aprobat o strategie

naţională pentru restructurarea sectorului de încălzire districtuală în 2004, vizat să abordeze

problemele fundamentale ce sprijină chestiunile operaţionale şi financiare cronice. Costul total al

strategiei 2 bn EUR. Givernul 2005-2008 a revizuit situaţia şi şi-a elaborat propria strategie,

ajungând la 4 bn EUR. Ambele strategii DH au evidenţiat contorizarea consumatorilor şi

controlul termic ca fiind zona cu cea mai înaltă prioritate pentru acţiuni imediate.

S-a progresat destul de puţin cu implementarea strategiei. S-au făcut unele progrese în ceea ce

priveşte controlul căldurii izolarea locuinţelor, dar cea mai mare parte din program nu a fost încă

implementată. Strategia curentă stă sub semnul Proiectului de Reabilitare Termică 2006-2009

actualizat, aprobată printr-o lege, iar programul pur şi simplu nu este finanţată corespunzător şi nu

are perspective viitoare. Prin urmare, în cadrul programului, sumele totale investite au ajuns la

doar 200 milioane RON (100 milioane RON în 2008, 43 milioane RON în 2009 şi 54 milioane

RON în 2010), plus 400 milioane RON, co-finanţare locală.

Chiar şi după o consolidare considerabilă – de la aproximativ 200 sisteme DH raportate la

începutul anilor 2000, la aproximativ 80 de sisteme în operare astăzi – o mare parte din sistemele

rămase se află sub presiune operaţională şi funcţională. Calitatea tot mai slabă şi costul de servicii

tot mai mare fac ca încălzirea districtuală să fie o chestiune naţională majoră. Cu foarte puţine

excepţii, niciuna dintre centrele CHP nu este conformă cu definiţia UE dată centrelor ce combină

căldură cu energia electrică (CHP) în ceea ce priveşte eficienţele şi rapoartele de energie/căldură.

Reabilitarea centrelor nu va schimba această situaţie.

În general, tarifele DH nu au ţinut pasul cu costurile tot mai mari din sistemele ineficiente.

Guvernul, la nivel central şi local, a reacţionat prin furnizarea unor sume tot mai mari ca

subvenţii, atât pentru producătorii de căldură, cât şi pentru consumatorii de căldură. Schema de

sprijin guvernamental complicată pentru DH include patru forme de subvenţionare a preţurilor,

trei forme de ajutor direct şi diverse forme de sprijin pentru eficienţa energetică. Acest sistem este

ineficient din perspectiva costului şi distorsionează pieţe. În 2010, aproximativ EUR 250 milioane

s-au cheltuit pe subvenţii pentru energie şi ajutoare, dar doar EUR 30 milioane – i.e. mai puţin de

12% din costuri – s-a alocat pentru ajutor direct.

130

Prin urmare, preţurile achitate de către utilizatori nu reflectă costurile reale, eficienţa

producătorilor şi condiţiile de piaţă. Ca ilustraţie, în 2008, preţul unei Gcal era de RON 217,3, din

care RON 123,7 era achitat doar de utilizatori, Lei 47,8 de Guvernul central, şi RON 45,8 de către

municipalităţi. subvenţiile producătorului (45% din costul combustibilului furnizat de bugetul de

stat) trebuiau să fie eliminate pe o perioadă de trei ani începând cu 2005, deoarece sunt ajutoare

de stat incompatibile cu acquisul UE. Eliminarea acestor subvenţii era de asemenea parte din

ajustarea fiscală solicitată de IMF. S-au făcut puţine progrese, chiar dacă această abordare

reprezintă un contra stimulent pentru eficienţa energetică şi sprijinul este îndreptat spre

consumatorii cei mai mari / bogaţi. În prezent, aproape jumătate din populaţia care trăieşte în

oraşe primeşte subvenţii pentru consumatori şi toţi consumatorii beneficiază de subvenţiile

producătorului. Guvernul nu are nicio strategie pentru a îmbunătăţi accesul la energie şi gradul în

care populaţia îşi permite acest lucru, şi pentru a simplifica sistemul curent, care este fragmentat,

cu autoritate dispersată şi subvenţii multiple.

Reabilitarea termică a clădirilor are cel mai mare potenţial de a furniza beneficii pe termen lung

pentru un mare număr de cetăţeni cu venituri mici din România. În timp ce furnizarea a

îmbunătăţit condiţiile de viaţă şi calitatea căldurii pentru 35% din populaţia României, izolarea

îmbunătăţită va reduce ajutoarele de încălzire, reducând consumul de căldură cu cel puţin 40%.

Aceste investiţii ar putea reduce consumul de energie al ţării cu peste 600,000 toe/an, şi emisiile

de CO2 cu peste 4 milioane tone/an. Prin urmare, reabilitarea izolării termice a consumatorului –

utilizatorului final, a controalelor calorice şi a contorizării este de cea mai mare importanţă pentru

securitatea furnizării de energie, accesul la energie, protecţia mediului şi coeziune socială.

B. Eficienţa energetică în clădiri – Politici neadecvate privind eficienţa energetică pentru

clădiri: studiu de caz asupra izolării termice şi contorizării consumului contorizării

(Studiul CRPE)

Aproximativ 67% din fondul de locuinţe existent în Romania a fost construit după 1960 şi este

format din clădiri de apartamente, de cele mai multe ori din materiale de slabă calitate. Pierderile

de căldură sunt deosebit de mari, reprezentând aproximativ 30% din consumul caloric total pentru

clădiri. Pentru a ilustra magnitudinea pierderilor, un apartament de 2 camere în Romania consumă

la fel de multă căldură ca două apartamente de 4 camere din Germania. Totuşi, există speranţă:

Germania a început dintr-o situaţie asemănătoare (blocuri de apartamente ridicate în anii „60-„80,

fără contorizare în Germania de Est). Prin implementarea unor strategii bine proiectate pentru

eficienţa energetică, a reuşit să reducă consumul total de energie pentru clădiri cu 65% între 1978

şi 2001. Majoritatea economiilor energetice provin din implementarea unor programe coerent de

izolare şi contorizare pentru blocurile de apartamente.

Blocurile româneşti au nevoie de reabilitare termică, ceea ce implică în mare parte căptuşirea

clădirilor cu materiale izolatoare şi schimbarea ferestrelor, şi o administrare mai bună a

contorizare a consumului şi capacitate a utilizatorului de a regla consumul. În timp ce proprietarii

individuali de apartamente beneficiază de stimulente ca să îşi schimbe ferestrele pe propria

cheltuială, căptuşirea pereţilor exteriori este cea mai eficientă pentru întreaga clădire şi necesită

coordonarea tuturor proprietarilor individuali de apartamente. De asemenea, contorizarea şi

capacitatea de a îţi regla propriul consum ar crea stimulente pentru un consum redus de energie, şi

131

ar permite montarea centralele proprii de apartament şi a reţelelor de distribuţie. Prin urmare,

guvernul a luat două măsuri complementare pentru a creşte eficienţa energetică în cazul clădirilor:

Contorizarea şi controlarea căldurii prin valve termostatice, pentru ca utilizatorii să

plătească pentru ceea ce consumă, acordarea de stimulente care să reducă consumul

(strategia pentru încălzirea rezidenţială, aprobată prin Hotărârea de Guvern 882/2004).

Două treimi din blocurile de apartamente sunt conectate la sursa de alimentarea

energetică centralizată, aşa că este puţin probabil ca asigurarea plăţilor utilizatorilor şi

controlul să limiteze consumul şi şi să stimuleze gospodăriile să economisească energie.

Instalaţia de contorizare şi valve continuă, şi s-a finalizat în peste 50% din blocurile

incluse în plan. Întârzierile îi stimulează pe proprietarii individuali de apartamente să de

debranşeze de la încălzirea centrală (chiar dacă aceasta este, în general, un lucru mai

eficient din punct de vedere energetic) şi să achiziţioneze boilere individuale, unde

consumul poate fi reglat de utilizator şi este contorizat. Acest lucru duce la un cerc vicios:

consumatorii se debranşează; mai puţin consumatori înseamnă o eficientizare a energiei

mai scăzută şi furnizori de utilităţi mai săraci; companiile de utilităţi nu îşi permit

investiţii pentru a reduce pierderile de căldură din producţie şi distribuţie. Au fost şi

cazuri extreme, unde oraşe întregi au fost debranşate de la încălzirea centrală, uneori după

ce CHP a fost reabilitată cu bani de la donatori. S-a întâmplat în cazul localităţii Făgăraş,

unde locuitorii au considerat că încălzirea centrală este prea costisitoare în absenţa unei

contorizări şi a capacităţii de a regla consumul caloric.

În prima jumătate a anilor 2000, aproximativ 21% din apartamente au fost debranşate

(581.000 din 2,7 milioane), ratele de debranşare variind în general de la 3-18% în rândul

oraşelor (într-adevăr, în majoritatea cazurilor, încălzirea centrală ar fi fost oricum evident

ineficientă în condiţiile de piaţă).

Programele de izolare termică, finanţate de guvernul central, guvernele locale şi de

utilizatori, în proporţii variabile. Prima intenţie de a pregăti o strategie a venit la în anul

2000, dar programul a devenit operaţional abia în 2003, când s-au definit sursele de

finanţare. Ordonanţa de urgenţă 174/2002 specifica că finanţarea avea să fie 25% de la

guvernul central, 15% avans de la asociaţia de locatari şi 60% din împrumuturile pentru

asociaţiile de locatari. Totuşi, a fost destul de dificil să se implice băncile în acordarea de

împrumuturi pentru asociaţiile de locatari. Băncile erau recesive în ceea ce priveşte

finanţarea proprietarilor, deoarece aceştia nu se simţeau responsabili pentru spaţiul

comun (faţada blocului), nici banii necesari. Băncile erau dispuse să ofere împrumuturi

care puteau fi plătite prin reducerea din facturile la căldură, dar, din moment ce nu aveau

încredere că proprietarii vor fi cu adevărat răspunzători, au solicitat garanţii parţiale de la

stat.

La sfârşitul anului 2005, legislaţia a fost schimbată pentru a permite proprietarilor o contribuţie de

34%, finanţare de la bugetul de stat 33% şi subvenţie din bugetul local de 33% (Ordonanţa de

urgenţă 187/2005). Procentajele au fost schimbate din nou în 2009 printr-o nouă Ordonanţă de

urgenţă, la 50% guvernul central, 30% local şi 20% proprietari. Indiferent de procentaje,

finalizarea unui bloc de apartamente necesita cooperarea guvernelor locale şi centrale, plus

132

disponibilitatea de finanţare din partea proprietarilor. Acest lucru explică de ce programul este

extrem de întârziat (doar câteva duzine de blocuri au fost finalizate).

Politica de urgentare a procesului nu a fost adecvată. În loc să se propună stimulente pentru a

mări responsabilitatea proprietarilor, guvernul a eliminat criteriile prioritare pentru clădirile ce

aveau să fie incluse în program, din legislaţiile anterioare (număr de apartamente, materiale,

pierderi de căldură).

Până la finele anului 2009, se estima că doar 35.000 de apartamente aveau să fie finalizate.

Motivele erau duble: în primul rând, o coordonare slabă a instituţiilor implicate (guverne centrale

şi locale; şi dilemele colective de acţionare care apar când100 de proprietari individuali trebuie să

coopereze pentru a finanţa partea privată). În al doilea rând, proprietarii ori nu au capacitatea de a

accesa direct finanţarea (în medie 1300-1500 EUR) sau nu se simt responsabili pentru spaţiile

comune. Majoritatea lucrărilor de reabilitare ar putea fi finalizate dacă guvernele locale ar fi de

acord să finanţeze mai mult sau complet contribuţia proprietarilor. Este o practică proastă,

deoarece nu stimulează responsabilitatea proprietarilor pentru blocurile de apartamente.

Majoritatea blocurilor în curs de reabilitare în Bucureşti sunt în Sectorul 1 şi 2, unde primarii au

fost de acord să finanţeze contribuţia proprietarilor în întregime din bugete locale.

Ce se poate învăţa din aceste experienţe? În primul rând, ar trebui stabilită o politică coerentă

pentru reducerea consumului de energie în clădiri rezidenţiale. Utilizatorii trebuie să plătească în

funcţie de consum, pentru a fi interesaţi în reducerea pierderilor. Prin urmare, contorizarea şi

valvele termostatice sunt cruciale pentru eficienţa energetică, precum şi achitarea preţului

complet al energiei (fără subvenţii faţă de producătorii energici termice, de exemplu). Doar atunci

când este divulgat costul real, proprietarii vor fi disponibili să plătească direct pentru reabilitarea

clădirii, deoarece costurile izolării ar fi mai mic decât costul căldurii. În al doilea rând, politicile

nu ar trebui să reducă responsabilitatea proprietarilor. Iniţiativa guvernelor locale de a achita

complet echivalentul local şi privat al costurilor de izolare ar face ca alte asociaţii de locatari să se

aştepte la intervenţia statului şi în viitor. Prin urmare, o politică coerentă ar trebui:

să asigure co-plata din partea proprietarilor de apartamente;

să adapteze proporţiile de co-plată în funcţie de gradul în care fiecare îşi permite acest

lucru (să suporte mai puţin în blocurile unde asociaţiile de locatari au o situaţie financiară

mai bună). Acest lucru ar permite reabilitarea mai multor blocuri cu aceeaşi sumă de

bani; şi

să prioritizeze investiţiile (prioritare ar trebui să fie clădirile unde izolarea ar fi cea mai

eficientă din punct de vedere al costurilor, unde 1 RON investit reduce cea mai mare

cantitate de pierderi de căldură; să nu investească în blocuri care sunt foarte vechi, care ar

trebui pur şi simplu să fie demolate etc).

133

Anexa 6- Ce poate face România pentru a-şi îndeplini Obiectivele în ceea

ce priveşte obiectivele privind schimbările climatice? (Scurtă prezentare din studiul WB: Opţiuni de proiectare pentru obiectivul ecologizării, în România,

Decembrie 2008)

Provocările energetice cu care se confruntă România le oglindesc pe cele ale Europei în general – resurse

energetice domestice cu potenţial rapid de epuizare (petrol, gaz şi cărbune), nevoia crescută de energie

pentru a sprijini creşterea şi, prin urmare, dependenţa crescută de importuri, preocupări tot mai mari în

ceea ce priveşte securitatea energiei. Pentru a susţine o creştere economică, România trebuie să

implementeze o strategie agresivă pentru a reduce intensitatea energetică şi, în acelaşi timp, pentru a

creşte provizia de energie regenerabilă sau se va confrunta cu riscuri de provizie şi cu posibilitatea de a-şi

depăşi emisiile ţintă conform acordurilor internaţionale. Similar cu restul UE, strategia energetică a

României accentuează energia regeneratoare, eficienţa energetică şi reducerea intensităţii de carbon.

Romania deţine surse semnificative de energie regenerabilă (hidro, eoliană), precum şi depozite de uraniu

pentru generarea de electricitate. Intensitatea energetică a României este ridicată şi există potenţial pentru

o reducere semnificativă a acesteia, cu precădere prin tarifarea costurilor reale şi alte măsuri. Pe baza unei

rate de creşteri GDP de 5,8%, indicatorii cheie în ceea ce priveşte consumul de energie în România până

în 2020 ar arăta ca în continuare33

.

Creştere şi Energie în România până în 2020

2005

Actual

2010

Est,

2015

Est,

2020

Est,

Populaţie (milioane) a/ 21,62 21,26 21,20 20,90

GDP (2005 Euro bilioane) a/ 79,50 108,30 142,20 186,0

Consum energetic final (milioane

toe) b/

25,1 27,7 30,6 33,8

Intensitate energetică (toe/‟000

Euro GDP)

Reducere anuală din baza 2005

(%)

0,32

5,7%

(din 2003)

0,26

4,1%

0,22

3,7%

0,18

3,7%

Consum electric (TWh) şi

[milioane toe] a/

56,5

[4,86]

66,1

[5,68]

74,6

[6,41]

85,0

[7,31]

Producţie energie regenerabilă

(Twh); % din total şi [milioane

toe]

20,21

35,7%

[1,74]

21,70

32,3%

[1,87]

26,0

34,9%

[2,24]

32,5

38,2%

[2,79]

Producţie energie nucleară

(TWh) şi % din total şi [milioane

toe]

5,54

9,8%

[0,48]

10,8

16,4%

[0,93]

21,6

28,95%

[1,86]

21,6

25,41%

[1,86]

Electricitate din combustibili

fosili

54.5% 51.3% 36.2% 36.3%

Emisii (milioane tCO2) c/

KP cap=240 by 2012

160.08 205.41 221.3

(la o rată de

creştere de 1.5%)

232.6

(la o rată de

creştere de

1%)

Intensitate emisii (tCO2/ ‟000

2005 Euro GDP)

2.01 1.90 1.80

1.63

33 Estimările de creştere înainte de criză. Deoarece se aşteaptă ca România să îşi reia creşterea în viitor, recomandările rămân în

mare parte valide pe termen lung.

134

a/: Strategia energetică a României 2007-2020, septembrie 2007, Ministerul Economiei şi Finanţelor.

b/: Bazat pe datele pentru 2005 (Servicii de date energetice naţionale) şi proiectat la o rată de creştere de 2%,

c/: Planul Naţional de Alocare din România (2007-12) depus UE; 2015 şi 2020 estimate de autori

Iată factorii cheie şi premisa din spatele perspectivei energetice pentru România:

România ar continua să îşi îmbunătăţească intensitatea energetică, cum a făcut-o de la 0,36 toe

per mia de Euro de GDP în 2003 la 0,32 în 2005 (reducere 11,1%), în timp ce GDP a crescut cu

13% în aceeaşi perioadă. Se va viza reducerea în continuare a intensităţii energetice printr-o

eficienţă energetică agresivă, după cum este contemplată de Strategia energetică34

. Chiar şi cu

aceste ţinte în ceea ce priveşte intensitatea energetică, România ar fi în continuare în urma multor

ţări din UE.

GDP şi intensitatea emisiilor în România au demonstrat o deconectare începând cu 2001,

indicând o schimbare fundamentală în sectoarelor productive ale economiei. Se contemplează

reducerea în continuare a intensităţii emisiilor prin recurgerea la energia nucleară şi creşterea

energiei renovabile cu 50% până în 2020. Aceasta înseamnă că dintr-o creştere de aproximativ 30

TWh a consumului electric până în 2020, aproximativ 25 TWh ar fi produşi din surse domestice

şi non-fosile.

Electricitatea rezultată din procesarea combustibililor fosili se va transpune corespunzător în mixt

de energie şi va rămâne la nivelurile din 2006 în termeni absoluţi. România îşi va moderniza

centrele de exploatare a lignitului şi mineritului cu ultimele tehnologii pentru a-şi îmbunătăţi

eficienţa; şi

Pentru a atinge obiectivul UE de 20% reducere CO2 de la nivelurile din1990, până în 2020,

România ar avea nevoie de alte acţiuni agresive de eficienţă energetică şi energie regenerabilă.

Energie regenerabilă

România produce deja o mare cotă de electricitate din surse regenerabile, preponderent hidro, şi pare să

fie bine plasată cu proiecte de conducte pentru a atinge ţintele pe care şi le-a propus pentru 2015 şi,

potenţial, şi pentru 2020. Plănuieşte să dezvolte proiecte mari, cum ar fi proiectul centralei hidroelectrice

de la Tarniţa (1.000 MW) şi câteva astfel de centrale ale Hydroelectrica de mărime medie, şi interesul

deja mare în dezvoltarea proiectelor de energie eoliană (până la 2.000 MW) indică şanse bune de reuşită.

Se aşteaptă ca o finanţare de Euro 2,1 bilioane pentru adăugiri de capacitate în sectorul hidro şi eolian

până în 2015 să provină aproape în întregime din sectorul privat, inclusiv bănci comerciale. Capătă forma

unui mecanism de susţinere a preţurilor prin Certificatele Ecologice adecvate (GC). Hidroenergia şi

energia eoliană sunt bine sprijinite de GC după cum s-a dovedit de alte ţări şi, prin urmare, există un

motiv puternic pentru a continua cu sistemul bazat pe piaţă cum ar fi GC. În contextul cerinţelor

legislative UE, energia regenerabilă suportată de un sistem de Certificate Ecologice tranzacţionabile poate

beneficia de tratamentul acordării ajutoarelor de stat.

34 Strategia energetică a României 2007-2020, septembrie 2007, Ministerul Economiei şi Finanţelor

135

Dezvoltatorii de proiecte şi băncile comerciale indică că există bariere administrative (de ex. permise,

autorizaţii, etc) care durează până sunt emise şi ar trebui accelerate cât mai curând posibil; de asemenea,

siguranţa venitului solicitat ar trebui facilitată prin extinderea sistemului de Certificate Ecologice pe

termen lung (de ex. după 2012). Studiul recent (nepublicat) al EBRD a identificat câteva bariere în calea

energiei regenerabile în România, pe care Guvernul ar trebui să le examineze şi să le trateze prioritar.

În acest context, politica de tarifare a electricităţii trebuie dezvoltată cu consideraţii de mediu şi climatice,

aşa cum sunt ele susţinute de UE, pentru a oferi semnalele corecte pieţei şi pentru a promova energia

regenerabilă. ANRE ar trebui să preia iniţiativa pentru a finaliza o astfel de politică şi pentru a asigura

discuţiile şi diseminările faţă de public printr-o campanie de creştere a responsabilităţii bine promovată.

Eficienţa energetică

România ar trebui să îşi reducă intensitatea energetică cu o medie de 3,7% anual până în 2020, ceea ce

este agresiv, dar comparabil cu 3,3% pentru restul UE pe aceeaşi perioadă. Chiar şi la această rată,

conformitatea României cu obiectivul UE de 20% reducere în emisiile de CO2 faţă de nivelul din 1990

pare irealizabil. Provocarea României este să obţină creştere cu cea mai fezabilă intensitate energetică şi

să încerce să rămână în sistemul Kyoto. România ar trebui să implementeze planul de acţiune în 10 puncte

ale UE pentru eficienţă energetică şi să se concentreze pe acele domenii în care se pot obţine economii

mari în ceea ce priveşte consumul energetic prin tehnologii şi politici care modifică comportamentul faţă

de conservare şi eficienţă.

consum energetic la utilizator final, 2005 (ktoe) a/

Sector ktoe % din total Economii

potenţiale (%)

Economii

potenţiale

(ktoe)

Industrie 10.505 41,85 13,0 1590

Populaţie 8.055 32,09 41,5 3600

Servicii, etc 2.298 9,15 14,0 243

Transport 4.244 16,91 31,5 1390

Total 25.102 100.00 100.0 6823

a/: Sursa: Planul naţional de acţiune pentru eficienţa energetică (2007-2010)

Economiile potenţiale indicative reprezintă 27% din nivelul 2005. Exploatarea acestui potenţial până în

2020 îi va permite României să atingă obiectivul propus de UE de a reduce cu 20% consumul de energie

de la nivelul 2005 şi ar rezulta în 1,5% îmbunătăţiri anuale în ceea ce priveşte intensitatea energetică. Dar

toate acestea nu ar fi suficiente pentru a reduce consumul energetic general, care ar atinge 44,6 Mtoe în

2020 şi ar depăşi potenţial limita Kyoto privind emisiile. Pentru a reduce cu 3,7% intensitatea energetică

anuală, ar trebui ca politicile şi măsurile care vizează conservarea energiei să capteze economii energetice

adiţionale. Sectorul industrial, cel rezidenţial şi cel de transporturi trebuie să fie toate vizate pentru

câştiguri de eficienţă energetică.

Primele 5 subsectoare industriale principale consumă 84%35

din energie – metalurgia 33%, sectorul

chimic 24%, materiale de construcţie 12%, procesare alimentară 9% şi fabricaţie 6% - oferind astfel

oportunităţi pentru iniţiative de eficienţă energetică dorite. Industria ne oferă în acelaşi timp cele mai bune

35 National Institute of Statistics, 2005

136

soluţii, din punct de vedere al economisirii costurilor, pe baza experienţei Fondului de eficienţă energetică

din România (FREE). Studiile indică că câştigurile de eficienţă energetică industrială s-ar putea obţine

prin reproiectarea sistemului energetic general cu utilizarea căldurii evacuate iniţial, unde este cazul,

folosirea unui iluminat eficient, înlocuirea motoarelor electrice cu unele mai eficiente, controale

automatice pentru optimizarea performanţelor şi eficienţei, furnale industriale noi, etc.

Consumul energetic rezidenţial include: electricitate, încălzire de spaţii şi apă caldă (fie încălzire centrală

furnizată, fie sistem propriu). Planul de acţiune contemplă îmbunătăţiri ale eficienţei energetice prin

izolarea termică a pereţilor şi acoperişurilor, izolarea subsolului şi conducte termice, şi înlocuirea

ferestrelor, etc. Deşi sectorul rezidenţial are cel mai mare potenţial, este şi cel mai dificil, datorită

numărului mare şi costurilor de tranzacţie ridicate.

Cerinţa de investiţii pentru aplicarea conceptului de eficienţa energetică în sectoarele cheie până în

2015 se estimează la aproximativ Euro 4 bilioane, iar beneficiile aşteptate sunt semnificative.

Estimări beneficii eficienţă energetică până în 2015

Subsector

Investiţie

(Euro M)

Economii

energetice

(ktoe/an) a/

Economii

potenţiale

(Euro M/an) b/

CO2

evitat

(ktons/an) c/

Eficacitate cost

de investiţie

(Euro M/ktoe)

Rezidenţial 1200 828 306 2.459 1,45

Încălzire

districtuală

1600 864 320 2.022 1,85

Clădiri publice 1000 165 61 588 6,06

Industrial / Cogen 200 337 124 789 0,59

Total 4000 2.194 860 5.858 1,82

a/: Centrul regional de protecţie a mediului, 2006, “Dezvoltarea unui GIS in Romania”, şi estimările autorilor

b/: Estimat la Euro50 per barili de petrol echivalent

c/: Presupunând că petrolul sau gazele naturale sunt evitate

Beneficiile sunt obligatorii pentru ca România să iniţieze un program naţional de eficienţă energetică, dar

acesta ar continua să fie necorespunzător în ceea ce priveşte obţinerea reducerii de intensitate energetică

necesară. Prin semnalele de tarifare eficiente şi prin furnizarea competitivă de servicii energetice,

România ar putea aborda problema conservării şi modificării comportamentului în ceea ce priveşte

consumul de energie şi, prin urmare, ar putea realiza reducerea anuală de intensitate energetică de 3,7%

vizată până în 2020. Preţurile pentru utilizatorii finali de gaz şi electricitate în România continuă să fie

sub cele practicate de Ungaria şi Polonia şi în urma celor din UE-15. Guvernul trebuie să dezvolte şi să

implementeze o politică de tarifare pe termen lung, care să sprijine obiectivele naţionale şi să iniţieze o

campanie de conştientizare publică susţinută pentru a-şi asigura sprijinul atât al acţionariatului cât şi al

publicului larg pentru astfel de iniţiative.

Experienţa României în implementarea proiectelor de eficienţă energetică s-a îmbunătăţit, dar continuă să

fie inadecvată pentru a gestiona abordarea agresivă garantată. Iată recomandările cheie:

137

Guvernul ar trebui să ofere resurse adecvate către ARCE, agenţia de conservare a energiei, pentru

a implementa reglementările privind auditurile de energie de către consumatorii mari de energie

şi pentru a asigura conformitatea cu obiectivele convenite privind eficienţa energetică.

Aşteptările privind acordarea de fonduri de către UE pentru proiecte de eficienţă energetică (prin

Fonduri structurale) au întârziat de asemenea deciziile de investiţie ale sponsorilor de proiect.

Utilizarea Fondurilor Structurale sunt guvernate de reglementările UE pentru ajutoarele de stat,

care se vor a asigura că sprijinul statului nu împiedică principiile de competiţie. Propunerea

României pentru sprijin UE de Euro 869 milioane pentru eficienţă energetică36

până în 2013

reprezintă o mică parte din repartizarea generală, şi evidenţiază priorităţile de prim rang, aferente

programului. Experienţa altor state membre în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor structurale

demonstrează un număr de provocări, în special în ceea ce priveşte folosirea acestora pentru

eficienţă energetică şi energie regenerabilă. Provocarea României ar fi să maximizeze folosirea de

fonduri structurale pentru eficienţă energetică (şi proiecte de energie regenerabilă) şi, prin urmare,

să influenţeze fondurile din sectorul financiar şi de la instituţiile de finanţare internaţională (IFI)

reprezentând astfel o modalitate rapidă de a ajuta la atingerea acestor obiective.

Guvernul ar trebui să clarifice sprijinul bugetat pentru eficienţă energetică dar şi proiectele de

energie regenerabilă şi dacă şi modul în care fondurile structurale UE ar ajuta municipalităţile şi

alte sectoare să iniţieze proiectele. Finanţarea deficienţelor este de aproximativ Euro 2,4 bilioane

până în 2015 doar pentru proiecte de eficienţă energetică.

Lipsa unei surse de proiecte bine elaborate rămâne cea mai semnificativă barieră şi, din momentul

de faţă, eforturile făcute de agenţiile donatoare continuă în acest sens. Proiectele la scară largă

care furnizează economii semnificative – încălzire districtuală, îmbunătăţiri rezidenţiale şi

aplicaţii industriale – ar trebui să fie prioritare. Pe baza experienţei dobândite în Centrul Global

de protecţie a mediului (GEF) – Proiectul de eficientizare energetică, costurile de tranzacţie sunt

încă ridicate şi clienţii solicită suport tehnic ante-finanţare (TA) (studii de fezabilitate,

structurarea finanţării şi găsirea de finanţare atractivă, etc).

În plus faţă de suportul de pre-finanţare TA, este nevoie de mecanisme pentru a promova

industria de furnizare a energiei (ESCO), pentru a facilita podul de finanţare şi garanţiile, pentru

proiectele finanţate de UE, pentru a amplifica investiţiile în eficienţa energetică. Deşi fondurile

disponibile curent pentru proiectele de eficienţă energetică sunt inadecvate pentru a satisface

obiectivele ţării, finanţare prin bănci, fonduri şi din sectorul privat ar deveni disponibile pentru

sursele definite de proiecte şi pentru studii de fezabilitate bine elaborate. Instituţiile care ar fi un

punct central al furnizării de o astfel de asistenţă tehnică TA ar ajuta la abordarea acestei bariere

cheie.

Dezvoltarea unei astfel de instituţii pe o structură existentă este alegerea cea mai pragmatică.

Fondul de eficienţă energetică existent în România (FREE) este bine plasat pentru a juca acest

rol, datorită experienţei sale în administrarea reuşită a ciclului de proiecte de eficienţă energetică,

36 Program operational (OP) Mediu (Axa Prioritară 3, 229.3 milioane euro), OP Creşterea competitivăţii (Axa Prioritară 4, 638.5

milioane euro).

138

abilităţii de a facilita cooperarea şi coordonarea între sectorul public şi cel privat, şi, ca entitate

orientată pe piaţă, abilitatea de a atrage specialişti calificaţi.

Cadrul curent instituţional, de politici şi de stimulente de piaţă, din României este destul de bine

dezvoltat şi aliniat la cele mai bune practici internaţionale. Totuşi, acest cadru instituţional nu se

transpune în rezultate la fel de ridicate în comparaţie cu alte ţări cu instituţii şi politici37

asemănătoare sau mai slabe. Este nevoie de angajarea Guvernului şi de eforturi susţinute pentru

îmbunătăţirea eficacităţii instituţionale.

Ecologizare română propusă – ca un cadru de parteneriat public-privat

Agentia Romana pentru Conservarea Energiei (ARCE) şi Fondul Român de Eficienţă a Energiei (FREE),

ambele susţin eficienţa energetică, în timp ce Administraţia Fondului pentru Mediu (EFA) sprijină

proiectele generale de mediu, inclusiv energia regenerabilă. Construirea şi consolidarea parteneriatului

între sectorul public şi privat este esenţială pentru abordarea provocărilor de urcare. După ce am examinat

diferitele opţiuni alternative, vă recomandăm ca Programul Român de Ecologizare (RGF) să fie promovat

ca un "cadru de parteneriat", mai degrabă decât ca o instituţie. Un astfel de cadru ar avea ca scop

exploatarea punctele forte ale instituţiilor existente şi fondurilor publice pârghie pentru a cataliza

finanţarea comercială.

Banca Mondială a propus ca FREE să fie luat în considerare pentru formarea nucleului de RGF, cu

atingere instituţională la ARCE, EFA şi sectorul financiar. O astfel de tranziţie poate fi treptată şi în

conformitate cu noile cerinţe ale clienţilor. FREEca nucleu al RGF (fie în forma sa actuală sau într-o

formă modificată) va colabora cu ARCE pentru asistenţă tehnică, cu EFA pentru energia regenerabilă şi

cu bănci pentru finanţare. FREE va trebui să îşi majoreze capitalul şi corespunzător să-şi consolideze

cadrele sale manageriale şi tehnice şi treptat să se ocupe de scara si noi linii de business în domeniul

eficienţei energetice rezidenţiale şi municipale. FREE poate continua linia de afaceri de eficienţă

energetică, dar cu accent pe funcţii suplimentare pentru a sprijini alte agenţii precum şi sectorul financiar.

Organizarea RGF pot fi structurată fie cu concentrare pe sectoare (de exemplu, "kape" în poloneză,

"Motiva" în finlandeză, "DENA" în germană) sau domeniul de activitate (Fondul de Investiţii Letonian

pentru Mediu, Fondul Croat pentru protecţia mediului şi eficienţa energie ).

Printr-o fereastră TA şi de finanţare, propunem ca RGF să furnizeze următoarele servicii cheie:

Asistenţă tehnică (TA): Scopul TA va include pregătirea strategiilor şi programelor (mai ales

pentru municipalităţi); studiu pre-bancar şi de fezabilitate, planificare proiect, finanţare de

facilitare, creşterea cunoştinţei de sine, susţinere pentru proiectele cele mai bune de demonstraţie,

serviciu complet la băncile comerciale pentru întărirea creşterii în eficienţa energiei şi

împrumutarea energiei regenerabile. RGF va lucra îndeaproape cu ARCE pe de o parte şi va

furniza asistenţă directă la băncile comerciale şi alţi clienţi pe bază de onorariu.

ESCO: Promovarea unei industrii ESCO puternice pentru a livra o scară mică dar şi proiecte

mari cu structură şi finanţare de tip ce garantează performanţa. Aceasta este potrivit în mod

particular pentru proiectele de eficienţă a energiei în clădirile rezidenţiale şi publice.

37 EBRD. Securing sustainable energy in transition economies. Mai 2008. Rezultate măsurate în ceea ce priveşte energia şi

intensitatea carbonului şi cota de electricitate generată din surse regenerabile.

139

Finanţare punte şi garanţii: facilitarea finanţărilor punte pentru proiectele susţinute de Fondurile

Structurale UE, inclusiv prin garanţiile pentru finanţarea de către băncile comerciale a unor astfel

de proiecte.

Finanţare: Susţinerea clienţilor – mai ales cei municipali şi rezidenţiali – completarea cu

concurenţa băncilor comerciale şi a altor surse de primire de fonduri aşa cum pot fi aplicate.

Monitorizare: ARCE va urmări şi monitoriza un progres complet spre respectarea de către

România a obiectivelor convenite şi ţelurile de viziune UE 20-20-20.

Acţiuni urgente sunt necesare

Acţiunile cheie recomandate ce ţin de RGF sunt cuprinde mai jos:

Termen imediat (şase luni)

Efectuarea pregătirii unui plan complet de afaceri pentru scala FREE operaţiunilor, inclusiv

scopul activităţilor cu ARCE şi EFA;

Formalizarea aranjamentelor de coordonare în cadrul FREE, ARCE şi EFA;

Ameliorarea actului constitutiv FREE aşa cum se impune pentru a susţine activităţile TA extinse

şi mobilizarea noului capital;

Furnizarea de resurse adiţionale la ARCE pentru executarea mandatului său (executare) şi FREE

să execute pregătirea pentru RGF;

Publicarea de linii de viză ale fondurilor structurale UE pentru eficienţa energiei şi energia

regenerabilă.

Termen scurt (6 la 24 luni)

Adoptarea planului de afaceri RGF şi mobilizarea finanţelor ;

Revizuirea şi decizia asupra adoptării propunerii de la Greenmax (companie din sectorul privat)

pentru finanţarea eficienţei energie rezidenţiale

Adoptarea finanţărilor pentru susţinerea investiţiilor eligibile pentru rambursarea fondurilor

structurale UE ;

Începerea campaniilor de conştientizare şi de promovare a atelierelor de lucru;

Dezvoltarea liniilor proiectului pentru finanţare;

Dezvoltarea şi implementarea politicii de preţ cost aferente energiei energie.

A vinde sau a nu vinde AAU

140

Raportul susţine acţiunile agresive în eficienţa energetică şi energie regenerabilă care nu numai ca reduc

emisiile din România, dar, de asemenea, contribuie la competitivitatea şi securitatea energetică. România

are credite cu surplus de emisii (numite unităţi de cantitate atribuită, AAU) sub Protocolul de la Kyoto,

care pot fi folosite pentru a permite creşterea emisiilor generate de creşterea economică în viitor. Cu toate

acestea, amploarea şi disponibilitatea exceselor AAU în viitor depind de regimul climatic post-2012, care

este în curs de negocieri internaţionale. Este posibil ca emisiile din România să fie reduse faţă de

nivelurile actuale din regimul climatic următor, ceea ce ar reduce în mod corespunzător surplusul AAU.

Prin urmare, mulţi experţi şi unii oficiali din Guvern cred că România va trebui să ia în considerare

vânzarea surplusului de AAU acum şi să folosească veniturile către activităţi de ecologizare pentru a

reduce emisiile (numit "ecologizarea AAU"). Mai multe ţări UE şi Japonia şi-au exprimat interesul în a

cumpăra AAU, inclusiv din România. Ca răspuns la cerere, raportul conţine un tratat complet asupra

aspectelor juridice şi tranzacţionale de o vânzare tipică a AAU ca orientare, dacă Guvernul ar alege

această opţiune în viitor.

141

Anexa 7- Termenele limită dedicate „purificării” mediului, aplicabile

pentru România

A. Conformarea cu nivelele maxime de SO2

Până la 31 decembrie, 2008:

S.C. Electrocentrale Deva S.A. nr. 1, 4 boilere cu energie x 264 MWt


S.C. Termoelectrica Doiceşti nr. 1, 1 boiler abur x 470 MWt


S.C. Complexul Energetic CRAIOVA CRAIOVA II 1, 2 boilere x 396,5 MWt

S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 2, 2 boilere energie x 789 MWt

S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 3, 2 boilere energie x 789 MWt

S.C. Termoelectrica PAROŞENI nr. 2, 1 boiler abur x 467 MWt + 1 boiler apă caldă x 120 MWt

R.A.A.N., Filiala Romag Termo nr. 2, 3 boilere x 330 MWt

S.C. COLTERM S.A. nr. 7, 1 boiler apă caldă x 116 MWt


C.E.T. ARAD nr. 2, 2 boilere abur industrial x 80 MWt

S.C. Complexul Energetic CRAIOVA S.E. CRAIOVA II - 2, 2 CAF x 116 MWt + 2 x CR 68 MWt

S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 2, 2 boilere abur x 879 MWt

TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 1, 3 boiler pe energie cu abur x 285 MWt

S.C. Electrocentrale Deva S.A. nr. 2, 4 boiler cu energie x 264 MWt

S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 1, 2 DAV3 + HPM 1 x 45 MWt + 14,7 MWt + 11,4 MWt

S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 2, 3 boilere abur tehnologic x 105,5 MWt

S.C. C.E.T. GOVORA nr. 3, 1 boiler x 285 MWt


C.E.T. BACĂU nr. 1, 1 boiler abur x 343 MWt

S.C. ELCEN Bucureşti Vest nr. 1, 2 boilere cu abur x 458 MWt

S.C. Complexul Energetic CRAIOVA S.E. IŞALNIŢA, 4 boilere x 473 MWt

Până la 31 decembire, 2013:

C.E.T. ARAD nr. 1, 1 boiler cu abur x 403 MWt

S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A. nr. 2, 2 Grupuri de boilere cu abur x 300 MWt + 269

MWt

S.C. TERMOELECTRICA S.A., Sucursala Electrocentrale Brăila, 6 boilere cu abur x 264 MWt

S.C. C.E.T. BRAŞOV S.A. nr. 1, 2 boilere x 337 MWt

S.C. ELCEN Bucureşti Sud nr. 1, 4 boilere cu abur x 287 MWt

S.C. ELCEN Bucureşti Sud nr. 2, 2 boilere cu abur x 458 MWt

S.C. ELCEN Bucureşti Progresu nr. 1, 4 boilere cu abur x 287 MWt

S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 1, 2 boilere cu abur x 878 MWt


S.C. C.E.T. IAŞI II, 2 boilere cu abur x 305 MWt

S.C. Uzina Electrică Zalău nr. 1, 4 boilere cu abur industrial x 85,4 MWt

S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA nr. 1, 2 boilere x 296 MWt

142

S.C. COLTERM S.A. nr. 5, 1 boiler cu apă caldă x 116,3 MWt

S.C. COLTERM S.A. nr. 6, 3 boilere cu abur x 81,4 MWt

S.C. C.E.T. GOVORA nr. 2, 2 boilere x 285 MWt

B. Conformarea pentru NOx

Până la 31 decembrie 2008:

ARPECHIM PITEŞTI nr. 2, 1 boiler BW x 81 MWt

ARPECHIM PITEŞTI nr. 3, 4 boilere x 81 MWt

PRODITERM BISTRIŢA, 2 boilere cu apă caldă x 116 MWt + 2 boilere cu abur x 69 MWt

S.C. C.E.T. BRAŞOV S.A. nr. 1, 2 boilere x 337 MWt

Regia Autonomă de Termoficare Cluj, 2 boilere cu apă caldă x 116 MWt

TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 1, 3 boilercu abur pe energie x 285 MWt

TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 2, 2 boilere cu abur industrial x 72 MWt

S.C. Electrocentrale Deva S.A. nr. 1, 4 boilere pe enrgie x 264 MWt

S.C. COLTERM S.A. nr. 2, 1 boiler cu apă caldă x 58,1 MWt.


C.E.T. ARAD nr. 1, 1 CR boiler cu abur x 403 MWt

C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 2, 1 boiler cu apă caldă x 58 MWt

TERMICA Târgovişte, 1 boiler cu apă caldă x 58,15 MWt

S.C. Complexul Energetic CRAIOVA S.E. CRAIOVA II - 1, 2 boilere x 396,5 MWt

S.C. C.E.T. IAŞI I nr. 2, 2 boilere cu abur x 283 MWt

S.C. Uzina Electrică Zalău nr. 3, 1 boiler cu abur x 72,3 MWt.


S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A nr. 1, 2 grupuri de boiler cu abur x 127 MWt + 1 x 269

MWt

S.C. C.E.T. S.A. nr. 2 Brăila, 2 boilere x 110 MWt

C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 1, 2 boilere x 45,94 MWt

S.C. Uzina Termoelectrică Midia nr. 2, 1 boiler x 73 MWt



S.C. Termoelectrica S.E. Doiceşti nr. 1, 1 boiler Benson cu abur x 470 MWt

S.C. Electrocentrale Galaţi nr. 3, 3 boilere pe energie x 293 MWt

S.C. Termoelectrica S.E. PAROŞENI nr. 2, 1 boiler cu abur x 467 MWt + 1 boiler cu apă caldă x 120

MWt

S.C. C.E.T. IAŞI I nr. 1, 3 boilere cu abur x 94 MWt

S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA nr. 1, 2 boilere x 296 MWt

S.C. TURNU S.A. TURNU MĂGURELE nr. 1, 1 boiler cu apă caldă x 58 MWt

S.C. TURNU S.A. TURNU MĂGURELE nr. 2, 1 boiler cu apă caldă x 58 MWt

S.C. ENET S.A. nr. 1, 3 boilere x 18,5 MWt

S.C. ENET S.A. nr. 2, 1 boiler cu apă caldă x 58 MWt.


C.E.T. ARAD nr. 2, 2 boilere cu abur industrial + 1 boiler x 80 MWt

S.C. TERMON S.A. ONEŞTI, 3 boilere x 380 MWt

S.C. C.E.T. S.A. nr. 1 Brăila, 2 boilere x 110 MWt

143

S.C. TERMICA S.A. nr. 1 Botoşani, 3 boilere cu apă caldă x 116 MWt

S.C. ELCEN Bucureşti Sud nr. 12, 2 boilere cu apă caldă x 116 MWt

S.C. ELCEN Bucureşti Sud nr. 16, 1 boiler cu apă caldă x 116 MWt


S.C. ELCEN Bucureşti S.E. Palas nr. 1, 1 boiler cu apă caldă x 116 MWt

S.C. Complexul Energetic CRAIOVA S.E. IŞALNIŢA, 4 boilere x 473 MWt


S.C. C.E.T. IAŞI I nr. 3, 4 boiler cu apă caldă x 116 MWt



S.C. Rompetrol S.A. Bucureşti Vega Ploieşti, 3 boilere cu apă tehnologică x 24,75 MWt

S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 1, 2 DAV3 + HPM 1 x 45 MWt + 14,7 MWt + 11,4 MWt

S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 2, 3 boilere cu abur tehnologic x 105,5 MWt

S.C. Uzina Electrică Zalău nr. 1, 4 boilere cu abur industrial x 85,4 MWt


S.C. C.E.T. GOVORA nr. 3, 1 boiler x 285 MWt.




S.C. ELCEN Bucureşti S.E. Mureş nr. 5, 4 boilere cu abur x 277 MWt

S.C. COLTERM S.A. nr. 6, 3 boilere cu abur x 81,4 MWt.


S.C. TERMOELECTRICA S.A., Sucursala Electrocentrale Brăila, 6 boilere cu abur x 264 MWt

S.C. ELCEN Bucureşti Sud nr. 14, 1 boiler cu apă caldă x 116 MWt


S.C. Electrocentrale Galaţi nr. 2, 2 boilere pe energie x 293 MWt

S.C. Electrocentrale Deva S.A. nr. 3, 4 boilere x 264 MWt

S.C. ELCEN Bucureşti S.E. Mureş nr. 1, 1 boiler cu abur x 277 MWt

S.C. ELCEN Bucureşti S.E. Mureş nr. 4, 1 boiler cu abur x 277 MWt


S.C. COLTERM S.A. nr. 7, 2 boilere cu apă caldă x 116,3 MWt

S.C. C.E.T. GOVORA nr. 2, 2 boilere x 285 MWt

S.C. ENET S.A. Vrancea nr. 3, 1 boiler cu apă caldă x 116,3 MWt

C. Conformarea sub limitele de praf


S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 1, 4 boilere pe energie x 264 MWt

S.C. C.E.T. IAŞI II, 2 boilere pe abur x 305 MWt.


C.E.T. Bacău nr. 1, 1 boiler cu abur x 345 MWt

TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 1, 3 boilere cu abur x 285 MWt

S.C. COLTERM S.A. nr. 6, 3 boilere cu abur x 81,4 MWt


C.E.T. ARAD nr. 1, 1 boiler cu abur x 403 MWt

144

S.C. C.E.T. Braşov S.A. nr. 1, 2 boilere x 337 MWt

S.C. TERMOELECTRICA DOICEŞTI nr. 1, 1 boiler Benson cu abur x 470 MWt

S.C. COMPLEX ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 2, 2 boilere cu energie x 789 MWt

S.C. TERMICA S.A. Suceava nr. 1, 2 boilere x 296 MWt

S.C. C.E.T. GOVORA S.A. nr. 3, 1 boiler x 285 MWt.


S.C. COMPLEX ENERGETIC CRAIOVA S.E. CRAIOVA II-2, 2 CAF x 116 + 2 CR x 68 MWt

S.C. COMPLEX ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 2, 2 boilere pe abur x 879 MWt

S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 boilere cu energie x MWt

S.C. PETROTEL LUKOIL S.A. nr. 1, DAV3 + HPM, 1 x 45 MWt + 14,7 MWt + 11,4 MWt

S.C. PETROTEL LUKOIL S.A. nr. 2, 3 boilere cu abur tehnologic x 105,5 MWt

S.C. ALUM S.A. TULCEA, 3 boilere x 84,8 MWt + 1 x 72,6 MWt

S.C. C.E.T. GOVORA S.A. nr. 2, 2 boilere x 285 MWt


S.C. COMPLEX ENERGETIC Rovinari S.A. nr. 1, 2 boilere cu abur x 878 MWt

S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 3, 4 boilere cu energie x 264 MWt

S.C. UZINA ELECTRICĂ ZALĂU nr. 1, 4 boilere cu abur x 85,4 MWt

S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A. nr. 2, 2 grupuri de boilere cu abur x 300 MWt + 1 x 269

MWt.

D. Conformarea cu Nox aplicabile din 1 ianuarie 2016 pentru arzătorii mari cu capacitatea

termală nominală peste 500 MW, folosind combustibil solid

ELECTROCENTRALE ORADEA nr. 2, 2 grupuri de boilere cu abur x 300 MWt + 1 boiler cu abur x

269 MWt;

S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 boilere cu energie x 264 MWt;

S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 2, 2 boilere cu abur x 879 MWt;

S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 3, 2 boilere cu energie x 789 MWt;

S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 1, 4 boilere cu energie x 264 MWt;

S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA, nr. 1, 2 boilere x 296 MWt.

145

Anexa 8- Perspectivă asupra energiei în Europa de Est şi Fosta Uniune

Sovietică

Perspectivele pentru aprovizionarea cu energie primă, căldură, şi electricitate sunt dificile pentru Europa

de Est şi Asia Centrală, în ciuda rolului curent al Rusiei şi Asiei Centrale în calitate de furnizor de energie

major atât pentru Europa de Est cât şi cea de Vest. În ciuda bazei de resurse care stă la baza, regiunea ca

un întreg se va confrunta cu o criza de energie cu excepţia cazului existenţei unor investiţii mai mari de

3000 miliarde dolari ce vor fi făcute în următorii 20 de ani, potrivit unui studiu regional al Băncii

Mondiale, Luminile stinse? Perspectiva energetică în Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică. Studiul

şi implicaţiile sale pentru România au fost discutate într-un atelier in decembrie 2010 de către

reprezentantul MEC, GSG, companiile energetice şi ANRE.

Cererea de energie primară în Europa şi Asia Centrală se estimează să crească cu 50 la sută până în anul

2030, în timp ce cererea de electricitate se estimează să crească cu 90 la sută. Înainte de actuala criză

financiară globală care a început in anul 2008, mai multe ţări importatoare din regiune au început să se

confrunte cu dificultăţi privind proviziile. Criza financiară a încetinit cererea de energie şi a creat unele

„camere de repus” pentru a permite ţărilor să ia măsuri pentru a atenua impactul crizei de energie

anticipate. Dar această fereastră de oportunitate va exista doar pentru aproximativ cinci - şase ani.

Acţiunile de atenuare sunt necesare pe ofertă dar şi pe cerere, şi o schimbare în comportamentul de

regiune în ansamblul său ar putea duce la o confruntare cu o criza de energie - trecerea de la a fi un

exportator net de energie la un importator net de energie până în 2030.

Modelurile de energie reflectă modelul de economie

În urma destrămării Uniunii Sovietice, ţările din Europa şi Asia Centrală au experimentat şase ani de

declin economic dramatic, urmat de redresare economică viguroasă, care să permită regiunii să devină

una dintre cele mai dinamice din punct de vedere economic din lume. Aceasta performanţă economică s-a

reflectat în sectorul energetic din regiune - declinul economic iniţial a fost însoţit de o reducere drastică a

producţiei şi consumului de energie. Dar în timp ce economia regiunii şi-a revenit, atât producţia cât şi

consumul au crescut. Investiţii, cu toate acestea, au rămas, în special în întreţinerea şi modernizarea

rezervelor de energie, creând o perspectivă a unei crize de energie.

Regiunea a fost cea mai afectată de criza financiară globală care a început în 2008, atenuând cererea de

energie în mod semnificativ. Acest lucru a creat unele momente de respiro, dar acesta este doar un răgaz

temporar înainte ca disponibilitatea energiei să devină din nou o preocupare serioasă. Odată ce apare

creşterea astfel va apărea şi consumul de energie.

Investiţiile necesare pentru întârzierea crizei

În cazul în care producţia de energie trebuie să fie menţinută sau mărită pentru a îndeplini

cerinţele de energie ale Europei, investiţii semnificative vor fi necesare. Nevoile proiectate pentru

dezvoltarea de energie primară 2010-2030 sunt estimate a fi pe ordinea de aproape 1300 miliarde dolari,

în scopul de a asigura disponibilitatea de petrol, gaze, şi cărbune. În plus, infrastructura regiunii are o

nevoie disperată de modernizare. Capacitatea de energie electrică nu a crescut aproape deloc la începutul

anilor 1990 şi uzinele devin vechi. Investiţiile necesare în infrastructură sectorul energetic, în următorii 20

146

până la 25 de ani este pe ordinea de 1500 miliarde dolari, cu un 500 miliarde dolari în continuare necesari

pentru încălzire urbană.

Capacitatea de deteriorarea nu a devenit încă o criză pe deplin dezvoltată din cauza declinului cererii în

cursul anilor 1990 şi scăderea actuală a cererii legate de criza financiară. Dar construcţia pe o perioadă de

mai mulţi ani înseamnă necesitatea abordării unei o acţiuni acum. Acest nivel de investiţii - mai mult de

3000 miliarde dolari - nu poate fi furnizat în această regiune de către sectorul public. Atragerea

investitorilor din sectorul privat va necesita schimbarea climatului investiţional pentru a ajunge la astfel

de investiţii.

Eficienţa energiei – potenţialul intact

Investiţia în eficienţa energetică realizează trei obiective, în acelaşi timp şi la cel mai mic cost:

reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, securitatea energetică mai bună, şi mai multă creştere

economică durabilă. O suplimentare de 1 $ investit în eficienţa energetică poate evita mai mult de 2

dolari în investiţii de producţie. Însă există multe posibilităţi încă neexplorate din cauza multor obstacole

în calea investiţiilor în eficienţa energetică, inclusiv a preţurilor neadecvate la energie şi lipsa de

disciplină de plată, o lipsă de informaţii privind cele mai recente tehnologii, Antreprenorii prea puţini la

număr şi companiile de servicii cu număr redus, şi constrângerile de finanţare.

Guvernele au un rol major în domeniul eficienţei energetice, nu numai în permiterea tarifelor la energie în

aşa măsură cât să reflecte costurile, ci şi acela de a fi proactive în stabilirea şi actualizarea standardelor de

eficienţă energetică pentru locuinţe, echipamente şi vehicule, precum şi în aplicarea acestora. Raportul

recomandă să se dea un exemplu, guvernele ar trebui să întreprindă programe de eficienţă energetică în

sectorul public, să informeze publicul cu privire la opţiunile în domeniul tehnologiilor energetice

eficiente, design şi oraşe cu mijloace alternative de transport.

Perspectiva pentru adresarea schimbării climatului

Provocarea pentru aceste ţări ce merg înainte va fi de a asigura aprovizionarea suplimentară de

energie, rapid si la un cost minim, în timp ce acţionează într-un mod ecologic pentru a limita

creşterea de gaze cu efect de seră. Emisiile de carbon în raport cu PIB în regiune sunt printre cele mai

ridicate din lume. În 2005, Rusia a fost cel de-al treilea emitator de CO2 din lume, după Statele Unite şi

China. Membrii regiunii UE au început deja lupta împotriva schimbărilor climatice, îmbunătăţirea

eficienţei energetice, dezvoltarea tehnologiilor de energie regenerabilă, şi atingerea în finanţarea

carbonului. Alte ţări din regiune se vor confrunta cu presiune tot mai mare de a prinde din urmă, şi

repede.

Există o discrepanţă între eforturile globale de reducere a emisiilor de carbon şi a regiunii strategiile

naţionale de energie pentru următorii 20 de ani. Factorii de decizie din regiune şi întreprinderile vor trebui

să-şi reconsidere aceste strategii şi să se implice serios în eforturile globale. Dar trecerea la o economie cu

emisii reduse de carbon poate fi costisitoare. Prin atingerea finanţelor de carbon, ţările din regiune pot

reduce amprenta de carbon şi atrag capital critic pentru a reconstrui infrastructura de energie şi a bazei

industriale care utilizează tehnologii eficiente şi mai curate. Guvernele trebuie să se asigure că politicile

naţionale şi legislaţia facilitează utilizarea de finanţare de carbon, favorizează modernizarea tehnologică

rapidă, şi stimulează o revoluţie faţă de eficienţa energetică.

147

Timpul este esenţa

Raportul subliniază că, având mare nevoie de investiţii, şi timpul necesar este îndelungat pentru punerea

în aplicare a proiectelor în sectorul energetic, ţările trebuie să se poziţioneze pentru a asigura sprijinul

financiar pentru realizarea de progrese, cât de repede pot. Imposibilitatea de a introduce un mediu care să

permită să sprijine investiţiile în acest sector se va transforma într-un deficit la nivelul de investiţii care, la

rândul lor, ar putea constrânge activitatea economică. Un deficit de 10 la sută în disponibilitatea de

energie ar putea conduce la o reducere de 1 la sută din creşterea economică, iar un deficit mai mare ar

putea avea un impact chiar mai dăunător.

148

Anexa 9- Provocările în absorbiţia fondurilor UE si Lecţii pentru România

(din studiul Băncii Mondiale: Opţiunea de design pentru Facilitatea de Ecologizare a României, Decembrie 2008)

Fondurile structurale sunt distribuite între statele membre în funcţie de populaţie şi necesităţi. Programele

sunt elaborate de către Comisia Europeană şi autorităţile naţionale şi regionale, pe baza liniilor de viză ale

Comisiei şi priorităţile statelor membre. Statele membre sunt responsabile de distribuirea fondurilor

pentru proiectele eligibile, la nivel naţional şi regional. Întrucât autorităţile naţionale şi regionale sunt

responsabile de gestionarea fondurilor şi selecţia proiectelor, regulile de participare, depunerea, de

raportare etc variază în funcţie de politicile şi practicile din statele membre respective38

.

Prin urmare, fondurile structurale dau noilor state membre posibilitatea de a asigura o energie durabilă

prin îmbunătăţirea eficienţei energetice, creşterea utilizării surselor regenerabile de energie, reducerea

emisiilor de gaz şi a dependenţei importurilor de combustibili fosili. Cu toate acestea, numai o mică parte

din fondurile structurale alocate în perioada 2004-2006 au fost utilizate pentru proiecte de energie

durabilă.

Revizuirea utilizării fondurilor structurale pentru proiecte de energie durabilă în ţările selectate au arătat

următoarele:

În Republica Cehă, suma de aproximativ 6.6 milioane de euro a fost aprobată pentru proiectele

de energie regenerabilă din totalul de 454.333 milioane Euro alocaţi programelor operaţionale

(OP), în ţară. Fondurile pentru proiecte de energie durabilă au fost distribuite prin intermediul

industriei OP şi întreprinderi şi infrastructura OP vizată la sprijinirea energiei termice şi

producţiei de energie combinat, surse de energie regenerabilă şi cu tehnologii scăzute la emisiile

din ardere.39

.

În Ungaria, sprijinul UE pentru PO pentru Protecţia Mediului şi infrastructură în perioada 2004-

2006 a fost de 327.2 milioane Euro. Aproximativ 23 milioane euro din acest buget a fost alocat

pentru proiecte de energie pentru industrie şi municipii (42% pentru eficienţa energetică publică

şi industrială şi 58% pentru sursele de energie regenerabilă). Schema de sprijin pentru cetăţenii

privaţi a constat în Euro 7,700,00040

.

În Slovacia, o cantitate semnificativă de fonduri au fost alocate pentru proiecte de combustibili

fosili (co-ardere de cărbune şi biomasă, boilere gaze naturale etc), care vizează reducerea

emisiilor de carbon. Proiectul cu cea mai mare finanţare de 14 milioane euro a fost orientat spre

co-combustia de cărbune şi biomasă la Zvolenská teplarenska. Aproximativ 31 de proiecte de

energie durabilă au primit 40.199 milioane euro de la infrastructura OP. Fondurile au fost

distribuite după cum urmează: biomasa - 25,1%, geotermală - 2,3%, de reducere a emisiilor -

21,4%, gaze naturale - 15,5%, eficienţă energetică - 1,2%, co-ardere (cărbune + biomasă) -

38 Fonduri UE pentru energie & mediu. E&E Revizuire, iunie 2008. 39 Inforse-Europe. Reţeaua internaţională a Energiei regenrabile. Evaluarea 2004-06 şi recomandarea de fonduri structurale

pentru energia regenerabilă pentru 2007-13. Decembrie 2006. 40 Inforse-Europe. Reţeaua internaţiopnală a energie regenerabile. Proiecte de fonduri structurale la energia din Ungaria 2004-

2006. Decemberie2007. http://www.inforse.org/europe/Structuralfunds/SF_Hungary.htm

http://www.inforse.org/europe/Structuralfunds/SF_Hungary.htm

149

34,5%. Aproximativ 42 de proiecte au fost finanţate din industrie OP şi servicii şi a primit Euro

22309000. Proiectele biomasă au primit 50% din această sumă.

În Lituania, proiectele energetice durabile au fost finanţate prin intermediul a trei programe

operaţionale: infrastructura OP, dezvoltarea OP a sectoarelor industriale şi de servicii şi

dezvoltare rurală şi pescuit OP. Proiectele eligibile au inclus utilizarea inteligentă a energiei în

clădirile renovate, auditarea energetică a clădirilor şi a infrastructurii, cooperarea regională,

cercetarea şi dezvoltarea, educaţia, consultanţa şi prelucrarea produselor agricole pentru utilizarea

energiei.

În comparaţie cu Europa Centrală şi alte ţări din Europa de Est, Polonia a prezentat un număr

semnificativ de proiecte pentru fondurile structurale şi a primit sume mari pentru aceste proiecte.

Programul principal privind energia durabilă a fost integrat la nivel regional PO - sprijin pentru

modernizarea sistemelor de încălzire urbană, reconstrucţia de cazane de încălzire şi înlocuirea lor

cu tehnologii cu emisii reduse. Utilizatorii finali au fost autorităţile comunitare şi instituţiile

publice41

.

Fondurile structurale sunt doar o mică parte a unui pachet financiar mare, care include instrumente bazate

pe piaţă, finanţarea bancară şi iniţiativele din sectorul privat care vizează sprijinirea şi îmbunătăţirea

eficienţei energetice şi a energiei regenerabile. În plus faţă de fondurile structurale, UE a lansat programe-

cadru (FP), pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică, precum şi Programul pentru competitivitate şi

inovare (CIP). CIP conţine două iniţiative importante, Europa cu Enrgie Inteligentă (IEE) se axează pe

eficienţa energetică şi energia regenerabilă şi spirit antreprenorial şi inovare dedicată "eco-inovării". Nici

un proiect nu ar putea primi co-finanţare din două programe diferite ale UE, în acelaşi timp. De exemplu,

nu este posibil a se obţine 50% co-finanţare pentru un proiect din fonduri structurale, iar restul de 50% de

la FP7. "Finanţarea dublă" ar trebui evitată.42

Bariere cheie şi remedii pentru promovarea eficienţei energiei şi energia regenerabilă

Un puternic accent pe eficienţa energetică sau energia regenerabilă este necesar în documentele de

program naţional. Deşi majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est au sprijinit oficial eficienţa

energetică şi sursele regenerabile de energie, progresele înregistrate în punerea în aplicare a

angajamentelor lor în aceste domenii a fost lentă şi inegală. Eficienţa energetică şi sursele regenerabile de

energie, necesită un puternic angajament politic, de condiţii favorabile instituţional şi de reglementare, în

scopul de a prospera. Dat fiind că dezvoltarea eficienţei energetice şi a surselor de energie regenerabile

este împiedicată de multe bariere şi disfuncţionalităţi ale pieţei (de exemplu, costuri mai mari, informaţii

imperfecte, disfuncţionalitatea pieţei de capital, etc), intervenţia guvernului şi de sprijin este crucial.

Construirea conştiinţei cu privire la cetăţenie de mediu este necesară urgent. Implicarea activă a părţilor

interesate în dezvoltarea de proiecte de energie durabile este importantă. Din cauza costurilor economice

ale tranziţiei, oameni în Europa Centrală şi de Est acordă o importanţă relativ mai mică la îmbunătăţirea

mediului în raport cu imperativele progresului economic şi social. Nevoile largi şi susţinute trebuie să fie

construite din rădăcini iarbă pentru a promova obiectivele de mediu şi a permite astfel preţurilor şi altor

reforme, precum şi conservarea energiei şi programele de eficienta in cadrul economiilor.

41 Inforse-Europe. Reţeaua internaţională a Energiei regenrabile. Evaluarea 2004-06 şi recomandarea de fonduri structurale

pentru energia regenerabilă pentru 2007-13. Decembrie 2006.. 42 EuropaMedia. Revizuire Fonduri de Mediu şi Energie 2007-2013. Concluzii li recomandări pentru Propunătoriid e proiect.

2008.

150

Participarea sectorului privat este esenţială. Investiţiile în proiecte de eficienţă energetică în Europa de

Est, cu o perioadă de rambursare mai mică de cinci ani sunt estimate a fi între 5-10 miliarde de dolari

SUA. Aceste mari investiţii necesită participarea sectorului privat. Prin urmare, piaţa ar trebui să ofere

oportunităţi pentru investiţii mari, cu costuri reduse de tranzacţie, riscuri şi returnări acceptabile43.

Dezvoltarea de energie regenerabilă se confruntă cu costuri ridicate şi bariere tehnice, administrative,

financiare şi de piaţă. Costul anual de atingerea a unei ponderi de 20% a energiei regenerabile la nivelul

UE este probabil să ajungă la 24-31 miliarde euro pe an în 2020. Deşi costul surselor de energie

regenerabilă este în scădere, cele mai multe tipuri de energie din surse regenerabile costa mai mult

decât omologii lor convenţionali. Concurenţa din partea jucătorilor de energie convenţională

(producători de energie, furnizori, distribuitori), lipsa de transparenţă şi de probleme tehnice interzice

dezvoltarea surselor de energie regenerabilă şi accesul la reţele. În Republica Cehă, de exemplu, staţia

nucleară Temelin, care are o supra-capacitate de 50% de electricitate pentru circa un deceniu,

diminuează perspectivele de dezvoltare viabile din punct de vedere comercial pentru energie din surse

regenerabile. În Polonia, unde cota de cărbune în producerea de energie electrică mai mare de 90%,

grupurile de lobby puternic pentru cărbune fac pătrunderea pe piaţă a noilor tehnologii destul de dificil.

Producătorii de energie regenerabilă trebuie să preia costurile pentru menţinerea grila stabile în

Polonia. Actul de energie electrică din Ungaria oferă acces la reţea în cazul în care capacitatea este de

peste 0,1 MW, în timp ce mai mult de 20 de proceduri administrative sunt necesare pentru a dezvolta

afaceri de energie din surse regenerabile. Mai mult decât atât, disponibilitatea de credit este o

problemă, deoarece Băncile au experienţă limitată în finanţarea proiectelor de energie regenerabilă şi

investitorii locali au adesea creditare scăzută.

Conform cu analiza EBRD, problemele cheie care împiedică dezvoltarea surselor de energie regenerabilă în Europa

Centrală şi de Est includ :

(a) Lipsa datelor de resurse cu o calitate ridicată pentru investitori;

(b) Lipsa de echipament local şi furnizori de operaţiuni & management;

(c) Lipsa poliţelor de cumpărare obligatorii cu tarife cumulate la un nivel suficient de mare;

(d) O absenţă generală a conştiinţei şi informaţiilor despre energia regenerabilă;

(e) Percepţia generală printre guverne şi investitorii locali că energia regenerabilă este riscantă;

(f) Un nivel relativ scăzut de dezvoltare economică, ce duce la:

(i) Presiunea de a păstra preţurile la energie scăzute prin filiale guvernamentale

(ii) Lipsa creditelor investitorilor locali

(iii) Lipsa echităţii sponsorului

(iv) Lipsa finanţării pe termen lung

(v) Subdezvoltarea sectorului privat

(vi) Lipsa abilităţii consumatorului de a plăti ratele pe piaţă pentru electricitate şi căldură

(g) Moştenirea erei socialiste a birocraţieie ineficiente şi lipsite de răspunsuri;

(h) Combustibil puternic pe bază de fosili, în unele cazuri, lobby nuclear, şi supracapacitatea asociată;

(i) Lipsa suportului public şi a cererii44

.

43 UNEP. Finanţarea Eficienţei energiei şi a energie regenerabile pentru temperarea schimbării climatului.

http://www.uneptie.org/energy/publications/pdfs/investing_cc_financing.pdf 44 Ibid

http://www.uneptie.org/energy/publications/pdfs/investing_cc_financing.pdf

151

Provocări în folosirea Fondurilor Structurale

Sunt politicile strânse, precum şi norme care reglementează utilizarea fondurilor structurale. Aceste

norme au fost adoptate de UE-15 de la sfârşitul anilor '80. Noile state membre au fost sub o presiune

semnificativă de a pune în aplicare aceste reguli şi aînveţa într-un timp foarte scurt. Prin urmare,

experienţa din UE-10 cu aplicarea acestor norme ar fi importantă pentru România.

Absorbţia fondurilor structurale

În UE-10, 43% din fondurile structurale şi 78% din fondurile de coeziune nu au fost utilizate potrivit

Raportului Financial al Comisiei UE pe 2006. Din suma de 106,6 miliarde euro ce aparţin UE, numai 11.5

miliarde euro au fost cheltuite în UE-10, întrucât cele mai mari cinci state memebre s-au bazat pe 97.4

miliarde euro pentru cheltuieli UE în 2006. Polonia (5,3 miliarde euro), Ungaria (1,8 miliarde de euro) şi

Republica Cehă (1,3 miliarde euro) au fost principalii beneficiari ai fondurilor UE. În UE-15, Franţa (

13.5 miliarde euro), Spania (12,9 miliarde euro) şi Germania (12,2 miliarde euro) au primit cea mai mare

parte a cheltuielilor UE. Capacitatea de co-finanţarea necesară prin politica de coeziune reprezintă un

aspect cheie pentru absorbţia financiară a fondurilor structurale. Deoarece multe proiecte de energie

durabilă sunt costisitoare, această cerinţă are impact semnificativ asupra eligibilităţii pentru finanţare UE.

Capacitatea de cofinantare pentru proiecte sprijinite de UE presupune abilitatea de a planifica şi a garanta

contribuţiile naţionale în bugete multi- anuale, şi pentru a colecta contribuţii de la diferiţi parteneri publici

şi privaţi. Absorbţia financiară este de asemenea afectată de constrângeri administrative şi tehnice legate

de capacitatea de programare şi proceduri.45

.

Construirea capacităţii administrative de absorbţie

Dezvoltarea unor structuri eficiente centrale, regionale şi locale pentru elaborarea de planuri acceptabile,

programe, proiecte în timp util, pentru a selecta proiecte, pentru a asigura coordonarea între parteneri,

pentru a face faţă cu marea cantitate de activitatea administrativă şi de raportare cerute de Comisie, şi să

finanţeze şi supravegheze în mod corespunzător procesul de punere în aplicare poate fi o provocare. În

unele ţări, aceste structuri au devenit mult prea complexe. Letonia, o ţară mică, are opt agenţii de punere

în aplicare care acoperă diferite sectoare. În unele state membre mai mari unele programe operaţionale pot

avea cât mai multe structuri, cum ar fi 30-40 de punere în aplicare. De exemplu, în Polonia, mai multe

instituţii de punere în aplicare cu tratat cu câteva programe operaţionale care fac obiectul proiectelor de

energie durabilă. Responsabilităţile difuze între aceste instituţii şi lipsa de transparenţă au fost provocări

în punerea în aplicare a programelor finanţate de UE. În plus, multe agenţii de punere în aplicare au

urmărit numai activităţi administrative sau zone bine stabilit de activitate. CzechInvest este un exemplu

de punere în aplicare a implementării care a luat un rol proactiv în promovarea dezvoltării economice şi

sociale.

Generarea de proiecte bune

Generarea Proiectului este un element central al procesului de programare. Numărul şi calitatea de

aplicaţii pot diferi în mod semnificativ între ţări, regiuni, programe, priorităţi, măsuri şi grupuri de

interese. Cauzele includ lipsa de resurse şi experienţă pe de o parte a solicitanţilor şi a administraţiilor. În

plus, apelurile pentru propuneri au fost întârziate şi formularele de cerere nu au fost uşor de înţeles şi de

45 Banca Mondială. Romania. Implementarea dezvoltării regionale şi integrarea cu Programele Operaţionale UW. Probleme şi

opţiuni pentru maximizare, absorbţie şi impact la fondurile UE. Aprilie 2008.

152

gestionat pentru toţi potenţialilor beneficiari. Sensibilizarea şi de comercializarea oportunităţilor de

finanţare disponibile, distribuirea de informaţii adresate solicitanţilor potenţiali de proiect, site-uri şi

activităţi mass-media sunt importante pentru a creşte ratele de aplicare descentralizată şi a promova

proiecte de energie durabilă. Letonia a programat programe regulate de radio şi de televiziune, care

acoperă oportunităţile şi punerea în aplicare a fondurilor UE în ţară. Guvernul maghiar a înfiinţat structuri

pentru a asista partenerii şi solicitanţii, în special Centrul de Informare şi Centrul de Formare Profesionala

(oferă cursuri de formare pentru organizaţiile implicate în gestionarea fondurilor structurale şi de punere

în aplicare) 46

.

În Estonia, dezvoltatorul Proiectului Athme de biomasă CHP a recunoscut lipsa de sensibilizare cu privire

la oportunităţile de finanţare pentru eficienţa energetică şi proiecte de energie regenerabilă şi capacitatea

de a pregăti proiecte competitive la nivel local. Scopul proiectului a fost de a înlocui o staţie cu instalaţii

de şisturi bituminoase dată spre exploatare în 1950, cu o biomasă de cogenerare cu o putere de 50 MWth

şi 20 MWel. Costul proiectului a fost de 48 miliarde euro din care 35% a fost acoperit din fonduri

structurale. Pe baza experienţei sale, dezvoltatorul a decis să ofere asistenţă autorităţilor locale asupra

proiectelor potenţiale eligibile, campanii de sensibilizare a publicului, orientări tehnice pentru pregătirea

de proiecte şi instrumente care vizează monitorizarea proiectelor10

.

Transparenţa

Transparenţa în gestionarea fondurilor structurale este o problemă importantă în majoritatea noilor state

membre ale UE. Dovezile din 2004-2006 arată că ţările beneficiare nu au fost întotdeauna în măsură să

dezvolte mecanisme transparente pentru gestionarea fondurilor şi au existat cazuri de abuz şi corupţie. În

multe ţări, dezvoltarea unor proceduri de aplicare on-line şi baze de date de proiectele finanţate din

fonduri structurale a fost foarte lent. descriere a proiectelor care au beneficiat de asistenţă este încă

lipseşte în multe cazuri. Există, de asemenea, o lipsă de informaţii în limba engleză privind fondurile

structurale naţionale.

Parteneriatul este necesar pentru punerea în aplicare a politicii structurale; programarea nu ar trebui să fie

puse în aplicare doar de către administraţia centrală. Partenerii sociali, ONG-uri şi reprezentanţi ai

grupurilor locale de interes ar trebui să joace un rol important în pregătirea de proiecte şi de sensibilizare

a opiniei publice, în special la nivel de comunitate. Cu excepţia cazului Poloniei, ONG-urile nu a avut nici

o influenţă în procesul de selecţie a proiectelor şi de monitorizare a utilizării fondurilor. Chiar dacă ONG-

urile au fost invitate în parteneriate, s-au confruntat de multe ori cu probleme în ceea ce priveşte numirea

reprezentanţilor acestora de către autorităţile ţărilor, accesul dificil la informaţii, norme neclare şi

schimbare, non-transparenţa procesului de selecţie a proiectelor47

.

Frauda

Impactul financiar al neregulilor şi suspiciunilor de fraudă în utilizarea fondurilor structurale ale UE a fost

de interes special pentru Comisia Europeană. Suma totală afectată de nereguli în 2006 a fost de 703.3

milioane Euro. Acest lucru nu ar ajuta la simplificarea şi accelerarea de prelucrare şi utilizare a fondurilor.

46 Anca-Diana Barbu, Carl von Ossietzky University, “O perspectivă europeană asupra energiei regenerabile şi a eficienţei

energiei”, REEP Întrunire Regională în Europa Centrală şi de Est şi Turcia. Centrul Regional de Mediu pentru Europa Centrală

şi de Est. Budapesta. Septembrie 30, 2004. http://www.rec.org/REEEP/docs/presentation_Barbu.ppt#265,9 47 Inforse-Europe. Reţeaua Internaţională a Energiei Regenerabile. Evaluaare2004-06 şi recomandări ale fondurilor structurale

pentru energia regenerabilă pentru 2007-13. Decembrie 2006.

http://www.rec.org/REEEP/docs/presentation_Barbu.ppt#265,9

153

Monitorizarea şi evaluarea programelor UE

Monitorizarea şi evaluarea programelor UE au fost o provocare, în toate statele membre ale UE. Accentul

noilor state membre a fost pe probleme de management financiar, în special pentru a asigura

supravegherea adecvată de absorbţie a fondurilor. Monitorizarea ar trebui să se concentreze nu numai pe

partea financiară, ci şi asupra procesului de punere în aplicare şi rezultatele legate de impact. Autorităţile

de programare se confruntă cu o serie de probleme, inclusiv întârzieri în stabilirea unor sisteme eficiente

de monitorizare, IT, probleme, lipsa de resurse umane, indicatori cu definiţie suficient de clară şi

concentrată, slaba coordonare şi sisteme de colectare a datelor şi dificultăţi în relaţiile cu diversele cerinţe

ale FEDR, FSE şi FEOGA. În Polonia de exemplu, Institutul pentru energia regenerabilă a menţionat

lipsa unor indicatori cuantificabili clari pentru energia regenerabilă (de exemplu, MW, instalatii, etc,) ca o

problemă-cheie în evaluarea dacă asistenţa a fost folosită pe deplin pentru a ajunge la scopul său.

Evaluarea este foarte importantă pentru evaluarea eficacităţii, pentru proiectarea şi punerea în aplicare a

noilor politici. Aceasta ajută la îmbunătăţirea transparenţei şi responsabilităţii. Evaluarea a fost un proces

relativ recent, în cele mai multe dintre noile state membre, dar există o lipsă de experienţă şi de evaluatori

calificaţi.

Studiu de caz: Evaluarea proiectului RUSE – Redirecţionarea Dezvoltarea Zonelor Urbane spre

energia durabilă

Redirecţionarea Zonelor Urbane de Dezvoltare spre energie durabilă (RUSE) are drept scop transferul de

experienţă a UE-15 pentru noile state membre privind proiectele de energie durabilă finanţate din fonduri

structurale. Obiectivul RUSE este îmbunătăţirea utilizării fondurilor structurale şi a altor resurse

financiare de către municipalităţi şi alte părţi interesate responsabile cu dezvoltarea urbană în noul stat

membru şi statele candidate prin stimularea şi integrarea problemelor energei durabile (eficienţă

energetică, surse regenerabile şi producţia distribuită) în proiectele lor. Schimbul de practici legate de

aspectele legate de energie durabilă este cheia pentru a promova dezvoltarea proiectelor la nivel local.

Prin urmare, RUSE are patru priorităţi:

(a) Pentru a face municipalităţi şi alte entităţi similare în noile state membre şi ţări terţe, mai

conştienţi de experienţa ţărilor din Europa de Vest, în care se ocupă cu fonduri structurale, prin difuzarea

de informaţii, promovarea bunelor practici şi schimbul de experienţă;

(b) Pentru a favoriza consolidarea capacităţilor pe probleme de energie în municipii şi structurile

colective, cum ar fi reţelele de oras, agenţii, etc:

(c) Pentru a ajuta municipalităţi să pregătească proiecte ce au ca scop integrarea conceptului

energiei regenerabile în planurile urbane şi a le pune în practică: şi

(d) Pentru a-i influenţa pe cei care iau decizii să integreze problemele de energie în programele

lor de la perspectiva cererii de energie şi folosirea surselor regenerabile.

154

Lituania, Republica Cehă şi Polonia au fost parteneri în operarea RUSE. Evaluarea proiectelor depuse au

adoptat energia durabilă ce arată absenţa unei abordări strategice a oraşelor care vizează punerea în

aplicare a planurilor de dezvoltare durabilă a energiei şi un proces lent de cerere de finanţare orientat spre

proiecte din domeniul energiei durabile. Numai 1,240,000 euro a fost distribuit în Lituania şi 6,270,000

euro în Republica Cehă pentru proiecte de energie durabilă, până în mai 2005. În Lituania, proiectele

energetice durabile depuse pentru perioada 2004-2006 la fonduri structurale reflectă diversitatea la un

nivel scăzut. În plus, ele nu au fost prezentate în contextul planurilor strategice de dezvoltare pentru oraşe.

În multe cazuri însă, UE-15 a câştigat o experienţă bună. Acest lucru este evident mai ales atunci când

aspectele legate de energie au fost considerate din punct de vedere al cererii de energie şi de promovare a

resurselor locale regenerabile, mai degrabă decât pur şi simplu din cea a ofertei prin intermediul

investiţiilor în reţele şi reţelele trans-naţionale. Eficienţa energetică şi măsurile de economisire a energiei

sunt priorităţile comunitare care ar trebui să se reflecte în planificarea locală pentru finanţare UE48

.

În unele cazuri, fondurile structurale au fost utilizate pentru promovarea proiectelor de infrastructură, fără

a lua în considerare impactul acestora asupra resurselor naturale sau schimbările climatice. Cele patru

"ţări de coeziune" (Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania) care au primit partea cea mai semnificativă a

fondurilor UE, au înregistrat, de departe, cele mai mari creşteri ale emisiilor de gaze cu efect de seră în

UE49

.

Sursa: Eurostat 2006

48 Valentinas Klevas, Dalia Streimikiene, Ramute Grikstaite. “Energia durabilă pentru statele Baltice ”. Politica energetică 35

(2007). 49 CEE Bankwatch Network, Prieteni ai Europei Pământului. Fonduri UE de ghidare spre energia eficientă şi regenerabilă

http://www.foeeurope.org/publications/2006/EUfunds4energy.pdf

Emisii gaze seră ale ţărilor ce au primit fonduri UE (schimbare %

1990-2004)

http://www.foeeurope.org/publications/2006/EUfunds4energy.pdf

155

Recomandări pentru România

O analiză generală a fondurilor structurale pentru perioada 2004-2006 subliniază necesitatea unei abordări

articulate a eficienţei energetice şi a energiei regenerabile în strategiile de dezvoltare a noilor state

membre. Strategia de dezvoltare ar trebui să demonstreze o abordare pe termen lung, un angajament

financiar solidă pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi dezvoltarea energiilor regenerabile şi

regionale de informare. Un angajament politic mai puternic ar trebui să fie mai bine reflectat în bugetele

alocate programelor operaţionale. Prin urmare, recomandări specifice pentru România includ următoarele:

• Asiguraţi-vă că eficienţa energetică şi în energiile regenerabile sunt priorităţi în strategiile

naţionale de dezvoltare, inclusiv parteneriatele public-privat.

• Asiguraţi-vă că fonduri suficiente pentru proiectele de energie durabilă sunt disponibile pentru a

îndeplini cerinţele de co-finanţare a politicii de coeziune.

• Puneţi accent şi se angajează pe sensibilizarea publicului cu privire la schimbările climatice şi

beneficiile de eficienţă energetică şi surse regenerabile de energie, consolidarea capacităţii şi

educaţie a acţionarilor locali.

• Identificaţi problemele legate de utilizarea corectă şi eficientă a fondurilor structurale şi de a

defini măsurile care vizează îmbunătăţirea transparenţei.

• Conectaţi sprijinul financiar pentru monitorizarea şi evaluarea adecvată, inclusiv difuzarea publică

a informaţiilor de către beneficiari.

• Acordaţi independență legislative şi financiară adecvată pentru a sprijini municipalităţile locale şi

eficienţa la nivel de comunitate de energie şi activităţi de energie regenerabilă50

.

Includeţi iniţiative pentru adoptarea noilor tehnologii şi abordări (de exemplu, captarea şi

stocarea).

• Includeţi finanţări adecvate pentru aplicarea reglementărilor şi dezvoltarea de noi cadre de

reglementare după cum este necesar, inclusiv pentru asistenţă tehnică pentru sprijinirea pre-

investiţii.

• Adoptaţi politici şi măsuri recomandate de către UE, în special în ceea ce priveşte preţurile de

recuperare a costurilor pentru furnizarea de energie şi servicii.

• Îndepărtaţi barierelor administrative inutile pentru a asigura fluxul de informaţii şi de schimb de la

toate nivelurile

• Utilizaţi experienţa din ţări de la egal la egal şi încurajaţi intrările regionale şi la nivelul UE pentru

îmbunătăţirea sistemelor şi procedurilor.

50 Diana Urge-Vorsatz. Impactul schimbărilor structurale în sectorul de energie al ţărilor CEE la crearea căii energiei durabile.

CEU. Decembrie 2003.

Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din România - II Proiect cofinanțat din Fondul Social European Data publicării: 25 mai 2011 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. Această traducere nu este considerată traducere oficială a Băncii Mondiale. Banca Mondială nu va fi făcută răspunzătoare pentru conținutul sau orice eroare a acestei traduceri.

Documents

țională a Sectorului Economie şi Energie în România · 2016-07-25 · Partea a II-a a raportului se referă la mediul de afaceri. Mediul de afaceri reprezintă o parte foarte