Ziua 5

Ioan care nu coboară, ceilalţi urcă

Nu e nevoie să te tăvăleşti în noroi, pentru a atrage atenţia

Hai să ne imaginăm că, Ioan, din momentul când a devenit adolescent, când tatăl său era de serviciu la Templu, el se urca pe motor şi pleca prin cartierele oraşului. Se oprea pe la fiecare bar sau discotecă; intra în fiecare cazinou şi îşi încerca norocul. Poate că ar fi putut să plece uneori cu câte o fată la petreceri prin cluburi. Nu-i aşa că ar fi fost un tip popular şi simpatizat de

toţi tinerii? Nu-i aşa că uneori ar fi putut să le predice din Biblia

de pe iPhonul pe care îl avea în buzunarul blugilor? Nu-i aşa că ar fi fost mult mai misionară această

metodă decât aceea folosită de el?

Cu toate acestea, Ioan, a ales să nu frecventeze cluburile nici barurile; nu a fost la petreceri cu fetele şi băieţii drogaţi.

El a înţeles misiunea foarte diferit de mulţi alţi tineri. Ioan a stat ceva mai departe de toate atracţiile şi locurile de imoralitate.

El a trăit doar ca un tânăr diferit, iar Dumnezeu a adus la el pe toţi cei dispuşi să asculte ceva despre Împărăţia cerurilor.

Deşi, am putea crede că greşea, totuşi roadele metodei şi misiunii lui, ne spun că a făcut ce trebuia. Mii de oameni, copii, tineri, femei , bărbaţi, oameni învăţaţi şi bătrâni veneau zi de zi după el ca să-i asculte mesajul.

De foarte multe ori noi ne speriem de ideea că trăind diferit, discret şi fără a fi prezenţi prin locurile de distracţie, s-ar putea să rămânem izolaţi. Ba, uneori folosim această idee drept pretext ca să ne ducem în locuri rău-famate. Ne prefacem că îi căutăm acolo pe tineri, ca să le vorbim despre Dumnezeu.

Dumnezeu îi trimite pe oameni la tine, vorbeşte-le doar

Un gând inspirat, în cartea Mărturii vol. 9, cap. „Unirea în Isus Hristos”: spune că „Dacă noi ne-am smeri înaintea lui Dumnezeu şi am fi buni, ar fi o sută de convertiri la adevăr acolo unde acum nu este decât una…Hristos a lăsat la o parte haina Sa imperială, coroana Sa împărătească şi înalta Sa poziţie de comandă şi a coborât jos, la cele mai de jos adâncimi ale umilinţei.”

Echipa de misiune

Niciodată nu ar trebui să ne considerăm singuri lucrători în ce priveşte salvarea celorlalţi. Echipa de misiune este compusă din Dumnezeu şi noi.

Întâi Dumnezeu este cel care va pregăti totul, inclusiv inima mea şi gândurile mele. El aduce în inima mea dorinţa de a face ceva pentru alţii, apoi tot El trezeşte în inima celorlalţi dorinţa de a-L căuta.

Dumnezeu conduce paşii celor pe care îi cheamă la mântuire, către o persoană pregătită să ofere mărturie. Practic, Dumnezeu aduce în calea noastră pe cei ce au nevoie de El. Aşa cum îi conducea pe oameni la Ioan, în pustie.

Ce a făcut Ioan?

Ceea ce Ioan a făcut tot timpul a fost rugăciunea şi mărturia. El s-a lăsat inspirat şi condus de Duhul Sfânt. Privea la oameni şi le simţea nevoia, căutarea după un mesaj din partea lui Dumnezeu.

Ar fi foarte greşit dacă dorinţa noastră de a ne coborî în obscuritate şi imoralitate s-ar ascunde după un pretext de fals misionarism. Dumnezeu nu ne cere să ne mânjim caracterul sau gândurile pentru a salva

pe cineva.

Iată un exemplu foarte clar

Lot, este vizitat de doi străini (care până la urmă s-a dovedit că erau îngerii Domnului). Concetăţenii săi, au observat că străinii sunt în casa lui Lot şi au venit cu gândul de a săvârşi o nelegiuire. Şi homosexualitatea şi prostituţia erau foarte cunoscute acestor oameni. Atunci erau şi plini de alcool. Când mulţimea a cerut să fie aduşi oaspeţii, pentru a fi batjocoriţi, Lot, încearcă o soluţie uluitoare, incredibilă: el decide să le ofere spre satisfacerea plăcerilor pe fiicele sale care erau virgine.

Îţi poţi imagina imensitatea acestei greşeli? Poţi intui inutilitatea şi prostia fără măsură a acestei metode?. Ei bine, salvarea a venit de la Dumnezeu, care îl ceartă pe Lot şi oferă o soluţie salvatoare prin puterea Lui.

Mesajul lui Dumnezeu a fost clar: nu trebuie să te sacrifici pe tine sau pe fiicele tale coborând în mocirlă, în noroi, nici măcar pentru a-L apăra pe Dumnezeu. Dumnezeu se apără pe Sine fără a ne

cere nouă să murdărim viaţa noastră pentru asta.

Identificarea cu ceilalţi tineri, nu înseamnă să practicăm aceleaşi păcate ca şi ei;

nu înseamnă să abandonăm principiile Bibliei şi să anulăm orice regulă, doar cu scopul de a fi atât de populari şi asemenea încât să le putem vorbi.

Identificarea autentică înseamnă:

Limbajul: fără a folosi cuvinte vulgare sau jignitoare, putem totuşi exprima mesajul biblic pe înţelesul tinerilor de acum. Nu este nevoie să rescriem biblia, ci doar să o facem relevantă şi înţeleasă pentru cei ce ştiu mai mult limbajul internetului.

Credinţa: pot explica ce înseamnă credinţa, doar atunci când ofer mărturia mea despre acţiunile credinţei în viaţa personală.

Caracterul: nimic nu este mai convingător decât un caracter ce arată principii constante.

Compasiunea: nu trebuie să mă distanţez de ceilalţi într-o atitudine de superioritate, ci să fiu alături de ei în momentele lor de nevoie. Nu este un moment de nevoie

când ei aleg să se drogheze, ci atunci când trebuie ajutaţi să nu mai facă acest lucru ori să înţeleagă că nu e bine să-l înceapă.

Nu ajut pe nimeni împărţind alcoolul cu el, ci păstrându-mi mintea limpede şi sănătatea întreagă.

Nu trebuie să devin orb pentru a putea călăuzi pe un nevăzător, ci dimpotrivă, trebuie să-mi protejez vederea pentru a fi de folos.

Nu trebuie să devin infractor pentru a avea acces la cineva care a greşit.

Am nevoie de putere şi nevinovăţie pentru a putea ridica pe cineva din cădere.

Identificarea autentică înseamnă:

Cum poţi determina pe ceilalţi să urce, să iasă din

mediul lor?

Trebuie şi pot să fiu prieten cu ceilalţi. Prietenia este cea mai bună modalitate de a salva pe cineva. Dar prietenia autentică este atunci când îl ajuţi pe celălalt să se ridice la un nivel superior al vieţii lui.

Nu eşti un prieten adevărat dacă îl cobori pe celălalt şi nici dacă te laşi coborât. Prin coborârea ta îl încurajezi să rămână acolo, jos şi este ca şi cum l-ai fi coborât chiar tu.

Faptul că eşti prieten cu cineva nu te obligă să devii ca el ci să-l ajuţi pe celălalt să devină asemănător cu Isus.

Poţi face asta prin prietenie cu principii

Activităţile noastre misionare ar trebui să nu mai fie doar ceva ce facem noi pentru alţii, de ca şi cum noi suntem cei ce avem totul şi ceilalţi sunt cei ce nu au nimic.

Ar fi o bună ocazie de mărturie dacă ne-am uni cu alţi tineri în diverse proiecte de servire a celor în nevoie sau în proiecte ecologice.

Avem foarte multe valori comune cu tineri din alte biserici sau culturi, de ce să nu folosim aceste lucruri comune şi să construim prietenia lucrând împreună pentru alţii.

Prin diverse proiecte

Prin părtăşieNu este interzis să onorez invitaţia cuiva,

şi mântuitorul accepta invitaţii, chiar şi de la cei păcătoşi sau făţarnici ai vremii. Ceea ce trebuie să fac este să afirm foarte clar şi să respect principiile mele de credinţă şi de viaţă.

Datorez consideraţie faţă de ceilalţi dar am şi dreptul la respect faţă de crezul meu.

Apoi le poţi vorbi despre lucruri importante cum e mântuirea

Ioan colabora cu o echipă (ceea ce te ţine la înălţime

este o echipă)

Un lucru foarte important de ştiut despre Ioan, este faptul că avea cu el o echipă. Îşi spuneau „ucenicii”. Ioan era un lider. Învăţătura lui, ideile lui, modul lui de viaţă, caracterul său, toate erau de interes pentru un grup de prieteni care au fost influenţaţi de Ioan.

Echipa vizitează, echipa invită,

echipa îi aducea informaţii

Echipa ucenicilor lui Ioan vizita localităţile, îi aduceau veşti despre oameni, despre evenimente şi în final chiar şi despre lucrarea lui Isus, care începuse să predice şi să facă minuni.

Când ai o astfel de grupă de prieteni, poţi să te pregăteşti, ai timp să te rogi, oamenii vor fi aduşi de aceştia la tine.

Să nu crezi cumva că Ioan a primit la pachet această echipă. Erau de fapt prieteni pe care el şi i-a făcut. Orice tânăr poate să aibă un grup de prieteni. Astfel aflăm despre Ioan că nu era un ciudat, singuratic şi necomunicativ, prietenii lui demonstrează că el avea legături cu oamenii, doar că a fost mereu la înălţime; şi-a impus un standard propriu de viaţă şi a trăit conform acestui standard.

Modelul Ioan versus modelul Samson

Atât naşterea , cât şi familia şi misiunea face din tânărul Samson un model comparabil cu tânărul Ioan Botezătorul.

Samson coboară mereu

Toată istoria lui Samson se învârte în jurul unui verb: a coborî;

Samson se naşte în urma unei profeţii (ca şi Ioan). Părinţii lui Samson se dovedesc a fi mai încrezători în Dumnezeu decât preotul Zaharia. Tatăl lui Samson este educat şi crescut cu multă atenţie şi este instruit cu privire la misiunea specială pe care o rezervase Dumnezeu pentru el.

Dar ce face Samson? El mereu şi mereu se cobora printre filisteni, printre jocurile lor de noroc şi printre fetele lor imorale. Ba chiar se căsătoreşte cu o fată cunoscută la întâmplare.

Atât de multă nevoie era de un eliberator, Samson era chemat special pentru asta dar el se joacă şi se compromite, coboară până în ultima zi a vieţii lui, când în temniţă cade sub dărâmăturile produse chiar de el.

Samson mănâncă mierea din cadavre, ca să coboare

Samson mănâncă miere, doar aşa pentru că se distra admirând cadavrele pe care le lăsa în urma lui. Era fascinat de capacitatea lui de a ucide, lei, vulpi, oameni. Mierea era ceva ca un trofeu despre isprăvile lui.

Ioan stă mereu la înălţime

Ioan rămâne mereu departe de ispitirile şi atracţiile societăţii aglomerate. El nu merge la meciuri, nu merge la jocuri de noroc, nu este fan al unor concerte îngrozitoare, nu aleargă după trupurile provocatoare ale unor femei imorale.

El rămâne lângă Dumnezeu, în natură, în locuri unde putea vedea minunile create dar putea şi predica fără paraziţi mesajul divin.

Şi el era un eliberator, chiar mai important decât Samson. Pentru că Ioan a înţeles misiunea; el trebuia să vestească pocăinţa şi Împărăţia cerurilor; el trebuia să pregătească drumul pentru venirea Mântuitorului.

Ioan mănâncă miere pentru a-şi păstra standardul înalt,

pentru a rămâne la înălţime

Ioan avea un regim alimentar simplu şi echilibrat , dar nu pentru aventură sau ca un moft ci pentru a-şi păstra vie gândirea şi misiunea.

El nu se laudă şi nu face ghicitori din meniul său, ci pur şi simplu alege să trăiască discret şi sănătos.

Singurul care a putut coborî fără să se mânjească este Isus

Nu din dorinţă de izolare sau din atitudine de superioritate este coborârea un lucru rău, ci din cauza neputinţei noastre de a controla consecinţele şi puterea ispitelor.

Singura persoană care a putut coborî în cele mai adânci întunecimi ale păcatului a fost Mântuitorul. El este singurul care poate să nu fie întinat de răul care ademeneşte. În „El nu s-a găsit păcat”, în timp ce noi „toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu”.

Ioan a decis că el nu coboară, ştia el de ce.

Ioan nu a fost un tânăr antisocial sau speriat, ci unul realist, conştient de puterea păcatului şi a celui rău. El a decis, asemenea lui Daniel, să nu coboare standardul principiilor lui de viaţă.

Ioan ştia un adevăr:

Nu coborâtul este problema ci urcatul înapoi

Mai greu decât a coborî în noroiul păcatului, este să te smulgi din ghearele lui şi să te întorci la starea de neprihănire oferită de Isus.

Ioan ştia acest lucru şi a preferat să nu coboare.

Un dresor celebru de şerpi, declară că „cei mai mulţi oameni sunt muşcaţi de şerpi, nu atunci când încearcă să-i prindă ci atunci când vor să le dea drumul”.

Păcatul este ca un şarpe veninos. Stă liniştit până îl iei şi îl aduci lângă tine, dar te loveşte atunci când încerci să te desparţi de el, când vrei să scapi de sub influenţa lui. Părăsirea păcatului este mult mai grea decât îmbrăţişarea lui.

Concluzie:

Nimeni nu ar trebui să se aventureze inconştient pe terenul celui rău. Pretextul „misiunii” este unul fără justificare din punctul de vedere al Planului lui Dumnezeu.

Dacă e nevoie ca cineva să audă Cuvântul, Dumnezeu va face astfel încât să nu ne compromită pe noi, ci ne va conduce la o întâlnire cu cei în nevoie dar pe un teren sigur.

Nu e nevoie să ne mânjim pentru a fi salvatori; nu e nevoie să renunţăm la propria mântuire pentru a salva pe alţii. A plătit preţul întreg Isus Mântuitorul, noi trebuie doar, ca şi Ioan să pregătim calea revenirii Sale şi a Împărăţiei cerurilor.

Teme de discuţie:

Vorbiţi despre 3 locuri unde un tânăr creştin nu ar trebui să coboare, nici măcar pentru misiune!

Spune celor din grupa ta despre o persoană care te-a ajutat să urci în viaţa spirituală! Prin ce a reuşit acest lucru?

În ce aspecte un tânăr de astăzi se aseamănă cu Ioan şi în ce aspecte se aseamănă cu Samson? Comentaţi în grupă acest lucru.