Introducere in studiul Anatomiei, fiziologiei si igienei omului

Clasa a VII-aProf. Vrinceanu Anisoara- Scoala gimn. ,, Dimitrie Luchian” Piscu

Lectia de anatomie- Rembrandt

Există mai multe variante ale definitiei anatomiei, care pot fi clasificate astfel: 1. După obiectul de studiu: anatomia vegetală, animală si

Anatomia omului 2. După modul de abordare al obiectului de studiu*: Anatomia

descriptivă (sau generală,sistemica) - studiaza țesuturile și organele ținând seama și de proprietățile lor fiziologice și urmărește organizarea acestora în aparate și sisteme.

Anatomia topografică - studiază pozițiile diferitelor elemente anatomice precum și raporturile dintre acestea. Are ca pricipiu de studiu criteriul sintetic, pe regiuni, stratigrafic, al organismului. De aceea este numita si anataomie regionala sau pentru ca este strans legata de practica chirurgicala i se mai spune anataomie chirurgicala sau aplicativa. In studiul Anatomiei trebuie sa fie luate in considerațiune in mod permanent ambele aspecte: anatomia trebuie sa fie in acelși timp sistemica, cat si topografica.

Anatomia funcțională - studiază relațiile de cauzalitate și dependență dintre forma, poziția și funcția diferitelor elemente anatomice.

Anatomia patologică (Anatomopatologia, Morfopatologia) - este disciplina medicală care studiază modificările de ordin macroscopic și microscopic intervenite la nivelul organelor și țesuturilor ca urmare a unei stări patologice, sau pe cele care cauzează diferite stări patolog

Anatomia (ana=prin și tomein=tăiere) este o ramură a biologiei

morfologice care studiază forma și structura organismelor, ca și ale părților lor componente. În mod curent, termenul are mai ales o conotație medicală deși metodele anatomiei sunt aplicabile pentru orice organism pluricelular (iclusiv animale, plante, unele ciuperci). Studiul anatomiei este strâns legat de cel al fiziologiei, iar cu timpul (mai ales în secolul XX) din anatomie s-au desprins discipline complementare: histologia, embriologia, biologia celulară.

Începuturi

Primele metode folosite în studiul anatomiei au fost simpla observare și descriere a organismelor, însoțită obligatoriu de corelații cu funcțiile diferitelor componente. Aplicațiile imediate ale cunoștiințelor dobândite astfel erau folosite de oameni pentru diferite scopuri: producerea obiectelor de îmbrăcăminte, a armelor, a locuințelor; însă încă din cele mai vechi timpuri, aplicația cea mai importantă și mai spectaculoasă a noțiunilor de anatomie a fost cea medico-chirurgicală, la început concretizată în intervenții simple ca hemostaze, aplicare de pansamente, sau chiar (după unii cercetători) manevre mai complexe ca trepanații. De altfel, dintre toate științele medicale, anatomia este poate cea mai veche, apărută spontan și natural din simpla vizualizare a corpului uman sau a corpurilor animalelor.

Inceputuri Studiul lui Leonardo da Vinci privind proporțiile corpului uman. Ilustrație pentru cartea De Divina Proportione a lui Luca Pacioli, 1509

Da Vinci a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre.

Fondatorul anatomiei moderne Andreas Vesalius (1514-1564). El așează anatomia pe noi temelii,

elaborează metode de cercetare, descoperă și descrie destul de corect multe din organe

Opera sa principală este De Humani Corporis Fabrica (1453), o carte remarcabilă, de aproximativ 600 de pagini, în 7 tomuri, cu peste 300 de ilustrații, care a dominat literatura de specialitate până târziu, în secolul XIX.

Fiziologia din limba greacă: phisos-

natură și logos-cunoaștere

se ocupă cu studiul funcțiilor mecanice, fizice și biochimice ale organismelor vii.

Fiziologie este o disciplină biologică complexă, ce cuprinde:

studierea organismelor din perspectiva a mai multor nivele de organizare, atât în ansamblu, cât și fiecare nivel particular ( diferitele sisteme de organe, organele, țesuturile și celulele);

studierea interacționării dintre un organism și mediul său;

studierea funcțiilor fiziologice importante a organismelor, precum nutriție, locomoție, reproducere, simțuri

Istoria fiziologiei

În 1628 anatomistul William Harvey descrie circulația sângelui în organism, punând bazele fiziologiei experimentale;

În 1708, Herman Boerhave pune bazele fiziologiei generale prin lucrarea sa Institutiones medicae.

Igiena din greacă (hygieiné [téchne] știința

dătătoare de sănătate este știința care studiază legitățile

influenței factorilor mediului extern asupra sănătății omului, populației, elaborează măsurile de profilaxie a bolilor și crearea condițiilor, ce asigură menținerea și fortificarea sănătății.

Sarcinile igienei ca obiect de studiu:

1.Igiena studiază factorii și condițiile mediului ambiant (naturali și sociali), care influențează asupra sănătății omului, caracterizându-i calitativ și cantitativ.

2.Studiază legitățile factorilor mediului extern asupra organismului și sănătății omului, determinând caracterul acțiunii și dependența "doză-timp-efect."

ANATOMIA, FIZIOLOGIA SI IGIENA OMULUI

SUCCESIUNEA CONTINUTURILOR:I. FUNCTIILE DE RELATIE:- SENSIBILITATEA SI MISCAREAII. FUNCTIILE DE NUTRITIE-DIGESTIA-RESPIRATIA-CIRCULATIA-EXCRETIAIII. FUNCTIA DE REPRODUCERE

CERINTE PENTRU ORA DE BIOLOGIE ELEVUL VA TREBUI SA: Fie pregatit cu caiet, manual, instrumente de scris Isi aprofundeze acasa temele lectiilor invatate in clasa Isi realizeze temele de casa cu constiinciozitate Sa colaboreze cu colegii, atunci cand este cazul Sa poarte uniforma scolii si sa aiba o atitudine

respectuoasa fata de persoane, natura dar si mediul scolar

Sa puna intrebari ori de cate ori nu intelege subiectul, sarcina de lucru

Sa propuna subiecte pentru orele de curs Sa prezinte carnetul de note profesorilor si parintilor

Pentru testarea initiala ne vom reaminti Celula, tesuturi, organe, sisteme de organe la

plante si animale Clasificarea lumii vii:Regnul Monera (Procariota) - BacteriiRegnul Protista- alge verzi, protozoareRegnul Fungi-ciuperci, drojdii, mucegaiuriRegnul Plante-muschi, ferigi, gimnosperme,

angiospermeRegnul Animale- nevertebrate, vertebrate Functiile unui organism viu si baza lor

anatomica