Intre Mussolîni şi Negus* au început tratative secrete de pace. Ilustraţia noastrâ îi înfâţişeazâ pe cei doi conducători la prima lor întâlnire, consfinţită printr'o amicala

strângere de mana(F o to g ra fie trim easâ M iercuri 1 A p rilie prin fo to -te le g ra fie )

Jncercafi acest nou

PROCEDEUDERIMUSEţE

încercaţi chiar astăzi acest simplu procedeu. El nu dă greş niciodată. Vă va da un fermecător obraz juvenil care va face admiraţia şi invidia prietenelor Dv. Dati cu îngrijire pe tot obrazul şi gâtul Cremă Tokalon, culoarea albă (neunsuroasă), celebra Cremă de Paris. Apoi presăraţi peste ea pudră de obraz —de preferinţă Pudră Tokalon „Lustru mat“ care e anume destinată pentru acest scop.

Transformarea ce veti vedea în o* glindă, vă va uimi. Crema Tokalon, cu­loarea albă, se întinde pe piele ca un film invizibil de frumuseţe, dându<i o catifelată drăgălăşie; ea face ca pudra să se aplice proporţional, împiedecând grămădirea ei tn diferite locuri, si să dureze de patru ori mai mult. Crema Tokalon, culoarea albă, conţine smân­tână preparată ai untdelemn, ames­tecate cu ingrediente minunate cari tonifică pielea, disolvă coşurile, strâng porii dilataţi, albesc si netezesc pielea cea mai întunecată si aspră.

De vânzare la toate farmaciile, dro­gheriile şi parfumeriile din ţară. Noi preţuri reduse: Crema Tokalon, culoa­rea albă, la Lei 50.—, Crema Tokalon aliment, culoarea roză, la Lei 80.— .

Farmecul începe să dis­p ară la fem ei odată cu

iv irea părului a lbE L I X I R U L DE PAR

r a z E U in n u n iPreparat eficace contra a lb irii

p i r u l u iAceastă apă de păr, în trebu in fa tă cu succes, nu este un p repa ra t de vopseli. Părul natura l şi sănătos sej ob ţine prin procedură b io log ică . Părul aspiră această apă de cap şi acest nu trim ent redă în scurt tim p pă ru lu i a lb culoarea lui sănătoasă de mai înainte, A fa ră de aceasta, fo r t if ic ă rădăcina păru lu i, el deve­nind frumos şi des. ELIXIRUL de PÂR P H YS IC H R O M produce creş­terea păru lu i şi îm p ied ică alb irea lu i până la vârsta cea mai îna in ta tă : S ingurul P reparator: H e in rich M ün­chen, V iena. Preful Lei IZO De­pozitu l G enera l: Farmacia ,,M inerva*

Oradea. P iafa U n irii N r. 5

D O A M N E L O R !V o p s ite i p ă ru lu i, în c .U mai fru-

mo<M cu lo ri na tura le precum f i d u la f iu a i p e rm a n e n te , e iecu tă ire ­proşab il C o a fo ru l F ra n ţo ls , S tradă Edgard Q u ine t, 7. Telefon 3-01-23

C ERCETAŢI amănunţit ţe ­sătura ciorapului BALI 1 Veţi constata pe rfec ţi­

unea şi regularitatea ochilor săi. Deşi foarte fin şi transparent, nu prezintă dungi sau ape, datorită culorii sale uniforme şi durabile. Talpa şi călcâiul ciorapului BALI sunt astfel întărite, încât rezistă mai mult decât oricare altul, la rosătura pantofilor.C iorapul BALI se mulează per­fec t pe p icior şi evidenţiază o linie elegantă şi sveltă.

BALIV

C io ra p u l Bali este un produs a l Fabrice i G . B. L şi se găseşte de vân­zare in to a te cu lo rile m oderne, la m agazinele de sp e c ia lita te , fcl esTe rig jro s co n tro la t, îna in te de a f i pus în vânzare, de c i nu po a te avea n ic i cele mai m ic i d e fe c te .

PRIMUL INSTITUT COSMETIC MEOICALBULEVARDUL C A R O L. 3S TELEFON 3.52-73

D -N A Dr. M . R A BIN O V IC I de rm ato log specializată la Paris f i Viena, tra te a x ă : negi. p is tru i, coşuri, e tc . în g rijirea fe fe i cu hormoni şi masage pneumatice. D is trag erea d e fin itiv ă şi fă r ă c ic a tr ic e a păru lu i de prisos. S lăb ire a lo c a lă a c o rp u l» p rin m asaje e le c tr ic e , c u r s d e g i m n a s t i c ă .

C onsult. 10— 12 şi 3— 7 p. m. C onsult, g ra tu ite M ie rcu ri 11— 12 a. m.

A N N A M A Y W O N G PENTRU PR IM A O A R A IN

C H IN A

N 'a ţi ştiut poate că ve­d eta chinezoaică A n a a M a y W o n g. iTa fost încă în China şi că s'a născut la Los Angeles. Ea ţ i-a v îz îta t prim a oară p a tr ia anul acesta, cu care p rile j a fost lu a tă şi fo ­to g ra fia a lă tu ra tă .

AL. JOLSON A ADOPTAT UNI „SO N N Y BOY"

Foto g ra fia a lă tu ra tă il în­fă ţişează pe renum itul s tar de cinema A l. Jolson, îm­preună cu soţia sa Ruby Keeler şi cu fiu l lo r adoptiv A lb ert Jolson.

v

D O U Ă CELEBRITĂŢI SE ÎN ­TÂLNESC IN HONOLULU

Efectuând amândoi o cro i- sieră, C horlie Chaplin şi renum itul scriito r englez G. Bernard Shaw. s’au îs tâ ln it la Honolulu şi au schimbat o călduroasă strângere de mână.

Mt v >

S p â J la A u J l f ie d in fc d e a h c L -

T n o U s ¿ m p d t â w t â

d z c ă i d c m w e a t x i!

Fiindcă resturile de mâncare printre dinţi încep să fermenteze în temperatura gurei

tocmai în timpul nopţii, provocând astfef caria dinţilor. De aceea spălaţi-vă dinţii

mai ales seara ceva mai insistent.

Şi nu uitaţi: 3 puncte constitue c.vcnîaieîe Kaio* domului şi deci ale unei bune îngrijiri a dinţilor:

Spuma cea fină a săpunului special pentru dinţi curăfă temeinic dantura până şi în lo­curile inaccesibile pentru peria de dinţi;

Conţine o substanţă extrem de fină având proprietatea de a lustrui smalţul dentar fără de a-l ataca;

Oleatul sulforicinic după formula d-rului Bräunlich îndepărtează treptat piatra pe­riculoasă pentru dinţi, împiedecând-o să se formeze din nou.

SO NJA HENJE CA MODEL

Sonja Henje invincib ila cam ­pioană m ondială de patina j a trec u t la profesionism şi vrea să devină s t a r de cinema. C a început ea a luat parte la N ew -York la o re ­vistă a modei. F o to g ra fia noastră o în făţişează pe re ­numita cam pioană prezen­tând un model.

KALODONTCONTRA PIETREI DE PE DINŢI

R E V O L U Ţ I A DI N JAPONIANe-au p arven it săptăm âna aceasta p ri­mele fo to g ra fii ale revo lu ţie i m ilita re din Japonia. F o tografia a lă tu ra tă înfăţişează un co lţ al P refec tu rii de po liţie din Tokio care a fost ocupată de revo lu ţionari şi tran s fo rm ată In c a rt ie r general.

Paza palatului i m p e r i a l

In tim pul revoluţie i din Tokio, soldaţii din garda palatu lu i im peria l au s ta t de veghe cu baioneta la arm ă aşa cum ve­dem în fo to g ra fia noastră.

No. 482 —

LA L O N D R AFo to g ra fia noastră îl în făţişează de d. Von Ribbentropp (stânga) reprezentantul G erm aniei la recentele conversaţiuni d ip lom atice care au avut loc la Londra, împreună cu d, von Hoesch ministrul G erm aniei la Londra.

Noul guvern al GrecieiDupă o criză de mai multe săptăm âni, noul guvern al G recie i a fost constitu it sub preşidenţia d-iui Demertzis. Im ed ia t după depunerea jură­m ântului, noul cabinet a ţinu t un im portan t consiliu. Fo to g ra fia noastră îi în făţişează pe m embrii noului guvern în tim pul acestui prim consiliu.

DELEGAŢIA GERMANĂ

C id e s g v

Toa+e calitáfile de ciorapi A D E S G O

J f t C U J Í O n x r i c i d

M a i t u b f ire d e c â t f iru l d e p ă ia n je n

Lingeria Adesgo-M ilanese poarta marca garanţie i A desgo-M ilanese

matase naturala singura fabricaţie

- IN ŢARA.

B A R IC A D E PE STR ĂZI IN T IM ­PUL R EVO LU ŢIE I D IN T O K IO

S o ld a ţii re v o lu ţio n a r i au pus pe s tră z ile din T o kio , in ju ru l c lă d ir ilo r pe c a re le -au o c u p a*, b a ric a d e din saci oşa cum v e ­dem în fo to g ra f ia n o a s tră .

O K A D A A L Ă T U R I DE O M U L C A R E A FO ST O M O R I T I N

LO C U L LUI

PRIMELE FOTOGRA­

FII ALE REVOLUŢIEI

F o to g ra fia a lă tu r a tă ne a ju tă să în ţe le g em cum a fo s t po si­b ilă s c ă p a re a lui O ka d a din m âin ile as as in ilo r re v o lu ţio n a ri. C u m natu l său, că p ita n u l Zenzo M atsu o , c a re se g ăsea în mo­m entul n ă v ă lir i i re v o lu ţio n a rilo r in casa lui O k a d a a re o ase­m ăn are a t â t de fr a p a n tă cu a c e s ta din urm ă în ţ â t re v o lu ­ţ io n a r ii l-au co n fu n d at şi l-au u :is . F o to g ra f ia n o as tră î l în fă ­ţiş e a ză pe O k a d a , îm p reu n ă cu cum natu l său.

Publicam in acest număr primele fotografii sosite în Europa, dela recenta revoluţie mi­litară din Japonia. Fotografia de mai sus, înfăţişează un regiment din provincie adus la Tokio pentru stabilirea ordinei.

N o ^ Ş O —

— Pag. 5

C IO R A P U L Şl L IN G ER IA D O A M N E I ELEGANTE • • DE VÂNZAR E IN M A G A Z IN E L E DE SPECIALITATE

— P a g . 6

Formidabile păcăleliC u toată înfăţişarea lui modernă, obiceiul păcălelilor de I

Aprilie e mult mai vechi decât s'ar crede. Vraja minciunii ţ i farmecul pasiv fac parte bună din alcătuirea sufletului

omenesc ca o răsbunare poate împotriva crudei rea lită ţi, in care a fost sortit să trăiască.Au fost păcălite — şi de la o vreme cu bună ştiinţă — fecioarele din Mesopotamia, care nu se puteau mărita mai înainte de-a f i făcut un stagiu de prostituţie, în templul fecundei zeiţe Istar, unde marele preot avea dreptul în tâ ie tă ţii. Astfel de păcăleli s'au prelungit de-a- lungul antichităţei, vreme de milenii, iar la Efes, în Asia Mică, a

I ^ S t a t e l e - U n i t e T ^ 0(i"S *’ p r o t e i t e ic lo S eBaK F aP* “ b s o iu t a u te n t ic p e t r e c u t la M in n e s o ta

Romanii aveau şi ei epoci de păcăleli publice, în serbări cu d ife rite numiri, cari cădeau cam la schimbarea anotimpurilor. îmbrăcat în piele de lup A n t o n i u în veacul întâi, înainte de Crist, ca tânăr partizan politic, a îngenunchiat în piaţa publică în ziua de Lupercalii şi a o fe rit cununa regească lui C e s a r, care şedea cu capul gol, pe un scaun dictatorial. Deşi mai puternic decât un rege antic, Cesar a refuzat cununa înşelătoare, care avea menirea poate să-i descopere gândurile — şi l-a păcălit la rândul lui pe Antoniu, rămânând imperator, în regim republican.Evreii au de mai bine de două mii de ani sărbătoarea cu măşti a Purimului, când to ţi se travestesc, spre a-şi înşela, cu aparenţe noui, rudele şi prietenii, pe căre i păcălesc de-altfel în fiecare zi, în to t restul anului, pe faţă.

O s o c ie ta te de f ilm e pen tru a fa c e o re c la m ă o r ig in a lă unui g ru p de noi g irls a n g a ja te le-o fo to g r a f ia t in tr 'u n g e am an tan . S 'a r c r td e că es te vo rb a de o p ă c ă le a lă . Şi to tu ş i fo to g ra f ia este ab so lu t a u te n tic ă .

U i m ăgăru ş c a re p e n tru a goni m ai re p e d e treb u e să f ie . . .e x c ita t cu ia rb ă Şi a c e a s tă fo to g ra f ie e s te a b s o lu t a u te n tic ă .

existat un templu, care se întreţinea din taxele încasate de sfintele prostituate ale V enerii: v e n a I e ; se spune că afacerile templului erau atât de înfloritoare, că preoţii adunaseră lăzi cu monete de aur, din care împrumutau regii, în vreme de război, cu dobândă cămătărească. Existat-a oare pe lume mai form idabilă păcăleală de­cât a frumoasei Zeiţe grece, preschimbată în bancheriţă ? (Dar această păcăleală o întâlnim în forme ceva mai mici, în toate tim ­purile pe toate locurile, căci totdeauna şi oriunde iubirea a fost amestecată cu aur, ipoteci, parfumuri, bobânzi şi p ietre preţioase).

O cununie pe a p ă ţ i . . . în a p ă . Nu es te o p ă c ă le a lă de I A p r ilie - F o to ­g r a f ia este a u te n tic ă ş i-a fo s t lu a tă la P aris .

No. 480 —

Alaiurile carnavaleşti din evul-mediu, nu numai tolerate, dar încurajate de clerici __ încre­dinţaţi că o prea îndelungata păcăleală mistică are nevoe şi de mici păcăleli lumeşti, spre a fi suportata mai departe — s'au perpetuat până'n zileie noastre. Vastele păcăleli cu jocurile de noroc, de pe Coasta de Azur, se completează, în fiece an, cu măştile groteşti, carele alegorice şi alte a rtific ii, menite să acopere perspectivele vaste ale mizeriei uni- versale, in care clocesc ouăle de dinamită ale războiului.In faţa unor asemenea păcăleli, imaginaţia cea mai năstruşnică a indivizilor celor mai spi­rituali, va parea totdeauna copilărească — şi nici nu e mai mult. Cu toată traditia lui Apri,, unii au renunţat să se mai ia la întrecere în farse, lăsând acest lucru în seama istoriei, neîntrecută iscoditoare de păcăleli — unele tragice — din care ne dă pildă atat de des. rCeî cari au apucat zilele de dinainte de ^runtul răsboi din 1914— 1918, n'ar f i putut crede în ruptul capului că tre i din cei mai mari suverani ai lumii — şi erau pe-atunci cu to ţii numai patru sau cinci — se vor prăbuşi, în răstimpul a patru ani : W i l h e l m ai 1 * - | e a va fugi şi îşi va scăpa viaţa, într'o ţară neutrală, ca un complotist de rând;

r an t z -J o s e p h. împăratul austro-ungar va muri, în .och i cu viziunea prăbuşirii imperiului lui, de cărţi de Joc ; iar Ţ a r u l N i c o l a e al l l - l e a va p ieri împreună cu soţia si invreaga-i familie, într'un ţârguşor din Siberia, împuşcaţi ca nişte simpli terorişti.Trebue să recunoaştem că asemenea form idabile păcăleli au depăşit orice imaginaţie — şi rasboiul de-atunci, cu siguranţă că n'ar f i izbucnit, dacă ar f i putut f i prevăzute de con­ducătorii statelor amintite.

(C o n tin u area în pag. 7>a)

200 C A M E R E - 1 1 0 B Ă I

C O N F O R T — L U X — S O A R EP E N S I U N E C O M P L E T Ă

R E S T A U R A N T DE P R I MU L RANGB A R — D A N C I N G

P R E Ţ U R I M O D E R A T E===== D E S C H I S T O T T I M P U L A N U L U I =

man

R E Ţ I N E R I de CAMERE:I N B U C U R E Ş T I

Palatul Băncii de ScontSTR. EUGENIU CARADA 3

TELEFO N 3 . 6 5 . 2 1

Hotel Palace - Sinaia

E

Formidabile păcăleli(U rm a re d in p a g . 6 -a l

România a in tra t în răsboi în I9 I6 , cu gândul de-a cuceri provinciile de dincolo de C arpaţi locuite de Români, şi eram în alianţă cu Ruşii, deci renun­ţând la pretenţiile noastre fireşti,

Jstorice, asupra Basarabiei. Cu toate acestea istoria joacă o uriaşă farsă, tu turor oamenilor politici şi primul ţinut care se alipeşte de patria mamă, în vre­me ce ne supunem unei păci ruşinoase, impuse de Germani— e... Basarabia i Bucovina, A r­dealul şi Banatul vin mai târziu. Şi o păcăleală mai mică, în- lăuntrul celei a tât de mari şi atât de fe ric ite : oamenii politic i cari au condus destinele Ro­mâniei în I9 I6 erau to ţi mari latifundiari, mii din ei răspunză­tori de sângeroasa înnăbuşire a răscoalelor ţărăneşti din I907. Şi totuşi, înainte încă de în- cheerea războiului, s'a făgăduit ţăranilor pământ şi vot, iar după război moşiile boereşti au fost expropriate, în folosul plu­garilor. A r mai f i dus latifun­diarii pe plugarii iobagi pe fron t dac'ar f i ştiut că la întoarcere vor f i s iliţi să le acorde drept de vot şi să le cedeze moşiile ? ... Punem această întrebare — şi lăsăm răspunsul în suspensie.E mica noastră păcăleală.

A.

PASTA DE DINŢI O D O L apară dinfii. întrebuinţaţi pasta de dinţi O D O L dimineaţa şi seara. Nu ajunge însă să îngrijiţi numai dinţii din faţă cu peria de dinţi ţi pasta de dinţi. Trebuie să curăţaţi radical fi măselele din fundul gurii, pe faţă şi pe dos şi în partea de sus. Prin îngrijirea sistematică şi radicală a gurii cu PASTA DE DINŢI ODO L, menţineţi dinţii sănătoşi până la adânci bă- trâneti.

** l n i i n 11

dă dinţilor o albeaţă strălucitoare

P R IM U L A U TO B U Z C U ETAJ IN C A P IT A L Ă

Z ia re le s'au o c u p a t re c e n t de la n s a re a p rim e lo r au tobuze cu e ta j in C a p ita lă . F a ţă de c ir ­c u la ţia din ce în ce m ai m are din C a p ita lă , aceste autobuze urm au să co nstitu e o m are uşu­ra re pen tru c ă lă to r i , la tă că acum a, aceste autobuze au fo s t lan sa te . F o to g ra f ia n o as tră a fo s t lu a tă e ri în f a ţ a p a la tu lu i s o c ie tă ţ ii fu n c ţ io n a r ilo r pu b lic i. P rim a cursă o f ic ia lă a a u to b u ­zului cu e ta j va av e a loc azi

pe tra s e u l A rc u l de T r iu n f— Po­dul S en a tu lu i.

UN PASAJ SUBTERAN IN PIAŢA PA LA TU LU I

P entru a uşura c irc u la ţ ia pie­to n ilo r şi a v e h ic u le lo r pe Ca­le a V ic to r ie i, p r im ă r ia C ap ita le i în în ţe le g e re cu P re fe c tu ra Po­l i ţ ie i a c o n s tru it un p asaj sub­te ra n în p ia ţa P a la tu lu i. Se va o b ţin e a s tfe l o m are descon­g e s tio n a re a c irc u la ţ ie i şi în ace iaş tim p se vo r e v ita nume> roase a c c id e n te .

Noul s til al sgâ rie-norilo r, a l c ă ro r e x te r io r şi in te r io r es te a s t f e l c o n s tru it în c â t... to a tă c lă d ire a în t r e i d im en­siuni, p o a te servi şi în p o z iţie o r iz o n ta lă . în ­fă ţiş ă m a c i o casă bloch din Lookandw on- d e r, o p e r ife r ie a N ew -Y o rk -u lu i, în c a re s'a e x p e rim e n ta t a - c e a s tă nouă m etodă de c lă d ire . P od ele le şi p la fo a n e le sg ârien o - ru lu i, servesc, în po­z iţ ie o r iz o n ta lă , ca p e­r e ţ i la te r a l i .

m i N o . 4 8 0 —

A C TIV ITA TE A „G Ă R Z II P Â IN II CO N FER IN ŢA D-LUI PROFESOR IO RG A

n „ - raz iile din c a rtie re le m ărginaşe, „ G a rd a p â in ii” a început

^ u ! " ^ l l t t a t r a ^ T a a s ' i r l 1 v^dTn , « Î f s c a r e T p S o r 'g ă s î Î e

lipsă la cân tar.

D. profesor N ico lae lo rg a a ţinu t Duminică 1a A cadem ia de înalte Studii C om erc ia le o conferin ţă asupra c ă lă to rie i sale in Ita lia . Fo* to g ra fia noastră îl în făţişează pe d. lo rga în tim pul conferin ţe i.

C O N FER IN ŢA PREFECŢILOR LA M INISTERUL DE INTERNE

P refec ţii din în tre a g a ta ră s‘au în tru n it săptăm âna tre c u tă la ministerul de In terne. In m ijloc d.' Inculeţ având a lă tu r i pe d-nii luca şi Sergiu Dim Hriu.

RECEPŢIA DE LA LEG AŢIA EGIPTULUI

La le g a ţia Egiptului a avu t loc săptăm âna trec u tă o m are recep ţie . F o to g ra fia noastră o în făţişează pe d-na Titulescu a lă tu r i de d. m inistru al Egiptului şi al Ungariei.

CUM AU VO TA T CETĂŢENII G ERM A N I DIN R O M Â N IA

C etă ţen ii germ ani din România au v o ta t Duminică pe vasul „A lim n ia", adus special la Constanţa. Fo tografiile noastre îi în făţişează pe Germ ani îm barcându-se pe vas şi apoi vasul părăsind portu l şi îndreptându-se în larg unde a avu t loc vo ta rea .

/ T U No. 480 —

l l S I r - P a g ." "

Sinuciderea tenorului D im itrie G âlm an, a produs m ultă nedum erire. Nimic ,â .s.a sâ se bânu'5,scâ gânduri funeste la acest a rtis t. In preziua sinu­

c iderii, tenorul a cân ta t la O peră şi în conversaţiile avute, făc ea pro- ecte de v iito r . Şi cu to a te acestea, c erce tările justiţie i au dovedit că D im itrie Gâlm an s'a sinucis.In acelaşi fe l — fă ră un m otiv determ inat, şi fă ră a lăsa să se în trevadă preocupări funeste — s'a sinucis, cu câtva tim p înainte, la H ollyw ood, a rtis ta Thelma Todd.N i s a p ă ru t in teresant, spre a explica psihologiceşte aceste gesturi nem otivate, să reproducem un a rtico l pe care profesorul Donald Lairt, d irecto ru l laboratoru lu i psihologic a l u n ivers ită ţii C o lgate (S ta te le U nite) re fe r ito r la „complexul m o rţii" , o s tare psihologică care lăm ureşte cum sub o aparen ţă de bună dispoziţie se poate ascunde dorin ţa de â sfârsi cu v ia ţa . "

funeste. Complexul morţii II vom afla mai curând, pătrun­zând in intimitatea spirituală aac;lo r ind ivizi cari dau im­presia^ c’ar fi uşuratici, ma­nifestând o veselie sgomo- Joasă, decât dacă sondăm în lr’ o acceaşi măsură felul de-a gândi al acelor persoane serioase, care privesc viata cu gravitate.—Frivolitatea şi frenezia, cu care cei dintâi caută să pe­treacă, nu sunt, adesea, de­cât o încercare de a-şi as­cunde, lor şi celorlalţi, des- gustul ce-1 inspiră viaţa, îndemnându-i să părăsească această vale a lacrim ilor şi a suferinţelor.Acest complex al m orţii l-a mavut şi A b r a h a m L i n c o l n , sub o formă foarte puternică In b iotirifia pe care i a făcut o d-rul L. P i e r c e C l a r k se vorbeşte precis desorev fe u fUJaV"de,ectivul^A*1 a*!!CP îno® r *ea ar « » eliberare de' toa^e n e p lă c e r e vieţu. ia r detectivul A l a n P i n k e r t o n fusese delegat, pe lântiă marelecomandant cu recornandaţia de a-1 supraveghea de aproape, penfruca nu curma acesta sa cedeze, la un moment dat, acestei ciudate porniri.Impulsul nu e numai ciudat, dar şi nenatural, deoarece una dintre primor­dialele caracteristici ale tuturor organismelor este dorinţa de-a se menţinem viaţa. Impulsurile contrare se datoresc unei distorsiuni lăuntrice l \ r c schimba cu totul perspectivele. «m im ice, careIn multe cazuri analizate de psichologi, s’au stabilit circumstanţele In care se creeaza aceste distors.uni, şi numeroase persoane au fost vindecate Ce

F ra ţii Rolison doi fe rm ie ri din Oklahom a C it iy , şi-au fă c u t s icrii în care dorm.

Th e lm a To dd a fo s t d e s c o p e r ită m o a r­t ă îfl au to m o b ilu l sân, a s f ix ia tă p r ia m onoxid de ca rb o n . S e cred e ca a r f i v o rb a de o s in u c i­d e re , în tru c â t a c ­t r i ţ a m an ifes tase Jn aiflte d o r in ţa de a o sfârş i ca v ia ţa .

Dem . G â lm a n <!■ fo to g r a f ia n o a s tră pe c a ta fa lc ) a m a­n ife s ta t în a in te de m o a rte o veselie e x ces ivă .

/X încăperea, unde un comitet de magistraţi catifornieni instruia misteriosul caz al T h e l m e i T o d d , despre a cărei moarte s’a vorbit mult, ;<cum câtva timp, — se făcu deodată tăcere. Figurile tuturor exprimau consternarea, căci P a t r i c i a d e E s t e reprodusese cuvintele spuse de victimă, în urma unei

petreceri, care avusese loc cu vâteva zile înainte de a-şi fi găsit sfârşitul. Fusese tocmai una dintre acele reuniuni, care păreau a constitui un divertisment favorit al actriţei şi totuş', după plecarea invitaţilor Thelma îi spusese :„ M 'a m s ă tu r a t de to a te a s te a — nu v re a u să m ai tră e s c " .Frumoasa vedetă vorbise calm, şi după cât se părea, fără emoţie, cu privirea limpede şi hotărîtă.I d a L u p i n o , tot o actriţă de comedie, întări depoziţia de mai sus, declarând că vesela actriţă, ca regraţie unui concurs de frumuseţe, organizat în Massachusetts devenise, *în scurt timp, din învăţătoare, vedetă cinematografică, manifestase, in repetate rânduri, dorinţa de-a o sfârşi cu viaţa.Aceasta-i ceeace savanţii numesc „co m p lexu l m o r ţ ii" .Depoziţiile au uimit pe magistraţi, dar psichologii le-ar fi putut spune că foarte adesea se întâmplă ca, sub o aparenţă veselă, cineva să fie frământat de gânduri

anume a determinat complexul morţii la T h e l m a T o d d nu se va şti niciodată, dar dacă acesta a fost cauza sfârşitului său, e regretabil că ea nu şi-a dat seama de nenaturaleţa acestui impuls şi n’a consultat un psihiatru.D-rul E l i M o s c h o w i t z relata recent, în „The New England Journal o f Medicine” , cazul unei tinere femei măritate, în vârstă de 23 de ani, cu doi copii, a căror naştere îi pricinuise mari suferinţi.Cu trei luni înainte de-a veni la specialist, începuse să slă­bească, era nervoasă şi avea dese leşinuri. Acum, cele mai multe dintre aceste leşinuri nu sunt decât o manifestare deghi­zată a complexului morţii. Nu aerul închis dintr’o cameră şi nici o slăbire a inimei, sunt cauza acestor leşinuri simbolice — ci o remuşcare, o neplăcere temporară sau vreun eveniment ce s’a produs cândva, în copilărie, în aparenţă uitat, dar care mai stăruie încă in subconştient.D-rul M o s c h o w i t z află că femeea, care intrase în trata­mentul său, avusese întotdeauna relaţii de prietenie cu cei din jurul său şi că fusese înconjurată de multă afecţiune, în copi­lărie. începuse să-şi câştige existenţa dela vârsta de 13 ani, iar părinţii o apreciau, pentru hărnicia şi cuminţenia ei, mai cu seaină că acum contribuia la întreţinerea fam iliei. La 16 ani părea o fată sănătoasă şi perfect normală.La epoca aceea muri tatăl său, iar la înmormântare, ea se aruncă în groapa lui. Avea sentimentul că moartea-i răpise singurul prieten. Mama, fraţii şi surorile—toţi mai în vârstă— nu erau tot atât de buni cu ea.Doi ani mai târziu, se căsători. Toţi prietenii şi rudele sale_ ° sfătuiseră să nu facă acest pas, căci bărbatul pe care voia sa J ia o bătuse atât de rău, încât fusese arestat. Tratată ca o s c la v a de soţul ei, simţia tot mai acut lipsa acelei afecţiuni la adă­postul căreia crescuse — era dornică de iubire.Pe urmă, o cam mustra şi conştiinţa. Simţia că se gândise la tatăl său, mai mult decât era poate natural, pentru o fiică. Şi astfel, atunci când conştiinţa şi setea ei de dragoste se ciocăniau se producea complexul morţii, care o făcea să cadă într’un „ leş in sim bolic**.Din astfel de evenimente mărunîe se creează aceste impulsuri nenaturale, ale căror începuturi sunt neînsemnate, dar care pot să aibe un sfârşit tragic.S’a văzut că la Abraham Lincoln, complexul morţii îşi avea originea în durerea pe care el o încercase mai întâi cu pier­derea mamei sale. iar peste câţiva ani, la moartea A n n e i Rut - 1 e d g e, singura femee pe care a iubit-o viaţa sa.Loviturile acestea i-au lăsat în suflet o melancolii, pe care el încerca s’o ascundă, cu faimosul său humor.Această nenaturală atitudine, faţă de viaţă mai are multe alte moduri de manifestare, care mai de care mai ciudate. Nişte medici din Aznalcollar, localitate situată lângă Sevila, (Spania) au tras, acum câţiva ani, o spaimă teribilă. După lăsarea nopţii, ei se duseră la cim itirul local, pentru a face o autopsie, ce trebuia să ajute la elucidarea unui misterios asasinat. Medicul şi cei doi asistenţi ai săi intrară în criptă şi părul li se făcu măciucă, văzând că unul dintre cadavre începuse a se mişca şi se rid ică în capul oaselor.„Cadavrul“ nu era altul decât un gropar, care găsise că aşter­nutul moale al cosciugului oferia un culcuş foarte confortabil. El vru să-i liniştească, să le explice cum stăteau lucrurile, dar nu fu chip, căci savanţii o luară la fugă şi spaima lor fu cu atât mai mare, când îl văzură alergând după ei.Dar, acest gust de a-ţi petrece noaptea în tr’un cosciug, are la bază tot un impuls nenatural. Puteţi fi siguri că groparul de mai sus avea un „co m p lex a l mărfii" foarte desvoltat. Şi această manifestare nu e rară.Multe cazuri de „ e p ile p s ie a p a r e n tă “ nu sunt, în fond, decât tot nişte subtile expresiuni ale acestui complex al morţii. P ier­derea cunoştiinţei, uneori, pentru câteva ore, şi convulsiunile atacului, ce simulează agonii imaginare, se datoresc, în tr’ un mare număr de cazuri, doar unui complex al morţii ajuns într’o fază acută.Transele medium-urilor şi catalepsiile acelor cari suferă de demenţă precoce, îşi au originea tot în complexul morţii. Aceste fenomene, pe cari unii le atribue unei extraordinare puteri religioase, nu sunt, din punctul de vedere al omului de ştiinţă, decât o fază extremă, a acelui impuls, care-i face pe unii să se culce în tr’un cosciug.Tocmai în perioada când magistraţii cercetau, la Hollywood, cazul T h e ,l m e i T o d d , membrii unei m ici secte religioase, din Detroit, cântau, în cor, „Alelu ia“ , strânşi în jurul unei fete în vârstă de 17 ani, fiica unui dintre sectanţi, care de o săptă­mână se afla într’o stare de transă.In vreme ce membrii cultului se rugau şi intonau imnuri, în jurul patului, pe care se afla întinsă, fata ridica din când în când braţele rigide, ca nişte beţe, agitându-le timp de câteva minute în aer. Aceste mişcări constituesc unuia dintre princi­palele simptome, în diagnoza demenţei precoce, care nu e altceva decât complexul morţii, în cel mai grav stadiu.In cazul raportat de d-rul M o s c h o w i t z , acest ciudat impuls s’a manifestat, pentru prima dată, determinând-o pe copila de 16 ani să sară în groapa deschisă a părintelui său; pe când la fata de 17 ani, el a luat forma ardoarei religioase.Dar nu credem că s’ar putea relata, în legătură cu acest com­plex al morţii, ceva mai bizar decât purtarea împăratului Ca r o l a l V - l e a , care era şi regele Spaniei. îmbătrânind, el abdică în favoarea fiului său şi luându-şi un grup de servitori credincioşi, se retrase în mănăstirea St. justus. Iată acum ce ne spune istoria despre felul cum s’a comportat, în această ultimă perioadă a v ieţii sale:„Aci, el ocupă câteva încăperi, simplu mobilate şi nepăstrând decât 12 servitori, începu o viaţă liniştită şi contemplativă. Dar o minte ca a lui, obicinuită să activeze şi prea puţin pre_ gătită pentru speculaţiuni abstracte, nu-şi putu păstra echi. librul, în tr’o asemenea viaţă„Fu cuprins de nelinişte, şi deveni din ce în ce mai riguros in practicile sale religioase şi, nemulţumit, la un moment dat, cu ceeace se făcea în mod obicinuit, la mănăstire, inventă noui manifestări de pietate. Dintre acestea, a rămas de pomină celebrarea propriilor sale funeralii. Dăduse ordin să i se sape mormântul in capelă şi punea să i se citească prohodul, în prezenţa sa“ .Aceasta, şi multe alte ciudăţenii similare, nu sunt decât un fel de sinucidere imaginară, pornire ce-şi are sursa în com­plexul morţiii.

Un om în toate minţile nu vrea niciodată să moară. Bătrâna şi buna mamă care e Natura a să­dit dragostea de viaţă, atât de adânc, în sufletele tuturor fiin ­ţelor v ii, încât, dacă în spiri­tele noastre, nu se produce vreun desechilibru, luptăm deo- bîceiu din răsputeri, pentru a ne salva. 'Ea a ştiut, de mai înainte, cu câte greutăţi — fizice, familiare şi financiare — aveam să lup­tăm pe acest pământ şi şi-a luat precauţiunea de a face ca dragostea de viaţă să fie mai puternică decât toate celelalte sentimente, pe care le încercăm dealungul unei existenţe. Dar nici această înţeleaptă natură n’a fost destul de prevăzătoare, altfel ar fi înzestrat spiritul omenesc cu o frână, care să împiedice dragostea de viaţă a se transforma in ceva cu totul contrar.Aş fi dorit ca T h e l m a T o d d să fi înţeles aceasta, în care caz, ar fi fost mai puţin veselă, dar cu mult mai fericită. Şi ar fi fost bine dacă cineva ar f i in i­ţiat-o în filosofía vechilor Chi­nezi, unde găsim între altele, următoarea maximă de-o infinită înţelepciune: „D eşi v ia ţa unui om na a t in g e su ta de an i, e l îş i fa c e a t â te a g r i j i , de p a rc 'a r f i s o r t it să tr ă ia s c ă un m ilen iu ' .E o cugetare asupra căreia ar merita să reflectaţi.

D O N A LO LAIRD

DE P A Ş T I■

Cea mai plăcută lectură:

R E A L I T A T E A I L U S T R A T ĂN u m â r special:

conţine un supliment humoristic ilustrat în 64 pag. mari

Veţi râde cum n'aţi mai râs şi chiar cel mai ursuz se va înveseli. Humorul cel mai ales şi original

Bucăţi semnate de marii noştri humorişti: Sică Alexan- drescu, Gheorghe Brăescu, Nicuşor Constantinescu, A . de Herz, Ion Mânu, N. Kiriţescu, Ion Pribeagu, Nic. Vlădoianu, etc.

precum şi o parte distractiva cu to t felul de jocuri şi probleme.

Reţineţi depe acum numărul special de Paşti, la chioş­cul, dv. de ziare.

UN A D E V Ă R A T R E C O R D :120 Pagini

Petreceţi sărbătorile cel mai bine citind „Realitatea Ilustrata"

SE CU V IN NOULUI CIORAP

Un ciorap unic, o fineţe fără egal, o producţie care onorează cel mai pretenţios gust.

OCAPOD'OPERA

Privind forţele aerien

lată care este semnificaţia tratatului :« sovietic, tra ta t prin care Germania dc-ie rect !a securitatea ei.Dela acel război până la răsboiul trecţi Dela răsboiul cel mai mare până astiut şi grozăviile lui au şi fost uitate. La ix astăzi, în special avionul era inexistent,i a descoperiri care schimbă cu totul tactil pune problema răsboiului sub o altă ft r G e n e r a l u l L u d e n d o r f a publici|v despre importanţa aviaţiei în răsboi. t boiul, este lupta v ita lă ( Lebenskorw man.** Precizează apoi în altă parte:, t d reap tă numai contra forţe lo r arr.i la ţie i c iv ile" . Este o foarte mare gi?,ă răsboiul va isbucni printr'o declaraţie l*v dată. Acela va câştiga care va şti u f grad surpriza. Acestea sunt cuvinte pişi cuvenită căci pornesc dela un Luderir competenţă militară internaţională.Dar am întins prea mult această clieslcr pul să vorbesc şi despre titlu l acestui ţ.

FORŢELE AERIENE ENGLEZE VĂZUWF

După organul Luftwehr din luna lanuarnr cută cu următoarea forţă aeriană: 204»

i n t E i i M

ESTUL Germaniei a deschis lumii o serie întreagă . S w de probleme una mai importantă ca alta. Spectrul

/ războiului se arată din ce în ce mai precis pe fir-/,• mamentul orizontului. Germania de astăzi prin denunţarea ' J tratatului dela Locarno şi ocuparea zonei demilitarizate a ' 'A Rhenaniei, arată dorinţa nestrămutată a Reichului de a se

impune,O întrebare de mare importanţă este: Germania la sfârşitul războiului a fost învinsă? Dacă a fost învinsă, dece astăzi este în posibilitate să ameninţe din nou pacea lumii, pace ce a fost asigurată prin sacrificiul a câteva milioane de eroi! Lipsa de energie a statelor aliate în privinţa sancţiunilor faţă

de încălcările Germaniei, a fost speculată în mod infam de către Germania, încât pentru toată lumea de astăzi, nu este de mirare gestul ei. Ne miră doar că acesta nu s'a petrecut mai de vreme.Totuşi, în faza actuală în care se găseşte Germania, nu poate f i vorba de un război. Starea economică a Germaniei de astăzi nu-i permite să se hazardeze într'un conflict din care ştie cu preciziune că va ieşi învinsă. Un război nu se duce numai cu armată şi muniţiuni, ci şi cu bani. Or, în starea actuală, Germa­nia nu este in stare să facă acest sacrificiu. Economia ei internă a fost mult sdruncinată de investiţii enorme pentru înarmarea ţării, încât astăzi visteria sta­tului este goală. In aceste condiţiuni evident că Germania prin diplomaţia ei carac­teristică va evita pe cât posibil un conflict real.Nu este mai puţin adevărat însă, că Germania pregăteşte războiul, care va isbucni atunci când va socoti ea de cuviinţă că este îndeajuns de pregătită. Şi acea vreme este foarte apropiată. Greul s'a făcut. Astăzi Germania este liberă în toate acţiunile ei. Economia ei internă nu va înceta să se refacă încât, iarăşi zic, nu ne vom mira când într'o zi vom auzi că tunul german a învăpăiat orizon­tul Europei.Amintesc că Franţa singură nu se Va hazarda într'un răsboi cu Germania de­oarece se poate întâmpla ca povestea dela 1870 să se repete. Alianţa ei cu Rusia Sovietică arată cum preţueşte Franţa puterea Germaniei. Amintesc un fapt. In anul 1866, Prusia Orientală atacă Austria. Austria cere sprijinul mari­lor puteri. Anglia se mişcă cerând şi sprijinul Franţei. Aceasta însă pune astfel problema: Dece să mă aliez cu Angiia contra Prusiei, care nu mi-a făcut nimic şi care nici nu este în stare să-mi facă ceva? Austria cu to t sprijinul este în­vinsă de Prusia la SadovaDela acest război nu trec decât patru ani şi Prusia atacă Franţa în acel răsboi nenorocit pentru ea, la 1870, învingând-o în memorabila bătălie dela Seţian. Abea atunci şi-a dat seama Franţa de felul greşit cum a socotit puterea Prusiei. Tru- pe'e prusace intraseră în Paris obligând guvernul francez să plătească pe loc, cinci miliarde de franci, da;ă doreşte ca trupele să se retragă din Paris. S'a făcut atunci o subscripţie n§ik>na!ă care a piăfii^guvernului prusac până lacen- timă această fabuloasă-^umă drept despăgubire de >ăsboi.

M a n e v re le a v ia ţ ie i g e rm a n e le N ü rn b erg .

gleze, franceze, şi germane..............................

pl g e r m a n ttfen"in fim ni demon- făcute I a

if f a n c e z iu c a r e itimje o v i ­li 500 k ilo - |t oro.

illp de av ion csnstruit de [tir Fo rce", fw lui e s :n - itnlru lu p tă i poate a- iii su rprin - «obiervat si i,

m odernizare com pletă a a p ă ră r ii actuale . Patru escadrile noui auxiliare din Royal A ir Force vor trebu i fo rm ate . Noul program consistă în a re îm ­prospăta fo rţe le a v ia tice de prim a linie ducând efectivul până la 1.750 u n ită ţi, fă ră a număra apa­ra te le care colaborează cu m arina. Guvernul îşi propune de a crea 12 escadrile noui pentru a p ă ­ra rea drum urilor s tra teg ice im peria le . Va fi nece­sar să se recruteze un m are număr de tin e ri p ilo ţi şi personal pentru fo rţe le aeriene.Dacă acest program va f i realizat, abea atunci Anglia

F o to g r a f ia n o a s tră în fă ţ iş e a z ă un p i lo t m !l t a r î n c u rs u l

i ţ i i l o r d e p râ - fa c

avioane m o­lii luptă a le i in tim p u l •or de a n tre - I

ustâzi f ra n c o - in atac in d i-

s 34 de an i. numai 17 an i rfa tehnica d e pariţia acestei ie până atunci, «i neagră, închen o ca rte pasagii. „Răs- poporul ger- otal nu se in- ssupra popu­le crede că

i isbucni deo - tel mai mare au greutatea

»nalitate de o

kI că este tim -

E G E R M A N I.

glia este tre - vânătoare, 294

avioane de bombardament, 60 avioane de observare, 23 hidro- avioane cu cocă. La acest to ta l de 581 aparate, se mai adaugă 51 aparate de vânătoare, 84 de observare şi 36 de bombardament, care sunt aparate în serviciul marinei, plus 198 avioane de bom­bardament, hidroavioane care fac serviciul în coloniile engleze. Acest to ta l de 1025 aparate comportă o rezervă de sută la sută, ceeace înseamnă că Anglia se poate baza, şi aceasta se referă la finele anului 1935, pe 2050 avioane de răsboi din +ipuri re­lativ moderne. Organul Luftwehr mai aminteşte că la 31 Martie 1937 această cifră va fi mărită cu încă 2000 aparate din toate categoriile din prima şi a doua linie.Este adevărat însă că Anglia în urma unor manevre aeriene edi­ficatoare, din care s'a văzut pericolul în care se găseşte popula­ţia engleză în urma unui eventual atac aerian, a pus în lucru un program de reîmprospătare a fo rţe lor aeriene, terestre şi ale ma­rinei.Dar aceste cifre sunt date de un organ al armatei germane care pentru a-şi scuza înarmările sale, arată armata aliată sub alt as­pect. De exemplu nu putem să ne bazăm într'un viitor răsboi pe cele 273 avioane ce fac parte din forţe le aeriene coloniale. Cele 850 aparate care rămân, a căror fabricaţie este din* 1934-35, au performanţe asemănătoare cu ceel germane Heinkel, Junkers sau Arado.lată ce spune Cartea Albă engleză din 3 M artie care arată în rezumat rearmarea aeriană a Imperiului.„A p ăra re a coaste lor şi a insulelor b ritan ice necesită o

va avea paritate cu Germania. Dar pentru această parita te este nevoe de 18 luni de lucru pentru uzinele engleze, ţ i dacă ne gândim la cursa ne­bună a înarmărilor, din care Germania, prin or­ganizarea industriei sale pe picior de război este gata să fabrice săptămânal 1.000 aparate, vom vedea că superioritatea Germaniei este in­discutabilă.

AV IAŢ IA FRANCEZA VĂZUTĂ DELA BERLIN.

Germania atrîbue Franţei următoarele cantită ţi de avioane: 280 avioane de bombardament, 150 avioane de vânătoare, 135 avioane de vânătoare de noapte 790 avioane de recunoaştere şi de cooperare, 130 hidroavioane sau avioane marine de bombardament, 66 avioane de vânătoare (ma­rine), 162 avioane sau hidroavioane de obser­vare (marine), 106 avioane militare repartizate în colonii.La aceste c ifre se' mai adugă 820 aparate din linia doua, aşa zise fo rţe aeriene de rezervă nu­mărul unu, plus 1.450 avioane de rezervă numă­rul doi şi 1.070 aparate de şcoală sau putând servi ca avioane de legătură pentru uzul Statu- lui-Major. Acest to ta l atinge cifra de 5.399 adică, cele 6000 avioane franceze atât de discutate în discursurile lui H itle r şi Goering.Germanii mai anunţă că la 15 Mai 1936, efec­tivu l modern al fo rţe lor aeriene franceze va cre­şte cu încă 917 aparate repartizate astfel: 100 Potezuri-39 de observare; 140 Breguet-273 de observare şi bombardament; 240 Dewoîtine-500 de vânătoare; 112 Mureaux-113 de observare; 208 Bloch-200 (multiloc de luptă): 24 Farman-221 de mare bombardament; 40 Bregust-413 multiloc de luptă ; 73 Amiot-143 multiloc de luptă; 160 Potez-54 multiloc de luptă.Guvernul francez prin ziarul de aviaţie l'Aero arată că aceste cifre nu sunt exacte, dar într'o oarecare măsură se îngrijorează de această de­stui de perfectă documentare. In special G er­manii se înşeală asupra celor 100 avioane Potez- 39 şi 140 Breguet-27, modele construite acum opt ani şi care au figurat la expoziţiile aviatice din 1928' şi 1930.Germania precizează, de unde o f i luând aceste preciziuni nu ştim, că armata aeriană franceză dispune de 6.316 avioane (5.399 + 917). Adevă­rul însă nu este acesta. In această privinţă G er­mania a adoptat acelaşi politică ca şi în faţa Angliei. Adică în a exagera lucrurile care îi dă posibilitatea să se reînarmeze, deoarece socoate că orice perfecţionare în această direcţie, atât în Franţa cât şi în Anglia, o vizează pe ea, care cică n’are avioane de „răsboi" I Realitatea este alta. Franţa este posesoare a unui enorm număr de avioane care nu mai co­respund tehnrcei actuale. C ât a fost în fruntea ministerului Aerului generalul Denain, acesta a comandat pentru refacerea fo rţe lor aeriene 1.500 aparate. Programul însă s'a op rit în drum la1.000 aparate (mai exact 1.023 avioane după colonelul Weiss în revista „Revue Hebdomadaire" din 29 Febr. 1936, pag. 627). Este prea puţin faţă de cifrele pe care le dau revistele germane. Programul de înzestrare francez este în curs de desfăşurare, program care se loveşte foarte des de imposibilitatea, de a construi mai repede, a industriei aviatice franceze. Ceeace nueste cazul cu industriile germane.

DAR AVIAŢIA GERMANA 7

Cei care au ce tit articolul publicat într'un număr trecu t din „Realitatea Ilustrată", îşi pot da seama de form idabilele posibilităţi ale industriei ger­mane. A tribuiam în acel număr 2.794 avioane de primă linie ţ i 250 avioane de linia doua, cifră care este dublă în cazul unei mobilizări.

Către finele anului 1936 această cifră va f i mult depăşită. Germania poseda în anul 1933, 8.000 lucrători ca la finele anului 1935 să găsim 20.000 lucrători numai în uzinele de avioane, lucrând 24 de ore pe zî cu tre i echipe a câte opt ore de muncă.lată o mică comparaţie între forţe le aeriene germane, franceze şi engleze: Germania, 2.794 avioane din care 998 de bombardament greu (după colonelul Weiss în Revue Hebdomadaire din 28 Febr. 1936). Franţa: 1.023. Anglia: 1,000, admiţând că o întârziere nu intervine în execu­tarea programului care prevede cifra de 1.750 unităţi livrate în cursul anului 1937. lată dar adevărul. Dar putem adăoga că pentru cine nu se interesează nici de performanţe nici de programele în curs de înfăptuire, atât Anglia cât şi Franţa pot pune în prima linie un număr de 6.000 avioane de răsboi în faţa a numai 1.500 de avioane germane. Dar nu se va ajunge niciodată să se întrebuinţeze în prima linie avi­oane demodate. Totdeauna într'o bătălie se aruncă trupele de elită, care au rolul, prin per­fecta lor instrucţie, să sdruncine armata adversă şi apoi vin rezervele socotite ca trupe de mâna doua.Actualmente numărul p ilo ţilo r germani este de7.000 îm părţiţi astfe l: 1.500 p ilo ţi de bombar­dament, 1.000 p ilo ţi de vânătoare, 1.000 p ilo ţi de observare, 1.000 pasageri observatori, 1.000 m itraliori-bombardieri şi 1.500 radiotelegrafişti. A via torii de vânătoare sunt antrenaţi metodic, formula de atac fiind cea întrebuinţată în cursul răsboiului mondial de celebrul as Boelke. Ea consistă în a apropia cât mai mult posibil apa­ratul de aparatul advers, având astfel o mare siguranţă a tirului, adică a ataca fără a ţine seamă de nimic; căci după declaraţiile lui Goe­ring, cea mai bună apărare rămâne to t abacul. In această privinţă, avionul înzestrat cu un tun de mic calibru pare să aibă întâietate.

POLITICA COMBUSTIBILELOR

lată o problemă care a dat mult de lucru chi- m iştilor germani şi a pus fa grea încercare visteria statului prin încercări foarte costisitoare. Având în vedere desfăşurarea enormă a armatei motorizate, care în timp de răsboi consumă o cantitate de lichid uriaşă ca cifră, cantitate care e absolut necesară, Germania s'a gândit înainte de toate la un eventual blocus care ar pune-o în imposibilitate să se alimenteze cu petrol. România şi Rusia deoparte, Anglia de alta, vor stânjeni la maximum această alimentare. In acest caz s'a dat mână liberă chimiştilor să descopere mijlocul prin care să se asigure armatei germane cantitatea de lichid carburant de care ar avea nevoe. Trei soluţiuni stau la baza soluţionării acestui deziderat:Să se asigure o reîmprospătare naţională in petrol brut şî, pentru orice eventualitate, să se formeze încă de pe acum enorme rezerve de petrol, socotite ca stockuri numai pentru utilizare în caz de răsboi.Să se fabrice benzină sintetică şi să se dea o mare desvoltare tehnică motoarelor ce întrebuin­ţează uleiul greu (Diesel) şi toate celelalte mo­toare care întrebuinţează alte carburante în afară de petrol.lată ce se pregăteşte de ani de zile în creerul lui H itle r. Dar toate acestea nu reprezintă totu l. In articolul v iito r voi arăta cum poate industria germană să se transforme în industrie de răsboi luând şi ea parte la mobilizarea generală. Răs- boiul chimic şi răsboiul bactereologic nu este o poveste ci o urâtă realitate care va cobori pe om din înalta sferă a culturii în rândul dobitoa­celor. REMUS IONESCU

P O M I F R U C T I F E R IA rbori pentru străzi, şosele şi parcuri, brazi, trandafiri, pueţi de salcâmi şi glădice, v ite a lto ite , etc., de calitate - supe­rioară! furnizează :

PEPINIERELE ŞTIRBEY-BUFTEÂ

R e p r e z e n t a n ţ a g e n e r a l ă în B u c u r e ş t i I I Str. Banului No. 2. — Catalog gratis la cerere.

FOTOGRAFI $1 AMATORI!O nouă invenţiune austriaca, car© a fo s t pa ten ta ta în toa te sta te le cu itu ra te ! C u uU n igenM deve lopa ţi f i f ix a ţ i astăzi în tr 'o singura baie m ateria lu l nega­tiv , în mod im pe cab il. O încercare vâ va c o n v i n g e .

F o to -L a b o ra to r „U N I G E N " B ucureşti I I . S tr . S to ln icu lu i 6 a T E L E F O N 4 .4 7 .9 6

prin noul tratamentc u H o rm o n i

înainte, când nu se $tia de exis­tenta glandelor endocrine, se credea că este de aiuns să funcţioneze bine inima, ficatul, rinichii etc. pentru a te credea sănătos.Când hormonii erau o enigmă oentru ştiinţă, era necunoscut faptul că adevărata sănătate e datorită armonizării glandelor endocrine cu restul organelor corpului. Glandele endocrine sunt cele cari păstrează, în ciuda uzurii zilnice, integritatea facultăţilor fizice si mintale. Dacă una din aceste glande se atrofiază sau devine insuficien­tă, organismul se resimte prin- tr’o desorganizare complectă a forţelor vitale. La bărbaţi se ma­nifestă prin lipsă de energie, dezechilibru sexual şi îmbătrâ­nire prematură. Această neu­rastenie sexuală se manifestă si la femeie, care reacţionează fie prin instalarea unei menopauze precoce, fie prin fenomene mai timpurii, ca molesirea ţesuturilor

epidermice, apariţia sbârcitu- rilor, pierderea elasticităţii şi o grafiei specific feminine. Func­ţiunea glandelor se poate re­înnoi prin noul tratament hor­monal, pe cale bucală desco­perirea savantului Lahoussen. Metoda aceasta permite, sub o formă simplă, posibilitatea de compensare a hormonilor. OKASA vă dă în orice moment energia necesară, pentru învin gerea eforturilor fizice ţi min­tale. Prin OKASA reveniţi la echilibru, redobândiţi tinereţea, vâ împrospătaţi puterile Rezultatele binefăcătoare ale hormonilor asupra organismului şi în deosebi ale preparatului OKASA, vă sunt lămurit arătate în broşura Doctorului J. Pierron „ROLUL GLANDELOR CU SE CREŢIUNE INTERNĂ“. Această broşură a fost tradusă şi in limba română, ş! o puteţi ob­ţine gratuit trimiţând bonul de mai jos, la adresa indicată pe bon.

Către Societatea NIFARStrada Teodor Aman No. 1(1

Serviciu! 0-7 Bumrei?ti *Oâ rugăm a ne trimite gratuit bro­

şura D r. J. P ierron , la adresa:

câte-ai şti, nu destule!

Nu este tot una, dragă prietene, daca-ţi speli dinţii dimineaţa sau seara. De sigur, îngrijirea dinţilor dimineaţa este mai buna decât nimica, dar mai important este sâ-ţi speli dinţii seara. A ltfel în timpul somnului se discompun resturile de mâncare râmase printre dinţi, 5ormându-se acidul lacţic, care distruge smalţul atât de preţios pentru dinţi. Deci, seara ultimul, iar dimineaţa primul lucru sâ f ie : Chlorodont. Tubul mare Lei 30. tubul mic Lei 19. .

C unoscutu l p ic to r G h eorgh e Sârbu a deschis in ziua de 1 A p r ilie a 9 -a e x p o » fie de p ic tu ră cu su biecte din D e tta D un ării în sa la fu n ­d a ţie i D alles. P ublicăm m ai sus un studiu de G h. S ârbu (C h e fu lp e s c a r i lo r ) . ■

„Theater der Komiker" şi „Simpli- cissîmus" din Vîena, de Paşt i

la Bucureşti

M a re a v e d e tă de o p e re tă şi re v is tă C h a rlo tta Tauber Vancon»! s o fia -enum itu lu i te n o r Richard Tauber, vo a p a re de P aş ti pe scena Teatru lu i Excelsior în c a d ru l c e lo r t r e i s p e c ta c o le e x c e p ţio n a le d a te d e ansam ­b lu l de la Theater de r Kom iker şl Simplicissimus din Y ien a. B ile te le p e n tru a c e s te s p e c ta c o le s*au pus în vâ n za re la A g e n ţia T e a tr a lă S ca la Rom ână. B-dul E lis a b e ta 8 . T e l. 43 .90 .7 . Locuri d e la 6 0 — 180 le i.

A A P A R U T

MAGAZINUL pe luna AprilieNumăr special de Paştî

E o adevărată minune. Cuprinde, pe lângă un material va­ria t şi interesant, admirabil ilustrat, o nuvelă inedită de

Anatol France şi opt planşe hors-texte.

f \ upă tre i săptăm âni de p rim a- I M vara tim p urie , c lim a Ţâ rii Ro­

mâneşti, a tâ t de şăgalnică, dela o vreme încoace, ne-a o fe r it o Duminică de iarna târzie...O, negreşit, nu vom spune câ fr ig u l a fost insuportabil, câ b lănurile au fo s t scoase d in na fta lina de iarna trecu tă — iarna aceasta nu le -a r f i p u tu t fu r­niza ocazia, — că c ircu la ţia a fo s t în­treruptă.Din contra.Areniie de spo rt d in în treaga ţa ră aufost fost suprapopula te, pe baza preceden­ţi de bun augur pentru v iito r şi, pen- trucă există o compensare pentru o rice , pe lumea aceasta— cei ca ri furnizau spectacolul în arenă au că u ta t să su­plinească lipsa de ca lo r ii d in trib une şi peluze. •Căci nu numai rezultate D um in ic ii tre ­cute au fo s t senzaţionale; ca lita te a jo ­cului, deasemenea, n'a lăsat n im ic de dorit.Dar să trecem la concret, lăsând abs­tractul unor zile mai avansate.

** *

Cea mai ap rop ia tă p a rtid ă de redac­ţia acestei reviste — vă asigur că vo r­bim numai la p rop riu — a fos t aceea disputată în C a p ita lă pe arena Venus. Partida d in tre Juventus şi U nivers ita tea Cluj.Care prom itea să f ie de fa c tu ră îna ltă — conducătorii am belor c lubu ri găsi­seră că e cazul să facă d e c la ra ţii pub­lice în acest sens, cu o zi îna in te — ţi să dea loc la o d ispu tă strânsă, la un joc p lin de a rdoare e tc . e tc . In loc de care p ro b a b il prevestind ap ro ­pierea înv ie rii s tuden ţii d in C lu j au fost mai blânzi d e câ t m ie ii pascali şi mai nevinovaţi în ale fo o tb a llu lu i de ­cât aceiaşi m ie i, acordându-le o naş­tere foarte recentă . C â t despre bucu- reşteni, surprinşi de aceste resemnate }i gata de sacrific iu v ic tim e , care-şi mâncau singure goa lu rile , n'au avut altceva de fă c u t de câ t să-şi exhibe joc. I: o b işn u it— cel care le-a furn iza t inftângera cu 3— I d in partea C.F.R.- ului — pentru a consta, ia sfârşit, câ tabela marchează 5-—0 în favoarea

Din fe r ic ire , p rin tre g loabe au mai rămas d in tre i „p u r-sâ nge ". Este ex­p lic a ţia v ic to r ie i Ripensiei c o n t r a „V ic to r ie i“ , pe care v ic to r ia contra Venusului o scosese la ,,excep ţiona l" da r pe care Dum inica aceasta a re ­dus-o la norm al.

♦* *

Venus n*a reuşit d e câ t match nul la O rad ia , a lă tu ri de Crlşana.Preferăm să nu mai facem n ic i un com entariu.

** *A m efa , încă, lasâ im presia certă că ea va f i aceea care va p ro fita de capo- ta ju l C . A. O .-u lu i.A dispus de C . F. R. cu 2— 0 şi şi-a consolidat, cu încă o lespede, drum ul care duce spre t i t lu l na ţiona l.

•* *C am p iona tu l va con tinua — ne-au a- sigurta nou i i o f ic ia li.Prin urmare, vom mai avea ocazia sărevenim.Sunt a tâ tea de spus I...

G h. Ţ a r i.De V it to r (J u v e n tu s ) m arch ează ¡o p o a r ta lui Ş ep c i. M

Wk ° ta x a in te re s a n tă d in m atchul Ju ven tu s -U n i- M. v e rs ita te a .

lor.Or, în foo tba ll, rezu lta tu l contează, nu ? Ce im po rtan ţă au n a iv ii d in tribună ?Juventus a învins, M e rită fe lic ită r i. . . Studenţii !Comedia poat» c o n tin u i.

•* *A continuat ta Tim işoara, unde C . A . O . a venit cu capul clasam entu lu i şi a plecat fără el, l-a învins Chinezul, cu 3—1, cu o echipă de „p u ş ti" — a zecea echipă pe care o prezintă, în ultimii ani, gruparea tim işoreană.E minunat, acest c lub Chinezul. In f ie ­care an dărueşte T im işoare i o serie de vedete. In fie ca re an î i sunt luate, f u r a t e , trecu te g ran iţa , adem enite peste munţi. In fieca re an d in tr 'o inepuizabilă pepin ieră de ju n io ri, u r­maţii gloriei a lb-vîo lete , fac să răsară altele. Şi cu nume noi, cu c o p iii cari n'au ¡ucat la „ l - a " anul tre cu t. C h i­nezul învinge pe C . A , O ., fă ră prea multă durere de cap. lată ce înseamnă operă u tilă , onorată Ripensia, primă echipă profes ion is tă , care ceri zeci de m ii de le i de match ţi prezinţi pe teren g loabe le de acum cinci ani I

C R E M A -

NIVEA

c J n a i r i i e , d e . a v á é á A J n e ^ í

Veţi avea sensaţie plăcută : Ras uşor, piele netedă şi catifelată, nu veţi avea pielea crăpată sau iritată. Recomandabil este ca înainte de a vă săpuni, să masaţi bine pielea cu un strat subţire de crem a Nivea,- sau chiar şi mai bine este să vă masaţi seara cu Crem a Nivea, ca astfel peste noapte să-şi facă efectul

Dv. ştiţi: Crem a Nivea conţine Euce- rita, şi pe aceasta se bazează calită ţile ei cunoscute. - C rem a Nivea în cutii şi tuburi

SOCIETĂŢIIN A Ţ I U N I L O R ?

m u m i î î i w t t i rtfnn frn

Britanie, urmează numaidecât Franţa şi Rusia milioane 393.276,35) fiecare, I ta lia (1.817.678,25)1 Ind ia (1.666.205,05), China (1.393.553,35), Spania (1.211.785,50) şi aşa mai departe, celelalte. întrucât} G erm ania şi Japonia s'au retras din Consiliul So­cietăţii, contribuţia fiecăruia din cele 57 State vaj suferi o urcare, tocmai spre a despăgubi S. N. di sumele cari nu-i mai sosesc dela Berlin ş: dela Tokio. Contribuţia Germaniei era 2.393.276,35, iar aceea a Japoniei de 1.817.678,25.Suma contribuţiei nu se bazează pe populaţie sau pe suprafaţa Statelor. De fapt, Abisinia, a cărei suprafaţă e de vreo şase ori mai mare decât a ţă rii noastre, plăteşte numai 60.589,30 franci-aur carii: nici măcar nu sunt vărsaţi în mod regulat; în adevăr, consultând registrele Societăţii Naţiunilor, vedem căi ţara aceasta n‘a achitat până astăzi nici cota cuve­nită pe anul 1933.

STATELE CARI SUNT GRELE DE PLATA

Cu toate acestea, Abisinia nu e singurul stat rău- ‘ platnic. Incă 23 de ţări îi ţin tovărăşia, lată-le lista,• în ordine alfabetică: A lban ia , A ustria , Bolivia, Bulgaria, Chili, China, Colum bia, Cuba, Re­publica Dominicană, G uatem ala, H a iti, Hondu­ras, Irak , L iberia, N icaraau a . Ponn»» ■— f

C Â T COSTA

PE MEMBRII EI

sau cari n'au fost niciodată, găsim următoarele: G erm ania, Is landa, (cartf e ţară suverană şi independentă deşi e legată de Danemarca prin persoam Suveranului şi prin aceiaşi reprezentanţi diplomatici în streinătate), Liechten- stein, Monaco şi San M arino; printre ţările celor două Am erici: Statele Unite, Costa Rica, Brazilia , Ecuador; printre statele Asiei: Arabia lui Ib n Sa ud, Yemenul şi alte câteva sultanate ale A rab ie i, Mongolii, Japonia, M anciuria , Nepal şi U ryanchai; printre acelea din A frica : Egiptul,

FUNCŢIONARI GRAS PLĂTIŢI

M utatul nu s'a efectuat prea repede şî cu uşurinţă: au trebuit opt zile în to ta l. Hamalii au avut de încărcat în furgoane, nicî mai mult nici mai puţin de 2500 lăzi, 2000 biurouri, 3000 dula­puri şi mai multe mii de scaune. înşişi funcţionarii Societăţii s'au chinuit orânduind în lăzi, cu un anumit sistem, numeroasele documente de biurou care cântăriau în to ta l 455.000 kilograme! Acum, Societatea Naţiunilor are în parcul Ariana — unul din cele mai superbe colţuri din Geneva — casa ei proprie, sau mai bine zis un şir de palate somptuoase cari au costat mai multe zeci de milioane. Dar Societatea Naţiunilor nu precupeţeşte chel- tuelile. Cu atât maî mult că banii nu-i lipsesc. Veniturile ei a- nuale ating c ifre hiperbolice: 30 milioane de franci aur (un franc-aur valorează astăzi aproximativ 50 lei), din care jumă­tate, — exact 14 milioane 591.635 — se cheltuesc pentru salariile şi g ra tifica ţiile funcţionarilor secretariatului. Ichipuiţi-vă, prin urmare, ce salarii şî ce g ra tifica ţii!Actualmente, din sânul Societăţii Naţiunilor fac parte 57 state când, precum se ştie, totalul statelor din lume atinge numărul de 80.Printre statele europene care nu maî sunt membre al S. N.

Noul p a la t alL ig ii N aţiun ilo r la Geneva.

Vechiul p a la t a l Ligii N aţiun ilo r.

F o t o g r a f i e lu a tă In tim pul unei şedinţe a Ligii NaţiunHor.

O SCENĂ neobişnuită s'a putut vedea zilele trecute la Geneva: o coloană nesfârşită de furgoane care tran­sportau pe străzile principale ale oraşului încărcături

de lăzi, mese de biurou, dulapuri, scaune etc. etc. Fireşte, tre ­cerea lor stârnia o curiozitate legitimă, dar n'a trebu it prea multă vreme până să se afle al cui era bagajul în chestiune: aparţinea Societăţii Naţiunilor care-şi schimba domiciliul.

CINE PLĂTEŞTE M A I MULT...

Cele 30 milioane de franci-aur de cari dispune Societatea Naţiunilor provin din contribuţia anuală a membrilor săi.Nu toate cele 57 state varsă aceeaşi cotă care trebue plătită totdeauna in franci-^ur. Ţara care plăteşte mai mult este M area Britanie (3.180.936.95), iar aceea care plăteşte mai puţin este N icarag ua (10.000). După Marea

1C U - Pag. 16

guay, Peru, Polonia, România, Ungaria, Uruguay, Venezuela.Dar printre acestea sunt şapte cari de câtva ani nu mai varsă nici un ban. Ele sunt: Chiii, China, Cuba, G uatem ala, L iberia, Paraguay, Uruguay.Totuşi, cea mai mare debitoare este China, a cărei datorie, pană astăzi, e de aproape 10 milioane franci-aur. China a cerut încuviinţarea să plătească această sumă în 45 rate anuale, f ie ­care de câte 129.452,23 franci-aur. Dar şi a lţi membri întâr­ziaţi au obţinut concesia de a-şi p lăti în rate datoria respectivă. N icaraguai de exemplu, va vărsa câte 3000 franci-aur, pe an; Honduras, câte 4.516,95 vreme neîntreruptă de douăzeci ani. A lte state, însă, îşi vor achita datoriile în rate lunare: cota stabilită pentru G uatem ala e de 900 franci; aceea pentru Ungaria de 20.000. C ât despre ceila lţi membri răi-platnici, aceştiaau fost invita ţi să-şi achite datoriile în timpul cel mai scurt. O invita ţie la fe l a fost făcută de curând şi celorlalţi membri, cari deşi sunt bunide plată, încă n’au vărsat până acum contribuţia fixată pentru anul 1935. Printre aceste state, găsim două mari Puteri: Fran ţa şi Rusia.

a. e. i. o. u.

Spiritul tim pu lu i nostru e în d au n a s ă n ă t ă ţ i i

In crâncena luptă pentru exis­tenţă, omenirea luptă pe viaţă şi pe moarte cu forţele naturii, cu intemperiile, cu cataclis­mele terestre, cu zecile de boli, care toate contribuesc la dis­trugerea organismului, toate cotesc dela drumul v ieţii spre staţia finală: moartea. Tem- poul rapid e necontenit acce­lerat de instinctele dinamice ale vieţii. Fiecare om e făcut să păşească pe acest drum, dar nu fiecare In aceiaşi mă­sură, adică la fel de uşor, la fel de frumos. Cugetul şi sufle­tul omului bolnav se găsesc adesea într’o stare de decădere, sunt bolnăvicioase, lipsite de vlagă. Neputincioşi In faţa na- turei creatoare, stăpâniţi de teamă, oamenii nici nu pot fi deopotrivă de frumoşi şi de viguroşi.

Pentru a remedia aceste nea­junsuri, ştiinţa a descoperit „Gastro D.“ care acţionează a- supra organismului în aşa fel încât restabileşte echilibrul su­fletesc, sistemul nervos neu- rastenizat şi organismul dis­trus până la neputinţă. El vin ­decă radical bolile învechite datând de 10-15 ani, ca mala­diile de stomac şi intestine, de ficat şi de rinichi, pentrucă „Gastro D.“ luptă cu însăşi cauzele esenţial* ale bolii, de­venind astfel comoara de ne­preţuit a tuturor suferinzilor. „ G a s t r o D.‘- se găseşte de vânzare la Reprezentanţa Ge­nerală Farmacia „T h o i s s“ B u c u r e ş t i , Calea V ictoriei 124.In provincie expediem contra ramburs de Lei 130.

B A N C H E T U L Z IA R U L U I „G A Z E T A "

Dela d re a p ta spre s tân g a : Dem. C e a c â ru , d -na Lucrezzia K ar, M irc e a Ştefănescu, M . Roşu.

NOUL PREŞEDINTE AL VENE- ZUELEI

F o to g ra fia noastră îl în fă ­ţişează pe generalu l E. Lopez C ontreras, care a fost ales ca urmaş al fostulu i preşe­dinte şi d ic ta to r al Vene- zuelei, generalul Gomez.

y m m iiA e fm m M fiik ilâ rv â î n d e a m n ă

’ i i * I A C U M P A P A T

U VNHIRUL K MAKE a KHELE N M IM E

T tex fo r A tM h i t (9 uSTR.CAR0L75-78-60-82 ^STR.HALŞLQPZI

S U N T O A R E V I N D E C A B I L E B O L I L E D E P L A M A N I ?La astma, bronşite, tuse învechite, mucozitâţi, râguşeli de lungă durata, fiecare trebue să citească broşura cu titlul de mai sus. Autorul, dl. Dr, med. 0uttm an, fost medic-şef al Sanatoriului Finsen, arată în această bro­şură, în termeni populari, căile naturale pentru înlăturarea acestor boii grele. F ecare bolnav primeşte broşura la cerere

in m o d g r a t u i t şi f r a n c oScrîefi o carte poştală (franca tă cu lei 6) cu adresa exactă la :

PUHLMANN & CoM BERLIN 836M UG G ELSTRASSE 25 - 25 a

No. 480 —

— Pag. 18

M a m a şi pu iu l la g ră d in a zo o lo g ică d in Londra.

gorile, constând dintr'un mascul adult, cu patru cinci sau şase femele şi puii lor, se instalează într'o re­giune, de mai mulţi kilometri patraţi întindere, de unde iau fructele şi cerealele, fără să fie deranjate, de vreun menaj similar.Cimpanzeii au reuniuni şi carnavaluri. Prof. G a r n e r scrie că aceştia îşi fac, din lut, o tobă, pusă pe un fel de laviţă de tizic, care, fiind foarte poroasă, constitue o cutie de resonanţă şi intensifică sunetele. Când toba s'a uscat bine, cimpanzeii se adună noaptea. In csts mari, şi petrecerea începe. Unul sau doi dintre ei bat cu putere în lutul în tărit, iar ceila lţi se grămădesc în jurul lor ţopăind. Serbarea poate continua astfel ore întregi.Dar maimuţele pot f i învăţate să facă omului tot felul de servicii. Astfel, în Insulele Malaeze, indigenii le-au obicinuit să se urce în copaci şi să culeagă nucile de cocos, iar cimpanzeii au învăţat să hră­nească, să îngrijască şi să supravegheze copiii. M e s h i e , un cimpanzeu femelă, a fost crescută de către Profesorul H. C. R a v e n, dela Muzeul Ame” rican de Istorie Naturală la un loc cu cei tre i copii ai săi. E un animal extrem de afectos şi s'a ataşat repede de copii, pe cari-i hrănia cu biberonul şî-i păzia cu grijă de mamă, să nu-şi facă vreun rău, „M e s h i e " mânca întotdeauna cu furculiţă şi cuţit, se spăla pe cap şi făcea băi, cu mare entuziasm. P r o f . C r a w f o r d dela departamentul de psiho­logie al Universităţii Yale, obicinuise nişte cimpan­zeii să introducă fise, într'un aparat automat, pentru a-şi obţine hrana. Cu aceasta se creea, în mintea animalelor, noţiunea de valoare a fiselor. Prof. Crawford puse apoi cimpanzeii în cuşti separate, dând unora din ei fise, iar altora mâncare. Foarte curând, cimpanzeii cari aveau fise le întinseră ace­lora cari aveau mâncare, încercând să facă un schimb. Dar, ca şi rudele lor umane, unele dintre aceste antropoide erau necinstite. Câteva se prefăcură a accepta oferta de-a da hrană în schimbul fiselor şi imediat ce puneau mâna pe acestea, se retrăgeau cu mâncarea, în colţul cel mai îndepărtat al cuştii. Din interiorul Etiopiei, ne vîne vestea că până şi babunii au făcut instrucţie, în vederea războiului Italo-abisinian. Un expert elveţian instruise pe Negrii indigeni, din cele mai recente formaţiuni militare,

MAIMUŢELE MARI IN FAŢA ŞTIINŢEI

In ce eace urm ează v e ţi o f la că : Babunii nu p o t n u m ăra peste t r e i ; cim panzeii au c a rn a v a lu r i şi posedă în tru c â tv a no ţiu nea v a lo r ii banu lu i; G o rile le res p e c tă d re p tu l de p ro p r ie ta te ; în tre a g a specie p a re însă a nu p u te a în ţe le g e m o a rte a .

jM J f AIMUŢELE înţeleg ce e durerea, rănirea şi chiar boala dar, spre dense bire de şoareci, ciori şi chiar furnici, nu au cea mai mică idee despre moarte.

Aceasta descoperire, care poate aduce oarecare lumină asupra origine! credinţelor omeneşti în nemurire, este una dintre numeroasele constatări, făcute în ultim ii câţiva ani, printr'un intens studiu, asupra antropoidelor, de d ife rite specii.Dar fiindcă maimuţele au toate ochii plantaţi în partea dinainte a capului, ca şi oamenii, ambii se concentrează asupra unui acelaşi obiect. Asta-i ceeace se nu­meşte viziune stereoscopică, sau capacitate de-a aprecia în întregime, cea de-a treia dimensiune, în spaţiu. Deci, spre deosebire de alte animale, maimuţele distinge deosebirile de formă, dimen­siune şi distanţele d intre două obiecte, întocmai ca şi noi. Deasemeni, mai­muţele sunt singurele animale, după oameni, care au mâini.M ajoritatea mamiferelor inferioare nu percep culorile, pe când maimuţele reacţionează, nu numai la diferenţele de lumină şi culoare dar chiar la deosebirile de ton.Gorilele par a avea noţiunea drep­tu lu i de proprietate. O familie de

M a m a î ţ i su pravegh iază cu p r iv ir i ta n d re o d o m i c a re se h răn eşte .

până când aceştia a|u îseseră a nu se mai putea ţine pe picioare. Şi nu mică fu mirarea expertului care, apropiindu-se într'b dimineaţă, de terenul de instrucţie, văzu în depărtare că, după cât se părea, plutoanele sale ieşiseră la câmp înaintea orei fixate şi făceau singure instrucţie.Ochianul îi arătă însă că plutoanele în chestie nu erau decât o numeroasă ceată de babunî cari, urmăriseră instrucţia cu câteva zile înainte, cocoţaţi prin copacii pădurii vecine. Maimu­ţele cu boturile lungăreţe, se rânduiau cu lă­traturi puternice, ce semănau cu comenzile pe care le dădea e l : „Un doi t re i p a tru . Pe loc repaus. Dreptul înainte, patru paşi la d re ap ta" . După aceasta rupea rândurile, pentru a se înşirui din nou şi o lua dela în­ceput. Erau însă. foarte stângaci, chiar pentru un pluton care-ar ieşi pentru prima dată la instrucţie şi unii d intre ei purtau pe umăr câte o cracă de copac, închipuind puşca.S'a discutat mult asupra întrebuinţării ce lî s'ar f i putut da in războiul care avea să ur­meze. Dar ferm ierii africani, cari-au avut de suferit multe neajunsuri de pe urma acestor animale viclene şi dotate cu atâta spirit de observaţie au spus că de-ar f i făcut instruc­ţie chiar până la bătrâneţe, ele n'ar f i ajuns niciodată a stăpâni o manevră, care prevedea rânduirea lor în grupe de câte patru. Experienţa le dovedise că babunul, deşi foarte inteligent în alte privinţe, se află sub nivelu* unui copil de 4 ani, în domeniul aritm etici,

■ I O m a im u ţă a d -ru lu i V o ro n o ff.

neputând număra mai departe de tre i. Fer­mierii se folosesc de această lipsă, în vână- torile pe care le întreprind, împotriva lor.Patru oameni înarmaţi fiecare cu câte o puşcă şi îmbrăcaţi la fe l îşi fac apariţia, în locurile unde babunii se hrănesc, distrugând recoltele. Ei înaintează cu sgomot şi cu îndrăzneală pentrucă ochii ageri şi auzul extrem de fin al animalelor nu le-ar permite să se strecoare neobservaţi şî să le ia prin surprindere. Pe măsură ce vânătorii se apropie, maimuţele se retrag ferindu-se din bătaia puştilor şi urmă- rindu-le cu încordare mişcările.Când ajung în dreptul unei ascunzători, unul dintre vânători iese din grup şi se piteşte, pe când ceilalţi se depărtează ostentativ. S'a constatat că aceste maimuţe nu pot face d i­ferenţă intre patru şi tre i, nu observă dispa­riţia celui de-ai patrulea individ şi, după o vreme se retrag către ascunzătoarea unde a rămas acesta din urmă, care-i împuşcă. Dar dacă nu sunt decât tre i vânători şi unul d intre ei se ascunde, babunii observă imediat lipsa şi-l latră batjocoritori, până când individul se dă bătut şi pleacă acasă.Din Florida, unde Universitatea Yale ţine o crescătorie de antropoide, ne vine vestea unei

M ă s u ra re a u re c h ilo r Ia m aim uţe .

experienţe cât se poate de interesantă, făcută asupra a 21 de cimpan­zei, pentru a vedea în ce măsură posedă aceste maimuţe spiritul de im ita ţie.Intenţia uneia dintre aceste experienţe era să se vadă în ce măsură puteau f i aceşti cimpanzei făcuţi să mănânce bârtie de filtru . Aceasta este, o substanţă fără gust, dar inofensivă şi cu totu l inutilă unui sto­mac omenesc, sau de maimuţă. Cele 21 antropoide fură puse toate într'un loc, de unde nu puteau pierde nicîuna din mişcările îngrijitorului lor favorit, un om pentru care aveau mult respect si multă afecţiune. Ele îl văzură trecând alene prin încăpere ; dar tocmai în momentul când da să iasă, păzitorul îşi opri p riv irile asupra unui vraf de file albe, de pe masă se uită la ele o clipă, apoi cu paşi mari şi cu o mutră pofticioasă, se întoarse şî se aruncă asupra lor.Maimuţele nu-şi luară ochii de pe el, to t timpul cât acesta mestecă, plescăind cu lăcomie şi înghiţind, ceeace părea a f i câteva fo i de hâr­tie albă. Gurile le lăsau apă şi sperau fără îndoială că bunul lor prieten avea să le dea şî lor o fărâmă, din acea necunoscută deli­catesă, cu care se delecta. Dar mai înainte de-a f i mâncat totul, cineva îl chemă şi ieşi g răb it din încăpere, abandonându-şi comoara. Cum nimeni nu le opna, maimuţele se grăbiră să examineze delicatesa, dar le fu dat să încerce o mare decepţie.Nasul şi limba le spuseră clar că această substanţă insipidă nu făcea să fie mâncată, dar ochii le arătaseră că o creeatură înţeleaptă şi în-

HBgHBB M a im u ţe le g ră d in ii zo o lo g ice d i» lo n d r a ia u m icu l de jun .

văţată o mâncase cu deliciu. Dar ceeace se numeşte „bunul simţ le-a spus se vede în cele din urmă că trebuia să existe pe undeva o gre- şală, căcî după câteva minute de încruntări şi târcoale sfârşiră prin a lăsa hârtia neatinsă.In ziua următoare, scena se repetă şi o mare parte dintre maimuţe se apucară să mănânce hârtia, iar a tre ia zi, mestecau cu toatele fo ile albe, excepţie făcând doar două femele, mai conservatoare. A patra zi însă, bunul simţ îşi reluă stăpânirea şi maimuţele refuzară să mai urmeze exemplul maestrului lor, dar numai în d irecţia aceea ; păzitorul le-a mai jucat multe alte feste, care însă pentru a reuşi, trebuia să prezinte întotdeauna ceva nou.Miss E 11 a T a r l e t o n , face o impresionantă comunicare şi anume că, în pădurile A fric ii se observă la maimuţe o desvoltare a inteligenţei, tinzând a lua calea de evoluţie pe care omul a pornit cu un milion de ani înainte, şi aflându-se actualmente în stadiul de prim itivă inven­tiv ita te , ce-ar echivala cu începuturile epocii de peatră. Miss Tarleton a plecat ca misionară, dar a găsit că maimuţele erau cu mult mai in­teresante decât sălbatecii şi a sfârşit prin a-şi consacra to t timpul psichologiei maimuţelor.„Antropo ide le acestea fac acum mari progrese" spune ea „da r nu cred că vor ajunge vreodată să desvolte capacitatea oamenilor, de-a con­cepe şi specula o idee abstractă. Sunt mult prea întârziate, Ele ne arată însă ce-au fost oamenii la începuturile epocii de peatră.

„Din cercetările mele am ajuns la con­vingerea că în secolul actual s'au făcut începuturile progresului lor, dar nu ştiu ce-a putut întârzia atâta vreme acest progres“ .M i s s T a r l e t o n ne vorbeşte apoi despre o maimuţă, care după multă muncă, a inventat o umbrelă, făcută din frunze mari, cu cotoarele legate într'un mănunchiu.O alta şi-a întocm it o apărătoare de muşte, din ramurile unui arbore, cu frun­zişul bogat. Ambele idei au avut un mare succes, în clanul maimuţelor şî au fost imediat copiate.M i s s T a r l e t o n a mai observat că aceste maimuţe, pornite pe calea p ro - ' greşului, dau bătălii, îm părţite în mici armate, care, întocmai ca şi triburile de prim itivi, aruncă unii în tr'a lţîi cu bolo­vani, rădăcini şi d ife rite alte proectile. Ele se prezintă deasemeni, oarecum în­aintate, în privinţa curăţeniei şî a celor­lalte condiţiuni de trai, în genere aban­donând arborii pentru adăpostul pe care-l oferă tufişurile, de pe malurile râurilor, unde mamele îşi scaldă zilnic puii.Dar s'ar prea putea ca M i s s T a r l e t o n să f i descoperit ceva foarte vechi. Nu e exclus ca aceste triburi, de maimuţe să ducă de mii de ani viaţa de astăzi, inventând, uitând şi reinventând, fără să facă însă un pas mai departe.In perioada de profundă religiozitate a Evului Mediu, călugării se torturau, atunci când se simţiau isp itiţi de femei. Se pare că şi maimuţele procedează astfel, în împrejurări similare. Profesorul Zu c - k e r m a n , dela University College din Londra, descrie, în cartea sa „ V ia ta socială a m aim uţelor“ , tragicele e for­tu ri ale unui tânăr maimuţoi, anume C u p i d , din rasa Rhesus, de-a rămânea fide l primei sale soţii. Drama sa se desfăşura sub regia unui anume T î n Ic I e- p a u g h, în laboratorul de cercetări psihologice al Universităţii californiene. C u p i d , abia ajuns la epoca m aturităţii, făcu cunoştiînţă cu sexul opus, în persoana d-rei P s y c h e , mai vârstnică, mai experi­mentată decât el şi în afară de aceasta, un macac obicinuit. Ca nişte indivizi de specii d ife rite ce erau, relaţiunile ior ar f i trebu it să rămână în stadiul unei pla­tonice prietenii. Dar P s y c h e , era o creatură uşuratică şi fără niciun scrupul; îşi puse ochii pe tânărul Rhesus, care, fără voia lui, se pomenise vârât în „budoarul" ei. Maimuţoiul îî rezistă câteva zile, dar în cele din urmă se dădu bătut şi tim p de doi ani duseră o viaţă tihnită, ca soţ şi soţie.A po i în tr'o zi, fără de veste, fu pus înaintea marei ispite, sub forma d-relor T o p s y şi Ev a, două tinere femele, din rasa lui, care-i fură vârîte în cuşcă, după îndepărtarea lui P s y c h e . l-a spus oare atunci natura că, în ino­cenţa şi ignoranţa sa, se căsătorise cuo femee, care nu făcea de el şi că n'avea să-i poată rămâne multă vrerre credincios, dacă aceste două „vam pe" îi stăteau în preajmă ? Nu se ştie, dar fa p t e că maimuţoiul procedă ca orice alt călugăr virtuos, în fa ţa unei puter­nice ispite şi anume, atacă cu furie pe cele două femele până când păzitorul se văzu nevoit să le scoată din cuşca sa. Când soţia sa u fu readusă, el o în­tâmpină cu o afecţiune exagerată.Timp de aproape nouă luni, în ciuda tuturor trucurilor imaginate de stăpânul său, C u p i d rămase credincios lui P s y ­c h e . Dar în cele din urmă, rezistenţa acestui Sf. Antoniu al maimuţelor slăbi şi avu o aventură cu T o p s y , o idilă care fu lăsată să-şi urmeze cursui, timp de patru zile. Apoi, P s y c h e fu rein­trodusă în cuşcă, iar Topsy mutată într'o

No. 480 —

— Pag. 19

cuşcă alăturată. In aceste împrejurări forţate, C u p i d încercă să fie un soţ afectuos, dar era lesne de văzut că „cealaltă femee" distrusese feric itu l menaj. Ore dearândul e! sta privindcu dor, în cuşca vecină.După două săptămâni, P s y c h e fu din nou îndepărtată şi înlocuită cu T o p s y. Cupid îşi îmbrăţişă cu pasiune iubita ; apoi, o îmbrânci şi se retrase într'un colţ al cuştii, unde prinse a-şi muşca picioarele dindărăt. Şi, după cât se părea, oride- câte ori simţia ispita năpădindu-l, maimuţoiul se pedepsia, însângerându-şi picioarele, pană cand şi le răni atat de tare, încât trebui să fie dus la spital.înfăşurat în pansamente, el fu readus la P s y c h e , care-l iertă şi îngriji. Rănile i se vindecară, dar rămase într'o stare de profundă depresiune şi săptămâni la rând, sub impulsul amintirilor probabil, el continuă să-şi muşte picioarele şi nu putu f i desbărat de acest obxeiu, decât prin biciuiri.T o p s y muri într'o bună zi dar locul său fu luat de IEva cea­laltă femelă. Cupid sfârşi prin a se împăca cu această viaţa în tre i, dar după cât se pare mai are încă momente de re- muşcare, când îşi muşcă picioarele.Şi poate că la aceste frământări ale sale se adaugă faptul că până la sfârşitul v ie ţii lui, C u p i d nu va putea înţelege niciodată că T o p s y n'are să mai apară, pentru a-şi reclama drepturile. Prof. Z u c k e r m a n spune:„C e rt e că antropoidele nu disting o fiin ţă vie, de una moartă. Cu aite cuvinte, nu înţeleg moartea".Se vorbeşte uneori în ziare despre greutăţile pe care le întâm­pină păzitorii grădinilor zoologice, când e vorba să ia un pui mort din braţele mamei sale. Uneori cadavrul nu poate fi îndepărtat, decât după ce-a putrezit cu totul, desfăcându-se în bucăţi. S'au văzut mame şi ta ţi, din specia babunilor cău­tând să deschidă ochii unor pui morţi, probabil, pentru a-i deştepta.Să nu se creadă însă că aceasta ar f i o manifestare a instinc­tului matern, exasperat de durere, deoarece ele procedează la fe l cu morţii lor adulţi. In captivita te îndepărtarea cadavrului unei femele favorite, de babunul mascul, constitue uneori o problemă extrem de dific ilă. Animalele acestea par a lua moartea drept o stare pasivă, ca un somn, din care deştepta­rea se face mai greu. Unele maimuţe au o atitudine ostilă, faţă de bolnavii sau răniţii lor şi uneori îi lovesc chiar. Dar asta nu se'ntâmplă niciodată cu morţii.Dat fiind că această incapacitate de-a înţelege moartea pre­domină întreaga familie de maimuţe, ea trebue să f i fost foarte puternică la prim ii oameni. Silit să accepte noul şi tristul feno­men al morţii, oamenii au căutat să se consoleze, printr o cre­dinţă în viaţa viitoare.Cimpanzeul este antropoidul cel mai uşor de studiat, in captiv i­ta te. li place omul şi felul său de viaţă, e inteligent, prietenos şi îndatoritor. Cel mai greu de capturat şi de menţinut apoi în viaţă, dar în multe privinţi, şi cel mai interesant dintre antro­poizi, este gorila. Aceasta urăşte omul şi felul său de viaţă, şi dacă nu e prinsă de mică, are o atitudine dârză, de : „dă-mi libertatea, sau dă-mi moartea". O gorilă matură posedă o pu­tere atât de mare, încât aproape că nu poate fi prinsă vie, şi chiar dacă aceasta se'ntâmplă, animalul nu trăeşte multă vreme în captivita te. Totuşi, în vânătorila gorilelor mari, se prinde uneori câte un pui, care, ca mai toate creaturile tinere, este prietenos şi afectos.Dar creşterea unui astfel de pui, în captivitate, prezintă foarte mari greutăţi. Este ca o mică primadonă, cerând mereu să i se dea atenţie. Un moment de nebăgare în seamă îi sfâşie inima. In cursul iernii, oamenii aduc cu ei germenii de gripă, de pe urma cărora gorila suferă fără încetare şi cele mai uşoare scă­deri de temperatură transformă răceala, într'o pneumonie. Deaceea toată lumea privia cu invidie şi admiraţie grădina zo­ologică din Berlin, unde puiul de gorilă B o b b y atinsese vârsta de 10 ani. Dar acest trium f n'avea numai părţi lumi­noase. B o b b y devenise cea mai acută problemă infantilă a lumii. Cântăria 260 de kilograme şi era atât de puternic, încât ar f i putut sfâşia un om în bucăţi, ca pe o păpuşe de cârpă. Crescând, animalul devenise ca şi părinţii să i: nutria o ură mare împotriva oamenilor, excepţie făcând doar îngrijitorul său, H e r r L î e b e t r e u , căruia îi mai arăta, din când în când,, un rest de afecţiune.Germanii aveau cu Bobby o problemă, ca aceea a Filisteni­lor cu Samson. Cu acesta mersese uşor la început, pentrucă din motive pe care nu le cunoaştem, Dalila îi tăiase părul. Dar încetul cu încetul, pe măsură ce părul îi crescu, puterea îi reveni, şi deşi orb, Samson găsi mijlocul de-a dărâma Tem­plul, peste duşmanii săi, pierind la un loc cu ei.Când fusese adus la grădina zoologică, B o b b y era un pui rezonabil, blând şi, mulţi ani, nu prea puternic. Dar cu mult îna­inte de-a f i ajuns la 250 de kilograme el dobândi o asemenea forţă, încât pentru a fi imobilizat, ar f i avut nevoie, de un număr de oameni cu mult maî mare, decât acela care-ar fi putut pune mâna pe el. Cu cât creştea devenia mai sălba­tic, până când nimeni, afară de Liebetreu, nu mai putea intra în cuşca sa.Personalul grădinii zoologice ştîa că ferocele captiv îi privia cu o ură mult mai mare, decât ar f i putut avea Samson pentru

Filisteni şi nu odată încercase să dărâme, asupra capetelor lor, clădirea, sguduind gratiile de fer ale cuştii. Părea deasemenea că are mare poftă să sugrume, între labele-i uriaşe şi păroase, pe vizitatorii cari se opriau în­aintea sa. Era destul să-l priveşti odată în ochi, pentru a înţelege că monstrul nu visa decât un măcel în massă şi că aştepta mereu prilejul.A titudinea favorită a lui B o b b y era să şadă pe podele, rezemat de gratii, cu o mână la ochi, ca şi cum ar f i dorm it. Dar dacă cineva se rezema de gratii, mâna aceea se ridica îndeajuns pentru a permite unui ochiu să privească de sub fruntea încruntată, cu o asemenea expresie de ură şi ferocitate, încât cei cari-l vedeau se dădeau înapoi, îngroziţi. Singurătatea are efecte rele a- supra oricărei creaturi. Deaceea, în speranţa de-a aduce o îm­bunătăţire în dispoziţia lui Bobby,i se introduseră, pe rând în cuşcă câte unul, doi cimpanzei şi alte animale. Gorila păru a înţelege că acestea erau tovarăşe de captivita te şi nu se arătă agre­sivă faţă de ele, dar nici prie­tenoasă.într'o zi, când păzitorul L i e ­b e t r e u căzuse bolnav, îi reveni lui H e r r K l e i n s c h m i d t — şeful îngrijito rilo r cimpanzeilor -— primejdioasa sarcină de-a curăţa cuşca lui Bobby. In mo­mentul când K l e i n s c h m i d t se pregăti să intre, cu mătura şi găleata, B o b b y îi aruncă o privire atât de fioroasă, încât omul se gândi c'ar f i mai bine să aibe şi ceva ajutoare, pe lângă el. Nu putea f i vorba de alţi oameni, căci în afară de Liebetreu, aceştia chiar înarmaţi, n'ar f i reuşit să prevină o neno­rocire. Deaceea K l e i n s c h ­m i d t luă cu el în cuşcă pe bunul său prieten T o t o, un cimpanzeu mai puternic decât orice alt om, mai voinic probabil chiar decât Samson, dar care nu se putea măsura cu o gorilă. Intenţia păzitorului era să dis- tragă atenţia lui B o b b y . Prizonierul aruncă noilor veniţio privire ostilă, dar nu făcu la început nici o mişcare. K l e i n - s h m i d t îşi lăsă biciul jos şi se puse grăbit pe lucru. Aproape că-şi isprăvise treaba, când cei de afară îi strigară să părăsească repede cuşca şi în acelaşi timp auzi un ţ ip ă v, venind dela T o t o, apoi urletele lui B o b b y . Până să-şi dea seama ce se petrecea cu el, se pomeni lovit de o ava­lanşă de blană şi braţela lungi şi păroase ale gorilei îl cuprinseră, gata să-l strivească. Dar strân- soarea slăbi brusc. îngrijitorii de afară aveau revolvere la ei, dar nu îndrăzniau să tragă, de teamă să nu-l lovească pe K l e i n ­s c h m i d t .Clătinându-se pe picioare K l e i n s c h m i d t văzu ca prin vis şi spre marea-i uimire, cum priete­nul său T o t o îl lovia pe uriaş cu biciul, explicându-i în acelaşi tim p legea, în limba lor. Nimeni n'ar putea spune ce l-a făcut pe B o b b y să primească această lecţie de la T o t o .Nu de mult, într'o dimineaţă, B o b b y dădu la o parte tava

cu micul dejun, de care abia se atinsese. Când L i e b e t r e u îl întrebă ce era cu el, uriaşul negru îi răspunsa tuşind, ceea- ce-l făcu pe îngrijito r să-i ia „voinicului" temperatura. Precum se temuse, termometrul îi arătă că în pieptul larg, al celei mai mari maimuţe ce s'a aflat până acum în captivitate, lua naştere pneumonia.Ştiau ce aveau de făcut. Şi T o t o avusese această boală, dar animalul cooperase cu cei cari-l tratau şi în scurtă vreme se însănătoşise. Dar acest uriaş pacient se opunea dârz, refu­zând să ia doctoriile, chiar de la L i e b e t r e u şi astfel muri sfidător pânăla sfârşit. Grădina zoologică din Berlin primi con­doleanţe, dela toate celelalte grădini zoologice din lume.Atunci când P e n s e r o s a , un pui de gorilă, sosi la parcul zoologic din New-York, bolnavă moartă, de pe urma unei lungi călătorii, trebui să i se dea pe cineva care s'o răsfeţe, so giugiulească şi s'o distreze, cat era ziua de lungă. A tribuţia aceasta căzu în sarcina unui pui de cimpanzeu, A I I e g r a, fost tovarăş de călătorie. Am bii aveau aceeaşi vârstă, intre 17 şi 18 luni şi cântăriau vreo 8 kilograme. Dar cimpanzeul era cu mult mai matur pentru vârsta sa şi dădăcia fără încatare pe puiul de gorilă, îndemnându-l să -mănânce şi trezindu-i interesul pentru noua sa viaţă. Fără A l i e g r a , P e n s e r o s a nar mai f i supravieţuit.B o o - B o o, cimpanzeul, vedeta grădinii zoologice din Londra a dat naştere unui pui de sex feminin, tocmai în ziua când se serba jubileul regelui. „F iica" d-nei B o o - B o o a fost bote­zată J u b i l e u . In asemenea ocazii maimuţele se dedau la cele mai neaşteptate extravaganţe. Devin capricioase şi rele. B o o - B o o nu era însă o astfel de persoană. Le-a permis îngri­jito rilo r să examineze puiul şi primi cu linişte pe lucrătorii veniţi să-i repare cuşca. După aceea acceptă, cu multă graţie, vizitele şi darurile publicului.Cum naşterile în rândurile cimpanzeilor c a p t iv i sunt foarte rare, vestea că M o n a, o femelă în vârstă de 20 de ani, a născut în departamentul de obstetrică al coloniei de antropoide din Yale (Florida) doi gemeni şi că atât mama cât şi puii se bucură de o perfectă sănătate, a fost prim ită cu mare bucurie de către specialişti. Evenimentul n'a fost însă pentru ea o bucu­rie, deoarece îndatoririle materne se dublaseră. Dar e intere­sant de notat că, întocmai ca şi mamele umane, aceasta o favoriza pe H e I e n e, puiul mai slab, apărând-o de atacurile micului T o m, care era cu mult mai robust.Nimeni n'a făcut însă cu maimuţele o serie de experienţe mai interesante, decât acelea pe care le descrie doctorul W . N. K e l l o g de la Universitatea din Ondoana, în recenta ţa carte „M aim uţa şi C opilu l". Doctorul K e l l o g , care deţine catedra de psihologie, l-a supus pe fiul său, D o n a I d, care avea 7 luni şi jumătate şi pe G u a, un pui de cimpanzeu de aceeaşi vârstă, la o serie de teste ale inteligenţei. V ieţile lor erau identice. Am bii purtau aceeaşi îmbrăcăminte, aveau ace­eaşi hrană, primiau aceleaşi atenţii şi auziau aceleaşi cuvinte. Copilului îi trebuiră 18 luni, pentru a ajunge să facă ceeace puiul de maimuţă făcea la 16. Dar dela acest punct înainte, băieţelul merse progresând pe când G u a rămase pe loc. Prin­tre altele, copilul învăţă să vorbească — maimuţa nu făcu nici un progres, în această privinţă. Se crede că maimuţele au des­tulă Inteligenţă pentru a vorbi, dar nu vor putea niciodată s'o facă, pentru că le lipseşte sistemul nervos necesar, al com­plexului vocal.A tâ t copilul câ t şi maimuţa râdeau, când erau gâdilaţi şi a- veau atâtea reacţii asemănătoare, încât nu mică fu surpriza profesorului, când văzu că, în vreme ce lui D o n a l d îi plăceau parfumurîle, G u a se strâm'aă, când i se puse prima dată sub nas o sticluţă cu parfum, şi nu putu f i niciodată obicinuit, cu această esenţă înmiresmată.S'au făcut multe feste şi experienţe, printre care şi aceea a „ p ră jitu r ii suspendate".In aceasta din urmă se legă cu o sfoară, agăţată de-un cârlig din tavan, o prăjitură, care plăcea foarte mult, atât copilului cât şî puiului de maimuţă. Un scaun, cu ajutorul căruia copilul sau maimuţa ar f i putut ajunge la obiectul dorit, fu pus la un metru distanţă de acesta. Toate celelalte mobile fură îndepăr­ta te şi experimentatorii refuzară copiilor orice sfat, sau ajutor. In această testă, maimuţa se dovedi mai inteligentă decât copilul. Lui G u a îi dădu repede 'n minte să împingă scaunul, în dreptul sfoarei şi după ce se urcă pe el puse mâna pe pră­jitură. Lui D o n a l d îi trebui mai mult tim p să înveţe a face aceasta şi apoi, după ce învăţase, săvârşia acţiunea într'un mod ce părea mai curând un proces mecanic. Vrem să spunem ca dădea puţină atenţie pră jiturii. Dar învăţă încetul cu încetul, că dacă trăgea scaunul într'o anumită d irecţie, avea să-şi poată satisface dorinţa. Aceasta se constată atunci, când sca­unul fu mutat într'o d irecţie cu totul alta, decât aceea unde se găsea prăjitura. In scurt timp G u a nu mai ţinea seama de locul în care se afla scaunul şi-l trăgea regulat de unde-l găsia, oprîndu-l sub prăjitură.D o n a l d , pe de altă parte mişca scaunul, fără a ţine seamă de situaţia sa, aşa cum văzuse procedându-se la prima expe­rienţă, se înţelege, fără nici un rezultat,Reproducând acest e fort, în aparenţă pur mecanic, copilul tră­gea scaunul într'o serie de mişcări, prin care aproape că ieşia

No. 480 —

— Pag. 20

din încăpere, dovedind că nu era în stare să stabilească o relaţie inteligentă, între scaun şi prăjitură. Maimuţa, pe de altă parte, înţelese repede că scaunul nu era decât mijlocul de a-şi atinge scopul şi ajungea întotdeauna la prăjitură, ind ife­rent în ce d irecţie s’ar f l a fla t scaunul, la început.Maimuţa urlătoare, a tâ t de salbatecă şi de greu de domesticit, incât nu prezintă nici o valoare ca animal de distracţie, are foarte multe obiceiuri umane, printre cari corurile, ce le-au făcut faimoase. In zorii zilei, câţiva masculi bătrâni scot note joase, cu tonuri de autorita te. Toţi ce ila lţi se pornesc apoi după ei, cu pui cu to t, într'un cor asurzitor, care trezeşte pe locuitorii din împrejurimi, pe o rază de tre i kilometri. Un alt concert îl dau în amurg, apoi înaintea unei ploi, la vederea unui inamic şi uneori pentru simpla plăcere de a-şi auVi gla­surile.Comunitatea lor are un sistem de ofensivă şi defensivă, pre­cum şi echipe de salvare. Naturalîştîi, de acum câteva decenii, spuneau c'au văzut la ele un soiu de ambulanţă. Că aceste animale ar pipăi rănile cu degetele, pentru a-şi da seama de adâncimea lor şi că de le găsesc grave, aplicând cataplasme de frunze, mestecate în gură, pe care nişte „in firm iere “ ie ţin cu rândul, pe rană.Cercetătorii moderni nu confirmă spusele predecesorilor lor, dar doctorul C . R. C a r p e n t e r , din Yale, plecat să studieze maimu­ţele urlătoare, de pe insula Zarro Colorado, situată în regiu­nea tropicală a Am ericii, a fost impresionat de fe lu l cum acestea îşi salvau puii, căzuţi din arbori. In vreme ce ta tă l şi câţiva d intre tovarăşii săi căutau să-l îndepărteze pe naturalist de pui, mama cobora repede, îşi înhăţa progenitura şi se urca apoi, cu aceeiaşi repeziciune, opri ndu-se pe creaca cea mai înaltă a copacului.Odată, doctorul C a r p e n t e r se pomeni cu un pui de mai­muţă la picioare. Şi cum nu se lăsa intim idat de urlete şi bluff-ul celorlalţi, mama întinse micuţului o cracă lungă, aşa cum un marinar de pe puntea unui vas ar arunca un odgon, camaradului căzut peste bord. Aceasta ar f i fost deajuns pen­tru a-l salva, pentru că deobiceiu puii de maimuţă sunt puter­nici şi abili. Dar acesta era a tât de buimăcit şi de rănit, în­cât nu putu să mai facă o singură mişcare. Naturalistul îl duse la laboratorul său şi-l îngriji, până la însănătoşire.Doctorul C a r p e n t e r a mai constatat că aceste maimuţe urlătoare au şi un vocabular, form at din nouă sunete distincte, fiecare din acestea determinând o altă reacţie. Insula a devenit un sanctuar al maimuţelor urlătoare, iar viaţa lor e a tât de uşoară şi de prosperă, încât ivirea unui doctor este exclusa, in această comunitate.Una dintre cele mai moderne descoperiri asupra copiilor este că frica e ceva ce se'nvaţă după naştere şi că niciuna din spaimele lor nu e instinctivă. Profesorul B a s t i a n şi S c h m i d din München, a văzut că aceasta se aplică şi mai­muţelor, studiind doi macaci, aduşi din Java. Ei şi-au dobândit temerile, d intre care multe sunt cu to tu i inexplicabile, în hoină­relile lor prin pădure şi mai cu seamă, pe vapor, în cursul călătoriei.Cele două animale manifestau o frică ciudată, de d ife rite obiecte neînsufleţite. Intre altele erau alarmate de orice fruct, având un co lorit viu, cum erau tomatele. Mătura menajerei le producea o spaimă violentă şi se retrăgeau în partea de sus a cuştii, unde tremurau câteva minute, mai înainte de a îndrăzni să iasă afară. O pernă avea efecte similare şi la ve­derea ei se ascundeau, îndărătul unei lăzi,Pentru a nu exaspera aceste animale, a tât de nervoase, pro­fesorul îşi întrerupse experienţele un tim p şi după aceea des­coperi că-şi uitaseră temerile. Mâncau cu mare poftă tomate proaspete, scoteau fire le din mătură şi sfâşiau pernele.Statueta lui 8 a c h u s în bronz, alături de un tig ru avu darul să le înspăimânte la început. J a v a , femela, îl privi bănuitoare, din toate unghiurile, tim p de zece minute, apoi îl încuraja pe Mak o să se apropie. Gura căscată şi labele rid icate ale tigrului îi înfricoşau, dar cu vremea descoperiră că era ino­fensiv şi-şi făcură din el o jucărie.Maimuţele avură atitudini d iferite , fa ţă de animalele pe care naturalistul le făcu să se perinde pe dinaintea lor. Când li se băgă pentru prima dată un jder, în cuşcă, se speriară grozav, dar după câteva repetări ale acestei experienţe prinseră a-l ciupi, servindu-se de blana lui la ştergerea prafului. In cele din urmă, părul său mătăsos le plăcu atât de mult, încât îşi treceau ziua, puricându-l.Dar marea spaimă o traseră cele două maimuţe la vederea unui şarpe (o viperă). Li se pusese înainte o cutie de ghete şi cum sunt foarte curioase (ca toate maimuţele) o deschise­seră fără a sta mult la gânduri. Dar ia vederea reptile i se dădură îndărăt, îngrozite. J a v a care se afla mai aproape de cutie îşi manifestă spaima, în trăsăturile fe ţe i, iar M a k o puse laba pe capac făcându-şi din el un scut. Dar nici această frică nu dură decât câteva zile, pentru a f i în cele din urmă cu desăvârşire uitată.O experienţă similară făcută cu un pui de maimuţă urlătoare, a avut rezultate cu to tu l contrarii. M icul G u a p o a fost adus de profesorul H. K r i e f, d in tr'o expediţie în Gran Chaco şi

dat în s e a m a profesorului S c h m i d, pentru experienţele sale psihologice. G u a p o nu se sperie câtuşi de puţin, şi calm puse mâna pe şarpe. Se spune deobiceiu că frica de şerpi este înnăscută la maimuţe, dar experienţele profesorului S c h m i d contrazic această teorie. Ca toate celelalte temeri, se dobândeşte şi aceasta printr'o spaimă subită, sau prin influenţa animalelor mai vârstnice.In Florida, un pui de maimuţă căzu, alegându-se cu o gravă leziune a creerului. Animalul scăpă cu viaţă; dar chirurgii de la Yale au trebu it să extirpeze toată regiunea aceea a creerului în care se află centrii de energie motrice. Teoreticeşte, în urma acestei operaţii, micul pacient ar f i trebu it să fie toată viaţa un paralitic. Asta au crezut-o d -rii C a r l y i e , F. J a c o b s o n şi G e o r g e W . H a s I e r u d, dar s'au înşelat, căci puiul de maimuţă, imediat ce i s'au închis rănile, şi-a subordonat pur şi simplu mişcările, altor părţi ale creerului, şi acum este un acrobat to t a tât de bun, ca şi ceila lţi tovarăşi ai săî de joc.

La un stomac bun, o viaţă lungă!

In ciuda celor 8? de ani a- c e s t bătrân foarte cunos­cut se simte de m i n u n e nentrucă, în-

SIMPTOME P R E V E S T I T O A R E !

personalitate îşi datorează longevitatea,

— e expresia voioasă a chipu­lui său care ne arată lucru, — perfectei stări a stomacului. La vârsta lui, creerul îi e tot atât de activ ca acum treizeci de ani. Muşchii de asemeni. Ceeace ne face încă odată dovada că atunci când stomacul se simte bine, totul e în perfectă ordine. Dacă stomacul dv. suferă de cele mai m ici turburări ca, de pildă, gaze, arsuri, — dacă vă chinue in­somnia, migrenele după luarea mesei, nu priviţi cu uşurinţă niciunul din aceste siinptome, Luaţi imediat, o mică doză de M a g n e s ia B isu ra ta care e 1111 re­mediu excepţional în sensul că reacţionează imediat. Cinci m i­nute după prima doză, excesul de aciditate, — pricina a trei sferturi din numărul turbură- rilor la stomac, — va fi neutra­lizat şi răul de care sunteţi cuprins va fi dispărut. De vân­zare în toate farmaciile şi dro- gueriile la preţul de Lei 75 şi în formatul mare economic cu Le i 110 M a g n e s ia B isu ra ta vă asigură o bătrâneţe frumoasă.

Excesul de muncă pe care omul modern îl depune în activitatea de toate zilele pro­duce în organism un desechi- libru. începând cu oboseala propriu zisă, ameţelile, migre­nele şi sfârşind cu debilitatea, anemia şi neurastenia, se pro­duc o întreagă serie de turbu­rări, a căror cauză principală trebue căutată în insuficienţa globulelor roşii din sânge. A- ceastă insuficienţă trebue deci remediată, pentruca organis­mul să nu rişte grave compli­caţii. Tuturor acelora care în­ţeleg că slăbiciunea resimţită de organism e un simptom pre­vestitor de rele. Tonoglobine Irradié le întinde o mână de ajutor. Căci tot astfel cum dela ameţeală la migrenă e un pas. dela anemie la tuberculoză nu-i

decât tot un pas. Ajunge o ră­ceală şi iată-vă victime ale ce­lei mai grozave boli!Deaceea, când constataţi că pofta de mâncare e în scă­dere, când simţiţi o moleşire, când vă cuprinde o stare de indispoziţie sau de surescitare nervoasă de mai lungă durată, — nu staţi pe gânduri, ci re­curgeţi la un regenerator al globulelor roşii, la un tonifiant, care să vă întreţină vigoarea, viociunea şi puterea de muncă. Tonoglobine Irradié e reco­mandabil în toate cazurile de anemie, scrofuri, nervozitate, rezultatele fiind surprinzător de binefăcătoare. Pentru copii, adulţi şi bătrâni, Tonoglobine Irradié e un tonifiant neîn­trecut şi de un gust delicios.

jmßt \ totdeauna aI f lL . ' d igerat bine. 5 I i i' j m De reputaţie llllj f y in te rn a ţio n a - IU I

lă, a c e a s t ă l l l l

Prin Metoda Americanăîn lă tu ra rea p e rilo r de prisos de pe p ic ioa re şi bra ţe pentru s e z o n u l de vară.

S p e c ia lita te a I n s t i t u t u l u i

, , M A R C O “B u c u r e ş t i B r a ş o v Bd. Brătianu 16 P i a ţ a (Cred. M in ier) L ib e r t ă ţ i i 7 Se expediază prin Poştă ram-

burs Le i 200

UN PRODUS AL FABRICE! DE 5APUN

E V I T A Uşi îngriji{i cu eqergie

RĂCELI, DURERI DE CÂT.R ă g u ş e l i , G u t u r a i , Bronşite, Catare, Gripă,

Astm, Ernfizem, cu

P A S T ILELE VALDAVERITABILELE VALDAcare se vând numai în cutii originale purtând

numele V A LD A Pref p e n tru public c u tia Lei 3 3

La fc rm a c li *1 d ro g u eril

No. 482 —

— Pag. 21

— Pag. 22

No. 480 —

au fost ademeni« la un turneu întâi prin oraşele roma­neşti, unde sunt asociaţii sportive, importante. Este posibilc î __antrenaţi de succesele avute — să ne părăsească să plecechiar peste ocean. Astfel nu-i vom mai revedea dupăcum n'am mai revăzut pe profesorul D u m i t r e s c u , pe fra ţii P o p e s cu, C r i s t i a n şi pe ceilalfi, cari duc azi faima numelui de Român peste nouă mări şi nouă ţări.Este foarte ciudat că aceşti f i i de oameni înstăriţi şî trecuţi prin şcoală, cari ar f i putut să-şi aleagă orice altă cariera, şi-au ales-o pe aceasta, legată de atâtea primejdii, fiind sor­tit! să ducă o viată de pribegie ş! nesiguranţă de aci înainte.

Alex. F. Mihoil

In pauze, al treilea dintre „ fra ţi" , care se pare că are ta lent de clown, execută şi el figuri grele, în caricatură, parodiând pe minunaţii barişti. In acelaşi timp, membrii „trioulu i Bony" se ocupă cu hrănitul câinilor, pisicilor, precum şi a vacilor şi oilor din fermă, ceeace pare să fie a doua pasiune a lor.La început au luat-o în glumă cu gimnast ica. A fost mai mult un sport distractiv. Dar remarcaţi de oameni de specialitate,

T \ O M Â N II au faima de-a f i nişte extraordinari b ariş ti. adică acrobaţi la bare (rec) şi la trapez, unde se exe-

“ cută, deobiceiu, „omul sburător” .Această reputatie o confirmă, cu entuziasm, şi propietam cir­cului mondial K l u d s k y — care-a fost şi prin Bucureşti — spunându-mi că toate circurile din lume îşi fac concurenţa, sprea atrage pe „ba riş tii" noştri. ................ .. . . . .Astfel sunt cunoscuţi şî foarte bine p lă tiţi, in toate ţările, fra ţii P o p e s c u . C r i s t i a n , etc. Prof. D u m i t r e s c u , azi in vâr­stă de 70 ani, şî cu f i i săi, sunt celebri în America.Zilele trecute am avut prilejul de-a vedea la Bucureşti, tre j t i ­neri barişti, copii de oameni cu stare, cari se pregateau sa se avânte în această carieră plină de glorie, dar in acelaşi timp extrem de primejdioasă. Şi-au ales numele de teatru : F ra ţ i i Bonv. Totuşi, nu sunt decât fra ţi de artă. Inca fund pe băn­cile liceului,' sau întâlnit la exerciţiile şi d iferite le serbări ale societătii de gimnastică, la „T ir". Acolo s’au remarcat, unu pe a lţii, antrenându-se sub cerul liber, la ferma parmteasca a unuia dintre dânşii, llie Bonea. care a dat şi numele tno-lu i.Salturile mortale şi figurile îndrăzneţe la bare şi trapez, ale lui i i i e B o n e a si ale partenerului s ă u G i c a C o n s t a n t i ­ne s c u. atrag zilnic la gardul fermei, pe vecini. La ora cand se stie că începe „reprezentaţia", la ciudatele aparate, aşe­zatei între pomi si lângă o căpiţă de fân, se ivesc fe l de tel de capete surâzătoare: fe te şi copii, precum ş. oameni gravi. Toată această lume stă ore întregi, în picioare, privind exer­c iţiile îndrăzneţe, executate de neobosiţii acrobaţi.Dealtfel este un spectacol nespus de frumos^ sa-i vezi pe aceşti tineri mlădios! şi graţioşi, avântandu-se în mi|locuI naturii, pe trapezele lor, în tr’un decor pe care nici un circ şi nici un teatru din lume nu-l poate oferi.

In o re le lib e re ce! t r e i a c ro b a f i în g r i­jesc cu o d e o se b ită pasiune de an im a­le le fe rm e i p ro p rii, aşo cum vedem în fo to g ra f i i le a lă tu ­ra te .

C o p iii, fe m e ile ţ i b ă rb a ţ i i din m aha la urm ăresc g re le le f i ­guri e x e c u ta te de a c ro b a ţ i .

S u s : Două fig u r i g re le de a c ro b a ţie , u rm ă rite de c lo w - nul tr io -u lu i, ca re le va ex ecu ta apoi in no tă co m ică .

S Ă P T Ă M Â N A T E A T R A L Ă

4

— Pag. 23

Sus : Două scene din piesa „In im ă" de M a ria . D. G. Storin, d-na B eatty Fredanov, Bernstein care se joacă la Teatru l Regina d. M arce l Enescu şi d. Tony Bulandra.

Două fo to g ra f i i lu a te la r e p e t iţ ia gene­ra lă a h i la r ia n te i com edii „ A e r o -G ă e ţ t i" a c ă re i p re m ie ră a fo s t în cu n u n ată de un s tră lu c it succes.G . T im ică ţ i Io n e l Ţ ă ra n u in tr 'u n a din ce le m ai h ila r ia n te scene a le a c tu lu i I I . D. S ică A lexan d rescu , unul d in tre a u to r i şi d ire c to ru l T e a tru lu i V eseli, in tre cei p a tru a ţ i ai co m ed ie i, G . T im ic ă , C o s tic ă Toneanu, Io n e l Ţ ă ra n u ţ i V as iliu B ir lic .

Un eveniment, care -a im pre­sionat abănc lumea te a tra lă , în săptăm âna tre c u tă a fost m oartea tenorului D im itrie Gâlm an unul din elem entele de frunte ale O perei Române.

D im itrie Gâlm an şi sofia sa p ţ c a ta fa lc .

O scenă d in ..F ra ţ i i S iam ezi" cu S tro e ţ i V as ilach e la T e a tru l M a je s tic . (F o to g r a f i i Berm an ţ i R o d rig o ).

O fo to g ra fie senzaţională ! Tenorul D im itrie G âlm an, în u lt i­ma seară când a a p ăru t pe scena O perei în M adam e B u tterfly . Foto­g ra fia a fost lu a tă cu 32 ore înainte de m oartea tenorului.

Redaţi dinţilor Dv. albeaţa■ ■ ■

n a t u r a l a !Există un mijloc pentru a reda dinţi­lor Dv. albeaţa naturală. Aplicaţi un era. de (ireraă Kolynos pe o periuţă uscată; urâtele pete galbene dispar, iar microbii, periculoşi cari sunt cauza cariei sunt distruşi.Doriţi dinţi sănătoşi şi frumoşi, sclip i­tori când zâmbiţi, întrebuinţaţi Kolynos. Veţi fi încântaţi şi surprinşi.Cumgăraţi tubul mare — e mai convenabil.KOLYNOS

CREMA DENTARĂ

No. 480 —

CREMEANGELUS

rASruM¿NOHU5

' j ' z u m u J f t u e n i e i i

' a z t i i i /n u

v »i î * î

BucureştiVânzarea exclusivă pentru România „FARCOSA

V