NU se va sluji Sf. Liturghie, luni 21 noiembrie, la noi în parohie.

Suntem cu toţii invitaţi la sărbătoarea hramului de la Prima Porta.

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

HRAMUL PAROHIEI - ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI

(9 decembrie 2016)

Și anul acesta hramul parohiei noastre va avea loc pe data de 8 decembrie. Sf.

Liturghie va fi oficiată de un sobor de preoți din Roma și împrejur imi.

Colectă hram + cadouri copii

Rugăm pe toți credincioșii parohiei noastre să contribuie la buna organizare a

sărbătorii în primul rând prin rugăciunea lor și apoi dăruind fiecare după putere un

ajutor financiar.

Pregătirea agapei frățești

Rugăm pe toate credincioasele parohiei noastre care pot pregăti ceva de

mâncare pentru masa de hram să ia legătura cu doamna preoteasă Elena Ursachi

(tel 3274423588).

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este prăznuită pe 21

noiembrie. Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții Ioachim și

Ana. Lipsiți de copii, dar cu credința în Dumnezeu, L-au rugat

pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinți, făgăduind

că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu și îl vor închina

Lui. Un înger le vestește că vor avea o fată pe care o vor numi

Maria. Sfinții Ioachim și Ana nu au uitat de promisiunea făcută

lui Dumnezeu și la trei ani de la nașterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor

la templu. Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan

Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta

Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt,

pentru că ea însăși avea să devină "Sfânta Sfintelor" lui Dumnezeu, sălaș a lui

Dumnezeu-Cuvântul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veșnic, avea să ia trup, să Se

facă cuprins în pântecele ei.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 45 (20 noiembrie 2016)

Duminica a XXVI-a după Rusalii

(Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina) Luca 12, 16-21

is-a Domnul Pilda

aceasta: unui om bogat

i-a rodit ţarina şi se

gândea în sine, zicând:

ce voi face, căci nu am

unde să-mi strâng

roadele mele? Dar şi-a

zis: aceasta voi face:

voi strica hambarele mele şi mai

mari le voi zidi; şi voi strânge acolo

toate roadele mele şi bunătăţile

mele. Apoi voi zice sufletului meu:

suflete, acum ai multe bunătăţi

strânse pentru mulţi ani;

odihneşte-te, mănâncă, bea,

veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis:

nebune, în această noapte vor cere

de la tine sufletul tău; iar cele ce ai

strâns tu ale cui vor mai fi? Aşa se

întâmplă cu cel care-şi adună

comoară pentru sine însuşi, şi nu în

Dumnezeu se îmbogăţeşte.

Fraţilor, altădată eraţi întuneric,

iar acum sunteţi lumină întru

Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!

Pentru că roada luminii e în orice

bunătate, dreptate şi adevăr,

încercând ce este bine-plăcut

Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele

cele fără roadă ale întunericului, ci

mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci

cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine

este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă

se descoperă prin lumină, căci tot

ceea ce este descoperit lumină este.

Pentru aceea zice: «Deşteaptă-te cel

ce dormi şi te scoală din morţi şi te va

lumina Hristos». Deci luaţi seama cu

grijă, cum umblaţi, nu ca nişte

neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,

răscumpărând vremea, căci zilele rele

sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de

minte, ci înţelegeţi care este voia

Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin,

în care este pierzare, ci vă umpleţi de

Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi

în laude şi în cântări duhovniceşti,

lăudând şi cântând Domnului, în

inimile voastre.

Apostol: Efeseni 5, 8-19

În duminica trecută am citit, după rânduială, Evanghelia samarineanului milostiv (Lc 10, 25-37). Un episod de viață cotidiană, azi important mai mult decât oricând. A nu uita de aproapele tău și a te raporta mereu la el când se află în nevoie este cheie de rai. În duminica aceasta, lecția se comută în atenționare. Un îmbogățit, ca toți îmbogățiții, se tulbură dinaintea belșugului. Nu-i de judecat. Nici noi nu suntem altfel. Dinaintea plinătății de belșug ne pierdem firea bucuriei și ne lăsăm cuprinși de falsul entuziasm al hambarelor pline. Dacă ar fi să gândim în limitele provocărilor moderne, am spune că bogatul este prima victimă a consumismului. Dar nu pentru astfel de concluzii ne-a dăruit Mântuitorul pildele Sale. Apropierea morții de noi, limita fină dintre a avea și a nu mai fi sunt prismele prin care trebuie regândită bogăția noastră. Moartea nu ne este prezentată drept pedeapsă pentru bogăție, ci este surprinsă în naturalețea vieții, căci nu este nimic care să se nască și să nu moară. Viața este urâtă fără de moarte, fără construcția acestei tensiuni finale care ne leagă definitiv de Dumnezeu.

Ca și în cazul bogatului nemilostiv și al sărmanului Lazăr (Lc 16, 19-31), ne pornim, de cele mai multe ori, pe bogat și afurisim bogăția. Dar oamenii bogați din jur ne ajută să construim biserici, să hrănim săraci și mai puțin săraci, deopotrivă. Nu este vorba așadar de o înfierare a bogăției. Ci a celui ce-și risipește bogăția trăind cu strălucire, înveșmântat în vison și neatent la nevoia săracului. Bogatul din Evanghelia aceasta pare unul dintre cei cinci frați ai celuilalt, nenumitul bogat din Evanghelia cu numitul Lazăr. Dumnezeu pare că vrea să uite numele lor. Nu și inconștiența lor. Acesta de acum pare unul dintre porniții pe avere, încântați de cele acumulate, care nu mulțumește lui Dumnezeu pentru belșug, ci caută să lărgească doar hambarele. Aduce atât de mult cu îmbogățiții peste noapte care ne înconjoară, încât te înspăimânți. Oricum, omul nu este

bogat că exploatează oameni sau face vreo speculă la piață. E de ajuns belșugul de rod, că apar griji ce nu pare că le avea înainte. Între rodire și grijile legate de conservarea ei își pierde sufletul, memoria euharistică. Uită de... mulțumesc!

De ce ne-am mira de omul din Evanghelie? Au trecut mii de ani și copleșiții de rodiri îmbelșugate se pierd în același fel. În grabă, uită de Dumnezeu. Uitând de Dumnezeu și mulțumirea ce i se cuvine pentru tot ce are, uită de moarte. Moartea este capătul lui „a avea”. A nu mai fi înseamnă a nu mai poseda, a nu te mai consuma pentru cele ce păreau ale tale. Căci „ce ai pe care să nu-l fi primit?” (1 Cor 14, 7). Bogatul pare s ingur. Asta poate că î l ș i dezorientează. Când nu ai cu cine te bucura de bogăție ești mai mult decât sărac, ești sărăcit de sens. Îndrăznesc să spun că bogatul din pildă nici nu mai are nevoie să moară. Este deja mort, uitând de sufletul său și de Cel ce i-a dăruit bogăția. Un amănunt din textul Evangheliei merită consemnat. În dialogul dintre Dumnezeu și bogat, Acesta îi spune: „Nebune, în noaptea aceasta îți vor cere sufletul. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” (Lc 12, 20). Nu spune Domnul că-i va lua sufletul ori că moartea îi este pedeapsă pentru uitare și bogăție. Ci că se va cere de la El, Domnul belșugului, sărăcitul său suflet. E pus să descopere cât de bogat este având suflet și avându-L pe Dumnezeu. Să descopere că Dumnezeu este adevăratul belșug.

Taină mare, grija aceasta a lui Hristos de a ne lumina asupra adevăratelor valori, pentru care merită să murim cu adevărat. Nu rodiri peste noapte par că ne rup acum de El. Ci seaca, neroditoarea boală a construirii de hambare lărgite de orgoliul falselor nemuriri. Imperturbabila țintire a morții ca falsă izbăvire. Cât de aproape ne este moartea când suntem săraci, lipsiți de cele ale vieții. Cum ne este sărăcia formă dinamică de moarte, căci ne apropie de Dumnezeu prin iubire. Dar și cât de nesigură în iubire

Săptămâna a XXIII-a după Rusalii:

Duminică: Ef 5, 8-19; Lc 12, 16-21 - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul.

Luni: Evr 9,1-7;Lc10,38-42;11,27-28 -Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Marţi: I Tes 1, 6-10; Lc 11, 1-10 - Sf. Mc. Cecilia și Sf. Mc. Valerian.

Miercuri: I Tes 2, 1-8; Lc 11, 9-13 - Sf. Cuv. Antonie de la Iezeru-Vâlcea.

Joi: I Tes 2, 9-14; Lc 11, 14-23 - Sf. Sf. Mc. Clement, episcop al Romei.

Vineri: I Tes 2, 14-20; Lc 11, 23-26 - Sf. Mare Mc. Ecaterina din Alexandria.

Sâmbătă: II Co 8, 1-5; Lc 8, 16-21 - Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul din Bitinia.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

roditoare este ea. Cum ne descoperă fragilitatea alcătuirii noastre adânci, cuminți, fragilitatea chipului slavei lui Dumnezeu din noi. E și motivul pentru care, atunci când vor să atace Biserica, dușmanii iubitori de bogății rodite peste noapte aruncă pungile de aur ale lui Iuda în joc. Lumea de azi, când vede arginții, chiar când e convinsă că ei sunt ai vânzării, devine sensibilă, se lasă purtată în spulberatul colț de netihnă al iadului. Dumnezeu este Lazărul ce-L hrănim din resturile zilelor noastre. Mereu stă pe lângă noi, bogații închipuiți, mereu atenți la ce avem, crezând mai mult în noi, cu strălucirile noastre, decât în El, Dumnezeul Cel viu. El ne știe slăbiciunea aceasta la a avea și ne învață mereu să conjugăm verbul a fi. Căci este viața.

Că bogăția nu este pierzătoare de suflet prin ea însăși ne-o dovedesc pildele cu bogații care știu ce au de făcut cu ea. Cei care oferă masa, pregătită pentru prietenii ce o resping, celor cu adevărat flămânzi, de la marginea drumurilor, din răspântii. Cei care-L primesc la masă pe El, pururea pelerin întru vindecarea bolnavilor și învierea morților. Bogăția prăduită din iubire celor care nu trăiesc decât din cerșirea ei nu este ucigașă de suflet. Taina iubirii destăinuie bogăției vindecarea. Ce este în fond o bogăție ce se dedă iubirii aproapelui, dacă nu milă? Iar Domnul ne-o spune mereu, până la sfârșitul veacurilor: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” (Mt 9, 13;12, 7). Pentru că El este mila. Aceasta este taina ce se ascunde în parabola

Mântuitorului. Nu efortul nostru aduce roada, ci darul lui Dumnezeu face să se împlinească efortul nostru. Oricât de buni am fi, oricât de capabili, oricât de plini de rezultate am fi, nimic nu poate fi mai mult decât mila lui Dumnezeu în împlinirea noastră ca oameni. Este în pilda Domnului Hristos un plan de recuperare a tristeților noastre ambițioase, un suspin de Dumnezeu înțelept care intuiește și preștie nebunia noastră de acum. O nebunie a rodirilor nemuncite și a

orgo l i i l o r . Avem un Dumnezeu Ca r e ne miluiește cu darul Său, ne descoperă disponibilitatea Lui de a ne smulge din iadul cotidian și cel veșnic prin cordialitatea Sa lucrătoare. Nu o face pentru a-și mări

hambarul, ci pentru că Împărăția Sa este hambarul în care se strânge roada milei Sale. Ne aduce cu Sine în miezul moștenirii Sale pe care, pe măsură ce o împarte, o înmulțește, o lărgește până la marginile pământului. Și cele ce le pregătim vor fi ale lui Iisus Hristos în măsura în care vom ști să fim bogați în roada cu El, rodind în răbdare și iubire, în rugăciune și post, în milă către aproapele și dăruire către cei care au nevoie de jertfa noastră. Nu să murim pentru El, ci să trăim pentru El pentru a învia cu El. Pentru că doar bogăția care ne însoțește după Înviere este singura pentru care merită să trăim, iar măsura ei ne aduce la statura omului desăvârșit. Nu este greu, este imposibil, fără Harul Său! Să-l cerem, lărgindu-ne inima, ca un hambar gata de rod. (Ziar Lumina)