Provocările metadatelor pentru Biblioteca digitală din cadrul Universităților

1. Cadrul general

Când vorbim de o bibliotecă digitală se subînţeleg o serie de termeni: baze de date, multimedia, resurse informaţionale on-line, noi tehnologii ale informării şi comunicării, regăsirea informaţiei, aplicaţii multimedia, bibliotecă electronică, reţele de calculatoare, Internet, Intranet, World Wide Web (www), WAIS (Wide Area Information Services) etc. Analizând aceşti termeni observăm că toţi au legatură cu procesele de construcţie, prelucrare,comunicare şi utilizare a informaţiei. Biblioteca digitală ar trebui să fie, într-o accepţiune simplă, „meta-termenul” care-i reuneşte. Intuitiv, se înţelege prin bibliotecă digitală conceptul organizatoric care reuneşte resurse informaţionale în formă electronică, structurate în baze de date, produse şi aplicaţii multimedia, accesibile prin intermediul unor tehnologii de informare şi comunicare.

Instituţiile, cercetătorii implicaţi în realizarea unor proiecte de „bibliotecă digitală” au încercat să definească conceptul, explicând şi motivând produsul finit pe care doreau să-l realizeze. Astfel, au fost identificate următoarele elemente în definiţiile privind „biblioteca digitală”:- biblioteca digitala nu este o entitate singulară;- biblioteca digitala necesită o tehnologie compatibilă cu resursele celorlalte biblioteci, o tehnologie care să asigure accesul la resurse informaţionale externe;- legaturile dintre mai multe biblioteci electronice şi serviciile de informare sunt transparente pentru utilizatorii finali;- scopul este asigurarea accesului universal la bibliotecile digitale şi la serviciile de informare;- colecţiile bibliotecilor virtuale nu sunt limitate la documente text, hypertext sau hypermedia ci se extind la documente digitale care nu pot fi reprezentate sau distribuite în format tiparit1.

Pentru a avea succes în mediul universitar, o bibliotecă digitală trebuie să fie capabilă să integreze informaţii de la facultate şi studenți, precum și sursele tradiționale ale unei biblioteci. Aceasta trebuie să aibă o structură robustă de metadate ce poate găzdui și păstra o varietate de discipline specifice sprijinind în același timp accesul la colecții.

Bibliotecile digitale sunt dezvoltate într-un context care determină caracterul proiectării. Majoritatea bibliotecilor digitale sunt organizate și administrate de către biblioteci clasice, dar multe există într- un sistem universitar. În acest context, funcţiile universităţii de predare şi cercetare sunt factori determinanţi. Membrii comunității universitare se obișnuiesc repede să folosească obiecte digitale în procesul de predare și de cercetare. Ei au informaţiile lor proprii și caută conținut suplimentar relevant pentru activitatea lor. Astfel , membrii sunt susceptibili de a fi utilizatori ai sistemului de management al ciclului de studii care oferă un mediu electronic pentru experiența de la cursuri și care concepe obiecte de învățare digitale disponibile pentru elevii lor. Dacă o bibliotecă digitală va fi de succes în acest mediu, aceasta trebuie să integreze surse de sinteză a conținutului și a sistemului în designul său.

2.Visual Image User Study (VIUS)1 Association of Research Libraries, Definition and Purpose of a Digital Library, 1995 disponibil la http://old.arl.org/resources/pubs/mmproceedings/126mmappen2, accesat la 12 mai 2014.

Ca parte a proiectului finanțat de Mellon, a fost creat de către Universitatea din Pennsylvania State un prototip care centralizează imaginea digitală, Visual Image User Study2. În crearea unei scheme de metadate pentru proiect, autorii au anticipat o mare varietate atât de conținut, cât și de utilizatori, pentru mai multe disciplines. Această schemă utilizează trei standarde foarte diferite ( VRA Core Categories, Dublin Core , IMS Learning Objects Meta - data). Proiectul validează necesitatea pentru un conținut extrem de individualizat, importanța colecțiilor de facultate individuale, necesitatea unei intervenții editoriale pentru a completa și modifica metadatele.

Furnizarea de imagini digitale pentru învățământul superior a fost o zonă activă pentru cercetare, proiectare și producția de proiecte în ultimii ani. Multe instituții au digitizat colecțiile și au constituit depozite instituționale. Vânzătorii au început să procedeze de urgență la dezvoltarea de software-uri pentru a le ajuta în aceste eforturi. Produse cum ar fi Luna’s Insight Software, James Madison’s MDID și OCLC’s contentDM permit stabilirea de colecții, adăugarea de conținut, organizarea de imagini și crearea de metadate. Proiecte de cercetare din anii 1990, cum ar fi MESL și Biblioteca AMICO, par să adopte o abordare holistică, explorând producția, coordonarea metadatelor, proiectarea sistemului și studiu asupra utilizatorului. VIUS a început cu un studiu asupra obiceiurilor şi preferinţelor utilizatorilor pentru a se informa cu privire la abordarea problemelor de proiectare a metadatelor.

Universitatea din Stat Penn a primit o generoasă finanţare de la Fundaţia lui Andrew W. Mellon în 2001, pentru a coordona un proiect timp de 26 luni pentru a evalua cerinţele pentru un sistem de livrare a imaginilor digitale. Posibilitatea de a examina o singură şi semnificativă categorie de conținut ca un aspect al dezvoltării bibliotecii digitale a atras imediat parteneri din afara bibliotecilor, inclusiv muzee, Centrul pentru Educație Technoloică şi Servicii, Şcoala de Ştiinţe informatice și tehnologie, precum și membri ai facultăților din mai multe departamente. Împreună cu autorii, au căutat să înțeleagă cum imaginile sunt utilizate în prezent în campus, ce funcții sunt sprijinite de imagine, cine le utilizează.

Prima fază a VIUS s-a concentrat pe studiul nevoilor utilizatorului, prin grupuri focalizate, sondaje, protocol de testare, de autentificare, și alte metode de colectare a datelor. A doua faza a implicat construirea a două prototipuri: un set centralizat de colecții administrate de către biblioteci și un sistem de partajare de obiecte digitale într-un mediu de autentificare ( încă în dezvoltare ). Faza finală a cuprins evaluarea acestor prototipuri în ceea ce priveşte utilizarea, satisfacţia utilizatorului şi durabilitatea.

Studiul a dat date extrem de utile, care pot fi găsite în raport final pe site-ul Vius. Unele dintre constatări a furnizat date cu privire la proiectarea bibliotecilor digitale în funcţie de mediul academic, precum și ipotezele care au guvernat proiectarea unei infrastructuri de metadate pentru baza de date a prototipurilor. Pe scurt, concluziile tezei sunt după cum urmează: :• Există un interes considerabil în rândul facultăţilor și studenților în folosirea imaginilor pentru predare și cercetare. Un număr considerabil menține deja colecții de imagini individuale pentru motive profesionale. Un mic, dar semnificativ număr foloseşte imagini digitale, și mai mulți se așteaptă să îşi crească utilizarea de imagini digitale în următorii trei ani.• Potențialii utilizatori ai unei biblioteci de imagini digitale sunt mai preocupați de problemele legate de conținut decât sunt cu privire la problemele legate de recuperare; Ei sunt preocupați mai puțin cu modul de a descoperi imagini decât dacă biblioteca conţine imagini relevante la toate. Atât nevoile de predare și de cercetare ale lor tind să fie extrem de individualizate.

2

• Mulți utilizatori şi-au construit deja colecții de imagini..• Membrii facultăţii sunt ambivalenţi despre partajarea colecțiilor lor, dar sunt interesați de posibilitățile de colaborare și de dezvoltare a colecțiilor de imagini de bază.

Studiul s-a axat în special pe domeniul artelor, ştiinţe umaniste și studii de mediu, în scopul studiului utilizatorului, dar a anticipat că serviciul de producţie va cuprinde colecții și imagini dintr-o gamă mai mare de discipline. Prototipul a centralizat o bibliotecă de imagini, iar pe de altă parte s-a limitat la artă și arhitectură. Conținutul digital a fost obținut dintr-o varietate de surse: imagini comerciale, colecții de facultate, materiale din cărţile de la bibliotecă și colecții de arhivă, colecții și muzee departamentale. Un obiectiv specific a fost să construiască o colecție de imagini de bază pentru a sprijini predarea unui studiu introductiv de arhitectură peisagistică.

Metadate

Funcția descriptivă a metadatelor este de a sprijini descoperirea de resurse adecvate. Pentru că obiectele digitale sunt create de către comunități de utilizatori specifice ( și chiar persoane fizice ), cu nevoile și vocabularele lor proprii, contextul din care un obiect digital provine are o influență considerabilă asupra tipului de metadate descriptive care sunt adecvate obiectului. Tony Gill a folosit termenul de info-diversitate culturală, pentru a exprima caracterul eterogen al informațiilor culturale, cu concluzia că nicio schemă de metadate nu se potrivește tuturor. Deși unele descrieri sunt simple și generice, altele sunt mai bogate și orientate asupra unui domeniu specific. În cazul unei biblioteci digitale, cu colecții aduse împreună de la mai multe discipline și din surse diverse, imaginile digitale sunt atât info-diverse, cât și variate în ceea ce privește informațiile descriptive corespunzătoare. În mod clar nici un standard de metadate singur nu ar fi suficient. Autorii au decis imediat să se angajeze într-un exercițiu de cartografiere, în scopul de a găzdui diferite standarde de metadate descriptive într-un mod care va sprijini interoperabilitatea lor. Având în vedere accentul studiului cu privire la utilizarea de imagini într-un mediu academic, Autorii şi-au axat rapid atenţia pe trei standarde de metadate descriptive în curs de dezvoltare: VRA Core, Dublin Core și IMS Learning Resurse Meta - data.

VRA Core

Accentul pe imagini și pe disciplinele de arta şi arhitectură pentru prototip a sugerat faptul că standardul care trebuia să fie dezvoltat trebuia să facă parte din categoriile de bază dezvoltate de către Asociația Visual Resources (VRA). VRA este format dintr-un singur set de elemente care pot fi repetate de câte ori este necesar pentru a descrie opere ale culturii vizuale, precum și imaginile ale documentului. Distincția între lucrările și imagini vizuale este o caracteristică unică a VRA. Într-un sistem ideal, o descriere separată ar fi fost creată pentru fiecare lucrare și pentru fiecare imagine a acelei lucrări. Fiecare descriere ar include elementul de înregistrare de tip care conține fie valoarea „muncă”, fie valoarea „imagine”. Setul include elemente specifice disciplinei istoria artei, cum ar fi stilul sau perioada.

Dublin Core

Având în vedere că potențiala bibliotecă digitală ar avea nevoie să cuprindă toate disciplinele, ar fi cel mai probabil nevoie de „cel mai mic numitor comun”(Gill), un limbaj comun de metadate. Acest lucru a sugerat că elementele Dublin Core ar trebui examinate. DC este un set de 15 elemente descriptive, conceput pentru a oferi un mijloc simplu pentru a descrie resurse pentru a ajuta descoperirea și recuperarea. Opțional, calificativele pot fi

utilizate pentru o varietate de scopuri: pentru a rafina semantica unui element sau pentru a identifica sursa de conținut de date.

IMS Learning Resource meta – date

Parteneriatul autorilor cu Centrul tehnologic al campusului a sugerat puternic că pot fi luate în considerare şi obiectele de învăţare IEEE Meta - data ( LOM ) 6-1 / IMS meta – data, specificația 1.2.1 Penn State foloseşte ANGEL, un sistem de management al învăţării, făcut să faciliteze cursurile și permite comentarii și chat. Mai mult, Centrul pentru educație tehnologică este angajat într-o varietate de proiecte care implică managementul colaborativ de învățare susținută de standardul de meta - date IMS. Scopul standardului este de a facilita căutarea, evaluarea, achiziția și utilizarea de obiecte de învățare, de către elevi sau de instructori, și pentru a facilita schimbul de obiecte de învățare prin dezvoltarea și schimbul de cataloage și inventare de obiecte de învățare. Standardul tinde să ia în considerare diversitatea de contexte culturale și lingvistice în care obiectele de învățare și metadatelor lor vor fi create și exploatate. Standardul conține o serie de caracteristici unice. Acesta cuprinde elemente adecvate pentru învățare.

Structuri de metadate : Provocări și realități

Presupunerea de bază a autorilor pentru baza de date prototip VIUS a fost aceea că fiecare dintre cele trei standarde de metadate trebuie să fie sprijinite, că imaginile incluse în baza de date ar putea include, de asemenea, metadate într- una sau mai multe dintre standarde, că specificitatea metadatelor ar putea fi păstrată în baza de date VIUS și că ar fi necesare un fel de cartografiere pentru a sprijini căutarea în întreaga bază de date.

Având în vedere obiectivele, s-a decis să se creeze un „superset fuzionat" al tuturor elementelor din cele trei standarde. Pentru că standardele au fost create pentru a satisface nevoile comunităților specifice, autorii au vrut să păstreze contextul și specificul metadatele create în fiecare standard, cu nici o pierdere de date în procesul de fuziune.

Astfel, a fost creată o schemă care a încorporat toate elementele posibile care ar fi putut fi purtate de metadatele care au contribuit la sistem. Schema oferea un element care corespundea fiecărui element din cele trei standarde, permițând specificităţii oricărei metadate importate să fie conservate. Schema ar fi sprijinit transformările de date pentru importul și exportul de date, pentru a genera ecrane personalizate, precum și pentru crearea unei structuri comune de interogare. Schema , sub formă de tabel , este disponibil pe site-ul VIUS.

Cartografiere de bază nu a fost teribil de grea. Multe dintre elementele din fiecare standard, fie au avut definițiile aproape echivalente, fie au fost cazuri specifice de elemente în alte standarde. Cu toate acestea, o examinare mai atentă a mapărilor a relevat dificultăți. Astfel, au existat diferențe semantice între definițiile elementelor superficial similare. Elementele care folosesc termeni cum ar fi: „tip" sau „format”, de exemplu, au fost foarte probabil să fie destinate să aibă diferite valori și s-ar putea, de asemenea, chiar diferite utilizări funcționale. Un alt set problematic de elemente au fost cele care se refereau la subiectul de acoperire. Nu surprinzator, elementele cheie ale specificațiilor variau considerabil de la disciplina la disciplina. Pe lângă problemele semantice, diferențele structurale între standardele au prezentat o provocare semnificativă.

3. Întrebări Care sunt paşii ce trebuie urmaţi pentru crearea unei biblioteci digitale?

Ce cunoştinţe aveţi despre existenţa unor astfel de proiecte în cazul României?