-
t*«cţliMt à :ai*mrîtiiasa Tipoiiâfii.:
SRAŞOVU, pliţa mare Xr 22 firi». ri n«j£rancat* nu s* pri*
Mteacù. 54» itiaenptt» nu •* ie-
t/imitü 1BiroBrils o8 amriîTi:
Bra ovfi, p aţ* mar» Kr 22 Inserate mei crimMoi ta Vlsna kudolfü
Mos te Saateustein  V’jigtr ( Ottó Maas), «tirt iJcnvltk, iU tii
Btrnd IM . Litktt, A, Opp«Uk,J. i» «- •#&(rp;tn Ba taposta: .1.
V. 9ol - htrgtr in on Mettt Kckuetn 8e~r
-
2 G A Z E T A T B A N S I L t A m M . N r . 2 7 6 - m o .
şi că aplausele unei părţi a camerei... (vod: a întregei
camere)... au recompensata pe deplinfi pe d-lă Grădişteanu. Ună
ministru nu póte vorbi ca ună de- putatü tînără fără
responsabilitate. In materia raporturilor ă esterióre, nu ne putemü
conduce de sentimente şi de en- tusiasmă: trebue să consultămd.
intere* sele... (sgomotö, protestaţiunl)
Nici în mesagiu, nici în adresă, nu se (Jice nimicű, ce ar
autorisa pe cineva să pretindă, că România s’a pronunţata pentru o
alianţă óre-care. Yisita, pe care M. S. regele a făcut’o M. S.
împăratului Francisca losifö, a fosta o simplă visită de politeţă.
Invitarea generalului Vlă- desou la manevrele armatei austriace,
n’a fosta decâta o simplă graţiositate, pe care nu putea să nu o
primescă. Nu esistă nici o convenţia militară cu monarchia
austro-ungară.
In ce privesce politioa esteriórá, ministrul a declară, că
România va fi tot- déuna amioă a păcii, dér că ea n’a intrata în
alianţa puterilora centrale. De altmintrelea--adauge d-lă Lahovary
— décá vre-odată s’ar face o alianţă cu Austro-Ungaria; n’ar fi
cestiunea Transilvană, care ne-ar conduce, ci numai interesele bine
înţelese ale naţiunei române. A ne amesteca în raporturile Ro-
mâniloră din Transilvania cu Ungurii este lucru imposibila.
Şedinţa se ridică la órele 51/*.*
„Românulă“ ne spune, oă d-la deputata 1. Grădişteanu a fosta
felicitata pentru discursula său de o deputaţiune a coloniei
ardelenescl din Bucurescl. „Deputaţiunea i-a esprimata recunoseinţă
pentru ce a făcuta şi va face în cestiunea acesta agitată acum şi
de studenţi. D-la Grădişteanu a arătată cu prilegiulă acesta, că
densulă se ocupă seriosa cu cestiunea Românilorade peste munţi şi
că va luora pentru ei“.
SOIRILE ţMLLEI.Maghiarisarea între Slovaci. Societa
tea de maghiarisare din comitatula Go- mora şl-a ţinuta adunarea
generală în 11 Decemvre n. c. în Rimaszombot. Co- mitetula acestui
mica Kulturegylet a raportata, că societatea face admirabile(?)
progrese în ceea ce privesce maghiarisarea. Cu totula susţine
aoesta Kultur- egylet 8 institute pentru îngrijirea co- piiloră şi
2 asilurl, cari tóté se află printre Nemaghiari. Acestea au fosta
cercetate în decursula anului de 495 de copii, cari toţi, — 4*°®
raportulă comitetului, s’au m a g h ia r isatĂ pe deplinii.
Societatea stă sub protecţia inspectorului r. de şoole şi dispune
de-o avere de 10,800 florini.
La aceste uneltiri nu putemă răspunde mai bine, decâta cu
cuvintele fóiei naţionale slovace din Turoţa St. j
Mărtină, care 4‘ce între altele: „decă este cu putinţă acestă
antropofagia modernă, atunci trebue să primima şi con- secuenţa:
acjl mie, mâne ţie. In acestă consecuenţă zace periculula pentru
mica naţiune a Maghiarilora; ceea ce facă ei astăcjî cu Slovacii,
mâne o potft face Germanii şi faţă ou ei.u
** *Reuniuni de cântări. In oomuna
Comlăuşu (Sântana vechia) s’a înfiinţata una nou cora de
plugari. In Giula maghiară după întărirea statutelora din partea
guvernului, s’a constituita la 14 Decemvre n. c. noua societate de
cântări bis. alegendă ca preşedinte pe d-la Iustina Popoviciu, ér
ca vicepreşedinte pe d-la Ioana Marcuşă.!
** *Pentru biserică. Locuitorul fi Mihailii
CrişianU din comuna Nadlaca (diecesa Aradului) răposa îa 5 (17)
Decemvre, în etate de 74 de ani, testândfi pe séma bisericei din
numita comună una opta- riu de pămentă în preţa de 1500 fl.
** *Vérsatü. In Lugoşă epidemia vărsa
tului a luata dimensiuni atâta de mari, încâtă şcolele au
trebuita să se închidă din causa acesta încă în 16 Decemvre n.
** #Din camera magnaţilor̂ . Joia trecuta
s’au redeschisa şedinţele camerei mag- naţilora. Nu mai puţina,
ca 21 episcopl catolici şi şi episcopii bisericei ortodoxe s’au
întrunită aici, cjice „P. Lloyd“. Falanga magnaţiloră numiţi era
cea mai désá. Erau însă mulţi şi dintre cei cu drepta ereditara.
Tribunele erau înţesate de publica, între care mare parte dame din
elita societăţii. La acestă şedinţă presidâ baronula N. Vaj, celü
de 88 de ani. La ordinea 4̂ ®* era bugetulft de stata pe 1891.
Contele Ferdinand Zichy depuse mai multe petiţiunîîn cestiunea ma-
triculelora şi declara în numele soţilora săi de principii, că
aoeia au făcuta ca procedereu lorü în acéstá cestiune să atérne de
aceea a episcopiloră, după care episcopula Sehlauch declara, că
episcopatula va face cunoscuta punctuiă său de plâcere numai
atunci, când acesta va fi de lipsă. Astfela s’a resolvata
deocamdată nu numai afacerea matriculelora, ci şi bugetula însuşi,
la care n’a vorbita nimenea. Cu tóté acestea ministrula de finanţe
a aflata de bine de-a lămuri bugetula în punctele de căpetenia.
Baccili Laurănesci.O fată guşată certându-se cu altă
fată din sattt, care nu avea acesta defecta, în mânia-i
nesocotită 4>se mamei sale, „spune-i mamă că e guşată, pentru ca
să uu ne 4‘°ă ea.u Tocmai aşa face şi D. Lauran; ela, care eu tota
dreptula merită tifclula de Dr. Sucilă, răspun4en-
j du-mi în Nr-ii 260, 261 şi 262 ai „Gazetei“,
începe cu acea acusare, că eu voiesca a seduce publicula; dór că
cine voiesce şi se tota opintesce să seducă publiculü, nu o voiu
spune eu, ci acesta o lasă în judecata publicului româna, care în
a- céstá privinţa póte primi informaţiunl şi mai coverşitore din
replica’ml presentă.
înainte de tóté însă am de a observa, că pe când eu tóté
periodele şi construcţiunile 4>sê or‘1 d-lui Lauran le-am luata
la analisă, D sa nu-mi face onórea să mă oritice în acea măsură, ci
după placu-i şi precum ’i convine, ’ml a- runcă numai câteva
întrebări sporadice în 25 de puncte. La cetirea acestora ţi se
resuscită memoria „oraculeloră“ pă- gânescl. Asemenea acestora
oracule D. Lauran ne chiamă, ne cere, ne poftesce, ne róga, ne
provocă, ne învită şi ne îndemnă să mergema la elő, pentru ca să ni
descopere tainele vieţei trecute, ale celei presente, şi a
viitorului, căci ela posede „magia“ de a soi tóté; dér să ne ierte,
nu voima să fima învăţăceii acestei şcole; nici oă voma merge la
„Canossa“ domnului abate, pentru ca să luărna prelegeri politice
seu canóne de pocăinţă...
Mare neastâmpără predomină întrega fiinţă a d-lui Lauran, pentru
a sci cine este acela Melitona? şi pentra ce nu-şl arată fruntea
celui provocata la luptă? Insă rogu-te: ce ai D-ta cu persóna, când
e vorba de fapte? ai dori să faci personalităţi ca cu D. Vulcana?
Cum nu, când ca „una adevărata catolica“, ataci şi morţii din
morminte, cari nu se pota apăra, — dér tóté aceste ce’ţl folosescü
D-tale? Chiar de ai pute arăta óre-carl greşeli omenescl ale lui
Meliton, ai pute desface cu acelea faptula D-tale: că prin
introducere conversaţiunei în limba maghiară, ai eschisa totalminte
cea ro- mánéscá? Ai pute şterge pata, că ţînî instructora în
Seminarö, care nici a ceti nu scie românesce, deşi vo-sce a fi popă
românesca? Ţi-ai şterge păcatula, că nu îngrijescl de studiarea
limbei ro- mânescl din partea elevilora, şi că pe acésta nici câ o
puni în pensula lecţiu- nilórü séu a corepetiţiuniloră, ca şi când
nici n’ar fi o limbă pentru cultura modernă ? Aceste suntă fapte,
pe cari D-ta nu le poţi nega nicl-odată, ba nici că cutezi a face
menţiune de ele, ci le în- cungiurl ca pisica păsatulă ferbinte.—
Şi pentru ce? Acésta ţi-aşl spune-o eu. Deci, ca preota, şi ca
demnitara bise- ricesca, ce eşti, nu te face cavalera pentru a
descinde în arenă, şi la luptă, căci lipsesce causa, dór 'ţi
lipsesca şi armele spre aceşti scopa.
După aceste să trecema la anatomia (secţiunea, obducţiunea,)
celora 25 de baccili ai d-lui Dr. Lauran, să ne în- cercăma a-i
suprima în germenii lorQ, pentru ca să nu potă căpăta aripi in-
fectânda inimile şi creerii românesc!.
§. 1. Noi seimă, ca pe lângă păreţii |
donaţi de regele Leopold, s’a făcuta şi fundaţiune regescă
pentru Seminar a; şi jumătate din elevi sunta primiţi în fun-
daţiunea regescă, eră cam altă jumătate în contula a 14 fundaţiuni
private, aşe- 4ate de particulari pentru Seminarö. Deci întreba pe
D. Lauran acea fundaţiune regâscă nu e stabilă: pentru totă- dóuna?
Cum socotesce D-sa: este numai una pauşala provisorä, a căruia
asignare atârnă dela graţia puternicilora 4ü0i? şi o potă aceştia
sista când vora voi? apoi o pota sista din causă că în Se- minară
se vorbesce românesce şi se dă grijă şi învăţământului limbei
românesc!? întreb mai departe: óre în acea şcolă gim- nasială
publică, c’urfa sistemă de instrucţiune, nu se propune şi studiula
limbei românescl, şi nu se dau din ela calcull publici ? Şi
abstragénda dela altele, numai chiar din acestă privinţă, n’ar avea
datorinţa d-la rectora să îngrijescă şi de învăţarea şi
perfecţionarea acestei limbi, punendu-o în pensulü lecţiuniloră
prin d-la instructora? Eu credă, că prin aceste întrebări ţi-am
data răspunsa precisa, şi n’am nici eu, nici alta Româna lipsă de
desluşirile d-tale, numite autentice.
§. 2. Precum se vede, d-la Lauran s’a desvăţata a rumega ceea ce
scrie. Abstragénda dela greutăţile începutului, dela întrebarea în
care anü s’a pututü organisa Seminarulă şi dela datele statistice :
că în primii ani câţi elevi au putută fi primiţi şi găsiţi pentru
Semi- minara, numai la acei 14 ani indige- tămâ, pe cari d-la
Lauran ’i găsesce de suficienţi pentru ca să „supediteze“ unei
diecese o generaţiune întregă de preoţime; 12—14 ani se recera
pentru studii şi 4 cursuri de teologiă, apoi mortalitatea şi
eventualele părăsiri de şc0lă, séu trecerea la alte institute,
înpuţinânda numărula teologilora, în lipsa datelor 1 autentice
spună-ne d. Lauran, câţi au putută rămâne pentru statuia
preoţescfi? Decă în urma acestora împrejurări episcopula Vulcana şi
Darabanta au fosta siliţi să aducă tinerime ardelenă în die- cesă:
óre se póte acesta numi „hulă“ pentru memoria acelora episcopl? A
rumegat’o acésta d-la Lauran? Deci prin ţintirea întrebăriloră sale
silogistice, cari în teoriă para a fi apucături ingeniöse, dér în
praxă n’au nici o valóre reală, să nu cugete d-la doctoră, că ne va
încurca.
§. 3. La întrebarea, că pentru ce Yulcană a importata
transilvăneni în diecesă, şi pentru ce nu s’a ră4imată numai pe
seminariu, s’ar pute răspunde mai uşora cu aceea, că abună-s0mă a-
cesta au pretins’o împregiurările; dealt- mintrelea acela acta a
fosta „treba episcopului şi a Consistoriului“, precum şi acuma este
tréba lorö, pe cine prirnesca la teologiă şi cum împartă
parochiile;
j nu e aşa, d-le Lauran ? Domniei tale
mâne propusa, după cum se cere în diverse categorii ale
şcoleloră, mai pe larg séu mai pe scurta, nu ar trebui să ÜP- aescă
nici din gimnasiile mici dela clasa III înainte. In epoca de faţă
profesorii au de unde să-şî compuie Manuale fără vre-o greutate
mare. Decă ara începe numai dela Petru Maiora şi ar consulta pe
câţi au mai scrisa în ac0stă materia în cei şepte-4eci de ani din
urmă, gene- raţunea jună ar învăţa să-şi preţuiască limba sa mai pe
susa de orl-care altă limbă din monarchia íntrégá. Din trao- tarea
istorică a limbei vorbite şi scrise filologii au ajunsa la
conclusiunl.diverse, unele nimerite, altele eronate seu exagerate,
curata aşa, precum au păţita filologii şi limbiştii tuturora
popórelora vechi şi mai nouă, câte au avuta şi câte au ast&4l o
limbă şi literatură scrisă. Nici unulă din acele popóre, ori câţi
bărbaţi geniali vora fi avuta, nu s’au ajunsa cu câte una restimpa
de 100 de ani, pen- tru-ca sé-sl înalţe limba la una grada óre-care
de perfeoţiune, eră unele popóre mai rău situate au avutft
trebuinţă spre
acelaşi scopa şi de timpa îndoita mai îndelungata.
Incâta pentru limba română, Petru Maiora observase în an. 1819,
că pănă atunci contimporanii săi români disputaseră timpa de 39 de
ani asupra întrebării, decă trebue să schimbe alfabetulă, cirilica
cu cela latina şi în casa de aşa, care ortografiă să fiă adoptată
pentru scrierea limbei române. Atunci acela bătrâna protopopa eşi
cu plănuia său de ortografiă, la oare adause şi o dis- cusiune
(dialoga) despre vechimea limbei române, pe care o ţinea ela ca
esistentă multa mai înainte de împăratula Traiană. Acea lucrare a
sa este cunoscută litera- ţilora sub titula:
Ortografia romana sive latino-valachica una cum olavi, qua
penetralia orginatio- nis vocum reserantur. Per Petrum Major etc.
etc. Budae. Typis regiae Uni- versitatis hungaricae 1819. Tiparu
măruntă, formată 8° mare, pagine 103.
La 1825 a apărută apoi totă în Buda Dicţionarulă în 4 limbi.
La 1830. Dicţionar ii de episcopula
Ioană Bobu în Cluşiu. Din şcola lui Petru Maicră au eşită ca
începători în anii din urmă ai vieţii lui câţiva tineri, cari apoi
pe unde au ajunsă au propagată ideile aceluia, precum au fostă
între alţii bănăţenii Damaschinu Bojinca şi Ef- iimie Murgii, Dr.
Paulit Vasiciu, înaintea loră Dr. Vasilie Popu şi Fabianu, apoi
Ioană Alexi, mai târdiu episcopă, şi Teodoră Aromi, revisoră de
cărţi, apoi canonică, Patriciu Popescu archimandrită, M. Gavra ş.
a. Toţi aceşti bărbaţi eşiţl din şcola lui P. Maioră au scrisă şi
publicată câte ceva, mai mulţi sub numele propriu, alţii
anonimă.
La istoria literaturei nostre a dată ună pintenă pentru cei mai
mulţi neaşteptată în 1838: Disertaţia despre tipografiile românescl
în Transilvania şi în vecinatele ţert pănă în vremile nostre,
scrise de Vasilie Popu, a frumoseloră mâestrii, a filosofiei şi
mediciuei doctora, şi c. r. montano-camerală fiscusa în Zlagna. Si-
biiu 1838. S’au tipărită la George de Klosius.
Vine aj oi erăşl pe neaşteptate :
lentamen criticum in originem, derivat io- nem et formam Linquae
Romanae in ucraqtie Dacia vigentis vulgo valachicae. Auctore A.
Trebonie Lauriano.\ Vienna. Typis congrega- tionis Mechitaristanum
1840 8° pag. 289.
Cartea este dedioată Serenissimo regio principi D. Carolo
Ludovico Bor- boneo Infanti Hispaniarum etc. etc. Duci regnanti
Lucensi.
Când a scrisă şi publicată Lauri anii opula acesta întimpulă de
studii la Viena, era numai în etate de ani 30, deră erudiţi unea sa
vastă adunată în acelă opă ar presupune ună bărbată trecută de ani
60, devotată cu totula sciinţeloră, fără a fi vre-odată turburată
şi abstrasă prin alte ocupaţiunl. Tocmai pentru acesta, fără ca să
poţi aproba cumplita exagerare a lui Lauriană relativă la
direcţiunea şi desvoltarea, ce voise elă să dea limbei române,
acestă studiu ală său, ca materiala istorică ală limbei, nu póte să
fiă trecută cu vederea’de cătră istoricii limbei.(Va u.ima.) B.
-
P a g i n a 3 G A Z E T A T B A N S I L V A N I B I N r . 276 —
1890 .
ínsé, care în guvernarea diecesană nu cunosc! altă autoritate şi
voinţă decátö a episcopului, nici că ţl*ar fi permisü a discuta o
astfeliu de cestiune, cu atátü mai puţinii nu, căci trebue sé-i
conce- demü episcopului Vulcanü, că şi elü ’şi va fi avutü
inteligenţa şi politica sa, pentru timpurile sale, precum o au
alţii „cu multü oportunismü şi discreţiune“ pentru timpurile lorü.
Din aceste,"pe oarl D-ta nu le poţi resfrânge, poţi vedé, d-le
Lauran, că n’avemü lipsă sé mergemü sé ascultăm ü cimiliturile
D-tale.
§. 4. De unde scii D-ta, d-le Lauran, că preoţii diecesei
Oradane, înainte de importarea Ardelenilorü, n’au sciutü altă
limbă, decátü cea română, şi încă în acelü gradü de oultură, íncátü
diecesa n’a avutü lipsă de elementulü románü ardelenescü? Căci
acesta este înţelesulfl vorbelorü d-tale. Spune-ne: unde, în care
şcolă a Ungariei au pututü sé studieze acei preoţi, íncepéndü dela
1792 pănă la 1806, limba română? Décá ne vei puté arăta numai o
şcolă, vei merita cinstea Carmelului! Totuşi acei preoţi au fostü
proşti în comparaţiune cu cei d’acuma, cari toţi sciu perfectă
limba maghiară; după Lauran, „cultura preotului románü“, pentru ca
sé potă ceti „Magyar Állam“ şi sé n’aibă lipsă de „Foia
-bisericescă“ a Metropoliei române, care pentru d. Lauran nu
esistă, căci n’are purismulü catolicü, éstmodü onorándü pe
Metropolitulü séu, sub ale cărui aripi apare acea Fóiá
bisericescă.
Tocmai aşa de bine cunósce D. Lauran starea preoţimei dela
1792—1806, pe cum o cunósce cea dela 1806 pănă la 18B5, numindü pe
Ardelenii imigraţi moralişti, cuvéntü de batjocură în gura d-lui
doetorü în s. teologiă.
Dér cumcă n’a rumegat’o bine d-lü Laurau, i-o voiu demonstra-o
îndată. Episcopii Alexi şi Dobra; preposiţii şi eanouicii: Radnosi,
Corneli, eruditulü Th. Aronü, Simon, Petru Raţiu, Vas. Moldovanü şi
Nic. Vuloanü; protopopii: Almasy, Vidrai, Dobra, Maxim, Paladi,
direetorulü gimnasialü Erdeli, preoţii: M. Sava Noacu, Sam.
Vuloanü, Nemeşă, Gruiţia, şi câţi şi mai câţi alţii, toţi ardeleni
imigraţi, au fostü moralişti, d le Lauran? N’au făcuttt aceştia
onóre diecesei şi n’au consolidatü nimicü în ea?
Şi décá printre aţâţi bărbaţi eminenţi şi de posiţiune, s’ar fi
strecuratü şi câte unü moraliştii eu prostia de a nu sci
maghiaresce, sé’ml crecjî, d-le Lauran, că aceştia pe acelea
timpuri au pres- tatü mai mare serviciu bisericei unite române,
decátü uuii procopsiţi ai d-tale, oarl afară de altariu nici că
cetescü altă carte românescă, nici că aude omulü vorbă românescă
din gura lorö, pregă- tindü ást-modü pe poporenl pentru proc- sima
numérare şi conscriere poporală, sé fiă inscrişl ca Maghiari şi sé
păţescă ca cei dela Nirü-Adonü şi Abranü.| *
Apoi décá aşi merge la d*ta, faţă cu aceste ai mai avé ceva de
spusü?
;SuciturI şi sécáturl....[Va urma.] Melitonü.
Nedumerirea lui „Kolozsvár.“„Kolozsváru în primulă seu din
20 Decemvre comentéza declara- ţiunile d-lui ministru Titu
Maiorescu făcute corespondentului cjiarului „Kreuzseitung“ din
Berlină. Intre altele $\ce:
„Titu Maiorescu, unü membru alü guvernului románü declară
cestiunea ar- delenescă, ca fórte seri0să, într’atâta, în- catü
acésta póte avé influinţă şi asupra posiţiunei politice a
României.̂ Maghiarii au creatü Románilorü o posiţiune
nesuportabilă. Guvernulü din Bucurescî pănă acuma s’a restrínsü
numai a linişti pe Românii din Ar-
-dealü şi a-i ţine îu speranţa, că şo- vinismulü maghiarü va ave
odată ca- pétü. Astăcjî ínsé şi d-lü Maioresou s’a convinsü, că
lucrulü a ajunsü pănă la estremü; cercurile conducétóre ale triplei
alianţe de sigurü- vorü soi apreţia
importanţa liniei Carpatine. Guvernulü románü nu va împiedeca
colectarea de bani pe séma şcolelortt şi asilelorü ro- mânesol din
Ungaria. Astfelü de decla- raţiune sé fi făcut Titu Maiorescu,unulü
dintre cei mai însemnaţi membri ai guvernului románü, în causa ce
au pornit’o duşmanii noştri îu contra nostră.
Titu Maiorescu ni-a fostü pănă a- cuma bunü amicü ; uniculü omü,
care a purtatü résboiu în contra nisuinţelortt literare şi politice
ale Románilorü din Ungaria ; care a creatü România nouă; a formatü
în jurulü séu o gardă, care l’a sprijinitü,mergéndüprin focü şi
prin apă. Elü nu numai a sbiciuitü, dér a urítü pe conducétorii
Románilorü noştri pentru activitatea lorü sécá, superficială, şi
lipsită de orl-ce muncă seriosă, cari îşi băteau peptulü şi
strigau: „Sunt Románü“, crê éndü, că cu acésta vorü împlini orî-ce
misiune faţă cu poporulü, cu patria şi faţă cu ei înşişi.
BărbatulO acesta sé o fi ruptü óre cu trecutulü, cu principiele
întregei sale vieţi, cu simpatiile faţă cu noi şi—după cum se
afirmă—acestü bárbatü sé se fi ín- torsü în contra nóstrá?
Acésta noi nu o credemü. Şi nu o credemü pentru aceea, pentru-că
Titu Maiorescu nu a pututü ave motive pentru a-şl schimba
atitudinea sa, fiind-că purtarea nostră faţă cu naţionalităţile a
rémasü cum a fostü, nici mai bună, nici mai rea.
Dér din partea guvernului románü nu s’a pututü face o astfelü de
decla- raţiune nici pentru aceea, pentru-că în programulü séu e
cuprinsü, ca cu vecinii sé trăiescă în pace, că causa Románilorü
din Ungaria e o afacere internă a statului maghiarü, în care nu se
póte amesteca. Acesta e programulü ce l’a enunţatfi guvernulü
románü.
Comuni catulü din Kreuzzeitung aşa- dérá, care a apárutü în mai
multe, t̂ iare şi care e cuuoscutü în cercuri mai largí, de sigurü
e o mistificaţiune. O considerăm ca mistificare pentru aoeea,
pentru-că co- municatulü ílü aduoü în legătură tocmai cu numele lui
Titu Maiorescu, pe care Românii din Ungaria, dela Babeşfl pănă 1a
Alexandru RomanÜ, ílü ţină de renegato.
Decă ínsé e adevératü cuprinsulü comunicatului, atunci noi tare
ne-amü înşelattt în domnulü acesta. Atunci ínsé stámü faţă cu o
faptă nu a d-lui Maiorescu, ci a guvernului románü, cu o astfelü de
faptă, prin care se amestecă în treburile nóstre interne şi
încuragiază pe Românii de aiol în direcţiune anticonstituţională,
nerecunoscéndü starea faptică, alcátuindü cestiune ardeleuéscá,
care nu esistă, şi íngáduindü colecte, ba sprijinindu-le, când de
acestea nu este lipsă.
Décá e adevératü cuprinsulü comunicatului , atunci guvernulü
junimistü- couservativü urmăresce o politică nebună, o atare
politică, care e fórfce potrivită, ca în casulü unui résboiu séu a
unei schimbări a situaţiunei politice, noi sé pretindemü dela
Europa o siguranţă puternică faţă cu acestü micü statü turbură-
torü (méi! méi!), care nu*şî ounósce misiunea, datorinţa faţă cu
vecinii séi şi jocă „va banque.“
Repetámü ínsé: nu credemü, că guvernulü României sé pórte o
politică aşa de nebună, pentru-că acésta arü fi una cu periclitarea
independenţei ţ£rei.
Credemü, că diplomaţia nóstrá va şi face întrebare la Bucurescî,
că oe e dreptü şi ce nu e dreptü din declaţiunea acesta a
guvernului.“
Nu mai este de lipsă sé arătăm u tendenţiositatea şi réutatea
espectorăriloră de mai susă ale lui „Kolozsvár“ căci elă însuşi se
dă de golă.
Corespondenţa „Gaz. Trans.“SalaşinţI (Bănatfi), Decemvre 1890.
Stimate D le Redactorii! Comuna
SalaşinţI, comitatulil Caraş-Severinu, e situată îu partea
stângă a Murâşului şi
formézá unü punctü de despărţire între comitatulü Timiştt şi
Caraştt-SeverinO, fiindü íncunjuratü de cătră mécfá-nópte de
comitatulü Aradului. Comuna acésta are 1200 de locuitori români, de
o parte a ei este Mur0şulfl, de altă parte e încunj urată de
dealuri.
Poporulü se ocupă mai multü cu producerea petrei de varü, avéndü
încă din bétránl mină de pétrá de varü, care altcum formézá
proprietatea camerei séu erárului. De când ínsé ovreulü arenda-
to£ü introduse cale ferată cu cai, luâ mai totü câştigultt din mâna
poporului. Comuna are ímprejurulü ei păduri întinse strămoşescl,
cari suntü erariale, dér nu are libertate bietulü poporü, nici
mácarü crengile cele uscate din pădure a-le aduce acasă. Peste
erbáritü e aren- daşfi ovreulü, pădurile le esarándézá ovreulü, cu
unü cuvéntü, venitulü e alü ovreului, ér munca este a
Românului.
Cam la anulü 1877 în hotarulü comunei SalaşinţI, la capétulü
páráului Giurgeviţa, poporénulü nostru Teodorü Giurca, stenarü
(pricepátorü de spartulü petrii de varü), bárbatü în etate 47 ani,
şciutorfl de carte, afla ín numitulü locü o petră, care conţinea
fierü, adecă pétrá de fierü; despre aflaraa acestei petrii nu spune
nimicü, ci ca sé se convingă de folosulü petrii, se apuca sé
esperimen- teze elü singurü, făcându-şl óre-carl ol- cuţe, şi cu
ajutorulü focului din cuptó- rele de varü a topitü pótra aşa,
íncátü acuma s’a convinsü şi elü, că pótra este petră de fierü, dér
omulü fiindü în stare rea materială, ce îi vine lui în minte, — sé
se sfătue cu ovreulü Samuil Vogel din Lipova; ovreulü umblándü pe
la direcţiunea bunurilorü camerale, promi- ţendfi Românului 100 fl.
v. a., câştiga concediu şi bilete, prin oare numitulü Samuil Vogel,
îşi şi ridica „Signia de scrutare a lui Samuil Vogel din Lipova“.
Şi apoi ce e mai multü, numitulü Teodnrü Giurca, aflătorulă băii de
fiérü, nici că ocure in însignia de scrutare?
Venindü la cunoscinţa mai multorü inteligenţi din comună
descoperirea a- césta a unui Románü din poporü, într’o preumblare
la acelü locü eu, oa preotü lo- localü, însoţitfl de fraţii
Ştefanfl şi Tra- ianü Mihailovicl învâţătorl, ne duserámü la faţa
locului, cerând informaţi uni dela numitulü stenarü Teodorü Giurca,
carele declara, că sé nu aibă comuna frică nimicü, că elü a
reservatü unü looü din vâna dealului aceluia, oare cade în
competenţa teritoriului comunalü ca corpü moralü. Amü mersü la
acelü locü şi amü vécjutü, că ín adevérü se află unö soiu de pétrá
de ferü, care după presupunerea aflătorului, ar fi petră de ferü de
prima clasă.
M’am bucuratü multü de acestü nou productü alü deşteptăciunei
ţeranului románü. Cine scie încă , decă nu cumva totü unü asemenea
ţ0ranfl románü va fi aflatü în timpurile mai bétráne şi baia petrii
de varü, care prin ingerinţa altora, astăzi se află în mânile
erariului, carele din ale sale multe mii, ce produce varniţa la
anü, nu contribue mai nimica la spesele comunale ale comunei
SalaşinţO, şi şi ce cotribue, ín specialü numai la spesele
comunale, e o sumă atátü de neînsemnată, íncátü se póte cjice
nimica faţă cu 2000 fl. spese comunale, aruncate la anü pe comuna
SalaşinţI.
Ar fi pécatü, decă şi acuma in se- cululü culturei popórelorü,
Románulü ar fl avisatü sé tragă jarulü la óla străi- nilorü, dela
oarl bietulü Románü nu mai póte spera niclo uşurare a sorţii sale
triste.
I. Hadarni,preotü.
Braşoyii, 8 Decemvre 1890. Domnule Redactorü! Vő rogü a da
locü îu colonele stimabilului D*vóstrő (Jiarü următorului
raportü.*)
Onorată adunare generală! ConformQ îndatortrei impuse mie prin
votulü On. adunări generale din anulü trecutü, când am avutü onóre
de a mi-se încrede conducerea afacerilorü materiale ale Reuniunei
femeilorü române din Braşovfl şi Săcele pentru ajutorarea
véduvelorü sé- race, vinü prin aoésta a raporta despre
*j Prin acestü raportü se rectifică şi unele date, ce ni-s’au
împărtăşii greşită în ra- portulü publicatü în nr. 271 alü
„Gaz.“
— Red.
starea averei Reuniunei la finea anului administrativo
1889/90.
Ca şi pănă aoum, averea Reuniunei nóstre arătă o sporire destulü
de însemnată, provenită în prima liniă dela petrecerea arangiată în
urma decisiunei On. Adunări generale din anulü prece- dentü, alü
cărei venitü curatü a fost nu mai puţintt de 888 fl. 10 crucerl,
apoi din tacsele membrelorü destulü de nu- méróse.
Acestea suntü semne totü atátü de mágulitóre pentru acéstá
Reuniune, de- óre-ce ele ne dovedescü interesulü oelii mare, cu
care suntemü încurăgiate din partea publicului románü şi chiar şi
stră- inö, pe acéstá cale a binefacerei.
O dovadă mai bătătore la ochi despre interesulü celü mare pentru
înaintarea aoestei Reuniuni a fostü marinimo- sitatea unui demnü
fruntaştt románü, a» multü regretatului C. I. Popasu, care pé-
trunsü de scopulA nobilü ce’lü urmárimü, a testatü între altele şi
reuniunei nóstre frumósa sumă de franci 400, pentru ceea ce trebue
sé’i pástrámü adéncá recunos- ciinţă.
.Dea Dumnezeu ca sé aibă mulţi imitatori!
Totü prin Constantinü I. Popasu am primitü fl. 10 din fondurile
Jugaiane, unde dénsulü a funoţionată unü şirâ de ani cu celü mai
mare zelü şi acurateţâ, îu calitate de oassierO.
Despre starea averei Reuniunei lasă sé urmeze datele urmátóre,
estrase din registrulü de cassă, libele de depunere, din
protocolulü membrelorü şi din actele administrative alăturate.
La finea anului trecufcü 1888/9 averea totală a Reuniunei constă
din florini 3360.95 cr., la finea anului acestuia, 1889/90, ea a
ajunsü la suma de florini 3894.28 cr., ceea ce se póte vedé din
registrulü de cassă aláturatü, aflatü ín ordine de Comisiunea
revidétóre. Deci crescerea ín acestü anü a fostü 533 fl. 33 cr.
faţă de 401 fl. 42 cr. din anulü treoutü, adecă cu 131 florini 91
cr. mai multü.
Banii se află depuşi ín doué libele şi o obligaţiune
partioulară, anume: Unü libelü la „Albina“ Nr. 388 de 2612 fl. 70
cr. Altü libelü la Sparoassa Nr. 2998 de 881 fl. 58 cr. Obligaţiune
în valóre fl. 400 Laolată 3894 fl. 28 cr.
Pe lângă acésta mai e de adausd suma de 400 franci, testaţi de
Constantinü I, Popazu, care sumă încă nu s'a pututü încassa din
causa scurţimei timpului, érá din taose anuale primite după
încheierea socotelilorü, dér înainte de adunarea generală şi
aflătore în cassă, 15 fl. Deci averea totală a Reuniunei cu finea
anului 1889/90 este de 3909Jl. 28 cr.plus 400 franci.
Iu decursulü anului acestuia avemü a înregistra cu plăcere o
nouă membră fundátóre şi pe D-ra Emilia St. Pârvu din Săcele,
căreia i-se aducü mulţămitele nóstre.
Numérulü membrelorü fundátóre la finea anului aoestuia este deci
de 19, érá numérulü celorlalte membre este dă 95 conformü listei,
care seva ceti îndată, Aşaderă avemü cu 1 membra fundátóre mai
multü şi ou 4 membre ordinare mai multe ca în anulü treoutü.
îndatorirea oreştinâscă de binefacere ş!-a îndeplinit’o
Reuniunea nóstrá şi în anulü acesta, ca şi ín trecutü, împărtă-
şindfl 30 de védtive sărace cu căte unü ajutorüanualü de 5 fl.,
nepermiţend venitul fondului a se da la mai multe.
Diű cele espuse pănă aci se póte constata avéntulü íubucurátorü,
ce ia Reuniunea nóstrá cu totă greutatea timpuriiorü de faţă. Décá
ne este permisü a o spune, din acésta se póte vede şi îngrijirea
nobilă, de care este pétrunsá societatea nóstrá románésoá, căci
protegiándü Reuniunea acésta, — care póte e singură la noi ou
menirea directă de a ajutora acolo unde bétrá- neţea, neputinţa şi
sérácia, suntü părăsite mai din tóté părţile, — şterge o mulţime de
laoriml de pe feţele multorü mame române! Şi multe, forte multe
lacrimi de suferinţă curgü pe feţele sér- manului nostru poporü, şi
nenumérate dureri arü fi de alinatü decă mijlócele ni-ar
permite.
Cu acesta rogü pe On. Adunare generală sé ia áeestü raportü la
eunoscinţă şi sé-ml dea absolutoriu pentru administra- ţiunea în
decursulü anului 1889/90, vo- tándü în aceiaşfi timpü budgetulü pe
anulü viitorü.
Victoria G. luga năs. G Bariţiu, cassieriţă.
Proprietarü :Or. Aurei Mureşianu.
Redactorü responsabila interimalü: Gregoriu Maiorii.
-
P a g i n a 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I N r . 276 -
1890.
i 'n n w l i i p ie ţ e i B r a ş a r tdin 22 Decemvrie n » » .
1890
Sanenote românesc! Oump. 9.02 Vând. 9 06 ▲rgintfi românasc* - „
fcpoleon-d’orl - - - „Iţite turcesc! - * - „ imperial! . . . .
„©sJbin! *tois.fone,niJbinau8°/# *
u n « ®°/i «1Bnble rnsescl - * - „M&rc! german«] - - „
lîiscontulft 6-™8e/e pe anft.
Cm iftt u trnrss âs ¥!eaadin 20 Decemvre st. a. 1890.
Bcnta de aurti 4% 112.40Senta de hârtii 5 %
........................ 99.75Impmmutalâ c&iloră ferate ungare
-
a u r i i ...........................................113.20dto
argintii 95.90
Amortisax-e» datoriei căilori ferate de
8.95 * 9. -9.04 n 9 07
10.30 « 10.359.2-4 r 9.335.35 Pi ?».40
101.~ n _ . .»9.50 îi
128.— fî 129,-65 80 56.30
ostii ungare (2-a emisiune) * * — Amortisarea datoriei oăilorâ.
ferate da
ostft ungare (1-ma emisiune - - — Amortisarea datoriei căilorti
tarate 4*
ostâ ungare (8~a emisiune) • - 110.75 Bonuri rurale ungare . . .
. . 88.70Bonuri c roato -s lavon #
...................104.—Despăgubirea pentru dijma de vinii
ungurescU - ........................—.—împrumutului cu premiul
Ci ungur eac& 185,— Leşurile pentru regulare» Tisei şi 3e-
ghe dinului - - 127.—lenta de bârtiă austriacă . . . . 88.90
Eenta di argintă austriacă . . . . 89.05!&$nta de aur*
austriaca...................107.45Losuri din 1860
........................* 186 —Acţiunile bSnceiaustro-ungar» * -
979 — Acţiunile băneai de credită ungar. * 858.25 Acţiunile
b&ncei de credită auatr. * 30i.l0S-albenî
împărătesc!.............................5.43Mmpoleon-d’o r i
....................... .... * 9.07Hărci 100 împ. germane . . . -
56.30 Londra 10 Ic r r ■ ster linge - - * - 114 35
AvisU d-lorti, a'bonaţl!Rugăm pe d-nii abonaţi ca la reînoirea
prenumeraţiunei s8
binevoiască a scrie pe cuponuM mandatului poştalii şi numerii de
pe făşia sub care au primM diaruM nostru până acuma.
Domnii, ce se aboneză din nou, s6 binevoiască a scrie adresa
lămuritti şi s6 arate şi posta ultimă.
Totodată facemii cunoscuţii tuturora D-lorâ abonaţi, că mai
avemu din anii trecuţi numeri pentru complectarea colecţiuniloru „
Grazetei“ , precum şi câteva întregi colecţiuni, pentru cari se
potti adresa la subsemnata Administraţiune în casii de
trebuinţă.
Adm inistraţ. „ G a z . T ra n s .“X
ABONAMENTE„GrAZETA TRANSILVANIEI“
Preţulu abonamentului este:Pentru Austro-TJngaria:
Pe trei luni......................................... 3 fi. —Pe
şese luni. . .................................6 îl. —Pe unu
anu......................................... 12 fl. —
Pentru România şi străinătate:Pe trei
luni.............................................. 10 fr.
Pe şese l u n i ......................................... 20
ir.Pe unu anu..............................................40
fr.
Abonamente la numerele cu data de Duminecă.
Pentru Austro-Ungaria:Pe
anu.......................................................2 fl. —Pe
şese luni.................. , . . . . 1 fl. —
Pe trei luni .......................................... 50
Cr.Pentru România si străinătate:
Pe anu.................................................. 8
franci.Pe şese lu n i......................................... 4
franci.
Pe trei lu n i ................................ . 2
franci.Abonamentele se facu mai uşoru şi mai repede prin
mandate poştaie.Domnii, cari se voru abona din nou, se
binevoiescă
a scrie adresa lămuritu şi a arata şi poşta ultimă.
Adm inistraţiunea „G azete i Transilvaniei.“
■ O S l O ! » ■ € 3 ® © * * 2 - € 3 ® 0 -
Mersulft trenurilorâpe nuiele orientale ale căii ferate de
statft r. n. valabilă din 1 Iunie 1890.
I P r e d e a M — IIiida ip€5@ iaT̂ ţ-.nu ÍTsné Tren de Ïac
cai®' ratü.
aoesua-7ßt>5 per-sdîio
Ü0Ï--Srtns
.-icesla»í'&tü
Tranű de 1
pers.
Viena
Bssdapesta Szolnok P. Ladány
ílfadea-ss& re
S£®sÖ-TalogdM
rBratcaSuciaöiuciaüuiedinítanaAghiriş9-hirbénSădăşeî
Ciuşte j
A-paiuds
Ir&cerdes Dióra Vinţult» d,-í .aU í.1
jreiögő |
Cráciunelü Blaşia Micăsasa €§» Klicâ Mediaaü Eisabetopoi®
SighişOra
Kaşfalfeu Homorodü Augustinü fepaţa
Fsl dióra
Sraşovâ jjTimişti^ re o B e a lű
Bucuresc!
10.50
9,2511.291,012,24
8.023.33
4,26
4 M '
5.496, .02
6.277,317.55
1.Ï
9.05
9 M
Î.3512 « L02
ţ?U5Î-.
9.18 9.499.561
! 10.02 1.55 10.2211
BucureseîăPîF«cI«®.âi&Timişfc
$raşov0 {1
Fsldióraiip aţa
IngustinüHosiorodüHasfalöliSighiaóraElísabetopcl®Mediasü
1C spşa m isă ^
IMicăsasaBlaşiuCrăciun elő
Yisna
îIeî>&
Aradö
Slogovaţâ
.14
1.26 1 4:7 ‘2.23 2.33
3.15 3.47
Ö..B0
6.14 6.45
11 ÖÉ
U i
j TeiiïSü I
AiudüVintulü de uusö Uióra Cncerdca Crliirişă Á.pahida
2.112.483.23
3.46
Ciuşiu
8 45 I 9.16IjlO .36’
10.17 10.3211.04Íl-30jcjyorokI h b i ÍPbuHsú 12.27
IBadna-Lip
jCoixoţ; l.dclggraaYa1,ö !í Soborşinti2. ú.i 2íamü
G-urasad^3.13 maö/ib Eranicíca d.dá Déva
Sm eria (Piski4.14 Orăştia 4.36 sibotü5..08 Yinpulú da josJ ‘24
Aiba-Iuüa
iTeluşâ
j Trenújaccele-
ratü.Tren'
dóperö.
B.2o Teiuşfi Â.lbâ>In!!ft
1 s0ÿ( '''f.nţulâ de josti -?7íSibotü . j ,
5 ^̂ 'ĵ Tâştia S iberia (Piski)
'.‘hí-̂ ovjjííiÜlCiCíi
6 5 í í:' x ̂íí '••\sada
&rafi Soborşină Bérsava Oonopú ■?,adna-Lipov» Paulisu
Q-yorok Q-logovaţ
O.OJ
10.1 ■■ 112.26|!ia\aid»fí©st»110,44:112.58:1 vien*
Ô.49
Í6.06-6 .2416.5317.067.45
11.511.55
12.591.391.562.232.49 B.37 3..5S 4.18 4.4S 4.53 5.21
J5.58
6 l67.02 7.367.508.03 8.26 8.3B 9.05 2.25 5 50
T/unü |j da 'Cep'f.a-iîiicăpers. iĵ .
:-c-!C& maro
■4.5TiL*li®0tr©şeisI'il8€ftii*ş€îîâI~®ll5is
