PENTRU OVS D O A MN ADOUÁ PAGINI OE MODĂ, SFATURI, CURIOZITĂŢI ETC.

REALITATEA

ILUSTRATARAPORTURILE R U S ® ~ T U R C E j

v'EZI PAGINA 3 e ¿

RĂZBUNAREA FEROCE G E M E N I I4 M À N Ü N T E IM « *A 6 . i a r i m s T E a « h 2 a i t a

Hr. 394— Anal *11» n-n Martie 1944

Vederea m ă n ă s tirii M onte Cassino

C itire a v e ş tilo r de-acasa

M o rtie r ín ac ţiu n e pe fro n tu l B u g u lu i

T u n pa şenile, undeva ia răsărit

Un adâpoât pentru cruţarea copiilor de ororile răsboiii Im Tancuri germane pe străzi!® Romei

< I as< iI - ~^ m < n

t / l

n

Z >

R A IU L CU CO ANELO R IN B U C U R E Ş TI

Să 1« ve ri pe unele cucoane în ? Jetăria din Calea V ic to rie i colţ •a Pasagiu] Român... P rin ferea- t ra lar«ă a coietăriei, cum ai pă-ii hi pasagiu, vezi ch ipul cucoa. si care fie lăfăieşte cu ţigara in

ră şi varsă nouri de fum . Tare-i place s’o vadă lum ea!

T arcă a r face cine ştie Ce ispravă! ' ine să se resfeţe în rotogoaîele ■ie fum şi să fie p rivelişte trecăto-

' r'ior.Şi doar se a flă in cofetăric, a-

tcă in tr ’o prăvălie atât de potri- . "tă pentru obrazul cucoanelor. In5 lovăr, d in câte p răv ă lii plăcute 7 9 t f i, cofetăriile sunt d in cele

ai p lăcute, fiindcă au tot lu c ru ri , ld şi pline de p o itiri pentru

—,hl şi pentru gâtlej. A tunci de '8 nu s’or fi îndestulând cu ce 0 ă- ®sc *n cofetărie şi se m ai apucă

■ în g h iţit fum?Ia a ţa , din închipuirea deşartă

k fac vreo ispravă şl că răsar în izu l lu m ii p rin gusturi alese.Ce gust ales! O m ai f i ăsta gust

ă îng h iţi fum ? Aceasta e treabă ntrn coşari, nu pentru cei po- ădafl şi p arfu m aţi, cum sunt cu­inele.ŞI aste unde? Tocm ai în cofetă- », adică acolo unde atâtea bună. t i te Îm bie «spre gusturi alese. D ar creileţi că le ajunge? O nu!

sta « num ai la vrem ea închisă a '.rn il «au îa alte vrem uri pio­lase. Când însè vine vrem ea m ă , Ies ch iar In pasagiu, nnde io t Înşirate mese afară , dealun-

• i i cofetăriei. Acolo să ve ri so-I de cucoane, cum se fudulesc

aând tn lre buze ţigarea şi d o - ztnd rotocoale de fam I Apoi dacă păşesc pe urm ele băr.

' aţilox purtând puşca la vânat, c ce *a nn fæ â ?1 «s1* *D ar « a n m potriveşte pentrn

•le tot c * face bărbatul?

A rh im . S C R IB AN

Sapa, coasa şi secera pot fi şi au fost per fecţionate

Omenirea de pretutindeni foloseşte nare potriv ită a margmeior şî o d i. câteva instrumente agricole, cari d i- mensîonare justă a suprafeţei ei, în- feră foarte puţin ca formă de’ta un găduie de pe o parte ca sapa să pâ- popor la altul. Mai m ult decât atât, trundă mai uşor ta pământ, şi pe de forma lor se modifică foarte puţin alta, ca pământul rid ica t să nu fie în cursul veacurilor, părând astfel prea greu pentru lucrător. Folosin- defin itiv fixate, ca o concluzie finală du-se noul tip de sapă, se rid ică ran- a experienţei omeneşti. Totuşi, cer- damentul lucrătorului cu 10—20%. cetărî amănunţite au dovedit că m ici Tot aşa s’au făcut numeroase ex- m odificărl aduse formelor clasice a perienţe cu coasa. S’a dovedit că ma- acestor instrumente pot m ări cu rea oboseală adusă de cosit este da­mul t capacitatea de muncă a oame. to rîtă in prim ul rând poziţiei uşor nilor, micşorându-le oboseala. ind icată pe care 0 cere coasa. Expe-

M a i ales acum în tim p u l războiulu i rjenţe făcute au un a lt tip de Coase,

s’au p u tu t vedea de m ulte o ri fo lo - cu coada m ai lungă, oare îngăduie

sind sapa a lă tu ri de lucrători de. cositul ţin â n d tru p u l drept, au dius

prinşi cu m ânuirea tor, oameni cari la consecinţe neaşteptate. Aceste coa-

ln tâ la d a tă o aveau in m ână. Pe se ta le la fiecare mişcare o can tita te

când cei d in tâ i puteau să m unceas- m a l m are de iarb ă sau de păibase,

că ceasuri în treg i fă ră să ostenească, fă ră să obosescă m al m u lt pe lucră-

ceila lţi îşi Istoveau puterile în scur- to rito ri. Ou a ju to ru l lor, un om poate

tă vreme. Aceasta dovedeşte că exer- cosi cu 1/5 m a l m u lt în flecare zi de-

c iţiu l făcu t de fiecare cu grupul de câ t ou casa obişnuită. Acest rezu lta t

muşchi respectivi, ca şi o bună me- a f0st atins, cum am spus, p rin Iu n .

todă, este im p o rtan tă la săpat ca şi girea Cozii şl p rin m ărirea unghiu lui

te. orice a lt lucru. Cercetări am ănun- d in tre fle ru l coasei şi coadă. Desigur

ţlte , făcute asupra instrum entelor a. în locuirea tip u rilo r clasice va ta -

grlcole, de In s titu tu l de fiziologie a tâm pin a rezistenţa lucrăto rilo r ag ri-

m uncîi dela D ortm und d în G erm a- coli tra d iţio n a liş ti, d ar rezultatele

nia. au dovedit că uşoare perfecţlo- obţinute vor învinge fă ră m are greu-nări aduse sapei şi m a l ales o In c li- ta te îndoielile şi tem erile începutului.

De unde vin vulpile argintii şi albastre

Lista Me pierderi“ a •i Ginghis Khan

Marele eneesltor G ln ţtts Khan ca Un preceden foarte simplu ie ca lnd i p ierderile suferite de sr-

ita w In rnraul nneî tó tU JI. ló a ­te *ä p iM t cn hoardele în tr ’o carn­ale de cucerire, flecare d intre os- ş| tsebnia m tcam e In tr'im loc im it o căciulă p lină eu pământ.

’,pă întoarcere supravieţuitorii tre- îan să Iacă acelaş lucru. Din dîfe- iţa măr'rrJJ grămezii de pământ, ighJfl K h.,n aprecia numărul oa- •njler pierduţi în campanie.

preţioasă colecţiei ceasuri

COnsQţnl comunal al oraşului T ou- ise a p rim it ca moştenire o colee-

de ceasornice dîn partea unui sornlcar bătrân, care æ speciali­se în păstrarea ceaiurilor vechi, eastă preţioasă oolecţîe cuprinde de ceasornice, printre care şi re ­

unitul „ceasornic ceapă“ al regelui mcols I al F ranţei Valoarea co- ţlel se cifrează la rraî multe m í­ame franci deoarece numeroase »sori sunt din aur şl împodobite

■s pietre preţioase Toate ceasornl- e acestea mergeau flîn d în g rijite

bătrâaiuI ceasornicar, şî flecare, şl majoritatea datează d!n secolul X VlI-lea şi X V IIJ -le a , Indică ora

ictS. Oraşul Toulouse va adăposti '*eţJa de c«nsurf în muzeul său.

V u lo ile a rg in tii, albastre şi lu tru ) îe n um ără p rin tre cele m ai preţioase b lăn u ri. In u ltim e le decenii an im a­lele respective au fost crescute în num ăr din ce In ce m ai m are în fer­me speciale. Pe lângă Poandinnvia şi G erm ania, şi te rito riile răsăritene posedă o serie de crescătorii de acest fel, care liv rează pieţei europene b lă ­nuri de ca lita te superioară. In tim p ce îna in te ee a firm a că odată cu înă lţim ea m u n ţilo r creşte şi ca lita ­

tea b lănu rilo r, experienţa a dovedit că m u n ţii m ici şi m ijlo c ii sunt m&î avantajoşi din cauzn c lim a tu lu i m ai modest şi ca um id ita tea m are a ae­ru lu i d in tro ’ clim ă m a ritim ă tempe ra tă favorizează creşterea unor b lă ­nuri dese şi mătăsoasa. In Letonia există circa 50 de crescătorii, în Ea tonia 40, urm ând apoi L itu a n ia 31 R utenia albă. Astăzi te rito riile răsă­ritene livrează 30 Ia sută din In trea tra recolta germ ană de b lănuri.

Pacient hrănit prin nasO metodă foarte ciudată de vinde- norm ală şi să se ocupe de treburite

care este hrăn i rea prin nas. Pacien- lu i. Este a lim en ta t p rin cauciucultu lu i i ee introduce prin nas un cau din nae cu h ran ă lich idă, care esteciuc până în stomac, fiin d lăsat aş» introdusă în cauciuc cu a ju to ru l u-tim p de 6-8 săptăm âni. Experienţele nei pompe. M etoda s’a va lo rifica t «as’au făcut la bolnavi cari n ’au p u tu t tra tam en tu l bolnavilor de ulcer defi a lim en ta ţi în mod norm al. Pa- stomac şi intestine. In 74 la sută dinciontul se obişnuieşte curând cu cau- cazuri s’a o b ţin u t o am eliorare con-ciucul şi poate ch iar duce o v ia tă siderabilă.

D IN N IC I O C A S A nu tre b u e să lip

sea scă e x c e le n ta re v is tă d e p o p u la r iza re

a p ro b lem elo r m e d ic a le în R o m â n ia :

EDICUL NOSTRUcare cuprinde in fiecare număr articole scrlse special de cei mai reputaţi medici români 9\ străini, sfaturi medicale spre folosul oricui. Ş1 îndrumări în viaţa sexuală. Practica educaţ1®1 fizice. Sfaturi igienice gospodăreşti şi de frumuseţe.

DOUĂ "AGINI DL COriS. MEDICALE GRATUITEA P A R E L A 1 şi 15 A L E F IE C Ă R E I L U N I

3 0 L E I — 3 0 LE»

Sticlă spumoasă pentru păstrarea temperaturii scăzute

P e n tru pă s tra rea te m p e ra tu r ii joa ­se e x is ta acum u n nou m ijlo c , ş i a- num e s tic la spum asă. P e n tru fa b r i­carea s tic le i spum oase se adaogă a-1 m e s te c u lu i de s tic lă cărbune fo a rts f in m ă c in a t, oare arde şi form eţază ap o i b ă ş ic i de gaze în st-iclă . S tic la i spum oasă poate f i tă ia tă cu fe ră ­s tră u l, i se poate da o rice fo rm ă do­r ită , eete in s e n s ib ilă la um ezea lă ş i in flu e n ţe c lim a te ric e . In cu rând se v o r fa b ric a p lă c i de s tic lă spum oasă m o n ta b ile .

lin trăsnet ciudatIn c u rs u l u n e i fu r tu n i oare s ’ai

p ro du s la C openhaga u n tâ n ă r fu n c ­ţ io n a r de bancă s ta în fa ţa p o r ţ i i ş i p riv e a cu m u lt in te res im p o z a n tu l spectacol a l n a tu r ii. Deodată. uU tră z n e t lo v i aco pe rişu l casei ş i aţin-- ee ş i pe tâ n ă r, care căzu fă ră s im ţir« la p ă m â n t. Când ş i-a re e v n it a p u ­t u t consta ta că n u era v ă tă m a t de-; loc, în a fa ră de o m ic ă a rsu ră ... m a l jos de şale. N u m a i p a n ta lo n ii au su ­fe r it c u m p lit: i-a u fo s t tă ia ţ i de s tu l de sus, m a i p e rfe c t decât^ cu foa rfecă u n u i c ro ito r, aşa că tâ n ă ru l s’a tre ­z it în c h ilo ţi...

Untdelemn din sâmburi de struguri

In B u lg a r ia se fa b ric ă u n u n td e ­le m n fo a rte gustos d in sâm b uri (te s tru g u r i. In m edie, o re co ltă da 3000 vagoane de s â m b u ri de s tru g u r i, d in care se fa b ric ă 300 vagoane de u n t ­de lem n.

Ser în contra difteriei din capre

P ănă în p rezen t se ru l în c o n tra d ifte r ie i se ob ţinea d in sânge de cat. D in T o k io se nnunt?i că m e d ic ii ja ­ponezi au re u ş it de cu rând să p ro ­ducă seru l în con tra d ifte r ie i şi în sângele de capră. A c e s ta este .de m are însem năta te p e n tru a n u m it^ re g iu n i, de p ild ă p e n tru M a la ia . unde aproape nu e x is tă cei. da r m u lte capre. mPăsări care dorm m cerc

Potâm îchîle sunt păsări foarte so. d ab ile Şi ziua când sboar_. tea când dorm. ele formează m ici so­cie tă ţi Dacă o astfel de societate de potâm lchi se culcă, ele formează un cerc. eu capetele spre centru şî eu cozîie în afară.

O piesă de teatru despre Michel Angelo

In 14 ta b lo u r i d ram atice , a u to ru l german Gustav W . E be rle ir. a ca t să creîeze o piesă despre M ich e l A ngelo care tra tează lu p ta pasionata sî p lînă de su fe rin ţe a m ae s tru lu i p e n tru a rta sa S tim u le n tu l pe n tru această pîesă a fo s t descoperirea au­to p o r tre tu lu i a l Iu l M ic h e l-A nge lo în uriaşa sa operă „Judecata de A p o i d in s îx tln a Curând se va încerca re­prezentarea acestei píese, care cu­prinde ş l c u re n ţii s p ir itu a li d in acea epocă.Performantele unui porumbel

U n porumbel dîn Am erica de N ord (ectopîstes m îgratorîus), sboară în sto luri uriaşe şî atinge o v iteză ex­traordinară Acest porumbel Par* curge în tr ’un m inut circa dot k ilo ­m etri; deci ar putea să sboare în tre i zile dîn Am erica în Europa S’a observat odată un stol de astfel de porumbei călători, care consta dîn aproxim ativ 150 mîlîoane de păsări.

Cusutul — m eserie bărbătească.

L a un popor din A frica de Răsărit^ Boahell, cusutul era considerat îna­in te vreme singur» muncă vrednică pentru un bărbat.

2

R A P “ 3 - r i - f I {. gR U S O -T U R C E!)W W W W !A M #w vw vw A <vvvw w w uw tiW ti*svw i¿ *ftaA *M #w *¡m m íW

R ap o rtă rile ruso-tur©e «u fost, cu câteva excepţii, cât se poate de prieteneşti

In tra 1463, lu a re a Constar.ti- luopolulci şi 1083. suirea pe tro» a lu i P etru cel M are, nu au fost decât două xăzoaie în tre Ruşi şi T a re i, u n u l în 1569, când Sul­tan u l a fost înv in s la A strakan şi a ltu l doi an i m a i tâ rz iu , când Iv a n cel G roaznic fu nevoit să se retragă spre laro s lav si când T ă ta r ii au dat Joc Moscovei.

D a i P etru cel M are nutrea p la ­n u ri m a ri: R usia ţaris tă trebu ia Să aibă ieş ire la m are. A ltfe l s’a r t i sufocai. Ş i a tunci atacă în două râ n d u ri succesive ţă r­m u l M ă r ii Negre. P rim a care este învins, dar a doua oară, după două lu n i de asediu, in 1696, A zovul capitulează.

P etru cel M are insă au se pu­tea m u lţu m i n u m ai cu acest succes. Trahei ia să m eargă m ai departe. Să convingă pe T u rc i să părăsească Bosforul şi D ar- d analele.

N u se poate porni insă un răz­boi fă ră un p retext. C h iar T u r­cia î l V« da. ! } i n u unu l, ci două: în 1711, reprezentantu l pe lângă guvernul turc este arestat, dar în a îa ră de aceasta T u rc ii fac m a ri concentrări in apropierea

A drianopo lu ltri Oştile lu i P e iru sunt insă ° -

p rite la P ru t. îm p ă ra tu l însuşi nu scapă decât cu m are greuta­te. A rm ata rusă trehue să >e retragă dincolo de N istru.

R e la ţiile ruso-turce se îm bu ­nătăţesc de atunci. Tot spre pro fitu l Rusiei ţariste, Petru iz

buteşie chiar să d istrngă a lian ţa seculară ce exista în tre T urc ia şi Persia şi astfel să slăbească foarte m u lt pe aceasta.

îm p ărăteasa A nna Ivanovna continuă această p o litică desbi- nând m ereu p rin in tr ig i Tefaerâ- nui de ConstantinopoL

173®. T urc ia porneşte războiul m p o triva A u strie i. îm p ără ­teasa p ro fită da acest fapt pentru a ocupa ţin u tu l d in tre N is tru şi

Bag, ţin u tu l Odesei şi a l Nico- îaevu lu i. R usia ţa ris tă se ap i»- p ia astfel de Bosfor.

S upărat de in te rven ţia Rusiei «a răzo iu l din Polonia, Ludovic a l X V -le a a l F ra n ţe i convinge pe M ustafa a l tre ilea să decla­re războiu R u s ie i jLup*ele in - t r ’adevăr n-u sunt prea crâncene, dar oştile moscovite pun atunci stăpânire pe Crim ea şi jj« Ba­sarabia. R ăzboiul reîncepă în 1772 şi se te rm in ă prim pacea dela S u c lu c -X ain arg i p rin ca*e vapoarele ruseşti căpătau în vo i­rea de a tra c i r,-:"tinghcîi*9 p rin Bosfor şi Bardar’s’ e

N ici cu A lexandru I, ta rc ii mu au avut prea m u lt noroc. Aces­ta se înţelege cu îm p ă ra tu l N a­poleon. să genească pe T u rc i din bazinu l dunărean. R ăzboia! se încheie p rin pace» dela Bucu­reşti (1808) care dădea R uşilor Basarabia şi S ârbilor indepen­

denta.

Sub A iexsadru a l ÎH -le a , Ru­sia renu n ţa la v isu l e i de a cu­ceri Constan tinopolu l, dorinţă pe ca*« o va n u tr i d in nou N v oolae a l doilea.

în 1916 Rusia ţa ris tă cere drept p la tă pentru continuarea războ iu lu i Constantînopole şi

Dardanelele. P a risu l şi Londra şovăie, dar până în cele d in ur­m ă trebue să a d m ită p re te n ţii!*

ţariste. Ş tim cu to ţii însă «are a fost salvarea T u rc ilo r..

R evo lu ţia bolşevică pu mo ca­păt vech ilor am b iţiu n i ruseşti.

Ba m aî m u lt ch iar, Sem ai A - taturc se (bucură de s p rijin u l t i ­n i u n ii Sovietic«.

In M a rtie 1941, S ovie te le sem ­nează un pa c t p r in ca i» sa o- b iig ă să ră m â n ă n e u tră , în ca­z u l în care T u rd a a r f i a ta ca tă .

B . $araci*>iglu a s u b lin ia t în dese râ n d u iri că în tre S ov ie l« ş i T u rc ia dom neşte cea m a i d e p li­n ă ve c in ă ta te , ra p o r tu r ile de co­la b o ra re s trângându-se pe fiece

zL

■ •o ' *

i l < |

~Z '

Un p u ito r de mine pe Marea ¡Neagră,

OMUL, FIERUL Şl RUGINA

T a n c u ri p r e g ă t it« d« a ta c ia ră s ă r i* .

Poate că m i există pe lume trn a lt m etal m al des pom enit în le­gătură cu omul şi cu c a lită ţile sale fizice şi m orale decât fie ru l. Un om de fie r, o vo in ţă de fie r, ne rv i de oţe l, muşchi de oţel, o sănătate de fie r, sunt expresii d in cele m ai obişnuite. T o t ce e tare, rezistent, dârz în fa ţa fo rţe lo r d in a fa ră este n u m it „de fie r” .

Cu toate acestea, fie ru l este unuü d in metalele cele m ai sen­sib ile şi cele m ai uşor de atacat d in câte cunoaştem. O ricine a lucra t vreodată cu fie ra i — şi care e omul care nu s’a fo los it cel pu­ţ in de un cui — ştie câ t de uşor rugineşte şi câ t de greu poate lup ta om ul cu meşteşugul lu i îm ­po triva acestei m ăcinări roşcate a fie ru lu i.

De ce rugineşte fie ru l a tâ t de uşor. în ciuda rezistenţei sale a - parehte? Răspunsul este destul de sim plu. F ie ru l nu se găseşte cu ra t In stare na tu ra lă n ică ie ri pe pă­m ânt. Tend in ţa lu i este să se re­întoarcă in starea chim ică d in care l-a scos conul a tu n d când a to p it în cuptoare m inereul de fie r In na tu ră el este totdeauna găsit îm preună cu a lte elemente. Cea m ai pute rn ică a tra c ţie a lu i se îndreaptă spre un element care se găseşte a tâ t de răspândit în natură. încât cu aceasta poate reuşi omul să ferească fie ru l de contactul cu acest element. Cor­pu l a tâ t de în d ră g it de f ie r este oxigenul. Şi în aer, şi în apă, şi m ai ales când sunt ambele la un ’ ce în aerul umed. form area ru - rir-M f^ ţe inev itab ilă . T o t a tâ t de r~ r 3^a°ă fie ru l şl com puşii de

a ra ţi in aerul oraşelor saui i , ' u’ iio aerului ma,rin .

V rând să apere fie ru l de rug i­nă, omul a încercat to t fe lu l de m ijloace, d in cere ce! m ai cunos­cu t şi m ai uşor de rea liza t este acoperirea suprafeţe i fie ru lu i cu grăsim i sau u le iu ri m inerale. D u­ra ta acestor m ijloace de apărare este însă to t a tâ t de scurtă pe câ t de uşoaxS este aplicarea lor. Un a.l doilea m ijlo c de apărare este vopsirea. Sa care contribue a tâ t uleiu! ce stă la bazia vopselii câ t şi culoarea amestecată în u - le i. Cea m ai cunocută şi maî u- tilă d in vopselile fie ru lu i este m i­n ium de plum b roşu. care este de obicei vopseaua de bază a obiec­te lor de fie r Numai peste el v in să se adaoare a lte s tra tu ri de vop­sea m enite să dea o în fă ţişa ră m aî plăcută.

Industria modernă a in ve n ta t însă m ijloace m u lt m ai pu te rn i­ce de apărare a fie ru lu i îm potriva

ru g in ii decât sim pla yop.'rfre. Ast­fe l, încă de m u ltă vreme, m al toată tab la de fie r apare în co­m e rţ z incu ită , adică acoperită ca un s tra t foa rte subţire de ¡zinc. care o face să reziste m u lt m al bine la atacul ru g in d Tabla zrn- cu ită poate f i îndo ită , bătută, tă^ ia tă şi prelucxată în orice fe l. fă ră ca pătura de ztac să se des­p rindă de eea de fie r cu care este in tim în tre ţesută . Analoagă «a zincuirea este şi oositorirea, n i- chela ju l, b rim a ju ! sau bronzatul fie ru lu i. O metodă specială. (Sire are legă tu ri m ai ©urând cu to jh sirea decât cu zincuirea, este e- m a ila tu l În tre b u in ţa t m al ales la oalele de bucătărie, cunoscute de toată lumea. U n m ijlo c m u lt ma* modern este cram aju l. Acesta no num ai că fereşte fle ru l de atacul rug inei. da r acoM ă supratfeţli lu í nou l c a lită ţi m ă rindu -l şi reato" tenta tehnică, aşa în câ t este dltf ce în ce m ai în tre tou in ţa t în con­s tru c ţia m aşinelor de orice fe í şî m ai ales a autom obilelor.

Nu există n ic io metodă până azi, care să apere în tr ’adevăr fie ­ru l de rugină, oricând, oriunde şi în oirce îm p re ju ră ri atm osferice. Există o ţe lu ri aşa num ite „ro s t­fre i” adică inoxidabile , fotosite pe o scară în tinsă în u ltim a vreme, m ai ales în fa b rica ţia cu ţite lo r de to t fe lu l şi a une lte lo r casnice. Deşi ele sun t m ai rezistente şi ia. rug ină şi ia atacul ac iz ilo r, totuş! în unele îm pre ju ră ri nefavorabile, ch ia r şi acestea po t ru g in i. S’a r părea că punând la d ispoziţia o- m uluî unul d in cele m ai preţioase elemente pen tru în treaga lu i c iv i­liza ţie tehnică « a tu ia a cerut ¿să-l pună in cale şi o greutate pe care să nu o poată învinge deplin, o ri­cât; de m u lt s’a r strădu i. Aşa cum toate în Sume îş i au şi partea lo r bună şi partea lo r rea. fie ru l, fă ­ră de care v ia ţa popoarelor bună şi partea lo r rea fie ru l, fă ră de care v ia ţa popoarelor modeme n ic i nu se poate im agina, aduce odată cu el şi blestem ul ru g in ii Şi dacă ne întoarcem ia r Ia oam enii de fie r, la voinţele de fie r. la să­nătatea de fie r. de care vorbeam !a început, vom vedea că şi oa- m ftnvî de fie r îş i au slăbiciunile lor, văziute sau ascunse, şî vo in­ţele de fie r se încoroaie câteodată ş i sănătă ţiîe de fie r sunt de a tâ ­tea o ri m ăcinate in t r ’ascuns de ru g in i nevăzute.

Nu e dat se pare. n ică ie ri ixt lume, să existe o fiin ţă , o plantă, un elem ent fă ră cuausr, fără o parte rea ş i fă ră ameninţare» veşnică a d is tru g e rii, ...

3

C E A R T A I N T R E F E ME I C U R A B E S L Ă B IR E :

M E N T J-U L P E Z I

N u vă certaţi în tre voi si m ai ales, nu o faceţi fa ţă cu un

în tâ m p la re , poate f i u n b ă r­ba t, este în m od in e v ita b il r i- M ic u l d e ju n : zeam ă de fru c - d ic u lă $i desgra ţioasă . te. 0 fe lie de pezim et cu fo a rte

In fu n d u l o ric ă re i fem e i, s tă p u ţin u n t ia pândă o m a h a la g io a ică , în - D -u n u î. S a la tă iţe le b in c ca n ta ta cand 11 v in e ş i ei ra n - d u l să se exp rim e . O ricâ tă Pra J1te. U n m a r. d re p ta te a r avea u n a sau cea- S eara: S a la tă o rie n ta lă . O la ltă — când se cea rtă două fe- fe lie de pesm et cu u n t. U n m e i — ies am ândouă d im in u a - ia u r t.te , ia r b ă rb a tu l care as is tă la T „ . i- - ~ Ä

b ă rb a t, o n c a t de b in e educate, ce a rtă le va vedea sub u n u n _ 111 t im p u l z ile i, daca v ă 6de in te lig e n te sau de c u lte a r g h iu cu to tu l nou. C o m it o f oarne, m a l l uaW cate u n pa*f i două fem e i, când au ceva m are im p ru d e n ţă fe m e ile când h a r cu zeam ă de fru c t© sausă-şi d isp u te sau să-şi im p u te , n u au d estu lă s tă p â n ire ca să câte u n ia u r t.nu găsesc n ic io d a tă u n to ri sau aştep te vederea lic h id ă re i u -u n lim b a j, sau am ândouă la n u j c o n flic t în tê te à tê te , fă rău n loc, care să n u le com pro - p r j v ire a iro n ic ă sau desgusta-m ită . Dacă n u su n t ca ra g h io a - ^ a b ă rb a tu lu i, căci o ric â t dese sau rid ic o le , su n t cu s ig u - j ugţ gj, f j p u n c tu l de vedere a lra n ţă vu lg a re sau groso lane. u n e ia în de favoarea c e le ila lte .

F em e ile nu ş tiu , nu se p o t acest p u n c t de vedere va f ice rta cu e legan ţă ; c h ia r o d is - co m p ro m is de fe lu l cum e l vacu ţie în c o n tra d ic to r iu în tre d e fo rm a g la s u l s tra n g u la t dedouă fem e i, degenerează, d in - fu r ie , de c u v â n tu l b ru ta l, det r ’u n sub iec t de o rd in gene ra l, to n u l a ro g a n t ş i de acel m aha-ele fac u n u l pe rsona l ca să a ibe la g is m care iese în to td e a u n ade ce să se s im tă v iz a te şi jig - la iv e a lă ; ia r b ă rb a tu l va avean ite . O ric â t de g ra vă a r f i o senza ţia că i se ia u n vo a l deceartă în tre două fem e i, p r i- pe o ch i şi că p e n tru p rim av ită de u n a l tre ile a care d in oa ră vede b ine.

GREŞELI CARE PECETLUESC 0 VIAŢĂSunt greşeli mari cu consedn- o fiinţă ursuză, invidioasă şi har­

ţe mici şi sunt greşeli mici, eu fitoare.consecinţe mari. Sunt convinsă că îmbătrânise. Era singură, n’am descoperit eu personal acest Era singură şi era prea târziu... mare adevăr, ci că fiecare dintre Viaţa nu mai putea f i luată de noi, făcându-şi la un moment dat la început.bilanţul „relelor şi bonelor“ nu a Deaceea, dacă d-ta, sau d-ta, te putut să nu rămână o clipă deru- afli acum pe un drum greşit, in- tat în faţa unui rezultat care do- toarce.te cât încă nu e prea târziu, vedeşte că nu există întotdeauna E drept, în faţa lui Dumnezeu, o proporţie justă între o greşală căinţa cât ar f i de târzie, dobân- şi între consecinţele ei. deşte iertarea. Dar viaţa, viaţa nu

Dar lăsând la o parte aceste con- î ţ i iartă întotdeauna greşelile, statări, să recunoaştem însă, că Cât mai e timp, răscumpâră-le. din toate greşelile pe care le să- _ „ A T Ivârşim, cu sau fără voie, sau de \ | I j | \ A | J j i \ j j nevoie, sunt unele care au puterea « » •de a răsturna o viaţă, de a-i schim. N u în tin d e ţi doar două de- ra t nevoe să vă scoateţi rnă- ba sensul, drumul, de-a o pecet_ gete, ca şi când a -ţi atinge m â- nuşa; operaţia aceasta ar pu- M i pentru totdeauna. n a u nu i bolnav contagios, nu tea dura prea m u lt tim p şi per-

Nu vom vorbi de acele păcate lăsaţi o m ână in ertă şi ind ife - soana care stă cu m âna în tin - grave, care declasează, stigntati« ren tă în m ana care vi-o stran- sa, s a r s im ţi destul de stanje- zează şi care le pedepsesc legile 8Te pe a dvs. n ită , deşi dvs. sunteţi p lin ă deomeneşti. Voi vorbi numai de ace- F ă ră să depuneţi o exageia- bune in ten ţii. ̂lea care se întorc numai împotri- tă forţă, daţi m âna ferm şi leal. Cand vă întâlni ţ i pe stradă va voastră, care ne fac numai nouă ^ spune că oam enii nesin- cu un bărbat şi îi daţi m âna, rău si sunt sancţionate chiar de ceri. nu ştiu să strângă m âna: nu o u ita ţi în m ana lu i, în legile categorice şi imuabile ale o dau m oale si grăbit. tim p ce conversaţi. S ar putea

vieţii.

Pentru

M Â N A ?

Iată spre pildă, o poveste sim­plă şi adevărată: fata era tânără, frumoasă îşi închipuia că aşa va rămâne toată viaţa. Capricioasă, răsfăţată, vanitoasă, nu trecea u- şor peste tot şi peste toate, si­gură de ea, nevrând să adâncească nici un sentiment şi nici o situa- ţie.

Râzând mereu, glumind mereu, împărţind cu prea mare generozi- zitate zâmbete, pr'viri şi iluzii, s’a trezit într’o zi, că singurul om care o iubea adevărat şi care se trudise cu încăpăţânare să tre­zească în ea un dram de sensibi­litate şi de înţelegere pentru ceea ce este grav şi adevărat în viaţă şi în oamni, a plecat.

Fata a continuat să râdă, să glumească, dar râsul ei suna din ce în ce mai fals, mai strident.

Pe urmă na mai râs. A devenit

irD O A M N A

IlilllH ü

C e re ţi ia £ie- ¡¡fcare 1 şi 15 ale |şfie c ă ru i lu n i la g to ţ i ch io ş c a riiş i d e p o z ita r ii ü

de zia re ==

E S T E R E V I S T A C A R E ÎM P L IN E Ş T E T O A T E D O R I N Ţ E L E D -V O A S T R A D E

F R U M U S E Ţ E , M O D Ă ,

GOSPODĂRIE SI L I T E R A T U R Ă

MARIANA

S O B R I E T A T E

Când a ve ţi m ănuş i şi c ineva să iasă u n m e l-e n te n d u d in a- vă în tin d e m âna, n u e neapă- cest popas...

28 P A G I N I 68 <■ E » r

M ai m u ltă sob rie ta te nu num a i in fe lu l cura v ă îm b ră c a ţi — deşi asu- pra acestui c a p ito l a r tre b u i să se in ­siste m a i m u lt, pen trucă sun t pocite m u lte fem e i care apa r pe s tradă im ­pozante ca ni.şte lu m â n ă ri de botez .— c i că în treg fe lu l v o s tru de a v ă com porta . Sunt fem ei care nu ş tiu să păstreze o notă jus tă , de n iijîo c , ca re să nu supere pe n im e n i, să nur aibe n im ic O stentativ cu ea. în n ic i una d in m a n ife s tă rile ei.

Exagerează cân d povestesc c«*va, când re latează un lu c ru au z it când vorbesc despre ele în ş ile , când râ d . când se fardează.

S im t paw ă to t t im p u l nevoia de

a se face rem arcate, le este parcă

team ă to t t im p u l să nu care cwn-v«

să treacă neobservate. A f î sobru, nu

înseam nă neapăra t a f i p o so m o rit,

acru s»u lip s it de v ia ţă , de in te res

p e n tm v ia 'ă . Sobrie tatea presupune

cum pătare ş i cum pătarea ara tă în to t­

deauna © pu te re de stăpân ire , o ca­

pacita te de înţelegere a « n o r amwnS-

to r î t ip r i ju r ă r î s i a une i a n um ite

s itu a ţii.Sunt însă fem e i care nu au iu -

teî«s eă ea v re m u rile pe eare 1® tră i» » acum , fieca re are d a to ria de a r e n u n ţa de a ş i m a i satisface toate g u s tu rile , c h ia r dacă p o s ib ilită ţile m a te r ia le i-o îng ădu ie d in p lin că u n

a n u m it f râ u în d o rin ţa de a tră i cât m a i b ine , câ t m a i c o n fo rta b il, cu câ t m a i m u lte p lă c e ri, esîe neccsar p**n-

tru că fie ca re în pa rte să arate eă îs î im p une de bună vo ie o v ia ţă s i un s til m a i sob ru , aşa cum o cc r îm p re ­

ju ră r ii* .D a r în general, tocm a i aceşti oa­

m en i care au fost c ru ţa ţ i de a s im ­te in vreun fe l sau a ltu l asprim ea ţ i greutatea v re m u r ilo r p r in care tre ­cem*. care n ’am re n u n ţa t la n id tu iu l d in ta b ie tu rile lo r . fac gă lăg ia cea m a i m are când lipseşte un ele­m en t de pe p ia ţă (pe care ei î l au în cam eră d in abundenţă) când n u găsesc un ta x i oare să-i tra n sp o rte u rgen t aco lo utnde sun t aşteptate, când nu sun t se rv ite im e d ia t. în a in ­tea tu tu ro r Ia băcăn ia cu care au in tra t ca să cum pere câteva de lica -

tesu ri.

M ănâncă m u lt, m a i m u lt decât le este foam e, beau m a i m u lt decât le este sete ş i p o ftă . îş i cum p ără m a i m irfte ha ine decât au nevoie, când sun t Yechi, sunt cu su rle si cu tro m ­

pele.

T o ta lă Mpsă de sob rie ta te . _ -

dvs. Doamnă!CINE DĂ MM MULT U ÎNCEPUT

Foarte ra r doi oam eni pornesc în « e la ş pas în tr ’o dragoste; da obic«i an u l din ei se îndrăgosteşte puter­n ic de celălalt şi îi transm ite starea lu i sufletească, î l contam inează re ce lă la lt. U nu l din e i învesteşte o cantitate m are de iub ire din oare ce­lă la lt se hrăneşte o vrem e, până oe încetu l cu încetul, sentim entele Inve­stit« îş i p ierd $i din to rţă şi din acui­tate ia r cel care o vrem e a stat in tr ’o stare de receptivitate şi de quasi pasiv itate, se încarcă şi el de iubire, Si vine rând u l şi lu i să se consume, să dea, să se chinuis, să şuiere.

Această lipsă de sim ultaneitate stă la origina tu tu ro r neîntaJegerilor d in . tre doi oameni care se iubesc şi în aoelaş tini.p, ea face să dureze o le­gătură: u nu l iubeşte cu intensitate, o vrem e, apoi îi v ine rându l celni- la lt , când sentim entele lu i n u m ai a n aceiaşi va loa re ş i n ic i ace iaş i re» zo n a n ţă pentru cel care le recepţio­nează, d a r î i ţin încă , ¡1 ob ligă , î l im presionează. A lte rn a tiv , cei doi a n g a ja ţi în tr ’o legătură da dragoste, dau şi primesc, ia r m om ente le de coincidenţă su fle tească ia care să fie am ândoi la unison sunt fo a ile ra re şi n u exagerăm deloc, o u m in -

d'i-lo momente. Şi s« nuai poate a- dăuga ceva: cel care iubeşte în p r i­m a fază a nnei legătcri, scapă în general, m a i uşor şi îi şi merge m ai bine, pentrucă are avan ta ju l de a veni in p rim n l rând cu ceva nou, de a f i a lă tu ri de o fiin ţă care chiar dacă nu răspunde cu aceiaşi m ă­sură sentim entelor lu i, nu e nici p lic tis ită , > n ic i obosită, se complace, o interesează povestea cu care a in ­tra t tocm ai pentru toate ele mentei« ei sunt noi.

Cel care iubeşte în a doua fază, cel care se îndrăgosteşte după ce ce­lu ila lt i-a m a i trecut din dragoste şi a început să obosească. Cel cefe iu ­beşte însă în a doua fază, dă de un partener secătuit sufleteşte, uzat, care a tră it o dragoste din p lin , o dragoste care pentru el nu m a i are n ici un fe l de m ister. Ca să re încăl­zeşti im astfel de om este foarte greu; to t ce se m ai poate, este să-l tâ râ i după tin e o v ia ţă întreagă.

De aceia sim t m a i bune, m a i tra i­nice, m ai sigure, iu b irile cu m in ţi, aşezate, care pleacă dela p u ţin şi ch iar dacă nu a ju n g n ic iodată la foarte m u lt, n ic i nu au în schim b de unde pierde.

Trebue să m ărtcrisesc însă că a- ceste u ltim e rând u ri, le scriu lip s ită 364. Pardesiu sport, din stofă

beige, stropită cu maroti. For­ma buzunarelor este cu totul nouă.

365. Pardesiu tineresc, din stofă ecosseis.

366. Pardesiu de ploaie din stofă impermeabilă. Buzunare cochete şi originale.

367. Pardesiu s*>o*<.. u .i. . t groasă gris. T ighelurile si donul lat, constituesc garnitura lui.

368. Pardesiu elegant, din sto­fă albă.

369. Pardesiu practic şi co­chet, pentru toate intemperiile.

Ş T I A Ţ I C Á . . .Flori fecundate cu ajutorul Itliaciiar

La Schoenbrunn lângă V iena se găseşte o p lan tă exo tică care în f lo ­reşte în fieca re an ş i despre ca re nu se ştie cine a adus-o ş i de unde p ro ­v in e . Se ştie n u m a i că se a flă ac i d in anu l 1880. Este v o rb a de un fe l de „E u g e n ia cauM flora” . o r ig in a ră în p ro v in c ia b ra z ilia n ă B ah ie . F lo ­r i le niu cresc pe ra m u r i c i pe tu l­p ină , şi este su fic ien tă cea m a i m ică ad ie re în cursu l s e rii sau n o p ţii pen­tru ca ele să -ş i scu tu re po le nu l; a- cesta însă nu poate f î lu a t de in ­secte. ou toa te că fieca re grăun te de pol®n este p re văzu t ou o p ic ă tu ră m inuscu lă de grăsim e. Seara se des­c h id f lo r ile , cărnoase c u aspect de ceară ş i care em ană un m iro s urâ t. N u s’a p u tu t observa o e lim in a re de nectar. Petalele au gust de h roan şî

de te rp e n tin ă . M u lte an im ale mă­ru n te sun t atrase de m iro s u l ciudat a l acestei „E ug en ia ” . Petalele e i căr­noase siunt lua te d re p t h rană , (jău- tânidiu-se pa ra le le la p lan te i^ tropi­cale s’a constatat că se aseamănă m a i m u lt cu spec iile in d ie n e de ,.SB- potazee il l ip e J a tifo lîa ” . N ic i aoeasiţt p lan tă n ’are nectar c i emană un m i­ros asem ănător ace lu ia a! li lie c ilo r , a trăgând astfe l noaptea li l ie c ii oasic se hrănesc cu petalele si îm p iin ii r ï în acelaş tim p fecu nda ţii) p la n te i. D upă ră s ă ritu l soa re lu i cad flo rS o acestei p lan te care sunt m âncate <k' in d ig e n ii d in In d ia , c o n ţin â n d m iiK zahăr -— 60 -80<£. de itoză levu>- loză. m altoză. pantoză zahăr de tres tie etc. P lanta exotică de la Scito-> e n b ru m i pare a f i o d e riv a ţie am«*?: cană a sapotazeelor ind iene

Descoperirea unui mormânt străvechi I. Sakkara

D escoperirea une i m u m ii egiptene îm p o d o b ită cu m inuna te b i ju te r i i de

au r. a dus la constatarea nu m e lu i u n u i nou d o m n ito r d in m ile n iu l a l 3 -lea în a in te de C hris tos, necunoscut până in p rezen t. C o n fo rm une i in s ­c r ip ţ i i de pe o b iju te rie , este vo rb a de un f iu de rege cu num ele de P ta h - Shepsis. Deoarece sarco fagu l a fost găs it în m o rm â n tu l rege lu i Unas, care a trăit pe U 243® înainte de C h ris ­

tos. se presupune că este v o ii*a un urm aş al acestui re^e. N t: so po«*: contesta pe de a ltă pa rte că a r ¡Xt¡K/¿ f i ş i un f iu de rege d ir. d i na st te 6-îf, Cr re domnea pe a tu n c i s i care în tâ m p la re sau d in a lte m o tiv e <*,

fos t în m o rm â n ta t în n io rrn â n fttf j r ,

ge lu i Unas. In ap rop e.ea cosch igÂ-

lu i s’ au găsit dot iă v >.<.t o 8 * « «

lu c ra tă d in a labasitu . (¿¿4

5

R Ă Z 11 U N À R j A F E R O C E(U r m a r e din n u m ă ru l t r e c u t )

pentru a veni a ic i, a avut nevoie de perm isiunea ce í-a i dat. De a ltfe l. î l mulţumesc de două o ri

îna in te de a f i găsit un răspuns p o triv it. Carolina ta i întoarse spatele, pentru a vorbi cu a lt­cineva.

Totuşi, această toană re a era ţin u prea m u lt La masă. fu l aşezat lângă Carolina şi în fe lu l ei de a se pu rta cu mine," n ’aş f i p u tu t descoperi n ic i cea m ai m i­că urmă, de supărare. Fu încântă­toare. După masă, generalul pro­puse o plim bare tn parc O fe rii Caroline! b raţu l, si ea îl acceptă, in toată persoana sa era acea lang oare. acea tâ n jm lă , pe care Ita lie n ii o numee morbidezza.

Cât despre mine, eram nebun de fe ric ire . Această pasiune, de cârc mă vindecasem de abia după un an ,de zile, puse în tr ’o singură ssi Iarăşi stăpânire pe sufle tu l meu Niciodată n ’o iubisem atâta pe Carolina.

In cursul zile lor urm ătoare, pur­tarea doamnei M.. fa ţă de m ine rămase aceeaşi. Doar a tâ t că se ferea să răm ână singură cu m ine Aeeastá precauţiune, o lua i drept o nouă dovadă a s lăb ic iun ii sale, Jar dragostea mea spori încă de pe toms, ei. dacă vre-o sporire m ai era cu p u tin ţă .

Generalul trebu i să plece ia P u te pentns o afacere. Când a- jQsmiţa această veste soţie i sa'e. m i se păru că zăresc în och ii eî o lică rire de bucurie. îm i spusei :

— Mulţumesc, o, Carolino, m ul­ţumesc. Căci pîeearea asta nu te burară decât d in p ric ina lib e rtă ­ţ i i ce -ţi dă. Vor f i ale noastre toate orele, toate m inutele, toate clipele acestei absente

Generaiu) p lecăt după cină. L-am înso ţit eu to ţ ii până ’n <-a~ pa tu l bulevardului La înapoiere, Carolina se resasmă, ca de otoiceiu «ie b ra ţu l meu. Abia dacă se pu­tea ţine pe picioare. P ieptu-i gâ- fâ la , resp îra ţia -i dogorea I i vo rb ii despre dragostea mea şi nu se a- Tătft J icn ită . Apoi, când buzele-i mă opriră să m ai urmez, o ch ii-i exprim a« a tâ ta doi', că p riv ir ile nu se potriveau de fel cu vor­bele saJ»

Seara trecu ca un vis Nu m ai ţ in m itne ce fe l de joc jucarăm , dar ş tiu că rămăsei lângă ea, că părul ei îm i atingea obrazul la fiecare mişcare a sa şi că mâna mea o în tâ ln i de o m ie de o ri pe a ei. In seara aceea sângele îm i ardea ca focul în vine,

Boşi ora de culcare. N im ic nu m ai lipsea la fe ric irea mea decât să and dn gura Caroline! acele vorbe ce 1 le spusesem de o mie de ori în şoaptă : .,te iubesc, te iubesc!,

Mă înapoi ai to odaia mea, ve­sel şl m ândru, ca ş cum aş f i fost. stăpânul lum ii. Căci mâine poate cea m ai frumoasă floare a un i­versului, cel m ai s tră luc ito r dia­m ant d iri m inele om enirii. Caro­

lin a avea să fie a mea !... Toate bucuriile cerului şi ale păm ântu­lu i erau cuprinse în aceste două cuvinte.

Le repetam ea un nebun, m er­gând de colo până colo p rin odaie. Mă înăbuşeam.

M ’am culcat în s fâ rş it fă ră ai i însă în stare să adorm. M ’am sculat d in pa t şi m ’am dus la fereastră, pe care am deschis-o. Vremea era m inunată, stelele scânteiau pe cer. Ia r aerul era p lin de m ireasm a dulce a flo rilo r. Ţ o tu l era frum os şi fe ric it ca m ine. Căci suntem frum oşi, când suntem fe r ic iţi.

G ândii că natura calmă, noap­tea, tăcerea, aveau poate să mă liniştească. Parcul. în care ne plimbasem toată ziua, se a fla a- colo Puteam regăsi pe alee urma picioruşelor ei, cari însoţiseră pa­ş ii m ei. Puteam sărute, locurile , unde ea şezuse. A lergai a fa ră

Pe toată faţada în tinsă a caste­lu lu i, doar două ferestre m ai erau lum inate : cele dela odaia C aroli­ne!. Mă rezemai de un copac, cău­tând să pătrund cu p riv irea p rin p?rdele .

I i ză rii um bra. Aşadar, nu se culcase încă. Veghia ca şi m ine poate, în prada gândurilor de

la cea d.in urm ă răsuflare, sângele meu până la cea d in urm ă pică­tură. su fle tu l meu până Sa cel d in urm ă gând ! Pierzania mea în lu ­mea asta ca şi în cealaltă, ei o voiu datora, căci voiu m u ri cu gândul la dânsa, în loc să m ă gân­desc la Dumnezeu

— Părinte !—- E i. nu vezi că sunt În to t­

deauna aşa? Că de şase an i în ­coace. de când stau închis de viu în m orm ântu l acesta, nădăjduind că moartea care locuieşte a ic i îm i va ucide dragostea, n ’a trecu t o singură, zi, fă ră să nu mă s v â r - col esc în ch ilie , n ic io noapte, fă ră ca. m ănăstirea să nu răsune de ţipetele mele ; căci durerile tru ­pu lu i n ’au fost cu n im ic în stare să potolească această fu rie a su­fle tu lu i!

îş i desfăcu rasa, arătându-m i p ieptu l sfâşia t sub tărşana ce o p u rta pe piele.

—- P liveşte num ai! — îm i zise..— Aşa, dar, i-a i om orît ? — îi

în treba i din nou.— O. am fă cu t ceva m u lt m ai

grozav ! ,— îm i răspunse el. — Na se a fla decât un singur m ijloc, spre a pune capăt îndo ie lilo r mele. şi anume să aştept până’n zori. dacă era nevoie în coridoru l în care dă-

NUVELĂ INEDITa

A l EXANDRU DUMAS

dragoste şi a do rin ţe lo r... Gasoli­na, Carolina !

Stătea neănişcată şi părea că ascultă încordat. Deodată, o văzui repezindu-se la uşa. ce se a fla în Im ediata apropiere a ferestre i O a ltă um bră apăru lângă a ei, cele două capete se atinseră ; lum ina se stinse. Scosei un ţip ă t şi rămă­sei gâfâind...

Am crezut că poate m ă înşela­sem ; că nu văzusem bine, că to ­tu l nu fusese deccât- un vis urât... Şi am rămas cu och ii a ţ in t iţ i asu­pra perdelelor întunecate, pe ca ri p riv irea -m i nu le putea străbate,.

Călugărul îm i apucă mâna şi o strânse în tr ’a e sale.

— Oh. domnule domnule, —■ îm i zise, — ai fost d -ta vreodată gelos ?

— I-a i ucis ? — îl în treba iCălugărul izbucni în tr ’un râs

convulsiv Plânse apoi cu hohote, şi. deodată, sări în picioare şi. îm - preunându-şi m âin ile deasupra creştetului, se îndoi de spate sco­ţând nişte ţipe te nearticu la te .

M ă sculai deasemenea în p l- coiare şl apucându-1 cu a- mândouă braţele :

~ V ino ţj în fire ! — îi zisei. — Curaj !

— O iubeam a tâ ta pe femeia acesa ! I-aş f i dat v ia ţa mea. până

dea uşa camerei ei, spre a vedea cin© va ieşi d in camera aceea

Nu ş tiu n ic i eu câte ore am s ta t acolo : desnădejdea cât şl bucuria n'au fost n ic iodată în star« să măsoare bine tim pu l O lin ie albă începu să se ivească în sare. când uşa se întredeschise. Auzii uşa C aroiinei şi. eu toate că vorbea în şoaptă, ia tă oe spusese:

— La revedere. Emanuele dra- sră 1 Pe m âine !

Apoi uşa se închise. Emanuel trecu pe lângă m ine. Nu ş tiu cum se face că n ’a auzit bă tă ile in i­m ii mele... Emanuel !

M 'am înapoiat în odaia mea si m ’am trâ n tit la păm ânt, fră ­m ântând în m ine toate m iiloa - eele de răzbunare şi chemând Sa­tana în t r ’a iu tor. ca să-m i aleagă e! unul Şi cred că m ’a auzit si m i-a în d e p lin it rugăm intea căd în s fâ rş it m 'am o n rit la un oro- îect. D in clina aceea, fu i ma* l i ­n iş tit Coborî! la ora de junulu i. Carolina stătea în fata, unei o- o-ilnzi îm nletindu-ş; n iste e-aroafe în năr. în a in ta i la spatele ei şi, deodată. îm i z ă r i chipul în og lin ­dă Trebue să f i fost de o na toa­na d" m oarte, căc< tresări si r--e în ­toarsa

0 - 1 cu d-ta ? — mă în trebă

— Nim ic, doamnă, n ’am do rm it bine.

— Şi care e p ric ina acestor Sn-¡ som nii? — adăugă ea, zâmbind,

— O scrisoare ce am p rim it-o aseară, după ce te-am părăsit * i care mă recheamă la Paris

•— P entru mult. tim p?— Pentru o zi.— O zi trece repede.— E uneori un an. a lteo ri un

ceas,— Şi în care d in aceste două

categorii o pu i pe cea de ie ri ?— In tre zilele fe ric ite . Una sin-'

gură de acestea are omul în v ia ţa sa. Căci. ajungând la această in ­tensitate. fe ric irea nu poate s& m ai crească, c i num ai să se m ic­şoreze. Ceî vechi, în astfe l de ca­zuri, aruncau câte un lucru de p re ţ in mare. spre a alunga du­hurile rele. Cred că aseară as f î făcu t bine dacă le-aş f i u rm a i pilda.

— E şti copii, — îm i zise ea„ dându-m i b ra ţu l nen tru a trece in sufragerie.

Căutai pe Emanuel cu privirea., Plecase disdedim ineaţă la vână­toare O. îşi luaseră bine măsu­rile , ca să nu ne surprindă n ic i măcar o ochire I

D upă dejun, eerui Carollnei adresa m agazinului eî de muzică, spunând că aş vrea

să cum păr nişte rom anţe. C aroli­na luă o bucată de h â rtie , scrise adresa şi m i-o înm ână . E ra tOfc ce aveam nevoie.

In loc să-m i Iau gabrioleta, am pus să m i se înçeueze ca lu l. T re­buia să merg iu te C arolina leşî în poartă, .spre a mă vedea pla­când. Cât tim p mă putea zări» mersei la pas. Apoi, !a cea d in tâ i co titu ră , dăduî p in ten i ca lu lu i şt p o m ii în goană. Făcui zece leţţh© în două ore

Când sosii la Paris, m ’am dus la bancherul m am ei mele şi am rid ic a t tre izeci de m ii dc franci,. De acolo am plecat la locu in ţa lu i Emanuel. Am ceru t să vorbesc cu fecio ru l său. ia r după ce l-au che­m at, am închis uşa, spre a putea vorb i cu el, nestân jen it.

— Tom. vre i tu să câştig i două­zeci de m ii de franc i? — l-am în ­treba t.

— Douăzeci de m ii de franc i?— repetă el m ira t.

— Da. a tâ t.— Dacă vreau să-i câştig?...

M ai încape vorbă! De sigur că vreau !

— De nu mă înşel, — urm ai, —* a i săvârşit pentru jum ătatea su­m ei o fap tă de două o ri m ai u - râ tă decât aceea ce-ţi voiu pro ­pune eu.

Tom zâmbi— Se pare că n aveţi o părere

prea bună despre m in e ..— Nu. căci te cunosc.— A tunci spuneţi num ai rona-

şule.— Ascultă.Scosei d in buzunar adresa, ce

m i-o dăduse Carolina şl i-o a ră ta t.(Continuare in mg 12 a}

RĂZBUNAREA FEROCE

ITERATURACOPILÀRIA CU UMBREC asa mare în care locuesc

are două curţi. Intrarea largă, somptuoasă, îi dă

înfăţişarea unei vile de prin sta~ jtiunile climaterice de altădată. A ifost clădită după gustul si indi­caţiile lui Petru Dinescu, într’un Stil pestriţ, românesc şi modern.

O scară lată, cu patru trepte íce se termină rotund în coloanele pe jumătate în relief din perete, Km vase mari de ceramică de-o parte şi de alta, din care iese vâl- yătaia de plante agăţătoare, duce la uşa cu geamuri multicolore, înaltă, în ogivă. Acoperişul' de ¡ţigle roşii desminte violent toată alcătuirea din linii drepte a clă­dirii. In fată — via întinsă, de a- proape un pogon, tine loc de gră- !dină, aşa cum se întâmplă de­seori prin acest oraş d¡n regiunea idealurilor. Tot anul, din vie, [casa nu ducea lipsă de vin şi de struguri, altădată, când rodul nu era vândut cu ridicata, anticipat.

Doua brazde bogate în stânje­nei înviorează drumul lung dela poartă până în fata scărilor. A doua intrare e prin stradela late­rala. care se înfundă într’un gard părăginit. Locul viran imens din spatele casei are la margini un brâu gros de pomi, pruni, vişini şi salcâmi uscăţivi, care Îormează o livadă resfirată ca iun hotar. Aproape de gardul din fund, prin regiunea sălbatecă pe unde rar se hazardează cineva, 'bălăriile şi florile de câmp cresc în voe. cu o abundenţă exube­rantă. Iar dincolo, abia despărţită üe stâlpii pitici cu scânduri pu~ itrede înnegrite de vreme, începe ¡curtea stranie a „Casei cu Şindri­lă”, cum a numit-o Emil...

Curţile acestea două sunt îm­părăţia de singurătate şi de pân­de a Iui Emil. Până pe la şapte ani nu-1 lăsa. Bolnăvicios, mereu primejduit, se învârtea mai mult prin odăi, sub ochii ei veşnic a- itenti; apoi, în lupta dintre viată şi moarte, care se da în fiinţa lui şubredă, ieşi biruitoare cea din­tâi a $i se manifestă dorinţa de e- yadare...

Emil începu să se lege la trup, să devie mai vioi în mişcări, deşi rămânea tot mic de statură, aşa Cum fusese şi tatăl’ său. însoţit întâi de mama, de doica Mina — Singura fiinţă în care Maria Di- mescu avea încredere — el se o- bişnui să umble singur prin cele 'două curţi, prin vie, printre a r bori şi la urmă chiar pela margi-

===== DE =--------

ne, prin regiunea bălăriilor — dar nu ca să se joace, aşa cum ar fi trebuit să-l îndemne copilă­ria, ci pentru altceva. I-a trebuit mult până să se înveţe cu toate lucrurile stranii ale curţilor, cu foşnetul crengilor, cu câte un sgomot neprevăzut ieşit din bă­lării, cu căderea vreunui arac, cu trosnetele în surdină din scân­duri sau din crengi, cu toate şoaptele şi semnalele misterioase, minuscule, ale viei şi ale livezii. La un moment dat, curtea din fată şi cea dinapoia casei începu­ră să aibe pentru el înţelesuri de­osebite: via, mai ales toamna, când aracii trosneau de greutatea ciorchinilor, era plină de veselie, de lumină, cu ceva sărbătoresc în ea, cu o muzică tainică ce nu contenea niciodată, crescând parcă din fiece petec de pământ roditor. Când mai înfloreau şl stânjeneii, cu petalele v; şi albe, se plimba prin cu .lin faţă ca printr’o grădină bas­me, în care fiece floare 5,1 fiece brazdă de pământ ascunde, mi­croscopic, lumi necunoscute.

Imediat ce trecea prin portiţa care despărţea, în flancul casei, curţile, se afla în ţinutul tristeţii, unde inima îşi încetinea bătăile şi îl puteau întâmpina la tot pasui surprizele sumbre. Dar nuri plă­cea mai puţin şi curtea asta, a- simetrică, nisipoasă, care-l pre­dispunea la dorinţi nelămurite. Cât timp străbătea deşertul ei, şi apoi când ajungea printre po­mii ţepoşi dela margine, prin toa­te colţurile acelea cotropite de bălăriile neprietenoase şi florile sărace, se simţea mai curând o- bosit, neliniştit, totuşi nu temător, fiindcă îi plăcea şi paraginea şi primejdia, care-i da o altă ame­ţeală..,

Din când în când mama îl striga prelung, cu glas în­grijorat, ca să fie sigură

că se află pe-aproape, sau o tri­metea pe Sanda, servitoarea de- atunci, să-l caute şi să se îna- poeze cu vestea că nu i s’a în­tâmplat nimic. Dar lui Emil nu i se întâmpla niciodată nimic rău, fiindcă nici nu i se putea întâm­pla. Se strecura tăcut printre viţe, cu aerul unui fil’ozof mititel care cercetează toate cu o proas­pătă minunare. Se întreba şi-şi răspundea singur, bolborosind cuvinte şi fraze fără şir, apoi se aşeza la umbra vreunui prun mai frunzos şi începea să motăe, lă- sându-se topit în prezenta minu­

nilor dm jur cu voluptate. Simţea că nu e singur, că tot ceeace se arată ochilor e îmbinat de esenţe vrăjite; conturul tuturor lucru­rilor se pierdea într’o ceată dul­ce şi se lăsa alintat de propria iui singurătate ca un mic vicios al visului.

Glasul mamei îl trezea întot­deauna nepregătit, dar se ridica şi se ducea cuminte, bătrâneşte, la masă sau la lecţie. In zilele cu soare mai puternic se întindea la pământ cu fata în jos şi urmărea curios gângăniile care mişunau, bete, prin iarbă, ferindu'se să ia turbure. Ce grăbite şi ce preocu­pate păreau toate, strecurându- se cu îndemânare printre obsta­cole sau încăerându-se la răscru­cea unui drum imaginar, pentru motive cu totul streine de mintea lui. Privită foarte de aproape o furnică căpăta altă însemnătate iar un cărăbuş devenea un ins de o mărime respectabilă, din faţa căruia trebuia să se dea la o parte orice altă gânganie. Le cunoştea locurile preferate, ascumzătorile, numai graba, freamătul lor, îurl putea pricepe deloc. Mai ales furnicile, încăpăţânatele, care dau buzna peste oricine fără nici o frică! Când zărea câte una mai nechibzuită, care-şi lua o povară de cinci ori mai mare decât ea, o ajuta împingând-o încet cu un beţişor spre muşuroi. Sburătoa- rele le urmărea numai cu ochii, leneş, nu se căznea să le prindă, fiindcă i se păreau mai frumoase în sbor...

La un moment dat începu să răspundă cu întârziere la chemă­rile din casă. Mama venea a la r mată şi"l găsea urmărind deabu- şilea cine ştie ce gânganie rătă­cită, în colţul’ cel mai ascuns al curţii, ghemuit şi el ca un gândac mai mare printre trunchiuri de copaci. II scutura de praf, îl do­jenea şi abia putea prididi la în­trebările cu care Emil o asalta. La astfel de ocazii, deşi era un co­pil tăcut el părea cuprins de o criză a nevoii de a vorbi, poate şi fiindcă răspunsurile pe care le primea deia mama nu-1 mulţu­meau întru totul, mai ales în pri­vinţa minunilor din cele două curţi. Ea nu auzea glasurile tai­nice, na înţelegea vrăjile din aer, nu simţea lumea care aluneca în­tre cele văzute şi nevăzute, trans­parentă, prin şubreda alcătuire a ochilor şi a pipăitului. Răspunsu­rile ei nu lămureau decât ceeace putea vedea şi el. Un timp cre­zuse că mama vrea să-l păcăleas­

că, apoi ajunse la concluzia căascundea ceva — ca şi în mu alte privinţe — fiindcă de o 1 treba, de exemplu:

— Dece cântă pomii?, ea r; punde liniştit, fără să se bucui

— Pomul nu cântă, pomul 1 deşte.

— Bine, bine, asta ştiu şi e asta văd şi eu, se încăpăţâna mii, supărat. Dar eu am au; cum pomii cântă. Dece nu vi să-mi spui?

— Ti se pare, Emil, îl împă ea, sărutându-f.

El o privea pe furiş, jignit. V săzică, m rl credea! Si începu nuri mai pue astfel de întreba convins că mama n’are încred« în el, fiindcă n’ar fi încă dest de mare...

Până atunci, mintea lui En zăcuse ca într’un fel de amorţi; Cam prostut, cam debil la lecţia pe care mama i le dădea singu; el trecu brusc fa o vioiciune r obişnuită, într’un fel însă care i părea să-i convie Măriei Dint cu. Ea nu ştia dacă trebue să mândră sau îngrijorată de înt bările sucite pe care i le pun din ce în ce mai des Emil. F? tezia lui se desvoltă parcă pr repede, înaintea trupului plăpâi ca o creangă ce ar lua-o raz spre cer, îngroşindu-se şi îmi dobindu_se mai mult decât trii chiul însuşi, care o susţine. I unde până la opt ani, nu reuşi să depăşească zece pagini din ; becedar cu el, în ultimele câte luni Emil sorbise totul din scor ţă în scoarţă, învăţând să cite; că şi să scrie ca un copil de cla a treia. Atunci găsi că e mai pi dent să nu treacă la altceva, a că reveneau mereu asupra !r ţiilor ştiute, sau nu mai învăf deloc, în ciuda protestelor lui mii, care cerea cu lăcomie ca mai grele...

După „aventurile'4 din tim¡ plimbărilor din centru, tr’o zi Emil se opri îti f;

porţii mari, nemulţumit de ce Nu mai ieşiseră de vreo două si tămâni, mama ocolea vorha că o întreba dece nu se mai duc p oraş... Se săturase de vie, de g< gănii şi de tot — fără să ştie ce. Era agitat şi"i reveneau minte nişte ochi limpezi, nefire în transparenţa lor. Ştia dă po. ta e mereu încuiată şi-t întoar spatele, încercând să se plim iar prin vie. Dar peste puţin r veni. Trecu prin faţa ei nehotăr La un moment dat îşi luă mii în dinţi şi încercă clanţa. Inc; menit, văzu că poarta se desdii dela sine, ca împinsă de o mâ nevăzută. Privi repede în uni să vadă dacă nu-1 urmăreşte neva, apoi trecu pragul şi... p în stradă ! Văzuse de atâtea r porţiunea aceasta de stradă c fata casei, dar acum ea păr alta, îl ameţea! Se gândi că r deplinea o îndrăzneală fără s măn ieşind r.stfel, singur! pe st dă, însă o putere neînţeleasă

(C on tin uare în pag. 10-a)’

D A N P E T R A Ş I N C t7

H/u fH'ftHUÊat’ iucoriffibil şi o moţ i * , mmniacă după'P u r ă ţe n ie

—, fCe face ţi aici, 'ju n ilo r,,m— 'Adăposturi, unde sa « e cănit*flMm cu drăgu­

ţele noastre...

•inrtr i nrjinrrinnjrtriiWtnrj-inrtr “ir ■* *

# • ■enifciioşpiifllp

oejp■xatfe

— Da,, de exemplu, dacă raş spune că vreau să tnerg cu tine la un spectacol, ia un restaurant, chiar la un cinematograf, m’a r . lăsa.

— Vă că taci, o diferenţă, între spectacol şi cinematograf... ai zis chiar la cinematograf...‘ - - Ei, da, pentrucă la cinema* tograi; merg împreună numai în­drăgostiţi ca -să se ţină de mână pe întunerec.

Tiberiu râse cu poftă:— Prin urmare, Mihai ţra r da

voie sä mergi eu mine chiar la cinematograf... Păi dacă mă gâtr dese b;ne, ar trebui să mă simt jignit că mă socoteşte atât de puţin periculos. Nu e un compli­ment, pentru mine, în nici un caz.

— «Eli cred cit nu trebui să te simţi jignii, răspunse foarte se­rioasă Lenora,-ci dimpotrivă. să fii mulţumit că Mihai te prefuieş* te şi' te stimează atât de malt. Şi apoi. încrederea asta, mi se- adre­sează în .bună parte şi me... Mi* hai ştie eă îl iubesc, că pentru nimic în lume n’as fi în stare sări înşel.

• cept şi te asigur că vei pierde pa­riul. Apropos, pe cât?

— Pe cinci mii de teU— Pe zece !— Fie, pe zece !Lenora scoase imediat din ser

carul măsuţei de .toaletă, roşul de buze ''şi H întinse, Trecu în bae, de unde se întoarse peste iui sfert de oră pudrată şi a i d ro* eh ie de interior roz, lungă şi e* legantă pe ea. Părul ei blond îi cădea în bucle pe umeri:

Când îl văzu pe Tiberiu ea faţa mânjită de roşa de buze şi ciu­fulit, râse cu hohote, apoi se aţe- ză pe -braţul' fotoliului ‘gravă şi puţin emoţionată.

Aşteptarea a fost foarte scur­tă. N’au trecut nici zecè minuter şi s’au auzit în holK, paşii iui M r hai.

— Vu«.’! a şopţit, Lerlorä. Si inima ii batea tare, parcă ar fi fas»: într’adevăr vinovată.

Mihai intră în odaie şi cei doi, îşi jucaseră perfect rolurii. aşa cum stabiliser^: se ridicară brusc în picioare. Tiberiu îşi trecu niâ* na prin pâr. Lenora începu, să

O R E U Ş I T Ă

NUVELĂ HUMORÍSTICA* in n n n n n n n n o -rrrr * *-•* “ « « » « » m iM w im iio w « « ««! !

t i l #

A»tsitl)

ii ,* ¿reí; rotş trec ¡

W r' I r

Hiră?-iie¡arfte

ejjr .. ni:

— Totuş dragă Lenora, dacă eu aş vrea să-i foc gelos pe M r hai, te asigur că-as reuşi!

■ — Zău nu cred! Nu te-supăra- râse ea — dar nu crai !

— Mă pui la ambiţie. Hai să pariem că în mai puţin de o ora, cu reuşesc să*i provoc bărbatului tău, un acces serios de gelozie. Dar am nevoie de concursul tău şi să*mi dai cuvântul de onoare că nu vei trişa M rl dai?

— Să auzim întâi despre ce e vorba.

— Du'te în baie şi fă'te repede frumoasă; mie dâ-tni roşul tău de buze. Îmi trebu e să mă mân­jesc puţin pe gură şi pe bărbie, tu sării vopseşti buzeie foarte puţin. Pe urmă îţi reiei poziţ a pe braţul fotoliului. eu mă ciufu­lesc puţin si aşteotăm sosirea lui Mihai. Când o să intre în odaie, ne ridicam brusc amândoi din fotol'u, cu un aer foarte fâstâcit, zâmbim stupid si încurcaţi, ca nişte oameni prinşi tocmai când se sărutau mai bine. Urmele de rouge de pe faţa mea vor fi defi­nitiv concludente. Ce zici?!

Lenora se gândi o clipă, apoi răspunse foarte hotărîtă: — Ac*

spună ceva, încurcându-se şi bâh bâindirse. Mihai îi privi o clipă, o singură clipă -şi izbucni într’un râs care, nu se mai sfârşea. .

— Caraghioşilor! Caraghioşi­lor, strigă el, sguduindu“se tot de râs. Lenora râse şi ea şi i se aruncă de gât:

— Iubitule! Ce deştept eşti! Ce mândră sunt de tine! Bravo, bravo, am câştigt zece mii de lei.

Tiberiu era mai puţin vesel:— Să-ţi fie ruşine dragă, că

ai atâta încredere în mine, dar în defmitiv, ce, sunt atât de urât, atât de prost, atât de neintere­sant încât nu poţi să accepţi că aş putea place nevestirii?

— Ba eşti drăguţ şi uneori in­teligent; — interesant, mai rar, e drept — răspunse râzând Mihai dar sunt sigur că Lenora mă pre­feră pe mine ! !

— Sigur scumpule, pe cine şi numai pe tine. Ah ce b'ne îmi pare că ra i servit o lecţie vani­tosului şi orgoliosului ăsta. Auzi, îndrăzneală, să pretindă că te poate face gelos pe tine.

— L_a costat zece mii de lei îndrăzneala asta... nici nu e mult, la urma urmii! Trecură toţi

trei în sufragerie. Tiberiu era pu­ţin earn indispus.

— Ascultă Mihai, (iar de tinde iii ştiut ca îţi jucăm o farsă?

— Se vedea cale de o poştă... Lenora, şra jucat mizerabil ro­iul, iar iu aveai un aer crispat şf ridicul. Mihai izbucni iar în râs.

Pe la orele trei şi jumătate, Tiberiu şi-a huu rămas huo dela amfitrioni.

— Ştergerte bine draga pe bărbie şi sus, deasupra buzei, lângă nas, mai ai urme de roşu, îi spuse Lenora.

Tiberiu îşi scosese batista din buzunar şi se şterşse fără sa privească în oglindă."

~~ Acutn e' bine? mtrebsi ei.—r Da, da, răspunse dişt:‘ata si

somnoroasă T^enora. A bea aştep­ta să"i ploce musafir»! şi să se ducă fa culcare. -

La orele patru, Tiberiu avea ultima înâinire cu Luş, intr’o co~ îetărioară aproape de şoseaua Kiseleff. lira trist şi totuş foarte dêcis'să fie tare, să-şi ia-rămas buh dela această femee care ocupa în fiecare, zi în plus, un loc mai im­portant în viaţa Iui. Unde o să ajung, daca continue în felul a- cesta, îşi spunea el? Í7 să mă în­drăgostesc proeşteşte de ea şi o să sufăr iar, ca un Imbecil. Să fie ea altfel decât sunt toate ce­lelalte? Să aibă mai mult suflet, mai mulţi, seriozitate? Ştia şi eu! Nu, nu, mai bine s’o sfârşesc, E grea singurătatea, e drept, dar cel puţin nu-ţi strică liniştea su­fleteasca. Ajunse în dreptul co­fetăriei şi intră înăuntru. Se a~ şeza la o măsuţă în fundul încă* ¡:erei şi se uită la ceas. Era patru fără câteva secunde. Deodată îi trecu prin minte gândul, că s’ar putea ca Luş nici să nu vie. $i o nelinişte amestecată cu suferin­ţă, o mare nerăbdare, o nerăb­dare chinuitiare îi cuprinse. îşi spuse, cu necaz: Ah, cât de în­drăgostit sunt!! Clipele treceau îngrozitor de greu. In mai puţin de cinci minute s’a uitat le cea­sornicul dela mână, de patru ori. La patru şi cinci, se sculă de pe scaun şi alergă la telefon.. Ii răs­punse un glas de femee că doam­na a ieşit un un sfert de oră. Se mai calmă puţin; îşi reluă locul şi îşi aprinse a treia ţigară.

In sfârşit, la patru şi douăzeci, sosi Luş. Avea un tailleur de ştofă verde cu un guler mic de vizon, era în capul gol, piptănată cuminte, cu un coc jos pe ceafă.

Lui Tiberiu i se păru că nici odată nu fusese mai proaspătă şi mai dulce. Se ridică în picioare şi îi oferi foarte emoţionat şi fe­ricit că a venit, un scaun.

Ü

!

Câteva secunde discutară tot soiul de banalităţi, apoi deodată Luş, îl privi foarte atentă, dm ce în ce mai atentă, îşi apropie ca’ pul ei de capul Iui $i zâmbind foarte trist şî ironic, îl spuse:— Ai uitai să-fi ştergi rmg<rii! de buze, de pe faţă...

Doamna caro te~a sărutat şi-a lăsat urine. Se ridică demna tie pe scaun şi îi întinse mâna:La revedere!!

E! o apucă de mâna şi galbe i.o implora să rămâie: —‘ Te rog'Te rogi Stai jos! Se uita.oamenii • ! la noi’! DâŢîii voe Scrţi explic...•Nu e e cfezî! Scoase repede, ba- ustu.jJj.îj buzunar şi începu să se frece pe toata faţa. Luş l l privi dispiV. 'ior; in ce hal şi ba'tista!! s

Se aşeză wtuş jos. Îşi-aprinseo ţigară ş! privindu'l în ochi, ' îi spuse:' •— Acum unţelţg foărte bine de ce vroia; s*é ne '.despăr­ţim... Aş fi apreciat ~~ cede-mă— dacă- rarai Îi spus adevărul...Nu era ne<?ne să recurgi tu fe| du fej de teorii vi de prineSpu.. să-mi vorbeşti ceasuri întregi despre

. decëpïia avută, despr. teama ta de a nu te îndrăgosti de mine şî de a nu suferi! Ce ridicul!! Si eu care te credeam şi care - acum pot să-ţi spun totul, pentrucă este ultima oară* cand neLvedem— eu sufeream şi nu ştiam cum să te fac .să ai încredere în mine. îmi vine să râd, adaugă ea. cu ochii plini de lacrimi .■ Tiberiu tăcea.

Lus continua : - Ei. acum poţi ii sigur că s’a sfârşit torni- între noi. Iţi sunt recunoscătoare că mrai făcut despărţirea atât de puţin dureroasă, \curn nu mai am ce regreta.

— Laş, iţi jur Laş. că s.int nevinovat... Dacă ai Sti... e atât de absurd, atât de neverosimil..;.Nici nu îndrăznesc să-ţi spun, ştiu ca nu o să vrei să ma crezi...

— Ai fost sărutat cu forţa? întrebă ea zeflemitoare.

— Nu... nu.., e cu totul altce­va. Dacă ai vrea să mă asculţi...

La ce bun?! La ce bun o minciună în pius? Nn te mai os­teni. E foarte bine aşa... Totul s’a întâmplat exact aşa cum tre­buia să se întâmple. Tăcu, apoi urmă: Te rog dă-mi voe să plec.De data asta. am eu foarte mul­tă nevoe să fiu sigură.

Tiberiu niri răspunse. Era sdrobit. Gândul că nu o va mai vedea niciodată, îi paraliza orice iniţiativă. O iubesc, o iubesc, îşi zicea el. O iubesc şi nu vreau s’o pierd. N’am ştiut până azi ce mult înseamnă ea pentru mine, nu mi-am dat seama că este inu­til să mai lupt, inutil să mă mai apăr. Luă brusc o hotărîre:

— Luş, vrei să fii nevasta mea?Ea îl privi neîncrezătoare.— Răspunde, Luş!

(C o n tin uare în pag. 10-a)

'1 í:.v COPILĂRIA CU UMBRECoaforul

S A N D UFOST L A C O A FO R U L OPEREI

SPECIALIST IN PERMANENT Şl VOPSIT

lu c re a z ă la

G E O R G E S & OL GAStr. A lexan d ru Lahovari Nr. 5

Tel. 5 -0 3 -6 8

uüwaí& áál tfttL ùuneûLCutremure artificiale

M a rile c u tre m u re de p ă m â n t su n t u rn o e în t r ’u n a de n o u i v îe tim e o- m e iîcş t} p r ic in u ite în sp e c ia l p r in prăbuşirea c lă d ir ilo r De a c e i a problem» cea m a i în s e m n a tă ce se im p u n e este z id ire a lo c u in ţe lo r in aşa fel ca ele să po a tă re z is ta ce lo r m a i p u te rn ic s g u d u iri a le scoa rţe i p ă m â n te ş ti. In s ă aceste În v ă ţă tu r i nu poate f l tra se du pă ce n e n o ro c i, rea s’a în tâ m p la t, deoarece fa c to r ii sunt atât de v a r ia ţ i în c â t u n u l sta­b i l i t ră m â n în că m u lţ i a l ţ i i c a r i îm ­p iedecă o c la r if ic a re com plectă . In s ă n ic i în acest dom en iu ş t iin ţa germ a­n ă n u a răm a s in a c tiv ă . L a In s t itu ­tul Reichujui d in Jena p e n tru c e r­cetarea c u tre m u re lo r a fo s t desfăşu ­ra tă o in te n s ă a c tiv ita te în acest do ­meniu R e zu lta te le au fost prezen­ta te inginerilor g e rm a n i p r in con fe ­r in ţe însoţite de un film docum en­ta r . A s tfe l pe o masă amenajată cu

a rc u ri ş i p is toane se a fla u c lă d ir i în m in ia tu ră c o n s tru ite du pă to a te ce­r in ţe le te h n ic e i a rh ite c to n ic e , d in c ă ră m iz i m in u scu le une le în be ton a rm a t, a lte le fă ră . P is toa ne le puse in fu n c ţiu n e au Produs z g u d u ir i ase. m ă n ă to a re ce lo r a je cu tre m u re lo r, ia r p e n tru că o c h iu l lib e r n u po a te în re g is tra cu fid e lita te m iş c ă rile în ra p id ita te a lo r, acestea au fo s t f ix a ­te p e „p e lic u la u n u i f iim . A s tfe l cu a- j u te ru l acestor cu tre m u re a r t if ic ia le s ’a a ju n s la de svă lu ire a m u lto r m i­stere ce în v ă iu ia u c u tre m u re le ade­v ă ra te T o tu ş i c e rce tă rile n u se v o r o p r i d o a r a c i e le v o r f i c o n tin u a te , ia r re zu lta te le exp e rie n ţe lo r, a p lica te în ţă r ile ce su fe ră de pe u rm a cu ­tre m u re lo r. C um G e rm a n ia este o ţa ră destu l de fe r ită de aceste ca ­ta s tro fe , ş t iin ţa ge rm ană lucrează în acest d o m e n iu p e n tru b in e le c e lo rla l­te popoare.

Acţiunea bactericida a lacrimilor

Experienţele cercetătorilor ger­mani au stabilit că lacrimile au pro. prietatea de a distruge culturi de bacterii în numai câteva ore. Con. trolându-se acest adevăr s’a ajuns la concluzia că nu cele 0,5 până la 1 procente de sare su n t cauza aceste! c o n c lu z ii, c i a c ţiu n e a b & c tc ric ld ă éste p r ic in u ită de o su b s ta n ţă ase.

mănătoare fermenţilor, cunoscută sub numele de Lysoz-ym, care se gă­seşte în tr’o infimă cantitate în la­crimi Deoarece amu! plânge numai atunci când este sguduît sufleteşte, adică se găseşte în tr’o stare când a. părarea biologică este slăbită natu­ra a împrumutat lacrimilor această putere de apărare împotriva bacte­riilor.

Prima fabrică europeană de ţigări

Acum 81 de ani a fost în fiin ţată ţionat că până la sfârşitul secolului »3 a Dresda prima fabrică europeană trw u t a prodomânat In Europa tUr*~ ide ţts & i. Totuşi este ¡setnn de men. ra de fo.»

(Urmare din pag. 7)

mâna, orbeşte. Inaintă spre coltul din dreapta — colt după care nu ştia cum arată îumea. Aici era un fel de rond şi o grădiniţă cu bănci. Casele, pomii, strada, tre­murau, gata să alunece, ca în vis. Deşi distingea totul întocmai, a- vea senzaţia că nimic nu e „ade­vărat”. că lumea asta pe care o descoperea acum — oprit — nu putea fi decât o închipuire. Ce lungă e strada, cum se pierde ea în zare, ca un drum care ar sui în cer, spre soare! O căruţă cu un cal abia urcă pe el, iar moşul care loveşte zadarnic cu nu ciot de bici oasele animalului slab, pare o arătare de fum...

înaintează încet, pipăind bine trotuarul' cu picioarele la fiece pas, de parcă i-ar fi frică să nu calce în gol. Deodată aude un sgomot confuz, de glasuri, de ţi- pete şi chicoteli subţiri, apropiin- du'se din urmă. Se întoarce şi se lipeşte de un zid, îngrozit. Un şir nesfârşit de fete pestriţe se apropie de el, ca o avalanşă. Nu mai poate da înapoi şi se uită în toate părţile, căutând un loc să se ascundă. Dar e prea târziu! Se vede înconjurat, prins, tras de mâini moi, catifelate — îmbrăţi­şai şi mângâiat. Una na luat bas­cul din cap, alta îl trage de mâ­necă, a treia tipă să“i fie lăsat ei, celelalte se îmbulzesc să-l atin­gă ̂ măcar pe haină... Cu părul sbârlit, fără suflare, el rămâne în mijlocul fetelor, ţeapăn. Refrenul cunoscut îi sună în urechi: „Ce băiat drăguţ! Vino să te pup! Şi eu! Şi eu!”...

Dar numai câteva clipe tine năucirea lui Emil. Ca prin minu­ne, el simte o prietenie caldă pen­tru toate aceste fiinţe drăgăstoa­se, o încredere deplină în mân-

gâerile lor. De abea acum vede că mulţumirea aceea cared cu­prinde de câte ori se apropie doamnele şi domnişoarele de el, poate birui spaima şi timiditatea, Fiindcă mama lipseşte, se simtă mai la largul lui, ba chiar devine din ce în ce mai îndrăzneţ, încă" pând să răspundă cu ţipete şi să împingă viteaz, cu pumnii şi ca coatele, în fiinţele astea străluci, toare de veselie. Acum fetele au ¡ făcut o horă în jurul lui şi i-au ascuns bascul. Hora se învârteşte şi el se roteşte ameţit după ea, cerând bascul înapoi.

— Caută- ! şi la cine-1 găseşti, eşti dator să_i dai o sărutare! — strigă fetele, drept răspuns. E* mii se apropie de una, o priveşte lung, încearcă să întindă mâna dar, brusc, îi recuprinde spaima aceea de a se afla într’o lume străină şi începe să tremure. Fata în faţa căreia se oprise, ţipă mi­rată: „M ’a ghicit! M ’a ghicit!" Apoi se aplecă să'şi ia recom­pensa. Pe neaşteptate, Emil o sbugheşte prin cerc, căutnd să-şi facă loc printre rochii, dar fata îl ajunge şi, în râsetele tuturor, îl prinde în braţe, îl ridică şi în­cepe să- l sărute cu sete — pe ochi, pe păr, pe obraji, însfârşit pe gură, ca o pecetie de foc — în ciuda svârcolelilor lui...

In acest moment apare Mariä Dinescu în fata ior! Se opreşte ţeapănă, vânătă, cu o crispare a- proape animalică a gurii ei fru­moase şi rămâne câteva clipe împietrită la vederea scenei. A" poi se repede sălbatec şi, dintr'un singur gest, îl smulge din braţele fetei, aruncând numai o vorbă su­grumată, ca un pocnet de ură:

— Neruşinatelor!

U !M £ DE ROŞU DE BUZE(Urmare dîn pag. 9)

— Nu înţeleg ce vrei... nu mai înţeleg nimic!

— Trebue să înţelegi un singur lucru, Luş, că sunt îndrăgostit de tine şi că nu pot renunţa l'a tine.

— Dar în schimb, poţi să săruţi alte femei, nu-i aşa?

Tiberiu zâmbi. Şi deodată, îi veni o idee: — Hai să plecăm de aici. Luăm o maşină şi te duc în- tr’un loc, te duc undeva... Ea se uita mirată şi puţin speriată de toată febra lui.. — Unde?

Tiberiu o luă de mână şi plecă cu ea din cofetărie. Opri o maşi­nă şi dădu şoferului adresa casei în care mâncase la dejun.

— Tiberiu, linişteşte-te dragul meu şi spune-mi unde mă duci. E o răpire?

— Un fel de răpire. Te dac la prietenii mei oei mai buni, la Le-

nore şi la Mihaî. Dela ei o să afli de ce aveam urme de roşu de buze pe fată.

— Spune-mi. tu... îmi e de ajuns dacă-mi spui tu.

Tiberiu îi povesti toată însce­narea pe care o făcuse cu Lenora, Suş râdea din toată inima.

— E inutil să mă mai duci Ia ei, te cred dragul meu şi pentru că te cred, consimt să mă mărit cu tine, bine înţeles, dacă nu ţrai schimbat între timp opiniile.

Tiberiu zâmbi:— Încă nu... Apoi după o pau­

ză: — Bine a zis cine a zis: cine sapă groapă altuia cade el în ea. Am vrut să „i-o fac” lui Mihai şi uite ou ce m’am ales.

Luş făcu o mutră mai mult ca­raghioasă decât posomorită, iar Tiberiu o prinse în brate şi o strânse la pie.«*

1«

1832f t © g j j& ţ g i

Reg. Com- 453/936

H I

*

'eg. C o m . 7Ü-6

FEL DE FELRtact»«nea sàrrgelmi

Um savant german, prof. dr. v. Raipff. a scris recent un studiu asu­pra terapiei acizilor, in care se dau indicaţii amănunţite asupra reac- tiunii eângehii ir. legătură eu boMe. Pentru evitarea şi vindecarea bolilor, d-rul Kapff recomandă diminuarea aloalinităţii sângelui. S’a constatat ia vaci că cele mai sănătoase prezintă un sânge ou aiciditate slaba sau chiar nulă, in timp ce toate cele pñnse de epidemie sau animalele bolnave de tuberculoză au dat o reacţlune alca­lină.

Problema încă şi astăzi disputată ?! foarte importantă pentru sănătate® oamenilor ţ i animalelor, anume de * se şti care este cea mai bună reacţi- une a sângelui, n’ar putea fi clarii!' cată decât prin experienţe in massS, Este posibil că reacţiunea originară

a sângelui la om a fosţ sulab acidiciv sau neutră si că a devenit alcalin® abia prin influenţele civilizaţiei (aii. inentaţie etc.i şi că astfel s’a creat terenul pentru naşterea si răspândirea multor epidemii şi bolii

Cerneala pentru toc rezervorBiNliMlfA Oi» 1Î889

G Û N T i l R î W A G N E R H l - d N O V E R frj

JReg. Com. 693/932

1Ï

— Stăpânul tău priwkeşte scri­sori, scrise de aceeaşi mână? —* 11 întrebai,

— Da omdnule.‘ — Unde le păstrează ?

■— In birou.— Am nevoie de toate acele

Scrisori. Poftim cinci m ii de franci acont. R&stttl de cincisprezece m ii ţ i- i voiu da, când îm i vei a - duce toată corespondenţa

— Şi unde mă veţi auştepta ?; — La mine acasă.

Pe ,he o oră. Tom in tr i.— Pof tim , domnule! — îm i zise,

tn t ir 3ându-mi un pachet cu scri­sori.

Am com parat scrierea de pe ele cu c>a¡ de pe adresa ce m i-o dă­duse Carolina : era una şi ace­laşi. I-am p lă tit servitorului cei cincisprezece m ii de franci făgă­duiţi, tlupă care el plecă. Rămas singur, m’am încuiat în odaie. Dă­dusem. aur pentru aceste scrisori, acur.i m i-aş f i dat sângele, pentru ca să-mi fi fost adresate m ie

Emanuel era de doi ani am an­tu l Oarolinei. O cunoscuse, pe când era încă fa tă . Când iubita lu i se căsători, el plecă în călăto­rie , ia r copilul, de caire generalul era a tâ t de mândru. îl numea al său.'Greutatea de a găsi pe cineva feă-î prezinte generalului îi îm pie­dicase să se revadă. Dar în tr ’o zi,

jlu p ă cum am spus, l-am în tâ ln it pe general îm preună cu soţia sa în Eois de Boulogne şl am fost jalea de către Carolina şi am antul iei. să le maschez iubirea. Am că­pătat. indirect, însărcinarea să re­aduc pe Emanuel lângă Carolina, ie r atenţiile ei pentru m ine, afec­ţiunea ce m -o a ră ta aveau ca sin­gur scop să în lăture bănuielile ge­neralului, cari. după m ărturisirea pe i-o făcuse soţia altădată, n ’ar f i putut să m ă creadă primejdios După cum vezi, am anţii proceda­seră cu m ultă îndemânare, ia r eu itnă lăsasem tras pe sfoară şi mă ţpurtasem oa un prost!... D ar a - fcum, îm i venise m ie rândul !

Am scris CaroUnel :Stim ată doamnă.

Aseară, la ora unsprezece, tam fost in grădină $i l-am văzut pe Enmnuel in trând la d-ta. Azi dim ineaţă, la ora patru, când a teş it d in odaia d-tale, am fos t în tëoridor şi l-am văzut ieşind. A- <cuîji un ceas, am cumpărat dela T<Sm, pentru suma de douăzeci de m ii de franci, întreaga d-tale co­respondenţă cu stăpânul său.

Generalul nu trebuia să se îna­poieze la castel decât peste vreo două. tre i zile. Eram deci sigur că ncfeastă scrisoare n ’avea să-i cadă în mână.

t A doua zi dim ineaţa. La unspre­zece, văzui pe Em anuel in trând la minfe. Era galben şi p lin de p ra f M â găsi în tins pe pat, aşa cum fnă trântisem acolo d în ajun Nu öormisem o singură d ip ă toată noaptea, Emanuel veni lângă « to e .

— Ş tii. de sigur, ce m ă aduce latei ! — îm i zise

— Im i închipui, domnule.— Ai nişte scrisori de ale mele?— Da, domnule.— M i le vei ’napola.— Nu, don "tule.— Ce ai de gând să faci cu ele?— M ă priveşte.— Refuzi să le restitui?— Refuz

r — Nu m ă sili să-ţi spun oeea -<5e e ş ti.

' — Ie ri am fost un spion, ia r «stăzi sunt un hoţ. Diranurile a ­

RĂZBUNAREA f e r o c e(U rm a re d in p a j, 6)

cestea mt le-am apus eu însumi, n ’am aşteptat să m i le spui d-ta.

— Şi dacă le-aş repeta ?— Ar f i de prost gust.— Atunci eşti gata să te baţi

cu m ine şi fără asta?— Bine înţeles.— Numaidecât ?— Numaidecât.— D ar va f i un duel pe viaţă

şi pe m oarte, te previn.— Im i vei îngădui să-m l iau

m ai în tâ i dispoziţiile mele testa­m entare. Nu va dura mult.

Am s u n a t Feciorul meu in tră în odaie. Era un om încercat pe care m ă puteam bizui.

— Iosif — ii zisei, — mă voiu bate în duel cu dumnealui şi se poate să mă ucidă.

Apoi. m ’am dus ia biroul meu, pe care l-am deschis.

Dacă voi m uri, — urm ai, — vei lua numaidecât aceste sscrisori şi le vei duce generalului M .. Cele zece m ii de franci ce se află în acest sertar, vor f i pentru d-ta. Poftim cheia.

Am încuiat biroul şi am înm â­nat cheea lu i Iosif. Acesta se încli­nă şi ieşi M ’am întors spre Ema­nuel.

— Acum îţ i stau Ia dispoziţie — îi zisei.

Emanuel era palid ca un cada­vru. F runtea-i era acoperită de broboane de sudoare.

— Ceea ce faci e o ticăloşie! — îm i zise el.

— O ştiuEmanuel veni m ai aproape şi

zise :— In cazul că d-ta mă vei ucide

pe mine, vei restitu i cel puţin a - tunci Caro!inel scrisorile ?

— Depinde de dânsa.■— Atunci, ce trebue să facă

pentru a le căpăta? Spune!— Să vie să şi le ia.— Aici ?—- Aici.— Bine, dar însoţită de mine.— Nu, singură.— Niciodată■— Nu te angaja pentru dânsa.— N ’are s’a consimtă la aceasta.— Poate că da. Inapoiază-te la

castel şi consultă-te cu dânsa. Vă dau tre i zile.

Emanuel chibzui o clipă, apoi părăsi în grabă odaia.

A treia zi, Iosif îm i anunţă că o femeie voalată vroia să-m i vorbească în taină. I i

spusei so lase să intre : era Caro­lina. I i făcui semn să şadă. Caro­lina se aşeză. Eu însă. am rămas în picioare în fa ţa ei

— După cum vezi, domnule, am venit.

— Ar fi fost im prudent din par­tea d-tale, doamnă, dacă n’o fă ­ceai.

— Am venit, nădăjduind în de­licateţa d-tale.

— M ai bine nu năidăjduiai, doamnă.

— Aşa dar, nu vrei să-m l resti­tui nenorocitele ceiea de scrisori?

— Ba da, doamnă, dar cu o condiţie

— Care?— O ! Doară o ghiceşti.

C arolina îşi ascunse fa ţa în perdeaua de Ia fereastră, toată atitudinea ei trădând

disperare, căci înţelesese, d in to­nul cu care vorbisem, că voiu ră­mâne neînduplecat.

— Ascultă, doamnă — urm ai — amândoi am ju cat un joc bizar : d-ta folosindu-te de viclenie, iar eu de dibăcie. Şî ia tă că am câşti­gat partida. Trebue ded să ştii s’o şi pierzi...

Carolina se suci, sughiţând.— Oh, disperarea şi lacrim ile

d-tale nu vor schimba nim ic, doamnă. Ţ i-a i luat însărcinarea să-mi îm pietreşti inim a şi ai iz­b u tit.

— D ar, — zise ea — dacă aş ju ra în fa ţa altarulu i, că nu-1 voiu m ai revedea pe Emanuel ?

— N ’ai ju ra t oare în fa ţa a lta ­rului că vel răm âne credincioasă generalului?

— Cum! Nimic, nim ic altceva pentru aceste scriori? .. Nici aur, nici sânge?... Spune!

— Nimic !Carolina dădu drumul perdelei,

care-i ascundea obrazul şi mă privi drept în fa ţă Capul acela palid, cu ochii scânteind de m ânie şi părui despletit era superb, aşa cum se desprindea de pe draperia roşte,

— O, — zise ea, cu d in ţii în ­cleştaţi, — o, domnule purtarea d-t-ale e prea atroce !

A A P Ă R U T

Cea m ai plăcută revistă pentru copii şi tineret, care publică săptăm ânal povestiri distractive, fabule, hum or, desene şi versuri

ale c itito rilo r -

ZIARUL COPIILORU publicaţie neîntrecută în acest ^en care stârneşte a d m i r a ţ i a tu turor acelora care o i i l e s c

p a c ; in i O R

— Şi cum o numeşti pe a d-tale,doamnă? Un an în ter g m ă silisem să-m i înăbuş pasiunea. Izbutisem, în sfârşit, şi mă înapoiasem ia Franţa cu un sentim ent de vene­raţie pentru d-ta. Chinurile mei* încetând, abia dacă-m l mai a- m inţeam de ele. Nu-m i m ai tre­buia decât o dragoste nouă. spre a fi complet vindecat. D ar iatS că te-am în tâ ln it pe d-ta . De astă- dată n ’am m ai fost eu acela care Încerca să se apropie, ci d-ta al venit lângă mine, sgândărind ce- niuşa din in im a mea şi căutând să reîncingi ja ru l de altădată. A- poi. după ce s’a reaprins, când l-a i văzut în glasul meu. In ochii mei, în toată fire a mea... la ce ţi-a m slujit? In ce chip be-al fo­losit de mine? Ca să-ţi readuc în braţe pe acela pe care-l iubeai şl ca să vă ascundeţi sărutările voa­stre vinovate, servindu-vă de mine oa m antie ocrotitoare Ei bine, am jucat acest rol... orb ce am fost ! D ar şi d -ta . oarbă, n ’a i vă­zut că ajungea să m ă dau puţin la o parte, ca să vă vadă toată lumea! Acum, doamnă, depinde de d-ta . dacă s’o’ fac sau nu.

— D ar, domnule, eu nu te iu­besc !

— D ar nici n u -ţi cer dragoste,— A r f i un viol dec i..— Numeşte-o cum vrei !— O, nu se poate să f ii atât

de crud ! Te vei îndura de o fe­meie care îngenunchiază în faţa d-ta le.

Şi se aruncă la picioarele mele.— D -ta, oare, te -a i îndurat de

mine. când am îngenunchîat în fa ţa d-tale ?

— D ar eu sunt femeie, ia r d-ta bărbat

— Ca atare, sufeream eu cum­va m ai puiţin ?

— Pentru numele lu i Dumne­zeu, dâ-m i scrisorile înapoi, te rog, te implor!

— Eu nu m ai cred în Dumne­zeu...

— Pentru iubirea ce ţi-a m ins­p irat-o .

— Iubirea mea a m urit.— Pentru to t ce-ţi este scump

in viaţă.— Nu m ai ţin la nim ic— Ei bine. atunci fă ce vrei cu

scrisorile celea! — îm i zise ea, sculându-se. — Ceea ce îm i cert însă nu va fi.

Şi cu aceste cuvinte, Carolina se repezi afară.

— Ai tim p până m âine dimi­neaţă la ora zece, doamnă! — 1! striga* dela uşă — O întârziere de numai cinci m inute — atâta doar— şl va f i prea târziu.

Á doua zi dim ineaţa. Carolina in tră la m ine şi se apropie de pa­tul meu.

— Am venit — zise ea.— Ei ?— Fă ce vrei !După un sfert de oră, m ’am scu­

la t, m ’am dus la biroul meu şi, so9 ţând una d in scrisori din sertarul în care le ţineam încuiate, am în­tins-o Caroline!.

— Cum! — îm i zise ea, făcân- du-se albă ca varul. Num ai una!

— Celelalte Iţ i vor f i restituite în acel aş mod, doamnă. Când 10 vei vroi, vei veni să ţ l le lei...

— Şi a revenit? — am excla­m at, în trerupând pe călugăr.

— Două zHe dearândul. .— Ia r a treia zi?...— Au găsit-o asfixiată, tm pm t*

M nAou Bmanuot

1. 12

In „Teritoriul Tanganyca” — astfel numesc En­

glezii fosta colonie germană din Africa orien-

— o mulţime de Negri au astăzi maşini

de cusut şi gramofoane tn bordeiele lor, după

cuwi poartă pantofi maro şi cămăşi de bumbac,

d© fabricaţiune englezească. M ulte hanuri au lu­

mină electrică, iar nicăieri în lume nu gonesc au­

tomobilele atât de nebuneşte ca acolo. De anu­

mite năravuri, însă, şi obiceiuri străvechi nu se

pot lepăda indigenii aşa cu una cu două.

Intr'o zi mergeam prin crâng, la Est de iacul

Tanganyca, întovărăşind pe tânărul medic de

plasă englez la o safari — o safari adevărată cu

hamali, corturi şi focuri de tabără, cu sunefele to­

belor dela o petrecere sătească, străbătând până

la noi. In acest marş prin pădure, dădurăm în ­

tâmplător de un bordeiu, atlet nu lângă cărarea

îngustă, ci pe un loc mai ascuns şi destul de de­

parte de satul cel mai vecin. De altfel, bordeiu

e numai un mod de a spune, căci în adevăr, totul

ie mărginea la câteva crăci, cu ramuri deasupra.

— Seamănă cu un cofe) pentru câini, — zise

medicul.

Dar tocmai în clipa aceea, răsună înăuntrul

găuri« întunecoase strigătul unui copilaş. O

mamă cu doi gemeni, în vârstă de vreo zece zile,

locuia în bordeiul acela. Era o mamă toarte

sfioasă şi doi prunci, cărora nu li se purta de

grijă.

M ai marele din sat ne lămuri, apoi, că tatăl ge­

menilor era plecat în călătorie. Cal despre copii,

da, erau gemeni, dar astăzi doară nu mai apăsa

asupra acestora nici un tabu.

Pufin câte puţin, ieşi pe urmă la iveală că a-

cum gemenii nu se mai lepădau pe drum, ca mai

înainte, dar tatăl lor fot mai pleca într'aliă parle,

mama şi copiii trebuind să rămâie singuri.

Itădată, hienele aveau grijă ca „blestemul"

îndoitei naşteri să dispară din lume. Acum

însă se dadea numai o serbare de „puri­

ficare”. O lună după despărţirea sa de nevastă

şi copii, soţul trebuia să tae un bou şi să pof­

tească pe foţi consătenii, în frurvie cu mganga,

vraciul satului, ia un chel cu bere. Acest mgan­

ga, mare specialist în ierburi de leac, prepara o

băutură împotriva urmărilor rele ale unei naşteri

duble. Când mganga isprăvea cu evocări şi des­

cântece, mama gemenilor trebuia să sară în sus,

de fângă foc, şi s’o rupă de fugă. Rudele şi prie­

tenii o loveau şi o goneau în jurul bordeielor,

urmărind-o până ce femeia cădea complect « lo ­

vită. Duhului rău, care o făcuse să nască gemeni

şi se mai afla încă înfr’însa, rvu-i convenea acest

tratament. Părăsea Irupul femeii, iar aceasta nu

mai avea de ce $3 se teamă. Pe tatăl îl goneau

G ¡EME

'

NI

IiiI

a

pe urmă bărbaţii cu suliţele în jurul satului. D ii& ]

hui rău îl părăsea şi pe dânsul. ■

Ei bine, doctorul nostru Iu de părere că scea»»

stă metodă aplicată unor femei cari născuseră 0 $ !

o lună în urmă, nu putea fi sănătoasă. MedicCgB

vroia să ştie câţi gemeni rămâneau în viaţă J k j j

unde se aflau ei. Căci în Africa se găsesc foariftK'

puţini gemeni.

Au urmat multe şi lungi discuţii şi tratative ÎŞfjŞ;

comisarul plăşii, iar în cele din urmă auforită

dădură de ştire, la toată lumea că cine va

zenta doctorului gemeni mai mici de un an, StiŞi

fj scutit pe viaţă de impozitul funciar, prim iflqţ

afară de asta, şi un premiu de zece şilingi. J'ţ

Când omul alb le oferă ceva pentru nimlÇ^,

banfuşii devin foarte bănuitori. TrecuiH

câteva săptămâni, fără ca o singură p e r ^

che de gemeni să li ieşit la iveală. Apoi c.nevfc-

făcu începutul. O mamă neagră veni cu doi

meni graşi. Culese multe laude şi se îr td ep ă^ j*

fericită, cu zece şilingi şi cu hârtia galbenă,

făgăduia scutire de impozit. După o lună de •'■Mt

se înfăţişă o altă mamă cu gemeni. Acum gri»

menii începeau să curgă din toate părţile. M

ti icul plăti la şaptesprezece mame câta rece jl»

lingi, iar vistiernicului îi era lehamite de atateW

hârtii galbene, ce trebuia să elibereze.

Lucrurile ar fi mers poate încă mult timp în

Iul acesta, dacă administraţia teritoriului Tang»*

nyca n’ar fi avut în serviciul ei şi nişte surori <fct

caritate, cari se ocupau cu asistenţa socială $

n'aveau o părere prea bună despre tinerii m«i-»

dici.Odată, când doctorul veni iarăşi la o înfăţişare»

de gemeni, una din surori îl întrebă dacă ştia să

deosebească bine pe Negri între ei.

Medicul se arătă foarte indignat. Doară ntt .

sosise ieri sau alaltăieri în Africa! Firesi©

că ştia să deosebească pe un Negru de

altul. După această introducere, îi fură prezen­

taţi gemenii Bentiei Hamasis, împreună cu mân­

dra lor mamă. Doctorul nu-i cunoştea. ţ

__ Deşi ¡-aţi văzut până acum de douăspra*

zece ori?! îl întrebă sora. i

Nu-i fu greu acesteia să dovedească ceoa oe*

afirmase. Benti Hemasis, mândra mamă a gem e­

nilor, se pricepea în alaceri, ca toţi banfuşii. Ifl

împrumutase deci odr^selele, m schimi>ul sumei

de cinci şilingi, tuluror prietenelor. Hârtiile gcA-

bene cu scutirea de impozite au fost retrase u n ü

tafi indignaţi, iar împărţirea de premii incelS

brusc. Astăzi administraţia veghează doar ca nka

cumva, în pofida tendinţei spre progres şi m<*-

dernism, gemenii să mai fie priviţi ca necuraţi :f i

aruncaţi pradă hienelor, sau serbările de poriíi*

care să aibă drepf urmare moartea tinerei mame.

Nu cu scutiri de impozite, ci cu agenf« d e

poliţie, se duce acum lupta împotriva su-

perstiţiilor, cari şi astăzi sunt mai răspân­

dite în Africa decât automobilele, gramofoane!«'

'=*u alte invenţii tehnice.

Vă apără de răceală inilainaţie de gât şi gripă IC H IN 1 S O L F A B R IK , A. G .

13

Ckilui II — S e r ia IREDACTORI

GABRIEL POPESCU

HIDALGO

COPERTA MAGICĂde BOGDAN TR AIAN '

INCURSIUNE IN BOTANICĂ

de VALGA

Sa daw următoarei« 25 de silabe;:ga„ hall» irá» roa.

fciviv Pop9 V

«,— ^ danui următoarele ¿o oe suIba, «ri, « i, ©ri. de» an, 2®, <ç

le, lié» mi, mi, mlMf o, ri, ire,I ri, f©, t«, fu, Je, zan.

) V I Cu acerfe silabe alcăfeiifi şajI . ___a__S. J1Ä flit.

flÿiMÍA

: íf t

şapte ou«

vînt®, îndrum ându~vă de lămuririi« -0^ ' următoare;

1) Fiori roţii cu miros foarte plăcut. V ,

2) Plantă volubilă cu flori mari ţi fru- ..-r^ f 7 moaşe, 3) Creşte pe stânci şi pe î i - ' 'duri umede, 4) Apare în Aprilie şî se mai numeşte ghiocel. 5) Tufănică. 6)Plantă alpină. 7) Plante care plâng

mereu.,.Iniţialele: vestitorul ptëpan-d a! p rî-

mavere“

Această noutate nu e decât un dicton latin anagramat.

POLINDROMde E M U , ŞNTŢ0K

Direct însufleţiră, teră de un tâlhar.

Soarele priveşte ceeace se alături. La ceva si la cineva! Şi vede! Dar, s’ar putea presupune ¿oar acest cineva a fost erăsit in ca acest soare e în Egipt — să-i . .

invers de- fie de bine! - s i că gândeşte la Piramidă, conseivat -.nu pas.ceva în legătură ou piramida dc tramă*’

POTRIVIRE £>£ CUVINTEAvaji wvai jos următoarele 7 cu­

vinte:CASTELAN

CARTIERO A Z A R t

AHAAEDCREANGAAZTECIPRIETEN

PaM vifi aceste cuvinte unui sub aJ- hâe respectând ordinea în care le-am în ş ira t noi, în aşa fe! încât să p u te fi si# p e două rânduri verticale atatu- rate. numele a doi scriitori români: unui contemporan şi altul din secolul trecu t.

TRiUNGHIUde M A ß IO N E L

*

REBUS

»

PATRA 1

de N IC O LA S TR A IA ?

1. Baldachin: 2. Oras în italia; 3. Loc în Italia, considerat de cet vechi că una din intrările in­fernului; 4. Forţă (fis.); 5. Afluent af Dunării; 6. Pronume. 7 Con-

de BICA PISOSO H I

>•» a « * • «

>s a> >9 « .3

* « • • «

* © © • •

« <6 • • O «

©

I. Orii de prins peşte (mold.)2 Simbria avocaţilor.3. Stil de arhiteectuni4. Lucru greşi dat5. A tropăi din copite6. Privitor la iubire.O-Wrvital si vertical In tel.

*-

UJNOYERB- IL i:s e u X. N If 'O L \E .— Loc*

<t ~ 10

A fiaţi patru versuri de M. Emiuescu.

14

S I H C O P A

Vtj is>losifi J -’ u rm ă to a re le 8 r*w-

vinte:parche!, catóte, »iomniţâ, iaur, mo­

nezi, salată, minte, sitarEliminafi din fiecare câte o literă,

tn aşa tei încât să obţineţi noui cuvin- te cu noi înţelesuri.

Literele sincopate, citite la rândt dau un jude) din România.

HOAŞTE-TI TARA !B Ă L T I

de IO C O S Ş I C IO C A IjTETJ

C A R TE D E V IZ IT Ă

da VASILE MARIN

R Ä D A N R. P IR A S IU

1) Baltă între Giurgiu si Olte- de deltă. 6) Una dintre cele mai[a. 2) Baltă între T.-Măgurele importante bălti din deltă. 7)Giurgiu. 3) Baltă între Bechet Baltă şi liman în Dobrogaa. 8)Corabia. 4) Baltă în deltă care Baltă între Bistret şi Bechet,

se aseamănă cu numele unui oras A—B = Baltă între Ciocăneştiapropiere. 5) Baltă aproape şi Jegălia.

COPERTĂ M AG ICĂde E M Il, Ş N IŢ E R

Să se afle numele unui cu­noscut foot-balist, precum şi clubul din care face parte.

CE ŢI-E SCRIS, IN FRUNTE Ţl-E PUS...

M ID A S CĂLĂREŢU

BORISLAV O . CÄTÄRÄU

STANCIOF I. ŢERCOFF

SAM I R. ALEXIU

M ARIUS I. ERBICEANU

EMIL I. ŢÂRANU

HARALAM B LÂNARU

V ă prezentăm aici 7 cărji de vizită, a 7 personaje diverse. Rămâne ca dv. să ne spuneji, fără să anagramafi, d in- tr'o singură aruncătură de ochi, mese­ria fiecăruia.

Cum? Foarte simplu. Privifi cu afen- |ie fiecare carie d e vizită, şi ve|i ob ­serva pe dată. Vorba ceea: ce fi-e scris, în frunte fi-e pus...

D A N A R O S E T I

T A N A S E A N U

M IM I S O R IN

Simpatica d-ră Dana Roseti lanăseanu a scos de curând un roman erotic, întitulat Mimi So-

Spre surprinderea ei a consta­tat că, anagramând cele de mai sus, dă un un autor român, foarte ecund si de unul din ro m a n e le

sale... de prin mănăstiri... si tot erotic!

Câteva minute de plă ­

cută dest in d ere in te ­

lectuală, vi le o fe r ă

JOCURILE

MAGAZINULUI

IOCOS Şi CIOCÂLTEU, Cm* -'ova. — Şi nouă ne pare rău că

ne-am putut întâlni, întrucât o -cuţie cu un colaborator atât de rios şi statornic, nu poate fi

decât folositoare pentru noi. Di» ciclul’ „Cunoaşte-ti Ţara” suni toate minunate şi se vor oublicaf mulţumim.

La celelalte vom răspunde în numărul viitor.

NICOLAE TRAIAN, Loco. — Şi acestea se vor publica toatfib, Aşteptăm material pentru mraS" rul de Paşte.

CIU LENŞ, Galati. — In p i f vinta jocurilor trimise prin Z. Q, încă nu avem ştire, dar, dacă s’au primit se vor publica, aş i că nu e nevoie să le trimiţi încă odată. In numărul' viitor îti von* răspunde relativ la aceasta. Tele­grama din seria 6-a a apărut ca. semnătura schimbată datorită vr nei greşeli tipografice, aşa că nici pe departe nu ai vreo vină. Aşteptăm jocurile promise pentru Paşte şi pentru altă dată. Coper­tele se vor publica toate, fantezia» monoverbul ilustrat, rebo, incas“ trele, partitura, asemenea. Asir pra monoverbelor vom reveni în n-rul viitor.

FANDANGO, Craiova. — Deşi ne trimiţi sub pseudonim, am des­coperit uşor cine eşti. Nu înţeler gem de ce goana aceasta dwpă pseudonime, când prea bine vezi că ne cunoaştem mai bine şi mal

din muîte părţi. Ai un mare de­fect: vrei să creezi mult, fării însă a da atenţia cuvenită celor ce creezi. Mai bine puţin şi bun. Din ultimele vom alege şi-ţi vom răspunde în numărul viitor, ară- tându-ţi numerele celor alese, aşa cum ştim că eşti nerăbdător să afli. Dar un sfat: nu mai fi mis­ter (elin) os cu noi! Şi pe urmă, ca să spunem drept, nu ne place pseudonimul.

Pornind dela căsuţele 1, 2, 3 şi tite în continuare (de cele mai a-

4 spre dreapta şi spre stânga şi deseori).

completând căsuţele cu litere Spre stânga: 1) Poate fi şi bă-

spre a forma cuvinte cu defini* ţul. 2) Vin de Malvazia. 3) C e r

tiile de mai jos, veti obţine pe co- cetat. 4) Variabilă.

Ioana verticală dela 1—4 numele Spre dreapta: 1) Nord-african.

zeului care determină împărţirea 2) Arbore din America. 3) M ili-

cadotihrf dîn coloanele I şi I I ce- tar. 4) împiedicat.

■? c

O CĂLĂTORIE F Ă R Ă CONFORTIN SAHARAC onductorul nu ştia

până unde mergea tre­imi. Ne suîrăm în cla- , sa... ultimă. Mia de ^ kilometri costa o mie

flouâ suie de Sei. In interiorul va­gonului şedeau, stăteau întinşi feri cu picioare!® încrucişate re­prezentanţii tuturor triburilor de­sertului, pestriţi şi trişti, ca nişte papagali ţn colivie. Bulendrele, sd rentele si duhorile sărăciei fără Hv.tf îi închid pe oamenii aceştia ca iiitr’un cerc. Niciodată un eu­ropean nu călătoreşte în Africa în clasa a treia. Până si lucră­torii fraşcezi se folosesc de clasa a doua. Vagonul avea patruzeci ■;i şase de ferestre, pentru ca ac­ri ! de grajd stătut dîn interior să aibă ioc-să iasă în timpul mer­sului. in stânga şi In dreapta, se ’ntindea stepa. Râurile si drumu­rile .se pierdea« în mărăclnîş.Locomotiva fluieră prelung, iar turmele ce păşteau pe acolo, se retraseră de pe linie.

In fata noastră se înălţau mun­ţii Rifkabylilor. Pe coaste, bor- Meleîe satelor erau lipite ca nişte Smiburî. Florile din văi îsi ridicau feapetele, privind în sus spre vârfurile înzăpezite ale munţilor.Ba ploua, ba strălucea soarelepe cer. Din aburii pământului Lacuri sărate, pietriş şi nisip jos se afla o harababura de pa- răsări. deodată, un curcubeu de trecură pe dinaintea ochilor turi, cocoşi, saci si copii. Pere- o t'ruurasete aproape ireală. Ină- noştri, pustietate, ce părea ne- tii erau cleioşi ca o cutie de tmtrul vagonului, un Berber, tezită cu cilindrul. Lăsarăm în curmale. Pe fetele copiilor se căutând Pe semne să imite linia urmă El Kantara. intrare® în sbăteau insecte. Uneori femeile curbă a frurnoosului fenomen na- marele deşert. La începutul a- ieşeau din despărţirea lor, cer- tural, repezea deasupra capete- cestuia e aşezată ca momeală o şind coji de portocale pentru co­lor noastre nişte sâmburi de cază cu curmali, precum şi po- pi» flămânzi, curmale, întrebuinţând drept tin- teci cari sunt pâraie. Vegetaţiata inscripţia în limba arabă: prea îmbelşugată se înghesuie. j n zare răsări o pădure, „Nu scuipaţi în interiorul vago- Din lipsă de spaţiu, palmierii se | verde şi prăfuită ca o so- muIuî”. caţără pe poretii râpoşi ai vă- fa uitată la curăţenia ge-

S tatiunile erau în z e s t r a t e găunelor. ltică un pas si nisipul nerală. Ajunsesem la Biskra, cu -eucalipt, cerşetori, nu mai rabdă niciun fir de iarbă. Qara semăna ou o vespasiană şi cactuşi si malaria. Nişte Hotarele dintre viaţă si moarte dacă n’ar trebui de schimbat tre-

uniforme sclrcnţuite din tinipul sunt trase aici cu linia. nu] aici, pasagerii din clasa derăscoalelor aminteau că aici se Nisipul începu să acopere şi- lux ar trece pe lângă cea mai Hmeâu ' E i ! °nă" ne,e* Locomotiva puse plugul de celebră oază din lume, fără s’omântîd se afla^ărăgintt iar sâni nisip. Trecurăm printr’un nor bage de seamă.gele era uitat. Câinii, cu ochii df ,? Mainte! soarele dogoritorieşiţi din orbite, cerşeau la fe- dm spre Niger. Cand lăcustele aştepta celălalt tren. cu va- restrele vagoanelor Bucăţica de ^ ? Î0S’ • ^ pământul. goane, ce păreau albe ca din-pâine ce le-o aruncarăm, le fu J Ă r i S tU cle pe reclan,ele de pastă desmulsă de c o p i i i felahilor, de- dadu pnlcj insecteI° r & sara in dinţi- Vara, când din pricinaasemenea lihniţi de foame. Ta- 5 rănSS im căldurii’ oamenii dorni «oi Pebloul acesta oribil ne urmări în- " i I L S I ™ străzi si Pe acoperişuri, trenulcă o bună bucată de drum, în- }n sus, pornind a vanătoare, cu nu merire decât noaptea. In lungitocmai ca si sârmele de telegraf burnu$n drept plasa de prins lă- răstimmiri, dădurăm de câte odealungui liniei, iar câmpurile de ^ . e* „ insul vagonului de- garâ fără iocaiitate. Cruste despini, cu luciul lor vioriu, nu sare acopereau, ca zăpada proas-fură în, stare să şteargă aminti- f ° dealungui ouloarulul. In păt cgzutât întinderile nemărgi*rea acestor înfiorătoare ima- le l‘rma’ turaullulgini.

arcuş, trenul îsi încetini mersul, pentru ca pereţii de nisip, sgu-

, , . . . , . ,. se .P0* nite. Buruiana deşertului răsărea toh, iar cinci Arabi şedeau zam- ^ ca n¡§{e tujc¡ t|e barbă.

Desi nu era vorba da niciun ! m , liltr.l!n * mghiţindu-ş: Vederea se întindea până la ro-prada cu lăcomie. tanzimea globului pământesc.

Fiecare vagon de claşa a treia Nişte cămile păşteau pe acolo, duiţi, să nu acopere trenul. Doi avea uii compartiment anume deşi nu se mai afia fir de iarbă soldaţi din cavaleria desertului pentru femei: haremul anibu- prin împrejurimi. In mijlocul pus­se suiră în vagon. In mantalele lant. Perdelele erau lăsate. Pe tietătii. văzurăm- o scoală1 arabH. lor de culoare, stacojie, păreau . .

S f i S Ä l r Ä t ' O p a lp i t a n tă ' p o v e s t i r e ' d éera doar câţiva gologani. ; . :

De unde îşi va fi luând profesorul acela şcolarii?

Deodată, tumult sub semnalul de alarmă! Fakiralui, care se îna" poia acasă dela târgul de curmat© din Biskra. îi fugiseră scorpiile şl şerpii veninoşi. In timp ce omul dormea pe bancă, cutiile de tini4 chea, în cari îşi adăpostise odoa* rele, se răsturnaseră. Reptilelese ascunsescră sub bănci. Fachirul ţipa de teamă că una din ele ar putea să se piardă. Mâinile sale şi ale altora se vârâră sub ţevile caloriferului. Omid prindea an5“ malele şi le număra ca monede în cutiile de ceain. Un şarpe lip" sea. Sau sărise împotriva regula* rnentului, din mers, sau se refu" giase ca amintire de călătorie în cuierele noastre.

Soarele, care semăna cu o por* locală roşie, dădea în asfinţit. Musulmanii se apropiará de fe­restrele din spre Răsărit. Turba" nele se închinară spre sfânta Kaaba din Mecca. Până acum, dela amiazi încoace, răsunase din compartimentul de alături bătaie de tobe şi guiţatul flautelor de bambu. Dar muzica de dans în ' cetă. brusc. Cineva intona Sala- ghitul, melodia monotonă, care propagându-se dela o fereastră ’a alta, treca în celălalt vagon, spre a ajunge In cele din urmă, la fo­chist şi maşinist. Capetele se le ­gănau în stânga şi în dreapta:1 „Allahuakbar... Alahu... akaar... aşhadu an la ilfaha illa-hah..,’

După această cântare reli­gioasa, un grup se retrase iarăşi în W . C.. pentru a

studia mai amănunţit iristalatiile sanitare europene. Din umbra amurgului, răsăriră minaretele de la Tougourt. Trenul nostru intră Î11 staţia terminus a liniei sah a* riene. Aici se isprăveau şinele şl sârmele telegrafice. Automobilele şi caravanele luau încărcătura vagoanelor de cale ferată, ducând poverile şi călătorii peste Hoggar, prin văile setei şi ale groazei, spre râurile si pădurile seculare ale Africei Centrale. Valurile de nisip ce înconjoară gara, îngreu­nează căutarea unui adăpost pen­tru noapte. Un negustor cu barba profetului, vroia să ne vândă blana unei vulpi a deşertului pen­tru şaizeci şi patru de lei. Dar banii trebuiau păstraţi pentru apă potabilă, care reprezintă cel mai de preţ bun în aceste regiuni, unde arşiţa soarelui face ca orice picătură de apă să capete o va­loare cu adevărat considerabilă.

La despachetare, căutarămmai întâi şarpele fachirului, fără a putea da de urma (ui. După cum călătorisem.'aşa dormirăm acum câteşi trei. în clasa ultimă pe o somieră de fier. Luna Saharei plutea ca o luntre printre stelele fără număr. Dar soinnul ne cu­prinse dncândirne d’'n deserví** ■'ieti în oaza vlsm ii'v-.

M a A EL E R N E SI*