1

IAS 36 – Deprecierea actzivelor

· Identificarea activelor care au înregistrat pierderi de valoare

Deoarece Standardele Internaţionale sunt orientate spre reflectarea valorii juste aactivelor pe termen lung, la fiecare dată de închidere a anului, întreprinderea trebuiesă aprecieze, dacă există un indiciu oarecare ce arată că un activ a putut pierde dinvaloare. Dacă există un astfel de indiciu, întreprinderea trebuie să estimeze valoarearecuperabilă a activului.Valoarea recuperabilă a unui activ sau a unei unităţi generatoare de numerarreprezintă cea mai mare valoare dintre valoarea sa justă minus costurile de vînzare şivaloarea sa de utilitate.Valoarea justă „este suma la care poate fi tranzacţionat un activ între dou[ părţiinteresate aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate încondiţii obiective, cu pre'ul determinat obiectiv”.Valoarea de utilitate reprzyintă valoarea actualizată a fluxurilor viitoare detrezorerie generate de activ.Indiferent dacă există sau nu indicii de depreciere o întreprindere trebuie să testezeanual pentru depreciere:-imobilizările necorporale cu durată de viaţă nedeterminată şi cele care nu sunt încădisponibile pentru utilizare (deoarece abilitatea lor de a genera suficiente avantajeeconomicie viitoare pentru recuperarea valorii contabile este mai incertă înainte deutilizare);-fondul comercial achiziţionat într-o grupare de întreprinderi.Identificarea pierderii de valoare se face printr-o analiză a surselor externe şi internede informaţii.Sursele externe de informaţii:a) În cursul anului, valoarea de piaţă a unui activ s-a diminuat mai mult decât prinefectul aşteptat al trecerii timpului sau prin utilizarea normală a activului.b) În mediul tehnologic, economic, juridic sau al pieţei în care operează întreprinderea(sau pe o piaţă a activului analizat) au survenit schimbări importante sau vor surveniîntr-un viitor apropiat.c) Ratele de piaţă ale dobânzilor sau alte rate ale rentabilităţii investiţiilor de pe piaţăau crescut în cursul perioadei şi este posibil ca aceste creşteri să afecteze rata deactualizare utilizată în calculul valorii de utilitate şi să scadă semnificativ valoarearecuperabilă a acestuia.Nu orice creştere a ratelor dobânzilor de pe piaţă sau ale rentabilităţii investiţiilor pepiaţă trebuie interpretată obligatoriu ca un indiciu al unei eventuale deprecieri a unuiactiv.O întreprindere poate demonstra că şi-a ajustat veniturile pentru a compensa creşterearatelor pe piaţă sau că rata de actualizare folosită în calcularea valorii de utilitate aactivului este puţin probabil să fie afectată de creşterea acestor rate. O creştere aratelor dobânzilor pe termen scurt, spre exemplu, poate să nu aibă un efectsemnificativ asupra ratei de actualizare folosită pentru un activ ce are o lungă duratăde viaţă utilă rămasă.d) valoarea contabilă a activului net al întreprinderii ce prezintă situaţiile financiareeste mai mare decât capitalizarea sa bursieră.Sursele interne de informaţii:a) Se poate proba existenţa uzurii morale sau fizice a activului.

2

b) În cursul perioadei au avut loc schimbări semnificative cu efect negativ asupraîntreprinderii, sau se aşteaptă să aibă loc în viitorul apropiat astfel de modificări înmăsura sau maniera în care un activ este utilizat, sau se aşteaptă să fie utilizat. Acestemodificări includ planuri de întrerupere sau restructurare a activităţii căreia îi aparţineun activ, sau de cedare înainte de data anterior aşteptată.c) Raportarea internă indică faptul că performanţa economică a unui activ este sau vafi mai slabă decât se anticipase.Dovezi ale faptului că un activ poate fi depreciat pot să-şi aibă sursa în raportareainternă a întreprinderii:(a) fluxurile de trezorerie necesare achiziţionării activului sau exploatării şi întreţineriiacestuia sunt semnificativ mai mari decât necesarul previzionat iniţial;(b) valoarea actuală a fluxurilor nete de trezorerie sau rezultatul din exploatare generatde activ (profit sau pierdere) sunt semnificativ mai mici decât cele previzionate iniţial;(c) existenţa unui declin semnificativ al fluxurilor nete de trezorerie previzionate saual profitului din exploatare, sau existenţa unei creşteri semnificative a pierderilorprevizionate generate de activ;(d) existenţa pierderilor din exploatare sau a ieşirilor nete de trezorerie generate deactiv, similare celor previzionate;

Dacă există un indiciu potrivit căruia un activ poate fi depreciat, acest lucru poateindica faptul că durata sa de viaţă utilă rămasă, metoda de amortizare sau valoareareziduală a activului trebuie revizuite şi ajustate chiar dacă nu este recunoscută pentruacesta nici o pierdere din depreciere.

· Deprecierea şi reluarea deprecierii unui activ luat izolatAtunci când există indicii că o imobilizare corporală sau necorporală a pierdutdin valoare, întreprinderea trebuie să determine valoarea recuperabilă aacesteia. Valoarea recuperabilă este valoarea cea mai mare dintre valoarea justă maipuţin costurile de vânzare şi valoarea de utilitate a activului în cauză.

a)Valoarea justă minus costurile de cesiuneCel mai bun indicator pentru valoarea justă mai puţin costurile de vânzare estepreţul dintr-un acord irevocabil de vânzare în cadrul unei tranzacţii cu preţdeterminat obiectiv, ajustat cu costurile direct atribuibile cesiunii. Dacă nuexistă acord de vânzare irevocabil dar activul este tranzacţionat pe o piaţăactivă, se utilizează preţul curent de cumpărare.Dacă nu există nici un acord de vânzare irevocabil, nici piaţă activă pentru bunul încauză, valoarea justă minus costurile de vânzare se determină pe bază celor mai buneinformaţii disponibile pentru a reflecta suma (diminuată cu mărimea costurilor decesiune) pe care o întreprindere ar putea să o obţină la data închiderii exerciţiului, prinvânzarea activului, într-o tranzacţie, în condiţii de concurenţă normală, între părţi bineinformate şi care cad de acord. Pentru a determina această valoare, întreprinderea ia înconsiderare rezultatul tranzacţiilor recente, realizate cu active similare, în acelaşisector de activitate.Costurile legate de cesiune vizează în principal costurile de degajare a activului şicosturi ocazionate de aducerea activului în cauză în starea de vânzare.Desigur, se poate ridica întrebarea dacă este justificat să deducem aceste costuri decesiune atâta vreme cât ne plasăm în ipoteza de continuare a activităţii. Motivulpentru care se deduc aceste costuri este acela de a determina valoarea netă pe care oîntreprindere o poate recupera din vânzarea unui activ la data la care se face calcululşi de a o compara cu alternativa păstrării şi utilizării în continuare a activului.

3

b)valoarea de utilitateValoarea de utilitate este valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de mijloace băneştigenerate de activ.

În estimarea fluxurilor de trezorerie, se ţine seama de:(i) intrările de mijloace băneşti generate activ;(ii) ieşirile de mijloace băneşti angajate pentru a genera intrările de trezorerie

din utilizarea continuă a activului (inclusiv cele necesare pregătiriiactivului pentru utilizare) şi care sunt direct atribuibile sau alocate pe obază rezonabilă şi consecventă activului;

(iii) fluxurile nete de mijloace băneşti ocazionate de ieşirea activului la sfârşitulduratei sale de utilitate.

În determinarea valorii actualizate nu se ţine seama de fluxurile de trezorerie generatede activităţile financiare.

Practic, se consideră că performanţa unui activ este independentă de modul încare acesta a fost finanţat.

Proiecţiile fluxurilor de trezorerie trebuie să fie bazate pe bugetele(previziunile) financiare cel mai recent aprobate de conducere şi ele trebuie să acopereo perioadă de maxim 5 ani, exceptând situaţia în care poate să fie justificată operioadă mai lungă.

Aceste proiecţii trebuie să fie fundamentate pe ipoteze raţionale şi documentece reprezintă cea mai bună apreciere a conducerii, privind ansamblul condiţiiloreconomice care vor exista în timpul duratei de utilitate rămase a activului. În scopuldiminuării subiectivismului în evaluare, o pondere importantă trebuie să fie acordatăindiciilor externe.

Fluxurile de trezorerie viitoare trebuie să ţină seama de starea actuală a unui activ.Vor fi exceptate, în consecinţă, acele intrări sau ieşiri de mijloace băneşti, apreciate că

vor rezulta:· dintr-o restructurare viitoare în care întreprinderea nu este încă angajată;· cheltuielile de investiţii viitoare care vor ameliora sau vor creşte nivelul de

performanţă al unui activ dincolo de nivelul iniţial.

Activul este considerat a fi depreciat dacă valoarea recuperabilă este inferioarăvalorii nete contabile. În caz contrar, activul este apreciat valoric iar aceastăapreciere nu se contabilizează în virtutea principiului prudenţei.De ce ţinem cont de cele două valori şi de ce alegem valoarea maximă drept valoarearecuperabilă a activului?Dacă întreprinderea poate genera fluxuri de mijloace băneşti mai mari prin utilizareaactivului decât prin vânzarea sa, ar fi greşit să luăm întotdeauna preţul de piaţă dreptvaloare recuperabilă deoarece o întreprindere raţională nu ar fi dispusă să vândăactivul.Prin urmare, valoarea recuperabilă nu trebuie să se refere doar la vânzarea care estepuţin probabil să se producă, ci trebuie să ia în considerare şi potenţialul de exploatareal activului prin utilizarea sa de către întreprindere.Dacă valoarea justă minus costurile de vânzare este mai mare decât valoarea deutilitate a activului, o întreprindere raţională va ceda activul. În această situaţie estelogic ca valoarea recuperabilă să se bazeze pe valoarea justă minus costurile de

4

vânzare al activului pentru a evita recunoaşterea unei pierderi din depreciere care nueste legată de realitatea economică.Valoarea recuperabilă este max (valoarea justă minus costurile de vânzare;valoare de utilitate) deoarece se doreşte ca ea să exprime comportamentuleconomic probabil al unei conduceri raţionale.Nu putem stabili cu exactitate dacă presupunerile pieţei sau cele ale întreprinderii estemai probabil să fie cele corecte. În general, pieţe perfecte nu există pentru multe dinactivele care intră în sfera de aplicare a normei IAS 36 şi totodată este puţin probabilca previziunile viitorului să fie corecte în totalitate, indiferent de cine realizeazăaceste previziuni.

Fluxurile nete disponibile în viitor trebuie actualizate, aduse la prezent prineliminarea factorului timp.

Un element de dificultate în actualizarea fluxurilor de mijloace băneşti esteacela al alegerii ratei de actualizare.Rata de actualizare este o rată a rentabilităţii utilizată pentru a converti o sumăde bani, de plătit sau de încasat în viitor, în valoarea ei prezentă.Când rata specifică a unui activ nu este disponibilă direct de pe piaţă, o întreprindere

foloseşte înlocuitori, pentru a estima rata de actualizare, precum:· costul mediu ponderat al capitalului;· rata de împrumut marginală a întreprinderii;· alte rate de împrumut definite pe piaţă.

Nivelul ratei de actualizare depinde de factori precum:

Ø nivelul ratei fără risc;Ø mărimea riscului:

–risc sistematic (economic)–risc financiar (numai pentru întreprinderile care au datorii pe termen

lung)

Ø rata anuală a inflaţiei

Pentru entităţile autohtone drept rată de actualizare poate servi rata medie a

dobînzii la împrumuturi stabilită de B.N.M. Formula de actualizare a

fluxurilor de mijloace băneşti este: 1/(1 + rata de actualizare)^n, unde n

reprezintă perioada în care vor fi primite fluxurile de mijloace băneşti.

Fluxurile de mijloace băneşti sunt estimate în valuta în care vor fi generate şiapoi actualizate, utilizând o rată de actualizare adecvată acelei valute. Întreprindereava determina valoarea curentă a acestor fluxuri estimate folosind cursul de schimbvalutar disponibil la data determinării valorii de utilitate (potrivit normei IAS 21"Efectele variaţiilor cursurilor de schimb valutar").

Dacă proiecţia fluxurilor de mijloace băneşti se face în preţuri curente, rata deactualizare trebuie să includă şi componenta inflaţionistă previzionată a preţurilor(rata nedeflatată). În situaţia în care proiecţia se face în preţuri constante, rata nu vaconţine influenţa inflaţiei (rata deflatată).O pierdere din depreciere trebuie recunoscută imediat ca şi cheltuială în contulde profit şi pierdere.Pierderea de valoare se impută cu prioritate asupra rezervei din reevaluare iardupă epuizarea acesteia este recunoscută la cheltuieli în contul de profit şipierdere.

5

O întreprindere trebuie să aprecieze, la fiecare dată de închidere, dacă există unindiciu oarecare ce arată că o pierdere de valoare contabilizată pentru un activ saupentru o unitate generatoare de trezorerie, în exerciţiile anterioare, s-a diminuat ori numai există.Reluarea unei pierderi de valoare a unui activ sau a unei UGT trebuie să fiecontabilizată imediat în contul de profit şi pierderi, exceptând situaţia în care activular fi fost contabilizat la o mărime reevaluată, conform unei alte norme internaţionale.Orice reluare a unei pierderi de valoare a unui activ reevaluat trebuie să fie tratată ca oreevaluare pozitivă, conform normelor IAS 16 şi respectiv IAS 38.Valoarea netă contabilă majorată a unui activ ce se datorează reluării unei pierderidin depreciere nu trebuie să depăşească valoarea netă contabilă care ar fi fostdeterminată în cazul în care activul nu s-ar fi depreciat.

Exemplul 1La începutul anului 2009, întreprinderea X a achiziţionat un echipament

tehnologic la costul de 500000 lei, TVA 20%. Se estimează o durată de utilizare de 5ani iar metoda de amortizare este cea liniară. La sfârşitul 2009 există indicii căechipamentul şi-a pierdut din valoare. Valoarea justă a echipamentului la databilanţului este de 300000 lei iar costurile de cesiune sunt estimate la 20000 lei.Previziunea fluxurilor de trezorerie ce se aşteaptă a fi obţinute din utilizareaechipamentului pe durata rămasă de utilizare este prezentată mai jos (rata deactualizare este de 15%):

Ani 2010 2011 2012 2013 Valoarea deutilitate

Flux net 55.000 175.000 150.000 80.000Factor de

actualizare(rata de 15%)

1�1�0,15�t

0,870 sau55000/1,15

0,756 sau175000/1,15²

0,658sau150000/1,15³

0,572sau80000/ 1,15

Flux netactualizat

47.850 132.300 98.700 45.760 324.610

La sfârşitul 2010, valoarea justă minus costurile de cesiune este estimată la 320.000lei iar valoarea de utilitate la 290.000 lei. Managementul are în intenţie realizarea uneimodernizări a echipamentului în primele 4 luni ale anului 2010 şi se speră ca în urmaacesteia să se obţină o creştere a cifrei de afaceri cu 5% anual.

La ce valoare va fi prezentat echipamentul tehnologic în bilanţul anilor2009 şi 2010?Rezolvare:

· Deprecierea şi reluarea deprecierii unei Unităţi Generatoare deTrezorerie (UGT)

Uneori este imposibilă determinarea valorii recuperabile a unui activ luatizolat. Este cazul acelor active care nu generează intrări de trezorerie decât încombinaţie cu alte active sau grupuri de active. Într-o asemenea situaţie întreprinderea

6

trebuie să determine valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de trezorerie de careaparţine activul.Unitatea Generatoare de Trezorerie (UGT) este cel mai mic grup de active ce includeactivul în cauză şi care generează intrări de trezorerie independente de intrările detrezorerie generate de alteactive sau grupuri de active.Unităţile generatoare de trezorerie ale aceluiaşi activ sau ale aceloraşi tipuri de activetrebuie să fie identificate în mod coerent şi permanent de la un exerciţiu la altul,exceptând situaţia când se justifică o schimbare.Există active care pot fi afectate unor UGT diferite. Acestea sunt activele suport (deexemplu clădirile).Valoarea recuperabilă a unei UGT este valoarea cea mai mare dintre valoarea justăminus costurile de vânzare şi valoarea sa de utilitate.Valoarea contabilă a unei UGT se determină prin însumarea valorilor nete contabileale activelor care pot fi direct atribuite sau afectate pe o bază raţională, coerentă şipermanentă la unitatea generatoare de trezorerie.Pentru determinarea valorii recuperabile a unei unităţi generatoare de trezorerie poatefi necesar să fie luate în considerare unele datorii contabilizate. În acest caz, valoareajustă minus costurile de vânzare a unităţii generatoare de trezorerie este preţul devânzare estimat al ansamblului activelor ce compun unitatea respectivă împreună cudatoriile, din care sunt deduse costurile de ieşire.Dacă valoarea recuperabilă poate fi determinată şi fără luarea în considerare a acestordatorii, atunci ele vor afecta prin scădere valoarea contabilă a UGT.Pentru o unitate generatoare de trezorerie, o pierdere de valoare trebuie să fiecontabilizată dacă şi numai dacă valoarea sa recuperabilă este mai mică decât valoareacontabilă.Pierderea de valoare trebuie să fie repartizată, pentru a reduce valoarea contabilă aactivelor UGT, în următoarea ordine:-mai întâi, fondului comercial afectat unităţii generatoare de trezorerie (dacă estecazul);-apoi, celorlalte active ale unităţii, în funcţie de prorata valorii contabile a fiecăruia.Cu ocazia repartizării unei pierderi de valoare, valoarea contabilă a unui activ nutrebuie să fie adusă la un nivel inferior celei mai mari valori dintre:-valoarea justă minus costurile de vânzare (dacă poate fi determinată);-valoarea sa de utilitate (dacă poate să fie determinată);-zero;Dacă valoarea recuperabilă a unui activ individual nu poate fi determinată, nu serecunoaşte pierdere din depreciere dacă unitatea generatoare de trezorerie din careface parte activul nu este depreciată. Acest tratament se aplică chiar dacă valoareajustă minus costurile de vânzare a activului este mai mică decât valoarea contabilă.

În alocarea reluării unei pierderi din depreciere a unei UGT, valoarea contabilă a unuiactiv nu trebuie majorată peste minimul dintre:(a)valoarea recuperabilă (dacă este determinabilă); şi(b)valoarea netă contabilă care ar fi fost determinată dacă nu ar fi fost recunoscutănici o pierdere din depreciere în anii trecuţi.

Exemplul 2Situaţia 1:Există indicii că un echipament tehnologic a cărui valoare netă contabilă este

de 350000 lei s-a depreciat. Acesta face parte din aceeaşi UGT cu un teren a cărui

7

valoare contabilă este de 100000 lei şi o clădire cu o valoare contabilă netă de 550000lei.

Valoarea de utilitate a UGT este estimată la 700000 lei iar valoarea justăminus costurile de vânzare la 500000 lei. Nu există un fond comercial care poate fiataşat raţional acestei UGT.

Rezolvare :

Situaţia 2Care este soluţia contabilă dacă presupunem că pentru echipamentul din

exemplul anterior poate fi determinată valoarea justă minus costurile de vânzare şi căaceasta este de 275.000 lei

Rezolvare :

Exemplul 3La sfârşitul anului 2009, despre o unitate generatoare de trezorerie se cunosc

următoarele informaţii :-echipament tehnologic: cost de achiziţie 200.000 de lei; durata de utilitate 10 ani;amortizarea liniară;-teren: cost de achiziţie 100.000 de lei;-clădire: cost de achiziţie 500.000 de lei, durata de utilitate 20 de ani, amortizareliniară;-valoarea recuperabilă a UGT la sfârşitul anului 2009 este de 405.000 de lei.Valoarea recuperabilă a UGT la sfârşitul anului 2010 este de 780.000 lei;

Rezolvare: