PROIECT DE AN LA CULTURA PAJIŞTILOR ŞI A PLANTELOR FURAJERE

Îndrumător,Prof. dr. VÎNTU Vasile

Student,Humă Florin-Viorel

ANUL :IV

Organizarea ameliorativa a unei pajisti permanente degradate din zona VASLUI

Judeţul VASLUI este aşezat în partea de est a ţării, acoperind 2,2% din suprafaţa României, respectiv 5318 km2. Se învecinează: la est cu Republica Moldova- graniţa constituind-o râul Prut (171 km), la vest cu judeţele Neamţ, Bacău şi Vrancea, la sud cu judeţul Galaţi şi la nord cu judeţul Iaşi.

Judeţul Vaslui este situat în partea central estică a Podişului Moldovei, în diviziunea acestuia, Podişul Bârladului; întinzându-se pe cursul superior şi mijlociu al râului Bârlad, străbate partea de sud şi sud-est a Podişului Central Moldovenesc, iar în partea australă separă Colinele Tutovei de Dealurile Fălciului. Imaginea judeţului este întregită de subunitaţile fizico-geografice ale Podişului Bârladului- Depresiunea Huşi şi Depresiunea Elan-Săratu.

Aplicaţii practice

Aplicaţia 1 Organizarea unui păşunat raţional în următoarele condiţii: -suprafaţa: 25 ha-producţia globală: 17 t/ha-coeficient de utilizare: 85%-durata de refacere: 32 zile-timpul de ocupare: 4 zile-modul de exploatare: creşterea vacilor pentru lapte - perioada de păşunat: 140 zile -data începerii păşunatului: 1 mai -o parcelă pentru realizare de fânElemente de degradare: Determinăm producţia utilă: Pu= Pt x K = 17,000 x 0,85 = 14,450

Capacitatea de păşunat:Cp= Pu/GxT =14,450/ 50x140 = 2 UVM/ha-1%=1,8 UVM/ha

Numărul de parcele:N=(R+o)/o+r=(32+4)/4+1=11 parcele

Suprafaţa unei parcele:S=St/N=25/11=2,30 ha

Suprafaţa păşunabilă:Sp=St-Sr=25-2,30=22,7 haSr-suprafaţa parcelelor pentru fan;

Determinarea efectivului de animale:Ef=SpxCp=22,7x1,8=41 UVM

Aplicație 2Ameliorarea unei pajiști permanente având urmatoarele elemente de degradare:

-panta terenului: 10%;-acoperire cu muşuroaie: 3 ha cu grad de acoperire 20%-acoperire cu vegetaţie: 3 ha cu grad de acoperire 85%

-vegetaţie lemnoasă: 3 ha cu grad de acoperire 35%

Nr.

Crt. Specia N P% P G S.U. Q Ic Q’ Q’’ Qt

1 Dactyiis lglomerata 23 20 90 85 77 5,9 1 5,9 6,5 19,5

2 Festuca pratensis 35 25 95 85 81 10,8 3 16,2 17,8 53,4

3 Poa pratensis 21 25 90 85 77 6,8 3 10,2 11,2 33,6

4 Lotus corniculatus 17 10 97 85 82 2,1 3 2,1 2,3 6,9

5 Trifolium repens 12 20 97 85 82 2,9 3 2,9 3,2 9,6

TOTAL 123

Rezultă că norma de sămânţă pe hectar este de: 123 : 3 = 41 kg/ha

Ciclul

Păşunat

Parcela

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

IO=

4R=32

1 V-5V

6 V-10 V

11 V-

15 V

16 V-20 V

21 V-25 V

F26 V-30 V

31 V-

4 VI

5 VI-

9 VI

10 VI-14 VI

15 VI-

19 VI

IIO=

4R=32

20 VI-24 VI

25 VI-29 VI

30 VI-

4 VII

5 VII-

9 VII

10 VII-14 VII

F15

VII-19 VII

20 VII-24 VII

25 VII-29 VII

30 VII-

4 VIII

5 VIII-

9 VIII

IIIO=

4R=32

10 VIII-

14 VIII

15 VIII-

19 VIII

20 VIII-

24 VIII

25 VIII-

29 VIII

30 VIII-

4 IX

F5

IX-9 IX

10 IX-14 IX

15 IX-17 IX

Întocmirea graficului păşunatului pe parcele:

1 MAI – 17 SEPTEMBRIE (140 ZILE)

Aplicaţia 3

Să se organizeze un conveier verde mixt pentru: 34 vaci în zona de stepă. Perioada de conveier este de 120 zile, data începerii conveierului este 20 mai. Suprafaţa de pajişte permanentă de 2 ha, leguminoasă perenă 4 ha, condiţii de irigare.

Determinarea necesarului zilnic de hrană:Nz=Ef x G= 34 x 50= 1.700 kg/zi+10%=1.870kg/zi;

Necesarul pe decada de hrană:Nd=Nz x 10(11)=1870 x 10 (11)=19.000 (20.500);

Producţia total :Pt= Nz x T= 1.900 x 120=228.000 kg

Cultură DataSem.

Prod.(t)

S.(ha)

Q(t)

V VI VII VIII IX X

1 2 3 1 2 3 1 2 1 1 2 3 1 2 3 1 2 3

Borceag de toamnă

25-IX

20 1.7 36.5 20.5

16

Păşune permanentă

- 10 2 20 3 3 2 2 2 2 2 2 2

Trifoi rosu - 40 4 160 16

17

17

16

17

17

16

16

Borceag de primăvară epoca I

10-V

20 0.3 6 3 3

Borceag de primăvară epoca a II-a

20-V

20 1.6 32.5 15.5

7

Porumb furajer în mirişte

10-VII

50 0.6 28 14

14

Rădăcinoase şi bostănoase furajere

1-VII

40 0.4 15.5 3.5

3 3 3

228 20,5 (t)

19,0 (t)

19,0 (t)

19,0 (t)

19,0 (t)

19,0 (t)

20,5 (t)

19,0 (t)

19,0 (t)

20,5 (t)

19,0 (t)

19,0 (t)

19,0 (t)

19,0 (t)

CONCLUZIIData începerii păşunatului are influenţă asupra vegetaţiei şi condiţiilor staţionare. Prin păşunatul prea devreme

când solul este umed se distruge se distruge statul de ţelina, se tasează solul, se formează gropi şi muşuroaie. Aceste modificări atrag după sine importante modificări în compoziţia floristică, dispărând plante autotrofe valoroase din punct de vedere furajer. Păşunatul prea târziu duce la dispariţia unor specii din compoziţia floristică a pajiştilor.

Având în vedere că pajiştile permanente sunt răspândite în toată ţara, în mare măsură în regiunile de deal şi de munte, pajiştile permanente contribuie la asigurarea furagelor cu mult sub potenţialul lor datorită productivităţii necorespunzătoare, datorate exploatării neraţionale, a nefertilizarii în optim, nu se respectă numărul de animale în optim pe tarlale.

Prin păşunat raţional se îmbunătăţeşte compoziţia floristică, structura vegetaţiei, sporeşte producţia, creşte coeficientul de folosirii a ierbii, se previne îmbolnăvirea animalelor de parazitoze, exista posibilitatea efectuării în timpul perioadei de vegetaţie a lucrărilor de îmbunătăţire şi îngrijire a pajiştilor, se previne declanşarea fenomenului de eroziune pe terenurile în pantă. În zona forestieră se afla aproxomativ 75% din pajiştile permanente din România, cuprinzând un areal vast cu condiţii pedoclimatice diferite, cuprinde şi o paletă foarte largă de formaţiuni de pajişti permanente cu productivităţi diferite.

Pajiştile temporare sunt mai productive şi dau nutreţ de calitate mai bună deact pajiştile permanente. Productivitatea pajiştilor temporare este determinată de precipitaţii, altitidine şi modul de folosire.

Înălţimea de păşunat influenţează timpul de refacere al plantelor, în felul acesta reducându-se numărul ciclurilor de păşunat, iar producţiile scad.

Frecvenţa păşunatului prezintă importanţă pentru compoziţia floristică a păşunilor şi pentru producţia animalelor.

Amestecurile de graminee şi leguminoase perene în pajiştile temporare dau producţii ridicate, datorită folosirii mai bune a nişelor ecologice, producţii mai mari de proteine determinate de participarea leguminoaselor, economii de îngrăşăminte cu azot, capacitate mare de refacere astructurii solului, rezistenta bună la secetă şi ger a plantelor crescute în amestec fata de culturile pure.