Upload
others
View
27
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Honorine infelese ci avea si fie o noapte dificil[ cAnd intri in
salonul de est ca si gteargi pufin praful Ei il gnsi in fliciri'
- Fir-ar si fie! spuse ea cAnd din gemineu fAgni o ploaie de ti-ciuni incingi.
Erau destule alte camere in uriaEa mogie Vidalia care ar fi putut
lua foc - precum dormitoarele goale de la etaj pentru oaspelii
care nu veneau niciodatl sau cimara cu miile de tacdmuri, vase qi
sfegnice de argint care trebuiau lustruite deqi nimeni nu le folosea
vreodatl - gi probabil ciL n-ar fi deranjat-o deloc dacb s-ar fi intAm-
plat asta. ins[ camera care luase foc acum era salonul de est, tocmai
inciperea preferati a lui Honorine din toatd casa. Era plini de arte-
facte bizare qi incAntitoare, cirfi Ei oase, cranii 9i colfi sculptali, in-
secte prinse cu bolduri in vitrine Ei casete de sticli cu pisiri moarte
umplute cu bumbac imbibat in ulei, toate ob{inute de lordul Vidalia
in cilitoriile lui indelungate.
Puse jos repede cArpele de prafqi felinarul qi se apuci sd stingi
flicirile.
10 LINDSEY BECKER
* Nu vd ingrijorafi, domnule, murmurd Honorine in timp ce cdlcape covorul fumegdnd cu tocul uzat al cizmei. Vi salvez eu comorile!
Lordul Vidalia, ca de obicei, nu rdspunse. O privea, pur gi sim-plu, din tabloul de deasupra poligei, unde stitea vegnic tdcut im-preund cu sofia lui frurr'roasi gi eleganti gi bebelugul lor, Francis,pe puntea unei nave, inconjurafi de ape intunecate gi mii de stele.
Tabloul fusese pictat in 1879, dupi cum arita semnitura din collulde jos al pdnzei, gi era singurul portret cu toli cei trei membri aifamiliei Vidalia in acelagi cadru, pentru c6, la scurt timp dupi ce
fusese terminat, lordul Vidalia dispiruse.Honorine se gribi si stingd orice scAnteie riticiti, impiedi-
cAndu-se de mobili, de vitrine gi de specimenele de animale impi-iate inghesuite in camera uriagi gi foarte dezordonati. Se lmpiedicide o vulpe rogcati in timp ce cilca pe covor, apoi apuci vaza ceamaiapropiatl cu trandafiri proaspdt tiiafi, stinse un tdciune aprins dincoama falnicului leu african gi alergi direct sub burta unei girafe ca
si arunce conlinutul vazei, cu tot cu api gi trandafiri, in gemineulcare trosnea. Flicirile se stinseri indati, sfArAind gi scolAnd un norimpresionant de fum gi funingine. Honorine tresdri vdzand cuLm
norul acesta inecicios inviluia pictura in ulei de deasupra polilei.Apuci o mituri s,i o fluturi intr-o parte gi-n alta ca si-l imprigtie.
- Cine trebuia si aibi grijd de focul dsta? intrebi ea, dar anima-lele impdiate nu-i rispunseri.
Focurile ardeau toatd noaptea, chiar si in camerele goale ale co-nacului, pentru ci lady Vidalia stdtea treazd. la ore ciudate gi erateribil de speriatd de intuneric. Dar cineva trebuia sd supravegheze
focurile permanent gi sd se ocupe de ele, oricit de plictisitoarear fi fost sarcina asta. Aceasti situalie o inspirase pe Honorinesd facd felinarul, un aparat pe care ea il concepuse gi-l construise.Daci exista mai multi lumind electricS, ar fi fost nevoie de maipufine focuri aprinse in toatl casa gi mult mai puline ore petrecuteagteptdnd in camerele altminteri goale. Cel mai recent prototip alfelinarului includea o pild voltaici ce alimenta un bec mic aqezat
HOTUL DE STELE 11
in sticla unei l6mpi vechi cu kerosen. odati focul stins, Honorine
ridicd mica lanterni ca si inspecteze stricdciunile.
Spre ugurarea ei, tabloul era nevd.tlmat. Familia Vidalia arlta
ca intotdeauna. Lordul Vidalia, nobil 9i demn, avea guvile cirunte
groase in pir. LadyVidalia,luminos de frumoasi, avea pielea strllu-
citoare gi arimie gi plrul negru ca o coroani magnifici de onduleuri
gi cArlionfi in care erau prinse pietre scumpeverzi Ei scanteietoare.
Copilaqul, Francis, stitea pe genunchiul tatilui siu' Era un ghem de
danteld albi cu fe[iEoari rotundi 9i ochi ciprui mari'
Nimic de deasupra gemineului n9 pirea si fi ars complet, dar
altceva o tulbura pe Honorine.
Polila era goal6.
- $i ce s-a intAmplat cu lucrurile lordului Vidalia? se intrebd
Honorine incruntati.P6l6ria, minugile gi sabia lui stiteau de obicei sub portretul fa-
miliei. Arunci repede o privire in gemineul cavernos, ihgrijorati c5
mormanul de ticiuni qi cenugi ar putea fi, de fapt, mlnuqile qi pi-liria, dar nu se vedea nici urmi de sabie, iar aceasta nu s-ar fi putut
flace scrum nici dac[ ar fi fost aruncatl in fliciri. Restul camerei i se
piru lui Honorine nederanjat, pini cand ajunse in dreptul micului
alcov in care se afla vechea masl' de scris a l0rdului vidalia, incon-
juratl de hirli inrimate ale mlrii gi ale stelelor. cineva umblase
prin lucrurile de pe birou, llsdnd ugile intredeschise 9i sertarele in-
chise in grabi, cu colluri de pergament iegind afaril ca nigte limbi
mici qi asculite. Honorine gisi pe podea, langi birou, lucrurile care
lipseau de pe poli1a. Tot acolo maivdzucdteva pene negre ciudate 9i
niqte clrli mici aruncate intr-ut'r morman neglijent.
Honorine agezl cu delicatele sabia 9i m[nugile inapoi pe polil[,
apoi, dupi ce arunci o privire rapidi in jur ca si se asigure c[ inc[-
perea era tot goali, igi puse pillria pe plrul rogu-inchis. Ridicand
rnitura ca si curele vatra gemineului, igi imagina ci in loc si fie in
salon se afla lAng6 balustrada de pe nava lordului Vidalia, privind
in jos la nisipul auriu al unei plaje nelocuite, gata si sari in valuri
12 LINDSEY BECKER
gi si inoate spre mal... cdnd paiele din mituri trecuri peste cevaciudat in cenugi.
Era incd o cirticici.Cu una dintre cArpele ei de praf Honorine gterse funinginea
udi de pe coperti. Semina cu cdrfile de pe podea, de lAngi masade scris. Era legatd in piele moale gi avea mdrimea gi greutatea unuipachet de cirfi de joc. Pe copertd se vedea imaginea unei coroanecu dinfi asculifi, cu pietre scumpe in formi de stea in virful fieci-ruia. I se pdrea cunoscuti, dar nu fbcea parte din coleclia din salon.Curdlase gi bibilise fiecare obiect din inciperea aceea de zeci deori gi era siguri ci nu vizuse niciodati pAni atunci cartea asta.Honorine o deschise incet la prima pagini.
AlmanahulVidalia al
Constelali i lor Ceregti
Cunoscute 9i Dispdrute
Pentru Honorine, aceste cuvinte erau mai mult aiureli, cu excep-
lia unuia singur: Constelalii. Fiind navigator, lordul Vidalia aveamulte hir{i gi diagrame ale cerului peste tot prin casi. Urmdrireastelelor era un mod destul de sigur de a te orienta in marea largi,unde nu existau drumuri qi puncte de reper dupi care si te iei.Francis fusese mult mai interesat de acest subiect decdt Honorine,dar qi ea gtia multe constelafii dupd nume. Cei doi copii petrecuserimulte seri gi dimine{i incercind sd deslugeasci modul in care erauagezate stelele pe cer. Francis se striduia s6 invele navigafia pe oceanin timp ce stitea pe o banci din gridina de trandafiri a mamei.
Pe Honorine o interesau mai mult miturile despre creaturileneobignuite gi eroii in sine - scorpionul, arcagul, corbul - gi legen-dele despre cum iqi primiseri numele gi locurile de pe cer. insdlordul vidalia avea pu{ine cdrli pe aceste teme in bibliotecile rui.
HOTUL DE STELE 13
Munca sa avea o naturi mult mai practici, iar pe Francis nu-l in-teresau stelele decAt in mdsura in care aveau legituri cu navigafia.
Honorine igi plimbi degetul pe paginile care se lipeau pulin de
la api qi de la arsura de pe margini. CAnd, in cele din urmi, reugi sile desprindi, se uiti uluiti la cartea deschisi. Vizu acolo ilustrafiiminunate cu animale fantastice care galopau, sfhgiau cu ghearele
spaliul in care se aflau gi se avAntau in zbor pe cerul vrijit. Printre
ele erau tauri pitali qi lei aurii frumogi, gerpi argintii strilucitori gi
vulturi negri ca smoala, dar si satiri, centauri, unicorni gi dragoni,
toli pictali cu expresii grote;ti, aritdndu-gi colgi, ln cerneali scli-
pitoare gi viu colorati. igi retrase degetele de pe pagini, aproape
tem6:ndu-se si le atingd.
- Honorine! se risti o voce aspri din spatele ei. Ce faci?
Honorine ascunse repede cartea in buzunarul de la gorf gi se
imbujord cAnd se intoarse cu fafa la Agnes, camerista-gefb.
- $terg praful, rispunse ea, dAndu-Ei capul pe spate ca si vadd
lala lui Agnes pe sub borul pildriei voluminoase a lordului Vidalia.
l)upd cum ai cerut. A fost o micd problemd cu gemineul, dar am
rezolvat-o rapid. Ar trebui si chemlm pe cineva si curefe hornul.(lred ci s-a infundat.
Agnes cletini din cap aproape imperceptibil gi rdmase cu bra-
lcle incordate pe lAngd corp gi gura str6nsi intr-o strAmbiturilirarte acrd.
- Scoate-fi aia! spuse ea pe un ton ristit, privind peste umir ina-
irrte de a smulge pdliria de pe capul lui Honorine gi de a o pune la
krc pe polili.- E doar o pilirie, zise Honorine.
Agnes igi gterse imediat mAinile de gor! ca gi cum obiectul pe care
tocmai il atinsese i-ar fi lisat urme de care trebuia neapirat si scape.
- $i Eva a crezut ci-i doar un mir, rdspunse Agnes, ingustdn-
tlrr-gi ochii a avertizare. Astea nu sunt jucirii. Dacd ai timp de pros-
tii gi aiureli, inseamni ci nu fi-am dat destul de lucru.
14 LINDSEY BECKER
Apoi observi micile porliuni arse de covor 9i ultimul fir sublire
de fum negru care se risucea inci pe marginea polilei.
- Oh! Honorine! iqi duse mdna la inimi in timp ce examina cele
cdteva pete de funingine de pe un dulap din lemn de cireg. Urme de
arsuri pe mobili! Arsuti pe covor! Leul ista a luat foc?
- Doar pufin, rispunse Honorine. E in reguli acum.
- $i asta are cumva leg[turi cu... chestia aia?
Agnes ardtd actzator citre felinarul lui Honorine.
- Nu! insistl ea. Din cauza qemineului s-a intAmplat totul, pe
cuvdnt.
- Uitd-te in ce hal e uniforma ta!
Honorine privi in jos la rochia eleganti de lani gri gi la gorlul alb
cu margini de danteli, cAndva apretat gi strilucitor, acum stropit Ei
pitat cu cenugi qi funingine.
- O, fir-ar si fie! spuse ea, gtergAnd mizeria de pe marginea
gorlului.
ii plecea uniforma ei. Rochia se asorta cu ochii sii cenugii gi
Honorine avea chiar qi o panglici gri de catifea cu care si-qi lege
pirul. Nu era elegantd ca rochiile purtate de lady Vidalia, dar era
mult mai buni decAt hainele umede gi lipicioase pe care erau nevoili
si le poarte cei care lucrau jos, la bucitirie gi la spilitorie.Agnes inspiri foarte adAnc gi expiri incet, ducdnd o mAnd fragili
la ochii obosifi.
- $tii ce o si se intimple daci ili pierzi locul de munc[ aici,
Honorine?
- Da, Agnes. Honorine ofti. O si ajung direct la fabrici.Auzise asta de la Agnes de multe ori, precum gi de la ceilalli ser-
vitori, degi acegtia se fineau, in general, departe de ea. Niciun alt
conac n-ar mai fi primit-o odati ce lucrase pentru familia Vidalia.
Casa aceasta era cunoscuti ca fiind blestemati gi bdntuiti de fantome
sau, cel pufin, de ghinion, iar celelalte familii bune din orag se temeau
ci servitorii de la Conacul Vidalia ar aduce fantomele dupi ei.
HOTUT DE STELE 15
- Exact, adiugi Agnes. Acolo ai munci douisprezece ore pe zi
in halele de fesut.
- TArAndu-mi pe podeaua incinsl pe sub rizboaiele de lesut ca
sd adun scamele de bumbac din care se face afi ieftini, continud
Honorine.
- Exact, repeti Agnes bit6nd ferm cu tocul cizmei in podeaua
cle lemn. Acolo am muncit eu cind aveam vArsta ta. Nu m[ plim-
bam printr-un conac mare intr-o rochie frumoasi. Tu nu lucrezi
la etaj decdt pentru ci aga a dorit lady Vidalia. Agadar, eu mi-am
fbcut treaba asa cum se cuvine, degi mi-a fost tare greu si te lin pre-
zentabild aici sus, unde te-ar putea vedea oaspelii.
- Da, Agnes, spuse Honorine. $i ili mulfumesc.
Cu toate astea, in toli anii de cAnd se afla pe moEia Vidalia,
Honorine nu vizuse pe nimeni sd vini in vizltd, cu exceplia ser-
vitorilor gi altor persoane angajate de lady Vidalia, in general doc-
tori, mistici gi ghicitoare. Erau condugi in camerele lor in aripa de
vest, unde lady Vidalia triia mai mult izolat6, inconjurati de amu-
lete gi talismane.
Dupi disparifia lordului Vidalia, lady Vidalia incepuse s[ adune
tot felul de fleacuri cu care si indepirteze blestemele gi piaza rea
elespre care credea c[ ameninfau casa. Avea minunchiuri de ierburi
tleasupra ugilor gi vechi texte mistice sculptate in turnule{ele de pia-
tri din gardul inalt de cirimidi din jurul proprietifii. Avea chiar
,si pietre pentru protecfie. Acestora le spunea pietre prevestitoare gi
crau ingirate gi intinse ca nigte ghirlande la fiecare fereastri gi ugi
rlin cas6, in grajduri, deasupra porfilor din garduri gi pe acoperigul
tle sticli al serei vechi 9i aproape abandonate de pe domeniul fami-
liei. Pietrele semlnau cu nigte cioburi de sticli groasl galbend-ver-
zuie gi erau inqirate pe fire incAlcite de mltase, crednd efectul de
pAnzi de piianjen incircati cu corpuri de insecte.
- Eu tot mai cred ci a fost o gres,eal6, igi continui Agnes morala
irr timp ce se plimba prin camer6. Dar acum e prea t|rzlt si mai
16 LINDSEY BECKER
schimbim ceva. Servitorii de jos oricum nu te-ar primi, chiar dacd
au nevoie de o m6ni de ajutor.
Trase la o parte draperiile grele gi deschise o fereastri ca sialunge duhoarea de fum qi mitase arsi.
Honorine igi pierdu risuflarea pentru o clipi.Pietrele prevestitoare striluceau.Agnes se albi la fa!6. Trase draperiile la loc.* Cum pot si faci aEa ceva? intrebi Honorine uitdndu-se la
lumina slabi ce strdlucea in jurul marginilor draperiilor de catifea.
De unde vine lumina aceea? Au mai fbcut asa si altd datd?
Agnes nu mai spuse nimic de data asta, nici micar ca s-o certe.
Ticerea ei o fbcu pe Honorine si inghele de spaimi.Deodati, un bubuit puternic 9i profund, ca o explozie indepir-
tatd, zdringini ferestrele gi fbcu si se cutremure toati casa.
- Agnes? intrebi Honorine cu o goaptd abia anzitd. Ce preves-
tesc pietrele... prevestitoare?
Cuvintele lui Honorine cdzurh precum cenuqa care se agterne
peste covor in urma unui foc oarecare qi toatd casa rimase ticutd gi
nemigcatd. Nu-gi mai auzi decirt propria respiralie.
Dupd inci o clipi de linigte, Agnes redeveni atenti.
- Du-te in camera ta, gisegte ceva curat gi acceptabil de imbricatgi du-i uniforma asta murdarS lui |ane si o curele pdnd mdine, se
risti ea.
- Dar ce-a fost asta? intrebi Honorine. Ce se intAmpli cu pietrele?
- Data viitoare cAnd te vdd, md agtept s6 arili prezentabil, con-
tinui Agnes dupi ce ii reveniri complet abilitilile de a o certa. Numi face si-fi spun a doua oari!
Honorine mai rimase nemigcatd o clipi doar in semn de pro-test, apoi incuviinli din cap gi traversi camera. Agnes iegi prin uga
modestl, dositi in spatele salonului, cdtre coridorul servitorilor,care exista acolo tocmai pentru ca valefii gi cameristele si interac-
lioneze cAt mai pufin cu musafirii gi locuitorii de la etaj. Asemenea
HOTUL DE STELE 17
coridoare traversau ca nige artere in sus gi-n jos interiorul casei,
dar erau rareori folosite pentru ci in cea mai mare parte a timpului
conacul era mai degrabi gol.
Honorine igi strAnse felinarul gi cirpele de praf pulin supiratd
pe Agnes. Camerista-geft trebuie si fi gtiut ce fbcea ca pietrele pre-
vestitoare si striluceasci de parci ar fi fost traversate de curent
electric. Agnes n-avea dec1t si dea oricAte sarcihi 9i ordine voia.
Pietrele care se transformau ca prin farmec in becuri nu erau un
lucru pe care Honorine si poati, pur gi simplu, si-l ignore. Era
un fenomen pe care avea de gAnd s[-l investigheze imediat.
Atunci incepu zgomotul.
Se porni deasupra un ciocinit puternic, ca gi cum cineva ar fitropiit cu cizme grele, uriase, spre capitul cel mai indep[rtat al
holului de sus. Sunetul se auzi tot mai puternic gi tot mai apropiat
pdni cAnd candelabrul din salon incepu si se cutremure la fiecare
pas. Pe urmi, bocinitul se opri din senin, dispirAnd ca o flaciristinsi de cineva. Honorine simfi cum ii bubuie inima in piept intimp ce a;teapti gi ascult6. Totul rimase nernigcat pdni cAnd ridicd
piciorul si facd un pas dincolo de uga salonului.
Un al doilea zgomot risuni prin casi. Era mai ugor gi mai rapid,
ca gi cum picioarele unui animal in galop ar fi gonit pe holul de dea-
supra, apoi ar fi cobordt pe sciri gi, in final, pe podeaua de marmurd
lustruiti din foaier. Gheare dure zdringineau pe piatra netedd invreme ce creatura necunoscuti alerga direct spre salon.
Honorine stinse lumina din felinar gi se aEezi pe podea,
ghemuindu-se in spatele labelor din fafi ale leului african. Afard
in foaier vizu pietrele incepind si striluceascd in fereastra uriagl
boltite de deasupra intririi. in partea opusi a holului, in camera de
zi intunecati se zilreat punctigoare de luminl slabi galbenl-ver-
zuie. Pagii de pe podeaua de marmurl incetiniri. Pietrele incepurisi producd o lumini de un galben strdlucitor. Apoi pagii se oprird
de tot.
18 LINDSEY BECKER
Creatura din foaier urli. Sau, cel pufin, era cea mai apropiatd
descriere pe care o putea face fata strigitului silbatic, fantomatic.Rigetul ciudat risuni prin holurile cavernoase, zinginiferestrele gi
o cutremuri pe Honorine ca o gileati de api rece ca gheala.
CAnd urletul'se stinse, casa rdmase ticuti. Honorine ridiciprivirea gi vizu ci lumina pietrelor se estompa de la galbenul auriula un galben-verzui. CAt de repede ii permitea curajul gi pe cdt de
ticut se putea miEca, Honorine alergd spre ugi gi arunci o privireprecauti in foaierul intunecat. Podeaua de marmuri era goal6 gi
lucioasi, ca intotdeauna. Dar pe scirile imbricate in mocheti se
vedea un gir de urme de labe imprimate in fibrele de mltase ale co-
vorului. Amprentele neobisnuite inci fumegau si erau portocalii gi
incinse pe margini,
Urmiri din ochi scara mare pAnd la primul etaj qi se uiti la
ferestrele uriaqe impdrlite in ochiuri numeroase, acoperite, de
asemenea, de o relea de pietre strdlucitoare. insi una dintre fe-
restre era deschisi.
Honorine se furigi afari din salon gi urc6 tiptil treptele, pigindcu griji pe lAngi urmele arse de labe de pe covor. Fiecare urmi era
foarte intinsi, mai mare decAt mAna ei cu toate degetele rlsfirate.Amprentele duceau direct citre fereastra deschisi gi apoi se opreau
brusc, ca gi cum creatura care le ftcuse ar fi sirit pe geam, fhcAnd
un salt destul de indriznef de la etajul doi pdnd in curtea de piatride jos.
Aerul ricoros al serii pitrunse prin fereastra deschis5,, suflAnd
ceva de pe pervaz pdni pe covor, la picioarele lui Honorine.Era o pani, O pani neagr6, cu irizalii violet gi verzi care se
risuceau pe suprafa{a ei ca uleiul pe o api intunecati. Honorine o
ridici de jos, amintindu-gi de penele negre de ldngi masa de scris a
lordului Vidalia. Dar in timp ce incerca si infeleagi ce era cu urmelede labe, cu urletul, cu fereastra deschisi gi acum cu pana, aceasta
incepu si se dizolve in ticiuni violet, ca marginea hdrtiei care se
HOTUL DE STETE t9
risucegte in foc. Nu se simlea cildurd, doar o strilucire scurti gi
slabi in weme ce pana se preschimba intr-o cenugi fini.Pietrele de la fereastri igi pierduri culoarea galbeni gi reveniri
la infbgigarea lor obignuiti. Urmele fumegdnde de labe dispiruri, de
asemenea, de pe covor. Singurele urme ale recentelor evenimente
inexplicabile erau degetele pitate de funingine ale lui Honorine.