Helicobacter pylori

Helicobacter pylori

Clasificare științifică

Regn: BacteriaÎncrengătură: ProteobacteriaClasă: Epsilon ProteobacteriaOrdin: CampylobacteralesFamilie: HelicobacteraceaeGen: 'Helicobacter'Specie: ''H. pylori''

Nume binomial

''Helicobacter pylori''((Marshall et al. 1985) Goodwin et

al. 1989)

v • d • m

Helicobacter pylori este o bacterie care infectează mucoasa stomacului și a duodenului.

Denumirea ei provine de la forma de helix, formă care se pare că este responsabilă de

adaptabilitatea și capacitatea de infectare în mediul puternic acid de la nivelul stomacului.[1]

Cuprins

  [ascunde] 

1 Istoric

2 Patogenia infecției cu H. pylori

3 Răspunsul gazdei la H. pylori

4 Concluzii

5 Teste pentru identificarea Helicobacter pylori

o 5.1 Testul anticorpilor serici

o 5.2 Testul respirator cu uree

o 5.3 Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

o 5.4 Biopsia gastrică

6 Riscurile și complicațiile testelor de identificare a Helicobacter pylori

o 6.1 Testul anticorpilor serici

o 6.2 Testul respirator cu uree

o 6.3 Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

o 6.4 Biopsia gastrică

7 Tratamente naturiste

8 Referințe

Istoric[modificare]

Deși identificată încă din anul 1875 de savanți germani, care nu o pot crește în condiții de

laborator, primul care o studiază mai în amănunt este doctorul Giulio Bizzozero, pentru ca în

anul 1889 profesorul Walery Jaworski (Universitatea Jagellonă din Cracovia), care studia

sedimentele rezultate în urma spălăturilor gastrice, să identifice aceste bacterii cu formă

caracteristică de helix (pe care le numește Vibrio rugula), ca fiind responsabile de

patogenitatea afecțiunilor gastrice. Observațiile sale rămân în mare parte necunoscute pînă în

anii 1980, ani în care patologul australian Robin Warren (1979) și Barry Marshall (1981),

reușesc să izoleze bacteria de la nivelul stomacului și, mai mult, să o cultive în medii de

cultură adecvate. Tot ei sunt cei care incriminează bacteria ca fiind răspunzătoare de infecțiile

gastrice.[2]

Patogenia infecției cu H. pylori[modificare]

Mucoasa gastrică este bine protejată împotriva infecțiilor bacteriene. Helicobacter pylori este

bine adaptat la această nișă ecologică, având caractere unice, care îi permit intrarea în mucus,

atașarea la celulele epiteliale, evitarea răspunsului imun și, în consecință, colonizarea

persistentă și transmiterea.

După ce este ingerată, bacteria trebuie să eludeze activitatea bactericidă a conținutului gastric

și să pătrundă în stratul mucos. Producția de urează și motilitatea sunt esențiale pentru acest

prim pas al infecției. Ureaza hidrolizează ureea în dioxid de carbon și amoniac,

permițând Helicobacter pylori să supraviețuiască în mediul acid. Activitatea enzimatică este

reglată de un canal unic pH dependent, care se deschide la pH scăzut și blochează influxul de

uree la pH neutru. Motilitatea este esențială pentru colonizare.

Tulpinile de Helicobacter pylori au virulență variată și o amplă diversitate genomică, dar

majoritatea pot fi subclasificate în raport cu expresia toxinei vacuolizante VacA și citotoxinei

asociate CagA în 2 fenotipuri: I (VacA+, CagA+) și II (VacA-, CagA-). Tulpinile tip I induc

un răspuns inflamator gastric mai intens și se asociază mai frecvent cu ulcerul, cancerul

gastric și limfomul MALT.

Răspunsul gazdei la H. pylori[modificare]

Helicobacter pylori determină o inflamație continuă a mucoasei gastrice la toate persoanele

infectate. Acest răspuns inflamator constă inițial în recrutarea neutrofilelor, urmate de

limfocitele T și B, plasmocite și macrofage, cu alterarea stratului epitelial. Cum H.

pylori rareori invadează mucoasa gastrică, răspunsul gazdei este inițiat de atașarea bacteriei la

celulele epiteliale. Agentul patogen se poate lega la moleculele complexului major de

histocompatibilitate MHC de clasa a II-a la suprafața celulelor epiteliale gastrice, inducându-

le apoptoza. Ureaza produsă de H. pylori poate contribui la extravazarea și chemotactismul

neutrofilelor.

Infecția cu H. pylori induce un răspuns imun umoral sistemic și al mucoasei gastrice destul de

susținut. Această producție de anticorpi nu duce la eradicarea infecției, dar poate contribui la

alterarea tisulară. Unii pacienți infectați cu această bacterie au un răspuns autoimun împotriva

ATP-azei H/K din celulele parietale gastrice, care se corelează cu atrofia corpului gastric.

Expunerea persistentă a mucoasei gastrice la H. pylori determină deci apariția unui răspuns

imunologic specific, mediat printr-o bogată mixtură de citokine. IL-12 este o citokină produsă

îndeosebi de fagocite (neutrofile, monocite, macrofage) ca răspuns la bacterii. Ea stimulează

producerea de g-interferon, favorizează activitatea citotoxică a celulelor NK (natural killer) și

diferențierea limfocitelor T helper din subsetul Thl. Acestea eliberează IL-2 și g-interferon

determinând un răspuns proinflamator, iar Th2 activează răspunsul imun umoral

(imunoglobulina G, imunoglobulina A mucosală) prin IL-4, IL-5 și IL-6. În infecția cronică

cu H. pylori domină răspunsul imun de tip Thl.

Concluzii[modificare]

Descoperirea H. pylori ca agent cauzator al bolii ulceroase a revoluționat puterea de

înțelegere a tratamentului medical.

Terapia anti H. pylori a diminuat foarte mult recidivele.

Eradicarea acestei bacterii grăbește vindecarea și reduce riscul de recurență sau hemoragii

la pacienții cu ulcer gastric sau duodenal.

Teste pentru identificarea Helicobacter pylori[modificare]

Testul anticorpilor serici[modificare]

Eșantionul de sânge este recoltat de la nivelul unei vene periferice a brațului. O bandă elastică

este strânsă în jurul brațului. Pacientul poate avea senzația de presiune la nivelul brațului. În

momentul introducerii acului în venă unii pacienți nu simt nimic, alții simt o pișcătură sau o

înțepătură ușoară.

Testul respirator cu uree[modificare]

Acest test nu produce disconfort pacientului.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale[modificare]

Colectarea mostrei de materii fecale nu produce disconfort. În cazul în care colectarea se face

de către personal calificat (și nu de pacient), introducerea tamponului la nivelul ampulei

rectale poate provoca senzație de presiune sau disconfort local.

Biopsia gastrică[modificare]

Pacientul poate simți o înțepătură scurtă, ascuțită atunci când acul este introdus intravenos.

Anestezia locală (la nivelul faringelui) cu spray poate determina apariția unui gust ușor amar,

iar pacientul va simți senzație de amorțeală și tumefiere la nivelul limbii și faringelui. Unii

pacienți relatează că au avut senzația că nu pot respira atunci când tubul endoscopului este

introdus pe gură, dar aceasta este o falsă senzație produsă de anestezia locală. Există

întotdeauna suficient spațiu pentru respirație în jurul tubului din regiunea gurii și faringelui.

Se recomandă respirații rare și profunde.

De asemenea mai pot apărea senzație de greață, balonare sau dureri abdominale în timpul

mișcării endoscopului. Deși pacientul nu poate vorbi în timpul procedurii deoarece are un tub

introdus de-a lungul faringelui, el va putea comunica cu medicul specialist. În cazul în care

disconfortul este sever, se recomandă atenționarea medicului prin semne stabilite de la început

sau printr-un semn ușor pe mână.

Medicamentele care se administrează intravenos înainte de începerea procedurii pot cauza

somnolență. Alte efecte adverse care pot apărea includ dificultăți de vorbire, uscarea gurii,

vedere încețoșată, căderea pleoapelor, simptome care pot persista câteva ore după efectuarea

testului. De asemenea, pacientul nu își poate aminti ce s-a întâmplat în timpul testului.

Riscurile și complicațiile testelor de identificare a Helicobacter pylori[modificare]

Testul anticorpilor serici[modificare]

Nu există riscuri majore în cazul recoltării unei probe de sânge:

poate apărea o mică vânătaie la locul puncției; acest lucru poate fi prevenit prin aplicarea

unei presiuni pe zona respectivă timp de câteva minute

în cazuri rare, vena de la nivelul căreia a avut loc recoltarea poate deveni umflată; această

afecțiune se numește flebita; în acest caz se recomandă aplicarea de comprese umede de

câteva ori pe zi

sângerare de la nivelul puncției poate fi o complicație în cazul persoanelor care prezintă

tulburări de coagulare; o serie de medicamente ca Aspirina, Warfarina și altele, pot

provoca tulburări de coagulare; de aceea se recomandă informarea medicului specialist

dacă pacientul ia medicamente anticoagulante sau prezintă tulburări de coagulare.

Testul respirator cu uree[modificare]

Nu există riscuri în cazul practicării acestui test. În cazul folosirii carbonului radioactiv,

gradul radioactivității este comparativ cu cel la care suntem expuși în fiecare zi de către

radiațiile ultraviolete.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale[modificare]

Acest test nu prezintă riscuri sau complicații. Cu toate acestea, se recomandă spălarea

mâinilor după recoltarea mostrei, pentru evitarea răspândirii infecției.

Biopsia gastrică[modificare]

Există un risc foarte mic de a găuri peretele esofagului, stomacului sau duodenului în timpul

efectuării endoscopiei pentru recoltarea mostrei de perete gastric. De asemenea poate apărea

sângerare la nivelul locului puncției. Cu toate acestea, sângerarea se oprește fără tratament.

După efectuarea endoscopiei poate apărea senzația de vomă sau de balonare. De asemenea

mai poate apărea senzația de gât iritat, uscat, răgușeală ușoară sau ușoară inflamație a

faringelui; aceste simptome pot dura câteva zile; pot fi utile pastilele pentru gât sau gargara cu

apă caldă și ușor sărată; se interzice consumul de alcool după efectuarea testului.

Se recomandă contactarea medicului dacă:

apare hematemeza (vărsătură cu sânge) sau melena (scaun cu sânge, lucios, negru ca

păcura)

apar probleme la înghițire sau de vorbire

apare scurtarea respirației sau bătăi cardiace accentuate

apare durere abdominală sau cardică a cărei intensitate crește

apare durere de gât sau de umăr

apare febra.

Testul pentru Helicobacter pylori este efectuat pentru:

a determina dacă infecția cu H. pylori este cea care produce ulcer sau inflamația mucoasei

gastrice (gastrita)

a stabili dacă tratamentul pentru H. pylori a fost efectuat cu succes.

Tratamente naturiste[modificare]

Mastic gum (capsule continand extract din rasina arborelui de mastic), Goldenseal, probiotice

Helicobacter Pylori, bacteria fara limite

tipareste  |  trimite unui prieten   |  trimite prin Y!M

Afecteaza aproximativ 50% din populatia lumii, fapt ce o plaseaza pe locul doi in clasamentul celor mai raspandite infectii bacteriene din lume, dupa caria dentara. 

De o rezistenta covarsitoare, Helicobacter Pylori persista toata viata in mediul atat de dur si de acid al stomacului, fiind responsabila de majoritatea bolilor stomacale. Charles Darwin, Alfred Nobel, Napoleon Bonaparte, George Bush, Papa Ioan Paul al II-lea au fost si ei atinsi de aceasta bacterie. Tu esti?

Daca raspunsul este da, atunci trebuie sa stii niste lucruri deosebit de importante. Avand o asemenea arie de raspandire, multe din tarile europene au inceput deja campanii de informare, iar cercetatorii se intrec deja sa descopere solutii miraculoase. Merita efortul, pentru ca o asemenea descoperire ar fi mai mult ca sigur rasplatita cu un Nobel.

Cum se raspandeste ?

Interuman. Prin respiratie, prin sarut, prin folosirea aceleiasi toalete, acelorasi haine, cuverturi, prin apa contaminata, prin absenta unor masuri de igiena esentiale cum ar fi spalatul pe maini. 

O data fixata in stomac, ea continua sa se raspandeasca pe toata durata vietii, uneori fara sa fie observata si fara sa determine consecinte negative asupra sanatatii persoanei infectate. 

De cele mai multe ori insa, H. Pylori provoaca o inflamatie cronica a stomacului numita gastrita cronica, afectiune ce evolueaza lent si persista toata viata, daca nu este tratata. Aceasta se poate transforma treptat, de-a lungul a mai mulor ani, in ulcer sau chiar cancer.

Studiile au aratat ca la nivelul stomacului, H. Pylori este responsabila de 7 cazuri de ulcer din 10, iar la nivelul duodenului, de 9 cazuri din 10. Mai mult, medicamentele care sunt administrate uneori impotriva infectiei - cum ar fi anti-inflamatoarele nesteroidiene sau aspirina - nu fac altceva decat sa creasca riscul de ulcer sau de sangerari. 

Omoara tot atatia oameni ca si accidentele rutiere

In ceea ce priveste cancerul, cifrele sunt ingrijoratoare. H. Pylori este prima bacterie implicata in dezvoltarea unei forme de cancer si, incepand cu anul 1994, Agentia Internationala de Cercetarea Cancerului a clasat-o drept agent cancerigen de gradul I.

In prezent, cercetatorii estimeaza ca este responsabila de cazurile de cancer gastric intr-o proportie de 60-90%. In Franta, aceasta bacterie omoara anual un numar egal de oameni precum accidentele rutiere. 

Totusi, nu trebuie sa va panicati, pentru ca studiile arata in acelasi timp ca din totalitatea persoanelor infectate, doar 1-3% vor dezvolta ulterior cancer. E nevoie de multi ani ca

afectiunea sa ajunga la acest ultim stadiu si de influenta a mai multor factori precum: predispozitia genetica, fumatul, consumul mare de sare, saramurile consumate in cantitati exagerate, carnea rosie, pestele afumat, expunerea la nitrati si nitriti.

Provoaca si halena

H. Pylori se face vinovata si de respiratia urat mirositoare. Ultimele cercetari au dovedit ca aceasta bacterie traieste si in gurile persoanelor infectate, unde se asociaza cu alte bacterii, cauzand halitoza sau mirosul neplacut al gurii.

In prezent, cercetatorii cauta metode pe cat de revolutionare, pe atat de accesibile, data fiind aria larga de raspandire a bacteriei. O ultima descoperire in domeniu se axeaza pe faptul ca H. Pylori rezista si afecteaza mucoasa stomacului cu ajutorul unei proteine numite ureaza. 

Astfel, un grup de cercetatori japonezi a creat un iaurt ce contine anticorpi pentru aceasta proteina, dezarmand intr-o oarecare masura bacteria ucigasa. 

Dusmanii nostri din interior: HELICOBACTER PYLORI

 Dr. DAN CRISTIAN - "Cu toate ca sunt medic chirurg, in infectiile cu Helicobacter Pylori sustin mai degraba varianta tratamentelor naturale" 

- medic primar chirurg, cu competenta in endoscopie digestiva -

"Aparitia cancerului gastric este in proportie de 90% legata de infectia cu Helicobacter

Pylori"

- D-le doctor, infectiile cu Helicobacter Pylori sunt din ce in ce mai frecvente in randul populatiei, iar tratamentele aplicate nu au eficienta scontata. Care este cauza aparitiei acestor bacterii in organismul uman?

- Helicobacter Pylori este o bacterie de care nu avem cum sa ne ferim, pentru ca este prezenta peste tot in mediul inconjurator. In tarile dezvoltate, infectia cu Helicobacter Pylori se regaseste cam la 30% din populatie, iar in tarile subdezvoltate, circa 90% din populatie este afectata de aceasta bacterie. Statisticile OMS atesta ca doua treimi din populatia mondiala este infectata cu Helicobacter Pylori! Asadar, nu este de mirare ca si in Romania numarul de persoane infectate este foarte mare. Infectarea se face pe cale orala, mijloacele de igiena stricta fiind cele mai bune pentru prevenirea acestei infectii. Concluzia se impune de la sine: principala cauza a infectarii este igiena deficitara - atat a populatiei, care din ignoranta nu se mai spala pe maini inainte de mese, cat mai ales a alimentelor infestate, care sunt consumate fara a fi bine spalate sau fierte, inainte de a fi consumate.

- Helicobacter este o bacterie patogena, sau face parte din flora intestinala fiziologica?

- Helicobacter Pylori este o bacterie patogena, care se localizeaza strict la nivelul mucoasei gastrice - in stomac. Practic, bacteria se fixeaza printre celulele de la nivelul mucoasei gastrice si destabilizeaza legaturile dintre aceste celule. Sub actiunea bacteriei Helicobacter Pylori, celulele se degradeaza, nu mai secreta mucus suficient din punct de vedere cantitativ si calitativ si atunci sunt expuse actiunii sucurilor acide digestive si apar inflamatiile si leziunile.Din 1982, de cand a fost descoperita, studiile au dovedit ca Helicobacter sta la baza aparitiei multor leziuni gastrice si duodenale: de la simpla inflamatie a mucoasei gastrice, pana la gastrite in forme cronice, cu evolutie catre gastrite atrofice. In timp - zeci de ani - aceasta poate degenera, considerandu-se ca aparitia cancerului gastric este in proportie de 90% legata de infectia cu Helicobacter Pylori. De asemenea, aceasta infectie este responsabila si de aparitia leziunilor limfoide la nivelul stomacului - o forma de cancer limfatic numit limfomul de tip MALT.

- Cum intram in contact cu aceasta bacterie? Se gaseste pe legume, pe fructe?...

- Helicobacter Pylori poate fi gasita pe majoritatea alimentelor - atat de origine animala, cat si de origine vegetala, dar exista chiar si in apa, daca nu este din surse verificate, cu continut microbiologic redus. Transmiterea se face atat de la om la om (prin atingere, sarut etc.), cat si prin vesela infestata, cand se consuma alimente cu tacamurile altor persoane. La fel de usor ne putem infecta daca obisnuim sa mancam la restaurante sau cantine in care igiena este deficitara. Vedeti, asadar, ca este destul de greu sa ne ferim de aceasta infectie... Partea buna este ca persoanele infectate cu Helicobacter Pylori, care au fost tratate corespunzator si vindecate, este putin probabil sa se mai reinfecteze, pentru ca organismul isi dezvolta anticorpi care persista multi ani.

- O astfel de infectie se poate recunoaste dupa anumite simptome, ori se descopera intamplator, la analizele de laborator?

- Infectia cu Helicobacter Pylori este simptomatica doar in masura in care determina aparitia unei leziuni la nivelul stomacului. Unul din sase oameni infectati dezvolta ulcer gastric sau

duodenal. Daca nu apare o astfel de afectiune, infectia este complet asimptomatica, depistandu-se accidental, la diverse alte analize, daca in bateria de teste exista si cel specific pentru Helicobacter Pylori. Simptomele legate de infectie tin de afectiunile digestive superioare (gastrite, ulcere etc.) si se manifesta prin: * epigastralgii (dureri in capul pieptului) legate de alimentatie, adica apar la anumite tipuri de alimente sau, din contra, cedeaza la consumul anumitor alimente; * balonare imediat dupa masa; * senzatia de satietate precoce; * greata; * alte tulburari gastrice (indigestie). Toate acestea creeaza un tablou clinic pe care noi il folosim in orientarea diagnostica. Incercam apoi sa facem diverse analize, pentru a stabili un diagnostic corect, bazat pe dovezi medicale.Cel mai sigur test (care are un procent ridicat de sensibilitate si specificitate, iar in acelasi timp atesta sau nu prezenta unei afectiuni cauzate de Helicobacter Pylori) este recoltarea directa, de la nivelul mucoasei gastrice - prin endoscopie digestiva superioara - a unei probe care se pune intr-un mediu special, in care lucreaza niste enzime asupra ureei, si in 20-30 de minute, avem diagnosticul exact. Totusi, endoscopia este o manevra invaziva, mai greu acceptata de populatie. O metoda mai putin invaziva, dar de buna calitate diagnostica, este dozarea bioxidului de carbon radioactiv din aerul expirat, care atesta cu o exactitate de 96-98% infectia. Procedeul presupune inghitirea unei mici pastile care contine uree radioactiva si apoi masurarea cu un aparat a nivelului de bioxid de carbon radioactiv eliberat prin metabolizarea substantei de catre bacteriile Helicobacter Pylori din stomac. O alta analiza este dozarea antigenului, adica a unor fragmente de bacterii la nivelul scaunului, din materiile fecale. Un alt test, larg raspandit, este recoltarea de sange si dozarea anticorpilor - adica a celulelor pe care le produce organismul in lupta contra bacteriei. Acesta este un test care arata daca avem sau daca am avut o infectie cu Helicobacter Pylori. Chiar daca nivelul anticorpilor scade in timp, ei pot sa ramana in organism ani de zile. Astfel, analiza nu ne spune daca infectia este activa sau daca au ramas doar anticorpii. De aceea, eu nu recomand acest test, mai ales in conditiile in care pacientii vor sa vada, dupa tratamentul pe care l-au facut, daca mai au sau nu infectia.

- Ce optiuni de tratament exista impotriva acestei infectii?

- Exista o controversa interesanta in lumea medicala: daca sa se recomande un tratament sau nu, atunci cand bacteria este prezenta, dar nu supara persoana infectata, nu ii da simptome. O parte a lumii medicale spune ca tratamentul de eradicare trebuie facut indiferent daca exista simptome sau nu. Cealalta tabara spune ca tratamentele alopate presupun administrarea mai multor antibiotice, pe termen destul de indelungat, iar acestea au numeroase efecte secundare adverse - si atunci mai bine asteptam sa vedem cum evolueaza infectia, pentru a nu face mai mult rau.

 

Este clar ca nu ne putem feri de infectia cu Helicobacter Pylori, din cauza posibilitatilor multiple de contaminare. Iar pentru a eradica infectia, trebuie sa adoptam si mijloace naturale, pe langa cele alopate, dar sa avem si un stil de viata care sa ne protejeze cat mai mult posibil organismul. Exista cateva fructe si legume care si-au dovedit utilitatea in lupta cu Helicobacter Pylori: sucul de merisor, sucul de mure, sucul de grapefruit rosu, alaturi de

broccoli, daca sunt consumate sistematic, au efect de diminuare a infectiei. De asemenea, se pot urma tratamente naturiste cu ceaiuri de obligeana, tinctura de cimbru si tinctura de propolis, in combinatie. Nu sunt date exacte asupra efectelor acestor plante in eradicarea infectiei, dar s-a observat ca au efecte benefice asupra pacientilor infectati. Aceste variante sunt utile in cazul pacientilor cu alergii medicamentoase (la care ne este greu sa stabilim o schema terapeutica) sau a celor care deja au efectuat tratamente cu antibiotice pentru eradicarea infectiei, dar s-au incadrat in procentul de bolnavi care nu raspund la tratament. Pentru ca si tratamentul medicamentos, politerapeutic, are o rata de eradicare a infectiei cu Helicobacter Pylori de doar 90-95%, in cele mai fericite situatii...

"Nu avem multe variante de antibiotice la indemana pentru eradicarea infectiei cu Helicobacter Pylori"

- Asta, in contextul in care tot mai multe persoane dezvolta rezistenta la antibiotice, fiindca le utilizeaza in exces...

- Exact. Helicobacter Pylori este o bacterie care isi modifica foarte repede sensibilitatile si dezvolta rezistenta suplimentara la antibiotice, in conditiile in care tratamentul nu se face cu doze suficient de mari si pe perioade suficient de lungi. Ca substanta activa, unul din antibioticele care se recomanda, in combinatie cu altele, este claritromicina. Aceasta substanta este utilizata mai ales in sfera infectiilor ORL. Insa daca pacientul a luat claritromicina pentru o otita, de exemplu, nestiind ca este contaminat cu Helicobacter Pylori, iar mai tarziu descopera infectia, este foarte posibil ca schema terapeutica ce include claritromicina sa nu mai fie utila, pentru ca bacteria si-a dezvoltat rezistenta de la tratamentul infectiei ORL, la care s-au administrat doze corecte din punct de vedere terapeutic. De aceea, este important sa existe o anamneza minutioasa a pacientului, astfel incat medicul sa stie daca a mai luat vreun antibiotic din cele recomandate. Problema este ca nu avem multe variante de antibiotice la indemana pentru eradicarea infectiei cu Helicobacter Pylori. Pe plan mondial, sunt folosite doua scheme terapeutice de antibiotice, la care se asociaza si un antisecretor - un medicament care reduce secretia acida a stomacului. Cea mai uzitata schema asociaza amoxicilina cu claritromicina, pentru ca aceste substante dau cele mai putine reactii secundare. Cealalta schema asociaza tetraciclina cu metronidazolul - amandoua fiind medicamente toxice pentru ficat si cu efecte clinice neplacute: greata, inapetenta, varsaturi, diaree. Este o medicatie greu de suportat, pacientul trebuie sa faca un efort sa o urmeze si nu toti bolnavii o accepta, mai ales daca nu au un diagnostic exact.Din aceste motive, cu toate ca sunt medic chirurg, in cazul infectiilor cu Helicobacter Pylori, sustin mai degraba varianta tratamentelor naturale, avand cazuri concrete de pacienti care s-au vindecat de aceasta infectie. Utilizarea sucului de merisor, de mure, consumul de broccoli, fac parte din orice dieta sanatoasa si, printre alte efecte benefice, au dovedit si efectul de a mentine organismul curat, neinfectat cu Helicobacter Pylori. Sucul de merisor trebuie sa fie obtinut din fructe de merisor, care se pot procura din supermarketuri.

- Cat dureaza tratamentul, pana la eradicarea infectiei?

- In mod normal, tratamentul medicamentos dureaza 10-14 zile, dar rezultatele terapeutice nu sunt intotdeauna cele urmarite. Cura naturala cu ceaiuri si tincturi se urmeaza circa doua luni, pana la primele rezultate vizibile. Iar modul de viata sanatos, igienic, trebuie urmat cat de mult timp se poate, pentru ca are efecte benefice asupra intregului organism.

- Ce sfaturi aveti pentru persoanele infectate cu Helicobacter Pylori?

- Sfaturile generale sunt legate in primul rand de igiena. Tinand cont ca Helicobacter Pylori se transmite pe cale orala, trebuie sa avem grija la igiena corecta a mainilor si sa nu consumam alimente nespalate si nepreparate termic, sursa de apa sa fie curata din punct de vedere microbiologic, sa nu mancam cu tacamurile altor persoane si sa nu bem din aceleasi pahare. In acelasi timp, alimentele trebuie sa fie curate, pastrate in conditii igienice, iar sursa lor sa fie de incredere.Este important de precizat ca mancarea gatita are sanse mai mici sa fie infestata, chiar daca vegetalele sau carnea din care este preparata au bacteria, deoarece prin preparare termica bacteria este distrusa. Totusi, trebuie sa fim atenti de unde ne procuram alimentele pe care le consumam in stare naturala, ca atare: branza, smantana, fructele si legumele crude etc.

Testul pentru Helicobacter pylori

Generalitati

Sus

Testul pentru Helicobacter pylori se efectueaza pentru depistarea prezentei unei infectii cu Helicobacter pylori la nivelul stomacului si a partii superioare a intestinului subtire (duodenul). H. pylori poate cauza ulcer gastroduodenal; cu toate acestea, majoritatea persoanelor care prezinta infectie cu H. pylori nu dezvolta ulcer.Exista 4 tipuri de teste care pot detecta prezenta infectiei gastrice

cu H. pylori

Cuprins articol

1. Generalitati 2. Ce fel de pregatire este necesara pentru efectuarea testelor 3. Modul de efectuare a testelor 4. Ce simte pacientul la efectuarea testelor? 5. Riscuri 6. Rezultatele testului 7. Factorii ce pot modifica rezultatele testului

Ce fel de pregatire este necesara pentru efectuarea testelor

Sus

Testul pentru determinarea anticorpilor anti H. pylori serici sau a antigenului H. Pylori in materiile fecale: nu este necesara pregatire pentru efectuarea acestor teste. 

Modul de efectuare a testelor

Sus

Testul anticorpilor sericiMedicul specialist va recolta o mostra de sange astfel:- in jurul bratului se va aplica o banda elastica, cu scopul de a impiedica curgerea sangelui la acel nivel; acest lucru determina dilatarea venelor situate sub bandeleta, usurand introducerea acului la nivelul venei - dezinfectarea locului punctiei cu alcool - se introduce acul in vena; pot fi necesare mai multe punctii venoase - se va atasa o eprubeta la nivelul acului pentru colectarea sangelui - dupa ce sangele este colectat, se va indeparta banda elastica - pe masura scoaterii acului din vena, se aplica pe locul respectiv un tampon de vata - se aplica presiune pe locul respectiv.

Testul respirator cu uree

Mostra de la nivelul caii respiratorii se recolteaza prin suflarea intr-un balon sau prin formarea de bule in interiorul unei sticle cu lichid. Medicul specialist care recolteaza o mostra respiratorie va:- va colecta o mostra respiratorie inainte de inceperea testului - pacientul va inghiti o capsula sau un lichid ce contine un marker radioactiv - se vor colecta mostre respiratorii in momente diferite; mostrele respiratorii vor fi testate daca contin un material ce se formeaza prin contactul H. pylori cu materialul radioactiv - testul respirator cu uree dureaza de obicei o ora si treizeci de minute.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

Mostra necesara efectuarii acestui test se poate recolta de catre pacient, acasa. Pacientii internati in spital vor fi ajutati sa recolteze mostra de catre personalul calificat Pentru colectarea mostrei este necesar:Biopsia gastrica

- endoscopia este o investigatie prin care se poate recolta mostre (biopsie) de tesut gastric sau duodenal. Pot fi recoltate pana la cel mult zece asemenea mostre - biopsia gastrica va fi ulterior testata in laborator pentru depistarea infectiei cu H.pylori - in cazuri foarte rare biopsia poate fi plasata intr-un recipient care stimuleaza cresterea lui H.pylori; acest lucru poarta numele de cultura H.pylori; in cazul in care bacteria creste la nivelul culturii, se poate determina sensibilitatea bacteriei la anumite tipuri de antibiotice, procedeu denumit antibiograma sau test de sensibilitate.

Ce simte pacientul la efectuarea testelor?

Sus

Testul anticorpilor sericiMostra de sange este recoltata de la nivelul unei vene periferice a bratului. O banda elastica este stransa in jurul bratului. Pacientul poate avea senzatia de presiune la nivelul bratului. In momentul introducerii acului in vena unii pacienti nu simt nimic, altii simt o piscatura sau o intepatura usoara. 

Testul respirator cu uree

Acest test nu produce disconfort pacientului.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

Colectarea mostrei de materii fecale nu produce disconfort. In cazul in care colectarea se face de catre personal calificat (si nu de pacient), introducerea tamponului la nivelul ampulei rectale, poate provoca senzatie de presiune sau disconfort local.

Biopsia gastrica

Pacientul poate simti o intepatura scurta, ascutita atunci cand acul este introdus intravenos. Anestezia locala (la nivelul faringelui) cu spray poate determina aparitia unui gust usor amar, iar pacientul va simti senzatie de amorteala situmefiere la nivelul limbii si faringelui. Unii pacienti relateaza ca au avut senzatia ca nu pot respira atunci cand tubulendoscopului este introdus pe gura, dar aceasta este o falsa senzatie produsa de anestezia locala. Exista intotdeauna suficient spatiu pentru respiratie in jurul tubului din regiunea gurii si faringelui. Se recomanda respiratii rare si profunde.

Riscuri

Sus

Testul anticorpilor sericiNu exista riscuri majore in cazul recoltarii unei probe de sange:- poate aparea o mica vanataie la locul punctiei; acest lucru poate fi prevenit prin aplicarea unei presiuni pe zona respectiva timp de cateva minute - in cazuri rare, vena de la nivelul careia a avut loc recoltarea poate deveni umflata; aceasta afectiune se numesteflebita; in acest caz se recomanda aplicarea de comprese umede de cateva ori pe zi - sangerare de la nivelul punctiei, poate fi o complicatie in cazul persoanelor care prezinta tulburari de coagulare; o serie de medicamente ca Aspirina, Warfarina si altele, pot provoca tulburari de coagulare; de aceea se recomanda informarea medicului specialist daca pacientul ia medicamente anticoagulante sau prezinta tulburari de coagulare.

Testul respirator cu ureeNu exista riscuri in cazul practicarii acestui test. In cazul folosirii carbonului radiactiv, gradul radioactivitatii este comparativ cu cel la care suntem expusi in fiecare zi de catre radiatiile ultraviolete.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecaleAcest test nu prezinta riscuri sau complicatii. Cu toate acestea, se recomanda spalarea mainilor dupa recoltarea mostrei, pentru evitarea raspandirii infectiei.

Biopsia gastricaExista un risc foarte mic de a gauri peretele esofagului, stomacului sau duodenului in timpul efectuarii endoscopiei pentru recoltarea mostrei de perete gastric. De asemenea poate aparea sangerare la nivelul locului punctiei. Cu toate acestea, sangerarea se opreste fara tratament. Dupa efectuarea endoscopiei poate aparea senzatia de varsatura sau de balonare. De asemenea mai poate aparea senzatia de gat uscat, raguseala usoara sau usoara inflamatie a faringelui; aceste simptome pot dura cateva zile; pot fi utile pastilele pentru gat sau gargara cu apa calda si usor sarata; se interzice consumul de alcool dupa efectuarea testului.Se recomanda contactarea medicului daca:

Rezultatele testului

Sus

Testele pentru Helicobacter pylori se efectueaza pentru detectarea prezentei infectiei cu aceasta bacterie la nivelul stomacului sau regiunii superioare a intestinului subtire (duodenul).Rezultatele testului respirator cu uree sau a celui care detecteaza antigenul H. pylori in scaun sunt gata in cateva ore. Cele care detecteaza anticorpii serici sunt disponibili in 24 de ore, cele ale biopsiei gastrice sunt gata in 48 de ore, iar cele ale unei biopsii gastrice care este supusa culturii pot dura pana la zece zile.

Testul anticorpilor serici

Normal Mostra sanguina nu contine anticorpi antiH.pylori

Anormal Mostra de sange contine anticorpi antiH. pylori

Testul respirator cu uree

NormalMostra respiratorie nu contine atom de carbon radiomarcat

Anormal Mostra respiratorie contine carbon radiactiv.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

Normal

Mostra de materii fecale nu contine antigen de H. pylori; acesta este un test negativ; cu toate acestea, un test negativ nu exclude existenta unei infectii

Anormal Mostra de materii fecale contine antigen de H.pylori

Biopsia gastrica

Normal

Mostra de perete gastric nu contine H.pylori

Bacteria nu creste la nivelul culturii din biopsia gastrica

Anormal Mostra de biopsie contine H. pylori

Bacteria creste la nivelul culturii efectuata din biopsia gastrica

Factorii ce pot modifica rezultatele testului

Sus

Situatiile care pot interzice efectuarea testului- testul respirator cu uree este contraindicat in timpul sarcinii sau la femeile care alapteaza deoarece poate fi daunatorfatului - consumul de antibiotice poate afecta rezultatele testului respirator cu uree, testul antigenului de la nivelul scaunului si biopsia gastrica, prin reducerea cantitatii bacteriei de la nivel gastric si duodenal - consumul de lansoprazol, rabeprazol, sucralfat, omeprazol, famotidina, ranitidina, nizatidina, cimetidina sau alte medicamente pe baza de bismut pot de asemenea interfera rezultatele testelor respirator cu uree si biopsia gastrica - biopsia gastrica poate sa nu detecteze prezenta infectiei cu H. pylori, in cazul in care mostra se recolteaza din zonele de perete neinfectate de bacterie - manipularea inadecvata, contaminarea sau refrigerarea necorespunzatoare a mostrei de sange poate modifica rezultatele testului anticorpilor serici - in cazul in care testul anticorpilor serici se efectueaza in perioada initiala a infectiei pot aparea rezultate fals negative deoarece titrul anticorpilor serici nu este suficient de ridicat pentru a fi masurat - probabilitatea infectiei cu H.pylori creste cu inaintarea in varsta; persoanele in varsta au probabilitate mai inalta de a prezenta valori pozitive ale testelor.

De retinut!- testul respirator cu uree este contraindicat femeilor insarcinate sau al celor care alapteaza datorita riscului expunerii copilului la radiatii - testul antigenului de la nivelul scaunului este cel mai recent si mai ieftin dintre toate testele pentru H.pylori, dar exista posibilitatea sa nu fie la fel de concludent ca si celelalte; biopsia gastrica este foarte concludenta, dar este cea mai scumpa si mai riscanta dintre toate - un test al antigenului din scaun negativ nu exclude prezenta infectiei cu H. pylori - desi majoritatea oamenilor prezinta infectia cu H. pylori, numai o cantitate mica vor dezvolta ulcer peptic; din acest motiv se vor lua in considerare si alti factori (de exemplu simptomatologia pacientului), atunci cand se interpreteaza rezultatele testului - testul anticorpilor serici poate persista cativa ani dupa infectie; de aceea se recomanda efectuarea testului respirator cu uree sau biopsia gastrica pentru a stabili eficienta tratamentului - in cazul in care simptomatologia persista, se recomanda efectuarea unei endoscopii digestive superioare - prezenta infectiei cu H.pylori poate creste riscul dezvoltarii cancerului gastric; acest risc este insa foarte scazut.- apare hematemeza (varsatura cu sange) sau melena (scaun cu sange, lucios, negru ca pacura) - apar probleme la inghitire sau de vorbire - apare scurtarea respiratiei sau batai cardiace accentuate - apare durere abdominala sau cardica a carei intensitate creste - apare durere de gat sau de umar - apare febra.

De asemenea mai pot aparea senzatie de greata, balonare sau dureri abdominale in timpul miscarii endoscopului. Desi pacientul nu poate vorbi in timpul procedurii deoarece are un tub introdus de-a lungul faringelui, el va putea comunica cu medicul specialist. In cazul in care disconfortul este sever, se recomanda atentionarea medicului prin semne stabilite de la inceput sau printr-un semn usor pe mana.Medicamentele care se administreaza intravenos inainte de inceperea procedurii pot cauza somnolenta. Alte efecte adverse care pot aparea includ dificultati de vorbire, uscarea gurii, vedere incetosata, caderea pleoapelor, simptomecare pot persista cateva ore dupa efectuarea testului. De asemenea, pacientul nu isi poate aminti despre ce s-a intamplat in timpul testului.- introducerea mostrei de materii fecale intr-un recipient uscat; se pot colecta atat materii fecale lichide cat si solide; se recomanda evitarea contaminarii materiilor fecale cu urina sau de pe toaleta - se va atasa capacul si o eticheta pe care se va consemna numele pacientului, numele medicului specialist si data recoltarii mostrei - se vor spala bine mainele pentru evitarea raspandirii bacteriei - se va sigila recipientul si se va trimite imediat catre laborator.Recoltarea mostrei mai poate fi facuta de catre medicul specialist, prin introducerea unui tampon de vata in interiorul rectului.

Pacientul nu trebuie sa manance cu cel putin 6 ore inainte de efectuarea testului. O serie de medicamente pot modifica rezultatele testului. De aceea se recomanda informarea medicului specialist despre orice tratament pe care il face pacientul. Acesta va putea recomanda intreruperea anumitor medicamente cu o saptamana inainte de efectuarea testului:- cu o saptamana inainte de efectuarea testului se intrerupe orice medicatie de tip antibiotice, inhibitori de pompa de protoni sau medicamente pe baza de bismut - se intrerupe consumul de blocante H2 cu 24 de ore inainte de efectuarea testului.Se recomanda consultul medicului specialist in legatura cu necesitatea efectuarii testului, riscurile sale, modalitatea de efectuare sau in legatura cu semnificatia rezultatelor.- a determina daca infectia cu H. pylori este cea care produce ulcer sau inflamatia mucoasei gastrice (gastrita) - a stabili daca tratamentul pentru H. pylori a fost efectuat cu succes.- testul anticorpilor serici - consta in depistarea anticorpilor serici IgG si IgA impotriva H. pylori; testul pozitiv (exista anticorpi) semnifica fie o infectie recenta, fie o infectie in trecut - testul respirator cu uree - acest test identifica prezenta infectiei la nivel gastric; testul nu este totdeauna disponibil - testarea prezentei antigenului la nivelul scaunului - acest test identifica la nivelul materiilor fecale portiunile din H. pylori care determina aparitia unui raspuns imun (antigenul); determinarea antigenului de la nivelul scaunului se poate face pentru confirmarea infectiei cu H. pylori sau pentru evaluarea raspunsului la tratament (confirmarea vindecarii bolii sau persistentei ei) - biopsia gastrica - consta in prelevarea unor mici portiuni din mucoasa gastrica sau duodenala in timpul endoscopiei gastrice; cu ajutorul biopsiei gastrice se pot efectua o serie de teste care identifica infectia cu H. pylori.

Scapa de Helicobacter Pylori    Am creat acest post in speranta ca voi putea ajuta macar un om sa se vindece de helicobacter si implicit sa nu ajunga la ulcer din cauza aceasta. Stiu ce inseamna sa fii infectat cu helicobacterul pylori, acea arsura groaznica din stomac care nu te lasa sa vezi cat de frumoasa este viata.

     Daca citesti acest post cel mai probabil stii ce este helicobacterul pylori si cum ne afecteaza, dar totusi, in continuare voi prezenta pe scurt unele informatii importante despre aceasta bacterie, pentru cei care nu stiu deja.

      Helicobacter pylori este o bacterie care infectează mucoasa stomacului și a duodenului.

      Infectia cu Helicobacterul pylori reprezinta o problema de sanatate publica. In tarile occidentale, 20% din populatia de 40 de ani si 50% din cei peste 60 de ani sint infectati cu Helicobacter pylori. In tarile in curs (Romania) de dezvoltare, prevalenta infectiei este mult mai mare, aproximativ 80% fiind infectati la virsta de 20 de ani.

     In prezent, este unanim recunoscut ca Helicobacter pylori ajuta la aparitia gastritei, a bolii ulceroase si a cancerului gastric. Infectia cu Helicobacter pylori este prezenta la 90% dintre bolnavii cu ulcer duodenal (UD) si 75% dintre cei cu ulcer gastric (UG). 

Riscul relativ de boala la pacientii Helicobacter pylori pozitivi creste de patru ori pentru ulcerul duodenal si de aproximativ trei ori pentru ulcerul gastric. Insa, doar o mica parte dintre bolnavii infectati cu aceasta bacterie vor dezvolta ulcer gastric.

    Helicobacter este plasata pe locul 2 in cazul celor mai raspandite infectii din lume

    Helicobacterul pylori este responsabila  de ulcer:- in 7 din 10 cazuri la nivelul stomacului.- in 9 din 10 cazuri la nivelul duodenului.   

In Franta, aceasta bacterie omoara anual un numar egal de oameni precum accidentele rutiere.   

Helicobacte Pylori se face vinovata si de respiratia urat mirositoare.

Helicobacte Pylori se dezvolta foarte bine in lapte.

    Din datele pe care le-am prezentat mai sus se poate observa foarte usor ca helicobacterul pylori nu este o bacterie prea placuta.          

Trei miliarde de oameni cu Helicobacter pylori.

 

Autor: Dr Dana Tinică30 Mai 2011 - 21:00

Va imaginati ca virozele respiratorii, infectiile urinare sau digestive sunt cele mai raspandite

infectii? Veti fi probabil surprinsi sa aflati ca totusi cea mai frecventa si posibil cea mai putin

luata in serios este infectia cu Helicobacter pylori!

Helicobacter pylori este o bacterie care traieste in mucusul ce acopera mucoasa stomacului

(stratul intern). Se apreciaza ca, in prezent, jumatate din populatia lumii, circa trei miliarde de

oameni, este infectata. Infectia insa nu este sinonima cu boala: majoritatea persoanelor

infectate cu Helicobacter nu prezinta simptome sau prezinta unele usoare. In alte cazuri insa,

infectia poate genera complicatii grave ca: ulcer gastric sau duodenal, cancer sau limfom

gastric. Asadar, este alarmanta descoperirea unei astfel de infectii? Trebuie ea tratata, chiar

daca nu da simptome suparatoare? Cum se poate raspandi?

Descoperire rasplatita cu Nobel

Helicobacter pylori a fost descoperita relativ recent, in 1983, de doi cercetatori australieni,

Barry Marshall si Robin Warren. Descoperirea a surprins lumea medicala, pentru ca la acea

data se considera ca nici un microorganism nu poate supravietui in mediul acid din stomac.

Continuarea studiilor a relevat alte rezultate extraordinare, in 1989 ajungandu-se la concluzia

ca bacteria Helicobacter pylori este implicata in geneza gastritei cronice, ulcerului si

cancerului gastric. O concluzie neasteptata, caci pana atunci se considera ca ulcerul este

produs prin actiunea condimentelor, stresului sau alcoolului, factori care de fapt nu determina,

ci intretin si agraveaza boala.

In prezent se considera ca infectia cu Helicobacter si folosirea frecventa a unor medicamente,

in special a antiinflamatoarelor nesteroidiene, reprezinta cauzele bolii ulceroase. Cercetarile

medicilor australieni au fost rasplatite cu acordarea Premiului Nobel pentru medicina in anul

2005. De atunci s-au facut progrese remarcabile privind structura si mecanismele patogene ale

bacteriei, metodele de tratament si implicarea sa in alte maladii.

Bacteria supravietuieste in mediu ostil 

Helicobacter este o bacterie spiralata (de unde ii vine si numele), Gram negativa, foarte

mobila, care traieste in mucusul ce acopera mucoasa stomacului. De altfel, mucusul o

protejeaza de actiunea acidului gastric. Microorganismul reuseste sa supravietuiasca in acest

mediu ostil (continutul stomacului este foarte acid, ph-ul ajungand la 2, fata de Ph-ul sangelui

de pilda care este 7,35-7,45) prin anumite adaptari: are necesitati mici de oxigen si secreta mai

multe tipuri de enzime, intre care una numita ureaza transforma ureea (ce se gaseste din

abundenta in stomac) in bicarbonat si amoniu, doua baze tari care neutralizeaza secretia acida,

protejand bacteria. In felul acesta insa scade si protectia mucoasei, care devine astfel sensibila

la actiunea acidului gastric. De asemenea, bacteria declanseaza un raspuns imun din partea

organismului, insa celulele respective nu pot trece decat greu prin stratul mucoasei pentru a

ajunge la bacterie. In timp, ele se aglomereaza in mucoasa stomacului si determina o reactie

inflamatorie, o gastrita cronica.

Ulcer, cancer gastric

Chiar persoanele care nu au nici un fel de simptome prezinta totusi modificari locale, mai

mult sau mai putin importante. Trebuie subliniat ca infectia nu este insa sinonima cu boala.

Desi exista un numar mare de persoane infectate, doar 15% dintre ele vor face ulcer si un

numar si mai redus cancer gastric. Pe de alta parte, bacteria Helicobacter pylori este depistata

la 80% dintre bolnavii cu ulcer gastric si la 90% dintre cei cu ulcer duodenal si in proportii

similare la cei care prezinta cancer gastric sau limfom gastric (o forma mai rara de cancer).

Exista deci si alti factori care trebuie luati in considerare, genetici sau de mediu, pentru a

intelege pe deplin implicatia microorganismului in patogenia bolii.

In principiu, Helicobacter are doua efecte: daca inflamatia se localizeaza in zona antrala (in

portiunea terminala a stomacului) determina cresterea productiei acide si ulcer cu localizare

gastrica sau duodenala, iar daca este localizata in restul stomacului genereaza in timp o atrofie

gastrica, care poate conduce la ulcer (pentru ca mucoasa se fragilizeaza) sau la cancer gastric.

Se mentine toata viata

O data ce infectia este contactata, ea persista toata viata in absenta tratamentului. Exista mai

multe tulpini bacteriene si reinfectia este posibila, fiind mai frecventa la femei si copii.

Infectia este foarte frecventa, fiind identificata la jumatate din intreaga populatie a lumii.

Totusi, in tarile dezvoltate, procentul este mai mic decat in celelalte, astfel in SUA el este de

30%, in timp ce in tarile cu o economie precara de 70%-90%.

Simptome 

30%-35% dintre persoanele infectate sunt asimptomatice, in timp ce 50% dintre ele, mai ales

adulti, prezinta simptome dispeptice: dureri abdominale repetitive in partea superioara a

abdomenului, greata, varsaturi, eructatii (emisie pe gura a gazelor continute in stomac),

balonare, scadere in greutate, inapetenta (pierderea poftei de mancare). La 15% apare ulcerul

gastric sau duodenal (duodenul este prima portiune a intestinului subtire, situat in continuarea

stomacului), manifestat prin simptomele caracteristice sau uneori prin aparitia complicatiilor

(hemoragie sau perforatie). Simptomul principal in ulcer este durerea.

Durerea sau arsura este situata in partea central-superioara a abdomenului (se poate localiza

oriunde din capul pieptului pana la ombilic), poate dura minute sau ore, apare la cateva ore

dupa masa sau noaptea in ulcerul duodenal, si mai repede, dupa una-doua ore in ulcerul

gastric (cand mancarea este inca in stomac). Durerea cedeaza temporar dupa mancare sau

administrarea de medicamente antiacide, poate aparea si disparea capricios, pentru cateva zile

sau saptamani. Durerea este insotita de varsaturi, balonare, scadere in greutate. Varsaturile cu

sange sau aparitia unui scaun de culoare neagra denota existenta unei complicatii hemoragice.

Cancerul gastric se manifesta prin: durere abdominala intensa si persistenta, care nu cedeaza

la antiacide, senzatie de satietate rapida (dupa ingerarea unor cantitati mici de alimente),

balonare, varsaturi, scadere in greutate, oboseala marcata.

De la reflux gastroesofagian la acnee

Infectia cu Helicobacter pylori a fost incriminata si in producerea altor maladii, fara ca sa

existe insa studii concludente deocamdata: refluxul gastroesofagian, afectiuni inflamatorii,

autoimune sau dermatologice (de la diferite eruptii la acnee sau psoriazis). In principiu este

posibil ca existenta unei infectii cronice (precum cea cu Helicobacter) sa determine alterarea

raspunsului imun sau absorbtia unor antigene din hrana prin mucoasa lezata, ceea ce ar putea

explica aceste maladii.

De asemenea, exista studii care subliniaza evolutia severa a aterosclerozei la persoanele

infectate, cu cresterea frecventei afectiunilor cardiovasculare, insa sunt necesare cercetari

aprofundate pentru confirmarea acestei ipoteze. Date stiintifice certe asociaza insa infectia cu

Helicobacter cu anemia feripriva (anemie prin deficit de fier), chiar daca mecanismele nu sunt

complet elucidate.

Diagnostic 

Exista mai multe teste pentru depistarea infectiei cu Helicobacter. Cel mai simplu consta in

depistarea anticorpilor in sange. Prezenta anticorpilor indica doar existenta unei infectii (nu si

momentul producerii acesteia) si nu poate preciza daca aceasta este activa sau a fost oprita

prin administrarea antibioticelor. 

Un test foarte simplu si accesibil este cel respirator. Pacientul inghite o solutie care contine

uree cu carbon marcat. Daca exista o infectie, bacteriile din stomac vor desface ureea, iar

bioxidul de carbon rezultat va trece in sange si va fi eliminat prin respiratie, fiind prezent dupa

10-20 de minute in aerul expirat.

Un alt test se poate face pentru evidentierea bacteriei (antigenelor sale) in scaun. In fine,

uneori, daca simptomatologia o impune, se poate recurge la endoscopie, metoda prin care se

pot studia anomaliile mucoasei si se pot recolta fragmente de tesut prin analiza carora sa se

depisteze prezenta bacteriei.

Tratament 

In nici un caz nu trebuie ca pacientul sa inceapa sa isi autoadministreze antibiotice, fara

recomandarea medicului, doar pe baza testului de sange. Exista controverse privind

oportunitatea tratamenului, si anume daca acesta trebuie inceput la simpla depistare a unei

infectii sau in functie de gravitatea simptomelor ori chiar in lipsa unor simptome suparatoare,

daca exista cazuri de cancer gastric in familie. De aceea, tratamentul trebuie initiat numai la

indicatia medicului, daca acesta considera necesar, pe baza evaluarii complete a simptomelor

si datelor de laborator.

Se prescrie de obicei o asociere de doua antibiotice, care trebuie luate pe durata si in doza

prescrisa, cu repetarea testelor la terminarea tratamentului. Si in cazul lui Helicobacter pylori,

ca si in cazul altor bacterii, s-a observat in 10% din situatii fenomenul rezistentei la

antibiotice. De aceea daca tratamentul nu da rezultate (daca infectia persista), medicul va va

prescrie alte medicamente. In orice caz, daca este vorba de un ulcer asociat cu infectia cu

Helicobacter, tratamentul cu antibiotice este obligatoriu, asociat cu medicamentele care scad

productia gastrica acida (inhibitori de pompa protonica si blocantii receptorilor H2), caci,

daca se administreaza doar acestea din urma, ulcerul nu se vindeca si simptomele reapar dupa

intreruperea tratamentului.

LA CAINI SI PISICI. Si animalele – de pilda cainii si pisicile – prezinta astfel de infectii (cu

tipuri de Helicobacter caracteristice speciei respective). Acestea au fost insa identificate si la

oameni, de aceea nu lasati cainii sau pisicile sa va linga, mai ales pe fata.

CONTAMINARE. Helicobacter pylori se gaseste in saliva, voma, materii fecale, fiind

transmisa prin contact direct sau pe cale fecal-orala, prin mancare si apa contaminate. Infectia

cu Helicobacter incepe inca din copilarie (dar de obicei simptomele apar mult mai tarziu, la

adulti), contactul strans in familie avand un efect important. Conditiile precare de curatenie si

igiena, locuirea in spatii aglomerate sporesc riscul contaminarii cu Helicobacter pylori.

PREVENIRE. Din pacate, nu exista inca un vaccin care ar putea preveni infectia cu

Helicobacter pylori si nici nu se cunoaste in amanunt modul de raspandire a bolii. Pentru

evitarea ei, adoptati masurile generale aplicate in cazul infectiilor digestive: spalati-va des pe

maini cu apa si cu sapun, mentineti o buna igiena in bucatarie, spalati bine fructele si

legumele, preparati hrana in conditii sigure, conform indicatiilor, si beti apa numai din surse

sigure.

DIABETICI. Nu s-a putut face o legatura intre infectia cu Helicobacter si diabet sau

agravarea diabetului prin absorbtia unor cantitati mai mari de glucide prin mucoasa alterata.

Totusi, la diabeticii care prezinta frecvent varsaturi este indicat un test pentru depistarea

infectiei.

Tratamente naturale pentru Helicobacter pylori

Helicobacter Pylori (HP) este o bacterie care infectează mucoasa peretelui stomacului uman. Bacteria Helicobacter pylori este responsabilă de gastritele cronice, de ulcerele duodenale şi joacă un rol important în generarea anumitor forme de cancer gastric. Cunoscută doar din 1980, această infectie este contactată în copilărie şi în marea majoritate a cazurilor ea devine cronică şi este însoţită de o inflamaţie a mucoasei gastrice şi este cauza a 90% dintre toate gastritele cronice.Transmiterea este intra-familiară (mamă/copil) şi infecţia poate dura decenii, poate chiar toată viaţa persoanei infectate. Aproximativ 10% dintre persoanele infectate dezvoltă ulcer peptic.40% din populaţia europeană este suferă de această infecţie şi în mai mult de 80% în ţările slab dezvoltate.HP trăieşte exclusiv în stomacul uman şi este singurul organism cunoscut care poate supravieţui într-un mediu atât de acid. Această bacterie are o formă elicoidală (de unde şi numele de „Helicobacter”) şi poate să se fixeze în peretele stomacului pentru a-l coloniza. Stomacul produce două substanţe, acidul clorhidric şi pepsina. Aceste substanţe sunt ţinute la distanţă de peretele stomacal de către mucus.Boala apare în cazul unei secreţii prea mari de acid sau a unei protecţii insuficiente de către mucus.Prezenţa de Helicobacter Pylori multiplică cu 30 riscul de cancer de stomac şi se pare că acest tip de cancer nu se poate dezvolta în absenţa acestei bacterii.În prezent, este recomandabilă eradicarea sistematică a Helicobacter pylori printr-un tratament preventiv pentru pacienţii cu gastrectomie parţială pentru cancer, şi depistarea la rudele de gradul I şi la pacienţii cu leziuni preneoplazice histologice (atrofie, metaplazie).Alcoolul, stresul, anumite medicamente (acidul acetil salicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene) şi infecţia primară cu Helicobacter Pylori sunt cauzele principale pentru numeroase boli gastro-duodenale.În mod obişnuit, bacteriile nu rezistă în mediul acid din stomac, în timp de HP secretă o enzimă (urează) care îi permite să supravieţuiască în sucul gastric, neutralizându-l. Bacteria acţionează in două moduri: ea creşte secreţia de suc gastric şi slăbeşte

structura mucoasei gastro-duodenale. Fiind mai puţin protejat, peretele stomacului sau al duodenului este atacat de sucurile gastrice.

Metode de detecţie

Convenţional, o biopsie ce se realizează la orice endoscopie, poate determina prezenţa de Helicobacter Pylori.

Au fost puse la punct şi alte teste. Depistarea prin analiza aerului expirat, cu uree marcată. Depistarea din sânge poate fi utilă, dar din nefericire testul rămâne pozitiv după multe luni de la eradicarea bacteriei Helicobacter pylori şi de aceea este dificil de utilizat. O tehnică de diagnostic de ultimă oră se bazează pe depistarea antigenelor acestui germen din fecale prin teste imunologice, iar acest test are o sensibilitate de 96%, o specificitate de 93% şi valori predictive pozitive de 92% şi negative de 96%, iar în prezent nu este un test de rutină.Tratamentul clasic Helicobacter pylori

În medicina clasică tratamentul, o triterapie de şapte zile care asociază un inhibitor al pompei de protoni cu două antibiotice, permite vindecarea în 70% dintre cazuri. Pentru pacienţii car au o rezistenţă la acest tratament, un al doilea tratament, o quadriterapie, mult mai puternică şi de mai lungă durată, face ca bacteria dâsă dispară în 63% din cazuri. Per total, gradul de vindecare este de 90%. Inflamaţia însă, se menţine timp de 6 până la 24 de luni până când mucoasă redevine normală. Dacă mucoasa a fost deja atinsă, leziunile persistă, dar extinderea şi agravarea lor este stopată definitiv.Tratamentul natural pentru Helicobacter pylori

Uleiurile esenţialeTratamentul acestei infecţii se face în general prin uleiuri esenţiale. Uleiurile esenţiale sunt numărul unu în lupta împotriva Helicobacter pylori. Luptă atât împotriva infecţiei cât şi împotriva recidivelor.

Uleiuri cu proprietăţi antiinfecţioase sunt mai ales uleiurile esenţiale cu fenol, cum este uleiul de oregano(Origanum compactum), sau cu timol, cum este uleiul de cimbru (Thymus vulgaris), uleiul de arbore de ceai(Melaleuca alternifolia), descortisoara(cinnamomum zeylanicum). Cuişoarele (Eugenia caryophyllata) inhibă creşterea bacteriei Helicobacter pylori.Concentraţia medie inhibitoare (CMI) este de 40 μg/ml pentru cuişoare.Sunt uleiuri esenţiale cu o importantă acţiune antiinflamatoare, bogate în aldehide, cum este cel de scorţişoară, sau bogate în seschiterpene cum este uleiul esenţial de musetel(Chamomilla recutita) sau uleiul de ghimbir (Zingiber officinalis).Uleiurile de tarhon (Artemisia dranunculus) şi uleiul de ghimbir au acţiune antispastică.Mai multe uleiuri cum sunt cel de menta (Mentha piperita) şi cel de lemongrass au arătat in vitro o inhibiţie netă a proliferării Helicobacter pylori.PlanteleFitoterapia s-a dovedit a fi utilă în tratamentul bolilor gatro-duodenale.Anumite izoflavone inhibă creşterea bacteriei Helicobacter pylori. Această acţiune este mai puţin importantă decât decât acţiunea lor estrogenică care limitează folosirea lor în formă standardizată. Este vorba de glicină (Glycina max), lucerna (Medicago sativa) şi cohoş negru (Cimifuga racemosa).Glicirizina are o acţiune anti-inflamatoare, ea inhibă producerea de PGE2 şi creşte producţia de mucus stomacal şi durata de viaţă a celulelor epiteliale din stomac şi inhibă secreţia de pepsinogen.Acidul gliciretic blochează parţial degradarea hormonilor suprarenalieni şi în special a cortizolului. Astfel, se prelungeşte efectul biologic al acestuia.În vitro, extractul hidro-alcoolic de licorice inhibă suşele de Helicobacter pylori, cu o concentraţie minimă inhibitorie (CMI) de 50 până la 400 mg/ml.

Anumite Brasicaceae cum sunt varza sau brocoli conţin glucozinolaţi care sub acţiunea unei enzime sunt transformaţi în sulforafan. Această moleculă inhibă creşterea bacteriei Helicobacter pylori în 8 din 11 cazuri. Activitatea antiacidă a acestor legume dispare prin gătire.Afinele au o acţiune antiinfecţioasă şi permit o mai bună absorpţie a vitaminei B12 în gastritele atrofice. Polizaharidele cu masă moleculară mare din afine inhibă adeziunea bacteriei Helicobacter pylori la mucusul gastric uman.Musetelul a demonstrat într-o meta-analiză o diminuare a dispepsiei şi a acidităţii stomacale. Acţiunea sa antiinflamatoare locală este bine cunoscută şi a fost comparată cu cea a inhibitorilor ai pompei de protoni. Uleiul esenţial de muşeţel a demonstrat o inhibiţie in vitro a Helicobacter.Genţiana conţine triterpene şi xantone care au o acţiune antiinflamatoare directă asupra mucoasei stomacale, dar prin xantone are şi o acţiune antistres şi antidepresiv, foarte utilă în problemele stomacului. Pentru axtractul alcoolic CMI a Helicobacter este de 100 μg/ml.Hameiul pare să aibă un efect calmant asupra stomacului, mod său de acţiune nu a fost încă elucidat, dar ar putea fi vorba de o acţiune apropiată de cea a plantelor estrogenice.În prezent există noi piste de cercetare. Grelina este un polipeptid, un homon care stimulează pofta de mâncare, secretat în principal de către stomac şi în mică măsură de către intestin, pancreas, rinichi, hipotalamus şi hipofiză. Grelina accelerează golirea stomacului şi tranzitul intestinal. Infecţiile cu HP sunt asociate cu o reducere a concentraţiei de grelinăcirculantă, indiferent de sex şi de indicele de masă corporală.Grelina are o acţiune gatro-protectoare dependentă de doză ce poate avea implicaţii clinice în gastroenterologie.Din păcate este vorba de sabie cu două tăişuri deoarece acest polipeptid creşte pofta de mâncare, ceea ce, desigur, este interesant pentru persoanele care suferă de boli cronice provocate de Helicobacter pylori, dar este contraindicat în cazul persoanelor supraponderale.Anumite plante, cum sunt ovăzul şi ghimbirul acţionează prin creşterea grelinei. Efectul lor de creştere a apetitului este bine cunoscut. Extractul alcoolic şi pudra de rădăcină de ghimbir proaspăt conţin componente ca de exemplu 6,8,10-gingerol, care inhibă Helicobacter pylori.Probioticele şi prebioticeleAsocierea dintre mai multe pre şi probiotice adică bifidobacteriile, Saccharomyces şi lactobacillus a fost studiată şi s-a demonstrat în mod evident o mai bună toleranţă a tripla terapie clasică. Aceste substanţe par să aibă un rol important în prevenţie dar nu a fost realizat încă. Cu toate acestea, având în vedere modul lor de acţiune şi având în vedere lipsa de contra-indicaţii, este justificată folosirea lor în tratamentul împotriva Helicobacter pylori.VitamineleFolosirea vitaminei C naturale în timpul tratamentului împotriva HP implică o diminuare a riscurilor de precancerizare a ţesutului stomacal.Suplimentele alimentareFolosirea uleiului de peşte are un efect pozitiv, completând tratamentul de eradicare a Helicobacter pylori. Dar acest aport este insuficient pentru a trata bacteria, de aceea el trebui întotdeauna asociat cu substanţele clasice.

Concluzii

Eradicarea bacteriei Helicobacter pylori este esenţială de îndată ce a fost pusă în evidentă, în special pentru a evita riscurile de cancer la stomac. Această eradicare prin tratament clasic (triterapia cu antibiotice) nu este întotdeauna suficientă. Adăugarea unui tratament natural la tratamentul clasic va limita riscurile de recidivă. Studiile au arătat că există numeroase plante care au o acţiune netă asupra Helicobacter pylori şi diminuează riscurile.

Raspuns pentru MIHAI - Los Angeles, SUA, F. AS nr. 940 - "Sunt infectat cu Helicobacter Pylori si caut un remediu naturist"

 Ing. BOGDAN VICTOR - specialist in fitoterapie, reflexoterapie si bioenergie - Bucuresti, tel. 021/242.67.36, 0723/74.23.98 (dupa ora 21) 

Helicobacter Pylori este denumirea noua data microorganismului Campylobacter Pylori, bacterie gramnegativa. OMS a clasificat Helicobacter Pylori in grupa agentilor cancerigeni din clasa I, care sunt considerati cei mai periculosi. Pana in prezent, nu a fost definit cu certitudine rolul patogen al Helicobacter Pylori. Aceasta bacterie este raspunzatoare de aparitia gastritelor cronice, a ulcerelor gastrice si duodenale. O infectie puternica poate duce la aparitia de adenocarcinoame sau limfoame gastrice.Tratamentul naturist pentru vindecarea de infectia cu Helicobacter Pylori este urmatorul:Regimul alimentar* Alimente recomandate (medicamente in cazul bolii dvs.): orez, grau, porumb, supa de fasole, produse lactate (exceptand iaurtul si branza telemea), dovleac, dovlecel, miere de albine (miere vie), struguri si alte fructe dulci (banane, mere Golden, pepene verde, piersici, pere dulci, prune dulci, cirese pietroase "inima de porumbel" (varietate de cirese din judetul Vrancea), apa distilata si ceai de salvie intre mese. In loc de ulei se va folosi unt.* Alimente interzise (otrava in cazul bolii dvs.): carne de porc, vita, berbec, bivol, pasare, alcool, sare, fructe acre, lamaie, gref, rosie, ananas, condimente picante, ardei iute, fasole soia, produse din soia, ulei, bauturi fierbinti (inclusiv ceai, cafea), cartofi, ridichi, legume verzi (ceapa verde, usturoi verde, fasole verde, salata), iaurt, branza telemea, otet, mancaruri grase, alimente fripte sau prajite.* Alimentele care nu sunt mentionate in cele doua grupe sunt nerecomandate pentru dvs., avand in vedere boala de care suferiti.

Masajul (automasajul)

Pentru masaj se foloseste crema Nivea sau orice alt unguent. Se recomanda ca masajul sa si-l faca bolnavul sau rude apropiate. Nu este indicat sa fie facut de catre maseuri. Se vor masa de doua ori pe zi zonele reflexogene corespunzatoare organelor: stomac, duoden, pancreas, cate 10 minute, si cele corespunzatoare marii limfe, a glandelor limfatice corp superior si inferior, cate 3 minute (si nu mai mult), dimineata si seara.

Retete naturiste

* Cura cu propolis: 40 picaturi de tinctura de propolis (30%) de doua ori pe zi, dimineata si seara, pe nemancate, cu 30 de minute inainte de masa. Picaturile se pun intr-un decilitru de lapte cald si se beau pe stomacul gol. Pregatirea tincturii de propolis: la 100 g alcool de 80-90 grade adaugam 30 g propolis, care se taie in bucati mici, ca boabele de porumb. Alcoolul amestecat cu propolisul se introduce intr-un vas ce se incalzeste la 30-40 grade Celsius si se amesteca bine. Aceasta procedura se repeta intr-o saptamana de 6-7 ori. Se lasa la macerat inca 5-7 zile, apoi se separa lichidul de depuneri, si in final se strecoara ceea ce a ramas, prin tifon dublu. Reteta se poate prepara si din 90-180 g propolis.* Cura cu boabe de ienupar: dureaza 23 de zile. In prima zi se iau 4 boabe, in a doua zi - 5 boabe, apoi cantitatea creste progresiv, pana in ziua a 12-a, cand se vor lua 15 boabe. Incepand cu ziua a 13-a, incepem sa scadem cate o boaba zilnic, pana la sfarsitul curei, cand se va ajunge din nou la 4 boabe. Pentru un tratament complet, sunt necesare 213 boabe de ienupar. Inainte de a fi inghitite, boabele de ienupar se vor mesteca foarte bine.* Cura cu pelin: 30 g frunze uscate de pelin se pun la macerat 24 de ore, in 60 ml alcool de 60 grade, dupa care se adauga 100 ml de vin alb. Dupa 10 zile, se strecoara si se beau cate 10 ml pe zi, dimineata, pe stomacul gol.