HECTOR BERLIOZ

“Norocul de a avea talent nu e deajuns, trebuie sa ai deasemenea

si talentul de a avea noroc.”

HECTOR BERLIOZ (N. 11 DECEMBRIE 1803, LA CÔTE-SAINT-ANDRÉ, ISÈRE, FRANȚA - D. 8 MARTIE 1869, PARIS) A FOST UN

COMPOZITOR, SCRIITOR ȘI CRITIC FRANCEZ.Hector Berlioz reprezintă curentul romantic francez, fiind considerat primul romantic francez deoarece a avut o contribuţie importantă în conturarea acestui curent.

Inovaţia sa a constat în mijloace expresive de exprimare pusă în practică prin diferite tipuri procedurale: forţa sonoră, exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale şi mărirea numărului de instrumente. De asemenea, s-a preocupat şi de stereofonie.

ANII TINERETII

Incepe să învete să cânte la flageolet, flaut şi chitară pentru ca la vârsta de 16 ani să reusească să scrie un cvintet pentru flaut şi cvartet de coarde, chiar dacă avea notiuni teoretice de începator.

Perfecţionarea vine odată cu studierea în particular, a compoziţiei cu Lesueur în 1823, pentru ca în toamna aceluiasi an să scrie o "Misa solemna", care va fi interpretată, în biserica Saint-Roch.

INOVATII IN LUMEA MUZICII Hector Berlioz a fost autorul „Tratatului de

instrumentație”, care prezintă preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanțată a sensibilităților. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul XIX.

Din punct de vedere compozițional, el creează lucrări instrumentale cu un program declarat și explicat, sau numai direcționat de titluri, cu forme noi, care evoluează dinspre simfonie către operă.

CREATII Simfonia fantastică (1830) Simfonia Harold in Italia (1834) Simfonia Romeo şi Julieta (1839) Damnaţiunea lui Faust (1846) Te Deum (1849) Oratoriul Copilăria lui Hristos (1854) Opera Benvenuto Cellini (1838) Opera Troienii (1859) Opera Beatrice şi Benedict (1862). Simfonia lui iulie Simfonia funebră Recviem

’’CEL PUTIN AM MODESTIA SA ADMIT CA LIPSA DE MODESTIE ESTE UNUL DIN DEFECTELE MELE’’

Prezentare creata de Nicolau MariaClasa a X-a G