Embed Size (px)
Citation preview
GRUPUL BĂNCII MONDIALE
1. Introducere
Banca Mondială este una dintre cele mai mari surse de finanţare şi cunoştinţe din
lume pentru ţările aflate în tranziţie şi în curs de dezvoltare. Scopul ei principal este de a
ajuta cei mai săraci oameni şi cele mai sărace ţări. Banca Mondială îşi foloseşte resursele
financiare, echipa şi experienţa bogată pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să reducă
sărăcia, să sporească creşterea economică şi să îmbunătăţească nivelul de trai.
Banca Mondială include cinci agenţii diferite, ce formează împreună Grupul Băncii
Mondiale, şi anume:
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sau BIRD – oferă
împrumuturi şi asistenţă pentru dezvoltarea ţărilor cu venituri medii. BIRD îşi
obţine majoritatea fondurilor prin vânzarea hârtiilor de valoare pe pieţele
internaţionale de capital.
Asociaţia Internaţională de Dezvoltare sau AID – joacă un rol cheie în sprijinirea
misiunii Băncii Mondiale de reducere a sărăciei. Asistenţa AID este concentrată
asupra ţărilor cele mai sărace – cu un venit mediu pe cap de locuitor mai mic de
885 de dolari SUA – cărora le oferă împrumuturi fără dobândă şi granturi.
Majoritatea resurselor financiare AID depind de contribuţiile ţărilor membre mai
bogate – inclusiv şi a câtorva ţări în curs de dezvoltare.
Corporaţia Financiară Internaţională sau CFI – promovează creşterea în ţările
în curs de dezvoltare prin finanţarea investiţiilor în sectorul privat, acordare de
suport tehnic, consultanţă pentru guverne şi afaceri. Prin colaborarea cu investitorii
privaţi, Corporaţia Financiară Internaţională acordă atât împrumuturi cât şi
finanţarea acţiunilor pentru întreprinderile din ţările în curs de dezvoltare.
Agenţia de Garanţii Investiţionale Multilaterale sau AGIM – promovează
investiţiile străine directe pentru ţările în curs de dezvoltare prin acordarea de
garanţii investitorilor străini în cazul pierderilor cauzate de riscuri necomerciale. De
asemenea, AGIM oferă suport tehnic pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să
încurajeze oportunităţile de investiţii şi îşi foloseşte serviciile juridice pentru
aplanarea eventualelor obstacole pentru investiţii.
Centrul Internaţional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul
Investiţiilor sau ICSID – oferă facilităţi pentru soluţionarea sau arbitrarea litigiilor
investiţionale între investitorii străini şi ţările destinatare.
1
Grupul Băncii Mondiale este condus la fel ca o cooperativă, acţionari fiind ţările
membre. Numărul de acţiuni pe care le posedă o ţară depinde practic de nivelul de
dezvoltare economică.
Autoritatea supremă de decizie – Guvernul acţionarilor
Băncii Mondiale este reprezentat de Consiliul Guvernatorilor. Aceşti guvernatori
sunt, de fapt, miniştri, precum miniştri ai finanţelor sau miniştri ai dezvoltării.
Guvernatorii reprezintă factorii de decizie finali ai Băncii Mondiale. Ei se întrunesc
odată pe an la întâlnirile anuale ale Băncii Mondiale.
Factorii de decizie de zi cu zi – deoarece aceşti miniştri se
întâlnesc odată pe an, ei le-au delegat sarcini specifice directorilor lor executivi care
lucrează la Banca Mondială. Fiecare membru de guvern al Grupului Băncii Mondiale
este reprezentat de un director executiv. Cei mai mari cinci acţionari – Franţa,
Germania, Japonia, Marea Britanie şi SUA – numesc un director executiv, în timp ce
alte ţări membre sunt reprezentate de 19 directori executivi.
Pentru desfăşurarea activităţii sale, Banca Mondială lucrează sub diferite ipostaze,
astfel:
- acţionează în calitate de bancher;
- acţionează în calitate de agent de bursă;
- acţionează în calitate de donator ;
- acţionează în calitate de consultant;
- acţionează în calitate de resursă de cunoştinţe.
În calitate de bancher, principala direcţie de afaceri a Băncii Mondiale este de a
acorda împrumuturi pentru proiecte de dezvoltare. Pe parcursul anilor, Banca Mondială a
dezvoltat o varietate de instrumente de creditare pentru a face faţă cerinţelor celor care
împrumută. BIRD şi AID sunt cele două instrumente principale de creditare ale Băncii
Mondiale.
În calitate de agent de bursă, alte surse ale fondurilor de dezvoltare includ
împrumuturi şi granturi de la ţările mai bogate prin acorduri bilaterale (un acord de
împrumut între cele două ţări), de la organizaţii internaţionale sau grupuri de ţări prin
acorduri multilaterale (un acord între mai multe ţări), de la agenţii de creditare a exportului
şi de la afaceri private.
2
În calitate de donator, Banca Mondială, cu toate că este în primul rând o instituţie
de împrumut, monitorizează şi un şir de fonduri pentru granturi. Spre exemplu, Fondul
pentru Granturi de Dezvoltare finanţează proiectele pilot care testează abordări şi
tehnologii inovatoare pentru probleme de dezvoltare. Granturile Băncii Mondiale au
sprijinit proiecte în domeniul dezvoltării rurale, asistenţei medicale, educaţiei, politicilor
economice, protecţiei mediului ambiant şi dezvoltării sectorului privat.
În calitate de consultant – consultaţiile Băncii Mondiale se bazează pe ani de
experienţă, analiză şi cercetare în domeniul dezvoltării. Banca Mondială este de fapt una
dintre cele mai mari centre de cercetare din lume în domeniul dezvoltării economiei,
studiului sărăciei, comerţului, globalizării şi mediului ambiant. În plus, fiecare proiect are o
etapă de cercetare la care echipa Băncii Mondiale şi partenerii ei examinează multiplii
factori importanţi pentru economia ţării şi bunăstarea socială. Aceşti factori variază de la
pronosticurile economiei şi comerţului la nivelurile sărăciei, plus funcţionalitatea reţelelor
de siguranţă.
Banca Mondială are, de asemenea, departamente specializate care oferă consultaţii
în domeniul asistenţei sociale, educaţiei, alimentaţiei, serviciilor financiare, justiţiei,
dreptului şi mediului înconjurător.
În calitate de resursă de cunoştinţe – odată cu scopul Băncii Mondiale de a ajuta
ţările să se ajute pe sine înseşi, Institutul Băncii Mondiale este principalul centru de
instruire al Băncii Mondiale, oferind programe de instruire şi informare, deseori în
colaborare cu instituţiile locale de cercetare şi instruire pentru a îmbunătăţi abilităţile de
dezvoltare ale membrilor săi.
Institutul dezvoltă şi menţine, de asemenea, baze de date şi reţele pentru
distribuirea de cunoştinţe privind dezvoltarea internaţională.
Spre deosebire de alte instituţii de împrumut, fondurile acordate de către Banca
Mondială sunt însoţite de consultaţii, precum şi de rodul experienţei cercetătorilor. La fel,
condiţiile prin care sunt acordate împrumuturile sunt competitive.
Ţările care împrumută de la BIRD dispun de mai mult timp pentru a înapoia
datoriile decât ar fi împrumutat de la o bancă comercială – de la 15 la 20 de ani, cu un
termen de graţie de la trei la cinci ani înainte de începerea plăţii sumei împrumutate.
BIRD oferă ţărilor cu un venit mediu o alternativă rentabilă de a obţine fondurile
necesare pentru finanţarea reformelor şi serviciilor publice.
AID ajută ţările cele mai sărace ale lumii să reducă sărăcia prin acordarea
granturilor şi „creditelor”, care sunt împrumuturi fără dobândă cu un termen de graţie de
3
10 ani şi o scadenţă de la 35 la 40 de ani. Aceste ţări nu au posibilităţi financiare de a
împrumuta de la BIRD sau de pe pieţele comerciale.
2. Banca Internaţională pentru Reconstrcuţie şi Dezvoltare (IBRD)1
2.1 Date preliminare
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cunoscută şi sub
denumirea de „Banca Mondială”2, care este cea de-a doua instituţie financiară pilon, alături
de FMI, constituită în urma Conferinţei monetare şi financiare a Naţiunilor Unite, ţinută la
Bretton Woods în SUA, în perioada 1-22 iulie 1944.
Statutul BIRD, semnat de participanţii la Conferinţa de la Bretton-Woods la 22
iulie 1944, a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945. BIRD, având sediul ca şi FMI, tot în
capitala SUA3, şi-a început activitatea la 25 iunie 1946 odată cu lansarea subscripţiilor la
capital. În noiembrie 1947, Adunarea Generală a ONU a acordat BIRD statutul de instituţie
specializată a Naţiunilor Unite, în confirmitate cu articolul 57 al Cartei ONU. În acelaşi
timp, i s-a recunoscut dreptul de a desfăşura o activitate independentă.
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este principala instituţie
(organizaţia „mamă”) în cadrul grupului de organizaţii ce poartă numele de „Grupul Băncii
Mondiale”. Din acest grup mai fac parte:
- Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID), creată la 26 septembrie 1950;
- Corporaţia (sau Societatea) Financiară Internaţională (CFI), care şi-a început
activitatea la 20 iulie 1956;
- Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA), operaţională din
aprilie 1988;
- Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investiţiile
(CIRDI), care funcţionează din octombrie 1966.
2.2 Obiective
Încercând o sintetizare a prevederilor Statutului BIRD privind scopurile urmărite de
statele fondatoare, la constituirea acestei organizaţii se pot reţine, ca orientări fundamentale
ale activităţii BIRD, următoarele:
1 I.B.R.D. (International Bank for Reconstruction and Development) – iniţialele în limba engleză.
2 Această denumire, încetăţenită azi în literatura de specialitate, a fost folosită pentru prima dată de către Raportul anual al BIRD pe anul 1955.3 1818 H Street N-W, Washington D.C. 20433 U.S.A.
4
a) participarea la reconstrucţia economiilor ţărilor membre distruse de război şi
sprijinirea tranziţiei economiei acestora de la economia de război la economia de
pace;
b) sprijinirea investiţiilor private de capital – autohton sau extern – încurajarea
împrumuturilor externe şi, după caz, suplimentarea acestora din fonduri proprii;
c) promovarea unei creşteri echilibrate (pe termen lung) a comerţului internaţional,
menţinerea echilibrului balanţelor de plăţi şi încurajarea investiţiilor internaţionale
destinate dezvoltării resurselor productive ale ţărilor membre.
După încheierea procesului de refacere a economiilor statelor membre, distruse sau
afectate de cel de-al doilea război mondial, BIRD s-a orientat cu precădere către sprijinirea
directă a procesului dezvoltării în statele membre. Spre deosebire de FMI, modificările de
orientare în activitatea BIRD nu au rezultat din amendări ale statutului său, acesta având o
redactare foarte elastică.
2.3 Membri
Ca şi în cazul FMI, calitatea de membru BIRD nu este condiţionată de apartenenţa
la ONU. Ea este însă condiţionată de apartenenţa la FMI: orice ţară poate adera la Banca
Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare numai dacă este membru al Fondului
Monetar Internaţional. Un stat poate dobândi calitatea de membru BIRD atunci când
acceptă regulile de conduită în materie de finanţe internaţionale care sunt, de fapt, cuprinse
în statutul FMI. Condiţionarea se menţine şi în cazul pierderii calităţii de membru: orice
stat care încetează să mai fie membru FMI încetează, de asemenea, în următoarele trei luni,
să mai facă parte din BIRD, cu excepţia cazului când intervine o decizie contrară a
Consiliului Guvernatorilor, luată cu o majoritate de trei pătrimi din voturile atribuite.
În cazul neîndeplinirii obligaţiilor statutare nu se ajunge automat la pierderea
calităţii de membru. Se procedează mai întâi la suspendare. Pierderea calităţii de membru
poate interveni la un an de la data suspendării, dacă între timp nu se ia o decizie de
reabilitare.
Banca Mondială, care a luat naştere ca o organizaţie internaţională
interguvernamentală, în primul rând a statelor occidentale dezvoltate, este, în prezent, o
instituţie de tip universal: de la 39 de membri cât număra la înfiinţare, în iunie 1996
cuprindea 181 membri iar acum acum deţine 186 membri.
2.4 Resurse financiare
Ca şi în cazul FMI, resursele financiare ale BIRD provin din două surse principale:
contribuţiile la capital ale statelor membre;
5
resurse atrase.
Deosebirile dintre cele două instituţii, în acest domeniu, privesc rolul surselor
respective în politica financiară a fiecărei instituţii şi identitatea furnizorilor de resurse. În
timp ce la Fondul Monetar Internaţional contribuţiile statelor membre reprezintă principala
resursă financiară, la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare contribuţiile
ţărilor membre joacă un rol secundar în finanţarea împrumuturilor băncii. Principala sursă
de capital pentru împrumuturi a Băncii Mondiale o constituie pieţele financiare
internaţionale, care acoperă aproximativ 85% din resursele sale.
Până în septembrie 1959 capitalul social al BIRD, autorizat prin statutul acestuia,
era de 10 miliarde dolari, la paritatea monedei americane de la 1 iulie 1944. El era divizat
în 100.000 de acţiuni a câte 100.000 dolari fiecare.
Statutul BIRD nu prevede o revizuire periodică a cotelor de subscripţie a statelor
membre la capitalul Băncii care să conducă la mărirea capitalului său social. Cu toate
acestea, datorită nevoilor statelor membre de finanţare a dezvoltării, capitalul subscris al
BIRD a cunoscut o creştere constantă. Prima a avut loc în septembrie 1959, când capitalul
social al Băncii Mondiale s-a dublat: de la 10 la 21 miliarde dolari. Urmare creşterilor
succesive ulterioare (1963, 1971 etc.), la 30 iunie 1996, totalul capitalului subscris al BIRD
se ridica la 180,6 miliarde dolari.
Volumul subscripţiilor individuale al ţărilor membre se fixează potrivit cotei de
subscripţie, stabilită pentru fiecare în parte, după o metodologie similară celei folosite în
cazul FMI. În virtutea statului, subscripţia unui stat membru are diverse destinaţii. Prima
fracţiune a acesteia reprezentând 2% din cuantumul subscripţiei, se varsă Băncii în aur sau
dolari SUA. Această parte din subscripţie poate fi utlizată liber de către BIRD, conform
intereselor sale. A doua fracţiune, reprezentând 18% din cotă, se varsă la Bancă în moneda
ţării membre dar sumele respective nu pot fi utilizate de Bancă fără consimţământul ţării
respective. Restul de 80% din subscripţie este inclus în capitalul de garanţie al BIRD şi
este ţinut la dipoziţia acesteia în moneda naţională a fiecărui stat membru, la băncile
centrale ale acestora. BIRD poate face apel la această parte de capital numai pentru
achitarea unor împrumuturi contractate de ea pe pieţele internaţionale de capitaluri, în
conformitate cu Statutul său.
În ultima perioadă, după suplimentările succesive ale capitalului BIRD, s-a ajuns la
situaţia în care capitalul vărsat de noile state care aderă să reprezinte numai 10% din cota
de subscripţie, din care 1% în monedă convertibilă şi 9% în monedă naţională. Restul de
90% se află în băncile centrale, la dispoziţia BIRD.
6
Principala sursă de capitaluri pentru BIRD o constituie piaţa financiară
internaţională şi nu subscripţiile statelor membre.
Banca, prin capitalurile obţinute de pe pieţele financiare internaţionale, se
autofinanţează. Dintre formele pe care le poate îmbrăca operaţiunea colectării de fonduri,
Banca foloseşte în special emisiunile de obligaţii pe termen mediu şi lung şi plasarea de
titluri la guverne, bănci centrale şi comerciale. Datorită credibilităţii de care se bucură,
Banca nu întâmpină dificultăţi în obţinerea de fonduri pentru care nici nu este obligată să
prezinte garanţii de solvabilitate.
O a treia sursă de fonduri BIRD destinate împrumuturilor o constituie beneficiul
său net care provine, în principal, din dobânzile şi comisioanele percepute la împrumuturile
acordate.
2.5 Structură
Conducerea activităţii Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se
desfăşoară pe trei niveluri:
al Consiliului Guvernatorilor;
al Consiliului Directorilor Executivi, denumit şi Consiliul de Administraţie al
Preşedintelui BIRD, asistat de personalul Băncii;
Preşedintele BIRD.
Consiliul Guvernatorilor este organul suprem de conducere al Băncii. El este
compus din câte un guvernator numit de către fiecare stat membru, de regulă, ministrul de
finanţe sau guvernatorul băncii centrale. Fiecare stat membru numeşte şi un supleant al
guvernatorului. Statutar, Consiliul Guvernatorilor ia decizii în toate problemele ce ţin de
activitatea de bază a instituţiei, care nu pot fi delegate altor organe ale Băncii. Printre
problemele de acest gen menţionăm: admiterea de noi membri sau suspendarea calităţii de
membru a unora dintre statele membre; suplimentarea sau reducerea capitalului social al
Băncii; aprobarea unor amendamente la Statutul BIRD, suspendarea unora din operaţiunile
acesteia sau repartizarea venitului său net.
Consiliul Guvernatorilor se întruneşte anual – în mod tradiţional în luna septembrie
– simultan cu renirea similară a FMI. Practic, are loc o sesiune comună a celor două
instituţii. Fiecare a treia adunare anuală se ţine într-unul din statele membre, celelalte două
având loc la Washington D.C., sediul instituţiei. Consiliul Guvernatorilor ia hotărâri prin
vot, în majoritatea cazurilor cu majoritate simplă. În intervalul dintre adunările anuale,
guvernatorii pot vota prin corespondenţă simplă sau pe cale telegrafică.
7
Consiliul Directorilor Executivi (Consiliul de Administraţie) este organul care
asigură conducerea efectivă a Băncii. Statutul BIRD însărcinează Consiliul de
Administraţie să conducă „operaţiunile generale” ale instituţiei, ceea ce presupune decizii
în legătură cu acordurile de împrumut şi garanţie sau alte operaţiuni de finanţare,
operaţiuni de asistenţă tehnică, rapoartele şi recomandările adresate Consiliului
Guvernatorilor etc. Consiliul Directorilor Executivi este compus din 24 membri. Primii
cinci acţionari ai BIRD (Statele Unite ale Americii, Japonia, Marea Britanie, Germania şi
Franţa) au dreptul să numească câte un director executiv. Ceilalţi 19 directori executivi
reprezintă, în urma alegerii, câte un grup de ţări, în general din aceeaşi zonă geografică.
Fiecare director executiv îşi desemnează un supleant.
Consiliul Directorilor Executivi se întruneşte, de regulă, de două ori pe săptămână,
cu condiţia să fie asigurată participarea la reuniune a majorităţii directorilor dispunând de
cel puţin jumătate din numărul voturilor atribuite.
Preşedintele BIRD – prin tradiţie un american – şi personalul Băncii al cărei şef
este, ocupă un loc important în conducerea Băncii Mondiale.
Prin efectul combinat al diverselor dispoziţii ale statutului Băncii, preşedintele
acesteia prezidează reuniunile Consiliului său de Administraţie, precum şi pe cele ale
celorlalte instituţii din Grupul Băncii Mondiale. De fapt, preşedintele BIRD, al cărui
mandat, reînnoibil, este de cinci ani, girează toate operaţiunile sale curente.
În anul 1974, Consiliile Guvernatorilor FMI şi BIRD au creat, ca organ comun, un
organism ministerial denumit Comitetul de dezvoltare, care urma să supervizeze transferul
de resurse reale spre ţările în curs de dezvoltare. Lucrările acestuia, care se întrunea de
două ori pe an, s-au axat pe probleme privind politica Băncii Mondiale în sprijinirea
dezvoltării.
2.6 Sistemul de luare a deciziilor
În luarea deciziilor, în problemele care impun votul şi se procedează la votare, se
aplică un sistem de vot ponderat, ponderarea făcându-se în funcţie de cota de capital la
capitalul Băncii, subscrisă de fiecare stat membru. Subscripţia fiecărui stat membru se
divide în părţi egale a 100.000 dolari, fiecare fracţiune de 100.000 dolari reprezentând un
vot. La numărul rezultat din fracţionarea capitalului subscris, fiecare stat membru primeşte
un număr de 250 voturi, egal pentru toate statele. Deci, fiecare membru dispune de 250 de
voturi, plus câte un vot suplimentar pentru fiecare fracţiune de 100.000 dolari din totalul
subscripţiei sale.
8
Potrivit statutului, în afara unor situaţii de excepţie, în toate problemele supuse spre
dezbatere în cadrul Băncii (în cazul în care nu se ajunge la un consens), deciziile se iau cu
majoritatea voturilor exprimate. Modul de exprimare a acestora este însă diferenţiat, în
funcţie de organul în care se exprimă. În cadrul Consiliului Guvernatorilor, fiecare
guvernator dispune de numărul de voturi atribuit ţării pe care o reprezintă. În Consiliul de
Administraţie, fiecare director executiv dispune de numărul de voturi al statului care l-a
numit, în cazul în care este director executiv numit, sau de numărul cumulat al voturilor
atribuite membrilor care l-au ales (atunci când este administrator ales). În cazul în care
între membrii care au ales un director executiv există opinii diferite în legătură cu o
problemă ce urmează a fi supusă votului, directorul executiv respectiv nu poate fracţiona
votul.
Sistemul de vot mai sus descris nu acţionează în mod automat, pentru orice hotărâre
ce urmează a se adopta. Marea majoritate a hotărârilor atât la nivelul Consiliului
Guvernatorilor cât şi la cel al directorilor executivi – se adoptă prin consens, deci, fără un
vot formal. Adoptarea hotărârilor prin consens implică armonizarea poziţiilor şi
satisfacerea, pe cât posibil, a intereselor tuturor statelor membre. Este de înţeles însă că
natura consensului este inevitabil influenţată de puterea de vot a diverselor state. De
exemplu, hotărâri privind primirea ori excluderea unor membri sau creşterea capitalului
subscris, ce presupun, statutar, o majoritate de voturi de 85%, nu pot fi luate fără votul
SUA, care deţine peste 16% din capitalul Băncii şi din numărul total al voturilor în cadrul
acesteia.
2.7 Activităţi
În înţelesul statutului, Banca Mondială poate fi considerată deopotrivă organism de
investiţii în vederea dezvoltării, organism financiar, dar şi de consultare şi cooperare
internaţională a ţărilor membre.
Facilităţile de creditare oferite de BIRD – cunoscute ca împumuturi – trebuie să
răspundă atât unor criterii de ordin general, cât şi particular. Criteriile generale ţin de
utilitatea proiectului şi posibilităţile beneficiarului de a rambursa împrumutul. Banca „dă
prioritate proiectelor celor mai utile şi cele mai urgente, indiferent de mărimea lor”4. În
determinarea utilităţii unui proiect se ţine seama, în principal, de contribuţia acestuia la
dezvoltarea economiei ţării beneficiare şi de măsura rentabilităţii sale. BIRD nu finanţează
proiecte nerentabile. Pentru a se asigura că beneficiarul – atunci când nu este un stat
4 Vezi Statut, art. I, alin. IV.
9
membru, ci o entitate a acestuia – este în măsură să ramburseze împrumutul primit, acesta
trebuie să fie garantat de statul beneficiar.
Dintre criteriile specifice de la care se admit, uneori, în cazuri bine motivate,
anumite excepţii, reţinem: proiectul trebuie să aibă un obiect bine determinat; împrumutul
BIRD să nu concureze mecanismele existente5; finanţarea Băncii Mondiale să fie însoţită
de o contribuţie a ţării beneficiare6 şi să aibă un caracter de anvergură7; împrumutul să nu
fie legat8.
Din anul 1946, când şi-a început activitatea de împrumut, până la 30 iunie 1996,
Banca Mondială a acordat un număr de 3923 de împrumuturi, a căror valoare s-a ridicat la
circa 28 miliarde dolari. Dacă adăugăm şi cele 2600 credite acordate de AID, ca
organizaţie care face parte din „Grupul Băncii Mondiale”, în aceeaşi perioadă, în sumă de
97 miliarde dolari, obţinem un total de aproximativ 387 miliarde dolari9.
Din punctul de vedere al cuantumului anual al împrumuturilor acordate de BIRD nu
se înregistrează evoluţii spectaculoase. După perioada 1946 – 1948, dominată de
împrumuturile pentru reconstrucţie, a urmat o perioadă oarecum incertă (1949 – 1953)
privind politica de împrumut ce trebuia urmată. Din 1954 până în 1968, creşterea activităţii
de împrumut a Băncii a fost constantă, împrumuturile acordate crescând ca număr şi
valoare într-un ritm mediu anual de aproximativ 20%. Exerciţiul financiar al anului 1969
marchează o expansiune considerabilă a activităţii BIRD: noile sale angajamente în acest
an depăşesc cu 87% angajamentele asumate în anul anterior. De la această dată
împrumuturile acordate de BIRD depăşesc suma de 1 miliard dolari. De fapt, în decada
1970 – 1980 acestea au crescut de la 2 miliarde dolari în 1970 la peste 11 miliarde dolari în
1980, în ultima perioadă de timp, împrumuturile anuale acordate de Bancă totalizează în
jur de 15 – 20 miliarde dolari.
Schimbări în activitatea de împrumut a BIRD au intervenit nu atât în ceea ce
priveşte volumul împrumuturilor sale cât în legătură cu orientarea acestora pe diverse
sectoare de activitate şi, într-o anumită măsură, pe zone geografice. De-a lungul anilor,
Banca Mondială a răspuns activ schimbărilor economice survenite în economia mondială
şi şi-a adaptat politicile cerinţelor acestora.
5 Oferta de pe piaţa privată de capital.6 În general, BIRD finanţează cheltuielile în devize ocazionate de punerea în aplicare a unui proiect. Cheltuielile locale, privind forţa de muncă, anumite materii şi materiale, privec ţara beneficiară.7 Banca evită proiectele mărunte, cu excepţia cazului când asemenea proiecte se prezintă grupat.8 Beneficiarul nu poate impune, de pildă, procurarea utilajelor dintr-o anumită ţară sau utilizarea unei anumite monede.9 Raport anual al Băncii Mondiale pe anul 1996, pag. 243.
10
În primii ani de activitate au dominat împrumuturile reconstrucţiei, primele
împrumuturi pentru dezvoltare devenind operative începând cu decada anilor 50. Pe
sectoare, în primii ani de existenţă ai BIRD două treimi din împrumuturi au fost destinate
aprovizionării cu energie electrică şi proiectelor de transporturi. Deşi finanţarea unor
proiecte în domeniul infrastructurii a continuat, aria domeniilor economice în care Banca s-
a implicat s-a lărgit considerabil iar începând cu anul 196910 accentul în distribuirea
împrumuturilor BIRD pe domenii s-a mutat către proiectele care vizau în special
combaterea şaradei şi o mai bună distribuţie a venitului social. Drept rezultat al noii
orientări, cea mai mare parte din împrumuturile Băncii Mondiale au fost acordate
proiectelor din agricultură şi dezvoltare rurală. În domeniul social împrumuturile vizau
învăţământul, controlul nataliăţii, sănătatea şi alimentaţia.
La începutul anilor 80, când ţările industrializate se confruntau cu o puternică
recesiune iar ţările în curs de dezvoltare cu problema datoriilor lor externe, Banca
Mondială, urmând politica sa flexibilă de adaptare la noile situaţii, a dezvoltat două
programe de împrumut:
împrumuturi pentru ajustarea structurală;
împrumuturi pentru ajustarea sectorială.
Primul program (ajustare structurală) are ca scop îmbunătăţirea modului de
funcţionare a economiei ţării beneficiare de împrumut şi creşterea exporturilor sale. Cum
unul dintre scopurile finale ale împrumuturilor de acest gen îl constituie stabilizarea
balanţei de plăţi pe termen lung, aceste împrumuturi sunt acordate, de regulă, în corelare cu
împrumuturi FMI, rezultând din programele de ajustare ale acestei organizaţii.
Al doilea program (ajustare sectorială) are ca scop disponibilizarea de resurse
financiare în vederea reformării sectorului economic privat. Pentru aceste tipuri de
împrumuturi BIRD poate repatiza până la maximum 25% din plafonul anual de împrumut
al Băncii.
În concluzie, ca urmare a schimbărilor survenite în economia mondială, BIRD a
trecut de la finanţarea proiectelor specifice, destinate dezvoltării unor capacităţi de
producţie în industrie, agricultură, domenii ale infrastructurii etc.; la programe corelate
(non – proiecte), care au ca scop atât susţinerea procesului de dezvoltare cât şi
îmbunătăţirea sistemului economic.
10 După preluarea conducerii BIRD (1968 – 1981) de către Robert McNamara, fost secretar al Departamentului Apărării al SUA.
11
Analiza activităţii Băncii Mondiale ca organism financiar presupune abordarea a
cel puţin patru aspecte:
politica colectării de fonduri;
mărirea împrumuturilor acordate;
durata acestora;
dobânda percepută.
Strategia colectării de fonduri de pe piaţa privată de capital11 urmăreşte să asigure,
pe termen lung, fonduri disponibile pentru împrumuturi şi să micşoreze costul acestora,
atât pentru BIRD cât şi pentru ţările beneficiare ale împrumuturilor sale. BIRD caută să-şi
asigure fonduri disponibile prin dezvoltarea capacităţii sale de a împrumuta de pe mai
multe pieţe şi în cât mai diverse monede. Până în anul 1960 Banca îşi procura resursele
financiare disponibile aproape exclusiv de pe piaţa americană, în dolari americani. În 1966
a colectat fonduri pentru împrumuturi pe termen mediu şi lung denominate în 15 monede.
În privinţa mărimii împrumuturilor acordate de BIRD, precizez că, spre deosebire
de FMI, aceasta nu este dependentă de mărimea capitalului subscris. Mărimea unui
împrumut BIRD se fixează ţinându-se seama de un complex întreg de factori, cum ar fi
importanţa şi mărimea proiectului ce urmează a fi finanţat, rentabilitatea presupusă a
acestuia, componenta sa externă şi, nu în ultimul rând, măsura în care statul solicitator a
mai făcut apel la resursele Băncii.
În mod obişnuit, împrumuturile BIRD sunt împrumuturi pe termen mediu sau lung.
Durata acestora se stabileşte în funcţie de viaţa utilă a echipamentului sau instalaţiei pentru
care se acordă împrumutul. De regulă, la împrumuturile pentru proiecte de investiţii, durata
este cuprinsă între 10 şi 25 de ani, împrumuturile BIRD se bucură de o „perioadă de graţie”
în cadrul căreia beneficiarul nu plăteşte dobânda şi nu începe rambursarea sumelor primite.
În general, perioada de graţie este egală cu perioada de timp socotită necesară pentru
punerea în funcţiune a obiectului finanţat.
Întrucât BIRD este o instituţie financiară care împrumută în condiţii de piaţă,
dobânda percepută la împrumuturile sale nu se poate îndepărta total de variaţiile dobânzilor
pe pieţele internaţionale de capitaluri.
Ca şi Fondul Monetar Internaţional, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare îndeplineşte funcţii de centru internaţional de cooperare, consultare şi asistenţă
tehnică de specialitate, în încercarea de a găsi noi resurse de finanţare, Banca Mondială
acţionează ca un catalizator, atrăgând instituţii oficiale şi bănci comerciale la cofinanţarea
11 În privinţa constituirii resurselor financiare.
12
împrumuturilor sale. În ultima perioadă de timp aproape jumătate din totalul proiectelor
finanţate de BIRD sunt cofinanţate, într-un fel sau altul, de diverse instituţii, cu caracter
bilateral sau multilateral.
În afara coordonării de ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare, prin intermediul
cofinanţării, BIRD coordonează programele de asistenţă tehnică decurgând din
împrumuturi şi credite finanţate de alte organisme internaţionale din sistemul ONU sau din
afara lui dar date în administrarea sa. Banca colaborează şi cooperează cu Programul
Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în domeniul asistenţei tehnice şi
preinvestiţiilor, cu Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentare şi Agricultură (FAO) şi
Programul Alimentar Mondial (PAM) în privinţa dezvoltării rurale şi eliminării
malnutriţiei ş.a. BIRD este implicată în toate programele de ajutor şi asistenţă tehnică ale
instituţiilor specializate ale ONU, care nu pot fi realizate fără finanţare externă.
3. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA)12
3.1 Date preliminare
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare a fost creată în anul 1960 ca instituţie
afiliată Băncii Mondiale (BIRD). În sistemul de organizaţii al Naţiunilor Unite, AID are
statut de instituţie specializată. Sediul AID, comun cu cel al BIRD, se află în capitala
SUA13.
Necesitatea constituirii AID, ca filială a BIRD, a devenit aparentă după anul 1950,
când s-a constatat că ţările în curs de dezvoltare mai sărace nu puteau răspunde condiţiilor
statutare de împrumut impuse de Banca Mondială.
Beneficiarii creditelor AID sunt ţările în curs de dezvoltare cel mai puţin avansate
al căror venit naţional pe cap de locuitor se plasează sub 925 dolari anual (în dolari SUA
1997). Criteriul venitului naţional pe locuitor nu este însă absolut. Beneficiarii de credite
AID trebuie să îndeplinească şi alte condiţii, printre care:
a) ei trebuie să aibă o stabilitate economică, financiară şi politică care să justifice o
politică de împrumuturi de dezvoltare pe termen lung;
b) să aibă o problemă de balanţe de plăţi neobişnuit de grea iar perspectiva unor
încasări din export care să justifice obţinerea împrumuturilor de care au nevoie, în
condiţiile pieţii, deosebit de neînsemnată;
c) politicile lor trebuie să reflecte un autentic angajament pentru dezvoltare.
12 Conform denumirii în limba engleză International Development Asociation (IDA)13 1818 H Street N.W. Washington D.C. 20433, USA
13
3.2 Obiective
În esenţă, AID urmăreşte să promoveze dezvoltarea economică, creşterea
productivităţii şi ridicarea nivelului de viaţă în ţările în curs de dezvoltare, membre al
organizaţiei, prin disponibilizarea unor mijloace financiare în condiţii favorabile.
3.3 Membri
Calitatea de membru al AID este condiţionată de statutul de membru al BIRD, care
trebuie obţinut anterior aderării la AID.
La 30 iunie 1996 AID cuprindea 159 membri iar în prezent sunt 169 ţări membre.
Specificul activităţii acestei organizaţii, ca şi scopuri ţinând de gestionarea resurselor
financiare, au condus la divizarea membrilor săi în două „părţi”: Partea I-a („Part I
members”) cuprinde ţările care plătesc subscripţia şi contribuţiile la capital în monedă
convertibilă, care poate fi ultilizată liber de către organizaţie. În Partea a II-a („Part II –
members ”) sunt incluse statele membre care plătesc în monedă liber convertibilă, 10% din
subscripţia iniţială şi, în monedă proprie, 90% din subscripţia iniţială, precum şi
contribuţiile şi subscripţiile adiţionale.
În prima categorie, numărând 26 de membri, sunt cuprinse ţările dezvoltate, printre
care şi Rusia, ca şi ţări producătoare de petrol, în cea de-a doua, numărând 133 de membri,
sunt incluse ţările mai puţin dezvoltate.
Principalii acţionari ai Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare sunt: SUA,
Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Canada, Coreea, Turcia.
3.4 Resurse financiare
Principalele resurse financiare ale AID nu provin din emisiuni de obligaţiuni, ci din
contribuţiile (donaţiile) iniţiale ale ţărilor dezvoltate, majorate cu vărsăminte ulterioare,
rambursări de credite şi profitul net al BIRD. În ultima perioadă de timp şi ţări membre din
cea de-a doua categorie, cum sunt: Brazilia, Cehia, Coreea, Ungaria, Indonezia, Mexic etc;
dintre care unele sunt şi beneficiare de credite în condiţii AID, au contribuit la refacerea
fondurilor AID. Acestea se completează la fiecare trei ani pentru a reîntregi fondurile AID
şi pentru a discuta politicile şi priorităţile de împrumut. Ultima completare convenită are în
vedere suma de 23 miliarde dolari (17 miliarde DST) pentru ţările sărace pe o perioadă de
trei ani începând de la 1 iulie 2002. Alte intrări de capital provin din plata ratelor scadente
la creditele acordate, transfer din profitul net al BIRD (1,4 miliarde dolari în 1985), unele
operaţii financiare proprii şi subscripţia în valută convertibilă a ţării membre.
14
3.5 Structură
Administrarea AID este încredinţată Băncii Mondiale. Organele de conducere ale
acesteia – Consiliul Guvernatorilor, Consiliile Directorilor Executivi şi Preşedintele –
îndeplinesc, din oficiu, aceleaşi funcţii şi pentru AID.
3.6 Activităţi
AID acordă credite în condiţii mai favorabile decât BIRD, fiind un organism ce
preia sarcina de creditare pe termen lung a statelor membre foarte sărace, alături de
riscurile ce decurg din situaţia precară a acestora. Împrumuturile acordate de către AID se
îndreaptă spre ţările membre mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic, având un
PNB/locuitor sub 895 dolari dar capabile să realizeze proiecte productive, bine
fundamentate din punct de vedere tehnic şi economic. Aceste ţări nu au mijloace să obţină
împrumuturi în condiţii clasice, similare celor acordate de către BIRD. Pe măsură ce ţările
respective se dezvoltă rambursează creditele către AID, devenind prea prospere pentru a
beneficia de ajutor (ex: China, Costa Rica, Chile, Egipt, Maroc, Thailanda, Turcia).
În concordanţă cu obiectivele sale, creditele de dezvoltare acordate de AID sunt
însoţite de condiţii deosebit de favorabile ţărilor primitoare: nu sunt purtătoare de dobândă,
sunt acordate pe perioade lungi de timp, de 35 – 40 ani, dintre care 10 ani perioadă de
graţie, în care nu se returnează rate din sumele împrumutate, urmată de o altă perioadă de
10 ani în care se rambursează câte 1% din datorie anual, în timp ce în următorii ani se va
rambursa câte 3% din datorie anual. Pentru întreaga perioadă se percepe o taxă de
administraţie de 0,75% şi un comision de angajare de 0,5%, ceea ce face din AID instituţia
financiară internaţională cu cel mai ridicat grad de imobilizare a fondurilor sale, care
incumbă şi posibilele riscuri legate de necunoscut, de insuficienta previziune etc. Toate
creditele AID sunt acordate guvernelor ţărilor beneficiare şi sunt garantate de către acestea.
Ca şi BIRD, AID acordă două categorii de credite:
credite de investiţii – în sprijinul proiectelor de dezvoltare economică destinate
unor obiective specifice (70%); se concentrează pe dezvoltarea socială, a cadrului
instituţional, a infrastructurii necesare facilitării activităţii sectorului privat;
proiectele vizează de la reducerea sărăciei urbane la dezvoltare rurală,
managementul resurselor naturale, educaţie şi sănătate;
credite de ajustare structurală – destinate sprijinirii eforturilor ţării membre de a
întreprinde reforme structurale în domeniul economic şi social care să ducă la o
dezvoltare susţinută pe termen lung (30%); iniţial au fost concepute pentru a susţine
reformele macroeconomice, inclusiv comerţul şi agricultura, pentru ca în prezent să
15
se focalizeze asupra sectorului financiar, reformelor sociale şi dezvoltării sectorului
public.
Începând din 1960, AID a acordat credite în valoare de 142 miliarde dolari,
volumul mediu anual de credite destinate finanţării unor proiecte de dezvoltare fiind de 6-7
miliarde dolari. Spre exemplu, în anul 2002 AID a acordat credite în valoare de 8,1
miliarde de dolari care au vizat 133 de operaţiuni în 62 de ţări, repartizate astfel: 50% ţări
din Africa Subsahariană, 30% ţări din Asia de Sud, 10% ţări din Asia de Est şi Pacific,
10% ţări din Africa de Nord, America Latină, Caraibe; în anul 2003 a acordat credite în
valoare de 7,3 miliarde de dolari pentru 141 de operaţiuni în 55 de ţări, în timp ce în anul
2005 angajamentele au ajuns la suma de 8,7 miliarde de dolari pentru 160 noi operaţiuni în
66 de ţări, din care 6,6 miliarde de dolari sub formă de credite, 2 miliarde dolari pentru
granturi şi 0,1 miliarde dolari sub formă de garanţii.
Sectoarele de activitate din ţările în curs de dezvoltare, către care s-au îndreptat
aceste credite, reflectă politica acestei instituţii de a sprijini dezvoltarea economică şi
ridicarea nivelului de viaţă în aceste ţări. Cele mai multe (peste 30%) au fost afectate
proiectelor agricole, dezvoltării multisectoriale (12%) ori transporturilor (11%). Un loc
important l-a ocupat finanţarea proiectelor legate de alimentaţie şi sănătatea populaţiei sau
privind dezvoltarea urbană.
4. Corporaţia (Societatea) Financiară Internaţională (IFC)14
4.1 Date preliminare
Corporaţia Financiară Internaţională a fost creată în anul 1956. Deşi strâns
ascociată cu Banca Mondială, CFI este o organizaţie independentă, atât din punct de
vedere instituţional, cât şi financiar. În sistemul de organizaţii al Naţiunilor Unite au statut
de instituţie specializată. Are sediul în capitala SUA15.
Crearea acestei instituţii a rezultat din nevoia completării activităţilor BIRD care se
desfăşurau cu precădere la nivel guvernamental, cu operaţiuni, la scară mai mică, în
sectorul privat din ţările în curs de dezvoltare, în vederea creşterii fluxului de capital către
acest sector. Prin înfiinţarea CFI s-a avut în vedere constituirea unei organizaţii de
încurajare a investiţiilor private în ţările în curs de dezvoltare, ocolite de investitorii privaţi,
care preferă pieţele sigure din ţările industrializate.
14 Conform denumirii în limba engleză (International Financial Corporation - IFC)15 1818 H Street N.W. Washington D.C. 20433, USA
16
4.2 Obiective
În esenţă, obiectivul fundamental al CFI este promovarea creşterii economice în
ţările în curs de dezvoltare membre ale organizaţiei prin încurajarea investiţiilor private.
Pentru realizarea acestui obiectiv CFI acţionează, în principal, în următoarele direcţii:
a) sprijinirea finanţării întreprinderilor private care ar putea contribui la dezvoltare,
făcând investiţii negarantate de guvern;
b) asocierea unor investitori locali şi străini pentru finanţarea unor proiecte eficiente;
c) stimularea fluxului de capital privat, intern şi extern, în investiţii productive, în
ţările membre.
4.3 Membri
Ca şi în cazul AID, calitatea de membru al CFI este condiţionată de calitatea de
membru al BIRD. În acest caz însă, întrucât resursele financiare se constituie altfel,
membrii CFI nu sunt divizaţi pe categorii. În general, membrii BIRD sunt şi membri ai
CFI.
În prezent Corporaţia Financiară Internaţională numără nu mai puţin de 182 ţări
membre.
4.4 Resurse financiare
Resursele financiare ale CFI se compun din subscripţiile de capital ale statelor
membre, beneficii proprii, rezerve acumulate şi împrumuturi obţinute de pe piaţa de
capital. O parte importantă a acestor împrumuturi este contractată cu BIRD.
Capitalul este vărsat de statele membre (2,45 miliarde dolari), fiind divizat în
acţiuni cărora le corespund proporţional drepturile de vot.
4.5 Structură
Principalele organe de conducere ale CFI sunt Consiliul Guvernatorilor şi Consiliul
de Administraţie.
Consiliul Guvernatorilor este compus din reprezentanţii statelor membre şi
supleanţii lor, de regulă, miniştrii de finanţe sau titularii unei funcţii echivalente. Consiliul
Guvernatorilor este organul suprem al organizaţiei învestit cu toate puterile atribuite prin
statut. O parte a acestor puteri sunt delegate Consiliului de Administraţie.
Consiliul de Administraţie, cuprinzând 24 de administratori (directori) este organul
executiv în sarcina căruia cade în primul rând, selectarea şi aprobarea proiectelor de
finanţare. Consiliul de Administraţie se compune, din oficiu, din membrii Consiliului de
Administraţie ai BIRD care reprezintă statele care sunt, în acelaşi timp, atât membri ai
BIRD cât şi ai CFI.
17
Preşedinte al CFI este, de asemenea, din oficiu, preşedintele Băncii Mondiale.
4.6 Activităţi
Principala formă pe care o îmbracă activitatea CFI o constituie finanţarea unor
proiecte de investiţii. La 30 iunie 1995 CFI deţinea investiţii la societăţi din diverse ţări în
curs de dezvoltare, care se ridicau la un volum de 18,2 miliarde dolari, împrumuturile CFI
se acordă pe termen lung. Ele sunt purtătoare de dobândă, al cărei nivel se stabileşte în
funcţie de condiile pieţei de capital.
CFI funcţionează ca o bancă de investiţii, participând la riscurile întreprinderilor la
care s-a angajat. Totdată, contribuie la stimularea dezvoltării sectorului particular în ţările
în curs de dezvoltare prin mobilizarea unor capitaluri străine şi naţionale dar nu acceptă
garanţii guvernamentale pentru finanţările pe care le promovează, ci practică reguli şi
adoptă comportamente identice cu cele curente ale pieţei private.
În ceea ce priveşte originea fondurilor de finanţare, contribuţia cea mai mare o aduc
ţările în curs de dezvoltare, beneficiare ale acestor proiecte, urmate de CFI cu circa 21%
din fonduri şi sursele statelor dezvoltate, puţin peste 10%.
O altă latură a activităţii CFI priveşte crearea de întreprinderi noi în ţările în curs de
dezvoltare care prezintă condiţii favorabile pentru dezvoltarea sectorului privat, în acest
scop, CFI identifică sectoarele şi tipurile de activităţi pretabile investiţiei, tehnologiile
adaptabile condiţiilor concrete, precum şi sumele de capital străin şi local şi căile de
atragere a acestuia.
CFI are caracter de catalizator mobilizând capital de la instituţii care nu ar investi
fără implicarea sa, asigură maximizarea folosirii resurselor temporar disponibile. De
asemenea, promovează investiţiile de portofoliu internaţionale în ţările în curs de
dezvoltare, încurajând fondurile de investiţii să invetească în titluri emise de companii
private din ţările emergente. Unul dintre punctele de interes îl reprezintă promovarea
dezvoltării economice, încurajând creşterea întreprinderilor productive şi formarea pieţelor
de capital eficiente în ţările membre. Nu poate avea poziţii strategice sau de monopol,
astfel că participă la o investiţie numai într-o măsură complementară rolului celorlalţi
operatori de pe piaţă. CFI operează pe baze comerciale, scopul urmărit fiind obţinerea de
profit.
Dintre activităţile CFI în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare mai menţionăm:
sprijinul pentru dezvoltarea pieţelor bursiere naţionale şi accesul acestora la pieţele
internaţionale; mobilizarea de capitaluri şi îndreptarea acestora către sectorul privat, prin
18
constituirea unor sindicate de finanţare şi asistenţă tehnică de specialitate, mai ales în
domenii ca piaţa de capital şi privatizarea.
Produsele şi serviciile oferite sunt:
credite pe termen lung în monede convertibile sau monede locale, la rate de
dobândă fixe sau variabile;
investiţii de capital;
credite subordonate, acţiuni preferenţiale;
credite sindicalizate;
intermediere financiară.
Criterii de eligibilitate pentru finanţarea proiectelor:
să fie localizat într-o ţară membră în curs de dezvoltare;
să fie un obiectiv de investiţii privat;
să fie bine fundamentat şi viabil;
să fie profitabil pentru investitori;
să fie benefic economiei ţării respective;
să respecte criteriile ecologice şi sociale.
Principalele sectoare finanţate sunt: industria uşoară, infrastructura, turismul,
sănătatea, educaţia, serviciile financiare (asigurări, leasing, linii de credit, credite
ipotecare).
Finanţarea se adresează în principal întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul
privat dar şi unor instituţii publice. CFI finanţează societăţile cu capital autohton sau mixt.
Este de reţinut că ativităţile CFI se desfăşoară într-un domeniu – finanţarea
dezvoltării lumii a treia – ce apare marilor financiari ca încărcat de riscuri. De aceea, de
regulă, finanţează doar 25% din costul proiectului, restul fiind acoperit de capitalul străin
sau autohton. Pentru investiţiile de dezvoltare, CFI finanţează 50% din costurile
proiectului, cu condiţia ca sumele acordate să nu depăşească 25% din capitalul companiei
beneficiare.
Suma acordată se încadrează între 1 milion USD şi 100 milioane USD, investiţii în
companii din ţări membre ale CFI.
Angajamentul total până în anul 2003 se ridica la 23,4 miliarde USD, din care 3,9
miliarde USD în anul 2003 în 204 companii din 64 de ţări.
Portofoliul total angajat de CFI este de 24,6 miliarde USD, din care 5,3 miliarde
USD sub forma creditelor sindicalizate. În anul financiar 2005, angajamentul său a fost de
5,4 miliarde USD pentru 236 proiecte în 67 de ţări.
19
5. Agenţia Internaţională pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale
(MIGA)16
5.1 Date preliminare
Ideeea constituirii unei organizaţii internaţionale de garantare a investiţiilor de
capital în ţările în curs de dezvoltare a apărut în cercurile Băncii Mondiale încă din anul
1948. Motivaţia creării acestei organizaţii se fundamentează, în esenţă, pe următoarele trei
împrejurări, caracteristice climatului investiţional în ţările în curs de dezvoltare:
a) existenţa unor riscuri reale: politice (război sau tulburări civile), rezultând din
exproprieri sau alte măsuri similare şi riscuri legate de repatrierea profiturilor ori ca
urmare a schimburilor frecvente ale condiţiilor contractuale;
b) lipsa unor programe oficiale de reasigurare sau coasigurare, chiar şi în statele unde
existau sisteme de asigurare a investiţiilor contra riscurilor politice;
c) lipsa unui sistem global de asigurare, la scară mondială, capabil să stimuleze
investiţiile directe.
Lucrările pentru elaborarea Convenţiei Internaţionale de creare a Agenţiei
Multilaterale de Garantare a Investiţiilor s-au desfăşurat în cadrul BIRD începând cu anul
1981. Convenţia a fost aprobată de reuniunea anuală a Consiliului Guvernatorilor Băncii
Mondiale, ţinută la Seul, în octombrie 1985. Convenţia a intrat în vigoare în aprilie 1988.
Deşi afiliată BIRD, din punct de vedere instituţional şi financiar, MIGA este o
instituţie independentă, în sistemul organismelor ONU este considerată instituţie
specializată. Sediul MIGA este în capitala SUA17.
5.2 Obiective
MIGA urmăreşte, pe de-o parte, încurajarea fluxului de investiţii străine din ţările
industrializate către ţările în curs de dezvoltare membre precum şi a fluxului de investiţii
între ţările în curs de dezvoltare şi, pe de altă parte, protejarea investiţiilor contra riscurilor
necomerciale. Pentru realizarea acestor obiective, MIGA oferă investitorilor asigurări
acoperitoare (până la 90% din totalul investiţiei) şi servicii de consultanţă.
5.3 Membri
Ca şi în cazul celor două agenţii financiare legate Banca Mondială – AID şi CFI –
calitatea de membru MIGA este condiţionată de calitatea de membru BIRD. În august
1996, Agenţia reunea 122 de membri, alte 26 de state, care deja au semnat Convenţia, fiind
în proces de aderare, în timp ce în anul 2012 MIGA numără 175 ţări membre. Membrii
16 Conform denumirii în limba engleză (Multilateral Investment Guarantee Agency)17 1818 H Street N.W. Washington D.C. 20433, USA
20
MIGA sunt împărţiţi în două grupe: ţări exportatoare de capital şi ţări importatoare de
capital.
5.4 Resurse financiare
Capitalul autorizat al Agenţiei a fost fixat la 1,082 miliarde dolari la reuniunea de la
Seul din 1985 a Consiliului Guvernatorilor Băncii Mondiale. Capitalul s-a constituit prin
contribuţia financiară a ţărilor membre, cu precădere a ţărilor dezvoltate. Această
contribuţie este împărţită între cele două grupe de state, exportatoare şi importatoare de
capital, astfel încât statele importatoare să ajungă să participe cu 40% la capitalul Agenţiei.
Prin politica sa, Agenţia urmăreşte să-şi acopere toate cheltuielile din primele de
asigurare şi din rezervele care crează în timp. Valoarea totală a asigurărilor MIGA poate
ajunge la de cinci ori valoarea capitalului şi a rezervelor.
5.5 Structură
Organul de conducere al Agenţiei este Consiliul Guvernatorilor, format, ca şi în
cazul BIRD, din câte un reprezentant şi câte un supleant din partea fiecărui stat membru.
Organul executiv este Comitetul Directorilor ai cărui membri sunt aleşi de către
Consiliul Guvernatorilor. Comitetul Directorilor sau, în alţi termeni, Consiliul de
Administraţie este prezidat de preşedintele Băncii Mondiale.
Deşi din punct de vedere instituţional, MIGA are o deplină autonomie funcţională,
prin natura activităţii sale, a legăturilor între operaţiunile sale şi cele ale BIRD şi CFI,
Agenţia completează, de fapt, activităţile acestora şi, în orientarea activităţii sale, trebuie să
ţină seama de orientările majore ale activităţii acestor instituţii.
5.6 Activităţi
Potrivit Convenţiei privind crearea Agenţiei Multilaterale de Garantare a
Investiţiilor, activitatea principală a MIGA se concentrează în domeniul garantării
investiţiilor împotriva riscurilor necomerciale. Garanţiile acordate de MIGA investitorilor
străini privesc patru categorii de riscuri rezultând din:
a) restricţii impuse de statele gazdă asupra transferului şi schimbului de devize;
b) acţiuni legislative sau administrative (expropriere şi alte similare) ori omisiuni ale
guvernului gazdă care au ca efect deposedarea investitorului străin de dreptul său
de a dispune de beneficiul rezultat din investiţie sau dreptul de control al investiţiei;
c) încălcarea sau suspendarea de către statul gazdă a contractului încheiat cu
deţinătorul garanţiei;
d) acţiuni militare sau tulburări civile pe teritoriul statului gazdă.
21
În cazul când atât investitorul străin cât şi statul gazdă convin astfel, sfera
garanţiilor poate fi extinsă, cu condiţia ca riscurile să aibă caracter necomercial. MIGA nu
garantează, spre exemplu, riscul devalorizării sau deprecierii monetare.
Obiectul garanţiilor oferite de Agenţie îl constituie, în primul rând, împrumuturile
pe termen mediu şi lung, pentru proiecte de investiţii dar şi orice alte forme de investiţii
directe (societăţi mixte de producţie sau comerciale, construcţii la cheie, leasing, licencing
etc.), stabilite de către organul executiv al MIGA.
În general, Agenţia acţionează ca un mandatar al statelor membre care doresc
garantarea investiţiilor, acceptând acoperirea riscurilor. În această calitate, ea urmăreşte
asigurarea unui echilibru al drepturilor şi obligaţiilor investitorului eligibil şi ale statului
gazdă a investiţiei; o largă protecţie juridică şi politică a investitorului străin şi investiţiei
cât şi un efect sporit al proiectului de investiţie asupra economiei ţării gazdă. Astfel, la
acordarea garanţiilor, Agenţia este îndreptăţită să verifice dacă investiţia:
1) Contribuie la dezvoltarea economică a ţării gazdă;
2) Urmează să se desfăşoare în conformitate cu legile şi alte reglementări interne ale
acesteia;
3) Se înscrie în obiectivele şi priorităţile sale de dezvoltare (art. 12 al Convenţiei), în
plus, încheierea contractului de garanţie dintre investitorul eligibil şi MIGA este
condiţionat de aprobarea emiterii garanţiei de către guvernul statului gazdă a
investiţiei.
Pe lângă activitatea de asigurare, care constituie funcţia de bază, MIGA desfăşoară
activitatea de promovare a investiţiilor în ţările în curs de dezvoltare. Astfel, ea acţionează
ca centru de diseminare a informaţiilor în domeniu, întreprinde activităţi de cercetare
asupra aspectelor specifice ale operaţiunilor de investiţii directe în ţările în curs de
dezvoltare, oferă, la cerere, asistenţă tehnică de specialitate, în privinţa orientării fluxurilor
de capital spre ţările în curs de dezvoltare, MIGA funcţionează ca un forum de consultări
interguvernamentale şi, într-o anumită măsură, ca instituţie normativă.
Garanţiile cumulate oferite de MIGA au o valoare de 14,7 miliarde dolari, din care
1,2 miliarde dolari corespund anului financiar 2005.
Riscuri necomerciale acoperite:
riscul transferurilor, ce rezultă din restricţiile create de guvernul ţării gazdă la
efectuarea conversiei şi la transferurile de devize;
riscul pierderilor, ce rezultă din măsuri legislative şi administrative ale guvernului
ţării gazdă;
22
riscurile datorate conflictelor armate şi civile.
Garanţiile acoperă următoarele investiţii:
investiţii transfrontaliere noi din orice ţară membră destinate dezvoltării unei alte
ţări membre;
investiţii noi pentru extinderea, modernizarea şi restructurarea unor proiecte
existente;
investiţii destinate privatizării unor instituţii din ţările membre.
Garanţiile acordate privesc următoarele categorii de instrumente:
acţiuni – se garantează 90-95% din valoarea acestora pentru o perioadă de 15-20 de
ani, în limita sumei de 200 milioane dolari;
obligaţiuni cu scadenţa de minim 3 ani;
asistenţă tehnică, contracte de franchising, acorduri de licenţă.
Sunt consideraţi investitori eligibili:
instituţii private dintr-o ţară membră, alta decât cea în care se face investiţia; în
unele situaţii pot fi şi instituţii autohtone;
corporatii multinaţionale, dacă acestea au sediul principal într-o ţară membră sau
dacă capitalul majoritar provine din ţările membre;
instituţii publice din ţările membre, dacă acestea operează pe baze comerciale.
MIGA se poate reasigura la instituţii de reasigurare internaţionale şi poate participa
la garantarea unor investiţii alături de alte instituţii de asigurare, agenţii guvernamentale,
organizaţii internaţionale, pentru asigurarea riscului politic şi încurajarea pătrunderii pe o
piaţă unde investitorii nu se simt confortabil.
6. Centrul Internaţional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul
Investiţiilor (ICSID)18
Centrul Internaţional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investiţiilor s-a
înfiinţat în anul 1966 şi în prezent reuneşte 140 ţări membre.
Are ca scop încurajarea investiţiilor străine prin oferirea unor facilităţi
internaţionale pentru concilierea şi arbitrarea disputelor legate de investiţii. Este
un organism independent, apelul este voluntar. Numărul total de cazuri înregistrate este de
184, din care 25 în anul financiar 2005.
18 Conform denumirii în limba engleză (International Center for Settlement of Investments Disputes)
23
ICSID contribuie la încurajarea investiţiilor străine oferind conciliere şi arbitraj
pentru diferende din domeniul investiţiilor, ajutând astfel la crearea unui climat de
încredere între state şi investitorii străini. ICSID întreprinde şi activităţi de cercetare şi
publicare în domeniul legii arbitrajului şi al legii investiţiilor străine.
Pune la dispoziţia investitorilor străini şi a guvernelor interesate proceduri
neimperative de natură să faciliteze rezolvarea diferendelor atunci când acestea apar.
Pentru activitatea desfăşurată se percep taxe; atunci când cheltuielile depăşesc
veniturile din taxele încasate se apelează la statele contractante membre ale BIRD, în
funcţie de cota subscrisă la capital.
24
