Ghid pentru consultarea Băncii Centrale Europene de către ... · Având în vedere extinderea UE, numărul actorilor implicaţi în procesul de consultare este în creştere. Pentru

Ghid pentru consultarea Băncii Centrale Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare

Octombrie 2015

Ghid pentru consultarea Băncii Centrale Europene, Octombrie 2015 1

Cuprins

Cuvânt înainte 2

1 Fundamentele funcţiei consultative a BCE cu privire la proiectele de reglementare 3

2 Obiectivele Deciziei 98/415/CE a Consiliului 6

3 Sfera de aplicare a obligaţiei de a consulta BCE 8

3.1 Autorităţile care consultă BCE 8

3.2 Proiectele de reglementare avute în vedere 9

3.3 Domeniile care intră în competenţa BCE 11

3.4 Reglementări de punere în aplicare a dreptului Uniunii 16

4 Procedura de consultare 18

4.1 Consultarea BCE în timp util 18

4.2 Solicitarea de emitere a unui aviz 20

4.3 Termene-limită 21

4.4 Confirmarea primirii 23

4.5 Elaborarea şi adoptarea avizului BCE 23

4.6 Regimul lingvistic 24

4.7 Transmiterea avizului şi efectele acestuia 24

4.8 Publicarea 24

5 Respectarea obligaţiei de a consulta BCE 25

6 Consecinţele juridice ale nerespectării obligaţiei de a consulta BCE 26

Anexă 27

Decizia Consiliului din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare (98/415/CE) 27


Cuvânt înainte

Timp de mai mulţi ani, Ghidul pentru consultarea Băncii Centrale Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare a constituit un instrument util pentru autorităţile naţionale şi publicul larg. Acest ghid furnizează informaţii detaliate cu privire la procesul de consultare a Băncii Centrale Europene (BCE). Pentru a reflecta evoluţiile dreptului Uniunii şi cele mai recente experienţe ale BCE legate de aceste consultări, este necesar să se realizeze o actualizare a ghidului iniţial, care a fost publicat în 2005. În mod similar tuturor celorlalte publicaţii ale BCE, prezentul ghid exprimă angajamentul BCE de respectare a principiilor deschiderii şi transparenţei şi contribuie la cunoaşterea pe scară şi mai largă a misiunilor şi activităţilor BCE.

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede ca statele membre să consulte BCE cu privire la proiectele de reglementare care intră în domeniile care intră în competenţa BCE. Având în vedere extinderea UE, numărul actorilor implicaţi în procesul de consultare este în creştere. Pentru acest motiv, BCE a actualizat prezentul ghid cu scopul de a informa şi de a oferi asistență autorităţilor naţionale în ceea ce privește obligaţia de a consulta BCE. În acest scop, prezentul ghid explică obiectivele şi sfera consultării BCE şi clarifică procedura de urmat în acest sens.

Am încredere că prezentul ghid actualizat va continua să sporească gradul de cunoaştere a drepturilor şi a obligaţiilor tuturor părţilor implicate şi, în acelaşi timp, să conducă la o şi mai bună înţelegere a funcţiei consultative a BCE. În acest sens, ghidul este menit să încurajeze utilizarea mai largă a procedurii de consultare și să contribuie astfel la armonizarea legislaţiei statelor membre în domeniile care intră în competenţa BCE.

În cele din urmă, aş dori să evidenţiez importanţa continuă a asigurării unei cooperări strânse între autorităţile naţionale implicate în procesul legislativ şi Sistemul European al Băncilor Centrale/Eurosistem. Am încredere că prezenta publicaţie va continua să sprijine o astfel de cooperare strânsă în interesul comun al tuturor părţilor implicate.

Frankfurt pe Main, octombrie 2015

Yves Mersch Membru al Comitetului executiv al BCE


1 Fundamentele funcţiei consultative a BCE cu privire la proiectele de reglementare

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene („Tratat”) conferă BCE o funcţie consultativă cu privire la actele Uniunii propuse şi la proiectele de reglementare din domeniile care intră în competenţa sa. Articolul 127 alineatul (4) şi articolul 282 alineatul (5) din Tratat, reproduse în articolul 4 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene („Statutul SEBC”), reprezintă temeiul juridic al funcţiei consultative a BCE.

Cadrul consultării BCE de către autorităţile naţionale este stabilit prin Decizia 98/415/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare1, care este în vigoare de la 1 ianuarie 1999. Decizia 98/415/CE se aplică tuturor statelor membre cu excepţia Regatului Unit, care este scutit de la obligaţia de a consulta BCE prin Protocolul privind unele dispoziţii referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, anexat la Tratat. Până în 2004, BCE a emis, în medie, 30 de avize pe an ca răspuns la consultarea de către autorităţile naţionale. Odată cu creşterea numărului de state membre începând cu 2004, precum şi din cauza turbulențelor de pe pieţele financiare din 2008, numărul avizelor BCE cu privire la proiectele de reglementare a crescut în mod semnificativ, ajungând la un număr maxim de 95 de avize în 2012.

În consecinţă, procesul de consultare a devenit şi mai important în ultimii ani când, din cauza crizei financiare, a trebuit ca statele membre să îşi coordoneze activităţile privind măsurile de asigurare a stabilităţii financiare. În acest context, avizele BCE au contribuit la asigurarea consecvenţei, pe întreg teritoriul Uniunii, a măsurilor care vizează păstrarea încrederii şi a stabilităţii pe pieţele financiare.

Articolul 127 alineatul (4) din Tratat:

„(4) Banca Centrală Europeană este consultată:

• cu privire la orice act al Uniunii propus în domeniile care țin de competențele sale,

• de autoritățile naționale, cu privire la orice proiect de reglementare în domeniile care sunt de competența sa, dar în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 129 alineatul (4).

1 JO L 189, 3.7.1998, p. 42. Textul Deciziei 98/415/CE este reprodus în anexă.


În domeniile care țin de competențele sale, Banca Centrală Europeană poate prezenta avize respectivelor instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii sau autorităților naționale.”

Articolul 282 alineatul (5) din Tratat:

„(5) În domeniile în care are atribuții, Banca Centrală Europeană este consultată asupra oricărui proiect de act al Uniunii, precum și asupra oricărui proiect de reglementare la nivel național și poate emite avize.”

Articolul 4 din Statutul SEBC:

„În conformitate cu articolul 127 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene:

(a) BCE este consultată:

• cu privire la orice act al Uniunii propus în domeniile care sunt de competența sa;

• de autoritățile naționale cu privire la orice proiect de reglementare în domeniile care sunt de competența sa, dar în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41;

(b) în domeniile care sunt de competența sa, BCE poate prezenta avize instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii sau autorităților naționale.”

Decizia 98/415/CE este redactată în termeni destul de generali şi, pentru a se asigura că se aplică pe deplin, autorităţile naţionale trebuie să înţeleagă în profunzime: (a) obiectivele sale; (b) sfera obligaţiei de a consulta BCE; (c) procedura de urmat; şi (d) efectul pe care neîndeplinirea obligaţiei de consultare l-ar putea avea asupra legalităţii legislaţiei în cauză. Bazându-se pe experienţa dobândită, începând cu anul 1999, în urma aplicării Deciziei 98/415/CE, prezentul ghid are ca scop informarea tuturor autorităţilor naţionale implicate în pregătirea proiectelor de reglementare cu privire la aceste patru aspecte, astfel încât să fie pe deplin conştiente de drepturile şi obligaţiile lor. De asemenea, prezentul ghid conţine un număr de recomandări pentru a asigura eficienţa procedurii de consultare.


Diagrama 1 Numărul avizelor emise de BCE ca răspuns la consultarea de către autorităţile naţionale

Sursă: BCE.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014


2 Obiectivele Deciziei 98/415/CE a Consiliului

În Hotărârea OLAF2, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene („Curtea”) a clarificat obiectivele articolului 127 alineatul (4) din Tratat în ceea ce priveşte obligaţia de a consulta BCE cu privire la orice act al Uniunii propus în domeniile care intră în competenţa sa. Potrivit Curţii, obligaţia de consultare vizează „în principal să asigure că autorul actului îl adoptă numai după ce a fost ascultat organul care, datorită funcţiilor specifice pe care le exercită în cadrul comunitar în domeniul respectiv şi datorită gradului înalt de specializare de care se bucură, este deosebit de bine plasat pentru a contribui în mod util la procesul de adoptare avut în vedere”.

Cu toate că Hotărârea OLAF se referă la obligaţia instituţiilor Uniunii de a consulta BCE cu privire la actele Uniunii propuse, aceasta aduce şi clarificări privind obligaţia statelor membre de a consulta BCE cu privire la proiectele lor de reglementare. Se poate extrapola pornind de la Hotărârea OLAF că principalul obiectiv al Deciziei 98/415/CE este de a permite BCE să furnizeze legiuitorilor naţionali, la momentul oportun, un aviz de specialitate cu privire la proiectele de reglementare referitoare la probleme ce se încadrează în domeniile care intră în competenţa BCE. Acest aviz de specialitate are ca scop asigurarea unui cadru juridic naţional care: (a) să contribuie la realizarea obiectivelor BCE şi/sau ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC); (b) să fie compatibil cu cadrul juridic al Eurosistemului/SEBC şi al BCE; şi (c) să fie conform cu politicile Eurosistemului/SEBC şi ale BCE.

Obligaţia de a consulta BCE în temeiul Deciziei 98/415/CE este structurată în aşa fel încât să funcţioneze ca un sistem preventiv, care să evite problemele cauzate de o eventuală reglementare naţională incompatibilă sau inconsecventă. Din acest motiv, consultarea trebuie să aibă loc când reglementarea se află încă în stadiul de proiect şi, mai mult, într-o etapă în care avizul BCE poate fi luat în considerare în mod util de către autorităţile naţionale implicate în pregătirea şi adoptarea reglementării în cauză.

În practică, obligaţia de a consulta BCE a permis statelor membre să se asigure că legislaţia naţională, inclusiv statutele băncilor lor centrale naţionale (BCN), sunt în continuare compatibile cu Tratatul şi Statutul SEBC.

Procedura de consultare stabilită prin Decizia 98/415/CE are o serie de alte avantaje. Ea reprezintă un instrument preţios pentru promovarea schimbului de informaţii şi experienţă. Consultările sunt un mijloc important pentru a ţine BCE la curent cu privire la evoluţia legislaţiei din statele membre în domeniile care intră în

2 Hotărârea din 10 iulie 2003, Comisia Comunităţilor Europene/Banca Centrală Europeană (C-

11/00,EU:C:2003:395), în special punctele 110 şi 111 din hotărâre. În această cauză, Curtea a admis acţiunea Comisiei şi a anulat Decizia BCE/1999/5 a Băncii Centrale Europene din 7 octombrie 1999 privind prevenirea fraudei (JO L 291, 13.11.1999, p. 36). Hotărârea este importantă pentru că aduce clarificări cu privire la funcţia consultativă a BCE având în vedere că, răspunzând la o solicitare a BCE, Curtea a examinat pentru prima dată obiectivele articolului 127 alineatul (4) din Tratat.


competenţa BCE. Experienţa acumulată de BCE prin examinarea proiectelor de reglementare cu privire la care este consultată reprezintă o sursă de informații pentru formularea poziţiei proprii a BCE, de exemplu într-un context la nivelul Uniunii sau la nivel internaţional în care se discută chestiuni similare. Mai mult, avizele BCE favorizează armonizarea legislaţiilor statelor membre în domeniile care intră în competenţa BCE şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii legislaţiei naţionale, având în vedere că sunt bazate pe experienţa pe care BCE a dobândit-o în exerciţiul misiunilor sale3. Avizele BCE pot constitui şi o sursă de referinţă care poate fi luată în considerare de către Curte, în acţiunile legate de compatibilitatea reglementărilor respective cu Tratatul, sau de către instanţele naţionale, în acţiunile privind interpretarea sau validitatea reglementărilor în cauză.

La fel ca şi avizele altor instituţii ale Uniunii, avizele BCE nu au forţă obligatorie. Cu alte cuvinte, legiuitorii naţionali nu sunt obligaţi să respecte avizul BCE. Cu toate acestea, sistemul stabilit prin Decizia 98/415/CE este conceput astfel încât să asigure că reglementările naţionale sunt adoptate numai după o analiză temeinică a avizului BCE. Acest sistem s-a dovedit a fi eficient şi legiuitorii naţionali au fost de acord în general să modifice sau chiar să retragă proiecte de reglementare şi să nu adopte reglementări care să contravină poziţiei BCE.

În cele din urmă, obligaţia de a consulta BCE contribuie la comunicarea externă a BCE cu publicul larg şi cu pieţele. Încurajarea transparenţei este o politică generală a BCE şi, în acest scop, avizele emise ca răspuns la consultarea de către autorităţile naţionale sunt de regulă publicate pe website-ul BCE imediat după adoptarea lor şi transmiterea subsecventă către autoritatea care a consultat-o.

3 A se vedea punctul 140 din Concluziile avocatului general prezentate în Cauza C-11/00, care a fost

reluat la punctul 110 din hotărârea Curţii.


3 Sfera de aplicare a obligaţiei de a consulta BCE

3.1 Autorităţile care consultă BCE

Articolul 2 alineatele (1) şi (2) din Decizia 98/415/CE:

„(1) Autorităţile statelor membre consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare care intră în sfera sa de competenţă în temeiul tratatului [...]:

(2) De asemenea, autorităţile statelor membre, altele decât statele membre participante, consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare privind instrumentele politicii monetare.”

3.1.1 Sfera autorităţilor care au obligaţia să consulte BCE

Articolul 2 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE prevede că obligaţia de a consulta BCE cu privire la proiectele de reglementare care intră în sfera de competenţă a BCE revine „autorităţilor statelor membre”. Având în vedere că Decizia 98/415/CE se aplică tuturor statelor membre cu excepţia Regatului Unit, autorităţile în cauză nu sunt numai cele ale statelor membre a căror monedă este euro („statele membre din zona euro”), dar şi cele ale statelor membre a căror monedă nu este euro („state membre din afara zonei euro”), altele decât autorităţile Regatului Unit.

Articolul 3 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE clarifică faptul că autorităţile statelor membre sunt „autorităţile [...] care elaborează un proiect de reglementare”. În plus, din articolul 4 din Decizia 98/415/CE rezultă că autoritatea care consultă BCE poate fi o autoritate diferită nu numai de „autoritatea care trebuie să adopte dispozițiile respective”, dar şi de „autoritatea care face propunerea legislativă”.

În practică, BCE este consultată de o gamă largă de autorităţi. În cazul legislaţiei adoptate de un parlament naţional, BCE a fost consultată, în general, de către ministrul responsabil cu elaborarea proiectului de reglementare care intră în sfera de competenţă a BCE. În cazul în care legislaţia este iniţiată de către un membru al unui parlament naţional, şi nu de guvern, obligaţia de a consulta BCE revine parlamentului, conform celor descrise în mod detaliat mai jos4. Ocazional, consultările sunt transmise prin intermediul băncilor centrale naţionale, care

4 A se vedea secţiunea 3.1.2 din prezentul ghid.


acţionează fie în numele unei autorităţi de reglementare, fie ca o autoritate care deţine propriile sale competenţe de reglementare.

În cazul legislaţiei adoptate printr-o altă procedură, BCE este în general consultată de către autoritatea competentă să adopte actul în cauză, de exemplu de un membru al guvernului naţional sau de o bancă centrală naţională cu competențe de reglementare.

De asemenea, BCE a fost consultată de către autorităţile naţionale care erau de jure sau de facto implicate în procesul de adoptare, precum, de exemplu, bănci centrale naţionale, autorităţi de supraveghere, autorităţi din domeniul concurenţei, autorităţi responsabile cu lupta împotriva spălării banilor şi organe specifice precum consilii pentru trecerea la moneda euro. În aceste situaţii, BCE a considerat consultarea ca fiind valabilă dacă este evident că aceste autorităţile acţionează pe seama autorităţii care a făcut propunerea legislativă sau care trebuie să adopte reglementarea.

3.1.2 Rolul parlamentelor naţionale

Parlamentele naţionale pot fi și ele autorităţi care „elaborează un proiect de reglementare” în sensul Deciziei 98/415/CE atunci când dezbat proiectele de reglementare din domeniile care intră în competenţa BCE şi care au fost propuse de către unul sau mai mulţi membri ai acestora5. Parlamentele naţionale trebuie să decidă, pe baza propriilor regulamente de procedură, cu privire la modalitatea de a respecta obligaţia de a transmite, în vederea obţinerii avizului prealabil din partea BCE, proiectele de reglementare care au fost propuse de către unul sau mai mulţi dintre membrii lor şi care se încadrează în unul din domeniile care intră în competenţa BCE. Se acceptă de asemenea ca BCE să fie consultată de către un guvern naţional, la iniţiativa acestuia, cu privire la un proiect de reglementare propus de membrii parlamentului său naţional în conformitate cu dreptul naţional.

3.2 Proiectele de reglementare avute în vedere

Articolul 1 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE:

„(1) În sensul prezentei decizii, se înțelege prin:

[...]

„proiect de reglementare”, proiectele privind dispoziții care, dacă au caracter obligatoriu și sunt aplicabile în general pe teritoriul unui stat membru, stabilesc

5 Aceasta se aplică şi cazurilor în care membrii parlamentului propun modificări ale proiectelor de

reglementare propuse de către guvern care ar putea determina încadrarea proiectului de reglementare în domeniile care sunt de competenţa BCE.


norme care privesc un număr nedeterminat de cazuri și se adresează unui număr nedeterminat de persoane fizice sau juridice.”

În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE, autorităţile statelor membre sunt obligate să consulte BCE în legătură cu „orice proiect de reglementare” care intră în sfera de competenţă a BCE. Articolul 1 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE defineşte conceptul de „proiect de reglementare”. Această definiţie se referă la prevederile care, odată ce au devenit obligatorii din punct de vedere juridic şi au aplicabilitate generală pe întreg teritoriul statelor membre în cauză (sau într-un teritoriu distinct din punct de vedere geografic), stabilesc norme care vor fi aplicabile „într-un număr nedeterminat de cazuri şi se adresează unui număr nedeterminat” de persoane. Aceasta include proiecte de reglementare elaborate de guvern care, prin adoptare, devin dispoziţii juridice efective, indiferent care este durata acestui caracter efectiv.

Definiţia nu include proiectele de reglementare al căror scop unic este transpunerea directivelor Uniunii în dreptul intern6.

3.2.1 Prevederi obligatorii din punct de vedere juridic

Obligaţia de a consulta BCE nu se limitează la proiectele de reglementare care urmează a fi adoptate de către un parlament. Decizia 98/415/CE se referă la toate tipurile de prevederi obligatorii din punct de vedere juridic, inclusiv decrete-lege şi legislaţia secundară.

Decrete-lege

Decretele-lege sunt reglementări care sunt adoptate de un guvern şi care intră pe deplin în vigoare în regim de urgenţă sau de necesitate extraordinară. Aceste decrete-lege fac obiectul ratificării ulterioare de către parlament, ratificare care poate avea loc imediat sau după mai multe luni de la adoptare. Proiectele de decret-lege sunt, aşadar, „proiecte de reglementare” în legătură cu care BCE trebuie să fie consultată înainte de adoptarea lor de către guvern, indiferent de caracterul urgent sau necesitatea extraordinară7.

6 A se vedea secţiunea 3.4 din prezentul ghid. 7 Se observă că, având în vedere caracterul urgent şi necesitatea extraordinară care sunt inerente în

adoptarea decretelor-lege, autoritatea care consultă BCE poate să reducă termenul de emitere a unui aviz de către BCE în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Decizia 98/415/CE (a se vedea secţiunea 4.3 din prezentul ghid).


Legislaţia secundară

BCE nu trebuie consultată cu privire la întreaga legislaţie secundară, inclusiv actele de aplicabilitate generală ale băncilor centrale naţionale sau ale autorităţilor de supraveghere, care pune în aplicare legislaţia primară în domeniile care intră în competenţa BCE. Având în vedere obiectivele Deciziei 98/415/CE, avizul BCE cu privire la proiectele de legislaţie secundară trebuie solicitat numai dacă obiectul lor este strâns legat de misiunile BCE şi dacă efectul lor asupra unor aspecte ce ţin de domeniile de competenţa BCE este diferit de cel al legislaţiei primare. De exemplu, de regulă, statele membre nu sunt obligate să consulte BCE cu privire la chestiunile legate de procedură.

Obligaţia de a consulta BCE cu privire la modificările proiectelor de reglementare care au fost deja înaintate BCE în vederea emiterii unui aviz se aplică modificărilor de substanţă care afectează esenţa proiectului de reglementare. Este util să se facă distincţia între două scenarii. Primul este acela în care modificările pe fond sunt propuse într-o etapă în care BCE nu a emis încă avizul. În aceste situaţii BCE se aşteaptă ca autoritatea care o consultă să-i transmită proiectul de reglementare modificat cât mai curând posibil, astfel încât avizul să se bazeze pe cel mai recent text. A doua situaţie este aceea în care sunt propuse noi prevederi privind fondul după adoptarea avizului BCE. În această din urmă situaţie, BCE ar trebui să fie consultată cu privire la respectivele modificări. Cu toate acestea, nu este necesară consultarea ulterioară dacă modificările au ca scop principal să insereze punctul de vedere exprimat de BCE în avizul său. Totuşi, BCE apreciază dacă este informată cu privire la modul în care sunt luate în considerare avizele sale şi dacă primeşte detalii cu privire la astfel de modificări în scop de informare.

3.3 Domeniile care intră în competenţa BCE

Articolul 2 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE prevede ca autorităţile naţionale să consulte BCE cu privire la orice proiecte de reglementare „care intră în sfera sa de competenţă în temeiul tratatului”. În mod evident, aceasta include proiectele de reglementare ce afectează misiunile fundamentale de îndeplinit prin intermediul SEBC conform articolului 127 alineatul (2) din Tratat (adică definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii, desfăşurarea operaţiunilor de schimb valutar, deţinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre şi promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi) şi articolului 16 din Statutul SEBC (emiterea de bancnote euro). De asemenea, aceasta include proiectele de reglementare care afectează o serie de alte misiuni atribuite SEBC în temeiul Tratatului, inclusiv misiunile specifice legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit care au fost conferite BCE în temeiul articolului 127 alineatul (6) din Tratat.

Articolul 2 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE enumeră o serie de categorii de materii care sunt în mod explicit considerate a se încadra în domeniile de competenţa BCE. BCE trebuie consultată de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare referitoare la aceste materii.



„(1) Autorităţile statelor membre consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare care intră în sfera sa de competenţă în temeiul tratatului şi, în special, în ceea ce priveşte:

• problemele monetare;

• mijloacele de plată;

• băncile centrale naţionale;

• colectarea, elaborarea şi difuzarea datelor statistice din domeniile monetar, financiar, bancar, al sistemelor de plăţi şi al balanţei de plăţi;

• sistemele de plăţi şi decontări;

• normele aplicabile instituţiilor financiare, în măsura în care acestea au o influenţă substanţială asupra stabilităţii instituţiilor şi pieţelor financiare.”

Privire de ansamblu neexhaustivă asupra domeniilor care intră în competenţa BCE

Modul de redactare a articolului 2 alineatul (1) şi al considerentului (3) al Deciziei 98/415/CE indică în mod clar faptul că lista de la articolul 2 alineatul (1) nu este exhaustivă.

Mai mult, articolul 2 alineatul (2) din Decizia 98/415/CE menţionează că autorităţile statelor membre din afara zonei euro (cu excepţia Regatului Unit) trebuie să consulte BCE cu privire la orice proiecte de reglementare referitoare la instrumentele de politică monetară.


„(2) De asemenea, autorităţile statelor membre, altele decât statele membre participante, consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare privind instrumentele politicii monetare.”

Motivul pentru care Decizia 98/415/CE face în acest mod distincţie între statele membre din zona euro şi statele membre din afara zonei euro este acela că instrumentele de politică monetară (de exemplu, regimul rezervelor minime obligatorii) nu mai fac obiectul deciziei autorităţilor naţionale din statele membre din


zona euro. Cu toate acestea, considerentul (5) al Deciziei 98/415/CE clarifică faptul că obligaţia de a consulta BCE nu include deciziile luate de către autorităţile statelor membre din afara zonei euro în contextul punerii în aplicare a politicii lor monetare (de exemplu, deciziile care stabilesc ratele dobânzilor).

Diagrama 2 Privire de ansamblu neexhaustivă asupra domeniilor care intră în competenţa BCE

Sursă: BCE.

Toate avizele BCE cu privire la proiectele de reglementare se publică pe website-ul BCE. Acestea sunt clasificate în funcţie de secţiunile relevante ale domeniilor care intră în competenţa BCE (statistică, sisteme de plăți şi decontare etc.). Titlurile şi obiectul avizelor BCE oferă o orientare utilă în cazul în care există îndoieli în a stabili dacă un proiect de reglementare intră sau nu în sfera obligaţiei de a consulta BCE prevăzută de Decizia 98/415/CE.

3.3.1 Chestiuni monetare şi mijloace de plată

Avizele BCE cu privire la chestiuni monetare şi mijloace de plată includ proiecte de reglementare referitoare la o gamă largă de materii, de exemplu măsuri în legătură cu introducerea monedei euro (redenominalizarea monedei naţionale, redenominalizarea datoriei publice şi private, dubla afişare a preţurilor, regulile de rotunjire, înlocuirea ratelor naţionale de referinţă etc.), mijloacele legale de plată, monedele comemorative, dreptul de proprietate intelectuală asupra bancnotelor şi monedelor metalice, prevenirea contrafacerii, valorile nominale, specificaţiile tehnice, reciclarea, verificarea autenticităţii şi a calităţii bancnotelor şi monedelor metalice, limitările plăţilor în numerar şi emiterea de monedă electronică.

3.3.2 Bănci centrale naţionale

Un număr mare de avize ale BCE sunt adoptate în legătură cu proiectele de reglementare legate de băncile centrale naţionale. Ele privesc reglementările care

Domeniile care intră în competenţa BCE

Chestiuni monetare

Mijloace de plată

BCN

Statistică

Sisteme de plăți şi de decontare

Stabilitatea instituțiilor și piețelor financiare

BCN din afara zoneieuro: instrumente de

politică monetară

Supraveghere prudenţială (MUS)


afectează statutul băncilor centrale naţionale sau al membrilor organelor de decizie ale acestora, în special cele care sunt legate de diverse aspecte ale independenţei băncilor centrale. Câteva avize privesc, de asemenea, misiunile şi politicile monetare ale băncilor centrale naţionale, inclusiv respectarea interdicţiei privind finanţarea monetară prevăzută la articolul 123 din Tratat, rezervele valutare ale băncilor centrale naţionale şi cerințele de constituire a rezervelor minime obligatorii ale băncilor centrale naţionale ale statelor membre din afara zonei euro. Alte avize au avut drept obiect, de exemplu, schimbările instituţionale la nivelul băncilor centrale naţionale, contabilitatea, raportarea şi auditarea acestora, participarea în instituţiile monetare internaţionale, accesul privilegiat, supravegherea prudenţială, secretul profesional şi orice alte aspecte legate de reglementarea activităţilor băncilor centrale naţionale care sunt prevăzute de statutele băncilor centrale naţionale. De asemenea, BCE a fost în mod frecvent consultată în vederea emiterii de avize cu privire la proiecte de reglementare care se referă la atribuții ale băncilor centrale naţionale care nu au legătură cu misiunile SEBC, în special pentru a evalua dacă aceste atribuții sunt compatibile cu obiectivele şi misiunile SEBC8.

3.3.3 Colectarea, elaborarea şi distribuirea datelor statistice în domeniul monetar, financiar, bancar, al sistemelor de plăţi şi al balanţei de plăţi

Competenţele BCE în legătură cu colectarea de informaţii statistice sunt stabilite la articolul 5 din Statutul SEBC. Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informaţiilor statistice de către Banca Centrală Europeană9 prevede că toate statele membre „se organizează din punct de vedere statistic şi cooperează pe deplin cu SEBC astfel încât să asigure îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din articolul 5 al Statutului”. BCE este conştientă că prevederile în materie de raportare sunt diferite în statele membre. Ca urmare, atunci când este consultată cu privire la proiectele de reglementare conţinând dispoziţii în materie de raportare, BCE tinde să facă comentarii de natură generală care au ca scop atragerea atenţiei asupra aspectelor care pot fi făcute mai explicite în proiectul de reglementare. Consultaţiile relevante au avut drept obiect, de exemplu, datele statistice cu privire la balanţa de plăţi, transmiterea datelor statistice între BCE şi SEBC şi băncile centrale naţionale din afara zonei euro, cerinţele naţionale de raportare statistică privind diverse instrumente financiare şi poziţii investiţionale, precum şi rolul băncilor centrale naţionale din afara zonei euro în colectarea datelor statistice.

8 În conformitate cu articolul 14.4 din Statutul SEBC, băncile centrale naţionale pot îndeplini şi alte funcţii

decât cele menţionate în Statutul SEBC, cu excepţia cazurilor în care Consiliul guvernatorilor decide că funcțiile respective interferează cu obiectivele şi misiunile SEBC.

9 JO L 318, 27.11.1998, p. 8.


3.3.4 Sisteme de plăţi şi de decontare

Consultările din trecut cu privire la sistemele de plăţi şi de decontare au avut ca obiect proiecte de reglementare referitoare la diferite aspecte privind funcţionarea sistemelor de plăţi şi de decontare cum ar fi supravegherea acestora, contrapărţile centrale, caracterul definitiv al decontării, sistemele de decontare pe bază netă sau pe bază brută în timp real, aspecte privind compensarea (netting) şi garanţiile (collateral) şi regula orei zero.

3.3.5 Norme aplicabile instituţiilor financiare, în măsura în care acestea au o influenţă substanţială asupra stabilităţii instituţiilor şi pieţelor financiare

Articolul 2 alineatul (1) a şasea liniuţă din Decizia 98/415/CE menţionează „normele aplicabile instituțiilor financiare, în măsura în care acestea au o influență substanțială asupra stabilității instituțiilor și piețelor financiare”. Considerentul (3) al Deciziei 98/415/CE clarifică faptul că această categorie „nu aduce atingere prezentei repartizări a competenţelor în ceea ce priveşte politicile referitoare la controlul prudenţial al instituţiilor de credit şi la stabilitatea sistemului financiar”. Articolul 2 alineatul (1) a şasea liniuţă din Decizia 98/415/CE trebuie luat în considerare şi prin coroborare cu articolul 25.1 din Statutul SEBC, care prevede că autorităţile competente din statele membre „pot” consulta BCE cu privire la „punerea în aplicare a legislaţiei Uniunii privind supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar”. În plus, în virtutea articolului 2 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE, statele membre „consultă” BCE dacă prevederile reglementărilor propuse au „o influenţă substanţială” asupra stabilităţii financiare, cu excepţia situaţiei descrise la articolul 1 alineatul (2), când prevederile au ca scop exclusiv transpunerea directivelor Uniunii.

Numărul de avize adoptate de BCE în temeiul articolului 2 alineatul (1) a şasea liniuţă din Decizia 98/415/CE a crescut în mod substanţial în ultimii ani. BCE a emis mai multe avize ca răspuns la consultările privind modificările propuse structurilor instituţionale de supraveghere din statele membre. De asemenea, BCE a fost consultată în mod regulat cu privire la modificările majore aduse regimului de supraveghere a instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, regulile de combatere a spălării banilor şi a finanţării acţiunilor teroriste, contractele de garanţie financiară, precum şi cu privire la reorganizarea şi lichidarea instituţiilor financiare. BCE a fost consultată frecvent cu privire la proiectele de reglementare care ar putea avea un impact important asupra pieţelor, de exemplu, a celor privind regimurile de securitizare şi dematerializarea valorilor mobiliare, precum şi legislaţia care afectează atât pieţele financiare, cât şi obiectivul principal al BCE de stabilitate a preţurilor (de exemplu, prevederi privind creditele indexate în funcţie de inflaţie).

De asemenea, BCE a adoptat mai multe avize în contextul recentei crize a pieţelor financiare, în care reglementările naţionale vizau îmbunătăţirea schemelor de garantare a depozitelor sau asigurarea ori consolidarea stabilităţii pieţei financiare.


De asemenea, BCE a fost consultată cu privire la diverse proiecte de reglementare care pot afecta libera circulaţie a capitalurilor, politica de schimb valutar (de exemplu, impozitarea tranzacţiilor financiare etc.) precum şi alte proiecte de reglementare de importanţă economică.

În ceea ce priveşte temeiul juridic al consultărilor cu BCE cu privire la proiectele de reglementare naţionale privind Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS), textul articolului 2 alineatul (1) a şasea liniuţă din Decizia 98/415/CE şi, în special, menţionarea cazurilor care au „o influenţă substanţială” asupra stabilităţii financiare, nu ar trebui să fie interpretate în sensul că restrâng obligaţia de a consulta BCE. Astfel cum s-a menţionat mai sus, considerentul (3) şi articolul 2 din Decizia 98/415/CE indică în mod clar că lista domeniilor de la articolul 2 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE nu este exhaustivă. Până în prezent, avizele BCE cu privire la proiectele de reglementare privind supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit (inclusiv crearea unui cadru juridic naţional care să reflecte instituirea MUS) s-au întemeiat pe articolul 2 alineatul (1) a şasea liniuţă din Decizia 98/415/CE. Odată cu instituirea MUS, atribuțiile de supraveghere sunt incluse în sfera de competenţă a BCE în scopul îndeplinirii funcţiei consultative a acesteia prevăzute la articolul 127 alineatul (4) din Tratat.

3.4 Reglementări de punere în aplicare a dreptului Uniunii


„(2) Nu sunt considerate proiecte de reglementare proiectele privind dispoziţiile al căror unic obiect este transpunerea directivelor comunitare în legislaţia statelor membre.”

Aşa cum se precizează mai sus, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Decizia 98/415/CE, statele membre nu trebuie să consulte BCE cu privire la transpunerea directivelor Uniunii în dreptul intern. Motivul acestei exceptări este că BCE va fi fost deja consultată cu privire la actul Uniunii propus în conformitate cu articolul 127 alineatul (4) din Tratat, şi, prin urmare, nu mai este necesară extinderea funcţiei consultative a BCE asupra proiectelor de reglementare care pur şi simplu transpun respectivul act al Uniunii. BCE consideră că aceeaşi exceptare se aplică proiectelor de reglementare care au ca scop punerea în aplicare a regulamentelor Uniunii, cu condiţia ca acestea să nu aibă un efect diferit de cel al regulamentului în cauză (cu privire la care BCE a fost consultată de către instituţiile Uniunii) asupra chestiunilor care ţin de domeniile care intră în competenţa BCE.

Într-un număr limitat de cazuri din trecut, BCE a încurajat autorităţile naţionale să o consulte cu privire la proiecte de reglementare care transpuneau directive ale Uniunii


de un interes deosebit pentru SEBC. De exemplu, acesta a fost cazul Directivei privind caracterul definitiv al decontării10, al Directivei privind garanţiile financiare11, precum şi al modificărilor ulterioare ale acestora12. Avizele BCE emise ca urmare a numărului mare de consultări cu privire la proiectele de reglementare având ca scop transpunerea celor două directive în dreptul intern constituie contribuţii utile la consolidarea cadrului juridic al operaţiunilor Eurosistemului, precum şi a stabilităţii sistemului financiar.

În trecut, BCE a emis de asemenea din proprie iniţiativă un aviz13 cu privire la ratificarea sau punerea în aplicare a unui Aranjament al serviciilor poştale de plată, încurajând autorităţile naţionale să consulte BCE în cazul în care proiectele de reglementare naţionale ar fi depăşit simpla ratificare a acestui aranjament.

Uneori, statele membre consultă BCE din proprie iniţiativă cu privire la proiecte de reglementare ce au ca scop transpunerea directivelor, cu toate că nu sunt obligate sau încurajate în acest sens, de exemplu, în materiile în care acestea consideră că BCE are competenţe specifice. În astfel de situaţii, în general, BCE este pregătită să răspundă oricărei consultări naţionale voluntare, formale sau informale, şi să ofere recomandări cu privire la proiectele de măsuri de transpunere elaborate, chiar dacă nu există o obligație oficială de a consulta BCE, dar numai în măsura în care proiectele de reglementare oferă posibilitatea unor comentarii specifice în legătură cu sfera de competenţă a BCE.

Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) a fost instituit în decembrie 2010 ca un organism nou împuternicit să supravegheze riscurile din cadrul sistemului financiar privit în ansamblul său. CERS poate emite, printre altele, recomandări în limitele sferei sale de competenţă şi, în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului14, acesta monitorizează implementarea recomandărilor respective. Având în vedere rolul CERS în aceste domenii, nu este necesar ca BCE să fie consultată cu privire la proiectele de reglementare care pun în aplicare recomandările CERS.

10 Directiva 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul

definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).

11 Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanţie financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).

12 Prin Directiva 2009/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private (JO L 146, 10.06.2009, p. 37); aceasta este modificarea în legătură cu care BCE a încurajat statele membre să o consulte. Pe lângă aceasta, au mai fost adoptate alte două (mici) modificări în 2010 şi, respectiv, în 2011.

13 CON/2010/85 14 Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010

privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).


4 Procedura de consultare

Articolul 4 din Decizia 98/415/CE:

„Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea efectivă a prezentei decizii. În acest sens, el asigură că BCE este consultată în timp util, astfel încât autoritatea care face propunerea legislativă să ia în considerare avizul BCE înainte de a lua o decizie pe fond, și că avizul BCE este adus la cunoștința autorității care trebuie să adopte dispoziţiile respective, atunci când este vorba de altă autoritate decât cea care a întocmit proiectul de reglementare.”

4.1 Consultarea BCE în timp util

Potrivit articolului 4 din Decizia 98/415/CE, BCE trebuie să fie consultată „în timp util” în cadrul procesului legislativ. Acest lucru presupune ca procedurile naţionale să asigure ca, pe parcursul procesului legislativ, consultarea să aibă loc într-o etapă care să lase BCE suficient timp pentru a examina proiectul de reglementare (şi, unde este cazul, pentru traducerea acestuia) şi pentru a adopta avizul său în toate versiunile lingvistice necesare. Totodată, acest lucru permite autorităţilor naţionale relevante să ia în considerare avizul BCE înainte de adoptarea reglementărilor respective.

Diagrama 3 Procesul de consultare cu privire la proiectele de reglementare

Sursă: BCE.

Perioada medie de care BCE are nevoie înpractică pentru elaborarea şi adoptarea unui

aviz

Autoritatea naţională care iniţiază procedura legislativă

Solicitarea avizului BCE Adoptarea avizului BCE / Expirarea termenului-limită

Adoptarea proiectului de reglementare

Opţional: stabilirea unui termen de minim o lună pentru adoptarea avizului - în aceste cazuri, pentru emiterea avizului său, BCE poate să solicite prelungirea acestui termen cu 4 săptămâni

Informarea BCE cu privire la rezultatul procedurii legislative


Când proiectele de reglementare sunt elaborate de către o autoritate diferită de autoritatea care le adoptă, articolul 4 din Decizia 98/415/CE prevede că o astfel de consultare trebuie să aibă loc într-un moment care să permită autorităţii care a iniţiat proiectul de reglementare să aprecieze dacă proiectul de reglementare ar trebui modificat în sensul avizului BCE, adică înainte de transmiterea reglementării către autoritatea de adoptare. În acelaşi timp, articolul 4 nu împiedică autorităţile naţionale să parcurgă, în conformitate cu procedurile lor legislative, etapele care nu afectează fondul proiectelor de reglementare.

Din prevederile articolului 3 alineatul (4) din Decizia 98/415/CE rezultă că statele membre sunt obligate să suspende procesul de adoptare a proiectelor de reglementare până la primirea avizului BCE. Acest lucru nu înseamnă că trebuie suspendat întregul proces legislativ naţional (de exemplu, activitatea de pregătire a comisiilor permanente parlamentare, dezbaterea altor avize emise de autorităţile naţionale etc.) până la emiterea avizului BCE. În schimb, înseamnă că autoritatea care adoptă reglementările în cauză trebuie să aibă oportunitatea în mod concret de a analiza avizul BCE înainte de a lua decizia cu privire la fond. Dacă a fost stabilit un termen-limită pentru emiterea avizului BCE15, iar acest termen a expirat, autoritatea naţională în cauză poate relua procesul de adoptare. Chiar şi într-o astfel de situaţie, atâta timp cât reglementarea nu a fost încă adoptată, autorităţile naţionale continuă să fie obligate să ia în considerare avizul BCE.

În octombrie 2011, preşedintele BCE a trimis o scrisoare tuturor autorităţilor naţionale care consultă BCE, reamintindu-le că acestea „ar trebui să adopte măsurile necesare pentru a asigura respectarea efectivă a Deciziei 98/415/CE potrivit articolului 4 din aceasta, consultând BCE în mod corespunzător şi în timp util în raport cu procesul legislativ cu privire la proiectele de reglementare din domeniile care intră în competenţa acesteia 16”. De asemenea, acesta a recomandat „instituirea unor proceduri interne adecvate care să asigure consultarea BCE în timp util, astfel încât autoritatea care o consultă şi/sau adoptă propunerea legislativă să ia în considerare avizul BCE înainte de adoptarea dispoziţiei legislative respective. În cazul în care proiectele de reglementare sunt modificate substanţial în cursul procedurii legislative, este necesară consultarea BCE şi cu privire la acestea”.

15 A se vedea secţiunea 4.3 din prezentul ghid. 16 Aceasta include dispoziţii care nu sunt supuse aprobării parlamentare. Numai proiectele de

reglementare care servesc în mod exclusiv pentru transpunerea dreptului Uniunii sunt excluse de la obligaţia de consultare.


4.2 Solicitarea de emitere a unui aviz

4.2.1 Forma solicitării şi documentele însoţitoare

Solicitarea oficială a unui aviz trebuie adresată în scris preşedintelui BCE17. Primirea de către preşedintele BCE a solicitării emiterii unui aviz marchează declanşarea procedurii pentru adoptarea unui aviz de către BCE. BCE apreciază orice comunicare informală, la nivel de personal, între autorităţile naţionale care consultă BCE şi Serviciile Juridice ale BCE. Cu toate acestea, procedura oficială de consultare începe numai în momentul primirii solicitării oficiale de emitere a unui aviz de către preşedintele BCE.

Solicitarea trebuie să conţină o versiune a proiectului de reglementare care să fie suficient de stabilă pentru ca BCE să poată emite un aviz cu privire la acesta. În cazul proiectelor de reglementare care conţin un număr mare de prevederi referitoare la probleme diverse, BCE recomandă ca autoritatea care o consultă să indice prevederile proiectului de reglementare cu privire la care este în mod special interesată de comentariile BCE. Acest fapt este relevant în special atunci când proiectele de reglementare au ca obiect principal transpunerea sau punerea în aplicare a legislaţiei Uniunii, însă includ şi alte dispoziţii care depăşesc simpla transpunere.

BCE recomandă ca autoritatea care o consultă să includă o scurtă expunere de motive care să descrie obiectul şi principalele obiective urmărite; etapa la care s-a ajuns în cadrul procesului legislativ naţional; numele şi datele persoanelor de contact disponibile pentru a răspunde la orice întrebări referitoare la proiectele de reglementare care pot apărea în cursul elaborării avizului de către BCE. BCE recomandă ca autoritatea care o consultă să indice un termen-limită pentru emiterea avizului BCE18.

Cerințe privind documentaţia necesară pentru consultările naţionale

Obligatoriu Recomandat Opţional

Solicitare scrisă de emitere a unui aviz adresată preşedintelui BCE. Copia proiectului de reglementare.

O scurtă expunere de motive care să prevadă: obiectul şi principalele obiective ale reglementării; stadiul procesului legislativ intern; şi detaliile persoanei de contact. Dacă un proiect de reglementare naţional este lung/complicat, indicarea prevederilor proiectului de reglementare cu privire la care se solicită în mod special avizul BCE. În cazul în care se invocă o urgenţă deosebită, se recomandă transmiterea către BCE a traducerii în limba engleză a expunerii de motive şi a principalelor prevederi ale proiectului de reglementare transmis spre consultare.

Indicarea unui termen-limită până la care BCE să emită avizul.

17 BCE este de asemenea pregătită să primească solicitări de emitere a unui aviz, semnate şi adresate în

mod corespunzător, prin fax sau prin e-mail, ca ataşament scanat, la adresa [email protected] şi [email protected].

18 A se vedea secţiunea 4.3 din prezentul ghid.

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]


4.2.2 Limba în care se redactează solicitarea

Solicitarea de emitere a unui aviz şi documentele care o însoţesc pot fi transmise în limba oficială a statului membru în cauză (sau în una din limbile oficiale ale statului membru, dacă există mai multe limbi oficiale în statul membru respectiv). În special atunci când solicitarea invocă o urgenţă deosebită19, BCE apreciază dacă îi sunt transmise traducerea în limba engleză a expunerii de motive şi a principalelor prevederi ale proiectului de reglementare înaintat spre consultare, acestea asigurând desfășurarea eficientă a procedurii de consultare. Acest fapt are în vedere că limba engleză este limba de lucru a BCE, precum şi limba în care avizele BCE sunt adoptate de către Consiliul guvernatorilor, cu contribuţia Consiliului general. În plus, astfel este posibil ca BCE să înceapă imediat să pregătească avizele, fără a fi nevoie să aştepte traducerea documentelor. Cu toate acestea, solicitarea de emitere a unui aviz al BCE nu trebuie amânată din lipsa unei astfel de traduceri.

4.3 Termene-limită

Articolul 3 din Decizia 98/415/CE:

„(1) În cazul în care consideră necesar, autorităţile naţionale care elaborează un proiect de reglementare pot să stabilească Băncii Centrale Europene un termen-limită pentru prezentarea avizului său, care nu poate fi mai mic de o lună de la data la care preşedintele BCE primeşte notificarea.

(2) Termenul prevăzut poate fi redus în caz de urgenţă deosebită. În această situaţie, autoritatea care cere consultanţă menţionează motivele acestei urgenţe.

(3) BCE poate solicita, în timp util, prelungirea termenului cu încă patru săptămâni cel mult. Autoritatea care o consultă nu poate refuza să satisfacă această cerere fără un motiv rezonabil.

(4) La expirarea termenului-limită, absenţa unui aviz nu trebuie să împiedice autoritatea naţională care recurge la consultanţă de a acţiona în continuare. Dacă avizul BCE este primit după expirarea termenului, statele membre se asigură, totuşi, că acesta este adus la cunoştinţa autorităţilor menţionate la articolul 4.”

Deşi Decizia 98/415/CE nu stabileşte un termen-limită pentru adoptarea unui aviz de către BCE, experienţa a demonstrat că durata medie în acest sens este de aproximativ şase săptămâni. Cu toate acestea, procesul poate dura mai mult20, iar perioada necesară în mod concret pentru adoptarea unui aviz variază în funcţie de natura, complexitatea şi caracterul sensibil al proiectelor de reglementare în cauză. 19 A se vedea secţiunea 4.3 din prezentul ghid. 20 A se vedea secţiunea 4.5 din prezentul ghid.


În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE, „în cazul în care consideră necesar, autoritățile naționale care elaborează un proiect de reglementare pot să stabilească Băncii Centrale Europene un termen-limită pentru prezentarea avizului său”. Cu toate acestea, acest termen-limită nu poate fi mai scurt de o lună de la data primirii acestei notificări de către BCE.

Experienţa a demonstrat că statele membre uneori interpretează în mod eronat acest termen-limită minim de o lună ca fiind termenul-limită maxim standard. În majoritatea cazurilor, pregătirea şi adoptarea avizelor BCE necesită timp pentru elaborarea versiunii în limba engleză a proiectului de reglementare, pentru coordonarea activităţii sectoarelor operaţionale relevante ale BCE implicate în elaborarea avizului, precum şi pentru primirea şi luarea în considerare a comentariilor şi a observaţiilor guvernatorilor BCN în cadrul procedurii scrise, precum şi a celor din partea Consiliului de supraveghere, în cazurile în care acesta din urmă este consultat de Consiliul guvernatorilor.

În practică, termenul-limită de o lună s-a dovedit a fi mai degrabă scurt. Posibilitatea ca autorităţile care solicită avizul BCE să stabilească un termen-limită ar trebui, aşadar, să fie limitată la cazurile în care există o nevoie stringentă a autorităţilor naţionale de a primi avizul BCE într-o lună. Astfel cum BCE reiterează adesea în avizele sale, faptul că procesul legislativ naţional a ajuns într-un stadiu avansat nu constituie un motiv suficient pentru ca autorităţile care solicită avizul să ceară adoptarea avizului BCE în regim de urgenţă.

Potrivit articolului 3 alineatul (2) din Decizia 98/415/CE, termenul-limită poate fi redus în caz de urgenţă deosebită. În aceste cazuri cu totul excepţionale, autoritatea care consultă BCE trebuie să specifice în mod expres motivele urgenţei. Autorităţile care consultă BCE sunt încurajate să urmeze orientările prevăzute în considerentul (6) al Deciziei 98/415/CE, care prevede că un dialog între autoritățile care consultă BCE și BCE trebuie să permită BCE să emită avizul în timp util în cazurile urgente, fără a aduce atingere posibilităţii acesteia de a examina în mod suficient de detaliat proiectele de reglementare. De asemenea, BCE apreciază dacă în astfel de cazuri primeşte şi traducerea în limba engleză a expunerii de motive şi a principalelor prevederi ale proiectului de reglementare cu privire la care se solicită avizul21. Cu toate acestea, solicitarea unui aviz al BCE nu trebuie amânată din lipsa unei astfel de traduceri.

În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Decizia 98/415/CE, în cazul în care autoritatea care consultă BCE a stabilit un termen-limită, BCE poate solicita o prelungire a termenului în cauză cu până la patru săptămâni. Articolul 3 alineatul (3) prevede că această solicitare nu poate fi respinsă de către autoritatea care consultă BCE fără un motiv rezonabil.

Articolul 3 alineatul (4) din Decizia 98/415/CE prevede că: „[l]a expirarea termenului-limită, absenţa unui aviz nu trebuie să împiedice autoritatea naţională care recurge la consultanţă de a acţiona în continuare”. Aceasta înseamnă că, odată ce termenul-

21 A se vedea de asemenea secţiunile 4.2.1 şi 4.2.2 din prezentul ghid.


limită a expirat, autorităţile competente pot continua procedura de adoptare a proiectului de reglementare care a fost suspendată pe durata consultării BCE. Cu toate acestea, atât timp cât procesul de adoptare a reglementării nu a fost finalizat, autoritatea care a solicitat emiterea avizului continuă să fie obligată să ia în considerare avizul BCE (şi să îl aducă în atenţia autorităţii de adoptare a reglementării, în cazul în care aceasta este o altă autoritate).

4.4 Confirmarea primirii

La primirea unei solicitări de emitere a unui aviz se transmite o confirmare de primire autorităţii care consultă BCE, în aceeaşi limbă ca şi solicitarea de emitere a unui aviz. În cazurile în care statul membru consultă BCE fără a exista o obligaţie clară în acest sens sau în cazurile în care proiectul de reglementare vizează doar în mod tangenţial sfera de competenţă a BCE ori conţine modificări de natură pur formală sau administrativă ale cadrului juridic, acest lucru se va menţiona în confirmarea de primire, indicându-se totodată dacă BCE are comentarii specifice care vor fi incluse într-un aviz BCE.

Documentele care însoţesc solicitarea de emitere a unui aviz şi traducerile în limba engleză ale acestora sunt transmise membrilor Consiliului guvernatorilor şi Consiliului general al BCE. Acest lucru le permite acestora să se familiarizeze de la început cu dosarul consultării şi să fie în măsură să transmită prompt comentarii atunci când proiectul de aviz le este transmis în acest scop.

4.5 Elaborarea şi adoptarea avizului BCE

După primirea solicitării de emitere a unui aviz, BCE instituie un grup de lucru pentru elaborarea unui aviz. Acest grup include experţi din sectoarele operaţionale relevante pentru obiectul consultării. În funcţie de factori precum natura, complexitatea şi lungimea proiectelor de reglementare, precum şi de disponibilitatea acestora în limba engleză, durata de elaborare a avizului variază între câteva zile şi mai multe săptămâni. De asemenea, în elaborarea avizului BCE, sunt luate în considerare motivele justificate care au stat la baza solicitării emiterii urgente sau deosebit de urgente a unui aviz.

Avizul este un instrument juridic al BCE şi, de regulă, Consiliul guvernatorilor este organul de decizie responsabil de adoptarea avizelor BCE. Membrii Consiliului general sunt de asemenea implicaţi în acest proces decizional pentru a contribui la funcţia consultativă a BCE. Prin urmare, după finalizarea procesului de elaborare şi ulterior aprobării sale de către Comitetul executiv, proiectul de aviz este transmis pentru comentarii Consiliului guvernatorilor şi pentru observaţii membrilor Consiliului general. Aceasta este o procedură scrisă care, în mod normal, durează o săptămână.

În vederea adoptării avizelor BCE cu privire la supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, Consiliul guvernatorilor poate consulta şi Consiliul de supraveghere.


După primirea de comentarii şi/sau observaţii, proiectul de aviz este revizuit de către BCE şi este transmis pentru orice alte comentarii sau observaţii în cadrul unei alte proceduri scrise care durează câteva zile lucrătoare. Cu toate acestea, termenul-limită pentru transmiterea de comentarii şi observaţii în cadrul celei de a doua proceduri scrise poate varia, în funcţie de natura consultării şi de numărul şi complexitatea comentariilor primite în cadrul primei proceduri scrise. În cadrul celei de a doua proceduri scrise, membrii Consiliului general şi ai Consiliului guvernatorilor vor transmite, în general, doar comentarii sau observații cu privire la modificările introduse în proiectul de aviz revizuit.

Autorităţile care consultă BCE sunt invitate să ia în considerare complexitatea procesului de consultare atunci când stabilesc un termen-limită pentru emiterea unui aviz de către BCE.

4.6 Regimul lingvistic

Avizele solicitate de către o autoritate naţională sunt adoptate în limba oficială a statului membru respectiv (sau în limba în care a fost redactată solicitarea de emitere a unui aviz dacă statul membru are mai multe limbi oficiale) şi în limba engleză.

4.7 Transmiterea avizului şi efectele acestuia

După adoptare, avizul este transmis autorităţii care a consultat BCE. Articolul 4 din Decizia 98/415/CE prevede că autoritatea care consultă BCE trebuie „să ia în considerare avizul BCE înainte de a lua o decizie pe fond”, și că trebuie să aducă avizul BCE la cunoștința autorității care trebuie să adopte dispozițiile respective, atunci când este vorba de altă autoritate decât cea care consultă BCE.

După finalizarea procesului legislativ, BCE apreciază primirea unei copii a reglementării în forma în care a fost adoptată în mod definitiv. În cazul în care BCE a fost consultată cu privire la un proiect de reglementare, BCE recomandă ca autoritatea care a consultat-o să transmită Secretariatului BCE o copie sau o trimitere la reglementarea adoptată.

4.8 Publicarea

Consiliul guvernatorilor și-a extins treptat politica de transparenţă cu privire la consultările naţionale. Începând din ianuarie 2005, toate avizele BCE sunt publicate pe website-ul BCE imediat după ce au fost transmise autorităţii care a consultat-o, cu excepţia situaţiei în care există motive specifice care se opun publicării imediate. Dacă există astfel de motive specifice, avizul este publicat cel târziu la şase luni de la adoptare.


5 Respectarea obligaţiei de a consulta BCE

Pentru a asigura îndeplinirea obligaţiei de a consulta BCE, articolul 4 din Decizia 98/415/CE prevede ca statele membre să adopte măsurile necesare pentru „a asigura respectarea efectivă” a Deciziei 98/415/CE. SEBC monitorizează îndeaproape evoluţiile legislative la nivel național privind proiectele de reglementare din domeniile care intră în competenţa BCE. De asemenea, în mod regulat SEBC monitorizează şi transmite rapoarte cu privire la respectarea de către autorităţile naţionale a obligaţiei de a consulta BCE cu privire la astfel de proiecte de reglementare. În plus, în cazul în care se constată că nu a fost respectată obligaţia de a consulta BCE cu privire la proiectele de reglementare care intră în competenţa sa, BCE notifică respectiva autoritate naţională competentă şi pe guvernatorul băncii centrale naţionale a statului membru vizat, precum şi Comisia Europeană. Cazurile clare de nerespectare a obligaţiei de a consulta BCE care sunt importante sau care au un caracter repetat pot fi incluse şi în raportul anual al BCE.


6 Consecinţele juridice ale nerespectării obligaţiei de a consulta BCE

Nerespectarea obligaţiei de a consulta BCE cu privire la proiectele de reglementare din domeniile care intră în competenţa sa reprezintă o încălcare a Deciziei 98/415/CE şi poate conduce la declanşarea în faţa Curţii a procedurii privind încălcarea dreptului Uniunii. Această procedură poate fi iniţiată de Comisia Europeană împotriva statului membru în cauză conform articolului 258 din Tratat22. Obligaţia de a consulta BCE în temeiul Deciziei 98/415/CE este clară şi necondiţionată, ceea ce înseamnă că persoanele fizice se pot baza pe aceasta în faţa instanţelor naţionale. Prin urmare, se poate solicita instanţelor naţionale să se pronunțe cu privire la validitatea sau opozabilitatea reglementărilor naţionale adoptate fără consultarea BCE, iar Curtea poate fi sesizată în vederea pronunţării unei decizii preliminare cu privire la acest aspect.

S-a solicitat Curţii în mod repetat să hotărască cu privire la opozabilitatea unei reglementări naţionale adoptate fără notificarea prealabilă a Comisiei Europene, deşi aceasta este prevăzută de acte specifice ale Uniunii23. În aceste cazuri Curtea a reţinut că o reglementare naţională adoptată cu încălcarea unei cerințe procedurale de fond nu este opozabilă persoanelor fizice. De asemenea, conform jurisprudenţei consacrate a Curţii, toate căile de atac prevăzute în mod normal de dreptul intern trebuie sa fie deschise părţilor litigante care doresc să obţină valorificarea unor pretenţii în temeiul dreptului Uniunii24. În acele state membre în care persoanele fizice au dreptul de a introduce o acţiune în anularea unei reglementări naţionale pe motivul existenţei unui viciu grav de procedură, persoanele fizice ar trebui de asemenea să aibă dreptul să solicite anularea reglementărilor naţionale adoptate cu încălcarea unei cerințe procedurale esenţiale prevăzute de dreptul Uniunii, aşa cum este procedura de consultare prealabilă a BCE.

22 Dacă o bancă centrală naţională care are competenţe de reglementare nu consultă BCE în

conformitate cu Decizia 98/415/CE, BCE însăşi poate declanşa procedura privind încălcarea dreptului Uniunii conform articolului 271 litera (d) din Tratat şi articolului 35.6 din Statutul SEBC.

23 A se vedea, inter alia: Cauza 174/84, Bulk Oil, UE:C:1986:60; Cauza 380/87, Enichem Base, UE:C:1989:318 ; Cauza C-194/94, CIA Security International, UE:C:1996:172 ; Cauza C-226/97, Lemmens, UE:C:1998:296 ; Cauza C-235/95, AGS Assedic Pas-de-Calais, UE:C:1998:365 ; Cauza C-443/98, Unilever, UE:C:2000:496 ; Cauza C-159/00, Sapod Audic, UE:C:2002:343.

24 A se vedea, de exemplu, Cauza 158/80, Rewe UE:C:1981:163.


Anexă

Decizia Consiliului din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare (98/415/CE25)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolul 105 alineatul (4) şi articolul 4 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene, anexat la tratat,

având în vedere propunerea Comisiei 26,

având în vedere avizul Parlamentului European27,

având în vedere avizul Institutului Monetar European28,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 106 alineatul (6) din Tratat şi în articolul 42 din protocolul menţionat,

(1) Întrucât Banca Centrală Europeană (BCE) va fi înfiinţată îndată după numirea Comitetului său executiv.

(2) Întrucât tratatul prevede că BCE este consultată de autorităţile naţionale pentru orice proiect de reglementare care ţine de domeniul său de competenţă; întrucât Consiliului îi revine să stabilească limitele şi condiţiile acestei consultări.

(3) Întrucât este necesar ca obligaţia consultării impusă autorităţilor statelor membre să nu aducă atingere responsabilităţilor acestor autorităţi în domeniile care fac obiectul proiectelor în cauză; întrucât ar trebui ca statele membre să consulte BCE în legătură cu orice proiect de reglementare din sfera sa de competenţă, în temeiul articolului 105 alineatul (4) din tratat; întrucât lista domeniilor speciale care figurează în articolul 2 din prezenta decizie nu este exhaustivă; întrucât articolul 2 a şasea liniuţă din prezenta decizie nu aduce atingere prezentei repartizări a competenţelor în ceea ce priveşte politicile referitoare la controlul prudenţial al instituţiilor de credit şi la stabilitatea sistemului financiar.

(4) Întrucât funcţiile şi activităţile monetare ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) sunt definite în Statutul SEBC şi al BCE; întrucât băncile centrale ale statelor membre participante fac parte integrantă din SEBC şi trebuie să 25 JO L 189, 3.7.1998, p. 42. 26 JO C 118, 17. 4. 1998, p. 11. 27 JO C 195, 22. 6. 1998. 28 Aviz emis la 6 aprilie 1998 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).


acţioneze conform orientărilor şi instrucţiunilor BCE; întrucât, în cea de-a treia fază a Uniunii Economice şi Monetare (UEM), autorităţile statelor membre neparticipante trebuie să consulte BCE în legătură cu proiectele de reglementare privind instrumentele politicii monetare.

(5) Întrucât atâta timp cât un stat membru nu participă la politica monetară a SEBC, deciziile luate de autorităţile acestui stat membru în cadrul implementării politicii sale monetare nu fac obiectul prezentei decizii.

(6) Întrucât consultarea BCE nu trebuie să prelungească în mod nejustificat procedurile de adoptare a proiectelor de reglementare în statele membre; întrucât termenele în care BCE trebuie să îşi dea avizul trebuie, totuşi, să îi permită examinarea atentă a textelor care îi sunt transmise; întrucât, în cazurile de extremă urgență, ale căror cauze trebuie motivate, de exemplu din cauza sensibilității piețelor, statele membre pot stabili un termen mai mic de o lună și care să reflecte urgența situaţiei; întrucât, în special în aceste cazuri, un dialog între autoritățile naționale și BCE trebuie să permită să se țină cont de interesele fiecărei părţi.

(7) Întrucât, în temeiul alineatelor (5) și (8) din Protocolul nr. 11 anexat la Tratat, prezenta decizie nu se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu condiția ca acest stat membru să nu treacă la etapa a treia a UEM și atâta timp cât nu se realizează acest lucru.

(8) Întrucât între data constituirii BCE și începutul celei de-a treia faze a UEM, autorităţile naţionale trebuie să consulte BCE, în conformitate cu Decizia 93/717/CE29 și articolul 109l alineatul (2) din Tratat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) În sensul prezentei decizii, se înțelege prin:

„stat membru participant”, un stat membru care adoptă moneda unică în conformitate cu tratatul;

„proiect de reglementare”, proiectele privind dispoziții care, dacă au caracter obligatoriu și sunt aplicabile în general pe teritoriul unui stat membru, stabilesc norme care privesc un număr nedeterminat de cazuri și se adresează unui număr nedeterminat de persoane fizice sau juridice.

(2) Nu sunt considerate proiecte de reglementare proiectele privind dispoziţiile al căror unic obiect este transpunerea directivelor comunitare în legislaţia statelor membre.

29 JO C 332, 31. 12. 1993, p. 14.


Articolul 2

(1) Autorităţile statelor membre consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare care intră în sfera sa de competenţă în temeiul tratatului şi, în special, în ceea ce priveşte:

• problemele monetare;

• mijloacele de plată;

• băncile centrale naţionale;

• colectarea, elaborarea şi difuzarea datelor statistice din domeniile monetar, financiar, bancar, al sistemelor de plăţi şi al balanţei de plăţi;

• sistemele de plăţi şi decontări;

• normele aplicabile instituţiilor financiare, în măsura în care acestea au o influenţă substanţială asupra stabilităţii instituţiilor şi pieţelor financiare.

(2) De asemenea, autorităţile statelor membre, altele decât statele membre participante, consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare privind instrumentele politicii monetare.

(3) De îndată ce primește un proiect de reglementare, BCE comunică autorităţii naţionale care o consultă dacă, în opinia sa, proiectul în cauză ţine de sfera sa de competenţă.

Articolul 3

(1) În cazul în care consideră necesar, autorităţile naţionale care elaborează un proiect de reglementare pot să stabilească Băncii Centrale Europene un termen-limită pentru prezentarea avizului său, care nu poate fi mai mic de o lună de la data la care preşedintele BCE primeşte notificarea.

(2) Termenul prevăzut poate fi redus în caz de urgenţă deosebită. În această situaţie, autoritatea care cere consultanţă menţionează motivele acestei urgenţe.

(3) BCE poate solicita, în timp util, prelungirea termenului cu încă patru săptămâni cel mult. Autoritatea care o consultă nu poate refuza să satisfacă această cerere fără un motiv rezonabil.

(4) La expirarea termenului-limită, absenţa unui aviz nu trebuie să împiedice autoritatea naţională care recurge la consultanţă de a acţiona în continuare. Dacă avizul BCE este primit după expirarea termenului, statele membre se asigură, totuşi, că acesta este adus la cunoştinţa autorităţilor menţionate la articolul 4.

Articolul 4

Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea efectivă a prezentei decizii. În acest sens, el asigură că BCE este consultată în timp util, astfel încât autoritatea care face propunerea legislativă să ia în considerare


avizul BCE înainte de a lua o decizie pe fond, și că avizul BCE este adus la cunoștința autorității care trebuie să adopte dispoziţiile respective, atunci când este vorba de altă autoritate decât cea care a întocmit proiectul de reglementare.

Articolul 5

(1) Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 1999.

(2) Decizia 93/717/CE se abrogă de la 1 ianuarie 1999.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 29 iunie 1998.

Pentru Consiliu Preşedintele

R. COOK

© Banca Centrală Europeană, 2015

Adresa poştală 60640 Frankfurt pe Main, Germania Telefon +49 69 1344 0 Website www.ecb.europa.eu

Toate drepturile sunt rezervate. Reproducerea în scopuri educaţionale şi necomerciale este permisă numai dacă sursa este confirmată.

Cu excepţia unor prevederi contrare, prezentul document utilizează date disponibile la 14 noiembrie 2014.

ISBN 978-92-899-2068-1 (online) DOI 10.2866/010091 Numărul de catalog QB-02-16-045-RO-N (online)

http://www.ecb.europa.eu/

Documents

Ghid pentru consultarea Băncii Centrale Europene de către ... · Având în vedere extinderea UE, numărul actorilor implicaţi în procesul de consultare este în creştere. Pentru