GHID INFORMATIV CEREALE · plantei de cultură, producătorii de pesticide recomandă utilizarea unui produs erbicid care poate ține sub control buruienile dicotile. În cazul unei

1

B-dul Voluntari nr. 11 T +40(21) 270 3256

Voluntari, 077190 F +40(21) 270 3254

www.anfdf.ro

GHID INFORMATIV CEREALE

IULIE – SEPTEMBRIE 2019

Autoritatea Națională Fitosanitară

2

CUPRINS

Nr.

crt

Capitol Pag.

1

CAPITOLUL 1

Importanța culturii cereale paioase

3

2

CAPITOLUL 2

2. Simptome produse de organismele daunătoare la cereale paioase

4

3 2.1. Simptome produse de ciuperci 4

5 2.2. Simptome produse de bacterii. 4

6 2.3 Simptome produse de virusuri 5

7 2.4. Simptome produse de insecte, acarieni 6

8 2.5. Simptome produse de nematozi 6

9

CAPITOLUL 3

3. Organisme daunătoare la pomii fructiferi semintosi

7

10

3.1. Organisme dăunătoare de carantină la cereale paioase

7

11

3. 2. Organisme dăunătoare non- carantină la cereale paioase

8

12

CAPITOLUL 4

4. Fise fitosanitare

10

13

4.1. Fise fitosanitare organisme dăunătoare de carantină

10

14

4.2. Fise fitosanitare organisme dăunătoare noncarantină

17

15

CAPITOLUL 5

5. Bibliografie

98

3

CAPITOLUL 1

1. Importanța culturii cerealelor

Cultura de păioase este una dintre cele mai sigure culturi, datorită faptului că aceasta este

genetic concepută pentru a rezista temperaturilor scăzute din timpul iernii. Însă, la fel ca toate celalalte

culturi, și cele de păioase necesită atenția cuvenită atât în ceea ce privește pregătirea terenului, cât și

respectarea tuturor verigilor tehnologice, pentru a putea vorbi despre o cultură generatoare de profit.

Astfel, imediat după recoltarea culturii premergătoare cerealelor păioase este bine să se efectueze

lucrările mecanice de pregătire a terenului, pentru a conserva apa în sol. Odată cu pregătirea patului

germinativ este recomandată aplicarea unui îngrășământ complex, în cazul în care semănătoarea nu

este prevăzută cu sistem de fertilizare sau se poate administra eșalonat cantitatea de îngrășământ, atât

la pregătirea terenului, cât și la semănat. Studiile de specialitate au arătat că cerealele păioase

reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor, în toate condițiile pedoclimatice din țara noastră.

În ceea ce privește oferta de semințe de pe piața locală, producătorii au posibilitatea de a alege

dintr-o gamă variată de soiuri, atât românești cât și străine, soiuri cu potențial genetic de producție

foarte ridicat, unele chiar aclimatizate.

Înainte de semănat, materialul semincer trebuie să beneficieze de un tratament împotriva

bolilor cu transmitere prin semințe (de exemplu, Tilletia și Ustilago). Împotriva acestor agenți

patogeni, producătorii de pesticide recomandă produse pe bază de difenoconazol, tebuconazol,

ciproconazol etc.

În cazul în care avem o toamnă lungă și ploioasă, iar apariția buruienilor ar crea probleme

plantei de cultură, producătorii de pesticide recomandă utilizarea unui produs erbicid care poate ține

sub control buruienile dicotile. În cazul unei toamne călduroase, fără ploi, este indicată aplicarea unui

piretroid de sinteză împotriva afidelor și cicadelor, ce reprezintă vectori pentru agenții patogeni.

Odată efectuate aceste lucrări de specialitate și beneficiind de precipitațiile necesare, cultura de

cereale păioase va intra în iarnă răsărită și înfrățită, urmând ca în primăvară să se parcurgă celelalte

verigi tehnologice necesare unei producții ridicate și calitative.

Gestionarea cu succes a organismelor dăunătoare se asigură prin aplicarea unui program de

protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice, agrofitotehnice,

mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului integrat al

organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător sub pragul

economic de dăunare.

Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, care asigură protecţie

faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care reduc mecanic o mare parte din

rezerva biologică a organismelor dăunătoare sunt câteva măsuri aplicabile în contextul

managementului integrat.

Totusi, tratamentele chimice sunt esențiale pentru sănătatea cerealelor. Pe lângă momentul

optim de efectuare a tratamentului, contează la fel de mult și produsele folosite, astfel încât,

combinația optimă a substanțelor active și o tehnologie de protecție bine pusă la punct pot asigura nu

doar o stare fitosanitară perfectă, ci și recolte de o mai bună calitate.

O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a plantelor

este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei, stabilirea

speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a duşmanilor naturali

care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.

Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate realiza

fără diagnosticul corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în cultură. Identificarea

cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea măsurilor în timp

util şi eficiente din punct de vedere economic.

4

CAPITOLUL 2

2. Simptome produse de organismele dăunătoare la cereale păioase

2.1. Simptome produse de ciuperci.

Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic

şi la nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se

caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor.

Confirmarea organismului dăunător se face însă după un examen de laborator.

Simptomele ce apar pe diferitele organe la cereale păioase sunt variate, după cum

urmează:

• la flori, boabe, spice:

- pustule brune sau negre , lineare , de 2-3 mm pe rahis, glume și ariste (ex Puccinia

graminis);

- spice răsfirate, boabele evidente, brune pline cu un praf negricios, urât mirositor (ex

Tilletia sp );

- spicele total sau parțial se inălbesc , se usucă și se acoperă cu o paslă albă sau roză (ex

Gibberella zeae f.c. Fusarium graminearum );

- pete mici pe palee și boabe , puțin evidente cu rare punctișoare negricioase (ex Septoria

tritici);

- boabele, plevele, aristele distruse și înlocuite de un praf negricios care se scutură ușor

(ex. Ustilago tritici);

- spicele acoperite de o pulbere negricioasă (ex Cladosporium herbarum);

- spicele acoperite de un mucegai fin , roșiatic (ex Calonectria graminicola)

• pe frunze si pai:

- pernițe pâsloase, prăfoase, albe cenușii (ex. Erysiphe graminis);

- pete de 1-5x02-0,5 cm, brune , cu aspect reticulat (ex Pyrenophora teres);

- dungi galbui-cenușii sau brunii-cenușii de-a lungul nervurilor, în dreptul cărora

țesuturile uneori se sfâșie ( ex Pyrenophora graminea);

- dungi galbene , de-a lungul nervurilor, acoperite cu pustule gălbui de 0,5-1,0 x0,3-0,5

mm, mai frecvente pe frunze (ex. Puccinia striiformis )

- pustule brune –deschis sau negre, risipite neregulat , de 3-5x 1-2 mm(ex. Puccinia

hordei)

- la baza paiului pete galbene cu margine brună , ăn dreptul cărora tulpina mai tarziu se

îndoaie. (ex . Cercosporella herpotrichoides ).

2.2. Simptome produse de bacterii.

În cazul bacteriozelor care afectează poaiase, pot fi întâlnite următoarele tipuri de simptome:

➢ Pătări de forme şi mărimi diferite:

▪ circulare/eliptice/neregulate/striuri longitudinale/hidrozate

▪ cu sau fără aureolă (halo), cu margini difuze sau bine delimitată, uneori adâncite

▪ mici (câţiva mm)

▪ brune

- apar pe frunze, tulpini, inflorescenţe, semințe și glume;

- petele confluează, porţiuni mari de frunze necrozându-se şi capătând un aspect „ars”;

- în condiții favorabile, ţesuturile infectate exsudează masa de bacterii (după uscare poate căpăta

aspect de cruste galbene) şi produc îmbolnăvirea altor plante.

Exemplu: Pseudomonas syringae pv. syringae; Pseudomonas syringae pv. coronofaciens.

5

➢ Alte simptome

- spicele infectate sunt nedezvoltate, rahisul este deformat, boabele sunt șiștave, aristele sunt

deformate și înnegrite.

Exemplu: Xanthomonas translucens pv translucens

2.3. Simptome produse de virusuri și organisme analoage la semințoase

Cele mai comune și răspândite simptome produse de virusuri sunt:

- deformări externe ale plantei, pete clorotice și necroze pe frunze,talia pitică, îngălbenirea

plantei , spice incomplet formate și o înfrățire puternică toamna

- ( ex. Wheat dwarf virus.)

- piticire severă însoțită de lipsa înspicării, îngalbenirea vârfurilor și nervurilor frunzelor,

înfrățire redusă și spice cu un număr mare de spiculețe sterile (ex. Barley yellow dwarf

virus).

- striuri fine sau dungi de culoare verde deschis, paralele cu nervurile, care se transformă într-o

dungare severă și mozaic pe măsura ce boala progresează. Creșterea plantelor bolnave este

redusă, frații sunt răsfirați iar spicele care se formează sunt mici și sterile (ex. Wheat streak

mosaic virus.)

- pete și striuri clorotice care se transformă în necroze de culoare gri sau maronie, necroze

circulare, fusiforme sau în formă de „V”. Înălțimea paiului este redusă, înspicarea întârziată,

numărul florilor este mai mic, iar o parte din acestea rămân sterile datorită polenului puțin (

ex. Barley stripe mosaic virus.)

2.4. Simptome produse de insecte, acarieni.

➢ Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau

în interiorul organelor atacate:

roaderea rădăcinilor (Melolontha melolontha);

roaderea la colet (larvele de Agrotis segetum);

galerii pe rădăcini (Agriotes spp.);

scheletarea frunzelor (cărăbuşi);

minarea frunzelor (larvele muştelor miniere)

roaderea frunzelor sub formă de dungi (puricii cerealelor);

gale (Contarinia tritici, Haplodiplosis eqvestris);

şistăvirea boabelor (Haplothrips tritici).

➢ Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma

faptului că pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care

determină modificări morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim

decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (afide);

deformări şi colorări ale frunzelor (afide, acarieni).

2.5. Simptome produse de nematozi.

deformarea frunzelor, scurtarea internodiilor (Anguina tritici)

gale în ovare (Anguina tritici)

îngroşarea frunzelor de la vârf (Heterodera avenae)

6

CAPITOLUL 3.

3. Organisme daunătoare la cereale paioase

3.1. Organisme dăunătoare de carantină cereale paioase

Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii: organisme

dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină. Organismele dăunătoare de

carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă economică potenţială pentru o zonă aflată în

pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac

obiectul unui control oficial. Pentru ţara noastră acestea sunt reglementate prin HG. 563/2007 cu

modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile Directivei 29/2000 a Uniunii

Europene

3.1. Organisme dăunătoare de carantină la cereale păioase

Nr.

crt.

Denumire știinţifică şi

denumire populară

Răspândire geografică

Ciuperci 1. Tilletia indica EPPO – absent

Asia: Afganistan, India, Irac, Nepal, Pa kistan;

America de Nord: Mexic, USA;

America de sud: Brazilia

UE: Absent

3.2. Organisme dăunătoare non- carantină la cereale păioase

3.2.1. Ciuperci

1 Calonectria graminicola f.c. Fusarium nivale - mucegaiul de zapadă

2. Cladosporum herbarum - înnegrirea cerealelor

3. Claviceps purpurea - cornul secării

4. Cercosporella herpotrichoides- pătarea ocelară a bazei tulpinii

5. Erysiphae graminis- făinare

6. Gibberella zeae f.c. Fusarium graminearum - fuzarioza

7. Puccinia striiformis- rugina galbenă

8. Puccinia hordei- rugina brună

9. Puccinia graminis f.sp. tritici- rugina neagră

10.Pyrenophora graminea f.c. Helminthospoorium graminea – sfâșierea frunzelor

11.Pyrenophora teres f.c. Helminthospoorium teres - helmintosporioza

12.Rhizoctonia solani- pătarea în ochi

13.Septoria tritici / Septoria nodorum - pălirea frunzelor

14.Tilletia sp. - mălura

15.Ustilago avenae - tăciunele zburător

16.Ustilago tritici- tăciunele zburător

17.Urocystis tritici- tăciunele frunzelor și al paiului

3.2.2. Bacterii

1. Pseudomonas syringae subsp syringae - arsura bacteriană

2. Pseudomonas syringae pv coronafaciens- arsura aureolată a ovazului

3. Xanthomonas translucens pv translucens - înnegrirea bacteriană

7

3.2.3. Virusuri

1. Barley stripe mosaic virus - virusul mozaicul dungat al orzului

2.Barley yellow dwarf virus - virusul piticirii galbene al orzului

3.Wheat streak mosaic virus- virusul mozaicului dungat al graului

4.Wheat dwarf virus - virusul piticirii graului

3.2.4.Insecte, acarieni

1. Agriotes spp. – viermii sârmă

1. Agrotis segetum Denis & Schiffermüller– buha semănăturilor

2. Anisoplia spp. – cărăbuşeii cerealelor

3. Anoxia villosa Fabricius – cărăbușul de stepă

4. Apamea sordens – buha boabelor de grâu

5. Cephus pygmaeus – viespea grâului

6. Chlorops pumilionis– musca galbenă a cerealelor

7. Cnephasia pasquana – omida minieră a păioaselor

8. Contarinia tritici– ţânţarul paiului

9. Delia coarctata– musca boabelor în germinare

10. Haplodiplosis eqvestris– viermele roşu al paiului

11. lăcuste: Calliptamus italicus –lăcusta italiană, Dociostaurus marrocanus – lăcusta marocană,

Locusta migratoria – lăcusta migratoare, Tettigonia viridissima- lăcusta comună

12. Macrosteles sexnotatus – cicoriţa grâului

13. Mayetiola destructor – musca de Hessa

14. Melolontha melolontha L. – cărăbușul de mai

15. Meromyza nigriventris – musca galbenă a spicelor

16. Opomyza florum – opomizidul galben al cerealelor

17. Oscinella frit – musca suedeză a cerealelor

18. Oulema spp. – gândacul ovăzului

19. Phorbia spp. – muştele Phorbia

20. ploşniţele cerealelor: Eurygaster spp., Aelia spp.

21. Psamotettix striatus – cicada striată a grâului

22. Pseudonapomyza atra – apomizidul minier al frunzelor de cereale

23. Schizaphis graminis – păduchele verde al cerealelor

24. tripşii cerealelor: Haplothrips tritici, Haplothrips aculeatus, Limothrips denticormis,

Frankliniella tenuicornis, Stenothrips graminis

25. Zabrus tenebrioides – gândacul ghebos

8

CAPITOLUL 4

Fișe fitosanitare

4.1. Fișe fitosanitare organisme dăunătoare de carantină

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Calonectria graminicola (Berk.et Br.) Wr.

f.c. Fusarium nivale (Fr.) Ces.

Denumire populară: mucegaiul de zăpadă, fuzarioza paiului și a spicelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Secale cereale (secară).

Simptome

Boala se manifestă pe toate organele aeriene (frunze, tulpină, spic) și în toate fazele de

vegetație ale plantelor.

Boabele de grâu contaminate, când germinează în sol, dau naștere la colți, care fiind infectați

de miceliul ciupercii, sunt atât de slăbiți, încât nu pot să străbată stratul de sol de deasupra lor, ci se

învârtesc în jur, luând deseori forma de tirbușon. Chiar dacă plantele au reușit să răsară, sunt slăbite

de atac și, dacă vremea continuă să fie favorabilă ciupercii, ele putrezesc și se usucă încă din toamnă.

Faza cea mai păgubitoare este aceea în care atacul nu se limitează numai la planta ieșită din

bobul contaminat, ci se extinde și asupra plantelor din jur. Această formă a bolii evoluează ascuns

sub stratul de zăpadă ce acoperă plantele. Primăvara la topirea zăpezii, plantele atacate sunt acoperite

parțial sau în întregime de o împletitură rară, ca un voal, dar bogată, de hife miceliene de culoare

albă-cenușie la început (mucegaiul de zăpadă) (Fig.1). Mai târziu, ea prezintă din loc în loc

aglomerări de miceliu de culoare roz-roșiatică.

Deseori atacul se manifestă în vetre (petice), în care plantele din mijloc sunt distruse de

ciupercă și putrezite, iar spre periferie ele sunt mai puțin vătămate, în diferite faze ale atacului.

Dacă după topirea zăpezii vremea este ploioasă, rece și noroasă, atacul continuă să se

extindă, iar suprafața cu plante complet distruse se mărește treptat, putând să ajungă până la 40% și

chiar mai mult. Dacă însă după topirea zăpezii intervine o vreme frumoasă, cu soare și vânt, atacul se

oprește brusc, pânza de miceliu care acoperă plantele se usucă și cade în bucăți la pământ. Plantele

mai puțin atacate își continuă vegetația și reușesc să se refacă, pe când cele atacate mai puternic se

usucă, apărând în cultură goluri corespunzătoare vetrelor de atac, în centrul cărora plantele au

dispărut.

În fazele mai avansate de vegetație, între înflorit și maturitatea plantei, atacul se localizează

la baza paiului și se manifestă prin brunificarea și putrezirea țesutului atacat și uneori prin îndoirea

(îngenuncherea plantelor) sau chiar ruperea tulpinii (Fig.2). De regulă, plantele atacate se usucă

prematur și capătă o culoare verde deschis până la galbenă sau se albesc. Boabele încetează să se mai

dezvolte, rămân mici, cu diferite grade de șiștăvire sau, dacă atacul s-a produs de timpuriu și a

evoluat repede, boabele nu se mai formează.

Ultima formă a bolii se manifestă la spic, pe suprafața plevilor și a boabelor observându-se

un înveliș fin, roșietic, care acoperă porțiuni mai mari sau mai mici, după intensitatea atacului.

Boabele rămân mici, șiștave, ușoare, deosebindu-se de cele sănătoase prin culoarea lor mai deschisă,

spălăcită. Efectul atacului este cu atât mai grav cu cât boala s-a instalat mai devreme și a evoluat mai

rapid, ca urmare a unor condiții de mediu mai favorabile.

9

Fig.1-Atacul ciupercii pe plăntuțe de grâu Fig.2 – Brunificarea bazei paiului la grâu

(https://greenmanlawncare.co.uk) (https://info.agrimag.it)

Mod de răspândire

• boala se transmite de la un an la altul prin miceliul ciupercii care se găsește în sămânță și în

resturile de plante atacate, în descompunere, din sol, pe care ciuperca trăiește ca saprofit sau

iernează prin organele de rezistență (clamidosporii);

• producerea infecțiilor în semănăturile de toamnă și dezvoltarea bolii pe tinerele plante sunt

condiționate de umiditatea abundentă și de temperatura scăzută. Temperaturile optime pentru

producerea infecției și dezvoltarea atacului sunt cuprinse între 5 și 10° C;

• ciuperca se dezvoltă foarte bine sub zăpadă, în golurile care se formează în jurul plantelor,

unde există o atmosferă închisă, umiditate mare și temperaturi scăzute. De aceea, boala ia

proporții mari în iernile cu căderi abundente de zăpadă, care se așterne uniform peste culturi

într-un strat foarte gros, și este cu atât mai păgubitoare cu cât zăpada se topește mai târziu și

mai încet în primăvară.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• folosirea de sămânță sănătoasă;

• semănatul grâului de toamnă să se facă la sfârșitul perioadei optime și mai rar, pentru ca

semănăturile să nu intre în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată, care ar favoriza

dezvoltarea ciupercii sub zăpadă;

• se vor evita terenurile prea umede sau se vor drena;

• după recoltare se va face o arătură adâncă pentru a îngropa resturile de plante atacate.

Măsuri curative

→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare certificate

de omologare

Doza recomandată Timp de pauză

CELEST TRIO 16.03.2026 2,0 l/t sămânţă (grâu şi orz) nu este necesar*

DIVIDEND M 030 FS 31.12.2019 1,5 l/t sămânţă nu este necesar*

RANCONA I-MIX 31.12.2022 1,0 l/t sămânţă nu este necesar*

REDIGO PRO 170 FS 21.01.2025 0,5 l/t sămânţă (grâu şi orz) nu este necesar*

LAMARDOR 400 FS 31.07.2020 0,20 l/t sămânţă (grâu şi orz) nu este necesar*

VIBRANCE DUO 31.10.2019 2,0 l/t sămânţă (grâu şi orz) nu este necesar*

EYETAK 450 BARCLAY 31.12.2023 1,0 l/ha 35 zile *determinat de modul si perioada de aplicare

IMPORTANT! Infecția la spice prezintă o importanță practică deosebită, deoarece este principala

sursă de transmitere a bolii în anul următor.

10

FIȘA FITOSANITARĂ

Cercosporella herpotrichoides

Denumire populară : Pătarea ocelară a bazei tulpinii

Statut: organism dăunator non- carantină prezent în România.

Plante gazdă: speciile de Triticum, secară, Hordeum, Avenae, Apera, Poa, Alopecurus, Agrostis,

Festuca, Dactylis și alte Poaceae.

Simptome:

Boala poate apare în toate fazele de vegetație ale plantei. Atacul din toamnă se manifestă prin

brunificarea coleoptilului, sau atunci când condițiile sunt favorabile dezvoltării bolii, pieirii plantelor la

scurt timp după răsărire.

La plăntuțele mai dezvoltate, toamna sau primăvara, pe fața exterioară a frunzei, în dreptul primului

internod, apar pete mici, ocelate, brune-deschis sau galbene-portocalii, care mărindu-se se alungesc pe

verticală. În condiții favorabile, ciuperca atacă succesiv tecile suprapuse și ajunge la spicul care nu a

ieșit încă din burduf, distrugânu-l.

La plantele mari, la baza paiului apar pete eliptice-ovale, lenticulare, galbene, albicioase, cu marginile

brune-măslinii. În mijlocul petelor tinere, există un punct mic negricios, format din stromă, locul pe

unde s-a format infecția. Mai târziu, la suprafața petelor apar pernițe de culoare închisă, care sunt

aglomerări de miceliu steril. Tulpinile plantelor atacate se îndoaie sau chiar se rup la nivelul petelor,

plantele având aspect de îngenunchere.

Plantele bolnave care au ajuns la maturitate au spicele mai mici, uneori parțial sau total sterile sau când

formeaza boabe, acestea sunt mici zbârcite și șiștave.

Fig.1 Atac în câmp Fig.2 Atac pe tulpina de grâu

(magazinulgospodarului.ro)

Mod de răspândire:

Agentul patogen rezistă peste iarnă în resturile vegetative în miriștea atacată. Pe aceste resturi

saprofitate, ciuperca va forma în primăvară noi generații de conidii care vor răspândi micoza, mai ales în

condiții de monocultură sau dacă grâul se seamănă mai devreme.

11

Măsuri de management :

Măsuri preventive:

• respectarea rotației culturilor

• evitarea culturilor în zonele umede și reci sau pe soluri cu pH acid

• evitarea semănatului timpuriu

• evitarea dozelor exagerate de îngrășăminte azotate

Măsuri curative:

→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:

Denumire produs Data expirare

certificate de

omologare


FAXER 31.12.2022 1,0 l/ha(grâu) 35 zile

AVIATOR X PRO 225 EC 31.07.2020 0,8-1,0 l/ha(grâu)

0,6-0,8 l/ha (orz)

nu este necesar*

ANTERO 500 EC 31.12.2023 0,9 l/ha(grâu) 35 zile

EYETAK 450 BARCLAY 31.12.2023 1,0 l/ha 35 zile

*determinat de perioada de aplicare

IMPORTANT: Temperaturile reci, solurile umede și umiditatea ridicată favorizează boala.

•

12


Cladosporium herbarum (Pers.) Lk. Janczewski

Denumire populară: înnegrirea cerealelor


Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Hordeum vulgare (orz), Avena sativa (ovăz), Secale

cereale (secară), Zea mays (porumb).

Simptome

Boala se întâlnește la grâu, mai frecvent pe plantele înaintate în vegetație sau ajunse la

maturitate, dar poate să apară și pe plantele tinere.

Atacul se manifestă pe toate organele aeriene (glume, glumele, teaca și limbul frunzei, paie)

pe care apar puncte numeroase, mici la început, de culoare brună și care cu timpul cresc, devin

confluente și de culoare negricioasă (fructificațiile ciupercii), dispuse în șiruri longitudinale.

Atacul ia proporții mari când recoltatul se întârzie și survine o vreme ploioasă, și mai ales

când grâul este căzut la pământ.

Un atac timpuriu la spice poate produce înnegrirea și sterilitatea parțială sau totală a acestora

(Fig.1, Fig.2). Boala se dezvoltă și pe boabe, care prezintă pe tegument striuri sau puncte negre, mai

evidente în dreptul embrionului, și o înnegrire a smocului de perișori din vârful bobului.

Făina provenită din grâul atacat are o culoare negricioasă.

Fig.1-Atacul ciupercii pe spice Fig.2 – Atacul ciupercii pe spic și boabe

(https://media.gettyimages.com) (https://media.gettyimages.com)

13

Mod de răspândire

• condițiile optime de dezvoltare sunt temperatura de 20-25° C și umiditate foarte ridicată


Măsuri preventive

• executarea recoltatului la timp

• cultivarea de soiuri rezistente la cădere

• aplicarea îngrășămintelor minerale în complex și în doze echilibrate

Măsuri curative



certificate de

omologare


FEZAN PLUS 31.10.2019 3,0 l/ha 35 zile

CHAMANE 6.02.2020 1 l/ha nu este necesar*


IMPORTANT!

Înnegrirea cerealelor este o boală comună, ciuperca putând să se dezvolte ca parazit sau saprofit pe

numeroase plante din familii foarte diferite, inclusiv pe arborii de pădure și pomii fructiferi.

14

=


Claviceps purpurea(Fr)Tul

Denumire populară: Cornul secarei.

Statut: este organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: Secale cereale (secară), Triticum aestivum (grâu) și Hordeum vulgare ( orz).

Simptome: Boala apare pe spice în perioada înfloritului şi maturităţii spicelor.

Din florile infectate ale spicului se scurg picături de lichid vâscos şi dulceag. În aceste picături se găsesc

sporii ciupercii. În locul seminţelor, ciuperca formează scleroţi de 2-3 cm lungime şi 3-6 mm grosime,

care au o structură densă, fiind alcătuiţi din micelii împletite strâns. La exteriorul lor există un strat, de

culoare neagră-violacee, iar interiorul este de culoare albă. Scleroţii sunt mai lungi decât bobul de

secară și de regulă, ei ies mult afară din spiculeț.

La început scleroții sunt moi apoi devin tari și brăzdați de crăpături longitudinale (mai mari) și

transversale(fig.1).Într-un spic se pot forma unul sau câțiva scleroți.Ciuperca nu formează niciodată

scleroți în toate florile unui spic.Scleroții conţin substanţe foarte toxice pentru om şi animale.

Fig.1. Simptom pe spice atacate

(www. forestryimages .org)

15

Mod de răspândire

Ciuperca rezistă în timpul iernii sub formă de scleroţi din care iau naştere fructificaţiie ciupercii.

Infecţiile primare sunt asigurate de sporii din fructificaţiile ce ies din sol, iar cele secundare

se fac prin intermediul sporilor ce apar pe spic în picăturile vâscoase şi sunt duşi pe alte spice de vânt

sau de insecte.

Transmiterea ciupercii de la o cultură la alta se face prin intermediul scleroţilor rămaşi în sol, sau a celor

care la recoltare ajung între seminţele de secară.

Boala este favorizată de temperatura scăzută și umiditate pronunțată și se extinde dacă în timpul

înfloritului secarei timpul este secetos sau ploios. Infecțiile sunt mai puternice cu cât perioada de

înflorire este mai lungă iar secara se infecteză mai ușor decât restul gramineelor datorită alogamiei ei

(florile se deschid înainte de fecundare, ceea ce face infecția posibilă). Infecția nu este posibilă după

fecundare și nici cu mult timp înainte de acest proces.Scleroții rezistă o iarnă în sol, excepțional două și

asigură transmiterea bolii numai dacă nu au suferit de uscăciune.Infecția prin scleroți are importanță

locală deoarece ei rămân în sol în lanurile în care s-au format astfel ca ciuperca nu se poate răspândi la

distanțe mari.Nici prin intermediul conidiilor, ciuperca nu se poate răspândi la distanțe mari, deoarece

ele nu sunt luate de vânt, fiind prinse în sucul zaharat, răspândirea lor făcându-se numai pe calea

insectelor.

Măsuri preventive:

• folosirea de semințe sănătoase certificate

• utilizarea soiurilor rezistente precoce și cu perioada scurtă de înflorire

• măsuri culturale

• în vederea limitării atacului de Claviceps sp.se recomandă trierea semințelor înainte de semănat

și cultivarea de soiuri cu perioadă scurtă de înflorire, pentru diminua perioada în care să se poată

realiza infecțiile

• întrucât substanțele conținute de scleroți sunt toxice, se impune controlul calității furajelor și a

semințelor de secară folosite la furajarea animalelor.

• cornul secarei este otrăvitor.După terminarea lucrului se vor spăla mâinile.

IMPORTANT!

Pagubele cantitative produse de această boală sunt mici, dar cele calitative sunt deosebite,

deoarece boala este prezentă şi pe gramineele din flora spontană şi depreciază calitativ

furajele.

https://aggie-horticulture.tamu.edu/vegetable/files/2012/01/WMD18_18_18.jpg


16


Erysiphe graminis March.

Denumire populară: făinare


Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Hordeum vulgare (orz), Secale cereale (secară), Avena

sativa (ovăz)

Simptome

Atacul se manifestă pe limbul și teaca frunzelor, pe tulpină și foarte rar pe spice.

La început apar pete galbene sau verzi deschis, la suprafața cărora apar pernițe pâsloase,

proeminente, de câțiva milimetri lungime. Când atacul este puternic, aceste pete confluează,

acoperind suprafețe mari din țesutul organului atacat. Pe teci, ele formează un fel de manșon de jur

împrejurul tulpinii.

Aglomerările de miceliu au culoare albă, dar cu timpul se închid la culoare și devin prăfoase

(făinoase), împrăștiind un praf alb format din conidiile ciupercii. (Fig.1, Fig.2).

Pernițele formate din miceliul ciupercii se formează la suprafața epidermei, iar sub acestea

țesutul se îngălbenește la început, apoi se brunifică. Mai târziu, pernițele se desprind de țesutul pe

care s-au format și cad, iar pe frunză rămâne o pată brun-violacee de forma și mărimea perniței.

Frunzele puternic atacate se usucă de timpuriu și plantele prezintă o coacere forțată.

În semănăturile de toamnă, mai ales în luna aprilie, atacul se prezintă sub formă de vetre,

care, dacă vremea este favorabilă (umedă și rece), se măresc radiar, putând ocupa suprafețe mari din

cultură sau chiar întreaga cultură.

Plantele atacate din toamnă sunt mai sensibile la ger și unele pier în întregime; cele care

supraviețuiesc cresc mai încet, în primăvară au sistemul radicular mai slab format, rămân în urmă în

dezvoltare și sunt debile; frații mai puternic atacați nu mai dau în spic, iar cei care au înspicat au

spicul mai scurt, cu boabe puține, mai mici și mai ușoare. Un atac puternic în perioada de înfrățire și

mai ales de împăiere poate să reducă sensibil producția de boabe.

Fig.1-Atacul ciupercii pe frunze Fig.2 -Atacul ciupercii pe plante

(https://www.gardeningknowhow.com) (https://www.botanistii.ro)

Mod de răspândire

• infecțiile primare, care se produc toamna și primăvara, sunt inițiate atât de conidii (care se

dezvoltă pe samulastră), cât și de ascospori (care se maturează în septembrie);

• în urma acestor infecții, atacul ciupercii poate să începaă în toamnă și se extinde din focarele

inițiale sub formă de vetre, care în cazul unui atac putenic se văd de la distanță;

• ciuperca mai poate ierna și ca ascospori în cleistoteciile care se găsesc căzute pe sol sau pe

resturile de plante atacate rămase pe câmp după recoltarea grâului și a orzului;

• vremea rece și umedă favorizează dezvoltarea ciupercii.


Măsuri preventive

17

• folosirea soiurilor rezistente;

• distrugerea resturilor vegetale rămase după recoltarea plantelor atacate și a samulastrei prin

arături adânci de dezmiriștire;

• pentru prevenirea atacului și a pagubelor produse de această boală se recomandă ca

semănatul grâului de toamnă să nu se facă prea devreme, ci spre sfârșitul epocii optime

stabilite pentru regiunea respectivă; de asemenea, semănătura să nu fie prea deasă, iar

aplicarea îngrașămintelor să se facă în complex, în doze echilibrate, punând o pondere mai

mare pe îngrășarea fazială;

• îngrășămintele azotate aplicate unilateral favorizează atacul;

• în terenurile prea umede, în care apa stagnează în primăvară, se vor lua măsuri pentru

înlăturarea excesului de umiditate (măsuri agrotehnice, drenarea terenului);

• arderea miriștilor, când este cerută de combaterea altor boli, contribuie de asemenea la

reducerea materialului de infecție pentru semănăturile de toamnă și pentru cele de primăvară. Măsuri curative: metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

DAFNE 250 EC 31/12/2019 - 0,6 l/ha - 0,3 L/ha DAFNE 250 EC+0,4 L/ha ZIZAN 500

SC se aplică preventiv

61 zile

ZIZAN 500 SC 31/08/2020 - 0,5 l/ha (grâu de toamnă) - 0,4L/ha ZIZAN 500 SC+ 0,3 L/ha DAFNE 250

EC(grâu de toamnă)

nu se aplică

AMISTAR 31/12/2022 0,75-1,0 L/ha ȋn funcție de gradul de infecție 35 zile

KING 250 EW 16/12/2019 0,5 l/ha nu se aplică

TOPSIN 500 SC 31/10/2019 1,250 l/ha nu se aplică

TOPSIN 70 WDG 31/10/2019 1,0 kg/ha nu se aplică

BRAVO 500 SC 31/10/2019 1,5 l/ha (aplicat asociat) nu se aplică

TREORIS 31/10/2019 2,0 l/ha 14 zile

ROVER 500 SC 27/03/2023 1,5 l/ha (aplicat asociat) nu se aplică

AVIATOR XPRO

225 EC

31/07/2020 - 0,8-1,0 l/ha se aplică preventiv sau la primele

simptome de boală (grâu)

- 0,6-0,8 l/ha se aplică preventiv sau la primele simptome de boală (orz)

nu se aplică

INPUT 460 EC 31/07/2020 - 1,0 l/ha se aplică de la ȋnceputul alungirii tulpinii

principale (grâu și orz ) - 0,75 l/ha se aplică de la ȋnceputul alungirii

tulpinii principale (grâu de toamnă)

nu se aplică

ARMADA 31/08/2020 0,5-1,0 l/ha se aplică preventiv sau la primele

simptome de boală

nu se aplică

TEBUSTAR EW 31/08/2020 0,5 l/ha 42 zile

PRIAXOR EC 31/01/2020 0,75-1,5 l/ha ( se aplică de la mijlocul ȋnfrățitului

până la sfârșit)

35 zile

KEYPRO 31/05/2022 1,0 l/ha se aplică de la ȋnceputul alungirii paiului

până la sfârșit

nu se aplică

IMPORTANT!

Boala produce atacuri mai puternice în primăverile reci și umede, determinând pierderi până la 10-20%.

Atacul de făinare influențează metabolismul plantei, intensificând respirația și transpirația țesuturilor

atacate. Conținutul în proteină al orzului și grâului se mărește.

18


Puccinia graminis Pers. f. sp. tritici Eriks & Henn.

Denumire populară: rugina neagră a grâului.

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: cereale păioase - grâu (Triticum aestivum), orz (Hordeum vulgare), secară (Secale

cereale), ovăz (Avena sativa) sau ierburi din genurile Aegilops, Agropyron, Bromus, Hordeum, Melica,

Elymus.

Simptome

Rugina neagră este o specie care își desfășoară ciclul de viață pe gazde diferite: cel de picnidii și ecidii pe

gazdă intermediară – dracila (Fig.1) (Berberis sp.), Mahonia, și stadiul de uredospori și teleutospori – pe

grâu și alte graminee.

Rugina neagră se dezvoltă pe plantele de grâu în a doua jumătate a lunii iunie și în prima

jumătate a lunii iulie, în perioada când grâul se apropie de maturitate și apare direct de la început pe

frunzele din etajul superior al plantei.

Fructificațiile ciupercii apar pe toate organele aeriene ale grâului și ocazional pe spice, glume,

ariste, chiar și pe sămânță. Mai frecvent ele apar pe limbul și teaca frunzelor și pe pai, mai rar pe spic.

Zonele cu atac cuprind ambele fețe ale frunzei și sunt de formă alungită, liniară, de 2-4 mm lungime (când

confluează, până la 10-12 mm), de culoare brun închis. La început, fructificațiile ciupercii sunt acoperite

de epidermă, dar pe măsură ce ele evoluează, sub presiunea uredosporilor, epiderma se sfâșie, pustulele

devin pulverulente și sunt înconjurate de resturile rupte neregulat ale epidermei (Fig.2).

Pe frunzele plantelor tinere (grâul de toamnă), rugina se manifestă sub forma unor pustule de

uredospori mult mai mici, mai puțin numeroase și de culoare mai puțin închisă, ceea ce face ca atacul ei să

se deosebească mai greu de cel de rugina brună.

Spre sfârșitul perioadei de vegetație a grâului, încep să se formeze sporii de rezistență (

teleutosporii), pustulele schimbându-și treptat culoarea, din brună închis în brun-negricioasă și apoi în

neagră.

Plantele atacate dau producții mai mici de boabe, iar acestea sunt cu atât mai șiștave cu cât atacul

a fost mai puternic și s-a produs mai de timpuriu. Boabele de grâu șiștave sunt mai sensibile față de

acțiunea fitotoxică a produselor utilizate împotriva mălurei, dând naștere la plante slăbite, care se dezvoltă

mai lent și rămân întârziate în vegetație. Boabele recoltate de la plantele atacate au un conținut de

proteină, gluten și hidrați de carbon mai scăzut și dau o făină cu valoare nutritivă și capacitate de

panificație scăzute. De asemenea, conținutul în carotină este mai ridicat și făina are o culoare mai închisă.

Mod de răspândire

Ciuperca se răspândește prin intermediul vântului. Aceasta se dezvoltă bine la temperaturi mai

ridicate, însă nu mai mari de 37°C și umiditate mai abundentă. La temperaturi de -5°C sporii ciupercii

pier. În condițiile din țara noastră ciclul anual al bolii este practic întrerupt o dată vara și a doua oară iarna,

de aceea grâul iese din iarnă liber de rugină.

În anii când rugina produce atacuri intense, infecțiile sunt produse de ecidiosporii care se formează

pe dracilă și sunt răspândiți de vânt în culturile de cereale.

O altă sursă de infecție o constituie uredosporii care sunt transportați de vânt de la mari distanțe,

din țările unde temperaturile sunt mai ridicate, în care această rugină poate să ierneze pe grâu și în care

apare în culturi mai devreme decât la noi.


Măsuri preventive

● utilizarea pentru semănat a soiurilor rezistente la această ciupercă;

● cultivarea de soiuri precoce și rezistente la cădere;

19

● semănatul grâului cât mai timpuriu posibil, la începutul perioadei optime;

● fertilizarea corespunzătoare cu îngrășămintele de bază în scopul obținerii unui avans în vegetație și a

unui ritm mai accelerat de creștere ;

● evitarea semănatului prea des sau prea rar pe unitatea de suprafață;

● distrugerea gazdei intermediare, dracila.

Fig.1: Plantă de Berberis sp. atacată de rugină brună Fig.2: Plantă de grâu atacată de rugină brună

(Foto: https://pnwhandbooks.org/sites/pnwhandbooks/files/) (Foto: https://www.sciencephoto.com)

Măsuri curative :



certificate de

omologare


ALLEGRO 30.04.2020 0,75 l/ha 3 zile

TOPSIN 500 SC 31.10.2019 1,250 l/ha 18 zile

RUBRIC 30.04.2020 1 l/ha 35 zile

EMINENT 125 ME 31.12.2021 0,9 l/ha nu este necesar*

RIZA 250 EW 31.08.2020 0,5 l/ha nu este necesar*

BAGANI 31.12.2022 1,0 l/ha nu este necesar*

MYSTIC PRO 31.08.2020 1,0 l/ha 28 zile

DUETT ULTRA 31.10.2019 0,5 l/ha 35 zile

BARCLAY CLOROFLASH 31.10.2019 2,0 l/ha la 1% infecţie 45 zile * determinat de perioada de aplicare

IMPORTANT! ● Boala este favorizată, în special, de întârzierea maturizării culturilor. ● Prezența plantei gazdă intermediară (dracila) este foarte importantă, deoarece tufele aceasteia

produc cantități mari de ecidiospori care provoacă infecții puternice în lanurile din apropierea lor și,

de asemenea, pe dracilă se pot dezvolta și alte varietăți ale speciei Puccinia graminis, care pot

produce prin hibridare rase fiziologice noi.

https://pnwhandbooks.org/sites/pnwhandbooks/files/

https://www.sciencephoto.com/

20


Puccinia striiformis West.

Denumire populară: rugina galbenă a grâului


Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Hordeum vulgare (orz), Secale cereale (secară), gazon etc

Simptome:

Simptomele se manifestă pe toate organele aeriene, mai ales pe frunze. Pe amblele fețe ale

limbului apar dungi galbene, fusiforme, lungi, dispuse în lungul nervurilor, dungi ce pot uneori să

fuzioneze (fig. 1). Pe fața superioară, dungile sunt acoperite cu pustule ce conțin uredospori (fig. 2), iar

spre sfârșitul perioadei de vegetație teleutosporii (fig. 3). Frunzele puternic atacate pot avea deseori

marginile răsucite sau mai rar poate să apară o sfâșiere a țesutului atacat. La început, atacul se manifestă

pe funzele bazale și apoi progresează pe frunzele superioare.

Atacul se manifestă și pe: tecile frunzelor, tulpină (în treimea superioară), spice, rahisul spicului,

ariste, glume și la suprafața boabelor.

Un atac puternic, care s-a declanșat de timpuriu, poate să producă o uscare timpurie a frunzelor și

o coacere forțată a boabelor.

Fig.1 Simptome pe frunze Fig. 2 Uredospori pe frunze Fig 3. Uredospori pe frunze

(https://www.plantwise.org/knowledgebank/datasheet/45876#RelatedTreatmentSupportSection)


Pe distanțe lungi Puccinia striiformis se poate transmite cu ajutorul vântului, aerului și a

factorului uman.

Măsuri de management:

Măsuri preventive:

• utilizarea de soiuri rezistente la Puccinia striiformis;

• utilizarea de sămânță sănătoasă, liberă de patogen;

• prevenirea formării samulastrei sau distrugerea ei dacă a apărut prin întoarcerea miriștii după

seceriș;

• semănatul grâului de toamnă nu prea devreme pentru a preveni infectarea în toamnă a

semănăturilor;

• aplicarea îngrășămintelor de toamnă și a celor faziale în proporții corespunzătoare.

https://www.plantwise.org/knowledgebank/datasheet/45876#RelatedTreatmentSupportSection

21

Măsuri curative :



certificate de

omologare

Doza recomandată Timp de

pauză

ALLEGRO 30.04.2020 0,75 l/ha 3 zile

CALIZI 31.12.2022 1 l/ha 35 zile

BUZZ ULTRA DF 31.08.2020 0,33 g/kg nu este

necesar*

ELATUS PLUS 2.03.2024 0,75 l/ha nu este

necesar*

TOPSIN 500 SC 31.10.2019 1,250 l/ha 18 zile

MIRADOR FORTE EC 31.08.2020 2 l/ha 35 zile

RUBRIC 30.04.2020 1 l/ha 35 zile

EMINENT 125 ME 31.12.2021 0,9 l/ha nu este

necesar*

RIZA 250 EW 31.08.2020 0,5 l/ha nu este

necesar*

CHAMANE 06.02.2020 1 l/ha nu este

necesar*

SEGURIS ERA 31.07.2020 1,0 l/ha nu este

necesar*

BAGANI 31.12.2022 1,0 l/ha nu este

necesar*

MYSTIC PRO 31.08.2020 1,0 l/ha 28 zile

DUETT ULTRA 31.10.2019 0,5 l/ha 35 zile

RETENGO 31.01.2020 0,8 – 1,25 l/ha 35 zile *determinat de perioada de aplicare

IMPORTANT! În anii cu primăveri reci și ploioase, rugina galbenă a grâului poate

duce la pierderi de 60-80%.

22


Pyrenophora graminea

Denumire populară: Sfâșierea frunzelor


Plante gazdă: orz, orzoaică și grâu

Simptome

Sunt atacate atât culturile de toamnă cât și cele de primăvară. La orzul de toamnă boala apare prin luna

aprilie, iar la cel de primăvară după 1-2 luni de la semănat, cu pregnanță în primăverile umede. Boala se

poate manifesta pe toate organele plantei de orz, de preferință însă pe frunze la care produce pete sub

formă de dungi, de regulă continui, dispuse de-a lungul nervurilor, întinzându-se de cele mai multe ori de

la bază spre vârful limbului. Aceste dungi au la început o culoare gălbuie sau albicioasă și pe măsură ce

boala evoluează, capătă o culoare brunie-deschisă iar mai târziu brunie-cenușie sau cenușie-închisă. În

această fază a bolii apar la suprafața petelor frucificațiile ciupercii (conidioforii și conidiile) sub forma

unui praf fin , de culoare brună-cenușie. Mai târziu, țesuturile din dreptul petelor, se necrozezază și se

sfâșie longitudinal pe o anumită porțiune sau chiar pe toată lungimea lor. Uneori frunzele bolnave se usucă

fără a prezenta aceste simptome. Boala apare treptat, întâi pe prima frunză care se formează, apoi și pe

celelalte, întâlnindu-se pe aceiași plantă toate fazele bolii.

Plantele bolnave nu se dezvoltă normal, atingând doar jumătate din înălțimea celor sănătoase, deseori la

aceste plante spicul nu reușește să iasă din burduf, ceea ce constituie un caracter specific de recunoaștere

pentru această boală. Paiul de sub spic se brunifică la rândul său iar nodurile sunt de culoare închisă. Talia

plantelor se reduce, la fel și procentul de înspicare. Unele dintre spicele plantelor atacate sunt sterile, iar

altele produc boabe mici, șiștave cu paleele și aristele colorate în brun-cenușiu, mai ales în partea

superioară.

Fig. 1 Simptome pe frunze Fig. 2 Simptome pe plantă de orz

https://www.pesticide.ro/ghidul-bolilor/pyrenophora-graminae https://www.plantwise.org/knowledgebank/datasheet/46115

23

Mod de răspândire

• în timpul vegetației prin intermediul sporilor purtați de vânt și de apa de ploaie, infecția fiind

favorizată de umiditatea ridicată a aerului;

• de la un an la altul, prin semințele infectate în care miceliul de rezistență se localizează în tegument.


Măsuri preventive

• folosirea pntru semănat a soiurilor rezistente la această ciupercă;

• evitarea dozelor mare de îngrășăminte pe bază de azot;

• rotația culturilor;

• respectarea epocii optime de semănat;

• combaterea buruienilor .

Măsuri curative



certificate de

omologare


ORTIVA OPTI/AMISTAR OPTI 31.10.2019 1,8 – 2,5 l/ha

nu este necesar*

REDIGO PRO 170 FS 21.01.2025 0,5 l/t (tratament

sămânţă la orz) nu este necesar*

RANCONA 15 ME 31.08.2025 1,33 l/t sămânţă nu este necesar*

ORIUS 6 FS 31.08.2020 0,5 l/t sămânţă nu este necesar*

* determinat de perioada de aplicare

20%.

24


Pyrenophora teres Denumire populară: pătarea reticulară brună a frunzelor de orz

Statut : organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: Hordeum vulgare (orz),Triticum aestivum(grau),Oryza sativa (orez)

Simptome:

Organe atacate: frunze și pai

Primele simptome apar pe frunzele de la baza plantelor sub forma unor pete mici, care se măresc pe

măsura ce boala evoluează. La început petele au o culoare brun- deschisă, prezentând la suprafața lor

linii subțiri și scurte, de culoare brun-închis, dispuse longitudinal , transversal și oblic dând un aspect

reticulat, caracteristic acestei boli ( fig.1). Mai tărziu, petele capătă în întregime o culoare uniformă ,

brună –inchisă fiind înconjurate de un brâu gălbui. Spre sfarșit petele se decolorează și se pot extinde pe

întreg limbul frunzei care se ofilește și se usucă începând de la vârf spre bază. În cazul unui atac

puternic, petele pot să conflueze, iar uneori se poate produce și o sfâșiere a țesuturilor din dreptul

petelor. La suprafața petelor se formează fructificațiile ciupercii, sub forma unui praf fin , de culoare

brună- închis, format din conidioforii și conidiile ciupercii.

Fig.1.Patarea reticulara a frunzelor de orz BASF Agricultural


Ciuperca se transmite prin sămanță și prin resturile de plante atacate rămase pe sol, unde poate trăi ca

saprofit. După semănat ciuperca trece de pe bobul de orz sau din sol pe bob, pe care îl infectează

pâtrunzând prin coleoptil. Aceasta este infecția primară , care se manifestă numai pe prima frunză.

Conidiile care se formează pe prima frunză răspândesc boala la celelalte frunze (infecțiile secundare).

Infecțiile secundare pot fi generate și de sporii care se găsesc pe miriști sau pe resturile de plante de la

cultura precedentă .


Măsuri preventive:

- igiena culturală;

- rotația culturilor;

- cultivarea de soiuri rezistente;

- utilizare de samânță sănătoasă provenită din lanuri neinfectate.

Măsuri curative

IMPORTANT! Orzul de toamnă semănat târziu sau cel de primăvară semănat devreme sunt

puternic afectate, atacul crescând paralel cu durata de răsărire a plantelor.

https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&ved=2ahUKEwiR_-HU9ePjAhWQyKQKHeNSBeoQjRx6BAgBEAQ&url=https%3A%2F%2Fwww.agro.basf.ro%2Fro%2Fservicii%2Fghidul-buruienilor-bolilor-si-daunatorilor%2FP%25C4%2583tarea-reticular%25C4%2583-a-frunzelor-de-orz.html&psig=AOvVaw2UJPZcG4XOPp75O1vLKELq&ust=1564826011146395

25


Rhizoctonia solani Kühn

Rhizoctonia cerealis van der Hoeven

Denumire populară: putregaiul rădăcinii (Rhizoctonia solani), pătarea sub formă de „ochi ascuțit” a

tulpinii (Rhizoctonia cerealis) .

Statut: organisme dăunătoare non-carantină prezente în România.

Plante gazdă: grâu (Triticum aestivum), orz (Hordeum vulgare), secară (Secale cereale), ovăz (Avena

sativa).

Simptome

Rhizoctonia solani

Ca multe alte boli ale rădăcinilor, este posibil ca și putregaiul rădăcinii să treacă neobservată, în afară de

cazul în care rădăcinile sunt examinate cu atenție la binocular - în special vârfurile acestora.

În câmp, pentru putregaiul rădăcinii sunt caracteristice zone distincte cu plante piticite sau cu așa zise ,,

plante cu capete albe’’. Cele mai multe plante infectate care nu mor în timpul iernii sunt capabile să

tolereze brunificarea și rănirea rădăcinilor și pot depăși boala prin producerea de noi rădăcini. Alteori,

există zone în care frunzele plantelor bolnave sunt rigide și de culoare vineție-gri. Maturizarea plantelor

este întârziată mai degrabă decât accelerată, ca și la alte infecții cauzate de cei mai mulți patogeni de sol

care afectează grâul. Leziunile cauzate de R. solani sunt cel mai adesea mici, de 2-3 mm lungime. De

obicei numai jumătate de leziune este evidentă la capătul unei rădăcini, deoarece restul este secționat când

plantele sunt extrase din sol.

Uneori plăntuțele pot fi complet distruse, apărând zone distincte în lan (Fig.1).

Rhizoctonia cerealis

La plantele tinere leziunile ascuțite provocate de R. cerealis constau într-o brunificare a bazei tulpinii care

este foarte dificil de a o distinge de “pătarea în ochi a bazei tulpinii” (Cercosporella herpotrichoides) sau

de putrezirea bazei tulpinii produsă de ciupercile din genul Fusarium. Pătarea „ochi ascuțit” ca și pătarea

în ochi a bazei tulpinii, începe de obicei cu teaca frunzei exterioare, aproape de baza plantei. Teaca frunzei

exterioare dezvoltă zone circulare sau eliptice de culoare maro deschis, delimitate de o bordură necrotică,

subțire, de culoare brun închis. Leziunile sunt frecvent superficiale, însă ocazional acestea penetrează

țesuturile frunzelor afectate și produc o gaură caracteristică (Fig.2). La baza aceleiași plante pot apărea

câteva leziuni care variază până la 1 cm în diametru. Cele mai multe plante infectate supraviețuiesc până

la maturitate, dar infecțiile severe provoacă distrugerea plăntuțelor. Simptomele caracteristice de pătare

sub formă de ”ochi ascuțit” apar pe plantele mature (Fig.3). Leziunile pe tulpini sunt de culoare brun –

deschisă sau de culoare galben pai și sunt înconjurate de o margine brun – închisă, de formă ascuțită, în

mod clar definită. Leziunile pot fi comparate cu pătarea în ochi a bazei tulpinii, dar sunt mult mai

superficiale, mai puțin de formă lenticulară și mai bine delimitate sub formă de „ochi ascuțit”. În mod

normal, aceste leziuni apar mai târziu decât la pătarea în ochi a bazei tulpinii și se pot forma pe plante la

circa 30 cm deasupra nivelului solului. Leziunile de pe tulpini sunt similare cu cele de pe tecile frunzelor.

Pe tulpinile mature, sub leziuni, adesea se găsește un miceliu abundent de culoare gri-deschis. Infecția

severă poate produce coacerea prematură a plantelor și căderea acestora. În mod frecvent, tulpinile

infectate cedează începând de la al doilea sau al treilea internod.

R. cerealis este mai puțin capabilă să slăbească din punct de vedere mecanic tulpinile infectate decât C.

herpotrichoides.

Mod de răspândire

R. solani se răspândește cu ajutorul solului și a resturilor vegetale infectate. Aceasta persistă în sol

utilizând ca sursă de energie resturile vegetale. Este omniprezentă în sol ca miceliu și scleroți, și practic tot

grâul este expus atacului. Apariția formei severe a bolii (benzi în care plăntuțele sunt complet distruse),

poate reflecta abilitatea acestei ciuperci de a realiza o adevărată rețea miceliană pe resturile vegetale

prezente în sol, cât mai aproape de suprafața acestuia.

26

R. cerealis

Infecția tulpinilor este produsă cu ajutorul scleroților prezenți în sol sau al miceliului din resturile

infectate. După invadarea tecii frunzelor tinerelor plăntuțe, patogenul se răspândește prin miceliul care

crește pe și în plante pe parcursul întregii perioade de vegetație. Scleroții formați în cursul verii reprezintă

principala sursă de inocul reîntoarsă în sol după recoltare.


Măsuri preventive

● respectarea rotației culturilor;

● însămânțarea târzie, superficială și asigurarea de condiții optime pentru creșterea rădăcinilor;

● efectuarea de lucrări culturale asupra solului pentru aerisirea acestuia și distrugerea filamentelor

miceliene prezente;

● îngroparea sub arătură adâncă a resturilor vegetale;

● evitarea umidității prelungite a solului în timpul primelor faze de vegetație;

● întârzierea cu câteva zile a semănatului după efectuarea ultimei lucrări de pregătire a solului poate

reprezenta un avantaj pentru controlul ciupercii;

● efectuarea unor tratamente chimice (controlează doar parțial ciuperca R. solani).

Fig.1: R. solani-zone cu plăntuțe distruse Fig.2: R. cerealis-Găuri caracteristice Fig.3:Leziuni sub formă ascuțită Foto: http://planthealthinternational. Foto: https://www.google.com/search?q=c Foto: https://www.alamy.com/shar

Măsuri curative

IMPORTANT! ■ Nu există soiuri cu adevărat rezistente la nici una dintre cele două ciuperci.

■ Însămânțarea târzie poate avea rezultate bune în ceea ce privește controlul celor două ciuperci,

dar, de asemenenea, poate reduce potențialul de producție al culturii.

■ Uneori, R. solani împreună cu R. cerealis pot produce putrezirea preemergentă a cerealelor

însămânțate, mai ales în cazul în care solul este îmbibat cu apă sau vremea este deosebit de rece la

semănat.

http://planthealthinternational/

https://www.google.com/search?q=c

https://www.alamy.com/shar

27


Septoria spp.

Septoria tritici Rob. in Desm., Septoria nodorum (Berk.)

Denumire populară: pătarea brună (uscată) a frunzelor de grâu.

Statut: organisme dăunătoare non-carantină prezente în România.

Plante gazdă: grâu (Triticum aestivum, T. durum), secară (Secale cereale), orz (Hordeum vulgare), ovăz

(Avena sativ), diferite plante de nutreț.

Simptome

Septoria tritici

Simptomele se dezvoltă pe parcursul întregii perioade de vegetație, pe toate părțile aeriene ale plantelor.

Inițial, apar pete clorotice, mai ales pe frunzele care se află în contact direct cu solul. Petele se extind și se

formează leziuni de formă neregulată (1-5 X 4-15 mm). Leziunile cauzate de S. tritici au tendința de a fi

poziționate de-a lungul și între nervurile frunzei. Petele cresc și devin alungite, eliptice. Uneori acestea se

prezintă ca niște dungi longitudinale. La început, leziunile sunt umede, apoi devin uscate, galbene și în

final, gri-brune sau cu centru de culoare cenușie, înconjurate de o margine brună deschis sau brună

cenușie. Într-o fază mai înaintată a bolii, la suprafața petelor apar picnidiile (fructificațiile ciupercii),

cufundate ușor în epidermă, care se văd ca niște puncte mici, negricioase, dispuse în rânduri paralele de-a

lungul nervurilor.

Când atacul este puternic, frunzele se usucă de timpuriu, începând cu cele de la bază. Plantele atacate se

dezvoltă slab și dau o producție de boabe inferioară cantitativ și calitativ.

Septoria nodorum

Ca și S. tritici, S. nodorum atacă toate organele plantelor, în toate fazele de dezvoltare, dar atacă cu

precădere spicele și tulpinile. Pe plăntuțele tinere, primele simptome pot fi observate pe coleoptil, sub

forma unor pete brune, alungite. În condiții favorabile de temperatură și umiditate boala progresează, iar

coleoptilul se brunifică în întregime și piere. Plăntuțele tinere atacate, smulse din pământ, prezintă pe

bobul din care provin numeroase picnidii, grupate în număr mai mare în apropierea șanțului ventral.

La plantele mai dezvoltate sunt atacate teaca și limbul frunzelor. Pe teci apar pete brun închis care

alternează cu porțiuni de culoare mai deschisă; petele confluează și acoperă suprafețe mari din teacă. Pe

limbul frunzelor, la început apar pete mici, brune, cu mijlocul de culoare mai deschisă; cu timpul, petele se

măresc, confluează, iar frunzele pot pieri (se usucă). Frunzele atacate puternic și de timpuriu se usucă încă

din perioada de înflorire a grâului.

Pe tulpină, pe noduri și internodii, apar pete la început sub formă de liniuțe, de culoare brun-violet,

care se contopesc și acoperă părți mari din pai. Picnidiile apar pe pai mai târziu, când planta se apropie de

maturitate și se găsesc în număr mare în special pe nodurile inferioare ale tulpinii. Un simptom

caracteristic este reprezentat de internodul superior, care rămâne verde la plantele puternic atacate.

La spice, atacul se manifestă imediat după înspicare, iar când atacul este foarte puternic, acestea au

în întregime o culoare brună. Pe vreme secetoasă, pe palee se observă un înveliș ceros, de culoare roșie

deschis, format din conidiile care au părăsit picnidiile pe vreme umedă sau pe rouă. Boabele formate și

spicele plantelor atacate își păstrează înfățișarea normală până la coacerea în lapte, după care devin

șiștave, zbârcite, pipernicite. Ele au o culoare mai închisă. Șanțul ventral al acestor boabe are marginile

mult adâncite (scufundate), astfel că bobul ia forma unei luntre.

Cu cât atacul este mai puternic, cu atât numărul boabelor neformate este mai mare. De asemenea,

un atac puternic și timpuriu poate produce o sterilitate parțială, care se manifestă mai ales în partea

superioară a spicului.

Mod de răspândire

Boala se transmite de la un an la altul prin resturile de plante atacate și prin sămânța infectată. Pe

distanțe mari, ciuperca se răspândește cu ajutorul vântului și al picăturilor de apă.

28

A - Septoria tritici; B – Septoria nodorum

(Foto: https://ohioline.osu.edu/factsheet/plpath-cer-07) Măsuri de management

Măsuri preventive

● utilizarea pentru semănat a semințelor necontaminate sau tratae chimic înainte de semănat;

● înlăturarea și distrugerea resturilor de plante infectate rămase pe câmp după recoltare, sau îngroparea lor

în sol printr-o arătură adâncă;

● distrugerea samulastrei și prevenirea apariției ei;


● evitarea utilizării îngrășămintelor cu azot în exces;

● utilizarea pentru semănat a soiurilor de grâu rezistente la cădere și la ger și a celor rezistente la boală;

● efectuarea semănatului cât mai târziu pentru grâul de toamnă și cât mai timpuriu pentru cel de

primăvară;

● respectarea pentru semănat a unei densități optime (pentru evitarea căderii plantelor);

● efectuarea de tratamente chimice la sămânță.

Măsuri curative

→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare

certificate de

omologare


ORTIVA OPTI/ AMISTAR OPTI 31/10/2019 1,8 – 2,5 l/ha nu are

AZBANY/TAZER 05/03/2025 1 l/ha/tratament 35 zile

AMISTAR/MIRADOR 31/12/2022 0,75-1 l/ha 35 zile

TOPSIN 500 SC 31/10/2019 1,250 l/ha 18 zile

ROVER 500 SC 27/03/2023 1,5 l/ha aplicat asociat nu are

SEGURIS ERA 31/07/2020 1, 0 l/ha nu are

CONFUCIUS/TONGA 31/10/2019 1,33 – 2 l/ha 35 zile

BAGANI 31/12/2022 1,0 l/ha nu are

REDIGO 100 FS 31/07/2020 1 l/t sămânţă nu are

PROLINE 250 EC 31/07/2020 0,8 l/ha nu are

PROSARO 250 EC 31/07/2020 0,9 l/ha 35 zile

ORIUS 25 EW/ SALVATOR 25 EW 31/08/2020 0,5 l/ha 42 zile

MYSTIC EXTRA 31/08/2020 0,75 l/ha tratament la

grâu

35 zile

IMPORTANT! Bolile cauzate de Septoria spp. sunt importante din punct de vedere economic în aproape toate

zonele de cultivare a grâului.

https://ohioline.osu.edu/factsheet/plpath-cer-07

29


Tilletia spp.

Tilletia controversa Kühn, T. tritici (Bjerk.)Wint. (sin. T. caries (DC) Tul.), T. laevis

Kühn (sin. T. foetida (Wallr.) Liro, T. intermedia Gassner

Denumire populară: mălura comună a cerealelor.

Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România.

Plante gazdă: cereale păioase: grâu (Triticum aestivum, T. durum), triticale (Triticosecale), secară

(Secale cereale), orz (Hordeum vulgare).

Simptome

Plantele cu mălură comună pot fi moderat pipernicite, (cele infectate cu T. controversa sunt mai

mici decât jumătatea plantelor sănătoase) dar nu se disting ușor până când nu vor crește spicele. Spicele

mălurate sunt mai mici și își mențin culoarea verde mai mult timp decât cele sănătoase (Fig. 1). Ele stau

drepte, spre deosebire de cele sănătoase care se apleacă sub greutatea boabelor. Glumele și paleele

spicelor devin depărtate, au aspect zburlit (Fig. 2), expunând bobele mălurate pe care le conțin. La soiurile

aristate, spicele mălurate de multe ori își pierd aristele din cauza fragilității acestora.

Boabele mălurate au aproximativ aceeași formă cu a celor sănătoase și sunt de culoare brun-gri,

mat. Învelișul lor este zbârcit, fără luciu, fragil, rămâne intact, dar în timpul recoltării acesta se rupe

eliberând o pudră prăfoasă, neagră, alcătuită din sporii ciupercii. De obicei sunt atacate toate boabele

dintr-un spic, însă, se găsesc și boabe sănătoase și mălurate pe același spic (Fig. 3).

Când câmpurile sunt puternic infectate și recoltarea se efectuează mecanic se produce un nor

întunecat alcătuit din sporii ciupercii.

Simptome asemănătoare la spice și boabe sunt produse și de nematodul grâului (Tylenchus tritici).

În acest caz însă, boabele sunt tari, se strivesc greu și au conținutul de culoare albă, pe când boabele

mălurate se strivesc foarte ușor între degete și au conținut prăfos de culoare brun-neagră.

Mălura comună reduce productivitatea și calitatea cerealelor. Semințele de grâu contaminate cu

sporii de mălură au un miros înțepător de pește. Cerealele mălurate au o valoare scăzută și uneori nu sunt

acceptate pe piață. Mai mult, sporii de mălură eliberați în timpul treieratului sunt inflamabili și, uneori, pot

apărea focuri sau explozii care sunt rezultate din aprinderea lor prin scânteile apărute în timpul recoltării

mecanice.

Temperaturile cuprinse între 5-15°C favorizează germinarea clamidosporilor ciupercii și

producerea hifelor infecțioase. Grâul însămânțat toamna devreme, când temperatura solului depășește

15°C, poate scăpa de infecție.

Mod de răspândire

Ciuperca se răspândește cu sămânța și solul infectat. În timpul recoltării boabele mălurate sunt

sfărâmate și astfel clamidosporii ciupercii sunt eliberați, contaminând solul și semințele. Clamidosporii

sunt dispersați apoi cu ajutorul vântului.


Măsuri preventive


● efectuarea semănatului timpuriu, în luna septembrie pentru soiurile de toamnă, de asemenea, efectuarea

semănatului la începutul epocii optime pentru soiurile de primăvară, când temperaturile sunt mai ridicate;

● utilizarea îngrășămintelor cu azot, fosfor, potasiu în proporții optime (fosforul și potasiul în proporție

ridicată favorizează uneori atacul de mălură, pe când cele preponderent cu azot, îl reduc);

● efectuarea semănatului la adâncime mică (1-2 cm);

● evitarea semănatului la densitate mare pe unitatea de suprafață;

30

● utilizarea soiurilor rezistente și a semințelor libere de spori de mălură;

● curățirea și dezinfecția echipamentelor ( combine, semănători) înainte de întrebuințare;

● efectuarea de tratamente chimice la sămânță.

Fig.1: Spice mălurate de culoare verde Fig. 2: Simptome pe spice Fig.3: Boabe sănătoase și mălurate

(Foto: https://www.alamy.com/dwarf) (Foto: https://sv.wikipedia.org/wiki/) (Foto: https://www.plantmanagemen)

Măsuri curative



cerificat omologare

Doza recomandata Timp de pauza

TENAZOL 60 FS 19/12/2022 0,5 l/t sămânţă (tratament sămânţă) nu se aplică

DITHANE NeoTec 75 WG 31/01/2020 2,5 kg/t sămânţă (tratament sămânţă)

nu se aplică

KINTO PLUS 31/10/2020 0,120-0,150 l/100 kg

sămânţă(tratament sămânţă)

nu se aplică

BARITON SUPER 97,5 FS 31/10/2019 1,0 l/t sămânţă (tratament sămânţă) nu se aplică

LAMARDOR 400 FS 31/07/2020 0,150 l/t sămânţă ( tratament

sămânţă)

nu se aplică

KINTO DUO 30/04/2020 1,5 l/t sămânţă (tratament sămânţă) nu se aplică

FIŞĂ FITOSANITARĂ

Urocystis tritici Koern.

sinonim: Urocystis agropyri (G. Preuss) J. Schröter

IMPORTANT! Rezistența celor mai multe soiuri de cereale la mălura comună este trecătoare din cauza apariției

de noi rase virulente ale ciupercii Tilletia spp.

https://www.alamy.com/dwarf

https://sv.wikipedia.org/wiki/

https://www.plantmanagemen/

31


Urocystis tritici Koern.

sinonim: Urocystis agropyri (G. Preuss) J. Schröter

Denumire populară: Tăciunele frunzelor şi al paiului la grâu.


Plante gazdă: Urocystis tritici atacă în principal grâul, dar se găsește pe multe alte Poaceae (orz, Koeleria

sp. etc.) De fapt, grâul de panificație este gazda principală a ciupercii care produce tăciunele frunzelor şi al

paiului, iar tulpinile care atacă grâul de panificație tind să fie foarte exclusiviste. Există puține rapoarte

privind Urocystis tritici pe grâu dur și triticale.

Simptomele sunt evidente pe frunze primăvara și vara.

Dezvoltarea sporilor începe în țesuturile din interiorul verticilului și afectează mecanic apariția frunzelor și a

spicelor.

Între faza de înfrăţire și cea de înspicare, pe limb şi teci, pe pai şi pe glume se formează dungi negre,

longitudinale. La început, dungile sunt acoperite de epidermă, care mai târziu se sfâşie, eliberând o pulbere

neagră, alcătuită din clamidosporii ciupercii (fig. 3). Acest fenomen şubrezeşte mecanic frunzele bolnave,

care se zbârcesc, apoi se sfâşie. Frunzele sunt adesea răsucite (fig. 1), ceea ce poate împiedica înspicarea.

Paiul rămâne mai scurt, de aceea plantele bolnave sunt, de obicei, pipernicite și înfrăţesc excesiv (fig. 2).

Simptomele nu se manifestă evident pe toţi fraţii plantelor infectate.

Spicele sunt mici şi deformate şi adesea nu apar din burduf sau, dacă apar, nu formează boabe. Spicele care

apar pot avea pe glume dungi negre, la început acoperite de epidermă, apoi prăfoase.

Fig.1.Frunze și teacă de frunze de grâu Fig. 2. Frunzele de grâu infectate cu Urocystis.tritici

infectate cu Urocystis. tritici răsucite şi sfâşiate. Se observă atrofiile și deformările tulpinilor

Foto: Nigel Cattlin / Holt Studios International Foto: Nigel Cattlin / Holt Studios International

Fig. 3. Frunze de grâu atacate de Urocystis. tritici (detaliu)

(http://ephytia.inra.fr)

http://ephytia.inra.fr/

32

Mod de răspândire

Boala se transmite de la un an la altul prin clamidosporii ciupercii, care la treierat aderă de boabe sau ajung

în sol sau rămân pe resturi de plante, contaminându-le.

Infecţia este germinală: sporii din sol sau cei de pe semințe pot rămâne viabili timp de trei ani înainte de a

germina și de a infecta coleoptilele de grâu. Infecția are loc înainte de apariția răsadului și este favorizată de

temperaturi ale solului cuprinse între 10 și 20°C. Urocystis tritici iernează ca miceliu, în porțiunea

superioară a plantelor gazdă bolnave.


Măsuri preventive. Pentru a limita infecțiile atât din inoculul semănat, cât și din sol, se recomandă:

- folosirea de soiuri rezistente, precum şi de sămânţă sănătoasă, bine condiţionată;

- igienă culturală (adunarea şi distrugerea resturilor de plante după recoltare);

- un asolament adecvat (rotaţia culturilor la cel puţin 3–4 ani);

- arătură adâncă de toamnă;

- însămânţare către sfârşitul epocii optime (când solul este mai răcoros) şi la adâncimi reduse (mai puţin de

2,5 cm).

IMPORTANT!

Boala se întâlnește în majoritatea zonelor unde se cultivă grâu de toamnă.

33


Ustilago tritici (Pers) Rostr

Denumire populară:Tăciunele zburător al grâului.


Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu) , Secale cereale (secară) și Hordeum vulgare ( orz.).

Simptome: Boala devine evidentă în perioada înspicării plantelor, cele bolnave înspicând mai repede

decât cele sănătoase.

Spicele atacate sunt erecte și sunt de culoare brună-închisă sau neagră, deoarece cariopsele, plevele și

aristele sunt distruse și înlocuite cu o masă prăfoasă, negricioasă, alcătuită din clamidosporii ciupercii.

La apariția atacului, masa de spori este acoperită de o membrană argintie, care în scurt timp se usucă și

se sfâșie, astfel că după 2-8 zile, sporii ciupercii se împrăștie, rahisul rămânând golaș, păstrănd deseori

mici rămășițe de clamidospori în dreptul călcâielor.(fig.1)

Există și cazuri de atac parțial al spicului, de obicei în partea inferioară a acestuia, precum și atac parțial

la plantă adică la aceeași plantă apar atât spice sănătoase cât și spice tăciunate. Dacă condițiile sunt

nefavorabile și cresterea plantelor este întârziată, miceliul ciupercii se dezvoltă intens invadând și

frunzele pe suprafața cărora apar striuri negre, pline cu clamidospori. (fig.2)

Înălțimea tulpinii, lungimea spicului și a frunzelor plantelor bolnave sunt mai mici decât ale celor

sănătoase.

Fig.1. Simptom pe spice atacate Fig.2. Atac puternic de tăciune

(www.forestryimage.org) (www.agrolink.com.br)

Mod de răspândire

Transmiterea ciupercii se face de la an la an prin semințele infectate care nu se deosebesc vizual de

boabele sănătoase.

Prin miceliul care se găsește în semințele infectate, boala se poate răspândi pe distanțe nelimitate.

Ciuperca rezistă timp de 3-5 ani sau chiar mai mult în cariopsele infectate.

Boala este favorizată de temperatură (20-26°C) și de umiditatea ridicată.

Măsuri preventive:

http://www.forestryimage/

34

• folosirea de semințe sănătoase ,certificate

• utilizarea soiurilor rezistente, precoce și cu perioada scurtă de înflorire

• măsuri culturale

Măsuri curative :



cerificat omologare


VIBRANCE DUO 31/10/2019 2,0 l/t sămânţă (tratament

sămânţă)

nu se aplică

BARITON SUPER

97,5 FS

31/10/2019 1,0 l/t sămânţă (tratament

sămânţă)

nu se aplică

LAMARDOR 400 FS 31/07/2020 0,15 l/t sămânţă (tratament

sămânţă)

nu se aplică

IMPORTANT!

Infecția cu Ustilago tritici debutează în timpul înfloririi având un ciclu evolutiv de 2 ani, în

primul an la plantele mamă se produce infecția embrionilor și în al doilea an la plantele fiică se

manifestă simptomele bolii și răspândirea agentului patogen.



35


Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall

Denumirea populară: arsura bacteriană

Statut: organism dăunător non- carantină, prezent în România

Plante gazdă: graminee și dicotiledonate

Simptome:

Boala se manifestă pe frunzele superioare ale plantei.Inițial, apar pete umede, mici, având

diametrul de 1 mm (fig. 1). În 2-3 zile, petele se extind, fuzionează și formează dungi neregulate (fig.2).

Petele inițial sunt verde gri apoi capătă culoarea bronzului și în final devin necrotice. Întreaga funză se

poate necroza. Deși distrugerea foliară poate ajunge de pâna la 50%, această bacterie nu produce pagube

economice importante la grâu. În timpul perioadelor umede se poate observa, în dreptul leziunilor

picaturi de exsudat bacteria, (fig.3.). În general, spicele și glumele sunt asimptomatice.

La grâu, această bacterie a fost pentru prima data caracterizată în 1972.

Fig. 1 Pete pe frunze (https://repository.cimmyt.org/xmlui/bitstream/handle/10883/1227/64767.pdf)

Fig 2. Dungi pe frunze Fig. 3 Frunze cu exsudat bacterian

(https://cropprotectionnetwork.org/resources/articles/diseases/bacterial-leaf-blight-of-wheat)


Pseudomonas syringae pv. syringae se transmite pe distante lungi cu sămânța iar pe distanțe

scurte pe lângă sămânță, apa și vântul împraștie agentul patogen. Resturile vegetale și sămânța ajută

bacteria să supraviețuiască, local, de la un an la altul.

https://repository.cimmyt.org/xmlui/bitstream/handle/10883/1227/64767.pdf

https://cropprotectionnetwork.org/resources/articles/diseases/bacterial-leaf-blight-of-wheat

36


Măsuri preventive:

• utilizarea de sămânță sănătoasă, liberă de patogen;

• evitarea irigării prin aspersiune în perioadele umede și răcoroase;

• evitarea reutilizării apei de irigație;

• reducerea frecvenței irigării, pentru a se menține o umiditate relativ scăzută;

• utilizarea de soiuri rezistente.

IMPORTANT! Bacteria preferă perioadele cu umiditate relativ mare și temperaturi relativ

scăzute 15-250C, din timpul primăverii.

37


Pseudomonas syringae pv. coronofaciens

(Elliott) Young, Dye et Wilkie

Denumire populară: Arsura aureolată a ovăzului.

Statut: organism non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: Gazde naturale principale: Avena sativa (ovăz), A. fatua (ovăz sălbatic, odos),

Secale cereale (secară). Alte gazde naturale: Arrihenatherium elatius (ovăscior), Avena byzantina (ovăz

roşu), Bromus inermis (neghină, ovăsică tunsă), Deschampsia caespitosa (păiuş-de-baltă), Hordeum

vulgare (orz), Koeleria cristata (pieptănariţă-deasă, soreancă), Lolium multiflorum (raigras Italian,

zâzanie), Lolium perenne (iarbă de gazon), Phleum pratense (timoftică), Triticum aestivum (grâu),

Triticum × Secale (triticale), Zea mays (porumb).

Simptome

• La ovăz. Boala apare atât pe plantele tinere, cât şi pe cele mature.

Pe frunzele plantelor se formează la început pete ovale, hidrozate (fig. 1), care mai târziu se usucă

şi se înroşesc (fig. 3). Pe frunzele plantelor mature apar, de la vârf sau de-a lungul marginilor, leziuni

mici, de unu sau mai mulţi milimetri, brune. În jurul acestor leziuni, zone mari de ţesut se decolorează,

formând aureole care sunt caracteristice bolii şi au formă ovală, cu lungime de 2–26 mm şi lăţime

de 1–5 mm. În unele cazuri, aureola se poate prelungi sub formă de striuri galbene pe toată lungimea

frunzei. Ţesuturile afectate exsudează.

În evoluţia ulterioară a bolii, culoarea zonelor aureolate devine brună sau închisă la centru şi mai

deschisă spre periferie. Petele prezintă zone concentrice, de multe ori bine delimitate printr-o dungă fină

brun-roşcată; petele confluează, porţiuni mari de frunze necrozând-se, îndeosebi cele dinspre vârf (fig. 2

şi 3). Pete de culoare asemănătoare, însă de formă mai alungită, apar mai rar şi pe teaca frunzelor şi pe

glume.O cultură cu un grad de atac mai mare se recunoaşte uşor de departe, având o mare parte din

frunze uscate.

• La secară. Pete eliptice sau alungite, bej, înconjurate de o zonă uşor decolorată și adesea

asociate cu răni cauzate de îngheț, au fost observate pe frunze când temperatura aerului nu depășeşte

15°C. Simptomele devin evidente la începutul primăverii, când vremea e mai caldă (15–22°C). După

formarea spicului, infecţiile sunt mai rare. În 1–2 zile, petele devin galben înschis şi capătă un aspect

„ars”. Simptomul de „arsură” a fost mai frecvent de la înflorire până la coacere. Mici halouri apar uneori

pe glume, dar mai frecvent întreaga inflorescenţă este vătămată, uscată și se albeşte.

Fig. 1. Primele simptome foliare Fig. 2. Pete necrozate pe frunze de ovăz Fig. 3. Leziuni foliare la ovăz

(http://www.eeagrodelsur.cl) (Foto: Paul Koepsell, 1989) (http://wheat.lsu.edu/img/halo1.jpg)

Mod de răspândire

http://wheat.lsu.edu/img/halo1.jpg

38

Răspândirea în câmp se realizează prin picăturile de ploaie şi prin vânt. De asemenea, insectele, în

special afidele, sunt agenți responsabili pentru răspândirea bolii.

Bacteria iernează în sămânţă şi în resturile vegetale, rămânând viabilă în resturile vegetale până la

patru ani şi păstrându-şi virulenţa timp de doi ani.

Primele infecții, cele de pe răsaduri, se dezvoltă din bacteriile de pe suprafața semințelor. De aici,

bacteriile se pot răspândi ușor de la o frunză la alta și de la o plantă la alta, favorizate de vremea umedă

din primăvară. La sfârşitul primăverii, boala e posibil să evolueze sever pe unele loturi, însă adesea

încălzirea vremii şi lipsa ploilor sunt prielnice unor creşteri noi ale plantelor libere de infecţie.

În timpul sezonului de creștere, infecția are loc prin porii din vârful frunzelor, prin stomatele

distribuite pe suprafața frunzelor și prin răni. Perioada de incubaţie durează 2–3 zile.


Măsuri preventive: În general, nu necesită măsuri de combatere, pentru că odată ce ploile se

diminuează simptomele bolii tind să dispară. Când nivelul de infecţie este mai mare, se recomandă:

- folosirea de sămânţă sănătoasă;

- cultivarea unor varietăţi, soiuri şi hibrizi rezistenţi la patogen; rezistența la agentul fitopatogen

este eficientă și se moșteneşte;

- ovăzul şi secara se vor cultiva în asolament, iar pe terenurile unde a apărut boala, miriştile se vor

arde;

- după recoltare, terenul trebuie bine lucrat pentru a favoriza putrezirea resturilor de plante.


IMPORTANT! Infecțiile chiar înainte de apariția paniculelor (inflorescenţelor) pot reduce producţia.

Cu toate acestea, infecțiile timpurii au un impact redus asupra recoltei.

39

Xanthomonas tarnaslucens pv. translucens Denumire populară: Înnegrirea bacteriană a grâului și orzului

Statut : organism dăunător non-carantină, prezent (fără detalii) în România

Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Hordeum vulgare (orz)

Simptome:

Organe atacate: spice și boabe, mai rar pe frunze și pai.

- pe glume, în partea lor superioară apar numeroase striuri de culoare brun închis, adâncite.

Aceste simptome fac diferența între această boală și înnegrirea bazală a grâului, la care pigmentarea

apare în porțiunea bazală a glumelor.

Soiurile de Triticum durum prezintă glume de culoarea brun deschis, cu marginile mai difuze și

formează picături mici de exudat care după uscare capătă aspectul unor cruste galbene.

La unele soiuri țesutul glumelor este decolorat, are aspect umed, translucid, iar marginile sunt

difuze. Aristele sunt și ele afectate și prezintă înnegriri.

- spicele infectate sunt nedezvoltate, mai mici, rahisul se poate deforma, iar boabele sunt șiștave

(fig. 2).

- pe pai, sub noduri, se formează dungi brun-negre, longitudinale.

- pe frunze, apar dungi hidrozate, translucide, care apoi capătă culoarea galbenă, iar la sfârșit au

culoarea brun-neagră (fig. 1). În condiții de umiditate ridicată poate apărea un exudat de culoare

galbenă.

- semințele sunt zbârcite, mai ales în zona bazală și prezintă pete galbene, adâncite în formă de

fagure în care se găsesc bacterii.

Țesuturile se înnegresc datorită prezenței enzimei numită tirozinază.

Fig. 1. Simptom pe frunză de grâu Fig. 2. Simptom pe spicul de grâu https://gd.eppo.int/taxon/XANTTR/photos https://gd.eppo.int/taxon/XANTTR/photos


Bacteriile pot ierna în câmp, în parcelele de grâu și în resturile vegetale de costrei, timoftică și obsigă

rămase din anul precedent.

În sol steril bacteria rămîne viabilă timp de 124 de zile, iar în sol nesteril moare imediat.

Bacteria se transmite cu ajutorul semințelor infectate. Un singur focar de infecție este capabil să

răspândească boala pe o suprafață de 40 m2 în 39 de zile.

Aceasta se poate răspândi prin intermediul afidelor, vântului însoțit de ploaie și al duzelor de la

instalațiilor de irigare mobile care trec pe deasupra plantelor.

Pentru a produce boala bacteria are nevoie de umiditate ridicată, iar înghețurile timpurii care afectează

plantele tinere pot de asemenea să crească atacul acestei boli.

https://gd.eppo.int/media/data/taxon/X/XANTTR/pics/1024x0/8859.jpg

https://gd.eppo.int/media/data/taxon/X/XANTTR/pics/1024x0/8863.jpg

40

În anii în care lunile iunie și iulie sunt foarte călduroase și cu umiditate relativă peste 50% pot apărea

atacuri puternice.


Măsuri preventive:

• amplasarea culturilor semincere de grâu în zone izolate și libere de bacterii și controlate din punct de

vedere fitosanitar în perioada de vegetație;

• folosirea de sămânță sănătoasă ;

• respectarea epocii optime de însămânțare;

• amplasarea culturilor pe terenuri care nu au fost cultivate în anul precedent cu grâu și orz;

• se recomandă respectarea rotației culturilor ;

• aplicarea de măsuri care duc la scurtarea perioadei de coacerea plantelor;

• tratamente pentru combaterea afidelor;

• administrarea de îngrășăminte potasice și fosforice;

IMPORTANT!

Nu există soiuri rezistente la acestă boală și nici tratamente chimice de combatere.

41


Barley yellow dwarf viruses (BYDV)

Denumire populară: Virusurile piticirii galbene a orzului

Statut: organism dăunator non- carantină, prezent în România.

Plante gazdă: În condiții naturale virusul infectează orzul (Hordeum vulgare), grâul (Triticum

aestivum), secara (Secale cereale), ovăzul (Avena sativa), orezul (Oryza sativa), porumbul (Zea mays),

sorgul (Sorgum vulgare) și numeroase ierburi graminee.

Simptome:

La orz, infecțiile primare care au loc în timpul răsăririi se manifestă de regulă, numai după repornirea

vegetației în primăvară. Plantele infectate sunt pitice, slab înfrățite și total îngălbenite,contrastând

puternic cu plantele sănătoase. Spre deosebire de îngălbenirile produse de alți factori, frunzele

plantelor infectate sunt mai îngroșate, erecte și rigide decât normal și manifestă o îngălbenire aurie sau

portocalie strălucitoare care evoluează de la vârf spre baza limbului.

În funcție de repartizarea atacului de afide în câmp, boala apare în vetre, slab delimitate, cultura este

rară, multe dintre plantele atacate dispărând iarna, fiind mai sensibile la ger, sau primăvara din cauza

sistemului radicular slab dezvoltat.

Simptome de îngălbenire și piticire produse de BYDV

Fig.1 www.thecropsite.com Fig.2 www.croppro.com.au/crop. Fig.3 https://www.alamy.com/bydv

disease.manual/ch10s09.php

La grâu, plantele infectate primar în toamnă manifestă simptome foarte grave în primăvară,

caracterizate prin piticire, înfrățire abundentă, clorozarea și înroșirea aproape totală a frunzelor

începând de la vârf, sistem radicular slab dezvoltat și înspicare rară sau absentă. La plantele de grâu

infectate primăvara, simptomele apar în cursul verii, constând într-o îngălbenire și înroșire

strălucitoare a 1-2 frunze din vârf, începând de la vârful limbului, în timp ce frunzele mai inferioare au

culoare normală, sistemul radicular este aproape normal dezvoltat și talia plantelor este puțin afectată.

Ovăzul este foarte sensibil. La 2-3 săptămâni de la infecție vârful frunzelor prezintă pete mici,

clorotice, slab delimitate.În funcție de soi, acestea devin mai târziu galbene – roșietice, culoare pe care

o imprimă la început vârfului și apoi frunzelor în întregime.


Pe cale naturală, transmiterea are loc prin circa 14 specii de afide a căror viață este legată de culturile

de cereale și ierburi perene, dintre care cele mai importante sunt: Metopolophium (Acyrthosiphon)

dirhorum, Macrosiphum avenae, Rhopalosiphum maidis, Rhopalosiphum padi și Schizaphis

graminum. Sursele de infecție și gazdele pentru afidele vectoare din primăvară sunt plantele de

graminee perene cultivate și spontane și culturile de grâu și orz semănate în toamna precedentă.

http://www.thecropsite.com/

http://www.croppro.com.au/crop

42

Din aceste surse,vectorii migrează pe culturile de orz și ovăz semănate primăvara, apoi pe samulastra

de grâu și orz și, de pe acestea pe primele semănături de grâu și orz de toamnă.


Măsuri preventive:

• combaterea afidelor prin aplicarea insecticidelor

• respectarea epocii optime de însămânțare și cultivarea soiurilor tolerante

• o măsura importantă pentru reducerea atacului constă în însămânțarea cerealelor de

toamnă la date care să asigure răsărirea lor în perioada când datorită temperaturilor mai

scăzute, se înregistrează o diminuare a zborului, înmulțirii și activității afidelor.

• cerealele de primăvară vor fi însămânțate cât mai timpuriu, pentru a fi bine dezvoltate în

momentul migrării și înmulțirii afidelor pe aceste culturi

• efectuarea lucrărilor specifice solului.

Măsuri curative:

• cerealele de toamnă semănate timpuriu pot fi protejate contra afidelor .

IMPORTANT: Simptomele produse de virusurile piticirii galbene sunt variabile în funcție de

cultură, soi, tulpina virusului, momentul infecției și condițiile climatice, la unele gazde dispărând

după scurt timp de la infecție. Virusul are 5 tulpini variate grupate pe baza virulenței față de

ovăz și relațiile cu afidele vectoare.

•

43


Barley stripe mosaic virus

Denumire populară: Virusul mozaicului dungat al orzului


Plante gazdă: orz, grâu și ovăz sălbatic-odosul (Avena fatua).

Simptome

La orz se observă pete sau dungi clorotice pe limbul și teaca frunzelor, a căror intensitate se diminuează

progresiv, de la frunză la frunză pe măsura dezvoltării paiului. În unele cazuri, se observă și necroze

circulare, fusiforme sau în formă de „V” . Tulpinile latente ale virusului nu produc nu produc simptome

în faza cronică, iar cele virulente distrug clorofila și xantofila , rezultînd zone total galbene sau albe.

Alte tulpini se manifestă , în faza cronică, prin striuri continue sau întrerupte sau prin pete neregulate,

brune. Înălțimea paiului este redusă, înspicarea întârziată cu 1-4 zile, numărul florilor mai mic, iar o

parte din acestea rămân sterile datorită polenului puțin și viabilității reduse a acestuia. Ca urmare se

formează un număr redus de boabe subdezvoltate , virusul având tendința de a mări numărul de frați la o

plantă. În cazul soiurilor sensibile și a tulpinilor virulente, numeroase plăntuțe sunt distruse în timpul

încolțirii și răsăririi.

La grâu, plantele crescute din semințe infectate prezintă pete clorotice relativ puternice ori desene

clorotice foarte slabe sau moderate, restul plantei având un aspect normal.

Fig. 1 Plante de orz infectate (dreapta) comparativ cu Fig.2 Simptome pe frunze

plante sănătoase (stânga) https://www.agric.wa.gov.au/mycrop/diagnosing-barley-

stripe https://www.forestryimages.org/browse/

Mod de răspândire

- prin sămânță: depinde de soi, tulpina virusului, stadiul de dezvoltare al plantei și de condițiile

climatice;

- cu ajutorul polenului: transmiterea de la plantele bolnave la cele sănătoase are loc, mai ales când

acesta este plasat direct pe stigmatul plantelor sănătoase. În cazul soiurilor actuale acest mod de

transmitere nu are rol epidemiologic, însă importanța lui crește considerabil în cazul creării

hibrizilor de cereale păioase.

- prin contactul mecanic dintre plante, ca rezultat al acțiunii vântului, grindinei, animalelor, omului.

-

https://www.agric.wa.gov.au/mycrop/diagnosing-barley-stripe

https://www.agric.wa.gov.au/mycrop/diagnosing-barley-stripe

https://www.forestryimages.org/browse/

44


Măsuri preventive

• folosirea de sămânță liberă de virus, testarea loturilor de sămânță fiind o măsură necesară;

• producerea și cultivarea unor soiuri rezistente la virus.

IMPORTANT!

• Transmiterea virusului prin sămânță se realizează în procent de 90-100% iar prin polen și ovule

în procent de 10-35%, respectiv 17-66% (Caroll and Matew).

• Simptomele sunt asemănătoare cu cele produse de ciuperca Pyrenophora graminaea –Sfâșierea

frunzelor de orz.

45


Wheat dwarf virus (WDV) Denumire populară: Virusul piticirii grâului

Statut: organism dăunator non- carantină, prezent în România.

Plante gazda: grâu (Triticum aestivum), secară (Secale cereale), orz (Hordeum vulgare), ovăz (Avena

sativa), Lolium multiflorum , Poa annua.

Simptome:

Caracteristica principală a plantelor atacate este talia pitică. De regulă atacul este mai pronunțat când se

produce la plantele tinere și mai puțin accentuat când are loc în faze de vegetație mai avansate. În primul

caz plantele nu înspică iar în al doilea caz, pot înspica dar boabele sunt nedezvoltate și șiștave.

Pe frunzele plantelor atacate apar pete de culoare verde – deschis, care mai târziu devin galben brune.

Cu timpul petele se unesc, determinând îngălbenirea și necrozarea frunzelor. În condiții de infecții

naturale, virusul produce îngălbenire și piticire la ovăz și reducerea creșterii la Lolium multiflorum și

Poa annua.

Răspunsul la infecția produsă de Wheat dwarf virus

Fig.1 https://cellcode.us/quotes/ Fig.2 https://plantix.net/plant-disease/ Fig.3 https://www.semanticscholar.org

wheat-dwarf-virus.html en/200038/wheat-dwarf-virus/


Virusul se transmite prin cicada Psammotettix alienus din familia Cicadellidae. Transmiterea este de tip

persistent, hrănirea pentru achiziționare fiind de 1-4 zile. După o perioadă de latență în insecte, acestea

rămân infecțioase toată viața, virusul netransmițându-se la urmași prin ou.


Măsuri preventive: - combaterea insectelor vectoare – cicadele

- se va respecta epoca de semănat și se evită semănatul prea timpuriu, când cicada

vectoare este încă foarte activă.

- cultivarea soiurilor rezistente

• în zonele foarte expuse atacului, se recomandă combaterea cicadei vectoare

IMPORTANT: Tratamentele cu insecticide trebuie efectuate în timp util adică atunci când

procentul de atac al culturii este sub 10%.

https://cellcode.us/quotes/

46

FISĂ FITOSANITARĂ

Wheat streak mosaic virus

Denumire populară: Mozaicul dungat al grâului

Statut: organism dăunător non- carantină, prezent în România

Plante gazdă:Triticum spp. (grâu), Hordeum vulgare (orz), Secale cereale (secară), Avena sativa (ovăz),

Zea mays (porumb) și unele leguminoase

Simptome:

La grâu :

Primele simptome apar pe grâul de toamnă la 2-3 săptamâni de la răsărire

• striuri sau dungi de culoare verde-deschis sau gălbui, paralele cu nervurile frunzelor – la scurt timp de

la răsărire, pe grâul de toamnă (fig.1)

• suprafața limbului devine galben-aurie într-un stadiu mai avansat al bolii, rămânând doar striuri verzi

pe acest fond galben (fig.2, 3)

• necrozarea țesuturilor atacate

• plantele atacate în toamnă au o creștere redusă, sunt pitice, spicele sunt mici și sterile în majoritatea

cazurilor

• talia plantelor este mai mică (se constată o reducere de 28 %), în timp ce la plantele infectate în

primavară reducerea taliei este doar de 22 %

• plantele bolnave au tufa răsfirată, cu spice mici, sterile, pierderile de producție fiind de 50-80 % iar

făina rezultată din cariopsele virozate este de slabă calitate

La orz

• striuri de culoare verze-deschis pe frunzele tinere

• dungi galbene pe frunzele bazale

• plante cu talie redusă

La porumb

• leziuni clorotice pe suprafața frunzelor (fig.4)

• mozaic sau clorozări ale vârfului frunzelor

Fig.1 Simptom pe grâu Fig.2 Simptom pe grâu-limb foliar Fig.3 Simptom pe grâu-striuri Fig.4 Simptom pe porumb

Foto: www.agro-magazin.ro Foto: www.agro-magazin.ro Foto: www.agro-magazin.ro Foto: http://factsheets.okstate.edu

Mod de răspândire

• Virusul se transmite în natură prin acarieni (Aceria tulipae, A. tosichella şi A. Tritici); vectorii pot

achiziționa virusul numai în stadiul de nimfe dar, nu-l pot transmite de la adulți la ouă.

http://factsheets.okstate.edu/

47

• Surse permanente de infecție sunt buruienile gazdă de ex. Lolium multiflorum (raigras) și

samulastra

• Virusul nu se transmite prin sol sau prin samânță, iernează împreună cu vectorul în cerealele de

toamnă și în gramineele perene

• In cursul vegetației virusul poate fi transmis pe grâu de pe porumb, care poate fi gazdă pentru

înmulțirea virusului


Măsuri preventive

• principala măsură de prevenire este respectarea perioadei de semănat deoarece s-a observat că

infecția cu acest virus descrește odată cu întârzierea semănatului

• semănarea grâului de primăvară de timpuriu pentru ca plantele să se dezvolte până în perioada de

răspândire a bolii

• distrugerea samulastrei este o măsura obligatorie, în vederea întreruperii ciclului de transmitere al

vectorilor

• distrugerea buruienilor gazdă

• cultivarea soiurilor sau hibrizilor de grău care s-au dovedit a fi rezistenți în zonele unde există

vectori ai virusului

IMPORTANT!

• Factorii de mediu pot influența înmulțirea și răspândirea virusului, cât și a vectorilor, care

sunt sensibili la uscăciune

• Temperaturile scăzute din timpul toamnei maschează simptomele foliare. Ele reapar în

primăvară,dupa pornirea vegetației,sub formă de striuri care se măresc, se unesc și ocupă

porțiuni mari din limb.

48/100


Agriotes spp. (L)

Reprezentanții genului Agriotes, care se situează pe primul loc din punct de vedere al

importanței economice pentru țara noastră, aparțin speciilor A. lineatus, A. obscurus, A. ustulatus şi A.

sputator.

Prezența păgubitoare a viermilor sârmă în straturile superioare ale solului, respectiv 10-20 cm,

intensitatea procesului de hrănire și cuantumul mai mare al distrugerilor se înregistrează în special la

terenurile cu conținut mai bogat în apă.

Denumiri populare: gândaci pocnitori, viermi sârmă.

Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România.

Plante gazdă: dăunători polifagi, atacă rădăcinile de graminee, de porumb, plantele care alcătuiesc

pajiștile, tuberculiferele și rădăcinoasele.

Descriere

Adulții genului Agriotes au corpul alungit de 7-12 mm, îngustat posterior, de culoare brună-roșcată

până la brună-negricioasă (fig. 1). Popular sunt cunoscuți sub numele de „gândaci pocnitori”, o

caracteristică a acestui gen fiind dispozitivul de sărit sau mai concret de “catapultare”, situat la punctul

dintre prostern și mezostern.

A.lineatus este de culoare brună-roșcată, de 7 – 10 mm lungime; elitrele au o nuanță mai deschisă

decât restul corpului, iar interstițiile lor sunt mai late și prevăzute cu o pubescență mai deasă;

A ustulatus este de 9 – 12 mm lungime, culoarea este brună-închis până la negru; elitrele au o nuanță

mai deschisă decât restul corpului iar antenele și picioarele sunt galbene-brunii.

A obscurus are ca particularitate, pubescența elitrelor și pronotul mai mult lat decât lung; corpul este

de 7-10 mm lungime;

A sputator se caracterizează prin talie mică, de 6 -7 mm lungime, cu corpul în întregime de culoare

brun-roșcată. Pronotul are lungimea egală cu lățimea, este strălucitor, puternic convex, foarte arcuit pe

laturi.

Oul: este ovoid, cu corionul tare și rezistent, de culoare albă. Lungimea variază în funcție de specie

între 0,5 – 1,5 mm.

Larva: cunoscută sub numele de „vierme sârmă” are corpul alungit (18-25 mm lungime), subțire și

alungit, acoperit cu un tegument puternic chitinizat, de culoare galbenă-castanie. Picioarele sunt scurte

și de aceeași mărime (fig. 2).

Pupa: de tip liberă, are 7-10 mm lungime, la început de culoare deschisă apoi devine brună.

Fig.1. Adult de Agriotes spp. (http://ephytia.inra.fr) Fig. 2. Larve de Agriotes spp. (https://www.scoop.it )

Simptome: Larvele rod părțile subterane ale plantelor de graminee, de la exterior, sub nivelul

coletului. Atacul larvelor se manifestă în special în primăverile reci și umede, în solele unde s-a însămânțat la

49/100

adâncime mai mare și plantele răsar cu întârziere. Perioada pagubelor produse de viermii sârmă coincide cu

cea a răsăritului sau a primelor faze de dezvoltare a plantelor și atacul este cu atât mai grav cu cât planta

traversează o perioadă critică în momentul reluării activității. În urma atacului, culturile de grâu sunt rărite

prin distrugerea unui mare număr de semințe în curs de germinație și de plante în timpul sau după răsărire.

Plantele care nu pier în urma atacului își reduc totuși capacitatea de producție și de aceea cultura trebuie

reînsămânțată.

Biologie: ciclul biologic al speciilor menționate este asemănător. Au o generație la 4-5 ani. Iernează în

sol ca larve de diferite vârste și ca adulți. Adulţii apar la suprafața solului în lunile aprilie-mai și au o

viață nocturnă. Zborul maxim are loc spre sfârșitul lunii mai începutul lunii iunie, apoi începe ponta.

Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe de 3-5, în sol, la adâncime de 1-5 cm. O femelă poate depune

150-200 ouă şi incubația durează 15-30 zile. Larvele încep să apară din luna iulie. În cel de-al 3-lea

sau al 4-lea an, în lunile iulie-august, larvele ajunse în ultima vârstă își construiesc căsuțe pupale la

adâncimi ce pot ajunge chiar și la 40 cm. Împuparea durează 26-30 de zile, apoi adulții rămân în

diapauză până în primăvara următoare.


Măsuri preventive

• cunoașterea gradului de infestare cu viermi sârmă pe solele în care urmează să se însămânțeze grâu;

• menținerea terenului lipsit de vegetație între recoltarea plantei premergătoare și semănatul grâului

prin diverse lucrări ale solului;

• efectuarea arăturilor de vară și de toamnă imediat după recoltarea culturilor;

• majorarea normei de sămânță la hectar cu 10-15% și respectarea adâncimii optime de semănat;

• rotația culturilor și folosirea ca premergătoare plante neagreate de larve;

• lucrarea solului prin prașile repetate pentru reducerea rezervei biologice a dăunătorului prin

expunerea la intemperii și la atacul prădătorilor naturali;

• aplicarea de îngrășăminte minerale, mai ales a celor cu azot, care au o acțiune nocivă asupra

larvelor;

• amendarea cu calciu a solurilor acide și drenarea terenurilor cu exces de umiditate.

Măsuri curative

→ metode biologice: capturarea insectelor adulte cu ajutorul capcanelor cu feromoni specifici;

favorizarea intervenției paraziților și prădătorilor naturali în menținerea echilibrului în ecosistemul

local. Dintre speciile parazitoide, cele mai cunoscute sunt: Paracodrus apterogynus, Serphus

gravidator, Hexamermis spp., Complexomermis sp. Reprezentanți ai genurilor Carabus, Broscus,

Amara, Colothus, Pseudophonus și Pterostichus pot fi prădători naturali ai larvelor. În anumiți ani, în

populațiile de viermi sârmă apar adevarate epizooții produse de Entomophtora carpentieri,

Metarrhizium anisopliae, Tarichium sp. și Bacillus sp.

Măsuri curative



certificate de

omologare


ERCOLE 31/03/2023 10 – 15 kg/ha nu are

TRIKA EXPERT 31/03/2023 10 – 15 kg/ha(aplicare directă la

semănat)

nu are

SIGNAL 300 ES 31/10/2019 2,5 l/t de sămânţă la grâu si

2,0 l/t de sămânţă la porumb

nu are

IMPORTANT !

Larvele sunt extrem de păgubitoare mai ales pentru culturile aflate în primele faze de

vegetație care fie nu mai răsar, fie se ofilesc și apoi se usucă. Pierderile de producție cauzate

de atacul viermilor sârmă pot ajunge la 38%.

50/100


Agrotis segetum (Denis & Schiffermüller)

Denumire populară: buha semănăturilor


Pante gazdă: specie care atacă cerealele în asociere cu alți dăunători.

Descriere

Adult: corp de culoare brună-cenușie, aripile anterioare prezintă pete reniforme, conice și inelare,

puțin mai deschise la culoare și încercuite cu negru; aripile posterioare la femelă sunt de culoare

cenușie-deschis, iar la mascul de un alb mătăsos, franjurate; anvergura aripilor este de 40 – 50 mm

(fig. 1).

Ou: de culoare albă-sidefie, este sferic, cu un diametru de 0,4-0,5 mm.

Larva: omizile sunt viguroase, putând ajunge până la 40–45 mm, de culoare cenușie-verzuie

(plumburie), cu luciu gras (fig. 2). Picioarele sunt înarmate cu croșete așezate în formă de

semicoroană.

Pupa: de culoare brună-negricioasă, are între 18-20 mm lungime.

Fig.1 Adult (https://www.en.wikipedia.org) Fig 2. Larve (https://www.agroinfo.ro)

Simptome: cerealele sunt atacate toamna prin retezarea și consumarea parțială a plăntuțelor. Se pot

înregistra cazuri când dispare marginea lanului către interior apărând un aspect de pășunare.

Biologie: are două generaţii pe an şi iernează în stadiul de larvă. Prezența adulților din prima generație

poate fi observată din luna mai până la sfârșitul lunii iunie. Fluturii sunt crepusculari sau chiar nocturni

şi după lăsarea întunericului încep să zbore în căutarea plantelor înflorite din flora spontană, cu al

căror nectar se hrănesc. La câteva zile după apariție, femelele depun aproximativ 500-1000 de ouă, pe

frunzele unor plante din flora spontană ce acoperă bine solul, menținând sub ele o atmosferă umedă,

favorabilă larvelor în primele zile după ecloziune. Incubația durează 6–10 zile, apoi apar larvele în

condițiile țării noastre, numărul maxim de larve fiind întâlnit la sfârșitul lunii mai începutul lunii iunie,

în partea de sud și spre sfârșitul lunii iunie în nord. În condiții de câmp, la temperaturi de 20-24°C

durata stadiului larvar este de 36–45 zile. În vederea împupării, larvele îsi construiesc o lojă cu pereții

interiori bine neteziți, la 3-5 cm în sol. Numărul maxim de fluturi aparținând generației de vară se

înregistrează în prima parte a lunii august. Ciclul evolutiv al generației de vară variază, pentru

condițiile din țara noastră, între 60 și 80 zile și se încadrează, în linii mari, între sfârşitul lunii mai și

prima parte a lunii august.

51/100


Măsuri preventive:

- efectuarea arăturilor adânci de toamnă, deoarece larvele aflate în diapauză sunt readuse la

suprafață, unde sub acțiunea diferiților factori, sunt distruse.

- efectuarea prașilelor repetate în timpul vegetației, pot contribui la distrugerea unui număr mare de

ouă și larve de primele vârste, odată cu distrugerea buruienilor.

Măsuri curative

• metode biologice: prin utilizarea unor agenți patogeni, paraziți și prădători. După Drujeliubova și

Makarova (1963), virusul granulos a redus în anul 1961 densitatea populației cu 50% și în unele

cazuri chiar cu 90%; Kamenkova (1968) studiind problema paraziților, identifică la Scotia segetum

22 specii de Hymenoptere și 13 specii de Diptere ca paraziți primari. Se menționează în mod

deosebit importanța speciilor Trichogramma evanescens, Rogas dimidiatus și Banchus falcatorius.

IMPORTANT!

Densitatea larvelor pe terenurile din Lunca Dunării poate ajunge până la 23 larve/m2.

Cerealele pot fi atacate şi de alte specii de lepidoptere din familia Noctuidae, cum ar fi:

Agrotis ipsilon Hfn., Agrotis exclamationis L., Agrotis crassa Hfn., Amathes C-nigrum L.

52/100


Anisoplia segetum Hb, Anisoplia austriaca Herbst, Anisoplia agricola

Poda, Anisoplia lata Er

Denumire populară: cărăbuşeii cerealelor


Plante gazdă: cereale păioase, graminee spontane, porumb.

Descriere

Adult

Anisoplia austriaca: prezintă elitre de culoare castanie-roşcată cu o pată neagră în formă de pătrat în

jurul scutelului (fig. 1), acestea purtând un rând de peri rigizi, în formă de ţepi, mai mari ca ai altor

specii şi o peliculă mai deschisă la culoare, ce se întinde de la vârful elitrei până la tuberozitatea

longitudinală laterală. Lungimea corpului este de 13-16 mm, iar abdomenul este acoperit cu o

pubescenţă deasă. Pigidiul are un smoc de peri albicioşi, ca o tufă conică.

Anisoplia segetum: corp mai mic, de 10-12 mm lungime. Capul prezintă o punctuaţie evidentă, cu

pronotul punctat, mai lat decât lung, iar în zona mediană are o adâncitură evidentă şi este mai îngust

decât elitrele. Acestea sunt de culoare gălbuie–castanie şi marginal prezintă un rând de sete, rare,

groase şi erecte, îndreptate spre zona posterioară a corpului. Corpul este acoperit cu o pubescenţă

lungă. Femelele au de cele mai multe ori o pată scutelară neagră (fig. 4).

Anisoplia agricola: corp de 11-13 mm lungime, cu o convexitate dorsală evidentă. Pronotul prezintă o

pubescenţă deasă şi scurtă şi este prevăzut cu o punctuaţie deasă, formată din puncte de dimensiuni

mari, faţă de specia precedentă. Elitrele sunt de culoare castanie-gălbuie, spre castanie–roşcată, de o

singură culoare, sau pot avea o pată scutelară în forma unei ancore. Vârful elitrelor sunt mai închise la

culoare (fig. 2). Abdomenul este de culoare neagră, acoperit cu o pubescenţă deasă.

Anisoplia lata: are 11,5-15 mm lungime, capul şi pronotul negre, cu luciu slab metalic. Corpul este

mai lat în comparaţie cu celelalte specii, elitrele sunt aproape grable, de culoare variabilă de la brun

roşcat până la negre. Uneori, pata din jurul scutelului lipseşte (fig. 3).

Larva: pentru toate speciile genului, larvele sunt de tip melolontoid, scarabeid, puţin îndoite în zona

centrală, trăiesc în pământ şi se hrănesc cu părţile subterane ale plantelor, rădăcini subţiri şi substanţe

humice. Criteriile de diferenţiere se referă la chetotaxia tergitului şi sternitului anal, având corpul de

25-35 mm lungime, capul şi segmentul anal de culoare brună, picioarele roşcate, iar restul corpului

alb-murdar-gălbui.

Fig.1. Adult Anisoplia austriaca Fig.2. Adult Anisoplia agricola

(http://ukrbin.com/show_image.php?imageid=34481) (https://www.biolib.cz/en/image/id183106)

http://ukrbin.com/show_image.php?imageid=34481

https://www.biolib.cz/en/image/id183106/

53/100

Fig.3. Adult Anisoplia lata Fig.4. Adult Anisoplia segetum

(http://insecta.pro/taxonomy/185327) (https://www.shutterstock.com/image-photo/anisoplia-lata)

Simptome: boabele de cereale atacate în faza de lapte sau în pârgă, în special cele de grâu şi secară,

prezintă rosături neregulate la suprafaţă, iar în cazul unor atacuri deosebite, boabele pot fi distruse

complet. Spicele cerealelor păioase atacate, prezintă spiculeţele răvăşite, desfăcute, uneori cu boabe

parţial roase, iar în cazul orzului, boabele sunt rupte de pe rahis.

Biologie: este asemănătoare pentru toate cele 4 specii, A. segetum având o generaţie pe an, iar celelalte

3 specii, o generaţie la 2 ani. Iernează în sol la 35-80 cm, fie ca larvă complet dezvoltată, în cazul

speciei A. segetum, într-o lojă, fie ca larvă de vârsta a doua în prima iarnă sau larvă complet

dezvoltată, în a doua iarnă, în cazul celorlalte 3 specii. Larvele execută mişcări pe verticală, în prima

perioadă de creştere şi dezvoltare a larvelor, în funcţie de condiţiile climatice, putând coborî până la 50

cm adâncime. În cursul lunii mai, larvele se împupează, apoi se transformă în adulţi. Stadiul de pupă

durează 15-20 zile. Apariţia adulţilor se eşaloneazăîn funcţie de specie: A. segetum apare la sfârşitul

lunii mai, începutul lunii iunie, A. lata, mai târziu, cu 2-4 zile, iar A. austriaca şi A. agricola după încă

10 zile. Imediat după apariţie, adulţii încep să se hrănească, absorb sucul celular din ţesuturile

vegetative şi rod boabele în curs de formare. Iniţial se hrănesc pe graminee spontane, apoi pe cereale,

când acestea ajung în faza formării boabelor. Hrănirea se face în cursul zilelor însorite, atunci când se

pot observa câte 3-4 adulţi pe un spic. Adulţii trăiesc aproximativ 20-30 de zile. În cursul perioadei de

hrănire are loc şi copulaţia, iar o femelă depune apoi în medie 50 de ouă, în sol, la 5-20 cm, de obicei

la marginea solelor de păioase, în păşuni şi fâneţe sau în lizierele pădurilor. Iniţial, larvele se hrănesc

cu materii vegetale în descompunere, cu humus, apoi cu rădăcinile diferitelor specii de plante. Stadiul

larvar durează 10,5 luni la A. segetum şi circa 22 de luni la celelalte specii.


Metode preventive: rotaţia culturilor, cu includerea în asolament a plantelor prăşitoare, efectuarea

arăturilor de vară după recoltarea cerealelor păioase, care determină distrugerea ouălor şi larvelor

tinere în proporţie de 60-77%. Ultimele praşile din culturile de porumb contribuie, de asemenea, la

distrugerea pupelor, în proporţie de 38-71%. Utilizarea soiurilor timpurii, cu coacere mai rapidă,

acestea fiind mai puţin atacate de adulţi, este o altă metodă eficientă în prevenirea atacului.


http://insecta.pro/taxonomy/185327

https://www.shutterstock.com/image-photo/anisoplia-lata

54/100

Anoxia villosa (Fabricius)

Denumire populară: cărăbușul de stepă

Statut: organism dăunător non-arantină, prezent în România

Plante gazdă: specie extrem de polifagă, atacă şi grâul, orzul, porumbul și floarea soarelui

Descriere

Adult: corp robust, acoperit cu o pubescență albă, fină, cu lungimea cuprinsă între 24 și 28 mm

lungime. Pe partea dorsală are culoarea castaniu-roșcat, iar pe partea ventrală este mai închisă la

culoare (fig.1). Pronotul este punctat de formă convexă, acoperit de perișori scurți de culoare cafeniu

deschis.

Ou: la depunere are culoarea albă-lăptoasă, forma este oval–sferică.

Larva: ultimul stadiu larvar are culoarea alb-murdar spre galben, capsula cefalică este castaniu-

deschis, iar pigidiul (ultimul segment abdominal) este cenușiu. Corpul larvelor are dimensiuni

cuprinse între 3,8 și 5,5 cm (fig. 2).

Fig.1. Adult (https://inpn.mnhn.fr) Fig.2. Larvă (http://articulos.infojardin.com)

Simptome: primăvara, când temperatura solului la adâncimea de 30 cm depăşeşte 10°C, larvele

migrează spre stratul arabil, unde se hrănesc cu părţile subterane ale plantelor cultivate şi spontane.

Atacul apare sub formă de vetre, începe din luna mai şi continuă până în lunile septembrie-octombrie.

Plantele atacate de larvele tinere în perioada primăverii, se etiolează și se usucă, iar atacul din toamnă

duce la întârzierea în vegetație a plantelor, reducerea taliei, producând chiar sterilitatea plantelor.

Daunele se înregistrează începând cu stadiul trei larvar calculat din anul în care se observă zborul

adulţilor.

Biologie: în condițiile climatice din România, cărăbuşul de stepă are o generaţie la trei ani. Iernează ca

larvă de diferite vârste în sol, la adâncimi cuprinse între 90 şi 135 cm. Larvele ajunse în ultima vârstă,

cu dezvoltarea încheiată, se transformă în pupe, începând din ultima decadă a lunii mai. Durata

stadiului de pupă, la temperaturi cuprinse între 20-28°C este de 8-14 zile. Apariţia primilor adulţi se

înregistrează în a doua jumătate a lunii iunie, zborul maxim având loc după 10-12 zile, iar întreaga

perioadă a zborului durează 22-40 zile. Ouăle sunt depuse în sol până la adâncimi de 40-50 cm, o

singură femelă putând depune 15-50 ouă. Dezvoltarea embrionară durează 3 săptămâni. De îndată ce

temperatura scade, larvele coboară adânc în sol şi intră în diapauza de hibernare.

http://articulos.infojardin.com/

55/100


Măsuri preventive

- evitarea solelor înierbate, respectarea asolamentelor, iar dacă acest lucrul nu este posibil se justifică

tratamentul la sămânţă;

- arături adânci de toamnă care înrăutăţesc condiţiile de dezvoltare şi de iernare a larvelor în sol;

- desecarea terenurilor în care bălteşte apa împiedicând dezvoltarea larvelor care preferă solurile

umede;

- depistarea timpurie în cultură este importantă şi constituie baza strategiei de control, astfel

tratamentele pot fi aplicate localizat în sol, doar în vetrele de atac depistate. La o densitate de 3-4

larve la m2 se avertizează aplicarea tratamentelor.

Măsuri curative

→metode biologice:

- aplicarea biopreparatelor realizate pe baza speciei Bacillus popiliae, are eficacitate împotriva larvelor,

prin administrare în sol;

- utilizarea paraziților, specia de acarian Laelaps integer având eficacitate împotriva tuturor stadiilor

de dezvoltare ale dăunătorului.

IMPORTANT !

În urma atacului, plantele pier sau rămân slab dezvoltate şi au capacitate de producţie scăzută.

56/100


Apamea sordens (Hufnagel)

Denumire populară: buha boabelor de grâu Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: grâu, alte culturi de primăvară şi toamnă și porumb

Descriere

Adult: anvergura aripilor 32-42 mm, aripile anterioare de culoare cenuşiu-deschis, prevăzute cu o pată

reniformă, înconjurată de o bandă cenuşie, mai deschisă la partea superioară şi mai închisă la cea

inferioară, în interiorul petei distingându-se o bandă alb-cenuşie. La baza aripilor anterioare este

prezentă o linie neagră longitudinală, iar aripile posterioare sunt brun-cenuşii (fig. 1).

Ou: galben deschis, plat.

Larvă: la completa dezvoltare are lungimea de 30-35 cm, capul brun-roşcat, cu pete mai întunecate.

Pe partea dorsală prezintă o linie alb-gălbuie şi două dungi laterale mai puţin evidente, partea ventrală

fiind mai deschisă la culoare (fig. 2). Perii sunt localizaţi direct pe cuticulă.

Fig.1. Adult - Apomea sordens Fig.2. Larvă - Apomea sordens

(http://www.agroatlas.ru) (http://www.lepiforum.de)

Simptome: în faza de lapte a boabelor de grâu, pe glume se pot distinge perforații, orificii ale unor

galerii realizate în urma procesului de hrănire al larvelor. Plantele atacate prezintă boabe din care

există numai învelișul. În interiorul unui bob perforat se pot găsi 1-3 omizi, acestea putând consuma

bobul în întregime. Larvele până la dimensiuni de 10-15 mm, sunt miniere, ulterior acestea au o

hrănire de tip liber, pe spic. În această fază de atac, se pot observa spice învelite într-o țesătură din

fibre de mătase. Pagubele produse de larve pot afecta producția cantitativ prin distrugerea totală a unui

număr însemant de boabe, cât și calititativ, datorită consumului parțial al boabelor. Plăntuțele

provenite din boabe atacate, sunt mici și nu înfrățesc sau nu pot înspica. La recoltare o parte din larve

sunt distruse, altele cad pe sol şi continuă să se hrănească cu seminţele rămase pe câmp după recoltare,

iar altele ajung în depozite.

Biologie: are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de larvă. Zborul adulţilor este nocturn sau

crepuscular şi este observat de la jumătatea lunii mai până la sfârşitul lunii iulie. Ouăle sunt depuse

singular, pe frunzele plantelor gazdă, începând cu sfârşitul lunii mai-începutul lunii iunie. Fertilitatea

medie este de 160-950 de ouă, maximumul fiind de 2000-2500. Incubaţia durează 10-14 zile, după

care apar larvele care se hrănesc pe boabele aflate în diferite stadii de coacere. Larvele ajunse la

completa dezvoltare iernează în câmp, la o adâncime de până la 10 cm, în miriște. Au rezistență

ridicată la temperaturi scăzute, supravieţuind la temperaturi mai mici de -15 °C pentru 8-10 ore. Faza

de pupă durează 20-30 de zile.

https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Siegfried_Hufnagel

57/100


Măsuri preventive

- discuirea miriştilor duce la îngroparea larvelor şi a boabelor scuturate care reprezintă hrană după

strângerea recoltei;

- prelucrarea boabelor înainte de depozitare pentru distrugerea larvelor;

- utilizarea soiurilor rezistente.

IMPORTANT !

Apare în principal în zone deschise și este foarte adaptabilă. Specia este considerată şi

dăunător de depozit.

58/100


Cephus pygmaeus Linnaeus

Denumire populară: viespea grâului


Plante gazdă: dăunătorul atacă culturile de grâu

Descriere

Adult: lungimea corpului de 5,5-12 mm, culoarea de bază neagră-lucioasă, cu pete galbene, de forme

şi mărimi diferite, în funcţie de sex (fig.1).

Larva: are o lungime de 8-10 mm, de culoare galbenă deschis până la crem. Capul este maroniu

deschis, rotund, mai mic decât segmentele toracice, picioare slab conturate ca nişte negi. Segmentele

abdominale se subţiază de la torace spre segmentul anal care se termină în formă de tub, puternic

chitinizat. Această excrescenţă, cât şi corpul în forma literei S, servesc drept sprijin în timpul hrănirii,

ca şi al deplasărilor de-a lungul tulpinii (fig.2).

Oul: oval alungit, uşor reniform, cu capete rotunjite.

Fig. 1. Adult ( https:/ msuextension.org/) Fig. 2. Larvă ( https:/ msuextension.org/)

Simptome: în perioada de coacere a grâului în faza lapte ceară, imediat sub noduri, se disting inele de

culoare închisă, ca rezultat al roaderii ţesuturilor de către dăunător. După coacerea deplină, în lan apar

plante rupte şi căzute la pamânt iar aceste plante secţionate prezintă toate nodurile perfotate iar la baza

plantei apare un canal circular, în care se observă larva dăunătorului. Larvele au preferinţă pentru

ţesutul parenchimatic rozând uneori şi o parte din fasciculele conducătoare.

Biologie: insectă monovoltină, viespea grâului este prezentă în natură ca adult, începând din luna mai

până în iunie, începutul zborului coincide cu sfârşitul fazei de împăiere, în timpul înspicării având loc

zborul în masă. Ca adult, se hrăneşte pe diferite plante din flora spontană sau cultivată: muştar,

păpădie, traista ciobanului, lucernă etc. Depunerea ouălor durează 2-3 zile de la apariţia femelelor, la

sfârşitul lunii mai şi prima decadă a lunii iunie. Este preferată tulpina centrală, în care femela depune

un ou prin incizie în internodul de sub spic. Prolificitatea medie este în jur de 40 ouă. Dezvoltarea

embrionară durează 6-12 zile iar până la completa dezvoltare larva parcurge patru stadii larvare. La

sfârşitul maturităţii în ceară şi începutul coacerii depline toate larvele se retrag pentru diapauză la baza

plantei unde rod un canal circular pe tulpină. Larva îşi pregăteşte un cocon în interiorul caruia

59/100

parcurge vara şi iarna în diapauză. Primăvara are loc împuparea, care durează în jur de 20 zile şi

apariţia adulţilor.


Măsuri preventive

- unele măsuri agrotehnice, cum ar fi dezmiriştirea şi arătura adâncă de vară sau toamnă pot avea

un rol important în prevenirea înmulţirii în masă a dăunătorului

- supravegherea dăunătorului pentru stabilirea nivelului populaţiilor

Măsuri curative

→ măsuri biologice – dăunătorul este parazitat de viespea Collyria cacitrator, care poate realiza o

parazitare de până la 75%.

IMPORTANT !

În urma atacului apare o depreciere calitativă care poate reduce mult calitatea

boabelor. La aceste pagube se adaugă şi pierderile rezultate prin ruperea paiului şi

căderea spicului la pământ.

60/100


Chlorops pumilionis Bjerkander

Denumire populară: musca galbenă a cerealelor

Statut: organism non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: grâu, orz, secară la culturile înființate primăvara şi toamna

Descriere

Adult: muscă mică cu lungimea de 3-4 mm și corp de culoare galbenă, toracele cu dungi de culoare

neagră, cea din zona centrală accentuată. Ochii sunt de culoare verde, antene de culoare neagră.

Aripile posterioare sunt de culoare albă (fig. 1). Pe abdomen, se observă pete transversale, de culoare

brună.

Larva: la completa dezvoltare are lungimea de 6-8 mm, este apodă și acefală. Corpul este translucid

iniţial, apoi alb-gălbui, iar în final devine verde (fig. 2).

Ou: culoarea este albă cu suprafața netedă, având lunginea de aproximativ 1 mm lungime.

Fig.1. Adult(https://www.pflanzenkrankheiten.ch) Fig. 2. Larvă (https://www.pflanzenkrankheiten.ch)

Simptome: toamna, la plantele atacate se observă o îngroșare a bazei, frunzele sunt scurte, late,

cărnoase, încrețite pe margine, verzi spre bază sau uscate și sfâșiate spre vârf. Primăvara, în perioada

înspicării, ultimul internod rămâne scurt și spicul nu iese din burduf chiar dacă internodul inferior are

dezvoltare normală. Pe primul internod se distinge un șanț, paiul se umflă puternic, teaca care îl

acoperă se îngroașă și devine casantă, cu marginile rulate, spicul rămâne în apropierea șanțului și chiar

dacă iese din burduf acesta rămâne steril. Larva se poate observa în pai.

Biologie: în condițiile din România, are două generații pe an. Hibernează în stadiul de larvă matură, în

zona mugurelui terminal de creștere în tulpinile plantelor atacate. Larvele generației hibernante

împupează în aprilie urmând ca în luna mai să apară adulții. Aceștia sunt activi în special în zilele

călduroase. O parte din adulți, migrează în culturile de cereale de primăvară unde depun ouăle pe

frunze, în partea superioară și în special pe vârful acestora, dar este preferată porțiunea terminală a

burdufului. O femelă, depune eșalonat aproximativ 150 de ouă şi incubația poate dura 4-10 zile. După

eclozare, larvele pătrund în burduf, ajung până la rahis, apoi coboară prin mijlocul paiului până în zona

primului nod, deasupra căruia se localizează.


https://www.pflanzenkrankheiten.ch/

https://www.pflanzenkrankheiten.ch/

61/100

Măsuri preventive

- evitarea monoculturii;

- arătura executată imediat după recoltat, la adâncime de 14-20 cm și încorporarea miriștei;

- distrugerea samulsatrei, care favorizează dezvoltarea generației de vară din care ia naștere generația

hibernantă, care produce pagube însemnate;

- utilizarea soiurilor rezistente.

Combatere

Măsuri curative

→metode biologice: populațiile pot fi reduse de dușmani naturali cum sunt: nematozi din familia

Mermithidae, acarieni ai speciei Microtrombidium demeijerei, himenoptere parazite–Chelonus niger,

Callitula bicolor, Stenomalus micans dar și specii prădătoare de Forficula spp.

IMPORTANT !

La culturile de toamnă, simptomele atacului pot fi confundate cu atacul produs de musca

suedeză (Oscinella frit). Producția poate fi afectată, deoarece chiar dacă se formează mai mulți

frați, aceștia sunt slab dezvoltați.

62/100


Cnephasia pasquana Hübner

Denumire populară: omida minieră a păioaselor


Plante gazdă: culturi de cereale

Descriere

Adult: fluture cu anvergura aripilor de 16-18 mm, culoarea de bază este cenuşie, fără un desen

caracteristic, iar aripile posterioare au o nuanţă mai deschisă (fig.1).

Larva: are o lungime de 6-12 mm, după ecloziune este de culoare roşie, apoi devine galbenă, cu

uşoare reflexe (fig. 2).

Ou: galben portocaliu în momentul depunerii apoi devine cenuşiu.

Fig. 1. Adult ( https:/ hmbg.org) Fig. 2. Larvă ( https:/7.inra.fr)

Simptome: în primele faze de dezvoltare, larva are un mod de hrănire minier, iar ulterior consumă

epiderma şi parenchimul frunzelor. În perioada ieşirii spicului din burduf, pe faţa internă a limbului

penultimei frunze şi pe burduf, apar rosături caracteristice, iar spicul este străbătut de canale şi în final

este distrus total sau parţial. Tulpina poate fi perforată în zona primului internod sub spic. Când tija

este complet retezată, apare fenomenul de „spic alb”, urmare a uscării plantelor deasupra rosăturilor. O

larvă se hrăneşte cu 3-4 spice, iar mutarea de pe un spic pe altul se realizează cu ajutorul unui fir de

mătase secretat de larvă şi prin curenţii de aer vine în atingere cu altă plantă de grâu, iar larva începe

să urce spre spic, unde urmează o nouă etapă de hrănire.

Biologie: perioada de apariţie a adulţilor este ultima jumătate a lunii iunie. Până la încheierea recoltării

specia are dezvoltarea încheiată şi se găseşte în stadiul de adult. Fluturii se retrag spre arborii din

apropierea lanurilor, ponta fiind depusă în scoarţa copacilor. Primăvara, perioada de incubaţie a ouălor

este de 10-12 zile. La sfârşitul lunii martie, larvele de prima vârstă părăsesc scoarţa copacilor,

migrând spre lanuri unde îşi continuă evoluţia. Stadiul de pupă durează 18-20 zile, locul de formare a

http://www.google.com/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&ved=2ahUKEwiVpJK7oqziAhVN16QKHUTYBUIQjRx6BAgBEAU&url=http%3A%2F%2Fwww.hmbg.org%2FShow_Species%3Fcaller%3D1%26spid%3D469&psig=AOvVaw1zebdEHx-hj4ERSfipVGiN&ust=1558515718607757

http://www.google.com/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&ved=2ahUKEwiVpJK7oqziAhVN16QKHUTYBUIQjRx6BAgBEAU&url=http%3A%2F%2Fwww.hmbg.org%2FShow_Species%3Fcaller%3D1%26spid%3D469&psig=AOvVaw1zebdEHx-hj4ERSfipVGiN&ust=1558515718607757

63/100

pupelor fiind teaca ultimei frunze pe care larva reuşeşte să o închidă cu fire de mătase secretate în

perioada prepupală.


Măsuri preventive

- evitarea semănatului cerealelor pe solele învecinate sau aflate în imediata apropiere a pădurilor şi

perdelelor forestiere.

Măsuri curative

→ măsuri biologice – dăunătorul este parazitat de Itoplectis maculator (Fam. Ichneumonidae).

→ utilizarea capcanelor cu feromoni (AtraPAS) pentru depistarea prezenţei dăunătorului în culturi în

vederea aplicării măsurilor în timp util.

IMPORTANT !

Dăunătorul are o capacitate mare de diseminare. Larvele sunt transportate din copaci şi

împrăştiate în lanurile de cereale de curenţii de aer.

Din cauza atacului se menţionează pierderi de 16-27% la orz şi de 5-19% la grâu.

64/100


Contarinia tritici Kirby

Denumire populară: ţânţarul grâului


Plante gazdă: dăunătorul atacă culturile de cereale, mai ales grâul

Descriere

Adult: ţânţar de 1,0-1,6 mm lungime, culoarea corpului este galbenă limonie, ochi de culoare neagră,

antene foarte lungi, torace scurt, aripile au franjuri lungi, picioare alungite. Abdomenul este cilindric,

prevăzut cu peri lungi spre marginea posterioară a fiecărui segment. Femela prezintă 7 segmente

abdominale foarte păroase în special pe partea posterioară şi un oviopozitor fin şi alungit care atinge

de două ori lungimea abdomenului (fig.1).

Larva: are o lungime de aproximativ 3 mm, este turtită şi de culoare galbenă (fig.2).

Fig. 1. Femela ( https:/ 7.inra.fr ) Fig. 2. Larve ( https:/ 7.inra.fr )

Simptome: în lan se remarcă plante cu spice mici, scurte şi subţiri, lipsite parţial de boabe, sau printre

spicele sănătoase se află şi altele cu boabe diforme sau subţiri. Dacă la asemenea spice se desfac

paleele, pe de o parte se constată că florile sunt distruse, iar pe de altă parte se constată prezenţa

larvelor. Larvele se hrănesc cu organele fertile ale florilor pe care le distrug.

Biologie: dăunătorul are 2-3 generaţii pe an şi iernează în stadiul de larvă în stratul superficial al

solului. În cursul lunii mai larvele se transformă în pupe şi după 3 săptămâni apar adulţii. Apariţia şi

zborul adulţilor coincide cu perioada de înflorire a cerealelor şi în special a grâului. Curând după

apariţie, adulţii se împerechează, ouăle sunt depuse în grupe de câte 10-20 la baza bobului sau în

florile de grâu, mai rar la orz sau secară. Incubaţia durează 3-4 zile. După apariţie, larvele se hrănesc la

baza organelor florale. Durata stadiului larvar este de aproximativ 3 săptămâni, după care larvele

coboară în sol la adâncimea de 5-10 cm şi stau în diapauză până în primăvara anului următor.

Diapauza se poate prelungi până la 2-3 ani, dar este posibil ca şi în cursul aceluiaşi an să se mai

dezvolte o generaţie.

65/100


Măsuri preventive

→ arătura adâncă şi praşilele efectuate în perioada retragerii larvelor în sol contribuie la distrugerea

unui mare număr de exemplare;

→ evitarea monoculturii, cultivarea grâului pe aceleaşi sole asigurând condiţii optime pentru

înmultţirea şi creşterea numerică a populaţiilor.

Măsuri curative

→ măsuri biologice - larvele sunt parazitate de numeroase specii de viespi, cum ar fi: Platygaster

scutellaris, Coleocentrus spicator, Macroglenes penetrans, Stenomalus micans, Tetrastichus

brevicornis.

IMPORTANT !

Se recomandă distrugerea samulastrei ce constituie puntea de legătură pentru generaţia

de vară şi cea care va da naştere generaţiei hibernante dăunătoare culturilor de grâu.

66/100


Delia coarctata Fallen

Denumire populară: musca cenuşie a cerealelor


Plante gazdă: grâu, secară, orz de toamnă și specii de graminee furajere

Descriere

Adult: corp de culoare galben-cenușiu, cu lungimea cuprinsă între 5,5 și 7 mm (fig. 1). Capul are

forma globuloasă și prezintă nuanțe gălbui. La femelă, orbitele sunt despărțite de o dungă mediană

galben-roșcată. Întreg corpul este păros cu aspect prăfuit. Picioarele au culoarea galben-ruginie cu

excepția tarselor care sunt de culoare neagră. Aripile și halterele au culoarea gălbuie.

Ou: alb-gălbui, oval, alungit ușor curbat.

Larva: apodă și acefală, corpul este cilindric, subțiat anterior și trunchiat posterior. Culoarea este alb

strălucitor, la completa dezvoltare poate avea 7-8 mm lungime.

Fig.1. Adult (https:// www7.inra.fr ) Fig. 2. Atac (https:// www7.inra.fr )

Simptome: larva pătrunde în tulpină și roade țesutul de la exterior în formă de spirală, după care se

instalează deasupra mugurelui de creștere al plantei pe care îl distruge. În urma atacului, tulpina se

ofilește și se usucă. Plantele care în urma atacului nu sunt distruse în totalitate, adesea se pot reface și

înfrățesc, dar spicele noilor frați vor avea boabe mai puține și vor fi mult mai ușoare. Pe parcursul

dezvoltării larvare, acestea pot trece de la o tulpină la alta sau chiar la plantele alăturate. În urma

atacului timpuriu plantele se pot usca complet, cele atacate mai târziu prezintă frunza centrală ofilită

(fig. 2), dar de culoare verde. Media daunelor cauzate de musca cenușie poate fi de 2,5 frați/larvă,

maximul fiind de 5 frați. La un atac puternic se înregistrează o frecvență de 50-100% plante atacate.

Cele mai mari pagube sunt produse în culturile cerealelor însămânțate toamna.

Biologie: în condițiile climatice din România, prezintă o singură generație pe an şi iernează ca ou în

zona superficială a solului. Incubația durează 30-37 de zile. Primăvara devreme în februarie-martie,

larvele care eclozează pătrund în tulpinile plantelor și ajung în regiunea mugurelui de creștere unde se

hrănesc cu țesuturile fragede pe care le rod. În a doua jumătate a lunii aprilie, larvele ajung la completa

dezvoltare, părăsesc plantele și se împupează în sol la 5-10 cm adâncime, în imediata apropiere a

https://www.bio-enligne.com/

https://www.bio-enligne.com/

67/100

plantelor atacate. Împuparea durează 6-7 săptămâni, apoi apar adulții de la sfârșitul lunii mai până

toamna. Ponta are loc în august-septembrie, în stratul superficial al solului din semănăturile timpurii

de cereale păioase. Femela poate depune până la 60 de ouă, care vor ierna.


Măsuri preventive


- pentru evitarea perioadei de zbor maxim al adulților din a doua parte a lunii septembrie se

recomandă însămânțarea la începutul lunii octombrie;

- fertilizarea optimă a culturii cu fosfor pentru o rezistență mai bună a plantelor;

- utilizarea de soiuri timpurii, rezistente, cu toleranță crescută pentru dăunători și cu perioade

scurte de înspicare.

Măsuri curative


- larvele pot fi parazitate de ciupercile: Tarichium hylemyiae, Strongwelsea castrans și Entomophthora

muscae.

- există specii prădătoare din genurile Pterostichus, Carabus, Broscus, Aleochara, Calosoma dar și

insecte parazite cum ar fi: Trybliographa hylemyiae, T. spamandra, Phygadeon opositum, Phygadeon

trichophams.

IMPORTANT !

Produce pagube deosebite culturilor de cereale însămânțate toamna, pierderile de producție

putând ajunge la 25%.

68/100


Haplodiplosis eqvestris Wagner

Denumire populară: viermele roșu al paiului


Plante gazdă: cereale păioase

Descriere

Adult: corp de 4-5 mm lungime, de culoare întunecată, cu capul și toracele aproape negru, halterele,

regiunea bazală a aripilor anterioare și zona scutelului de culoare gălbuie, iar abdomenul are inițial

nuanțe roșietice, apoi brune. Masculul este de obicei mai mic decât femela. Abdomenul este

fusiform, ascuțit în partea posterioară (fig.1).

Larva: corp de 3-4 mm lungime, este apodă și eucefală, cu excrescențe cuticulare, de culoare roșie.

Pupa: de tip liberă, inițial de culoare roșcată apoi, odată cu dezvoltarea devine negricioasă.

Fig. 1. Haplodiplosis eqvestris (https://cereals.ahdb.org.uk)

Simptome: plantele infestate prezintă teaca frunzelor superioare ușor umflată. La îndepărtarea tecii,

se observă pe pai, în dreptul umflăturii, numeroase gale în care se află larve roșii în diferite stadii de

dezvoltare. Plantele atacate își încetinesc dezvoltarea, stagnează înspicarea și au o coacere

prematură. Atacul dăunătorului scade înălțimea plantei și lungimea spicului, rezultând spice

nedezvoltate, sterile sau cu un număr redus de boabe.

Biologie: dăunătorul prezintă o singură generație pe an și iernează în sol sub formă de larvă complet

dezvoltată. În anii cu condiții nefavorabile în lunile aprilie-iunie (uscăciune exagerată în perioada de

apariție a adulților sau de împupare) pot rămâne în sol mai mulți ani. În aprilie-mai larvele

hibernante urcă la suprafața solului și se împupează, adulții apărând la începutul lunii mai. Ouăle

sunt depuse pe frunzele din etajele superioare, de-a lungul nervurilor. Larvele eclozate pătrund între

teacă și tulpină, împrăștiindu-se de-a lungul internodului, unde determină formarea de gale

caracteristice în formă de șa. Până la recoltarea cerealelor păioase, larvele își încheie dezvoltarea și

coboară în sol pentru hibernare.


69/100

Măsuri preventive:

- rotația culturii;

- controlul buruienilor monocotiledonate.

Măsuri curative:

→metode biologice prin utilizarea:

- paraziților larvelor: Chrysocharis amyite, Grahamia clinius, Holarcticesa tatrica;

- paraziților ouălor: Platygaster equestris.

Măsuri curative



certificate de

omologare


PYRINEX 25 CS 31.01.2020 1, 0 l/ha nu este necesar*

FASTAC 10 EC 31.07.2020 1,0 l/ha 42 zile

DELTAGRI 31.10.2019 0,3 l/ha 30 zile

SCATO 31.10.2019 0,2 l/ha nu este necesar*

KARATE ZEON 04.12.2022 0,15 l/ha 28 zile

KAISO SORBIE 5 EG 01.04.2020 0,15 kg/ha 28 zile


IMPORTANT !

Se impune evitarea cultivării cerealelor păioase în sole unde rezerva biologică este mai

mare de 50 larve/m2.

Dacă 10% sau mai mult din tulpini prezintă ouă se va aplica un insecticid la eclozarea

acestora.

70/100


Lăcuste: Tettigonia viridissima L., Calliptamus italicus L.

Dociostaurus marrocanus Thunb., Locusta migratoria L.

Denumire populară: lăcusta comună, lăcusta italiană, lăcusta marocană și lăcusta migratoare Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România

Plante gazdă: grâu, secară, orz de toamnă, specii de graminee furajere, sfeclă, trifoi, floarea-soarelui

și alte specii cultivate

Descriere

Lăcusta comună - Tettigonia viridissima

Adult: corp de culoarea verde, cu lungimea variabilă între 25 și 35 mm (fig. 1). Antenele au lungimea

aproximativ egală cu cea a corpului și sunt culcate pe spate. La femelă, ovipozitorul are formă de

teacă, este alungit și nu depășește aripile.

Lăcusta italiană - Calliptamus italicus

Adulții au culoarea corpului variabilă, de la brun-închis până la cenușiu-deschis sau galben-brun, cu

numeroase pete mici întunecate pe partea superioară (fig. 2). Antenele sunt scurte, îndreptate înainte.

Masculul are lungimea corpului de 15-22 mm, iar femela de 30-36 mm.

Lăcusta marocană - Dociostaurus maroccanus

Adultul are culoarea corpului cenușiu palid-roșcat pe care se pot observa pete de culoare închisă (fig.

3). Pronotul este îngustat spre mijloc și este prevăzut cu un desen în forma literei X. Aripile depășesc

lungimea corpului. Masculul are lungimea corpului de 17-28 mm, iar femela de 25-40 mm.

Lăcusta migratoare - Locusta migratoria

Lungimea corpului variază între 30-55 mm, în funcție de forma speciei (solitară sau gregară). Culoarea

corpului este verde-cafeniu, cu pete întunecate pe cap și tegmine (fig. 4). Lungimea antenelor este

egală cu a capului și a pronotului. Aripile posterioare sunt transparente.

Fig. 1. Tettigonia viridissima Fig. 2. Calliptamus italicus

(http://www.agroatlas.ru) (http://www.linnea.it)

Fig. 3. Dociostaurus marrocanus Fig. 4. Locusta migratoria

(http://orthoptera.speciesfile.org) (https://inpn.mnhn.fr)

http://www.agroatlas.ru/

http://www.linnea.it/

http://orthoptera.speciesfile.org/

https://inpn.mnhn.fr/

71/100

Simptome: lăcustele sunt specii polifage, care atacă toate părțile aeriene ale plantelor, de la ieșirea

spicului din burduf și până la maturitate. Cerealele păioase atacate, au limbul frunzelor ros neregulat,

uneori este ros în întregime. Lăcustele, consumă paleele, astfel că pe sol, în jurul plantei pot fi

observate ariste întregi sau porțiuni de ariste. Uneori se pot observa chiar și paie retezate.

Biologie: în condițiile climatice din România, cele patru specii de lăcustele descrise, prezintă o singură

generație pe an și iernează ca ou în sol. Ciclul de dezvoltare al acestor specii este foarte asemănător.

Apariția primilor adulți se înregistrează din a doua jumătate a lunii iunie, astfel că la jumătatea lunii

iulie, populațiile la toate speciile se găsesc doar în stadiul de adult. Perioada de maturație sexuală

poate ajunge la aproximativ 40 de zile. O particularitate caracteristică tuturor speciilor este migrația lor

prin zbor. Lăcusta marocană poate străbate 50 km/zi. Forma gregariană a speciilor D. maroccanus și

L. migratoria se poate deplasa în stoluri. În timpul zborului procesul de hrănire este destul de limitat.

În funcție de specie, o femelă poate depune între 200 și 300 de ouă. Hibernarea are loc în stadiul de ou.

Speciile de Tetigonia depun ouăle izolat, în sol, în orificiile realizate cu ajutorul ovipozitorului.

Lăcustele migratoare depun 200-300 de ouă, în ooteci, în soluri nisipoase, la 3-6 cm adâncime. În

timpul depunerii, ouăle sunt învelite într-o secreție mucilaginoasă care, solidificată cu particule de sol

alcătuiesc ootecile. Pentru toate speciile, ecloziunea, se înregistrază de la mijlocul lunii mai și se poate

eșalona timp de 10-15 zile. Stadiul de nimfă durează, în funcție de specie între 35-50 zile și cuprinde 5

vârste. Începând cu a treia vârstă, la concentrări de aproximativ 100 de exemplare la m2, se manifestă

instinctul de gregare, în special pentru Dociostaurus maroccanus și Locusta migratoria.


Măsuri preventive


- pentru evitarea perioadei de zbor maxim al adulților din a doua parte a lunii septembrie se recomandă

însămânțarea la începutul lunii octombrie;

- fertilizarea optimă a culturii cu fosfor pentru o rezistență mai bună a plantelor;

- utilizarea de soiuri timpurii, rezistente și cu perioade scurte de înspicare.

Măsuri curative

→metode biologice: larvele pot fi parazitate de ciupercile: Tarichium hylemyiae, Strongwelsea

castrans și Entomophthora muscae. Există specii prădătoare din genurile Pterostichus, Carabus,

Broscus, Aleochara, Calosoma dar și insecte parazite cum ar fi: Cothonaspis hylemyiae, Cothonaspis

spamandra, Phygadeon opositum, Phygadeon trichophams.

IMPORTANT !

Produce pagube deosebite culturilor de cereale însămânțate toamna, pierderile de producție

pot ajunge la 25%.

72/100


Macrosteles sexnotatus (Fall.)

Denumire populară: cicorița grâului sau cicada comună

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România în toate zonele unde se cultivă cereale.

Pante gazdă: specie care atacă cerealele.

Descriere

Adult: corp alungit, de aproximativ 3–3,5 mm lungime, de culoare galbenă-verzuie spre brun, capul

mare, triunghiular, având un desen format din 6 pete negre, mai mult sau mai puțin confluente, iar

antenele sunt setiforme. Protoracele este galben-verzui, scutelul este mai deschis la bază şi în

unghiurile laterale, de fiecare parte, are câte o pată neagră. Aripile sunt alungite şi au culoarea verde-

pal. Abdomenul este negru, dar lateral prezintă o serie de pete fine, mai deschise. Picioarele sunt

galben-brune, cele posterioare foarte dezvoltate, cu tibiile alungite, conformate pentru sărit.

Ou: alb, alungit, ușor reniform, trunchiat la una din extremități, cu diametrul mare de 1 mm.

Nimfă: se deosebeşte de adult prin absența aripilor.

Fig.1 Adult (https://www.britishbugs.org.uk)

Simptome: cicadele înțeapă frunzele plantelor golind conținutul celulelor. În cazul unor invazii mari

din cauza înțepăturilor, limbul este acoperit complet cu pete albicioase, frunzele se îngălbenesc și se

usucă. Plantele se dezvoltă neuniform, unele nu înfrățesc, în timp ce altele înfrățesc exagerat, iar

spicele rămân sterile.

Biologie: are 2-3 generații pe an, iernează în stadiul de adult şi ou. Adulții hibernanți depun ouă prin

luna iunie, incubația durând în medie 7 zile. Nimfele primei generații migrează pe gramineele din

fânețe și în iunie-august devin adulți. Dezvoltarea nimfelor durează 20–30 zile. În august-septembrie

se dezvoltă generația a doua pe plantele spontane și se pare că numai generația a treia este aceea care

invadează cerealele de toamnă


Măsuri preventive

- se recomandă executarea semănatului în așa fel încât răsărirea să nu aibă loc înainte de începutul

lunii octombrie.

Măsuri curative

- metode agrotehnice: distrugerea buruienilor

IMPORTANT!

Specia este un vector al bolilor virotice.

73/100


Mayetiola destructor Say

Denumire populară: musca de Hessa


Plante gazdă: în principal grâul, apoi orzul şi secara, dar şi graminee sălbatice, cum ar fi Agropyrum

sp., Phleum.sp. şi Elymus sp.

Descriere

Adult: ţânţar de dimensiuni mici, de 2-2,5 mm masculul şi 3-4 mm femela. Corpul femelei este de

culoare negră, cu excepţia părţilor laterale ale abdomenului şi a unei dungi dorsale, ambele de nuanţe

roşcate. Antenele sunt mai lungi decât capul şi toracele la un loc şi sunt formate din 16-18 articole

(fig.1, fig. 2). Aripile sunt îngustate la bază şi prezintă pe margini perişori fini, negricioşi. Aripile

posterioare sunt reduse sub forma unor balansiere lungi, de culoare cenuşie întunecat. Picioarele sunt

lungi şi subţiri, în special cele posterioare, abdomenul fusiform, ascuţit posterior, terminat la femelă cu

un ovipozitor lamelar.

Ou: alungit, de culoare roz închis, de 0,6/0,1 mm.

Larva: larva neonată are aspect vermiform, lungimea corpului de 0,7 mm, capul uşor turtit, iar la

completa dezvoltare prezintă corpul lăţit, de 4-5 mm, de culoare verde deschisă.

Pupa: de culoare roz deschis, aflată în interiorul unui puparium turtit, brun închis, care prezintă în

zona dorsală a ultimelor 7 segmente, numeroşi spini fini, chitinoşi.

Fig.1. Adult-femelă Fig.2. Adult-mascul

(https://www.cabi.org/isc/datasheet/32688#toPictures)

Simptome: plantele de grâu atacate, prezintă o uşoară îndoire, în zona ultimului sau penultimului nod,

unde ţesuturile sunt moi, urmată de albirea paiului la scurt timp după înspicare, în timp ce restul

plantei este încă verde, spicul erect şi cel mai adesea cu inflorescenţele avortate. La plantele avansate

în dezvoltare, apare o îngroşare a bazei tulpinii, dar şi o înfrăţire exagerată, frunzele fiind mai late,

mai groase. În zona bazală a frunzelor îngălbenite, ţesuturile sunt putrezite. La baza tulpinilor atacate,

apar pete brune, în dreptul cărora, peretele devine subţire, paiul se îndoaie, se rupe sau se ridică,

formându-se în acel loc, noduri noi.

Biologie: prezintă 2-3 generaţii pe an şi iernează ca larvă în pupariu, sub tecile frunzelor plantelor

atacate, în resturile plantelor îngropate în sol sau rămase la suprafaţă. Împuparea are loc primăvara, iar

la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai, apar adulţii, care trăiesc între 2 şi 5 zile. Aceştia zboară în

https://www.cabi.org/isc/datasheet/32688#toPictures

74/100

roiuri în orele calde şi însorite ale zilei, la joasă înălţime, deasupra lanurilor de cereale. Adulţii sunt

foarte activi în timpul apusului, iar în restul zilei stau pe tulpini şi frunze, feriţi de soare. La scurt timp

după apariţie are loc copulaţia şi ponta. Femelele depun între 150-500 de ouă, în rânduri neregulate de

câte 6, pe limbul frunzelor, prolificitatea fiind determinată de longevitatea femelelor, condiţiile

climatice şi hrana consumată de larve în cursul perioadei de dezvoltare. Ouăle sunt depuse, de

preferinţă pe partea superioară a primei frunze. După 5-20 de zile de incubaţie, are loc eclozarea

larvelor, care migrează sub teaca frunzelor, în zona de creştere a plantei. Larvele năpârlesc, devin

imobile şi încep să se hrănească cu ajutorul salivei care dizolvă membranele celulare, sucul rezultat

trecând prin tegument în corpul larvei. Înainte de împuparea definitivă, larva, cu ajutorul unei

excrescenţe cefalice, perforează parţial pupariul şi frunza, astfel încât pupa este pe jumătate ieşită afară

din ţesuturile frunzei.

Măsuri preventive:


- alegerea epocii de însămânţare, deoarece generaţia hibernantă se dezvoltă pe grâul de toamnă;

- irigarea conduce la o rezistenţă mai mare a plantelor la atacul dăunătorului;

- folosirea soiurilor rezistente, este o altă măsură de prevenire a atacului acestei muştelor;

- limitarea utilizării gunoiului de grajd, ca îngrăşământ, datorită atragerii adulţilor pentru depunerea

ouălor.

Măsuri curative:

→metode biologice: larvele sunt parazitate de numeroase specii de himenoptere calcidoide: Eupelmus

microzonus, E. atropurpureus, Eupelmella vesicularis, Halticoptera aenea, Tetrastichus carinatus:

ouăle sunt parazitate de specia Platygaster minatus, iar pupele de Pediobius epigonus.

→metode fizice: arătura la 15-20 cm, imediat după recoltarea grâului, pentru a împiedica formarea

samulastrei, pe care se poate dezvolta generaţia de vară

IMPORTANT!

Pagubele cele mai mari se înregistrează la grâul de toamnă, însămânţat timpuriu şi la

păioasele de primăvară semănate târziu. În anii cu atac puternic, pagubele produse de

larve pot atinge şi 80%.

În perioada de migrare a larvelor, în condiţii de secetă sau ariditate atmosferică, sunt

distruse multe larve, în special cele care se găsesc pe partea externă a frunzei.

75/100


Melolontha melolontha L.

Denumire populară: cărăbușul de mai


Plante gazdă: specie polifagă (arbori forestieri, pomi fructiferi, arbuști, plante ierboase), care poate

ataca și rădăcinile de cereale.

Descriere:

Adultul: are capul și pronotul negru cu reflexe metalice. Lungimea corpului oscilează între 20 și 30

mm. Elitrele sunt de culoare brună-roșcată și prezintă carene longitudinale, uneori cu o pubescență

fină. Abdomenul prezintă pe părțile laterale pete albicioase, triunghiulare și are pigidiul conic (fig.1).

Oul: este oval, alb-gălbui, cu lungimea de 1,5-2 mm.

Larva: numită "vierme alb", are corpul curbat, de culoare albă-gălbuie, cutat; segmentul anal este

cenușiu și prezintă două rânduri paralele de spini dispuși longitudinal. Larvele în ultimul stadiu au

lungimea de 40-50 mm (fig. 2).

Fig. 1. Adult (https://www.cabi.org) Fig. 2. Larva (https://www.cabi.org)

Simptome: Atacul cel mai caracteristic și păgubitor este cel asupra rădăcinilor. Radicelele sunt

distruse complet, iar la rădăcinile lignificate este ros țesutul cortical, din care cauză circulația sevei se

întrerupe și plantele se usucă în întregime.

Larvele atacă părțile subterane ale plantelor lemnoase și ierboase. Cele mai periculoase sunt

larvele aflate în al doilea și al treilea an de dezvoltare.

Biologie: dăunătorul dezvoltă o generație la trei sau patru ani. Iernează în stadiul de larvă sau adult în

sol, la adâncimi cuprinse între 40 cm și 1 m, în funcție de umiditatea solului.

Adulții noii generații, care rezultă din transformarea crisalidelor în cursul lunilor august-

septembrie, rămân în sol, în lojele pupale, până în primăvara anului următor., când depun ponta.

Incubația durează 20-25 zile. Durata stadiului larvar este de doi ani și se suprapune pe 3 ani

calendaristici: din luna iunie până la venirea iernii larvele ajung la vârsta a II-a; primăvara următoare

76/100

trec în vârsta a III-a, vârstă în care rămân până în luna iunie, anul următor. Larvele construiesc la

adâncimi diferite (20-100 cm) loje în care are loc stadiul de prepupă și apoi de pupă, care durează

aproximativ 50 zile.

Speciile de Melolontha preferă solurile umede și, în general, acoperite de vegetație.


Măsuri preventive:

- arătură adâncă de toamnă,

- discuiri repetate în perioada de vegetație,

- evitarea pășunilor sau terenurilor necultivate ca și culturi premergătoare.

Măsuri curative:

→ combatere biologică:

- patogen: Beauveria bassiana;

- prădători: Dexia rustica, Carabidae.

Măsuri curative

→ metode chimice prin utilizarea următorului produs de protecţie a plantelor:


certificate de

omologare


ERCOLE 31/03/2023 10 – 15 kg/ha nu are

IMPORTANT !

Pentru adoptarea unor măsuri eficiente împotriva larvelor este necesar să se cunoască

anii în care predomină larvele de vârsta a III-a. Înainte de semănatul grâului trebuie să se

cunoască densitatea larvelor de Melolontha. Astfel, până la o densitate de 15 larve/m2 este

suficient tratamentul la sămânţă, peste această densitate fiind necesară dezinsectarea solului.

77/100


Meromyza nigriventris Macq

Denumire populară: musca galbenă a spicelor


Plante gazdă: cereale de toamnă, în special grâu, secară, orz, precum și diferite graminee din

vegetația spontană (specii din genurile Poa, Agropyron, Festuca, Dactylis)

Descriere

Adult:

- forma de primăvară prezintă muște mici de 3-4 mm, de culoare galben-închis. Capul este lat, de

culoare galbenă, ochii sunt proeminenți și de culoare roșcată. Toracele este de culoare verde-gălbui,

fiind prevăzut dorsal cu trei benzi longitudinale, brun-negricioase, cea mediană prelungindu-se pe

scutel. Pe abdomen există, de asemenea, trei benzi longitudinale negricioase.

- forma de vară prezintă adulți cu corpul de culoare galben-deschis. Benzile transversale de pe torace

sunt roșcate (fig.1), iar benzile de pe abdomen sunt mai deschise la culoare și discontinui.

Ou: alungit, cilindric, de aproximativ 1 mm lungime și 0,2 mm grosime, de culoare albă, striat

longitudinal.

Larva: 6-9 mm lungime la completa dezvoltare, de culoare verde-albăstruie.

Pupa: cilindrică, de 5-7 mm lungime, de culoare verde-albăstruie, transparentă.

Fig. 1. Adult (http://www.commanster.eu/commanster/Insects/Flies/Chloropidae.html)

Simptome: larvele din prima generație atacă plantele începând din faza de alungire a tulpinii și până

la înspicare, astfel:

- la plantele tinere, larvele se localizează la baza spicului, în ultimul internod, hrănindu-se cu țesuturile

fragede ale paiului, rezultând un spic steril (albeața spicului).

- la plantele atacate în faza de alungire a tulpinii, larvele se localizează la diferite nivele pe spicul în

formare care, la locul atacului pare degarnisit de spiculețe.

- la plantele atacate în faza de burduf, larvele se localizează pe spicul deja format, hrănindu-se cu

florile și apoi cu boabele crude din spiculețe, plantele atacate rămân mai scunde, spicul poate ieși din

burduf și la exterior pare sănătos.

http://www.commanster.eu/commanster/Insects/Flies/Chloropidae.html

78/100

Atacul generației de toamnă cauzează îngălbenirea frunzei centrale a tulpinii atacate care este

complet distrusă.

Biologie: specia este bivoltină și iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată, în tulpinile de cereale

de toamnă sau ale gramineelor spontane. Larvele se transformă în pupe pe parcursul lunii mai, apoi în

insecte adulte, zborul insectelor având loc spre sfârșitul lunii mai și în cursul lunii iunie. Femelele

depun ouăle pe frunzele superioare ale plantelor cerealiere și gramineelor spontane, acestea fiind fixate

pe frunze, pe partea lor bombată. Larvele din prima generație atacă plantele ceva mai dezvoltate, din

faza de înfrățire până la înspicare. La completa dezvoltare, larvele se transformă în pupe, la locul de

hrănire. La mijlocul lunii iulie are loc zborul adulților din generația a doua. Toamna femelele depun

ouăle pe gramineele spontane sau pe semănăturile timpurii de cereale de toamnă. Hrănirea larvei

continuă în cursul lunilor de iarnă, până la completa dezvoltare larva trecând de la o tulpină la alta și

iernând la locul dăunării.


Măsuri preventive:

- însămânțarea târzie toamna (pentru evitarea atacului larvelor din generația a II-a);

- utilizarea de soiuri precoce, care pot contribui la reducerea gradului de infestare a plantelor;


- distrugerea samulastrei.

Măsuri curative:

→combatere biologică:

- paraziți naturali: Staenomalus micans, S. laetus, Eupelmus vesicularis, E. atropurpurea;

- prădători: adulții de carabide.

IMPORTANT !

La culturile de toamnă, infestarea ce are loc după răsărire înregistrează cele mai mari pagube.

79/100


Opomyza florum Fabritius

Denumire populară: opomizidul galben al cerealelor


Plante gazdă: atacă doar cerealele de toamnă, în special grâul.

Descriere

Adult: mic, de 3-3,5 mm lungime, de culoare galbenă la apariţie, apoi brun roşcată toamna. Capul este

globulos, fruntea largă, prevăzută cu o proeminenţă ocelară şi cu 8 peri lungi. Antenele prezintă cel

de-al doilea articol de formă conică, cu un spin evident, pe partea superioară, iar cel de-al treilea

articol este reniform, acoperit cu perişori fini. Aripile sunt membranoase, alungite, transparente, în

partea distală, prezintă pete de culoare neagră dispuse de-a lungul marginii, între nervurile

longitudinale şi transversale. Picioarele sunt gălbui, fără spini sau peri evidenţi (fig.1).

Ou: culoare alb-strălucitor, 0,6-0,19 mm, cu suprafaţa fin reticulată.

Larva: fără picioare (apodă), fără cap (acefală), de culoare albă-gălbuie, având la dezvoltarea

completă 7-8 mm. Între segmentele toracale şi abdominale, există câte 5-6 spiculi ascuţiţi.

Pupa: 4-5 mm lungime, roşcată, prezintă numeroase striaţiuni şi ornamente.

Fig.1.Adult (https://inpn.mnhn.fr)

Simptome: îngălbenirea şi uscarea frunzei centrale, datorită distrugerii mugurelui de creştere, de către

larve, dar şi galerii formate ca urmare a faptului că la nivelul mugurelui de creştere, ţesuturile sunt

roase.

80/100

Biologie: are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de ou în sol, în imediata apropiere a

plantelor gazdă. Ecloziunea larvelor se realizează în martie-aprilie, larvele pătrund în tulpinile

plantelor de grâu sau de alte cereale păioase şi se hrănesc cu ţesuturile embrionare din preajma

mugurelui de creştere, pe care îl distrug. Dezvoltarea larvelor este lentă, până la sfârşitul lunii aprilie,

în zonele sudice ale ţării, sau în luna mai în zonele mai reci din Moldova şi Transilvania. Trecerea în

stadiul de pupă se înregistrează în prima decadă a lunii mai. Larvele împupează la locul de hrănire (în

interiorul tulpinii atacate) şi acest stadiu poate dura circa 2-3 săptămâni. Împerecherea şi depunerea

ouălor au loc la sfârşitul lunii septembrie, începutul lui octombrie, uneori, până în noiembrie, maximul

zborului fiind în jurul datei de 20 octombrie. Ponta este depusă în sol, în apropierea plantelor de

cereale păioase răsărite, iar ecloziunea larvelor are loc abia în primăvara anului următor.

Măsuri preventive:


- semănatul mai tardiv astfel încât culturile de grâu să răsară după zborul maxim al insectei.

Măsuri curative

→ metode chimice prin utilizarea următotorului produs de protecţie a plantelor:


certificate de

omologare


GAT DECLINE 2,5 EC 31.10.2019 250 ml/200 l apă 30 zile

IMPORTANT!

Atacă în principal grâul de toamnă.

La o densitate de 1-2 adulţi/m2 s-au înregistrat intensităţi de atac de 17-40% tulpini

distruse.

81/100


Oscinella frit (Linnaeus)

Denumire populară: musca suedeză a ovăzului.


Pante gazdă: atacă graminee cultivate și spontane, preferând ovăul, orzul şi grâul.

Descriere

Adult: muscă mică, de culoare neagră, cu lungimea corpului de 2–2,5 mm. Antenele şi toracele sunt

negre. Aripile hialine au străluciri metalice, iar balansierele sunt albe. Culoarea picioarelor este neagră,

cu excepția tibiilor, care au pigmentație variabilă. Partea dorsală a primului segment abdominal și

partea ventrală a abdomenului sunt galben-roșcate (fig. 1).

Ou: oval, aproximativ 1 mm lungime, de culoare albă sidefie, prezintă striuri longitudinale fine.

Larva: apodă și acefală, transparentă în primul stadiu, devine albă în ultimele două vârste.

Pupa: 3 mm lungime, de culoare brună-portocalie strălucitoare.

Fig.1 Adult (http://www7.inra.fr)

Simptome: larva roade mugurele central al plantei şi în urma atacului frunza centrală se decolorează,

se îngălbenește ca urmare a dăunării părții inferioare, fenomen care poate fi observat după 8 – 16 zile

de la începerea hrănirii larvei.

Biologie: are 3 generații pe an şi iernează ca larvă ajunsă la completa dezvoltare, deasupra mugurelui

de creștere a plantelor tinere. În primăvară larvele se transformă în pupe în plantele gazdă și, în cursul

lunii mai apar adulţii. Depunerea pontei începe înainte de răsărirea completă a plantelor, ouăle fiind

depuse pe semănăturile de cereale păioase și pe suprafața solului și încetează odată cu apariția celei

de-a treia și a patra frunze. Durata dezvoltării embrionare este cuprinsă între 3–8 zile, aceasta fiind

corelată cu temperatura mediului înconjurător. Larvele perforează țesuturile vegetale producând

rosături în țesuturile frunzelor exterioare, apoi pătrund în interiorul tulpinii şi migrează către conul de

creștere, unde se instalează. Prin atacul larvelor la nivelul conului de creștere are loc o stagnare a

creșterii, iar prin distrugerea lui în totalitate planta poate pieri. În cazul în care conul de creștere nu a

fost distrus în întregime, planta poate să-și continue creșterea, dar într-un ritm mult mai lent.

http://www7.inra.fr/

82/100

Împuparea are loc, de obicei, în interiorul tulpinii vătămate, iar în cursul lunii mai apar muștele din

prima generație, care se pot întâlni în câmp pe pacursul întregii veri, în acest caz delimitarea între

generații fiind dificilă. Primul maxim de zbor coincide cu înfrățitul cerealelor de primăvară și în mare

parte cu al cerealelor de toamnă semănate târziu, care nu au răsărit în perioada de toamnă. Cel de-al

doilea maxim de zbor coincide cu fenofaza de înspicare a cerealelor, iar al 3-lea maxim de zbor se

înregistrează în cursul lunii septembrie și coincide cu răsărirea cerealelor de toamnă semănate

timpuriu. După recoltarea cerealelor păioase, până la apariția samulastrei și a semănăturilor de toamnă,

muștele se instalează de obicei în culturile duble de porumb sau în alte culturi furajere.


Măsuri preventive

- arăturile adânci contribuie la reducerea nivelului populaţional pe seama distrugerii samulastrei, a

ierburilor spontane gazdă, infestate;

- lucrările solului corespunzătoare asigură o răsărire uniformă a plantelor şi o creștere normală a

acestora, fapt care îngreunează perioada critică de infestare a acestora;

-combaterea buruienilor;

-folosirea îngrășămintelor are drept scop îmbunătățirea condițiilor de creștere mai rapidă a plantelor și

prin aceasta, scurtarea perioadei de infestare;

-utilizarea unor soiuri și hibrizi care în primele faze de la răsărire prezintă ritmuri mai rapide de

creștere și cu o vigurozitate mai mare;

-folosirea de semințe mari și uniforme, ceea ce determină o răsărire explozivă a plantelor și o vigoare

sporită a acestora.

Măsuri curative

→metode biologice: prin utilizarea agenților patogeni, paraziți și prădători, cum ar fi: Cothonaspis

hexatoma, Eucoila succra, Halticoptera fuscicornis, Halticoptera suilius, Semiotellus nigripes,

Stenomalus micans, Pteromalus puparum, Trichomalus cristatus, Merisus intermedius, Polycistus

oscinidis, Callitula bicolor etc și nematodul Tylenchinema oscinellae.


certificate de

omologare



IMPORTANT!

Pagubele medii anuale se ridică la 5–7%.

Pentru infestare musca alege plantele cele mai tinere, iar pe măsură ce acestea avansează

în creștere sunt mai puțin preferate, fenomen ce se corelează cu imposibilitatea larvei de

a se hrăni cu țesuturile meristematice tinere din zona conului de creștere.

83/100


Oulema spp. (L)

Speciile care dăunează culturilor din țară noastră sunt Oulema melanopus (L) și Oulema

gallaeciana (Heyden) la care atât caracterele morfologice cât și cele biologice sunt destul de

asemănătoare.

Denumiri populare: gândacul ovăzului, gândacul bălos al ovăzului, viermele bălos

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România, în toate zonele de cultură a păioaselor.

Plante gazdă: cereale, în special grâu, orz, secară, ovăz și uneori porumb, dar și graminee din flora

spontană.

Descriere

Adult: corp îngust, oval-alungit, de 4-6 mm, antene filiforme, alcătuite din 11 articole, măsoară

jumătate din lungimea corpului. Ochii sunt proeminenți, pronotul este globulos și mult mai îngust

decât elitrele. Elitrele sunt dreptunghiular-alungite prevăzute cu 12 striuri longitudinale formate din

puncte. Coloritul este caracteristic Oulema melanopus având capul, elitrele și abdomenul verzui sau

albastre cu luciu metalic, pronotul și picioarele, cu excepția tarselor, portocalii, iar antenele și tarsele

negre (fig.1), iar Oulema gallaeciana este de culoare albastru-metalic, inclusiv pronotul și picioarele,

doar tarsele sunt roșcate (fig. 2).

Ou: de culoare galben-portocalie, în lungime de 0,5-1 mm este alungit și rotunjit la ambele capete.

Larva: are corpul bombat posterior, aspect rezultat din depunerea excrementelor în amestec cu un

mucilagiu pe partea dorsală a corpului. Capsula cefalică este puternic chitinizată, de culoare maronie.

La completa dezvoltare are 5-7 mm, culoarea poate fi alb-gălbui-portocaliu. Popular este numită

„vierme bălos”.

Pupa: de 4,5-4,8 mm lungime, are inițial culoare galbenă, iar ulterior brună.

Fig.1 Adult de O.melanopa Fig.2 Adult de O. gallaeciana Fig.3 Mod de daunare specific

(https://www7.inra.fr) (https://www7.inra.fr) (https://www7.inra.fr)

Simptome: adulții rod frunzele, perforând ambele epiderme și parenchimul, iar larvele consumă

epidema inferioară și parenchimul, lăsând intactă epiderma inferioară. În caz de atac puternic întreg

foliajul este redus la niște membrane transparente cu aspect albicios. Atacul are loc în vetre, care sunt

84/100

vizibile de la distanță ca niște pete albe în lanul respectiv și care se măresc pe măsura dezvoltării

larvelor, plantele având frunzele îngălbenite și uscate (fig 3).

Biologie: prezintă o generație pe an şi iernează ca adult sub ierburi, în frunzarul pădurilor. La sfârșit

de aprilie, când temperatura medie zilnică este de 9-10°C adulții încep un proces intens de hrănire.

Ponta este eșalonată pe tot parcursul lunii mai și chiar începutul lunii iunie, ouăle fiind depuse pe

frunze de graminee, pe partea superioară a limbului, în jumătatea terminală a acestora, câte 2-18 ouă,

dispuse liniar de-a lungul membranei mediane. O femelă depune în medie 200 de ouă. Larvele

eclozează în funcție de temperatură în 4-23 de zile, apoi se dezvoltă trecând prin 4 stadii în 12-24 de

zile. Diferențierea celor două specii apare la împupare când larvele de Oulema melanopus se retrag în

sol, la 4-5 cm adâncime, iar cele de Oulema gallaeciana parcurg această etapă pe frunze, sub un

înveliș fragil, albicios, de forma hemisferică. După 2-4 săptămâni apar noii adulți. Aceștia se hrănesc

cu funzele gramineelor spontane sau de samulastră, iar spre sfârșitul lunii august-început de

septembrie se retrag pentru hibernare.


Măsuri preventive

- efectuarea lucrărilor agrotehnice la timp;


- utilizarea hibrizilor/soiurilor cu rezistență crescută la atacul dăunătorului;

- combaterea buruienilor pentru evitarea plantelor gazdă.

Măsuri curative

→ metode biologice: utilizarea insecticidelor pe bază de Bacillus thuringiensis; în limitarea mărimii

populațiilor intervin o serie de paraziți și prădători, cum ar fi: Tetrastichus spp., Nabis ferus (L),

Caleomegilla maculata (De Geer), Hippodamia convergens (Guer-Men).

Măsuri curative



cerificat

omologare


pauza

VANTEX 60 CS 30/04/2020 50-80 ml/ha ( toamna şi primăvara

la stadiul BBCH 12-75),

28 zile

DELMETROS 100 SC 31/10/2019 0,05 l/ha 30 zile

BESTSELLER 100 EC 31/07/2020 0,125 l/ha 42 zile

IMPORTANT !

Produce pagube semnificative în special în anii secetoși.

La o densitate de o larvă pe o plantă, pierderea de recoltă oscilează între 90-165 kg

boabe/ha.

O. melanopus și O. gallaeciana sunt transmițătoare de virusuri de la gramineele sălbatice

la grâu, orz și ovăz.

Larvele reprezintă cea mai mare amenințare pentru culturi, deoarece consumă stratul

superficial de frunze, împiedicând potențialul fotosintetic al frunzelor.

85/100


Phorbia sp.

În culturile de cereale putem întâlni două specii dăunătoare, respectiv: Phorbia fumigata

(Meigen) și Phorbia haberlandti (Schiner).

Denumiri populare: muștele negre ale cerealelor.


Plante gazdă: grâul, secara și orzul

Descriere

Adult: 4-5 mm lungime, culoarea dominantă a corpului neagră, capul privit lateral este pentagonal,

toracele este negru, dorsal cu dungi longitudinale mai închise, mai evidente la Phorbia haberlandti;

aripile, considerabil mai lungi decât abdomenul sunt fumurii, mai întunecate la bază și cu nervura

costală puternică. Abdomenul, relativ scurt, oval, de culoare negricioasă formează posterior, prin

îngustare, la femele, ovipozitorul (fig.1). Muștele din genul Phorbia sunt foarte asemănătoare între ele,

identificarea speciilor efectu\ndu-se în laborator pe baza deosebirilor care apar la genitaliile

masculilor.

Ou: alungit-elipsoidal, de 1-1,5 mm lungime, își schimbă culoarea din translucid la depunere, în

cenușiu la eclozare;

Larva: corp cilindric, la completa dezvoltare are 6-7,5 mm lungime si este de culoare alb-gălbuie.

Pupa: are 4,5- 5,5 mm lungime și este de culoare brună-roșcată.

Fig.1 Adult (http://www.agroatlas.ru) Fig. 2. Plante atacate (https://www.syngenta.ru )

Simptome: frunza centrală a plantei atacate se ofilește, se îngălbenește și se desprinde din teacă (fig.

2). Plantele rămân mici, se smulg din sol și dispar. În urma atacului de primăvară al larvelor, reacția

specifică a plantelor de grâu afectate este aceea că prin pierderea tulpinii dăunate, la fiecare plantă se

stimulează înfrățirea compensatorie, ceea ce duce la formarea târzie de noi tulpini, care rămân vizibil

mai mici și care dau producții de boabe mai reduse decât cele normale. În faza înspicării în lanurile

atacate pot fi remarcate 3 niveluri de înălțime ale spicelor. Atacurile sunt mai puternice la marginea

lanurilor. Generația a doua a speciei Phorbia fumigata determină rărirea evidentă a semănăturilor.

Gradul de dăunare și pagubele provocate depind de starea culturilor în momentul infestării și de ritmul

de dezvoltare al plantelor în perioada imediat următoare atacului.

Biologie: Phorbia fumigata are 2 generații pe an. Adulții zboară în aprilie-mai (prima generație) și

august-septembrie. Ponta are loc în aprilie-mai, respectiv în septembrie. Adulții trăiesc 25-30 de zile,

86/100

timp în care fiecare femelă depune circa 40-50 ouă. Incubația durează 6-9 zile, urmată de dezvoltarea

larvară timp de 17 zile pentru prima generație cu diapauză timp de o lună, și 18 zile, fără diapauză pentru larvele din a doua generație. Iernează ca pupă în sol la 1-3 cm adâncime.

Phorbia haberlandti are 1 generație pe an. Zborul adulților are loc în martie-aprilie, urmat la scurt

timp de depunerea ouălor, la baza tulpinii plantelor, sub colet sau teaca frunzei. Dezvoltarea larvară se

eșalonează din aprilie până în iunie. La completa dezvoltare rămân în diapauză estivală în tulpina

distrusă. Primele pupe se înregistrează de la sfârșitul lunii mai, acestea rămânând la locul de hrănire

sau în sol în imediata vecinatate a plantei gazdă până în primăvara anului următor.


Măsuri preventive

• însămânțările de primăvară să fie făcute la epoci târzii, iar cele de toamnă mai devreme;

• rotația culturilor cu respectarea unui asolament în care culturile de grâu și secară să urmeze după

culturi care nu sunt atacate;

• dezmiriștirea și arătura adâncă de vară și de toamnă pentru distrugerea samulastrei, care asigură

condiții optime pentru împupare;

• măsurile agrotehnice aplicate corect asigură distrugerea a peste 62% dintre pupele hibernante.

IMPORTANT !

Culturile aflate în faza de înfrățire suferă o reducere a densității și a dezvoltării plantelor.

Plantele slab înfrățite pot fi distruse și culturile calamitate.

Pagubele sunt destul de mari mai ales la grâul de iarnă și orzul de vară.

87/100


Ploşniţele cerealelor: Eurygaster spp., Aelia spp.

Denumire populară: ploşniţele cerealelor

Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România

Plante gazdă: atacă cereale păioase, în special grâul

Descriere

Adult:

- genul Eurygaster: corp lăţit şi lung de 11–13 mm, marginile laterale fiind paralele, scutul este

bombat, puternic dezvoltat, lungimea egală cu a abdomenului şi aspectul unei ţeste cu o carenă

mediană. Culoarea corpului este brună- închis (fig.1).

- genul Aelia: corp alungit, aproximativ eliptic, lungimea de 7-10 mm, culoarea galbenă până la brun-

deschis (fig. 2).

Larva: în primele vârste (I şi II) sunt aproape rotunde, de culoare brună-negricioasă cu luciu şi cap

alungit. În ultimile vârste (III-V) conformaţia corpului devine asemănătoare cu stadiul de adult

Ou: la genul Eurygaster are forma unei sfere, culoare verde până la brun-negru înainte de ecloziune;

la genul Aelia forma oului este de butoiaş, de culoare crem.

Fig. 1. Adult Eurygaster spp. Fig. 2. Adult Aelia spp. Fig. 3. Atac pe spic de grâu

( http: alchetron.com/ ) ( http: hivermier.com)

Simptome: depind de stadiul de vegetaţie al plantei şi organul atacat. Strangularea frunzelor este

primul simptom, urmează uscarea porţiunii de deasupra strangulării care are loc la sfârşitul lunii aprilie

începutul lunii mai. Alte simptome: îngălbenirea şi uscarea frunzei centrale, albirea integrală a

spicelor, înţepături în boabe. Pe tulpină se disting punctele de înţepare sub forma unor pete mici, brune

negricioase, înconjurate de o zonă de decolorare de 2-3 mm. Înţepăturile în faza de burduf duc la

avortarea spicului. Albirea spicului are loc în cazul înţepării rahisului (fig. 3), boabele de grâu fiind

supuse atacului ploşniţelor pe tot parcursul formării şi coacerii acestora. În cazul înţepării boabelor în

faza avansată de coacere atacul se recunoaşte prin prezenţa unui punct negru în centrul unei zone de

decolorare care îl înconjoară ca un halou.

Biologie: speciile Eurygaster şi Aelia au cicul de dezvoltare asemănător. Depunerea ouălor începe în

luna aprilie şi se desfăşoară toată luna mai, început de iunie. Ponta este depusă în grupe de câte 14 ouă,

pe două rânduri de câte 7 bucăţi. Dezvoltarea embrionară durează 9-10 zile. Durata vârstelor larvare

88/100

este de 3-8 zile în funcţie de temperatură. Eşalonarea mare a eclozării determină prezenţa diferitelor

stadii larvare pe o perioadă destul de lungă. Din momentul apariţiei larvelor de vârsta a doua începe

hrănirea activă pe plante, iar larvele îşi petrec cea mai mare parte a zilei pe spic. Perioada de apariţie a

adulţilor diferă de la un an la altul în funcţie de condiţiile climatice, de regulă începe la jumătatea lunii

iunie până în iulie, apoi se hrănesc, acumulând cantităţi mari de substanţe de rezervă sub formă de

grăsimi şi migrează spre locurile de diapauză, respectiv pădurile din apropierea lanurilor, distanţa de

migrare fiind de 20-30 km. Ploşniţele iernează sub formă de adulţi, iar primăvara ajung în culturi,

procesul de migrare fiind puternic influenţat de evoluţia temperaturilor. Pe un ciclu de vegetaţie se

suprapun două generaţii: adulţi hibernanţi (apăruţi în anul anterior), larve şi adulţi din noua generaţie.


Măsuri preventive:

-măsurile agrofitotehnice trebuie să asigure o densitate şi stare de vegetaţie normală, o recoltare

timpurie, rapidă şi generalizată

Măsuri curative

→ măsuri biologice –lansarea în natură a paraziţilor oofagi Trissolcus grandis şi Telenomus

chloropus

Măsuri curative



cerificat

omologare


DECIS 25 WG 31/10/2019 30,0 g/ha 30 zile ALFAMETRIN 10 EC 31/07/2020 0,10 l/ha 42 zile SUMI ALPHA 5 EC 01/01/2020 0,2 l/ha 7 zile KARATE ZEON 04/12/2022 0,15 l/ha ( 2 tratamente la interval de 12 zile) 28 zile POLECI 31/10/2019 50 ml/hl apa (0,05 %)

3 zile

FASTAC 10 EC 31/07/2020 0,1 l/ha 42 zile PYRINEX 25 CS 31/01/2020 3,0 l/ha nu este necesar, MOSPILAN 20 SP 01/03/2020 100 g/ha 60 zile KAISO SORBIE 5 EG 01/04/2020 0,15 kg/ha 28 zile BISCAYA 240 OD 30/04/2020 0,2 l/ha se aplica 1 tratament la avertizare 21 zile

NOVADIM PROGRESS 31/07/2019 3,0 l/ha se aplica la avertizare nu este necesar,

PROTEUS OD110 30/04/2020 0,4 l/ha 30 zile

DELTAGRI 31/10/2019 0,3 l/ha 30 zile

ZEBRA 31/12/2019 0,2 l/ha(adulţi) şi 0,125 l/ha atunci când 30% din larve sunt de vârsta a 3-a.

28 zile

IMPORTANT !

Degradarea boabelor ca urmare a atacului ploşniţelor cerealelor, în perioada de formare a

bobului, duce la reducerea greutăţii bobului, scăderea valorii culturale a seminţelor şi a

calităţii de panificaţie a boabelor. Când frecvenţa boabelor atacate depăşeşte 8-10%

panificaţia boabelor nu este acceptată, glutenul fiind degradat.

89/100


Psammotettix striatus (L.)

Denumire populară: cicada striată a grâului


Plante gazdă: specii de graminee spontane și cultivate

Descriere

Adult: 3,5-4 mm lungime, de culoare galben-murdar sau galben-castaniu, fruntea proeminentă și

lipsită de pete negre. Aripile anterioare au celulele de pe margine castanii, în rest fiind transparente

(fig.1).

Fig. 1. Psammotettix striatus (https://www.inaturalist.org/taxa/552635)

Simptome: plantele atacate prezintă frunze decolorate, iar în zona înțepată apar zone uscate. Creșterea

se încetinește sau se oprește, iar florile și spicele rămân sterile.

Biologie: Dăunătorul prezintă 2-3 generații pe an și iernează în stadiul de ou. Adultul apare în luna

mai, depune ouăle pe diferite graminee, în special spontane (Setaria sp.), unde se dezvoltă a doua și a

treia generație. Generația a treia se deplasează prin zbor spre cereale păioase, unde depun ouăle.


Măsuri preventive:

- distrugerea buruienilor și a samulastrei;

- semănatul în epoca optimă în așa fel încât răsărirea să nu aibă loc înainte de începutul lunii

octombrie.

IMPORTANT !

Psammotettix striatus este un dăunător deosebit de important prin potențialul speciei de a fi

vector al unor boli virale sau micoplasmatice. Această cicadă transmite fitoplasmoza care

cauzează piticirea și îngălbenirea grâului.

90/100


Pseudonapomyza atra (Meigen)

Denumire populară: apomizidul minier al frunzelor de cereale


Plante gazdă: specii de graminee spontane și cultivate

Descriere

Adult: muscă mică de 1,5 mm lungime, de culoare neagră (fig. 1).

Larva: de culoare albă, cu 11 zone de spicule dispuse în rânduri regulate.

Pupa: de culoare brună-roșiatică, având 4-6 mm lungime și 2-3 mm lățime. Lateral, pe segmentele

abdominale, în partea ei anterioară prezintă o linie cu câteva puncte caracteristice.

Fig. 1. Adult (https://eol.org/pages/733526) Simptome: pe vârful frunzelor de grâu apar toamna galerii lineare ascendente, lărgite treptat prin

activitatea larvelor. Între epiderme, prin transparență, se observă larvele și excrementele lor negre,

așezate în șiruri longitudinale pe marginea minei. O singură larvă poate ataca 1-3 frunze. Când sunt

mai multe larve într-o frunză, se formează o galerie lungă până la 6 mm, pe întreaga lățime a limbului.

Biologie: are două generaţii pe an şi iernează ca pupe în sol. Adulții apar în luna mai, femela depune

ponta pe frunzele de ovăz, ouăle fiind dispuse în linii oblice, inserate în țesutul limbului în intervalul

dintre două nervuri. Prin uscarea frunzelor se poate distruge o mare parte din ouă.

Dezvoltarea larvelor are loc în mezofilul frunzei, iar în cursul lunii iunie acestea perforează

cuticula și se deplasează în sol pentru împupare. Din cauza secetei și căldurii pupele rămân în diapauză

până în luna august. În această perioadă apar adulții, care se dispersează în câmp și depun ouăle pe

samulastra de cereale, pe diverse graminee spontane și pe grâul din toamnă.

Larvele celei de a doua generație îşi încheie dezvoltarea din toamnă și migrează în sol pentru

împupare.


Măsuri preventive:


- alegerea epocii optime de însămânțare;

- arătură adâncă la 15-20 cm după recoltarea grâului;

- distrugerea samulastrei.

Măsuri curative:

-metode biologice: prin utilizarea parazitoidului Chrysocharis polyzo

IMPORTANT !

Daunele provocate de exemplarele izolate sunt neglijabile

https://eol.org/pages/733526

91/100


Schizaphis graminum Rondani

Denumire populară: păduchele verde comun al cerealelor


Plante gazdă: porumbul, grâul, orzul şi ovăzul, dar în general, majoritatea speciilor de poacee

cultivate şi spontane;

Descriere

Adult: forma apteră are corpul oval, mic, de 1,4-2,0 mm lungime, de culoare verde deschis sau verde

gălbui (fig. 1). Antenele mai lungi decât jumătatea corpului, cu articolele bazale de culoare mai

deschisă. Ochii sunt roşii, iar extremităţile femurelor şi tibiilor fumurii. Corniculele galbene,

cilindrice, cu extremitatea brună, ajung la 1/6-1/8 din lungimea corpului.

Forma aripată are 1,2-2,0 mm lungime, capul şi toracele de culoare brună închis şi abdomenul verde

(fig. 2). Antenele mai lungi depăşesc ¾ din lungimea corpului, iar corniculele sunt mai scurte,

ajungând la numai 1/8 -1/10 din lungimea corpului.

Fig.1. Adult-forma apteră (https://www6.inra.fr) Fig. 2. Adult-forma aripată (https://entnemdept.ifas.ufl.edu)

Simptome: hrănirea afidelor pe partea inferioară a frunzelor determină apariţia unor pete decolorate,

care devin roşii şi se extind treptat pe tot limbul frunzei. Frunzele atacate se ofilesc, apoi se usucă.

Mărimea plantelor, randamentul și supraviețuirea acestora, sunt puternic afectate.

Biologie: prezintă 8-15 generaţii pe an. Este specie care se dezvoltă în exclusivitate pe plantele de

graminee cultivate şi spontane. Femelele fundatrix provenite din nimfele apărute la rândul lor din

ouăle de iarnă, dau naştere, pe la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai, la nimfe care evoluează în

fundatrigene, respectiv femelele aripate ce apar în culturile de cereale. Prolificitatea unei femele

partenogenetice este de circa 60-70 nimfe, durata unei generaţii fiind cuprinsă, în funcţie de condiţiile

climatice, între 5-21 zile, în medie 7 zile. În natură apar obişnuit 8 generaţii, deşi în condiţii optime se

poate ajunge la 15 generaţii.

Pe culturile de grâu, generaţiile aptere se succed până la sfârşitul lunii iunie, când spicele sunt verzi,

apoi înainte ca spicele să treacă în faza de coacere, apar din nou formele aripate ce migrează pe

graminee spontane şi eventual, pe sorg. Formele sexupare apar pe la sfârşitul lunii septembrie, apoi

urmează cele sexuate care depun ouăle de iarnă prin octombrie. Unde climatul este cald, Schizaphis

graminum petrece iarna sub formă virginipară, fără să se reîntoarcă la generaţia sexuată. Apariţia

92/100

formelor sexuate este determinată mai întâi de însuşirile ereditare, dar şi de condiţiile climatice din

zonele temperate, ziua lumină de 10 ore şi temperatura sub 20°C, accelerând trecerea spre aceste

forme.


Măsuri preventive:

- utilizarea soiurilor rezistente este cea mai eficientă și durabilă strategie de control ecologic;

- distrugerea sistematică a samulastrei de păioase după recoltare.

Măsuri curative:

→metode biologice: folosirea prădătorilor Coccinella septempunctata, dar şi a viespilor parazite

aparţinând familiei Braconidae; cu toate acestea, păduchele verde comun al cerealelor se dezvoltă și

reproduce mai repede la temperaturi mai scăzute decât dușmanii lor naturali, ceea ce le permite să

atingă niveluri dăunătoare la începutul sezonului, înainte ca inamicii naturali să-și atingă potențialul.

Măsuri curative



cerificat

omologare


pauza

ALFAMETRIN 10 EC 31/07/2020 0,15 l/ha 42 zile

KAISO SORBIE 5 EG 01/04/2020 0,15 kg/ha 28 zile

FASTHRIN 15 WG 31/07/2020 0,067 kg/ha 42 zile

IMPORTANT!

Sunt dăunate frecvent spicele, ceea ce cauzează avortarea florilor şi zbârcirea boabelor.

Specie este vector de virusuri, inclusiv a virusului piticirii galbene a orzului.

Are condiţii optime de dezvoltare în primăverile calde şi uscate, iar timpul rece şi ploios

reduce mult numărul indivizilor acestei specii.

93/100


Tripşii cerealelor: Limothrips denticornis (Halid), Frankliniella

tenuicornis (Uzel), Stenothrips graminum (Uzel), Haplothrips tritici

(Kurdj), Haplothrips aculeatus (Fabr.)

Tripșii mai des întâlniți în culturile de cereale din țara noastră sunt: din familia Phloethripidae:

Haplothrips tritici (Kurdj) și Haplothrips aculeatus (Fabr.) și din familia Thripidae: Limothrips

denticornis (Halid.), Frankliniella tenuicornis (Uzel.) și Stenothrips graminum (Uzel).

Denumiri populare: tripşii cerealelor

Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România, în toate zonele de cultură a

păioaselor.

Plante gazdă: cereale, în special grâu, orz, secară, ovăz și uneori porumb, dar și graminee din flora

spontană.

Descriere

Deoarece tripșii sunt insecte de talie mică (cca.0,9-1,9 mm), identificarea speciilor se realizează prin

observaţii la microscop. Adult:

Haplothrips tritici are corpul de 1,2-1,5 mm lungime, este de culoare brun-închis spre negru, aripile

sunt înguste, prezintă o singură nervură și au antene cu 8 articole.

Haplothrips aculeatus ajunge la 1,4-1,7 mm lungime, este de culoare cafenie-negricioasă, cu aripile

hialine.

Speciile Limothrips denticornis și Frankliniella tenuicornis au aceeași lungime (1,3-1,4 mm) și

culoare (cafeniu-închis spre negru), însă în timp ce prima specie este mai mult lungă decât lată, a doua

prezintă un corp pătrățos;

Franklinella occidentalis are corpul de culoare variabilă, de la galben-deschis până la brun-închis, de

1,2-1,9 mm lungime la femelă, iar masculul este de talie mai mică, de 0,9 mm, de culoare galbenă

deschisă.

Stenothrips graminum are dimensiunea cea mai redusă (0,9-1,1 mm), este galben-cafeniu, iar antenele

sunt formate numai din 7 articole.

Ou: este ovoid și translucid;

Simptome: tripșii atacă culturile de cereale, în special pe cele din luna iunie. Infestările la scară largă

apar în anii cu ierni blânde, cu veri și primăveri secetoase. Plantele sunt atacate atât de adulți cât și de

larve, care înțeapă și sug seva din organele florale, rahis și boabe. În urma atacului florile avortează,

iar spicele iau un aspect albicios (fig.2); pe locurile înțepăturii se observă puncte brune, aristele sunt

răsucite, îndoite și zbârlite. La atacuri puternice, plantele rămân mici, spicele afectate au florile căzute

și boabele stafidite. Boabele de grâu sunt atacate de la începutul formării lor și până când ajung la

dimensiuni normale. Daunele provocate plantelor de către tripși ca urmare a hrănirii sunt vizibile abia

după ce țesuturile cresc și se dezvoltă și până în acel moment tripșii s-ar putea să nu mai fie prezenți

pe plante (fig. 2).

94/100

Fig.1 Atac de Limothrips denticornis la secară Fig.2 Atac de tripşi la grâu (https : //noverojumi.vaad.gov.lv) (https://www7.inra.fr)

Biologie: Pe parcursul unei generații, indivizii parcurg după ecloziune două vârste larvare, apoi se

transformă în prepupe, pupe și apoi în adulți. Tripsul grâului iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-

a, pe porțiuni de plante din miriștea de grâu, la suprafața solului sau la adâncimea de încorporare a

miriștii. Transformarea larvelor în prenimfe, nimfe și adulți are loc în primăvara următoare, când

temperatura la suprafața solului se menține peste 15°C, iar în sol peste 12°C. Adulții apar la sfârșitul

lunii aprilie-începutul lunii mai și stau grupați la baza ultimelor două frunze pe plantele de grâu încă

neînspicate, până în momentul desfacerii burdufului când pătrund în spic. Ouăle sunt depuse în grupe

de câte 2-6, mai frecvent la baza boabelor. O femelă depune 20-22 ouă, iar durata incubației este de 8-

12 zile. Larvele apărute se hrănesc în interiorul spicelor până spre sfârșitul lunii iunie, în fenofaza de

coacere în ceară, când se retrag pentru hibernare. Haplothrips tritici, Haplothrips aculeatus și

Franklinella occidentalis au o generație pe an; Stenothrips graminum are o generație la 1-2 ani, iar

Limothrips denticornis are 2 generații anuale: prima se dezvoltă pe tecile frunzelor de cereale în

toamnă, iar cea de-a doua în spicele cerealelor, primăvara.


Măsuri preventive

- efectuarea arăturilor adânci de vară, imediat după recoltarea cerealelor;

- utilizarea hibrizilor/ soiurilor cu rezistență crescută la atacul dăunătorului;

- combaterea buruienilor pentru evitarea plantelor gazdă;


- însămânțarea timpurie și utilizarea soiurilor precoce, deoarece sunt mai puternic infestate culturile

semănate târziu și soiurile tardive.

Măsuri curative

→ metode biologice

Se cunosc câteva specii de paraziți din familiile Eulophidae și Trichogrammatidae, care pot parazita

ouăle și larvele de tripși. Alți agenți naturali, consumatori de larve și adulți de tripși sunt Orius spp.,

unii acarieni și buburuzele. Pentru a încuraja în mod natural populațiile acestor prădători e bine să se

evite folosirea insecticidelor sistemice persistente.

Măsuri curative

→ metode chimice prin utilizarea următorului produs de protecţie a plantelor

Denumire produs Data expirare certificate

de omologare

Doza

recomandată

Timp de pauză


IMPORTANT !

Atacul tripșilor influențează producția, unii parametrii de calitate ai seminței sau afectează

culturile prin transmiterea de virusuri la plante. Daunele produse de tripși la cereale pot ajunge

până la 10-15%.

https://www7.inra.fr/

95/100


Zabrus tenebrioides (Goeze.)

Denumire populară: gândacul ghebos.

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România în toate zonele unde se cultivă cereale.

Pante gazdă: specie care atacă cerealele, fiind în același timp și un vector de boli virotice.

Descriere

Adult: lungimea corpului de aproximativ 15 mm; partea dorsală a corpului (cap, torace, elitre) este

glabră și de culoare neagră cu reflexe metalice în timp ce partea ventrală are o nuanță roșcată (fig 2).

Corpul este în general masiv convex, alungit.

Ou: oval, de culoare alb-lăptoasă, cu diametrul de 2-2,5 mm.

Larva: la completa dezvoltare are 30–35 mm lungime, corpul se îngustează spre partea posterioară şi

este ușor turtit dorso-ventral. Capul este cafeniu, puternic chitinizat, dorsal plan, bombat ventral.

Scleritele toracale sunt chitinizate, iar tergitele abdominale prezintă plăci puternic chitinizate,

distingându-se prin culoarea maronie pe fond crem deschis (fig 1). Antenele sunt formate din patru

articole. Pe părțile laterale ale corpului sunt negi prevăzuți cu peri, iar ultimul segment abdominal are

terminal două apofize păroase, chitinizate.

Fig.1 Larvă – (https://www.bayercropscience.ro) Fig 2. Adult (https://www.ukbeetles.co.uk)

Simptome: primele simptome ale prezenței gândacului ghebos se înregistrează toamna după răsărirea

grâului. Astfel la 2-3 zile după căderea unor precipitații care să umecteze solul pe o adâncime de 8 –

10 cm se pot observa destul de frecvent, în apropierea plantelor de grâu numeroase grămăjoare de

pământ prezentând orificiile unor galerii. Prin aceste galerii frunzele sunt trase în sol, de către larve,

iar degradarea lor devine evidentă prin consumarea parenchimului și expulzarea din galerii a

nervurilor sub forma unor ghemotoace fibroase. Prin atacarea pe rând a fiecărei frunze, plantele pot fi

distruse în întregime și după înfrățirea completă. Activitatea de hrănire nocturnă a adulților se

96/100

desfășoară pe spicele de grâu în formare, iar procesul de hrănire pe spice durează până la coacerea în

ceară a boabelor, în mod obișnuit sfârșitul lunii iunie. Boabele sunt roase în întregime sau parţial.

Biologie: apariţia adulţilor are loc când temperaturile medii zilnice sunt cuprinse între 16-27°C (ultima

decadă a lunii mai începutul lunii iunie). La început sunt nocturni hrănindu-se cu boabele în faza de

lapte şi lapte-ceară, iar din a doua jumătate a lunii iunie se întâlnesc pe spice şi ziua. Această perioadă

corespunde perioadei de migrare care are rol important în răspândirea dăunătorului, zborul având loc

cu întreruperi şi până la o înălţime de 3-10 m. După migrarea în alte culturi începe a doua perioadă de

hrănire, care durează până în prima sau a doua decadă a lunii iulie, când adulţii trec din nou la o

activitate nocturnă. Din a doua decadă a lunii iulie adulţii se retrag în sol, la o adâncime cuprinsă între

25-40 cm pentru diapauza estivală (în care se maturează organele sexuale). În toată perioada

călduroasă din mijlocul verii, adulții rămân în sol şi spre sfârșitul lunii august, odată cu reducerea

temperaturii, adulții încep să iasă din starea de repaus estival. Fenomenul are loc în masă, în special

după căderea unor precipitații și în timpul nopților mai răcoroase. Adulții au o perioadă intensă de

hrănire, copulație și pontă. În condiţii normale de temperatură şi hrană ponta poate continua până în

noiembrie, adâncimea la care se depun oăle fiind cuprinsă între3-30 cm, în funcţie de structura şi

umiditatea solului. Hrana adulților se deosebește în această perioadă prin varietatea ei față de hrănirea

în exclusivitate cu boabe din vară. După ecloziune, comportarea larvelor se diferențiază în funcție de

conținutul de apă din sol. Astfel la o umezeală a solului până la suprafaţă larvele devin foarte active,

sapă galerii în apropierea plantelor și încep să se hrănească. Dimpotrivă când solul este uscat larvele

rămân într-o stare inactivă. De menționat este faptul că în tot cursul iernii larvele își reiau procesul de

hrănire, în perioadele în care solul este lipsit de zăpadă, iar temperatura în timpul nopții nu coboară

sub 0°C. Specia iernează ca larvă de vârste diferite, dar în condiții normale predomină cele de vârsta a

II-a. Larvele de prima vârstă suportă mai greu rigorile iernii, ceea ce duce la o mortalitate destul de

ridicată. În natură perioada larvară durează 6-8 luni şi larvele sunt active la temperaturi de peste 7-8°C

şi umiditatea solului peste 21%. O parte din larve pot fi active şi sub aceste valori, dar ritmul activităţii

esre redus.

Monocultura de 3–4 ani a păioaselor de toamnă reprezintă factorul esențial de stimulare a

creșterii nivelului populațiilor insectei, întrucât ciclul de dezvoltare se suprapune practic cu fenologia

plantei.


Măsuri preventive: rotația corespunzătoare a culturilor. Femele de V. cinerea depun ouăle în adulții

de Z. tenebrioides în timpul verii; larvele parazite se dezvoltă în abdomenul gândacilor.

Măsuri curative


-reglarea populațiilor se face utilizându-se dipterul Viviania cinerea (Tachynidae – Diptera) ale

cărui larve parazitează adulţii gândacului ghebos în proporţie de 39%, în România. Larvele şi

adulţii sunt parazitaţi de asemenea de ciuperca Beauveria bassiana (în Serbia s-a înregistrat un

parazitism de până la 70% la larve).

Măsuri curative

→ metode chimice prin utilizarea următorului produs de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare certificate

de omologare


PYRINEX 48 EC 31/01/2020 1,5 l/ha nu are

IMPORTANT!

Daunele provocate boabelor de grâu de către adulți se pot confunda cu daunele produse de

cărăbușei (Anisoplia) care atacă în aceeași perioadă.

O larvă de vârsta I atacă pe parcursul a 24 de ore 1-2 plante de grâu, cu înălţimea de 8-10

cm.

97/100


Anguina tritici (Steinbuch) Chitwood

Denumire populară: nematodul grâului


Plante gazdă: grâu, secară

Descriere

Adult: nematodul prezintă dimorfism sexual; femela are lungimea corpului de 1,6-4,8 mm, iar la

maturitate, datorită formei de parazitism obligat este imobilă. Corpul este obez, răsucit în formă de

spirală (fig.1.). Masculul are lungimea corpului de 2-2,5 mm, corpul este transparent, puțin curbat.

Larva: în stadiul II are lungimea corpului cuprinsă între 0,77 și 0,99 mm.

Fig.1. Femelă Anguina tritici Fig. 2. (a) Spice sănătoase (b) Spice infestate

(http:// www.cabi.org) (https:// www.cabi.org)

Simptome: în urma atacului la plante se produc modificări importante asupra proceselor biochimice și

fiziologice. Astfel, principalele simptome pot fi: încrețirea, răsucirea, curbarea marginilor sub formă

de spirală, distorsiuni, gofrare a frunzelor. Tulpinile puternic infestate au intrenodiile scurte, lungimea

plantelor este de 2-3 ori mai mică decât a celor sănătoase. Spicele atacate sunt deformate și mai scurte

decât cele sănătoase (fig. 2). Galele incipiente au culoarea verde închis, cu reflexe metalizate, iar în

faza de coacere au culoarea brun deschis până la negru. Galele pot fi de la 2,3 până la 2,45 mm

diametru şi sunt netede comparativ cu boabele sănătoase, care au suprafața plumoasă. Plantele

infestate au numărul de frați și frunze mai mari decât cele sănătoase.

Biologie: în condițiile climatice din România, această specie dezvoltă o singură generație pe an.

Nematozii ajung în sol toamna, după însămînțarea grâului odată cu boabele infestate. În condiții de

umiditate, galele se sparg și astfel juvenilii ajung în sol, apoi în sistemul radicular, urcă în tulpini și se

instalează între tecile frunzelor unde vor și ierna. În primăvară, odată cu creșterea plantelor, larvele se

deplasează spre vârful acestora unde vor rămâne până la formarea spicului și florilor. În perioada mai-

iunie, ovarele florilor vor fi transformate în gale, larvele devin sedentare și se vor transforma în

masculi sau femele. Are loc copulația, ponta, eclozarea și apariția larvelor de stadiu I ale următoarei

generații. Astfel, în galele bobului de grâu, la sfârșitul lunii iunie se regăsesc larve de stadiul II ce pot

ajunge la un număr de aproximativ 14000 de indivizi la o gală cu diametrul de peste 2 mm. Larvele

din boabele de grâu supraviețuiesc în stare de anabioză o perioadă îndelungată, peste 20 de ani.

http://www.agroatlas.ru/

https://www7.inra.fr/

98/100


Măsuri preventive

- analizarea de probe constituite din ultima calitate de grâu (gozuri) obținută la recoltare;

- utilizarea la semănat de semințe de grâu neinfestate;

- evitarea monoculturii de grâu.

Măsuri curative


- utilizarea speciilor parazite, cum ar fi fungii care parazitează larvele din gale: Dilophospora

gramini, Athrobothrys oligospora;

- utilizarea speciilor prădătoare, cum ar fi: insecte din genul Thrips, care pot reduce numărul de

larve aflate în boabele de grâu.

→metode fizice:

- tratarea cu apă caldă a semințelor de grâu infestate, în soluție de apă sărată sau apă caldă (54-56°C

pentru 10-12 minute (Chu, 1945)).

- utilizarea unor cilindri pentru separarea semințelor sănătoase de cele ce conțin gale (Jones, 1938);

- iradierea cu microunde (Khan&Hayat,1999)

IMPORTANT !

În urma atacului rezultă pierderi calitative și cantitative ale producției de grâu.

modificări rincipalul mijloc de dispersie al nematodului sunt semințele de grâu infestate.

99/100


Heterodera avenae Filipj.

Denumire populară: nematodul ovăzului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: ovăz, grâu, orz, secară

Descriere

Adult: acest nematod prezintă dimorfism sexual. Femela este rotundă, de culoare galben-deschis sau

albă cu dimensiunea de aproximativ 0,75 mm (dimensiunea unei gămălii de ac). Corpul femelei poate

avea formă de lămâie, iar în cavitatea bucală prezintă un stilet retractil. La maturitate, datorită formei

de parazitism obligat, femela este imobilă. Adultul mascul este vermiform, are corpul filiform,

transparent, cu o lungime de aproximativ 1 mm.

Larva: larvele de stadiu II juvenil au lungimea corpului cuprinsă între 540 și 680 µm.

Ou: are formă ovală sau de haltere, cu dimensiuni de 143x50 microni.

Fig.1. Chiști - Heterodera avenae

(http://www.agroatlas.ru/)

Simptome: pe rădăcini se pot observa femelele adulte care sunt fixate de acestea, apar ca mici

umflături de dimensiuni mici (fig. 1). Frunzele plantelor atacate se îngroașă treptat de la vârf. În câmp

în urma inspecțiilor viziuale se observă plante a căror creștere este încetinită, iar rădăcinile par

mărunțite (rupte).

Biologie: numărul generațiilor ca și perioada ciclului biologic sunt determinate de temperatura și

umiditatea solului, plantele gazdă dar și tipul de sol, pH putându-se dezvolta una sau două generații pe

an. Larvele de stadiu II devin mobile la eclozarea din ouă şi se pot deplasa pe distanțe de 30 cm, fiind

atrase de sistemul radicular pe care îl invadează. Ulterior larvele se dezvoltă în rădăcini parcurgând

stadiul III și IV după care se definitivează transformarea în masculi și femele. Masculii penetrează

rădăcina și migrează în sol, iar femelele vor rămâne prinse cu partea bucală a corpului în interiorul

rădăcinilor și restul corpului în afara rădăcinii. Femelele mature se transformă în chiști (forma de

rezistenţă), iar larvele pot rămâne în interiorul acestora în stadiu de anabioză pentru câțiva ani în

absența plantelor gazdă.


Măsuri preventive

- arătura adâncă de toamnă;

- utilizarea la semănat de soiuri de ovăz rezistente;

- rotația culturilor care includ în asolament cereale care nu depășesc 20% ca pondere

IMPORTANT !

Nematodul poate reduce producțiea de ovăz, deoarece atacul asupra rădăcinilor are ca efect

modificări importante asupra proceselor biochimice și fiziologice ale plantelor.

modificări rincipalul mijloc de dispersie al nematodului sunt semințele de grâu infestate.

100/100

BIBLIOGRAFIE

1. Arion G. (1968) - Entomologia Agricolă, Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti;

2.. Alexandri Al, M Olangiu, M. Petrescu, E. Rădulescu, C. Rafailă 1972- Tratat de fitopatologie agricolă, vol. IV, ed Academiei R.S.R. ,p. 116; 122-124;

3. Chen, W., Wellings, C., Chen, X., Kang, Z., & Liu, T. (2014). Wheat stripe (yellow) rust caused by Puccinia

striiformisf. sp.tritici. Molecular Plant Pathology, 15(5), 433 446. doi:10.1111/mpp.12116 4. Docea; Dr. doc. V. Severin; Dr. doc. T. Baicu; Dr. doc. I. Pop 1976, Îndrumător pentru recunoaşterea şi

combaterea bolilor plantelor cultivate, Ed Ceres Bucureşti;

5. Hulea Ana, Paulian Fl., Hatman M., Peiu M., Popov C (1975) - Bolile şi dăunătorii cerealelor. Ed. Ceres.

6. Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol. I, Ed. Academiei Române; 7. Manolache C., Săvescu A., Boguleanu Gh., Paulian Fl., Balaj D., Paşol P. (1969) - Entomologie agricolă, Ed.

Agrosilvică, Bucureşti;

8. Paşol P, Paulian F., Pălăgeşiu I., Niţu E. (2013) - Tratat de zoologie agricolă, vol III, Ed. Academiei Române; 9 Perju T. (1995) - Entomologia agricolă, componentă a protecţiei integrate a agrosistemelor. Ed. Ceres. Vol. 2;

10. Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 396 pag.;

11. Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I. (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii culturilor horticole,

Ed. Ceres, Bucureşti; 12. Popescu G. (2005). Tratat de fitopatologia plantelor. Editura Eurobit. Vol.II: 35-38;

13. Pop I.V. Tratat de virologie vegetală, vol. III , Virusurile culturilor horticole, Ediția 1, Editura

PRINTECH, București, 2009 14. Roșca I., Rada Istrate (2009) - Tratat de entomologie (agricultură, horticultură, silvicultură) Alpha MDN,

Buzău;

15. Rădulescu E., Rafailă C., Alexandri A., Olangiu O., Petrescu M., Pop I., Severin V (1969). Editura Academiei Republicii Socialiste Romabia. Volumul II: 50-55

16. Rogojanu V., Perju T. (1979) - Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor cultivate 506 pag.

Ed. Ceres;

17. Săvescu A. și colab. (1982) - Tratat de zoologie agricolă, Dăunătorii plantelor cultivate, Vol. II, Editura Academiei RSR, pag. 172 -178;

18. Standard OEPP PP 2/10 (1) (1997) - Linii directoare pentru buna practică agricolă. Grâul. Buletin OEPP

27, pp 1- 337; 19. Severin V., Iliescu C.H., 2006. Bolile bacteriene ale plantelor. Editura GEEA, pg 96-98, 101-103

Wise M.V. , 1987. Compendium of wheat Diseases, Second edition, APS Press, The American

Phyropathological Society,

20. Quarantine Pests for Europe Second Edition, 1997,CABINTERNATIONAL, pg 1140-1145 21. Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. (2003) - Entomologie Horticolă - dăunători specifici și metode de

combatere, Ed. Ceres, București, p. 67;

Resurse www

https://wiki.bugwood.org/HPIPM:Bacterial_Leaf_Blight_(wheat)#Life_Cycle_of_the_Pathogen

https://repository.cimmyt.org/xmlui/bitstream/handle/10883/1227/64767.pdf https://cropprotectionnetwork.org/resources/articles/diseases/bacterial-leaf-blight-of-wheat

https://gd.eppo.int/taxon/XANTTR/photos

http://www.fao.org

https://www.plantwise.org

http://www.eeagrodelsur.cl


https://www7.inra.fr

https://wiki.bugwood.org/HPIPM:Bacterial_Leaf_Blight_(wheat)#Life_Cycle_of_the_Pathogen

https://repository.cimmyt.org/xmlui/bitstream/handle/10883/1227/64767.pdf

https://cropprotectionnetwork.org/resources/articles/diseases/bacterial-leaf-blight-of-wheat

http://www.fao.org/

https://www.plantwise.org/

http://www.eeagrodelsur.cl/


Documents

GHID INFORMATIV CEREALE · plantei de cultură, producătorii de pesticide recomandă utilizarea unui produs erbicid care poate ține sub control buruienile dicotile. În cazul unei