GARTEA VIETITllR ]IIELE

ALEKSANDAR HEMON

Traducere de Anca Dumitrescu

BLACK BUTTON BOOKS

NE.GUPRIl{S

r. ,,Viepile celorlalli" (,,The Lives of Others"), publicat inigial

cu titlul ,,The Other Questions", Der Andere Nebenon: The South-

Easl-European Anthologg, ed. Richard Swartz, S. Fischer Verlag,

Germania, zooT

z. ,,Sunet gi perspectivl" (,,Sound and Vision"), publicat inilialcu titlul ,,To Catch a Thief", The GuardianWeekend, ro iulie zoo4.

3. ,,CinI in familie" (,,Family Dining"), publicat inigial indoui pir;i: ,,Rationed", The Nerir Yorker,3 septembrie zooT gi

,,Borscht", The Neu Yorker, zz noiembrie zoro.

4. ,,CazulKauders" (,,The Kauders Case"), McSweeney's, nr. 8,

2002.

5. ,,Viaga in timpul rizboiului" (,,Life DuringWartime"), The Neu.r

Yorker, rz iunie zoo6.

6. ,,Muntele vrdjit" (,,The Magic Mountain"), The Neur Yorker,

B iunie zoo9.

7. ,,SI fie ceea ce nu poate fi" (,,Let There Be What Cannot Be"),

publicat iniqial cu titlul ,,Genocide's Epic Hero", The Neur York

Times, z7 iulie zoo8.

8. ,,Viegi de cdine" (,,Dog Lives"), publicat inigial cu titlul ,,War

Dogs", Grcnta, nr. uB, februarie zorz.

9. ,,Cartea viegii mele" (,,The Book of My Life"), The Neur Yorker,

z5 decembrie zooo.

ro. ,[iefile unui flAneur" (,,The Lives ofa Flaneur"), publicat ini-gial cu titlul ,,Mapping Home", The Neu; Yorker,5decembrie zot.rr. ,,Motive pentru care nu vreau si plec din Chicago: o listialeatorie incompleti." ("Reasons Why I Do Not Wish to Leave

Chicago: An Incomplete, Random List"), publicat inigial inChicago inlheYear zooo, ed. Teri Boyd, 3 Book Publishing, zoo6.

12. ,,DacI Dumnezeu ar exista, ar fi un bun mijlocag" (,,If God

Existed, He'd Be a Solid Midfielder", Gronta, nr. ro8, septem-

brie zoo9.

13. ,fiafa marilor maegtri" este pentru prima dati publicat aici.l^4. ,,Yiagain adlpostul de ciini" (,,The Kennel Life"), publicat

inigial cu titlul ,,In the Doghouse",Playboy, august zoo6.

15. ,,Acvariul" (,,The Aquarium"), The Neu Yorker,4iunie zor.

Toate eseurile au fost publicate inigial intr-o formi oarecum di-feritl gi au fost revizuite gi editate pentru aceasti carte.

YrETrtE GEt0RIALII

r. Cin" este ea?

in seara de z7 martie 1969, tata era in Leningrad, uRss, la stu-

dii postuniversitare in electronici. Mama era acasi, in Sarajevo,

in mijlocul travaliului, inconjurati de comitetul de prietene.

Mama igi ginea miinile pe burta rotundi, guierind gi gipind,

dar comitetul nu plrea ingrijorat. Aveam exact patru ani 9i ju-

mitate, orbitam in jurul ei, incercdnd sI o gin de minl sau simi aqez in braqele ei, pini cdnd m-au trimis in camera mea

qi mi-au ordonat sI mi culc. Am incllcat ordinul gi am moni-

torizat desfEgurarea evenimentelor prin gaura cheii' Evident,

eram ingrozit, pentru ci, degi gtiam cI are un bebeluq in burti(aga cum mi se spusese), nu gtiam cum merg de fapt lucrurile,

ce avea si se intAmple cu ea, cu noi, cu mine. Cind in cele din

urml a fost dusl la spital in dureri groaznice gi sonore, am ri-mas cu gindurile terifiante contracarate doar de tanti |ozefina,

care m-a linigtit garantAndu-mi ci mama nu va muri 9i ci se va

intoarce gi-mi va aduce un frate sau o sori. Voiam si se intoar-

ci mama; nu voiam un frate sau o sori; voiam ca totul si fie ca

. inainte. inainte lumea imi aparginea armonios; intr-adevir, in

mare parte, lumea eram eu.

Dar nimic nu mai era - gi nici nu mai putea fi vreodatl - ca

inainte. Peste doui zile, m-am dus insogit de doi adulgi (ale ci-ror nume gi feqe s-au scufundat in fundul nisipos al unei mingi

ce incepe si imbitrineascl: tot ceea ce gtiam despre ei era ciniciunul nu era tata, care se afla inci in URSS) sI o luim pe

mama din spital. Dar un lucru imi amintesc: nu a fost nici pe

jumltate la fel de bucuroasi si mI vadi cum am fost eu. In

drum spre casl, am stat in maginl in spate lingl mama 9i un

cocolog de chestii impachetate despre care susfineau cI ar fi

ALEKSANDAR HEMON

viu ,si ci ar fi chiar sora mea. Fafa presupusei surori era bogi-ta in uitimul hal, cu o singuri grimasi urdti, indescriptibill.Mai mult, avea faga intunecatl, de parci ar fi fost datl cu fu-ningine. Cdnd am atins-o pe obraz cu un deget, sub funinginea aplrut o linie palidi.

- E murdarl, i-am anunfat pe adulli, dar niciunul dintreei nu a Iuat in seami aceasti problemi.

Din acel moment, mi-a fost greu sa-mi fac ascultate nevo-ile ,si gnndurile. De asemenea, ciocolata avea si devini greude obqinut.

Astfel, sosirea presupusei surori a marcat inceputul uneiperioade chinuitoare, solitare. Mul;imi de oameni (aducdndciocolati de care nu aveam voie sI mI ating) veneau la noi gi

se aplecau as.upra ei sco;dnd sunete ridicole. Cdfiva imi acor-dau gi mie pufini atenfie, in timp ce ei ii acordau o atenfie de-plini, exasperant de nemeritati: nu flcea decit si doarmi, sIplingi gi si provoace schimbiri frecvente de scutece. Pe cAndeu puteam citi deja cuvinte scurte, ca si nu mai spun ci vor-beam fluent gi gtiam tot felul de lucruri interesante: cunog-team steagurile multor giri, deosebeam cu ugurinqi animalelesllbatice de cele domestice. in toati casa erau poze driguge cumine. Aveam cuno$tinfe, aveam idei, gtiam cine sunt. Eram euinsumi, o persoanl, iubit de toatl lumea.

Un timp, oricit de dureroasi ar fi fost pentru mine existenlaei, nu a fost totugi decdt o chestie noui, ca o mobill noui sau

ca o plantl care se ofilegte intr-un ghiveci mare, ceva lingl caretrebuie si ajungi ca si ajungi la mama. Dar cu timpul mi-am datseama ci avea si rimini 9i si fie un obstacol permanent gi ciiubirea mamei nu va mai atinge niciodati nivelurile pre-sorI.Nu doar ci s-a insinuat in ceea ce p6ni atunci fusese lumeamea, dar s-a gi impus - in ciuda faptului ci nu avea un sine -in centrul ei. in casa noastrl, in viaga mea, in viaga mamei, in

8

CARTEA VIETILOR MELE

fiecare zi, continuu, pentru totdeauna, ea era acolo, acel non-eu cu pielea de funingine, celilalt.

De aceea am incercat sI o extermin imediat ce am avut oca-

zia. intr-o zi de primivari, mama s-a dus sI rispundi la tele-fon gi a llsat-o cu mine. Tata era incl in Rusia, gi probabil civorbea chiar cu el. A vorbit un timp, in afara razei mele vizua-le, in timp ce eu priveam minuscula creaturl, cu faga inexpre-sivi, cu absenga absoluti a vreunui gind sau personalitlgi, cu

evidenta lipsi de substangi, cu prezenfa ei nemeritatl. Am in-ceput s-o sufoc, aplsind cu degetele mari pe trahee, cum v5-

zusem la televizor. Era moale gi caldi, vie, gi existenga ei era inmiinile mele. I-am simgit gitul sub degete, fremlta de viagi, iiprovocam durere. Brusc, mi-am dat seama cI nu trebuie sI fac

ceea ce flceam, ci nu trebuie s-o omor, pentru ci e sora mea

mai mici gi o iubesc. Dar corpul o ia mereu inaintea gAndului

,si am aplsat inci o clipi, pdni a inceput sI vomite lapte brin-zit. intr-o fracgiune de secundi, eram ingrozit de posibilitatea

de a o pierde: o chema Kristina, eram fratele ei gi voiam si tri-iascl s-o iubesc si mai mult. Deqi gtiam cum ii puteam curmavia;a, nu $tiam cum s-o fac si nu moarl.

Mama a auzit-o plingind, a llsat telefonul gi a alergat inajutorul ei. A luat-o in braqe, a linigtit-o, a $ters-o de lapte,a flcut-o sI inspire gi si expire, apoi mi-a cerut o explicalie.Abia descoperita iubire pentru sora mea gi sentimentul de vi-novllie aferent nu inlocuiseri deloc instinctele de autoapirare:am afirmat cu impertinengl cI incepuse sI plingi gi ci ii pu-sesem mAna la gurl ca sI n-o deranjeze pe mama. In copillrieam gtiut mereu mai multe decit credeau plringii mei ci gtiu:mereu am fost pufin mai matur decat puteau ei vedea. In acel

moment, fIrI rugine, mi-am sus{inut bunele intenfii, dublate

de ignoranla biiegelului, as,a ci am fost avertizat gi iertat. Nuam mai incercat niciodati s-o omor pe Kristina gi am iubit-o

ALEKSANDAR HEMON

neintrerupt de atunci incoace. Dar nu am nicio indoiali cI un

timp am fost supravegheat indeaproape.

Amintirea acelei tentative de criml este prima in care mipot privi dintr:o perspective exterioari gi ceea ce vld este sora

mea 9i eu insumi. Niciodati nu voi fi singur in lume, niciodatllumea nu va mai fi a mea.

Niciodatl sinele meu nuva mai fi un teritoriu suveran lipsitde prezenla celorlalgi. Niciodatl nu voi mai avea toatl ciocola-

ta doar pentru mine.

z. Cine suntem noi?

in timpul copiliriei i4 Sarajevo, la inceputul anilor '7o, con-

ceptul social dominant pentru copii era ralo.Daciaveai cigiva

prieteni, automat aveai o raja, dar de obicei rujo era definiti de

cartierul sau de complexul de clldiri in care locuiai: ne petre-

ceam majoritatea timpului dupi gcoali jucdndu-ne pe stradi.Fiecare rcjaaveao ierarhie generafional*uelika rajo erau copiiimai mari, printre ale ciror responsabilitlgi se numlra gi ace-

ea de a proteja malo ruja - copiii mici - impotriva abuzului sau

buzunirelilor de citre alte ra1a. Drepturile copiilor mai mariincludeau supunere deplini, in timp ce mala ro.jc puteau fi tri-migi oricind si cumpere ligiri, reviste cu femei goale, chiar gi

prezervative sau igi ofereau voluntar capetele practicii nemi-

loase a castanelor din partea ueliko raja: capul meu a fost ade-

sea supus focului de artilerie al nemiloaselor mozzolas. Multe

rujo eral definite gi numite dupi liderul lor, de obicei cel maiputernic, cel mai mai dur copil. Ne temeam, de exemplu, de

rajalaieiza, alcirei lider, eiza, eraun binecunoscutjclijaS, un

bltlug. In mod normal nu ne intdlneam cu el, pentru ci era

destul de mare cit si fie implicat in diverse glinIrii. Cipltaseo dimensiune mitologici, in timp ce fratele siu mai mic Zeko

10

CARTEA VIETILOR MELE

conducea operafiunile zilnice de a nu face nimic in mod deo-

sebit. De el ne era cel mai frici.Rcjc mea era una mai mici gi nu aveam un lider: din plcate,

tofi bliefii nogtri mai mari luau gcoala in serios. Eram definiqi

de locul de joaci dintre cele doui blocuri identice, construi-

te simetric, in care locuiam; ii spuneam Parcul. In geopolitica

cartierului nostru (care atunci se numea Storo stanica - Gara

Veche), eram cunoscugi ca Parkaii.Parcul nu avea doar un tobo-gan, trei leagine, o groapl cu nisip, un carusel, ci gi binci, pe

care le foloseam pe post de porfi cind jucam fotbal. Mai impor-

tant, erau acolo pi tufigurile care constituiau logc: bazanoas-

tri, locul in care puteam sclpa de cotropitoare a raja alui eiza,

in care adunam lucruri furate de la piringi sau gterpelite de la

algi copii, mai slabi. Parcul era domeniul nostru de drept, teri-toriul nostru suveran, in care nu avea voie niciun strlin, nu mai

vorbesc de membrii altor raja orice intrus era supus unui atac

represiv. O datl, am dus o campanie de succes impotriva uneigigti de adolescengi care s-au gindit in mod eronat cd.Parcul e

un loc bun de fumat, biut gi pipiit. Am aruncat in ei cu pietre

gi cocoloage de hirtie cu nisip ud, ne;am repezit cu tofii la cei

izolaqi, rupindu-le de picioare nigte bege lungi, in timp ce igiagitau neajutorafi brafele scurte. Citeodati, alte raja incercau

sI invadeze qi si preia controlul asupra Parcului gi atunci ince-

pea rizboiul: capete sparte, vinIt5i, fiecare dintre noi riscindsI fie grav rinit. Doar atunci cind Zeko gi ai lui - nemesisul

nostru cel mai puternic - au venit in Parc, a trebuit sI batem inretragere gi si-i privim€um se dau in leaglnele noastre gi pe

toboganul nostru, cum se piqi in nisipul nostru gi se cacl inboschegii nogtri. Tot ce puteam face era sI ne imagindm o rdz-

bunare nemiloas5, plasati intr-un viitor nedefinit, dar sigur.

Acum am impresia ci, atunci cind nu eram la gcoali sau

nu citeam o carte, eram implicat in cite un proiect colectiv inrojamea.ln afari de protejarea suveranitlgii Parculuisi purtarea

ALEKSANDAR HEMON

diverselor rizboaie, petreceam timp unii acasi la ceilalli, fE-ceam schimb de benzi desenate 9i ab$bilduri cu fotbaligti, nefurigam cu tofii in cinematograful din apropiere (Kino Arena),

luam masa cu familiile celorlalqi si mergeam la zilele de nas,-

tere ale tuturor. Loialitatea mea era in primul rind pentru rajo

gi orice alti afiliere colectivi era complet abstractl gi absurdi.Da, eram togi iugoslavi gi pionieri gi ne iubeam cu togii socia-lismul gi gara gi pe fiul ei cel mai mire;, maregalul nostru Tito,dar nu ag fi plecat la rd,zboi gi nu ag fi incasat lovituri pentru as-

tea. Celelalte identitiqi ale noastre, de exemplu etnia fieciruiadintre noi, erau cu totul irelevante. Eram con$tiend de identi-tatea noastri etnici doar prin prisma obiceiurilor demodateale bunicilor nogtri, fantastic de diferite de operagiunile noas-tre cotidiene, ca sI nu mai vorbim de lupta impotriva opresiu-nii lui Zeko 9i a gigtii lui.

Intr-o ziam fost cu aproape tofi cei dinralalazi:uade nag-tere a lui Almir. Almir era ceva mai mare decit mine gi, astfel,o autoritatd in multe lucruri despre care habar n-aveam, inclu-siv proprietlgile explozive ale azbestului, ciruia ii spuneam vatide sticll, gi la care el avea cumva acces nelimitat. O datl m-amghemuit in mod repetat in timp ce el arunca o mnnl de vati desticli inveliti in hArtie, ca o grenadl de m6.nl, promipnd o ex-

plozie care n-a mai venit. Almir era indeajuns de mare ca sl-iplaci muzica rock, aga cd,laziualui a pus Bijelo Dugme, truparock din Sarajevo care la acel moment ii speria de moarte peplrinlii nogtri cu pletele gi muzica lor antisociali, antisocialis-tI gi idioati. In afarl de asta, a fost o zi de nagtere obignuiti:am mincat sandviEurile, am blut sucurile, l-am privit pe Almircum sufli in luminlri, i-am dat cadourile.

De ziua lui, Almir era imbricat ingrijir, biiefegre, cu un pu-lover de ldnl cu dungi portocalii gi negre, pufos gi cumva stri-lucitor: hainele noastre in Iugoslavia socialisti erau categoricmohorite. Puloverul acesta clar aparfinea unui alt spafiu, aga

12

CARTEA VIETILOR MELE

ci am intrebat de unde il are. E-adus din Turcia, a spus. La care

eu am rispuns zeflemitor: ,,Deci egti turc." Ar fi trebuit si fieamtJzant, dar nimeni n-a ris; mai riu, nimeni n-a luat-o ca pe

o glumi. Ideea mea fusese ci un pulover striin il face un fel de

striin, o tachinare posibill tocmai pentru ci era incontestabilgi manifest neadevirat5. Gluma eguati a schimbat complet at-

mosfera petrecerii: spre marea mea surprizi, Almir a inceput

si pldngi in hohote, in timp ce tofi mi priveau mustrltor. I-am

implorat si-mi dea voie sI le explic ce-am vrut si spun, gi.cum

nu mi-au dat sau n-au putut sI-mi dea, am incercat si le explic

gluma, afundindu-mi gi mai mult. Nu voi trece acum prin toa-

te etapele afundlrii in dezastru: in scurt timp, petrecerea era

gata; tofi au plecat acasi gi toqi au $tiut ci eu am stricat-o. Sau

cel pugin aga mi-o amintesc, cu vinovi;ie.in consecingl, plringii mi-au explicat ci turc era (s,i incl

este) un termen peiorativ, rasist pentru un musulman bosni-

ac. (Peste ani aveam si-mi amintesc de aceasti insultl a mea

nechibzuitl urmirind filmarea cu Ratko Mladi6 vorbind in faga

unei camere sirbe despre intrarea in Srebrenica: aceasta este

cea mai recenti victorie in rizboiul de 5oo de ani impotrivaturcilor, a spus.) Dupi ziua lui Almir, am invi;at ci existS. cu.

vinte ca turc. Mai mult, pirea ci toati lumea gtia asta, in afaride mine. Ceea ce-am spus l-a instrriinat pe Almir, l-a fEcut si se

simtl exclus din grupul din care se presupunea cI fac parte in-dubitabil, indiferent despre ce grup era vorba. Dar gluma mea

ar fi trebuit si fie despre superficialitatea diferengei; fhceam

parte din ace eaEi roja, luptaserlm in atdtea rdzboaie impreuni,dar puloverul a marcat o diferengl evanescentl, instantanee.

Almir putea fi luat peste picior tocmai pentru cI - evident - nu

exista o diferengi esen;iali, de durati, intre noi. Darin momen-

tulin care arigi cu degetul o diferenli, intri, indiferent cngi ani

ai, intr-un sistem deja existent de diferengiere, intr-o regea de

identitlgi, toate pini la urml arbitrare gi firl nicio legiturl

L3

ALEKSANDAR HEMON

cu intenfiile tale, flri si reprezinte niciuna propria ta alegere.in momentul in care instrdinezi pe cineva, teinstrdinezi pe tineinsufi. Cind am atras atengia prostegte asupra diferengei ine-xistente dintre Almir gi noi, m-am autoexpulzat din raja mea.

Din picate, maturizareapresupune gi si dezvolli loialitiqifagl de abstracgiuni: statul, nagiunea, ideea. lgi declari supu-nerea, iqi iubegti liderul. Trebuie si te disciplinezi si recunogrigi si-!i pese de diferenge, trebuie si fii instruit cu privire la ce

egti cu adeudrct, trebuie si invegi cI generagii intregi de morfi gi

realizirile lor incomprehensibile te-au frcut ceea ce egti, tre-buie sI-gi definegti loialitatea fagi de o comunitatebazatdpeo abstracpiune care igi transcende individualitatea. Astfel, raja

este greu de menginut ca unitate sociall, loialitatea fafi de ea -fagi de acel ,,noi" atat de concret incit (inci) pot intocmi o lis-ti cu toate numele care o constituiau - nemaifiind acceptabillca angajament profund.

Nu pot fii sigur ci insulta mea a fost direct legatl de faptulcI rizboaiele gi zilele de aur ale suveraniti;ii noastre asupraParcului s-au incheiat la scurt timp dupi aceea.Laun momentdat toate conflictele cu celelalte mja s-au rezolvatprin fotbal,la care nu eram tofi buni. Pe Zaka gi ai lui tot nu-i puteam bate,pentru cI aveau puterea de a hotlri cind era fault sau gol. Nuindrlzneam sl-i contrazicem gi, c6nd inscriam noi, golul era

intotdeauna anulat.

Cit despre Almir, el nu juca fotbal indeajuns de bine gi ainceput sI asculte din ce in ce mai mult Bijelo Dugme, o trup5.pe care aveam s-o ur5.sc mereu. CurAnd, a ajuns la acel momentdin viagl in care fetele au devenit accesibile. A inceput sI duclo viafl diferiti de vietrile copillriei noastre, devenind cinevamult diferit cu mult inainte ca noi sI ajungem acolo. Nu gtiuunde este acum sau ce s-a intimplat cu el. Nu mai aparfinemde mult acelui ,,noi".

L4

CARTEA VIETILOR MELE

3. Noi versus ei

ln decembrie 1993, plringii 9i sora mea au ajuns ca refugiagi inHamilton, Ontario. in primele doul luni, pirinqii mei s-au dus

la cursuri de englezi, in timp ce Christina a lucrat la Taco Bell,

un furnizor de fast-food etnic, pe care ii plicea si-l numeasci

Taco Hell. Lucrurile au fost foarte complicate pentru ei, avindin vedere limba pe care nu o vorbeau, gocul mutlrii gi clima ex-

trem de neprietenoasl cu interacgiunile umane intdmplltoaregi calde. Pentru piringii mei, gisirea unei slujbe a constituit o

acgiune insplimdntitoare de proporfii majore, dar Hamiltoneste un orag metalurgic plin de imigrangi, in care numerogi lo-cuitori sunt canadieni la prima generagie gi, astfel, prietenogi gi

ingelegitori cu noii lor compatriogi. Destul de curind, pirinqiimei gi-au gisit de lucru: tata la o ogelirie, mama, ca adminis-

trator intr-un bloc imens, in care majoritatea locatarilor erau

niscugi in stri.inltate.Dar, in citeva luni, pirin;ii mei au inceput sI contorizeze

diferenqele dintre noi gi ei: noi, bosniaci sau ex-iugoslavi, ei, pur

canadieni. Acea listl a diferengelor, teor€tic infinitI, includea

lucruri ca smintina (smintina noastri, milerum, era mai cre-

moasl gi mai gustoasl 9i mult mai buni decit a lor), znmbetele

(ei zimbesc, dar nu din suflet), bebelugii (ei nu-qi infofolesc be-

belugii pe ger cumplit), plrul ud (ei ies afari cu pirul ud, expu-

nindu-se prostegte riscului de inflamagie cerebrali letall), hai-

nele (hainele lor se destraml dupi citeva splllri) etc. PIringiimei, desigur, nu erau singurii obsedagi de diferenqe. La ince-putul rezidengei canadiene, viala lor sociali constain principal

din intXlnirea cu oameni din vechea garl gi discutarea diferen-

;elor observate. O dati l-am ascultat pe un prieten de familie

care se poate spune cI era uluit de diferengele de substrat care

decurgeau din observaqiacd.noud ne place sI inlbugim minca-rea (sarmc fiind un exemplu perfect), in timp ce ei o prijesc in

15

ALEKSANDAR HEMON

ulei gi o gitesc imediat. inclinagia noastri citre inlbugire eraexpresia dragostei pentru mincare gi, prin extensie gi evident,a dragostei pentru viaqi, in timp ce ei nu gtiau cu adevirat sitrliasci, ceea ce ducea la diferenga ultiml, transcendent ali.: noi

aveam suflet, ei, nu. Faptul ci - chiar gi dacl analiza prepaririiminclrii avea vreun sens - ei nu erau deloc interesagi nici sIcomiti. atrocitili gi cI noi eram in mijlocul unui rizboi brural,sAngeros, care sub nicio formi nu putea fi interpretat ca dra-goste de viagl, nu il punea deloc de ginduri pe bunul analist.

In timp, piringii mei au incetat s5. analizeze compulsiv di-ferenfele, poate pentru cI pur gi simplu rimiseseri flri exem-ple. imi place sa cred ci a fost datoriti integrlrii sociale gi, numai pu;in, faptului ci de-a lungul anilor familia s-a extins prinmai multe imigriri gi c"asitorii gi procreiri ulterioare, astfel in-cit acum include un numir semnificativ de canadieni nativi, pe

lingl togi cei naturalizagi. A devenit mai greu si vorbim desprenoi gi ei acum, ci ne-am intilnit gi cisitorit cu unii dintre ei:acuitatea si insemnitatea diferengelor au fost mereu condiqio-nate de absenla contactului gi proporlionale cu distanga. Puteai

teoretiza despre canadieni doar dacl nu gtiai si interacgionezicu ei, pentru cI atunci vehiculele comparatiilor erau canadie-nii ideali, contraproiectianoastrd exacti. Ei erau non-noi, noi

eram non-ei.Motivul principal pentru aceasti diferengiere teoretici

spontanl a fost inridicinat in doringa piringilor mei de a se

simgi acasi, acolo unde pofi fi tu insugi, pentru ci togi ceilalgisunt gi ei acasl, la fel ca tine. In situagia in care piringii mei se

simqeau dezridlcinagi,si inferiori canadienilor, care erau mereuacasl, comparafia constanti era o modalitate de a se egalizacuei retoric. Putem fi egali cu ei pentru ce ne putem compara cuei; 9i noi aveam un acasi. Obiceiurile noastre erau la fel de buneca ale lor, dac5. nu chiar mai bune: vezi smlntina sau inlbusirea

t6

CARTEA VIETILOR MELE

filozofrcipentru sorma. Casi nu mai spun cI nu ne inlelegeau

niciodati glumele sau cI glumele lor nu erau deloc amuzante.

Dar autolegitimarea instinctivl a plrinfilor mei putea fi doar

colectivi, pentru ci asta aduseseri din vech ea1atl, in care sin-

gurul mod de legitimitate sociall insemna si apar;ii unei colec-

tivitl;i identificabilei: o ro-io mai mare, chiar daci mai abstractl.

Nu a ajutat nici faptul ci nu aveau la dispozigie o alternativl -sI spunem, sI te definegti gi si te identifici pe tine insufi ca

profesor -, deoarece via;a profesionall sau cariera remarcabi-

lI se dezintegrase odati cu mutarea.

Este ciudat cI nevoia de autolegitimare colectivi igi face

loc cu uquringi in biagele fanteziei neoliberale a multicultu-

ralismului, care nu e altceva decit visul multor altora de a triiimpreuni, bucurogi sI tolereze gi sI invege. Astfel, diferenge-

le sunt cu adevlrat necesare pentru sentimentul apartenenfei:

atita vreme cit gtim cine suntem gi cine nu suntem, suntem la fel

de buni ca ei. in lumea multiculturali existi o mul;ime de ei,

ceea ce n-ar trebui sI fie o probleml atita timp cit stau in inte-

riorul perimetrelor lor culturale, loiali propriilor rldicini. Nu

existl o ierarhie a culturilor, decit dupl nivelurile de tolerangl

ale unei culturi care, intimplitor,'menqine democragiile occi-

dentale mult deasupra celorlalte. $i acolo unde nivelul de tole-

rangi este ridicat, diversitatea poate fi sirbltoriti gi mincarea

etnicl care iqi lirgegte orizonturile poate fi exploratl (Bine agi

venit la Taco Hell!), asezonati cu puritatea exoticl a celorlalgi.

O doamni americani drlguqi mi-a spus o dati cu toatl serio-

zitateat,,E-aga frumos si fii dintr-o alti culturl", de parcl ,,altIculturl" ar fi un arhipelag in Pacific, neatins de neajunsurile

civilizaqiilor avansate, regat al multor spa-uri vindecitoare pen-

tru suflet. Nu m-am indurat si-i spun cI sunt deseori dureros

gi uneori fericit de complicat.

L7