Proiect de diploma geografie

CAPITOLUL I

AsEZAREA GEOGRAFICĂ. CADRUL ISTORIC ……………………………………. 3

 

CAPITOLUL II

STRUCTURA LITOLOGICĂ ……………………………………………………………... 5

 

CAPITOLUL III

RELIEFUL ………………………………………………………………………………….. 8

3.1 Morfometria …………………………………………………………………………….. 10

      3.1.1 Hipsometria ……………………………………………………………………….. 10

      3.1.2 Densitatea fragmentarii reliefului ………………………………………………… 10

      3.1.3 Adâncimea fragmentarii reliefului ………………………………………………... 12

      3.1.4 Geodeclivitatea ……………………………………………………………………. 12

      3.1.5 Expozitia versantilor ……………………………………………………………… 14

3.2 Procese de modelare a versantilor ………………………………………………………. 15

      3.2.1. Eroziune areala …………………………………………………………………… 16

      3.2.2. Eroziunea liniara …………………………………………………………………. 19

3.3 Abordarea la nivel de bazine a proceselor geomorfologice …………………………….. 21

3.4 Procese geomorfologice de risc si metode de prevenire ………………………………... 22

 

CAPITOLUL IV

POTENŢIAL METEOROLOGIC sI

RISCURI CLIMATICE …………………………………………………………………... 25

 

CAPITOLUL V

HIDROGRAFIA …………………………………………………………………………... 28

 

CAPITOLUL VI

POTENŢIAL BIOGEOGRAFIC ………………………………………………………… 31

 

CAPITOLUL VII

POTENŢIAL PEDOGEOGRAFIC ……………………………………………………… 33

 

CAPITOLUL VIII

POTENŢIAL DEMOGRAFIC …………………………………………………………… 35

8.1 Evolutia numerica a populatiei …………………………………………………………. 35

8.2 Dinamica populatiei: natalitate, mortalitate, spor natural, spor migrator la nivelul anilor 1992-2002 …………………………………………………………………………………... 38

8.3 Densitatea populatiei: generala, agricola si fiziologica …………………………………. 39

8.4 Structura populatiei pe sexe si grupe de vârsta …………………………………………  40

      8.4.1 Structura populatiei pe sexe ………………………………………………………. 40

      8.4.2 Structura populatiei pe grupe de vârsta …………………………………………… 41

8.5. Structura etnica a populatiei ……………………………………………………………. 42

8.6 Structura confesionala a populatiei ……………………………………………………... 43

8.7 Sistemul de asezare ……………………………………………………………………... 45

 

CAPITOLUL IX

INFRASTRUCTURA ……………………………………………………………………... 48

9.1 Reteaua rutiera si feroviara ……………………………………………………………... 48

9.2 Alimentarea cu apa ……………………………………………………………………… 49

9.3 Reteaua de gaz ………………………………………………………………………….. 50

9.4 Telefonie si cablu TV …………………………………………………………………… 50

 

 

CAPITOLUL X

POTENŢIALUL ECONOMIC …………………………………………………………… 51

10.1 Potentialul agricol ……………………………………………………………………... 51

10.2 Comertul si Industria …………………………………………………………………... 55

 

CAPITOLUL XI

ASPECTE SOCIALE ……………………………………………………………………... 57

11.1 Învatamânt …………………………………………………………………………….. 57

11.2 Sistemul sanitar ………………………………………………………………………... 60

11.3 Cultura …………………………………………………………………………………. 60

11.4 Culte …………………………………………………………………………………… 61

11.5 Nivelul de trai ………………………………………………………………………….. 62

11.6 Delicventa sociala ……………………………………………………………………... 63

 

Bibliografie …………………………………………………………………………………. 65

 

 

 

 

 

                                                                 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL I

AsEZAREA GEOGRAFICĂ

CADRUL ISTORIC

 

 

 

Teaca se afla în partea de SE a judetului Bistrita-Nasaud, pe Câmpia

Transilvaniei având ca vecini la N comunele Galaii Bistritei, Mariselu, sieu; la V:

Sânmihaiu de Câmpie, la SV: comuna Milas, iar la S: comuna Lunca, aceasta din urma

constituind si limita cu judetul Mures.

Comuna Teaca se afla între urmatoarele coordonate geografice:

1        latitudine N: 46°57’30”

2        latitudine S: 46°50’00”

3        longitudine V: 24°23’00”

4        longitudine E: 24°35’30”

Drumul national 15 A traverseaza comuna de la N la S, facând legatura cu

orasele Bistrita si Reghin, orase de care o desparte aproximativ egala (32 km de Bistrita,

29 km de Reghin). Drumul judetean DJ 17 B face legatura cu comunele sieu si Milas

trecând prin satele Pinticu si Ocnita. De ase menea teritoriul comunei e traversat si de

drumurile comunale numarul 17 si 18.

De comuna Teaca apartin urmatoarele sate: Teaca, Ocnita, Pinticu, Archiud,

Budurleni, Viile Tecii. Distantele rutiere dintre centrul de comuna si celelalte sate

apartinatoare sunt:

Teaca – Viile Tecii   5 km                                       Teaca – Pinticu             5 km

Teaca – Budurleni    8 km

Teaca – Archiud       7,5 km

Teaca – Ocnita          7 km

Rezulta de aici o raspândire uniforma a satelor fata de centrul de comuna,

distanta medie fiind de 6,4 km.

Sapaturile si descoperirile arheologice atesta ca satul Teaca cât si localitatile

componente dateaza înca din neolitic.

Pozitia geografica a localitatii a favorizat asezarile umane înca din timpul

dacilor si a constituit o zona de legatura între castrele romane din Odorheiu-Bistritei si

Reghin-Brâncovenesti, marturie stând si astazi drumul pietruit de romani de pa Hagaul

Tecii.

Prima atestare documentara a localitatii dateaza înca din anul 1318 când

comitele de Alba Iulia la data de 14.10.1318 raporteaza regelui Carol Robert ca mosia

soimus (Stupini) a dat-o magistratului Petru. Pentru ducerea la îndeplinire a fost

încredintat parohului Eberhard din Teke (Teaca). În timp Teaca a purtat mai multe nume

cum ar fi: Teke – 1318, Opidum Teke – 1446, Vilia Theke – 1464, Tyaka – 1808,

Tekendorf – 1854.

Etimologia locului s-ar deduce de la grecescul Theke (sau Theka în limba

germana, Teka în latina) în limbajul curent însemnând „teaca”, ceva în care se pot tine

anumite lucruri.

Exista si varianta Decke ce înseamna învelis, ceva ce acopera (papura, stuf),

care face aluzie fie la asezarea ocrotit de culmile din împrejurimi, fie la plantele de stuf,

utilizate multa vreme ca materie prima în confectionarea acoperisurilor de case. Exista

ipoteza ca ar fi existat lacuri, însasi vatra satului ar fi fost un fund de lac.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL II

STRUCTURA LITOLOGICĂ

 

 

Seria sedimentara cuprinde depozite apartinând: Miocenului, Pliocenului si

Cuaternarului.

Miocenul Inferior (Miocenul de sub tuful de Dej) este constituit în general din

marne cenusii, mai rar cafenii, cu intercalatii. Partea inferioara a Miocenului apare bine

deschisa pe linia Pinticului în nord-estul comunei Teaca. Aici e constituit din marne

cenusii în care sunt intercalate gresii în bancuri de 0,1-0,2 m. La circa 250 m sub limita

cu argile sarate este un banc de cinerit de circa 0,2 m, care poate fi urmarit la Pintic

înspre SV. Grosimea totala  complexului ce apare în aceasta zona este de 600 m.

În ce priveste vârsta acestor depozite este vorba de Helvet-Burdigalian,

deoarece întreg complexul repauzeaza pe depozite acvitanian-oligocene iar peste el

urmeaza formatiuni de sare si conglomerate cu forma tectonica. Astfel pozitia acestor

depozite împreuna cu formatiunea de sare pe care o suporta este fixata între Oligocen si

Tortonian.

În partea superioara a acestui complex se gaseste formatiunea cu care este

constituita din marne, argila sarata si sare masiva. În zona Pinticului „formatiunea cu

sare” apare tot interstratificata între conglomeratele tortoniene si depozitele Helvetian-

Burdigalian.

Badenianul este constituit din conglomerate, gresii, marne si cinerite. Îl gasim

depozitat în toate axele cutelor din regiune si mai ales în partea de nord. Are o grosime de

circa 900 m.

Badenianul inferior este constituit dintr-o alternanta de tufuri vulcanice si

depozite detritice fine cunoscute sub denumirea de „Complexul tufului de Dej”. Acest

complex e urmat de o formatiune de sare având o vârsta badenian medie depozitata pe o

grosime de 200 m. Dar datorita plasticitatii sarii, determinata de fortele tangentiale la care

aceste depozite au fost supuse în timpul ridicarii lantului carpatic, sarea a dat nastere unor

structuri diapire dintre care unele au strapuns formatiunile acoperitoare ajungând chiar

pâna la suprafata actuala de relief. În zonele de aparitie a sarii se produc dizolvari si

tasari.

Badenianul superior are un caracter detritic fin: marne cu un continut redus de

nisip fin (în jur de 10%). Afloreaza pe flancurile structurilor diapire având caderi mari, se

afunda sub stratele mai tinere. Are o grosime relativ mica (în jur de 200 m) si o litologie

si comportare asemanatoare straturilor sarmatiene de acoperire.

Peste argilele sarate ale „formatiunii de sare” se gaseste un pachet de marne în

parte nisipoase care alterneaza cu gresii în bancuri subtiri (0,1-0,15 m) a carui grosime

variaza între 200-250 m. În partea superioara a acestui pachet se gaseste uneori un banc

de cinerit de circa 0,2 m grosime. Peste aceste depozite se dezvolta un puternic pachet de

conglomerate intercalate cu bancuri de nisip, gresii si marne.

Tuful de Ghiris care reprezinta limita dintre Tortonian si Saratian este întâlnit

numai sporadic.

Sarmatianul prezinta 2 organizari bine distincte, unul inferior (~ 1500 m

grosime) în care predomina conglomeratele si unul superior (~ 1100 m) în care

predomina marnele si nisipurile.

Straturile sarmatiene sunt reprezentate prin roci detritice: marne, argile mai mult

sau mai putin nisipoase, nisipuri si conglomerate, cu intercalatii de tufuri vulcanice. În

baza predomina depozitele mai fine, argile si marne iar în partea superioara nisipuri si

gresii slab cimentate.

În împrejurimile localitatii Teaca, sarmatianul apare constituit din marne,

nisipuri si conglomerate. La est si sud-est de Viile Tecii apar marne stratificate cu rare

fete albe cu ghips secundar, cu pachete de gresii, strate subtiri de nisip fin. De sub

marnele mentionate apare un alt complex cu strate de gresii subtiri, sisturi feruginoase si

doua intercalatii subtiri de tuf dacitic. Acestea se continua în jos cu marne stratificate cu

rare intercalatii de nisip dispus în strate de pâna la 15 cm, gresii si strate subtiri de calcare

galbui dure, groase, vizibile în Dealul Co 22522m1210w asta Strâmba. Dedesubtul lor

urmeaza un complex de nisipuri cu concretiuni uneori neregulate, dispuse în bancuri de

pâna la 2 m grosime, separate de strate subtiri marnoase si cu o intercalatie de pietris

conglomeratic de 4 m grosime. Acest complex este deschis pe o grosime de 200 m de

alunecari fiind vizibil la est si sud-est de Viile Tecii.

Depozitele mai tinere de Sarmatian nu s-au pastrat decât sub forma de aluviuni

mai vechi sau mai recente ale principalei retele hidrografice, precum si depozitele de

coluvii si conuri de dejectie ale câtorva pâraie.

Pliocenul are o grosime de circa 1000 m si este constituit din marne, nisipuri si

pietrisuri marunte. Limita dintre Sarmatian si Pliocen este relativ usor de pus. În marnele

si marnele nisipoase din partea superioara a Sarmatianului (ultimii 100 m) în care se

gasesc fosile sarmatiene se intercaleaza gresii, calcare cenusii-albicioase în plachete

subtiri (1-2 cm) la distante care variaza între 0,10-50 m. Acestea dau un aspect

caracteristic acestei zone de trecere.

În general între depozitele sarmatiene si pliocene, se constata o perfecta

continuitate de sedimentare si se crede ca orizontul din baza Pliocenului, primii 150 m în

care se gasesc Helicide si Ostracode, reprezinta probabil Meotianul.

Cuaternarul e reprezentat prin terase si aluviuni.

Terasele inferioare sunt constituite aproape exclusiv din pietrisuri, cele medii

prezinta unele intercalatii de loess, iar cele superioare partial sunt spalate ramânând

numai componentele mai consistente, pietrisurile.

Terasele ocupa suprafete importante, au o patura de acumulare aluvionara.

Grosimile aluvionare nu depasesc 3-4 m. Aluviunile sunt alcatuite la baza din pietrisuri

andezitice. Se poate urmarii o descrestere a dimensiunilor elementelor dinspre amonte

pâna la avale si o descrestere de la baza orizontului aluvionar înspre partea superioara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL III

RELIEFUL

 

 

Comuna Teaca se înscrie, prin întreg teritoriul sau, Bazinului Dipsei.

Bazinul Dipsei este integrat din punct de vedere geostructural Depresiunii

Transilvaniei. Bazinul se constituie într-o subregiune care înglobeaza o gama larga de

caracteristici proprii dar mai ales comune cu ale unitatii majore careia i se raporteaza.

Din multitudinea actiunilor favorizate de relatiile stabilite între factorii fizico-

geografici s-a conturat acest spatiu, aflat sub incidenta schimburilor aflate în timp între

aria transilvana si fatada vestica a Carpatilor Rasariteni (I. Irimus, 1998).

Evolutia acestei zone se identifica cu a bazinului transilvan, din apropierea de

ramura muntoasa a Orientalilor, putându-se remarca trasaturile generale stabilite între

cele doua arii majore. Ele s-ar transpune prin schimburi energetice, de informatie si

substanta, care au conditionat în perimetrul regiunii, „un transfer carpatic”, prin

furnizarea de material spre exemplu, dispus în alcatuirea petrografica a regiunii.

Morfologia actuala a regiunii studiate, prezinta astfel de la vest la est, în sensul

apropierii de rama muntoasa, trasaturi si directii de evolutie a acestei zone de tranzitie, de

la caractere apropiate Carpatilor (pericarpatice) la cele de tip depresionare, si reflectate de

asemenea în configuratia micro ti topo-climatica, în regimul hidric, precum si în trasaturi

biopedolitosferice.

Pozitionarea în estul si nord-estul Bazinului Dipsei a Dealurilor sieului putem

afirma ca în acest spatiu se desfasoara „tranzitia” propriu-zisa dintre „câmpia” transilvana

si zona pericarpatica mai înalta de unde rezulta multiplele relatii stabilite între cele doua

arii, reflectate în morfologia actuala a regiunii.

Aceasta limita a fost mult timp discutata, o parte a cercetatorilor împingând

limita câmpiei dincolo de Dealurile sieului, pâna la Valea sieului.

Criteriile ce conditioneaza folosirea termenului de „câmpie”, ne fac sa credem

ca Valea Dipsei reprezinta limita nord-estica a Câmpiei Transilvane si nicidecum Valea

sieului.

V. Gârbacea (1957) include astfel Dealurile sieului, în Dealurile Bistritei, alaturi

de Piemontul Calimanilor si o zona de dealuri înalte si depresiuni.

Diferentierile între aspectele de peisaj proprii Dealurilor sieului si cele ale

Bazinului Dipsei sunt evidente. Astfel, altitudinile sunt mai mari cu circa 150-200 m fata

de cele din câmpie (altitudinea maxima 783 m în Vârful Paltinis), pantele prezinta valori

mult mai ridicate, tectonica mai accentuata, lipsa sau numarul redus de alunecari mai

profunde, covorul vegetal (culmea fiind masiv împadurita spre deosebire de zona de

câmpie, defrisata antropic), cantitatile mai mari de precipitati, toate acestea si numai,

conferind deosebiri evidente între cele doua areale.

Bazinului dipsean îi corespunde un relief de dealuri mijlocii, cu alunecari de

teren profunde dar si cu un remarcabil relief structural. Valea Dipsei, apartinatoare

Câmpiei Transilvaniei, pastreaza caracteristicile acesteia înscriindu-se în terasa a IV-a a

sieului, dovada fiind fragmentele de terasa întinse care se pastreaza pe versantul stâng în

afara arealului comunei Teaca spre N la Lechinta (confluenta cu pârâul Lechinta la 30 m

altitudine relativa).

Culmea sieului este strâns legata de Depresiunea Bistritei si Piemontul

Calimanilor, din punct de vedere genetic alcatuind unitati cu o evolutie morfologica

comuna, odata cu exondarea din timpul Pliocenului si Cuaternarului inferior.

Elementul caracteristic care apropie dealurile de câmpie propriu-zisa este

evolutia versantilor, manifestata în ambele cazuri printr-o spalare în masa a solului, dar

mai ales prin alunecari si prabusiri puternice la care se adauga surparile, curgerile

noroioase, tasarile etc. Pe flancul nordic, cu o frecventa mai mica acestor procese, se

poate urmarii succesiunea monoclinala a stratelor cu petrografia variata, care cad spre est

si nord pâna la Valea sieului, ce constituie limita cu Piemontul Calimanilor si, deci, cu

masivul eruptiv. Din punct de vedere geologic zona poate fi caracterizata ca o zona de

tranzitie între zona montana si cea de câmpie.

Petrografic, Dealurile sieului au o constitutie asemanatoare cu zonele de câmpie

învecinate, adica sunt constituite din depozite de marne, argile, pietrisuri si nisipuri

specifice zonelor de câmpie, spre deosebire de nord-estica, a Piemontului Calimanilor, în

care domina aglomeratele vulcanice.

Situatia se inverseaza la tectonica, unde anticlinalele prezinta cute similare celor

specifice zonelor montane, pe când zonele aflate în sud prezinta boltiri sau strate

cvasiorizontale.

Valea Dipsei, similar cu cea a sieului, desi pe alocuri larga si ajunsa într-un

stadiu de maturitate, formarea ei este de data relativ.

 

3.1 Morfometria

 

 Printr-o serie de metode de analiza morfometrica ce se bazeaza pe un complex

metodic de calcule de ordin cantitativ, se ajunge la determinarea anumitor parametri sau

coeficienti, materializati pe harti hipsometrice, harti ale densitatii si adâncimii

fragmentarii reliefului, geodectivitatii, expozitiei versantilor.

3.1.1 Hipsometria

 

Harta hipsometrica executata transpune într-un mod mai general formele de

relief într-o serie de ansambluri de nivele hipsometrice.

Hipsometria reliefului din cadrul comunei Teaca releva caracterul de regiune

colinara, cu altitudini în medie –450 –500 m. Altitudinea maxima este atinsa în imediata

vecinatate a satului Pinticu în Dealul Pustii – 640 m iar cea minima în albia Vaii Dipsei –

340 m în dreptul localitatii Viile Tecii.

Se poate spune ca reteaua hidrografica si miscarile neotectonice au

compartimentat aceasta suprafata, a carei altitudini variaza în general între 350 m (în

lunci) si 400-500 m pe fluviile secundare care separa între ele bazinele de ordin inferior.

Altitudinile maxime predomina pe interfluviul Dipsa – sieu, mentinându-se

ridicate pe interfluviul Dipsa – Comlod (ultimul fiind integrat bazinului muresean) în

jurul a 500 m si peste aceasta valoare (exemplu: Mazariste –534 m, Ţigla 524).

Spre interior altitudinile scad la 400-450 m în mod obisnuit pe interfluviile

secundare, ajungând la 350 m si chiar mai putin în lunci.

 Din suprafata initiala miocena (550 – 600 m) s-au pastrat doar martorii izolati,

acoperiti cu paduri (exemple: Dealul deasupra Poenii –595 m, Dealul Ciuha –554 m,

Dealul Stendes – 594 m). Ramâne preponderent doar nivelul de eroziune de 400-450 m,

iar de-a lungul vailor, treapta de 350 m.

Harta hipsometrica a comunei Teaca reprezinta o sursa de informatii pe care o

ofera în vederea amenajarii si întretinerii unor constructii în vatra localitatilor, cailor de

comunicatie, zonarii si amenajarii turistice, zonarii productiei agricole, exploatarii si

întretinerii fondului forestier, exploatarii pasunilor si fânetelor etc.

3.1.2 Densitatea fragmentarii reliefului

 

Densitatea fragmentarii reliefului reprezinta gradul de discontinuitate generat în

plan orizontal al suprafetei morfologice din cadrul regiunii, de catre factorii exogeni.

Trasatura esentiala care rezulta si caracterizeaza în ansamblu fragmentarea

orizontala a reliefului se materializeaza în alternanta culoarelor de vai cu spatiile

interfluviale. Cu cât aceasta alternanta este mai frecventa în limitele spatiului studiat, cu

atât fragmentarea orizontala este mai ridicata si corespunzator, valoarea coeficientului

sau.

Pentru analiza acestui parametru a fost întocmita harta densitatii fragmentarii

reliefului la scara 1:50.000 cu ajutorul metodei izoliniilor. Avantajul acestei metode este

acela de a surprinde repartitia relativ scazuta a arealelor cu diferite valori ale fragmentarii

reliefului permitând stabilirea unor corelatii între relieful actual si etapele prin care a

trecut acest areal precum si importanta factorilor pasivi si dinamici în modelare.

Astfel, Dealurile Tecii au valori de 1,5-2,5 km/km2 ale densitatii fragmentarii

reliefului fata de Câmpia Fizesului si Dealurile sieului (densitate medie: 0,4-0,5 km/km2)

sau fata de Dealurile Lechintei (1,0-1,5 km/km2), parametrul mentinându-se cel mai

accentuat.

Densitatea medie calculata pe bazinele integrate comunei Teaca sunt redate în

tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 1

Nr. criteriu Bazinul Valoarea km/km2

Aprecierea

1.        Dipsa           1,00-1,50   Moderata spre mare

2. Archiud 0,75-1,25   Mica spre moderata

3.        Pintic           1,50-2,00   Mare spre foarte mare

 

Orientarea sud-nord a structurilor cutate a fost urmata si de reteaua hidrografica,

care le intersecteaza doar partial în sectoarele de obârsie si pe cursurile inferioare, unde

de regula, se abat catre pozitia nivelului de baza.

Ca urmare, inversiunile de relief sunt mai putin semnificative, iar versantii în

crusta s-au dezvoltat mai mult pe partea dreapta a vailor Dipsa, Archiud.

În investigatia geomorfologica a teritoriului, redarea parametrilor procesului

fragmentarii orizontale reprezinta prima etapa, dupa care apoi se realizeaza studiul

parametrilor energiei reliefului, pantele, expozitia versantilor.

Harta densitatii fragmentarii reliefului are importanta datorita implicatiilor

modului de manifestare a factorului geomorfologic în prospectarea si valorificarea

economica a teritoriului analizat.

 

3.1.3 Adâncimea fragmentarii reliefului

 

 Acest parametru exprima, în esenta sa, intensitatea si profunzimea pâna unde a

patruns eroziunea liniara (verticala), generata în mod predominant de apele curgatoare.

Împreuna cu densitatea fragmentarii si pantele, adâncimea fragmentarii reda una

din trasaturile morfometrice esentiale ale reliefului, reflectând un anumit grad de evolutie

al acestuia si într-o strânsa corelatie cu intensitatea proceselor morfodinamice actuale.

Specificul pe care îl îmbraca acest parametru cantitativ al reliefului exprima o anumita

particularitate a genezei spatiului studiat.

Energia de relief demonstreaza prin valorile sale cât de apropiate ori îndepartate

sunt bazele locale de eroziune, cât de intensa este eroziunea liniara, care este proportia

versantilor si unde sunt posibile ruperi de echilibre în morfologia unei regiuni.

Valorile adâncimii fragmentarii în bazinul Dipsei sunt prezentate în tabelul de

mai jos:

Tabelul nr. 2

Nr. criteriuBazinul Valoarea m

Aprecierea

1. Dipsa 30 – 50 Moderata

2. Archiud 30 – 50 Moderata

3. Pintic 40 – 60 Moderata spre înalta

 

Reiese faptul ca valori mai mari (40-60 m) apar doar în bazinetele din zonele de

dealuri mai înalte (Pintic) care îsi au obârsiile în Culmea sieului, o zona de cutare

anticlinala, în care pârâurile se adâncesc continuu, fiind într-un stadiu de tinerete.

Adâncimea fragmentarii reliefului apreciata ca moderata (30-50 m), se întâlneste în

bazinele Dipsei si Achiudului, reflectând o evolutie mai îndelungata.

Adâncimea fragmentarii reliefului exercita o influenta asupra componentelor

naturale ale peisajului geografic, precum si a realizarii diverselor constructii tehnico-

economice, amenajarii terenurilor agricole, amenajarii, exploatarii si valorificarii în

silvicultura.

3.1.4 Geodeclivitatea

 

În strânsa corelatie cu adâncimea si densitatea fragmentarii reliefului, pantele se

încadreaza între valori foarte diferentiate. Analiza valorii declivitatii unei regiuni are o

importanta deosebita în prognoza desfasurarii unor procese geomorfologice actuale

precum si în stabilirea conditiilor morfogenetice în care s-au format si au evoluat anumite

tipuri de relif.

Subcomisia pentru studiul versantilor a Uniunii Internationale de Geografie a

aprobat clasificarea versantilor în sase categorii: 0-2° versantii orizontali sau usor

înclinati; 5,1-15° versantii înclinati; 15,1-35° versantii foarte înclinati; 35,1-55° versantii

abrupti; peste 55° versantii foarte abrupti.

Panta se constituie într-o reflectare a conditiilor în care se desfasoara modelarea

reliefului, în strânsa legatura cu factorii de ordin climatic, hidrologic, biopedogeografic,

geologic, antropic. Sectoarele de versant, suprafetele de racord si alte parti componente

ale reliefului care au pante caracterizate printr-o anumita expozitie, forma si extindere,

concentreaza în cadrul lor, conditii morfoclimatice, morfodinamice si legate de domeniul

de utilizare specific.

Desi au o valoare matematica, panta a ajuns în viziunea morfologilor un

parametru deosebit de important în stabilirea unor categorii de forme de relief, sau sa

influenteze în mare masura morfodinamica peisajului.

În arealul comunei Teaca, fiind influentata la rândul sau de alti factori, panta

primeste urmatoarele valori:

 

Tabelul nr. 3

Nr. criteriuBazinul Valoarea

- grade -Aprecierea

1. Dipsa 15 – 35 Foarte înclinata

2. Archiud 5 – 15 Înclinata

3. Pintic 25 – 35 Foarte înclinata si

abrupta

 

Categoria de panta cea mai mare (25 – 25°), corespunde bazinului Pinticului

situat în NE suprafetei comunei Teaca, valoarea fiind determinata de cutarile anticlinale

ale Culmii sieului, zona având de altfel si o energie de relief ridicata.

În afara Bazinului Dipsei care prezinta în medie o categorie de panta cu valori

de 15 – 35°), apreciata ca foarte înclinata (facem mentiunea aici ca pantele cele mai mari

sunt date de versantii în crusta, mai ales fronturile acestora de pe dreapta vaii), celelalte

bazine, au valori de panta moderate, în medie 5 – 15°.

La o observare a hartii geodectivitatii  reliefului întocmita asupra suprafetei

comunei Teaca identificam o scadere a înclinarii pantelor înspre V si SV, pe partea

stânga a Vaii Dipsei. În aceasta portiune pantele înclinate (5,1 – 15°) si moderat înclinate

devin mai frecvente decât pe partea dreapta a Vaii Dipsei înspre Culmea sieului. Aici se

manifesta diferite forme ale proceselor gravitationale, mai ales siroiri si solifluxiuni si

chiar alunecari de teren.

Analiza proceselor morfodinamice prin variatia unghiului de panta este foarte

utila în lucrarile de amenajare silvica, hidrotehnica, agricola, sistematizarea localitatilor,

cercetarile geologice si topoclimatice.

3.1.5 Expozitia versantilor

 

Orientarea versantilor produce diferentieri ale duratei insolatiei care, împreuna

cu panta care modifica incidenta razelor solare, impune regimul caloric al suprafetelor

din acest teritoriu, continut de umiditate, nuantari cantitative si calitative ale proceselor

morfoclimatice si ale covorului vegetal, particularitatilor solului, activitatilor social-

economice etc. Ţinându-se seama de principalele directii de expozitie ale versantilor, s-au

deosebit urmatoarele tipuri  de suprafete (înclinate): însorite (S, SV), semiînsorite (SE,

V), semiumbrite (E, NV), umbrite (N, NE).

În tabelul urmator se remarca ponderea diferitelor categorii de expozitie, pe

bazinete.

Tabelul nr. 4

Nr.

criteriu

Bazinul Versantii

însoriti

Versantii

semiînsoriti

Versantii

umbriti

Versantii

umbriti

1.        Dipsa 20 % 20 % 20 % 20 %

2.        Archiud 10 % 30 % 20 % 40 %

3.        Pintic 10 % 20 % 40 % 30 %

 

Se pune astfel în evidenta faptul ca versantii cu expozitie S si SV (însoriti)

predomina în Bazinul Dipsei.

Versantii însoriti sunt eliberati rapid de stratul de zapada, durata proceselor

crionivale fiind foarte scazuta, de cele mai multe ori lipsind, locul lor fiind luat de

pluviodenudatie, de fenomene de creep, rostogoliri, actiunea vântului, mai ales dupa

uscarea suprafetelor.

Versantii semiumbriti ating valori de 30 % (din total) în bazinul Archiudului

fata de doar 20 % în bazinul Dipsei si bazinul Pinticului. Bazinul Dipsei înregistreaza si

valori mai ridicate în privinta versantilor semiumbriti pe cursul inferior al Vaii Dipsei.

Procentele amintite anterior au evidentiat si extensiunea cea mai ridicata din

aceasta zona a culturilor de vita-de-vie

Versantii semiumbriti detin un procentaj ridicat pe ansamblul regiunii Vaii

Dipsei, valorile fiind distribuite însa inegal .a cestia înregistreaza în bazinul Archiudului

si bazinul Dipsei (aferent comunei Teaca) procente de 40 %. Versantii semiumbriti

introduc o serie de conditionari în structura utilizarii terenurilor si în aspectele

pedofitogeografice.

Versantii umbriti cunosc valori ridicate în bazinele dinspre Culmea sieului

(Pintic) pe când în restul bazinelor, ponderea lor este situata în medie în jurul a 20 % din

totalul suprafetelor de versant.

Versantii umbriti, prin cantitatea de radiatie primita la care se adauga si

înclinarea, influenteaza desfasurarea unor procese elementare morfodinamice, astfel încât

acestea ajung sa fie chiar elemente proprii versantilor cu aceasta expozitie, spre exemplu:

solifluxiunile.

Harta expozitiei versantilor serveste, împreuna cu harta pantelor, la întocmirea

unei alte categorii de harti (harta radiatiei globale), pe unitati de suprafata, iar aceasta,

fiind cunoscute cerintele anumitor plante pentru lumina si temperatura, poate contribui la

zonarea diferitelor culturi agricole.

 

3.2 Procese de modelare a versantilor

 

Amintind ca succesiunea actiunii factorilor de modelare pleistoceni, holoceni si

actuali este reflectata în trasaturile morfodinamice ale peisajelor geomorfologice din

Câmpia Transilvaniei, procesele actuale de modelare din arealul studiat îsi înscriu

specificul actiunilor în raport de matricea depozitelor (badeniene, sarmatiene,

pannoniene) în mod diferentiat.

Stabilitatea ori dezechilibrele din sistemul versantilor întâlniti, trebuie analizata

prin prisma schimbarilor climatice, hidrologice, biopedogeografice si antropice survenite

în timp, mai precis din postpannonian si pâna în prezent, considerându-se ca fiecare

forma de relief poarta amprenta timpului si a conditiilor climatice în care a luat nastere.

Se poate spune ca ele fixeaza în morfologia lor caracterele proceselor care le-au generat.

Dinamica proceselor actuale (pluviodenudare, siroire, ravenare, torentialitate,

deraziune, alunecari de teren, creep, terasare) este asadar expresia interconditionarilor

factorilor climatic, hidrologici si biopedogeografici alaturi de cei tectonici, litologici si

structurali.

 

3.2.1. Eroziune areala

 

Creep-ingul este prezent în acest areal, ele fiind o deplasare de teren complexa,

fiind o consecinta a rearanjarii minore si continue a particulelor constituente.

La baza procedurii creep-ingului stau: variatiile termice (influentate la nivelul

bazinului dipsean de cresterea indicelui de ariditate, consecinta a defrisarilor masive),

hidratarea, infiltrarea apei, capilaritatea etc.

Efectul cumulat al miscarii particulelor produce deplasari lente spre aval a

alterarilor, rezultând ondulari usoare sub cuvertura vegetala, mici înclinari ale arborilor

etc.. Procesul este pus în evidenta de asemenea de tendinta de evolutie a versantilor prin

tesire-aplatizare.

Pluviodenudarea reprezinta eroziunea exercitata fie de picaturile de ploaie care

izesc solul afânat si deseori dezgolit de vegetatie si disloca particule mai fine pe care le

împrastie, fie de catre o pânza de apa de ploaie încarcata cu particule de sol.

Cursurile solifluxionale se produc primavara în urma dezghetului, când

suprafata subiacenta este saturata de apa. Repetarea actiunii duce la usoare valuiri ale

profilului versantilor înierbati Formele solifluxionale sunt prezente mai ales în perimetrul

versantilor în cuesta, în special în cadrul celor cu expozitie N si NE dar de multe ori sunt

asociate altor procese.

Curgerile noroioase – desi exista atribute cum ar fi – conditia unor versanti

despaduriti cu pante mari (15 – 25°), având o patura deluviala ce permite o acumulare

mare de apa si totodata înmuierea materialului, prezinta o distributie în acest areal,

redusa, fiind asociate de obicei, zonelor cu alunecari active (N de localitatea Teaca).

Deraziunea este un proces areal de eroziune în spatiul comunei si se evidentiaza

mai ales sub forma vailor de deraziune (Ocnita, Archiud). La formarea reliefului de

deraziune un rol important l-a avut litologia depozitelor sarmatiene si pannoniene (marne,

nisipuri în alternanta cu argile, tufuri, gresii). Vaile de deraziune au aspectul unor

amfiteatre largite, marginite spre cumpana apelor de un taluz, cel de la Ocnita fiind

împadurit li putin înclinat.

Aceste vai de deraziune s-au transformat în vai de eroziune prin inserarea

actiunii torentiale sau a alunecarilor de teren lenticulare si curgerilor noroioase, rezultând

vai mixte de deraziune-eroziune.

Alunecarile de teren sunt procese geodinamice cu o distributie extinsa,

beneficiind de altfel si de conditiile specifice de producere. Geneza, dinamica si tipurile

de alunecari sunt rezultatul interferentei si conditionarilor dintre elementele structurale,

petrografice si morfologice ale formelor si depozitelor afectate.

Fig. 1 Alunecari superficiale în stadiu incipient de dezvoltare – sud de Viile Tecii

 

Corelarea structurii si litologiei cu neotectonica pune în evidenta în cadrul

bazinului doua tipuri de alunecari: superficiale si profunde. Mecanismele de alunecare în

cazul alunecarilor profunde sunt translationale si rotationale, iar alunecarile îmbraca

caracter defensiv si delapsiv.

Depozitele badoniene si sarmatiene înscriu areale cu o frecventa mare a

aluviunilor profunde (alunecari de tip „glimee”, alunecari–surpari), celor pannoniene le

apartin alunecarile superficiale (alunecari lenticulare, alunecari în brazde, curgeri

noroioase).

Alunecarile de tip „glimee”, ocupa areale a caror marime difera, atât în functie

de alternanta si grosimea depozitelor, panta acestora, dar mai ales de neotectonica

teritoriului.

 

 

Fig. 2 Alunecari de teren de tip glimee - Ocnita

Fig. 3 Pozitia valurilor de alunecare pentru alunecarea de la Ocnita

Fig. 4 Alunecarea superficiala integrata sistemului glimee

Este evidenta relatia dintre aria zonelor cu alunecari masive si suprafetele

ocupate de formatiunile sarmatianului, cum este cazul alunecarilor de la Ocnita. Acest

fapt se explica prin frecventa intercalatiilor de argile si marne, între formatiunile de

nisipuri, gresii (friabile sau mai putin cimentate), conglomerate si tufuri. Alternanta

formatiunilor permeabile cu cele impermeabile, grosimea apreciabila a unor straturi sau

„bancuri” de nisipuri, gresii, conglomerate, tufuri, respectiv de argile si marne, precum si

pozitia înclinata a stratelor, constituie caracteristicile stratigrafice si structural-tectonice,

de natura sa favorizeze declansarea unor deplasari de mari proportii.

Alunecarile de teren de la Ocnita, în perimetrul acestor glimee, sunt deosebit de

active, iar intensitatea proceselor este data de aparitia unor factori declansatori între care

se înscriu si activitatile antropice.

Identificarea arealelor cu alunecari superficiale s-a facut, în masura în care a

fost posibil, pe teren, reflectarea observatiilor fiind sustinuta în întocmirea hartii

geomorfologice generale.

3.2.2. Eroziunea liniara

 

siroirea, ravenarea, torentialitatea, ca subsisteme de scurgeri de versant,

demonstreaza prin rata selectiva a actiunii lor, natura raporturilor morfologice din

sistemul versantilor.

siroirea este scurgerea rapida a apei de ploaie sau provenita din topirea zapezii

pe versanti, în cadrul bazinului dipsean îmbracând forme ca siroirea difuza, în rigole si

concentrata (a se vedea harta geomorfologica generala).

Ravenele constituie forme de eroziune în adâncime, sectionate în roci friabile,

formate dintr-un canal cu maluri abrupte si praguri de talveg, cu o sectiune transversala

mai mare de 1000 cm2, cu un prag de obârsie, caracterizate de o scurgere lichida efemera

si care sunt îndepartate prin lucrari agricole obisnuite. Distinctia dintre ravenele efemere

(rigole, fagase, ogase) si ravenele perene se face pe baza dimensiunii suprafetei sectiunii

transversale. Totalitatea formelor generate de actiunea intermitenta a scurgerii

concentrate (rigola, fagas, organism torential) poarta denumirea de formatiuni torentiale.

Ravene au fost identificate la est si sud de localitatea Teaca, la nord de

Budurleni, pe versantii Vaii Pinticului între localitatile Teaca si Pintic, la nord de Pintic.

Identificarea ravenelor pe teritoriul studiat a dus la completarea hartii geomorfologice

generale cu tipurile de versanti afectati de procese de ravenatie.

O mentiune aducem sectorului din împrejurimile localitatii Pintic, unde

ravenarea primeste intensitati deosebite datorita mai ales defrisarii, rezultând tipuri de

ravene formate pe trasee de drumuri forestiere si drumuri de carute. Formele de eroziune

liniara (siroiri, rigole, ogase, ravene, torenti) conlucreaza pe suprafata versantului si

compun formatiunea de modelare torentiala. Aceasta formatiune este prezenta atât pe

frontul cuestelor unor organisme torentiale riguroase, uneori fragmentându-le, rezultând

astfel vaile suspendate la nivel de strat (cum este exemplul de pe Valea Ascunsa).

Fig. 5 Organism torential stins în perimetrul comunei Teaca

 

De reactivarea unor alunecari de teren „raspunde” controlul agresiv al torentilor

si pluviodenudatiei, dupa cum ravenele si ogasele au contribuit prin eroziunea regresiva

manifestata, la cresterea gradului de fragmentare a reliefului, prin ramificarea

organismelor torentiale anterior dezvoltate. Exemple edificatoare întâlnim la sud de

Pintic si sud de Teaca.

Aceste aspecte generale, ale manifestarii eroziunii liniare, demonstreaza

influenta factorilor naturali si antropici în modificarea versantilor.

 

 

3.3 Abordarea la nivel de bazine a proceselor geomorfologice

 

Bazinul superior al vaii Dipsa – prezinta o suprafata mai restrânsa, având o

singura asezare cu pozitionare centrala, Ocinta. Padurile, datorita reîmpaduririlor (relativ

restrânse), ocupa în general interfluviile, protejând de eroziune si zonele limitrofe ale

acesteia.

Per ansamblu, predomina eroziunea areala pe versantii cu expozitie sudica

(Dealul Viilor, Dealul Dosului, Dealul Bungard) si mai rar vestica, acestia din urma fiind

afectati si de alunecarile vechi de teren de tip „glimee” (Dealul Stânii). Riscul în anii cu

excedent de precipitatii, de reactivare a unor alunecari superficiale si de declansare a

altora noi, se mentine ridicat.

Bazinul mijlociul al vaii Dipsa – prezinta cele mai complexe probleme, ca

varietate si intensitate a proceselor de versant, precum si ca extensiune areala, pe raza

satelor Viile Tecii si Budrleni, dar si mai aval, în afara suprafetei comunei Teaca, raza

comunei Dipsa.

Pe dreapta axului vaii, datorita padurilor care se prelungesc ca extensiune pe

interfluviile secundare ale Dealurilor sieului, degradarile se restrâng la zonele defrisate de

la Viile Tecii, unde predomina deopotriva eroziunea areala si alunecarile de teren, foarte

extinse ca areal în prima localitate, dupa cum releva si harta geomorfologica generala.

Riscul de activare a vechilor alunecari, precum si de declansare a altora noi este

ridicat, pe fondul unei proaste gospodariri a terenurilor, zonele afectate de suprapasunat si

neexploatarea vechilor vii cunoscând o extensiune remarcabila în perioada actuala.

Pe stânga Vaii Dipsa, padurile ocupa arii cu totul insulare în Dealurile Ciuhei.

Alunecarile de teren superficiale, îmbinate cu denudatie intensa a versantilor cu expozitie

sudica si vestica, destinati cu precadere pasunatului se întâlnesc pe valea Huzii, eroziunea

torentiala nefiind semnificativa (exceptie câtiva torenti mai dezvoltati la extremitatea

sudica a Dealului Ciuha si la vest de localitatea Budurleni).

Culoarul Pinticului – cu functie de legatura între Teaca si Valea sieului prin

saua Posmusului, la nord de raza comunei Teaca, prezinta multe similitudini cu zona

precedenta: paduri pe ambele interfluvii ale vaii Pinticului, mai unitare pe dreapta si mai

fragmentare pe stânga.

Eroziunea liniara primeste tendinte de intensificare în sectorul Pintic –Teaca,

mai ales pe stânga vaii, în conditiile în care terenurile arabile în general, viilor si

pasunilor în special, nu li se acorda atentia necesara, suprafete extinse datorita neutilizarii

si lipsei masurilor de refacere a potentialului acestora fiind scoase temporar din circuit.

Masurile de reconditionare impun aici refacerea agroteraselor, identificarea

deosebita a proceselor actuale fiind conditionata si de procentul ridicat (circa 50 %) al

terenurilor înclinate (la peste 15 – 35°), reactivari ale alunecarilor fiind oricând posibile,

în special în anii cu exces de precipitatii.

Bazinetul Archiudului – situat în partea de sud a  Bazinului Dipsei si afluentul

de stânga al Vaii Dipsa, se remarca prin tipul de versant simplu, doar în partea superioara

a vaii, versantul de pe partea dreapta fiind unul de tip compus, format din doua segmente,

unul convex în partea superioara si altul rectiliniu în cea inferioara.

Bazinul se constituie într-o zona cu degradare accentuata (eroziune liniara

puternica si alunecari de teren de amploare) pe versantii expusi spre sud si vest si ocupati

de pasuni, livezi si vii.

Generalizarea degradarilor pe unii versanti, chiar daca nota este putin fortata, ne

face sa vorbim de versantii de alunecare, legati si de declivitatea cu valori mijlocii si mari

(15 – 45°), precum si de lipsa aproape integrala a asociatiilor forestiere. Retinem astfel în

zona situatia versantului din partea de NE a localitatii Archiud, versantul de alunecare

generat sub impulsul alunecarilor de tip „glimee” fiind catalogat în stadiul de echilibru

dinamic. Forma actuala pe care o îmbraca sunt rezultatul modelarii prin pluviodenudatie,

siroire, ravenatie si activitati antropice.

 

3.4 Procese geomorfologice de risc si metode de prevenire

 

Avându-se în vedere dinamica proceselor geomorfologice din acest spatiu

geografic se impune organizarea de noi masuri si continuarea celor existente, pentru a se

reda circuitului economic, toate suprafetele degradate sau în curs de degradare.

Masurile adoptate în cadrul unor politici locale, sustinute de fonduri ale

administratiei locale sau judetene, cu scopul de a îmbunatatii si reface calitatea terenului,

de a asigura revenirea lor la traiectorii normale cu evolutie ascendenta.

Chiar daca în anumite cazuri, se asista la adevarate modele de involutie a

terenurilor, prin masuri mai radicale poate fi stopat în timp declinul, curba evolutiva

urmând a avea un sens pozitiv.

Complexul de masuri si lucrari pentru îmbunatatirea si punerea în valoare a

pasunilor erodate cuprinde organizarea teritoriului, lucrari de retinere sau evacuarea a

apei de pe versanti, precum si organizarea pasunatului rational. Se impune astfel ca

pasunatul sa se faca pe suprafete de forma dreptunghiulara orientate paralel cu curbele de

nivel; sa fie asigurata apa pentru adaparea animalelor cât mai apropiata de aceasta

suprafata, reducându-se în acest fel, deplasarile de pe un versant pe celalalt în acest scop.

Exemplu: Ocnita, Archiud. De asemenea, refacerea covorului vegetal, de pe pasunile

situate pe terenuri în panta, prin supraînsamântari, constituie un mijloc eficient de

stabilire a procesului de eroziune a solurilor.

Pentru retinerea sau evacuarea dirijata a surplusului de apa de pe versanti,

provenit din precipitatii sau topirea zapezii, si care constituie un factor important în

declansarea si dezvoltarea procesului de eroziune a solului, sunt necesare o serie de

lucrari: brazduirea, gropi executate cu masini speciale, benzi de arbusti, perdele

antierozionale, plantatii în masiv. Brazduirea este un mijloc de retinere a apei care se

poate aplica si pe pasunile cu deficit de umiditate. Ea trebuie facuta paralel cu curbele de

nivel. Nu este indicata pe pasunile cu alunecari de teren, cum sunt cele de la Ocnita si

parte din aval a pasunii de la Viile Tecii, în zonele cu siroiri si ogase dese, si pe

suprafetele unde covorul vegetal este distrus. Pe aceste pasuni se impune a se executa

gropi cu masini speciale, în scopul retinerii apei din precipitatii.

La Pintic, pe pasunile cu ravene se obtin rezultate bune prin aplicarea valurilor

de pamânt, supraînsamântare, care previn concentrarea apelor si intensificarea eroziunii

în adâncime.

Utilizarea agricola ca pasuni, fânete si vitipomicola a terenurilor , necesita

crearea unor conditii optime pentru efectuarea tuturor lucrarilor agrotehnice sau

hidroameliorative. În acest sens, denivelarile nu prea accentuate, siroirile si micile ogase,

trebuie nivelate. Prin nivelare se desfiinteaza santurile de scurgere ale siroaielor si

ogaselor, împiedicându-se concentrarea scurgerii si deci, evolutia lor.

Dealul Ascuns de la Viile Tecii, suprafata puternic erodata si care nu poate

primi alta utilizare se va împaduri cu esente adecvate care sa reziste la aceste conditii de

clima si sol si sa poata fixa bine terenurile.

Ogasele ce nu pot fi nivelate, precum si ravenele pe care se executa lucrari

hidrotehnice, vor fi fixate apoi prin împadurire, odata cu cap-ravenele.

Pentru ravenele si torentii din bazinul Dipssei, se impun masuri de consolidare a

malurilor, precum si a talvegului lor. Malurile ravenelor trebuie sa se planteze cu specii

ce drajoneaza puternic (salcâm, catina alba) asa cum au fost consolidate o serie de ravene

de la Ocnita sau cele de pe malul drept al Vaii Ascunse.

O forma de degradare care afecteaza terenurile, dupa cum s-a precizat anterior

bazinului superior si mijlociu al Vaii Dipsa, o constituie alunecarile de teren. Datorita

pagubelor mari pe care le produc, se impune a se lua o serie de masuri pentru fixarea lor.

Astfel, se indica terasarea terenului. În acest scop se vor crea terase înguste (0,5 – 1 m) la

distanta de 2 – 3 m una de alta si consolidate prin gardulete cu nuiele sau zid.

Terenurile expuse la alunecari nu sunt indicate pentru a fi utilizate agricol (vie

sau pasune) ci trebuie împadurite cu specii higrofile, repede crescatoare, cum sunt salcia,

plopul, frasinul. De asemenea, se vor executa drenaje, pentru ca apele de suprafata sa nu

stagneze, ci sa fie dirijate spre baza pantei.

În cazul alunecarilor de teren de la Ocnita, Archiud si altele, trebuie luate

masuri de stabilizare si împiedicare a evolutiei lor (desecari, drenaj, ziduri de sprijin cu

filtru si barbacane). Pe astfel de terenuri este de asemenea indicata evitarea executiei

constructiilor, riscul producerii unor hazarduri fiind mare.

Ogasele si ravenele trebuie împadurite, si se impune ridicarea fertilitatii

solurilor erodate.

Limita superioara a terenurilor arabile nu trebuie sa depaseasca panta de 30°,

care reprezinta o valoare limita, care impune atentie.

Pasunatul este necesar sa se faca sistematizat, iar pasunile sa fie bine întretinute,

prin semanari cu ierburi productive. În ceea ce priveste padurile reamintim faptul ca,

coeficientul de împadurire se mentine la cotele cele mai mici din întreaga Câmpia

Transilvaniei, consideram ca trebuie stopata defrisarea abuziva (Pintic) mai ales ca în

unele zone alunecarile de teren au zona de desprindere chiar la marginea padurii,

constituind un semnal clar de alarma în acest sens.

Nu trebuie omis faptul ca ponderea culturilor cu vita-de-vie se afla într-un

continuu regres pe întreg spatiul comunei Teaca. Insular, la Viile Tecii si Teaca, putem

spune ca exista semne de revigorare, însa la nivele modeste.

Starea actuala a terenurilor cultivate cu vita-de-vie este net inferioara din punct

de vedere economic perioadei de dinainte de 1989, fiind vorba de un regres lent dar sigur,

asemenea uni sistem aflat în dezechilibru.

CAPITOLUL IV

POTENŢIAL METEOROLOGIC sI

RISCURI CLIMATICE

 

 

Considerând ca succesiunea climatelor calde si reci din trecut a avut un rol

deosebit de important în evolutia reliefului ce caracterizeaza bazinul dipsean, facem

precizarea ca în prezent, diferitele variatii sezoniere ale temperaturii si precipitatiilor,

influenteaza dezvoltarea proceselor actuale, având o mare contributie la însasi evolutia

actuala si viitoare a reliefului arealului comunei Teaca.

În legatura cu manifestarea generala a elementelor climatice, generate de

influentele vestice si mai putin nordice (ale climatului temperat continental moderat), un

rol deosebit în modelare îl au conditiile topoclimatice, impuse de particularitatile

formelor de relief.

Altitudinile mari care caracterizeaza culmile Dealurilor sieului explica

temperaturile moderate din aceasta zona, dar si cresterea valorica a precipitatiilor, pe

fondul reorganizarii partiale a fronturilor atmosferice.

Pozitia geografica, de limita NE a Câmpiei Transilvaniei dar si mica deschidere

spre nord a Vaii Dipsei în zona de confluenta sieu – Dipsa, impune o frecventa ridicata a

circulatiei generale vestice, care transporta mase de aer maritime care determina vara o

vreme instabila cu temperaturi destul de ridicate, o nebulozitate ridicata si precipitatii

relativ bogate iar iarna resimtindu-se si influente nordice, care introduc instabilitate

atmosferica.

La nivelul comunei Teaca se admite ca fiind specific climatul temperat, cu

temperatura medie anuala 8,5-9°C si precipitatii medii anuale mai scazute – 550-600

mm/an.

Izoterma de –4°C, corespunzatoare lunii celei mai reci – ianuarie – se suprapune

cu aproximatie izohipsei de 400 m. Izoterma lunii celei mai calde – iulie – indica valori

de 19°C pentru sectorul mijlociu si superior al Vaii Dipsa.

Regimul temperaturilor în valori medii multianuale pe intervalul 1896-2006

arata urmatoarele valori ale comunei TEACA:

Tabelul nr. 5

STAŢIA Altitudinea

(m)

Temp.

medie

anuala

Temp.

lunii

ianuarie

Temp.

lunii

iulie

Ampl.

medie

termica

Temp.

maxima

absoluta

Temp.

minima

absoluta

TEACA 385 8,5 -3,8 193 23,1 37,6 -33,8

Maxima absoluta a fost înregistrata la 16 august 1932: 37,6°C iar minima

absoluta de –33,8°C la 18 ianuarie 1963.

Important pentru activitatea de baza a populatiei din arealul studiat, agricultura,

ca temperaturile negative se mentin în intervalul 10 noiembrie pâna la 10-15 martie

impunând un ritm specific activitatilor economice din sfera agriculturii, rezultând 110-

120 zile cu temperaturi negative.

Inversiunile de temperaturi sunt prezente în zonele joase (mici bazinete, lunci)

în perioada rece a anului, fiind însotite de fenomene meteorologice cum sunt: ceata, norii

stratiformi, aer mai cald pe înaltimi si mai reci pe vai.

Cantitatea medie de precipitatii pe an înregistrata la Teaca este de 635 mm.

Luna cea mai ploioasa este iunie când se înregistreaza valorii de 886 mm/an iar luna cu

cantitatea cea mai redusa în precipitatii e februarie valorile nedepasind 20 mm/an. Media

înregistrata la Teaca reprezinta valoarea cea mai mica de pe Valea Dipsei.

Ploile de vara au un caracter torential deosebit de intens, în majoritatea cazurilor

având o durata de 5-6 ore.

Cele mai mari cantitati de precipitatii cad în anii cu predominarea activitatilor

ciclonale si frontale (ex. 1970, 1975, 1981, 1985, 1997, 2005)cele mai reduse cantitati de

precipitatii s-au înregistrat în anii cu circulatie preponderent anticiclonica cu advectii ale

aerului continental (1961, 1989, 1990, 1995, 2005) . Anul cu cele mai bogate precipitatii

1064 mm/an este 1912, iar cel mai sarac, 418 mm/an a fost anul 1961.

Nebulozitatea, determinata de gradul de acoperire a cerului cu nori este

influentata de circulatia atmosferica, de relief care imprima o anumita evolutie a

fronturilor de aer si directia deplasarii norilor, atinge valori maxime de 5,5-6 zecimi

crescând usor înspre Culmea sieului. Maxima nebulozitatii medii se observa în luna

decembrie, iar minima în august-septembrie.

Primul strat de zapada se depune în bazinul Dipsei în jurul datei de 6-8

Decembrie (date medii multianuale). Zapada se pastreaza pâna în jurul datei de 15

Martie, data care frecvent este depasita (în anul 2000 a atins data de 2 aprilie). Numarul

zilelor cu strat de zapada este în medie de 55.

Bazinul Dipsei si al afluentilor sai e afectat în general de vânturile din sector

vestic cu schimbari ale directiei predominante de la vara la iarna, cu intensificari locale,

în functie si de configuratia reliefului, si mai rar de vânturile din sector nord-est, iarna,

când crivatul patrunde prin Depresiunea Bistrita – Livezile si chiar mai spre sud pâna în

Bazinul Dipsei.

Vânturile predominante de primavara si cele de toamna, cu directia nord-vest

spre sud-est si est spre vest, aducând cu ele precipitatii mai abundente, iar iarna se abat

vânturi dinspre nord-est si est.

Umezeala relativa iarna are valori între 40-50 %, primavara între 15-20 %, vara

între 10-15 %, toamna 20-30%, toate acestea înregistrate la ora 14.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL V

HIDROGRAFIA

 

 

Densitatea retelei hidrografice este una tipica de dealuri, cu valori 0,5-0,8

km/km2. Generalizând situatia pe întreg spatiul câmpiei somesane, putem spune ca în

conditii de precipitatii în medie sub 650 mm, cu relief putin masiv, având interfluvii largi

si vai mature, se prezinta valori ale densitatii retelei hidrografice în jurul a 0,6 km/km2,

crescând usor înspre Culmea sieului.

Panta râurilor din bazin, cum este si cea a Pinticului, este în general mica cu

valori mai ridicate în zonele de varsare, ceea ce admite un caracter de vai partial

suspendate.

În profilul longitudinal al Dipsei în sectorul superior al Pinticului, se prezinta

pante reduse, uneori în trepte, datorita boltirilor anticlinale pe care le pastreaza. Pe

sectorul superior al Vaii Dipsei, putem vorbi de butoniera în care se afla astazi asezarea

Teaca, sapata în anticlinalul mentionat.

Apele din bazinul Dipsei prezinta o alimentare predominant pluviala, secundar

subterana si nivala, explicându-se variatiile mari ale scurgerii anuale si anotimpuale.

Sezonier, primavara reprezinta sezonul cu cea mai bogata scurgere (46 %),

conditionata de scurgerea rezultata din topirea zapezilor si de cantitati relativ moderate de

precipitatii lichide, în timp ce toamna are cea mai slaba contributie la realizarea

volumului anual al scurgerii (9 %).

Apele subterane au un aport foarte scazut în stabilirea volumului scurgerii din

bazinul Dipsei. Se face o mentiune asupra prezentei unor orizonturi acvifere din zona

diapira a bazinului, cu ape clorurate sodice concentrate, si care local pot sa conditioneze

aspecte diferite în evolutia solurilor si vegetatiei cu influenta directa asupra desfasurarii

unor procese geomorfologice. Astfel, la Pintic au fost observate si studiate 2 izvoare cu

urmatoarele proprietati:

 

 

 

Tabelul nr. 6

Pintic Mineralizare (mg/l) Cl= Na+ + K+

Izvor 1 104,211 62,846 35,668

Izvor 2 243,139 145,682 95,014

 

 

Fig. Valorificarea izvoarelor sarate – Pintic (perioada interbelica)

 

Principala artera hidrografica de pe teritoriul comunei Teaca este, bine-nteles,

Dipsa care urmeaza o traiectorie SE-NV, dupa care conflueaza cu sieul la N de localitatea

Chirales. În bazinul superior, corespunzator comunei Teaca primeste o serie de afluenti,

cu caracter semipermanent mai importanti fiind Valea Archiudului pe stânga si Pinticul

pe dreapta, care strabat localitatile cu aceleasi nume.

Cea mai mare asezare din comuna este situata la o convergenta hidrografica a

Vaii Dipsei cu Valea Pinticului. Aceasta convergenta hidrografica a creat premisele

hidrografice amplasarii satului Teaca, conditionata de structura geologica, de tectonica,

climat si morfologia versantilor.

Apele freatice sunt cantonate în terasele aluvionare, în depuneri aluvionare la

adâncimi de 0,5-1,5 m si respectiv 2-3 m, în treimea inferioara a versantilor. Acestea sunt

cantonate la adâncimi diferite datorita unor factori care sunt aspectul geometric al

reliefului, textura si dispozitia stratelor etc.

Datorita adâncimilor mici ale reliefului si a calitatilor fizico-chimice cele mai

multe se constituie în surse de apa potabila. În regiunea dealurilor par ape cu mineralizare

accentuata, dure, uneori clorurate.

Ape de adâncime apar în zona de deal, în depozitele sedimentare dar sunt reduse

ca debit, cu mineralizare puternica si duritate accentuata care le fac improprii folosirii.

Apele sunt în general curate, nepoluate. Legat de masivele diapire sau de

structurile de sare din depozitele badeniene, apele sunt deseori clorurate, mineralizate.

Astfel ca la Pintic în perioada interbelica izvoarele respective au fost observate, studiate

si valorificate prin construirea unei baze de tratament si bai foarte populara în zona.

Ca surse de poluare a apelor se pot aminti: deseuri menajere în marginea vailor,

scurgeri de la grajdurile populatiei si CAP, deversarea solutiei în care se spala oile,

deversarea unor reziduuri care ramân dupa fabricarea rachiului.

Apele din fântâni si deci apa freatica are o buna calitate, compozitia ei

încadrându-se în normele admise de sanatate, deci poluarea este în apele de suprafata ale

principalelor artere, afluentii lor având o buna calitate.

Formele lacustre pot si declarate absente de pe raza comunei Teaca cu exceptia

a 2 ochiuri de lac acoperite cu trestii denumite lacurile lui Boetscher, situate la baza unor

alunecari mari în partea NE a localitatii Archiud.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL VI

POTENŢIAL BIOGEOGRAFIC

 

 

 Suprafata actuala ocupata de padure, nu reprezinta decât o mica parte a

învelisului forestier de odinioara. Faptul e atestat de prezenta relicvelor arborescenta si a

tufisurilor.

Padurile de gorun (Quercus petraea), prezinta astazi îndeosebi pe interfluvii,

cele de stejar penduculat (Quercus robur), trebuie privite astazi ca tipuri de vegetatie ce

predominau înainte ca omul sa-si manifeste influenta ecologica.

Padurile de amestec de stejar cu alte specii de foioase: ulm(Ulmus laevis), paltin

de câmp (Acer pseudoplatanus), carpen (Carpinus betulus), jergastru (Acer campstre),

frasin (Fraxinus excelisior). Acest amestec este uneori foarte puternic, mai ales pe

versantii umbriti.

Tufisurile sunt reprezentate prin alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas),

lemn câinesc (Ligenstrum vulgare), soc (Sambucus nigra), maces (Rosa canina),

porumbar (Prunus spinosa), sânger (Cornus sangvina).

Stratul ierbos este relativ bogat, cuprinzând specii de graminee si acidofile.

Astfel, locul padurilor a fost luat de pajisti cu vegetatie xerofila pe versantii însoriti,

formata din paius de stepa (Festuca valesieaca), colilie (Stipa lessingiana), firuta (Poa

pratensis), firuta cu bulb (Pea bulbosa). Caracterul xeromezofil diminuat, sau inexistent

în unele cazuri. Pe de alta parte, acelasi caracter demonstreaza indirect cresterea ratei

eroziunii în perimetrul versantilor cu asociatii vegetale xeromezofile ori mezofile, un

transport în suspensie si solid mai mare.

Pe interfluvii pajistile sunt dominate de asociatii de fisca (Festuca rupicola), iar

pe versantii umbriti s-au instalat pajisti cu elemente mezofile ca paiusul rosu (Festuca

rubra), iarba câmpului (Agrostis tenius), barboasa (Botriochloa aschaemum).

Datorita degradarii pajistilor prin suprapasunat si utilizare nerationala s-au

petrecut modificari esentiale si în compozitia vegetala, în sensul instalarii si raspândirii

mari a speciilor de Artemisia campestris si Thymus pannonius (pe musuroaie).

Vegetatia azonala e prezenta în conditiile unor lunci largi si mai si mai ales

umede, cum este cazul Dipsei si Archiudului, compusa din specii lemnoase ca: Salicetum

purpurae, Salicetum triandae,  specii de graminee: Coada Vulpii (Alopecurus pratensis)

si trifoi (Trifolium pratensis).

Vegetatia saraturilor din arealul Pintic – Teaca se compune din plante halofile

ca: Artemisia salina, Salicornia herbaceea.

Facând o corelatie între gradul de ocolire cu vegetatie forestiera a versantilor si

interfluviilor si intensitatea proceselor de versant, s-ar observa raporturi antitetice,

respectiv cu cât gradul de împadurire este mai mare, cu atât valorile scurgerii sunt mai

mici. Acestea rezida astfel din functia antierozionala a padurii.

Vegetatia cultivata de om se impune în acest areal prin ceea ce dadea o nota de

individualitate în trecut acest spatiu, si anume vita-de-vie, cultivata în mari suprafete în

perimetrul comunei Teaca îndeosebi în jurul localitatilor Teaca, Archiud, Ocnita si Viile

Tecii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL VII

POTENŢIAL PEDOGEOGRAFIC

 

 

Schimbarile survenite în structura geografica impusa de interventia antropica

asupra Câmpiei Somesene a creat peisajul de „silvostepa derivata”. Aceste transformari

au fost înregistrate si la nivelul pedogeografic. Prezenta pe mari suprafete a solurilor

brune-podzolite si solurilor brune galbui podzolite, indica vechi areale de paduri

defrisate.

Molisolurile, aici sunt reprezentate prin cernoziomuri levigate, ocup areale

restrânse, având în general o capacitate mare de retinere apei, mai ales în sezonul cald. În

frontul cuestelor au fost puse în evidenta chiar soluri batrâne silvostepice, cu orizonturi

molice subtiri.

Dintre solurile azonale frecvent întâlnite sunt solurile hidromorfe formate sub

influenta unui exces de umiditate. Ele sunt prezente în lunca Archiudului cu un caracter

de raspândire insular.

Solurile clinohidromorfe (de fâneata), sunt reprezentate în general în întreg

spatiul Câmpiei Somesane, pe interfluviile si reversurile de cuesta cu expozitie N-NE.

Solurile halomorfe sunt reprezentate insular (Teaca, Pintic), solonceacurile în

jurul izvoarelor sarate 1 si 2 de la Pinticul Tecii, iar soloneturile, rezultate în urma unui

proces repetat de salinizare-desalinizare, apar de asemenea  în perimetrele cu pajisti

silvostepice, în special în zonele cu manifestari diapirice.

Fronturile de cueste din bazinul Dipsei reprezinta areale favorabile dezvoltarii

solurilor neevoluate, în special ale regosolurilor si chiar erodisoluri. Regosolurile sunt

soluri rezistente la eroziune în orizontul de suprafata si mai putin rezistente în orizontul

inferior.

În procesul eroziunii pe versanti solul joaca un rol direct prin rezistenta la

eroziune si indirect prin micsorarea scurgerii la suprafata, ca urmare a infiltratiilor si

asigurarii conditiilor pentru dezvoltarea vegetatiei. Rezistenta la eroziune este data de

structura, textura si gradul de tasare. Structura solului este influentata la rândul sau de

modul de folosinta al terenurilor, de sistemul de lucru, de rezerva de humus, de aciditatea

solului si de procesul de iluviere al argilei.

Nerespectarea normelor agrotehnice poate duce la un grad avansat de tasare al

solurilor, determinate de continutul bogat de argila, formatiune specifica acestui areal.

Dup G. Pandi (1997), grosimea stratului erodat pentru bazinul Dipsei, exprimata

în microni/an este de 77,6.

Solurile brune argilo-iluviale si brune-luvice, precum si luvisolurile albice, sunt

soluri slab rezistente la eroziunea în suprafata, mult mai rezistente în schimb în adâncime,

datorita continutului ridicat de argila.

Solurile brune-eumezobazice, vertisolurile si pseudo-rendzinele sunt soluri cu

rezistenta uniforma pe întreg profilul, dar foarte slab reprezentate în bazinul dipsean.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL VIII

POTENŢIAL DEMOGRAFIC

 

 

8.1  Evolutia numerica a populatiei

 

Estimarea cantitativa si calitativa a resurselor umane din spatiul comunei Teaca

impune analiza dinamicii numarului de locuitori, fenomen urmarit pentru intervalul 1850-

2006. Sensurile si ritmurile evolutiei numarului de locuitori, sub impactul factorilor

social-economici, se regasesc în anumite caracteristici cantitative si calitative ale

componentelor sistemul geodemografic (structuri pe sexe si grupe de vârsta, structuri

ocupationale, structuri nationale si confesionale) si un anumit mod de distributie spatiala

si de valorificare a componentelor mediului.

Evolutia numerica a populatiei oglindeste si este în acelasi timp consecinta

strategiei dezvoltarii social-economice, demografice si politice, în diferite etape de

afirmare a societatii. Evolutia numarului de locuitori, conditionata de actiunea factorilor

social-istorici si economici, a fost determinata de modul concret de manifestare al celor

doua componente (sporul natural si sporul migratoriu).

În evolutia numerica a populatiei din comuna Teaca în intervalul de timp 1850-

2006, se pun în evidenta o serie de perioade de crestere numerica a populatiei separate de

intervale de evolutie numerica negativa a populatiei. Toate aceste perioade sunt separate

de momente de prag, care s-au manifestat ca factori în directionarea pozitiva sau negativa

a dinamicii populatiei. Astfel, intervalele de evolutie numerica negativa a populatiei,

corespund, în ansamblu si la nivel national, perioadelor în care România a fost implicata

în diferite conflicte armate (Razboiul de Independenta, cele doua razboaie mondiale)

soldate cu pierderi de vieti omenesti, care au determinat un spor natural si migratoriu

negative pentru aceste perioade. Dupa al doilea Razboi mondial, perioada anilor 1956-

1966 si cea corespunzatoare anilor 1970-2006 constituie, de asemenea, momente de

descrestere a populatiei, favorizate de liberalizarea avorturilor, fenomen posibil în lipsa

unei educatii adecvate în privinta desfasurarii în conditii optime a vietii în cuplu.

Intervalele de crestere numerica a populatiei (1850-1910, 1930-1941) reflecta o

anumita stabilitate social-economica si politica, la care se adauga pentru intervalul 1948-

1956 sporirea semnificativa a numarului casatoriilor o data cu încheierea celui de-al

doilea Razboi mondial.

Pentru intervalul 1966-1977, la nivel national se remarca un mers pozitiv al

numarului de locuitori, fapt ce se explica prin actul legislativ de la 1 iulie 1966. În

comuna Teaca se observa o scadere a populatiei în acelasi interval, fapt pus pe seama

avântului puternic al industrializarii ce a cuprind si cele doua orase Bistrita si Reghin ce

se constituie în doi poli de atractie a populatiei rurale.

Un aspect important în evolutia numerica a populatiei îl reprezinta comunitatea

germana care a suferit serioase mutatii în secolul trecut. Plecarile definitive ale sasilor,

înspre Germania si Austria, au început de prin 1940 si au continuat pâna pe la sfârsitul

anului 1996. În acest interval s-au înregistrat doua perioade de vârf; una conturata între

august 1944 si încheiata la jumatatea verii anului 1946, iar a doua din 1990 pâna în 1993.

În intervalul 1992-1996, populatia comunei Teaca creste cu aproximativ 120 de

locuitori (123 mai exact) cu o medie de 20 de locuitori pe an. Principala cauza o

constituie migratia urban-rural, fenomen declansat de scaderea drastica a numarului

locurilor de munca în orasul Bistrita, prin închiderea unor sectii din fabrici sau chiar

închiderea unor intreprinderi.

Tabelul nr. 6  Evolutia  numerica a populatiei în comuna Teaca (1850-2006)

Comuna 1850 1910 1930 1941 1948 1956 1966 1977 1992 2006

Teaca 5686 7709 7436 8294 8449 8669 8322 7546 6174 6297

            

 

Tabelul nr. 7 Evolutia  numerica a populatiei în comuna Teaca (1992-2002)

Comuna 1992 1993 1994 1995 1996 2006

Teaca 6174 6241 6231 6082 6297 6039

 

 

Tabelul nr. 8 Dinamica populatiei în intervalul 1996-2006 (sporul natural si

sporul migrator)

 

 

 

 

 

a

Nascuti vii Decedati Sporul

natural

 

Veniti Plecati Spor 

migrator

Val.

abs.

 

‰ Val.

abs.

 

‰ Val.

abs.

‰ Val.

abs.

‰ Val.

abs.

 

‰ Val.

abs.

‰

1996 6174 76 10.9 110 17.1 -40 -6.2 73 11.3 109 16.9 -36 -5.6

1997 6241 64 10.0 98 15.4 -34 -5.4 82 12.9 108 16.9 -26 -4.0

1998 6231 65 10.3 107 6.9 -42 -6.6 82 12.9 79 12.5 3 +0.4

1999 6082 68 10.9 91 14.5 -23 -3.6 212 33.9 108 17.3 104 16.6

2000 6297 76 11.8 95 14.8 -19 -3.0 114 17.8 88 13.7 26 4.1

2001 6389 76 11.9 101 15.8 -25 -3.9 104 16.3 88 13.8 16 2.5

2002 6414 93 14.5 93 14.5 0 0 81 12.7 55 8.6 26 4.1

2003 6396 94 14.7 87 13.6 7 1.1 55 8.6 56 8.8 -1 -0.2

2004 6407 91 14.2 98 15.3 -7 -1.1 71 11.1 58 9.0 13 2.1

2005 6389 80 12.5 99 15.5 -19 -3.0 70 10.9 98 15.3 -28 -4.4

2006 6039 78 12.9 92 15.2 -14 -2.3 73 12.0 110 18.2 -37 -6.2

 

8.2 Dinamica populatiei: natalitate, mortalitate, spor natural, spor migrator la nivelul anilor 1996-2006

 

Dinamica populatiei oglindeste fidel evolutia numerica a populatiei, include

toate fenomenele legate de miscarea naturala si de mobilitatea teritoriala.

Sporul natural reprezinta diferenta dintre natalitate si mortalitate.

Natalitatea exprima numarul de nascuti vii raportati la 1.000 de locuitori si are

un rol important în asigurarea unei populatii tinere care sa asigure forta de munca în

viitor. Mortalitatea se exprima prin numarul decedatilor raportat la 1.000 de locuitori si

are valori mai ridicate decât natalitatea datorita îmbatrânirii demografice.

În intervalul 1996-2006, indicele de natalitate din comuna Teaca înregistreaza o

scadere importanta, în prima parte a intervalului atingând valoarea minima de 10,0 în

1997, dupa care începe sa creasca, atingând în 1999 valoarea maxima de 14,7.

Tendinta de crestere a natalitatii în comuna, urmata de o stabilitate în anul 2004-

2006 se datoreaza reîntoarcerii populatiei tinere în vetrele satelor datorita reducerii fortei

de munca angajate în principalul pol de atractie – Bistrita.

Indicele de mortalitate în intervalul 1996-2006 se mentine ridicat, cu valori

maxime în anii 1996 cu 17,1‰ si 16,9‰ în anul 1998. Valorile minime ale indicelui de

mortalitate se înregistreaza în anul 1999 cu o valoare de 13,6‰. Valorile maxime ale

indicelui de mortalitate înregistrate în 1996 si 1998 sunt o consecinta a procesului de

reducere a populatiei.

Sporul natural în comuna Teaca în intervalul 1996-2006 se mentine în ansamblu

sub media nationala -0,6‰. Valoarea cea mai scazuta a sporului natural se înregistreaza

în 1998, -6,6‰. Valori apropiate de media pe tara a sporului natural se observa în

intervalul 2000-2002, când înregistreaza valori între 0 si -1,1‰. Valorile negative ale

sporului natural se explica prin relaxarea politicilor referitoare la natalitate si prin efectele

cumulate ale îmbatrânirii demografice. Valorile foarte scazute ale sporului din prima

parte a intervalului studiat releva plecarile masive care s-au facut în perioada 1992-1996,

populatia de origine germana si nu numai migrând si stabilindu-se în strainatate. Din

2000 fenomenul se stabilizeaza, chiar creste, dar din 2004 începe sa scada din nou, acum

datorita noului mod de orientare si planificare a numarului de copii din familiile tinere.

Sporul migratoriu reprezinta diferenta dintre numarul persoanelor stabilite în

comuna si cel al persoanelor care si-au mutat resedinta din localitate. Migratia interna a

populatiei cunoaste trei forme: deplasari definitive, temporare si diurne sau zilnice.

            Pentru cunoasterea intensitatilor deplasarilor definitive de populatie se calculeaza

indicele migratiilor la nivel de localitate.

            În valori absolute, numarul persoanelor venite în localitate în intervalul 1996-

2006 este de 1.017 de persoane, iar numarul celor plecati definitiv este de 957 de

persoane. Rezulta astfel un bilant pozitiv al sporului migratoriu de 60 de persoane.

Valorile cele mai scazute ale sporului migrator se înregistreaza în anii 1996 si 2006 cu -

5,6 ‰, respectiv -6,2 ‰. Pentru anul 1996, cauza este migrarea persoanelor în afara tarii,

de etnie germana si nu numai. Pentru anul 2006, valoarea negativa se datoreaza plecarilor

masive de forta de munca în Occident.

            Valorile cele mai ridicate ale sporului migrator se înregistreaza în 1998 (16,6 ‰)

si 2000 si 2002 (4,1 ‰). Valorile pozitive ale sporului migrator se explica prin migratia

urban-rural, proces de ruralizare conditionat de contextul economic general. Au loc

restructurari, reducerea continua a numarului de locul de munca sau chiar închiderea unor

întreprinderi. Are loc un proces de ruralizare prin retragerea populatiei la sate si

profilarea acesteia în activitati agricole care nu aduc venituri deosebite dar le asigura

subzistenta.

 

8.3 Densitatea populatiei: generala, agricola si fiziologica

 

Densitatea generala a populatiei se calculeaza ca raport între numarul populatiei

la un moment dat si suprafata teritoriului locuit de acesta. Astfel, pentru comuna Teaca,

folosind datele de la Recensamântul Populatiei din anul 1996 avem o densitate generala

de 44,1 locuitori/km², iar pentru anul 2006 densitatea generala este de 43,1 locuitori/km².

Densitatea agricola se calculeaza ca raport între numarul populatiei care

lucreaza în agricultura si unitatea de suprafata cultivata. Prin urmare, rezulta la nivelul

comunei Teaca, în anul 1996 o valoare a densitatii agricole de 4,93 locuitori/km². Aceasta

valoare a densitatii agricole este una destul de mica, chiar foarte mica.

Fenomenul se explica prin plecarile masive din perioada respectiva în

strainatate si prin parasirea terenurilor arabile care au devenit în mare parte pasuni sau

fânete sau pur si simplu terenuri neproductive.

Densitatea fiziologica reprezinta raportul dintre numarul populatiei pe unitatea

de suprafata cultivata. Pentru comuna Teaca acest indicator are o valoare de 61,1

locuitori/km², calculate dupa datele Recensamântului Populatiei din anul 1996.

 

 

8.4 Structura populatiei pe sexe si grupe de vârsta

 

Structura populatiei pe sexe si vârsta este un element important sub aspect

demografic si socio-economic cu repercusiuni în stabilirea resurselor de forta de munca

din comuna.

 

8.4.1 Structura populatiei pe sexe

 

Tabelul nr.  9 Populatia pe sexe (valori absolute)

          An 1966 1977 1996

 

 

M F M F M F

2270 2426 3666 3880 3001 3173

 Total comuna 4696 7546 6174

 

Tabelul nr. 10 Populatia pe sexe (procente)

       Anul 1966 1977 1996

  M F M F M F

48.3 51.7 48.5 51.5 48.6 51.4

 

La nivelul comunei Teaca exista un raport de echilibru relativ între ponderea

celor doua populatii, masculine si feminine. Astfel, pe intervalul studiat, 1966-1996, nu

apar diferente notabile între cele doua categorii de populatie. În toate cele trei puncte de

reper (1966, 1977 si 1996) s-a putut observa firava dominanta a populatiei feminine,

fenomen explicat în primul rând prin diminuarea numerica a populatiei masculine în

timpul celui de-al doilea Razboi mondial si prin mortalitatea infantila mai ridicata în

rândul populatiei de sex masculin.

Cresterea ponderii populatiei masculine, desi putin observabila, o putem gasi în

adaptarea mai rapida a populatiei masculine la cerintele impuse de noua ordine social-

economica instituita, mai ales dupa 1994, precum si în mobilitatea mai ridicata a

populatiei feminine, mobilitate care a constituit factorul important în diminuarea

numerica a populatiei feminine dupa 1994 la nivelul comunei Teaca.

8.4.2 Structura populatiei pe grupe de vârsta

 

Tabelul nr. 11 Populatia pe grupe de vârsta (1966)

1966 0 – 19 ani 20 – 59 ani 60 si peste

TOTAL Val. abs. % Val. abs. % Val. abs. %

4696 1676 35.6 2345 49.9 673 14.3

 

Tabelul nr. 12Populatia pe grupe de vârsta (1977)

1977 0 – 19 ani 20 – 59 ani 60 si peste

TOTAL Val. abs. % Val. abs. % Val. abs. %

7546 2542 33.6 3721 49.3 1243 16.5

 

Tabelul nr. 13 Populatia pe grupe de vârsta (1996)

1996           0 – 19 ani           20 – 59 ani            60 si peste

TOTAL Val. abs.      % Val. abs.     % Val. abs.    %

6174       1923     31.1      2886     46.7      1317     21.3

 

 

 

Structura populatiei pe grupe de vârsta are, de asemenea, o mare semnificatie

demografica si economica. Raporturile dintre grupele de vârsta definesc, în ultima

instanta, greutatea specifica a populatiei active, potentialul resurselor de munca dintr-o

regiune sau alta.

Structura pe grupe de vârsta ofera indicatii precise asupra dinamicii populatiei

în general, constituind totodata un indicator sensibil al comportamentului geodemografic

al unei comunitati umane, la nivel national, regional sau local.

Pentru comuna Teaca se constata o diminuare progresiva a grupei populatiei

tinere (0-19 ani) de la 35,1 % (1966) la 33,6 % (1977) si la 31,1% (1992), paralel cu

relativa stagnare a grupei populatiei adulte si cu cresterea semnificativa a populatiei

vârstnice (60 de ani si peste): de la 14,3 % în 1966 la 21,3 % în 1992.

În situatia în care fenomenul de îmbatrânire demografica va continua, ponderea

populatiei va scadea, ajungându-se, în final, la incapacitatea de sustinere a activitatilor

economice din resurse locale.

 

8.5. Structura etnica a populatiei

 

Structura etnica a populatiei reprezinta o consecinta a afirmarii si statornicirii

elementului autohton în acest teritoriu, la care se adauga diferitele evenimente care au

survenit de-a lungul timpului si care au determinat mutatii, mai mult sau mai putin

semnificative, în structura nationala a populatiei din comuna Teaca.

Vechimea populatiei românesti, urmasa a geto-dacilor, este atestata de

multitudinea izvoarelor arheologice si documentare din diferitele perioade istorice care s-

au succedat dupa anul I d.Chr. si care reflecta bogata cultura materiala si spirituala pe

care aceasta populatie si-a dezvoltat-o neîntrerupt.

Un moment de prag în modificarea structurii etnice a populatiei din acest areal,

l-a constituit venirea populatiei maghiare în Transilvania (secolele al X-lea si al XI-lea),

dupa ce anterior ocupasera spatiul Câmpiei Pannonice., Un alt moment semnificativ

corespunde perioadei secolelor al XII-lea si al XIII-lea, perioada marcata de colonizarea

populatiei germanice din Saxonia si Luxemburg în Transilvania.

Rezultatele Recensamântului din 1966 reflecta o diminuare a populatiei

germane din acest areal fata de 1850 când reprezenta 24,11 % din totalul populatiei,

ajungând la un procent de 7,85 % în timp ce populatia româneasca are un procent de

61,24 %.

 

 

 

Tabelul nr.  14 Structura etnica a populatiei 1966

Nationalitatea Români Maghiari Germani Ţigani

Valoarea absoluta 2876 840 369 611

               % 61.24 17.88 7.85 13.01

 Total 4696

 

Datele Recensamântului din 1977 arata o diminuare continua a populatiei

germane din zona care detine în acest an o pondere de 3,1 % înjumatatindu-se în

intervalul 1966-1977. Alt aspect, legat de Recensamântul din 1977, este cel al ezitarii

tiganilor de asi declara propria nationalitate preferând sa se declare români. De aici si

cresterea spectaculoasa a ponderii românilor în comuna.

Evolutia descendenta a populatiei germane se datoreaza în buna masura

adoptarii în jurul anilor 70 a unui decret care permitea repatrierea anuala a 10-12.000 de

etnici germani, statul român primind o anumita suma de bani, platita de catre statul

german.

Tabelul nr. 15 Structura etnica a populatiei – 1977

Nat. Români Maghiari Germani Ţigani Ucrainieni Alte nat.

Val. abs. 6287 770 234 216 4 35

% 83,3 10,2 3,1 2,8 0,05 0,4

Total7546

 

L a nivelul anului 1996, recensamântul releva o scadere uriasa a populatiei

germane în comuna si o crestere a celei rrome, explozive.

Tabelul nr. 16 Structura etnica a populatiei – 1996

Nat. Români Maghiari Germani Ţigani

Val. abs. 4777 581 72 743

% 77,3 9,4 1,1 12

Total6174

 

8.6 Structura confesionala a populatiei

 

Religia (confesiunea) constituie un element central în viata oricarei comunitati

umane. Chiar daca, de-a lungul timpului, s-au înregistrat modificari notabile în privinta

perceperii fenomenului religios, religia ramâne o preocupare importanta în activitatea

cotidiana a individului uman si reprezinta totodata, un punct de plecare în afirmarea  si

sustinerea relatiei om – Dumnezeu.

În lipsa informatiilor statistice numeroase, analiza acestui tip de componenta a

potentialului geodemografic se va face la nivelul anilor 1850, 1996si 2006, în perioada

comunista, dupa cum se stie, în cadrul recensamintelor realizate, structura confesionala

neregasindu-se.

Tabelul nr. 17 Structura confesionala – 1850 

Religia Ortodocsi Greco-

catolici

Romano-

catolici

Reformati Evanghelisti Israeliti

Val. abs. 463 3111 334 396 1376 4

% 8,14 54,7 5,87 6,96 24,1 0,07

Total 5686

 

Tabelul nr. 18 Structura confesionala – 1996    

Religia Ortodocsi Greco-

catolici

Romano-

catolici

Reformati EvanghelistiUnitarieni

Val. abs. 5186 37 146 460 47 1

% 83,9 0,59 2,36 7,45 0,74 0,01

Total 6174

 

Recensamântul din 1996 scoate în evidenta schimbarile  survenite în structura

confesionala a populatiei la nivelul întregii tari, odata cu trecerea la noul sistem de

orânduire sociala (dupa Al Doilea Razboi Mondial). Astfel, trecerea de la catolicism la

ortodoxism se reflecta în structura confesionala a populatiei comunei Teaca, confesiunea

ortodoxa reprezentând 83,9 % din totalul populatiei , în timp ce, celelalte confesiuni

ocupa o pondere destul de redusa; exceptie fac reformatii (7,45 %).

Ca o trasatura de ansamblu, trebuie subliniata relatia directa dintre etnie si

confesiune, elementului românesc fiindu-i specific comportamentul religios ortodox sau

greco-catolic, în vreme ce maghiarii sunt în majoritate absoluta reformati, iar populatia de

origine germana a îmbratisat confesiunea evanghelica.

 

8.7 Sistemul de asezare

 

Densitatea asezarilor. Densitatea unei asezari se exprima prin raportul dintre

numarul total al satelor care alcatuiesc comuna si suprafata comunei.

Facând acest raport în cazul comunei Teaca a rezultat o valoare medie de

4,28/100 km2. Densitatea este destul de mica datorita faptului ca Teaca este asezata pe un

relief deluros, care permite dezvoltarea satelor doar pe artere hidrografice.

Marimea satelor. Cea mai numeroasa populatie o are centrul de comuna, satul

Teaca – 2088 locuitori (34,5 %) urmat de Ocnita – 1145 locuitori (18,9 %) si Viile Tecii

cu 1076 locuitori (17,8 %). Satele cu populatie mai slab dezvoltata si bine-nteles dotate

slab cu unitati functionale: Pinticu – 884 locuitori (14,6 %), Archiud – 710 locuitori

(11,75 %) si Budurleni -  136 locuitori (2,25 %).

 

Un sat depaseste 2000 de locuitori (Teaca), doua depasesc 1000 locuitori 

(Ocnita si Viile Tecii), doua au între 500-1000 locuitori (Pinticul si Archiudul) iar unul

este foarte mic – 136 locuitori (Budurleni).

Potentialul de pozitie. În general, comuna Teaca are potential de pozitie

favorabil, dintre sate cele mai favorizate din acest punct de vedere sunt Teaca si Viile

Tecii situate pe DN 15 A de legatura între Bistrita si Reghin.

Potential bun au si localitatile Pinticu, Teaca si Ocnita situate pe DJ 173.

Satul Budurleni este mai putin avantajat de pozitionare, accesul facându-se pe

un drum pietruit.

Potentialul de polarizare. Acest potential reprezinta un parametru care se obtine

din împartirea numarului total al populatiei la 1000 (numarul populatiei pentru un sat

conventional). Potentialul de polarizare al comunei Teaca este de 6,03 sate conventionale.

Structura, textura si forma vetrelor. Structura vetrelor indica modul de adaptare

al locuitorilor la conditiile de relief si la particularitatile evolutiei social economice.

Textura asezarilor rurale a fost influentata de conditiile naturale corespunzatoare

vetrei si de conditiile sociale si istorice. Forma este de asemenea influentata de conditiile

naturale si este foarte variata, fie binara, fie tentaculara, geometrica, în functie de

conditiile istorice de dezvoltare a asezarilor.

Pe localitati componente:

1        TEACA – resedinta de comuna, situata la intersectia drumurilor DN 15 A si

DJ 173

                    - forma vetrei este radiala adunata datorita faptului ca se situeaza la

confluenta Dipsei cu Pinticul

1        VIILE TECII – situat pe  DN 15 A; forma vetrei este binara; strabatuta de

trafic greu care afecteaza constructiile de la drum.

2        ARCHIUD – situat pe DC 18; forma vetrei este radiala

3        BUDURLENI – situat pe drumul comunal, forma vetrei este alveolar

tentaculara

4        OCNIŢA – strabatuta de Pârâul Mare, forma vetrei este adunata

5        PINTICU – asezat pe Valea Pinticului are forma vetrei binar adunata

 

 

 

 

Tabelul nr. 19 Alcatuirea intravilane localitati

Resedinta Localitati componente Trupuri intravilan

Teaca Teaca 4

  Viile Tecii 3

  Archiud 16

  Budurleni 2

  Ocnita 10

  Pinticu 5

 

Structura functionala a asezarilor. Asezarile din comuna Teaca, sub raportul

functional prezinta o usoara diversificare ca urmare a pozitiei acestora si a retelei de

asezari din comuna. În ansamblu asezarile din comuna Teaca au functie predominant

agricola. Functia agricola propriu-zisa o au localitatile în care populatia activa, în mare

majoritate lucreaza în agricultura: Archiud, Pinticu, Budurleni.

Unele localitati cum sunt Teaca si Pinticu au si functie pomicola si zootehnica.

Apropierea unui oras cum este Bistrita, a constituit un nucleu de atractie a fortei

de munca din comuna generând fenomenul de navetism.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL IX

INFRASTRUCTURA

 

 

9.1 Reteaua rutiera si feroviara

 

Centrul de comuna e asezat pe Drumul National 15A care strabate localitatea de

la nord la sud facând legatura între Bistrita si Reghin pe distanta de 14 km, alcatuita din

îmbracaminte de asfalt. De la sieu la Milas (Pintic – Ocnita) trece drumul judetean 173 pe

o distanta de 20 km de asemenea fiind în totalitate din îmbracaminte asfaltica.

Alt drum este DC18 care face legatura localitatii Archiud cu resedinta de

comuna, drum de pamânt. În acest sens putem preciza ca drumurile comunale sunt

alcatuite în proportie de 50 % pietruite, iar drumurile din zonele agricole sunt din piatra si

pamânt.

Circulatia cea mai intensa se înregistreaza pe DN 15A care afecteaza localitatile

Teaca si Viile Tecii. Pe lânga intensitatea cea mai ridicata DN 15A este si artera cea mai

afectata de traficul greu ce traverseaza localitatile Teaca si Viile Tecii.

Apar si multe puncte de conflict pe DN 15A (în localitatea Viile Tecii) prin

iesirile din fiecare gospodarie, direct pe banda de circulatie carosabila. Prin lucrarile care

s-au executat, de latire a partii carosabile a acestui drum s-a micsorat foarte mult

circulatia pietonala.

La trecerea autovehiculelor grele prin localitatile Teaca si Viile Tecii se produce

poluare fonica, vibratii si deteriorarea caselor prin fisurarea peretilor acestora.

Trama stradala sau reteaua stradala  se defineste ca fiind totalitatea strazilor

dintr-o localitate. La nivelul comunei Teaca, trama îmbraca urmatoarele:

Localitatea Teaca – trama stradala radiala adunata

Localitatea Viile Tecii – trama stradala binara

Localitatea Archiud – trama stradala radiala

Localitatea Budurleni – trama stradala areolar tentaculara

Localitatea Ocnita – trama stradala adunata

Localitatea Pinticu – trama stradala binara adunata

Lungimea totala a drumurilor din intravilan este de 46,300 km, din care drumuri

modernizate 7,5 km.

Disfunctionalitati ale retelei rutiere se remarca în special în cadrul localitatii

Pinticu (DC 173) dar si o stare proasta a drumului DC 18, care face legatura localitatii

Archiud cu resedinta de comuna si a drumului de acces în localitatea Budurleni.

Pentru o îmbunatatire a conditiilor de trafic se recomanda modernizarea

drumurilor DC 18 (Teaca – Archiud), a drumului de acces în localitate: Budurleni,

Archiud, Ocnita si Pinticu.

Transportul în comun este asigurat de autobuze si microbuze care traverseaza

comuna Teaca si Viile tecii, mijloace de transport care asigura legatura dintre cei doi poli

de atractie de la N si S de Teaca (Bistrita si Reghin). Pe lânga acestea sunt si autobuze

din localitate care fac drumul dus-întors pâna la Bistrita sau între localitatile comuna

Teaca, de mai multe ori pe zi în timpul saptamânii si de 2 ori pe zi în week-end. Catre

Budurleni nu exista nici un mijloc de transport în comun.

Absenta liniilor de cale ferata prin Teaca sau localitatile vecine face ca soseaua

sa fie practic unica solutie pentru accesul în comuna. Dar pâna în 1996 a circulat un tren

pe calea ferata cu linie îngusta între Lechinta si Târgu-Mures. Au fost construite anexele

necesare, statii CFR la Viile Tecii si Teaca, cladiri pentru depozitarea marfurilor si un

canton.

Dupa 1996 calea ferata si statiile CFR si anexele acesteia au fost abandonate si

distruse. O parte a terenurilor din zona de protectie a caii ferate s-au introdus în

perimetrul intravilan al localitatii Teaca.

 

9.2 Alimentarea cu apa

 

În comuna Teaca nu exista canalizare. Alimentarea cu apa a populatiei se face

din fântâni. Epurarea apelor uzate se face la gospodariile populatiei prin sistem propriu

(hidrofor, cu fosa septica proprie).

Exista apa curenta la retea în Teaca si Vaile Tecii dar în restul localitatilor nu

exista. Dar si în Teaca si Vaile Tecii este însa insuficienta: scoala si liceul din localitatea

Teaca sunt lipsite de apa curenta, elevii fiind nevoiti sa foloseasca apa din fântâna din

perimetrul scolii. Lungimea retelei de distributie a apei potabile este de 4 km în Teaca si

3 km în Viile Tecii

Deversari ale apelor menajere, agricole etc. pot fi amintite: deseuri menajere în

marginea viilor, scurgeri de la grajdurile populatiei si ferme si deversarea solutiei în care

se spala oile, deversarea unor reziduuri care ramân dupa fabricarea rachiului. Deoarece

aceste reziduuri contin materii organice care se descompun usor, mai ales vara când apa

este mai putina, radiatia solara este mare si scurgerea are nivelul minim, se dezvolta

foarte mult fitoplanctonul, care da apelor culoare bruna si miros neplacut.

 

9.3 Reteaua de gaz

 

Majoritatea localitatilor se încalzesc folosind aragaz cu butelie sau sobe cu

lemne. Reteaua de distributie a gazului este înca în faza de proiect fiind realizat în

proportie de 30 %. Se afla în lucru o ramificatie a sistemului national pâna în Teaca a

retelei de transport a gazului metan.

Astfel, lungimea conductei de distributie a gazelor pe comuna Teaca se prezinta

cu urmatoarele date:

Tabelul nr. 20

TEACAVIILE TECII

ARCHIUD OCNIŢA PINTICU BUDURLENI

2548 m

teava

0 0 12.259 8264 0

 

9.4 Telefonie si cablu TV

 

Reteaua telefonica consta într-o centrala cu 378 de abonati în localitatea Teaca

cu 263 de locuinte ce poseda o asemenea facilitate. si celelalte localitati sunt conectate la

reteaua telefonica.

Exista în functiune Antena Vodafone, Cosmote si Orange situate în Teaca si

reteaua telefonica de fibra optica care satisfac nevoile de comunicare ale cetatenilor atât

cantitativ cât si calitativ. Telefonia poate fi considerata cea mai semnificativa dezvoltare

infrastructurala a asezarilor rurale din regiune.

Abonamentele telefonice (telefonie fixa) la nivelul comunei:

Tabelul nr. 21

TEACAVIILE TECII

ARCHIUD OCNIŢA PINTICU BUDURLENI

378 32 72 129 68 2

 

Privita din perspectiva infrastructurii, comuna Teaca ar putea fi caracterizata ca

facând parte din categoria comunelor mediu dezvoltate.

 

CAPITOLUL X

POTENŢIALUL ECONOMIC

10.1 Potentialul agricol

 

Mosia reprezinta spatiul de productie al ruralului a carei suprafata si organizare

este în corelatie cu cadrul fizic major, cu potentialul demografic si invers proportional cu

gradul de fertilitate a solului.

În perioada colectivitatii mosiile au cunoscut o exploatare intensiva. În comuna

Teaca conditiile social-economice si cele naturale au imprimat o mare diversificare a

productiei agricole, din care pâna în 1994 a fost asigurat în întregime consumul local.

Caracteristic acestei comune integrate zonei de dealuri este tipul de agricultura viti-

pomicol si de crestere a animalelor.

Odata cu schimbarea regimului politic, dupa 1989 au avut loc schimbari

însemnate în modul de organizare a suprafetelor arabile si a acelor viticole si cresterea

suprafetelor ocupate cu pasuni si fânete. Acest proces a fost declansat de

reîmproprietarirea taranilor care nu dispun de mijloacele tehnice necesare lucrarilor

agricole. Aceasta scadere reprezinta un proces evident de dezorganizare, de trecere de la

forme productive de tip piata a agriculturii la forme de subzistenta.

Suprafata comunei este de 14.000 ha din care suprafata agricola este de 10.512

ha. Din aceasta categorie arabilul reprezinta 5145 ha (48,95 %), livezile si pepinierele

575 ha, pasunile si fânetele naturale 2534 ha.

Terenurile arabile au crescut în suprafata fata de anul 1996 când înregistra 5041

ha, dupa ce în intervalul urmator, 1991-1996 a scazut la 5025 ha, ajungând la 5145 ha în

2002.

S- a înregistrat o crestere de 0,75 % a terenului arabil.

Gradul de mecanizare al lucrarilor agricole era ridicat – 66 %. În comuna Teaca se gasea

cea mai buna dotare din regiunea Bistritei. 5,5 % din gospodarii detin masini agricole de

tip tractoare. În prezent sunt înregistrate 110 tractoare în proprietate la întreg teritoriul

comunei.

 

Tabelul nr. 22

  1992 1993 1994 1995 1996 2006

Sp. agricola (ha) 10.104 10.017 10.017 10.017 10.017 10.512

Sp. arabila (ha) 5041 5025 5025 5025 5025 5145

Livezi si

pepiniere (ha)

572 568 568 568 568 575

Vii 120 121 95 114 95 95

Pasuni 3468 1897 1923 1904 1923 2163

Fânete 903 2406 2406 2406 2406 2534

 

 Tabelul nr. 23

  1992 1993 1994 1995 1996

Cereale (ha) 2493 4244 3295 2908 2338

Cartofi (ha) 115 157 150 140 100

Plante

tehnice (ha)

140 48 173 231 300

Legume (ha) 76 61 47 50 50

Prod.

struguri

(tone)

200 195 90 274 255

Prod fructe

(tone)

1132 1215 464 852 1480

 

Principalele unitati cu profil agricol la nivelul comunei Teaca sunt cele de tip

AGROMEC S.A. care sunt prezente în 5 din cele 6 sate ale comunei, doar Budureni fiind

lipsita de orice societate agricola. În localitatile Viile Tecii, Archiud si Ocnita sunt

localizate câte o societate de tip AGROMEC. În Pinticu, pe lânga AGROMEC S.A.,

întâlnim si o ferma de taurine. În centru de comuna principalele unitati sunt: S.C.

ZOOHORTICOLA S.A., S.C. AGROMEC S.A., CRAMA, ROMCEREAL (nu mai

functioneaza).

Gospodariile populatiei si populatia ocupata în agricultura în anul 1996 au

urmatoarea configuratie:

 

 

Tabelul nr. 24

Localitatea Numar gospodarii Populatia ocupata în

agricultura

Teaca761 801

Viile Tecii 279 252

Archiud 320 770

Budurleni 85 233

Ocnita 465 827

Pinticu 288 461

Total comuna 2198 3344

 

Astfel, raportând numarul total de gospodarii la populatia ocupata în agricultura 

rezulta ca 1,65 membrii din gospodarie presteaza munci agricole, fapt ce releva caracterul

predominant agricol al comunei.

Pâna în 1989 se cultiva intens sfecla de zahar cu 4 % din productia agricola,

valoare care depaseste media regionala a judetului. Aceasta cultura era favorizata de

prezenta fabricii de zahar de la Lechinta la mica distanta de comuna Teaca, cu acces usor.

În urma închiderii acestei fabrici cultivarea sfeclei de zahar a devenit neprofitabila, ea

fiind în cea mai mare parte abandonata.

Importante modificari au avut loc în cazul viilor care au înregistrat scaderi pâna

la 3,4 % în 1997. Suprafetele plantate cu vita-de-vie constituie în prezent în cea mai mare

parte terenuri erodate, slab productive, sau au fost transformate în fânete si pasuni sau pur

si simplu au  ramas ca terenuri neproductive.

Vinurile din Teaca erau cunoscute si apreciate peste hotare si apartineau vinurilor albe

superioare si de desert.

Fig.    Aspecte negative în cultura vitei-de-vie din zona Teaca

 

Desi în structura suprafetelor agricole reprezenta un procent modest, circa 1 %

(0,94 %) din total, în comparatie cu zonele viticole din tara, cu medie de 6 %, valoarea

productiei viticole era relativ ridicata ajungând pâna la 30 % din valoarea productiei

agricole. În 1996 productia de struguri era de 200 tone.

Livezile au scazut în suprafata dar nu atât de drastic ca viile însa a fost mult

diminuata productia de fructe. Predominau culturile pomicole de mere si pere. Pâna în

1998 productia de fructe era de circ 31 tone/ha si aducea venituri importante mai ales prin

valorificarea lor la export dar si prin asigurarea materiei prime pentru unele unitati

prelucratoare.

Pâna în anul 1997 padurile au crescut usor ca pondere prin recuperarea

suprafetelor defrisate iar categoria alte suprafete a avut o evolutie usor descendenta. Dupa

1999 a crescut considerabil ponderea suprafetelor care apartin sectorului privat ajungând

la 80 % prin reîmproprietarirea taranilor, care nu dispun de mijloace tehnice si financiare

necesare lucrarii unor suprafete mari de pamânt, astfel ca o parte importanta a

suprafetelor arabile au intrat în categoria pasuni.

Rasele de animale existente în comuna sunt mai putin productive si se preteaza

la sistemul de crestere traditional, gospodaresc care presupune practicarea cu precadere a

pasunatului si mai putin cresterea si furajarea animalelor în locuri special amenajate.

La nivelul comunei, conform  ultimului recensamânt agricol înregistrat (2006)

au fost consemnate:

6        bovine – total  –   3114 capete

7        porcine                  4089

8        ovine                     6035

9        pasari                    28.527

10    cabaline                408

11    familii de albine   486

Prin urmare densitatea bovinelor, ovinelor si cabalinelor la 100 ha teren agricol

e urmatoarea:

12    29,62 bovine / 100 ha teren agricol

13    57,41 ovine / 100 ha teren agricol

14    3,88 cabaline / 100 ha teren agricol

Densitatea porcinelor si pasarilor la 100 ha teren arabil:

15    79,47 porcine / 100 ha teren arabil

16    554,46 pasari / 100 ha teren arabil

 

10.2 Comertul si Industria

 

 Dotarile comerciale satisfac nevoile populatiei rurale din Teaca prin

aprovizionarea cu alimente si alte produse dintre cele mai diversificate.

Dupa 1989 unitatile comerciale cooperatiste au fost privatizate. În 1997 exista o

unitate particulara cu profil comercial care detinea un magazin alimentar, o cofetarie, un

magazin de încaltaminte si unul de îmbracaminte, un restaurant. Toate aceste unitati

comerciale cooperatiste dispuneau de un spatiu în cadrul unei cladiri centrale construita

în special pentru activitati comerciale (Complex comercial).

În prezent Complexul comercial este functional doar prin activitatea unui bar si

a unui magazin alimentar cu program redus.

Datorita faptului ca în comuna Teaca numarul de bovine este mare concomitent

si valoarea de lapte colectata în cele 6 sate ale comunei este de 6000-7000 litri/zi,

prezenta  doua centre de preluare si prelucrare a laptelui este benefica pentru cetateni.

Ca unitati productive functioneaza în Teaca cele doua centre de preluare a

laptelui – S.C. SLIROM S.A. si S.C. LACTO MUNTEANU S.A. în care activeaza un

numar de 62 de salariati.

Pe raza comunei Teaca, activitatea economica se desfasoara în agricultura,

constructii si comert. Societati de constructii mai importante pot fi amintite:

S.C.MOLNAR S.A. si S.C. PETROFIL.

Se întâlnesc un numar de 45 de societati comerciale, asociatii familiare si

meseriasi independenti. În Ocnita functioneaza moara „Înfratirea” care de serveste si alti

locuitori decât cei din comuna Teaca.

Reteaua comerciala cooperatista „ConsumCoop” este compusa din câteva

magazine si brutaria „Spicul de aur” în care îsi desfasoara activitatea doar 3 angajati.

În Teaca activeaza unitati private cu profil comercial cu capital românesc dar si

societati cu capital strain cum sunt „Romita” si „Transkapa” având ca activitate

prelucrarea lemnului, producerea de subansamble de mobilier, unde lucreaza în total 30

de angajati sezonieri.

În prezent Baza Romcereal nu mai functioneaza. Ea a fost cumparata de o

societate austriaca pentru cresterea si instruirea cailor de rasa pentru curse.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL XI

ASPECTE SOCIALE

 

 

11.1 Învatamânt

 

  În comuna Teaca doar localitatea Budurleni nu beneficiaza de unitate de

învatamânt, în rest celelalte localitati dispun fiecare de câte o scoala generala iar în

localitatea Teaca se gaseste o gradinita mixta (români + maghiari), o gradinita cu

program prelungit precum si un liceu – „Constantin Romanu Vivu”.

scoala din localitatea Teaca

scoala generala si Liceul Teoretic „Constantin Romanu Vivu” dispun de 4

cladiri, respectiv 52 de sali si din care 4 laboratoare: chimie, fizica, biologie, informatica.

De asemenea poseda o biblioteca cu un spatiu vast în care functioneaza câteva

calculatoare puse la dispozitia elevilor. Pe lânga calculatoare, în numar de 30, scoala

dispune de scanner si imprimanta. E lipsita de canalizare. Încalzirea se face cu sobe de

teracota cu lemne.

Momentan, scoala nu dispune de o sala de sport propriu-zisa, elevii fiind nevoiti

sa se foloseasca de o sala e sport improvizata. În acest moment este în plina desfasurare

construirea unei sali de sport moderne datorita unui ajutor financiar venit prin program

PHARE.

Gradinita cu program prelungit dispune de 18 locuri. Gradinita cu program

normal dispune de 5 educatoare cu urmatoarele grade de calificare: 2 educatoare cu

gradul 1, 1 cu gradul 2, una cu definitivat si una stagiara. Sub aspectul vârstei aveam

urmatoarea structura:

17    sub 2 ani – 1

18    30-34 – 1

19    45-49 – 2

Cadrele didactice de la ciclul primar sunt în numar de 5 cu urmatoarea

structurare:

20    pe grad de calificare: 3 gr. 1, 2 gr. 2 (4 la sectia româna)

21    pe sex si vârsta: - sub 25 – 0

                                 - 25-29 – 1F

                                 - 30-34 – 1F

                                 - 35-39 – 1F

                                 - 40-44 – 0

                                 - 50-54 – 1F

La gimnaziu si liceu se întâlnesc 28 de profesori cu urmatoarele grade de

calificare: 7 gr. 1, 12 definitivat, 2 stagiari, 2 debutanti, 5 necalificati. La gimnaziu

structura pe vârste si sex este urmatoarea:

- numar de 12 la sectia româna:

                                 - sub 25 – 1B

                                 - 25-29 – 3F

                                 - 30-34 – 1F, 1B

                                 - 35-39 – 1B

                                 - 40-44 – 0

                                 - 45-49 – 1F

                                 - 50-54 – 1F, 2B

                                 - 55-59 – 0

                                - 60-64 – 1B

La liceu predau 12 profesori, 6 femei si 6 barbati. Pe vârsta si sexe se grupeaza

în felul urmator:

Tabelul nr. 25

Sub 25 25-29 30-34 50-54 55-59

1B 6F, 1B 2B 1B 1B

 

La sectia maghiara avem un total de 6 cadre: o învatatoare (30-34 ani), 4

profesori (2F, 2B), o educatoare (sub 25 ani), profesorii sub 25 ani (1B), 25-29 (1B), 50-

54 (1F), 55-59 (1F).

Totalul de elevi de la liceu este de 168 din care 107 de sex feminin. Sectia

româna, ciclul primar – 89 de elevi din care 52 femei. La Gimnaziu, sectia româna are un

numar de 146 de elevi din care 73 femei. La sectia maghiara întâlnim 10 copii de

gradinita, la ciclul primar – 10, gimnaziu – 14.

În total scoala din Teaca suporta un numar 497 de elevi si copii de la gradinita

raportat la o suprafata a scolii de 2 ha din care cladiri 0,5 ha. Deci unui elev îi revin 4,02

m2.

scoala din Viile Tecii

Este dotata cu 6 sali de curs, 2 laboratoare (fizica-chimie, istorie-geografie),

grup sanitar, fântâna, sala profesorala, masina de scris, lipsita de canalizare. scoala ocupa

o suprafata de 487 m2 la 150 de cursanti; unui elev îi revin 3,24 m2. scoala este servita de

13 cadre: 4 învatatoare: sub 25 (1F), 25-29 (1F), 45-49 (1F), 50-54 (1F); 1 educatoare, 8

profesori: din care 4 calificati (cu studii superioare), 1 definitivat, 1 gradul 1, 2 stagiari iar

pe vârsta si sex: sub 25 (2F, 1B), 25-29 (1F), 45-49 (2F), 50-54 (2B).

Numarul de elevii ai scolii din Viile Tecii este de 129 la care se adauga 21 de

copii la gradinita.

scoala generala din Ocnita

Are o suprafata de 938 m2 la un numar de 124 elevi (49 clasele 1-4, 55 clasele

5-8) prescolari (20 la gradinita). Unui elev îi revin 7,56 m2.

scoala este dotata cu 10 sali (9 sali de clasa si un laborator de fizica-chimie), 5

calculatoare si grupuri sanitare.

Cadrele didactice sunt în numar de 10 din care învatatori 3, educatoare 1,

profesori 6. învatatorii: 3 femei – 2 cu liceu pedagogic; 1 definitivat si 1 grad 1; si 1 cu

liceu normal. Structura pe vârsta si sex: 25-29 (1F), 30-34 (1F), 40-44 (1F).

Prescolarii sunt îngrijiti de o educatoare (25-29 ani) cu liceu pedagogic si

definitivat.

Profesorii se împart în 3 femei si 3 barbati, 3 cu studii superioare (1 definitivat,

2 stagiari) si 3 necalificati. Pe vârsta si sex: sub 25 (2F), 25-29 (1F, 2B), 60-64 (1B).

scoala generala din Archiud

Dispune de 5 sali de clasa, fara laboratoare si fara canalizare. Detine un grup

sanitar dar nu are apa potabila.

Totalul de cadre didactice este de 7 persoane din care 1 educatoare gr. didactic

1, 2 învatatori gr. didactic 1, 3 profesori gr. didactic 1, 1 profesor suplinitor. Pe vârsta si

sex: învatatoare: 45-49 ani – 1 femeie, 50-54 ani – 1 femeie; educatoare: 40-44 ani – 1

femeie iar profesori 45-49 ani – 1 femeie, 55-59 ani – 2 femei, 1 barbat.

Totalul prescolarilor la Gradinita cu Program Normal Archiud este de 25 de

copii. Numar elevi clasele 1-4: 23, iar clasele 5-8: 24.

Totalul este de 47 de copii.

Suprafata scolii este de 180 m2, prin urmare unui copil îi revin 3,82 m2.

scoala generala din Pintic

Este compusa din 7 sali de curs, fara laboratoare, 2 grupuri sanitare, fara

canalizare. Numarul cadrelor didactice este de 10 din care 6 calificati si 4 necalificati.

Învatatorii: 35-39 ani – 1 femeie, 45-49 ani – 1barbat, 60-64 ani – 1 femeie.

Educatoarea: 40-44 ani – 1 femeie

Profesori: sub 25 (2F, 1B), 30-34 (1F), 55-59 (1F), 60-64 (1B)

Numarul elevilor din ciclul primar este de 48 iar din gimnaziu tot 48: total 96.

Totalul prescolarilor la Gradinita cu Program Normal din Pintic este de 20.

gradinita este separata de scoala generala.

Suprafata scolii generale din Pintic este de 202 m2; deci unui elev îi revin 2,10 m2.

 

11.2 Sistemul sanitar

 

Comuna Teaca are un spital modern construit si finalizat în anul 1994 de Crucea

Rosie – Austria cu 35 de locuri, o maternitate complet utilata, în prezent cu 15 angajati.

(Centrul de Sanatate)

Spitalul dispune de aparatura moderna, încalzire centrala si canalizare, fosa

septica si lift. De asemenea dispune de 3 laboratoare de fizioterapie, radiologie, respectiv

laborator de analize medicale.

Acestui spital îi sunt arondati 2 medici, 5 cadre medicale (asistente), 2 cadre

auxiliare medicale (infirmiera si femeie de serviciu), 2 persoane cu raspundere economica

a spitalului. Restul de 4 angajati sunt muncitori de întretinere.

Alaturat acestui spital din Teaca, prin contributia celor de la Crucea Rosie din

Burgenland (Austria) s-a construit si un modern sediu de Crucea Rosie, dotat cu garaje,

birouri, dormitoare, 2 bai, sala festiva.

Pâna în 1994 functiona un spital în 2 cladiri separate. Dupa 1994 locul acestuia

a fost ocupat de circumscriptia umana prin cele 3 cabinete ale medicilor de familie si 6

asistente, calificate.

În comuna mai functioneaza o farmacie moderna si un cabinet stomatologic. De

altfel exista câte un punct sanitar în fiecare sat.

În comuna Teaca exista un singur dispensar veterinar.

 

11.3 Cultura

 

Pâna în 1992 în Caminul Cultural din localitate functiona un cinematograf unde

se rulau filme saptamânal. Ulterior, în 1993 cinematograful a fost închis, ca de altfel si

Caminul Cultural.

În localitatea Teaca exista o biblioteca comunala care cuprinde 13.600 volume

în limbile nationalitatilor conlocuitoare. Biblioteca scolii generale si a liceului dispune de

peste 12.000 volume. Prin intermediul acestor carti si a calculatoarelor din cadrul sau si a

dotarilor scolii s-a reusit o mobilizare a elevilor de aici care au scos o revista în culori cu

poezii, interviuri, fapte diverse, evocari.

Folclorul este reprezentat de un ansamblu de dansuri populare compus din

rândul elevilor de liceu.

Sportul se practica în special în rândul elevilor sub conducerea si coordonarea

profesorilor de specialitate din scoala care dispune de o baza sportiva bine pusa la punct,

cu un teren de handbal, baschet, tenis si pista pentru sarituri. În cinci din cele 6 sate ale

comunei exista teren de fotbal, activitati competitive existând totusi numai în satul Teaca

si Archiud, pe lânga aceste echipe activând o echipa de juniori unde sunt cuprinsi

majoritatea tinerilor cu talent.

La nivelul comunei Teaca exista 2 echipe de fotbal care activeaza în

campionatul judetean divizia D, FC Real Teaca si AS Archiud fiind singura comuna cu

doua echipe de fotbal în campionatul judetean.

11.4 Culte

 

Numarul lacaselor de cult la nivelul anului 1966 a fost de 13. Acest numar a fost

depasit prin aparitia în cadrul comunei a unor culte care au lipsit cu desavârsire pâna

acum si care au câstigat în timp din ce în ce mai multi adepti.

Pâna în 1998 în zona centrala a localitatii si centrului de comuna Teaca erau 3

biserici impunatoare prin arhitectura lor; Biserica Ortodoxa, Biserica Catolica si Biserica

Evanghelica.

Biserica Evanghelica reprezinta, alaturi de biserica din lemn din sec. XVIII din

Budurleni, un monument istoric si este dotata prin caracteristicile de stil din secolul XIV.

Desi gotica, ea se ridica pe vechi structuri romanice si în timp a suferit transformari în stil

baroc.

În 1999 au început lucrarile de restaurare a Bisericii Evanghelice care s-au sistat

dupa înlocuirea acoperisului care reprezenta si primul pas în aceste lucrari. În acest

moment biserica este închisa si în continua degradare.

Peisajul zonei centrale a fost schimbat în 1999 prin construirea Bisericii

Baptiste si a Bisericii Adventiste finalizata acum.

Structura populatiei dupa confesiune cunoaste urmatoarea forma în anul 2006:

Tabelul nr. 26

Religie Total comuna (%)

Ortodoxa 82,7

Romano-catolica 1,5

Greco-catolica 1

Reformata 6,4

Evanghelica

- confesiunea augustana

0,01

Evanghelica lutherana

- sinodo-presbiteriana

0,5

Unitariana 0,03

Baptista 0,88

Penticostala 0,94

Adventista de ziua a saptea 5,8

 

11.5 Nivelul de trai

                               

Majoritatea populatiei se ocupa cu cultivarea pamântului si cresterea animalelor

culturile mai importante porumbul, cerealele paioase, pomii fructiferi, vita-de-vie si

legumicultura.

O alta sursa de venit a locuitorilor vârstnici si a celor tineri sunt pensiile si

respectiv ajutorul de somaj. Situatia pensionarilor comunei Teaca pe categorii este:

22    pensionari de stat – 1136

23    pensionari agricultori – 1088

24    veterani de razboi – 155

25    handicapati – 72

26    someri în plata – 94

Ponderea gospodariilor familiale era de 85,5 %. Gospodariile familiale erau în

proportie de 14,2 % polinucleare iar restul 85,5 % mononucleare. Ponderea scazuta a

gospodariilor polinucleare se datora migratiei tinerilor la oras. În prezent gospodariile

mononucleare si-au pastrat ponderea ridicata datorita spatiului disponibil pentru familiile

tinere.

În comuna Teaca apare ponderea cea mai ridicata din judet a gospodariilor

rurale mari cu 10 ha pe gospodarie, 1,1 %. Gospodariile cu cca. 5 ha de teren arabil sunt

în jur de 90 % din total.

Modul de asociere spatiala a componentelor a suferit schimbari majore mai ales

în ultimii 5 ani ca urmare a modernizarii locuintelor si a gospodariilor în ansamblu. Un

numar de 21 de case au fost etajate, au mansarde si terase, anexele grupate si îngrijite.

Noile gospodarii au randament marit si confort marit.

Gradul de dotare si confort a crescut considerabil dupa 1989 în majoritatea

locuintelor. Calitatea si confortul vietii în gospodarie deriva si din suprafata locuibila,

disponibila pe persoana. Aceasta este de 13.7 mp depasind media la nivel la nivel

national 10,63 mp.

11.6 Delicventa sociala

 

Pe raza comunei Teaca – în anul 2006 – majoritatea tipurilor de fapte antisociale

semnalate au fost comise în mare parte de cetatenii de etnie rroma.

Au fost semnalate furturi din locuinte, în numar de 12, furturi de mâncare,

furturi de lemne din padurea statului, 18 persoane fiind sanctionate iar 5 au fost trimise în

instanta conform codului silvic.

Legea 61, referitoare la ordinea si linistea publica a fost încalcata de 30 de ori,

în mare parte datorita consumului excesiv de alcool. Contravenientii au fost depistati si

amendati în preajma principalelor baruri din zona si în zona de blocuri din localitatea

Teaca.

În privinta traficului rutier, s-au constatat în anul 2002 25 de abateri de ale

codului rutier care au dus la sanctionarea a 25 de conducatori auto conform decretului

328 ord. guv. 195/2002 referitoare la viteza legala depasita.

S-au înregistrat si coliziuni usoare.

Un alt aspect este punerea la punct a actelor de identitate. Multe persoane din

rândul rromilor au fost avertizate, conform codului de procedura, si ulterior sanctionate

din acest motiv.

Pe raza comunei Teaca s-a semnalat numai un singur caz de tâlharie în

noiembrie 2002. Cei 4 agresori, din care 2 minori se afla în penitenciar.

Majoritatea furturilor sunt comise de tineri (16-35 %) dar în cazul furtului de

lemne au fost înregistrate si persoane de peste 50 de ani.

Conducatorii auto sanctionati se înscriu în intervalul 18-50 ani.

Majoritatea infractorilor sunt fara studii, ceilalti au pâna la 8 clase.

Pedepsele înregistrate în anul 2006 pe raza comunei Teaca s-au înscris în

pedepse de 1-5 ani sau au fost aplicate amenzi administrative.

 

 

 

 

 

 

                                                            Bibliografie

1.                                 Bacanaru, I. (1969) – Consideratii geografice privind tipologia

asezarilor rurale din România, Comunicari de Geografie, vol VII,

Bucuresti

2.                                 Boca, P. (1974) – Populatia judetului Bistrita-Nasaud între anii 1870-

1970,  Extras din File de Istorie, III, Bistrita

3.                                 Chintauan, I. (1997) - Bistrita-Nasaud. Natura si monumentale sale,

Edit. Carpatica, Cluj-Napoca

4.                                 Cucu, V. (1981) – Geografia populatiei si asezarilor umane, Edit.

Didactica si Pedagogica, Bucuresti

5.                                 Erdeli, G. (1999) – Dictionar de geografie umana, Edit. Corint,

Bucuresti

6.                                 Gârbacea, V. (1957) – Dealurile Bistritei, Cluj-Napoca

7.                                 Gârbacea, V. (1957) – Terasele Bistritei ardelene si ale sieului,

Buletinul Univ. „V. Babes si Bolyai”, Cluj-Napoca

8.                                 Gârbacea, V. (1961) – Consideratii cu privire la evolutia retelei

hidrografice în partea de NE a Podisului Transilvaniei, Studia

Universitatis Babes-Bolyai, S II, Fasc. 1, Cluj-Napoca

9.                                 Gârbacea, V. (1960) – Observatii morfologice în partea de NE  a

Podisului Transilvaniei, Probleme de geografie, vol. VII, Bucuresti

10.                             Irimus, I. A. (1997) – Cartografiere geomorfologica, Editura Focul Viu,

Cluj-Napoca

11.                             Irimus, I. A. (1998) – Relieful pe domuri si cute diapire în Depresiunea

Transilvaniei, Edit. Presa universitara clujeana, Cluj-Napoca

12.                             Ielenicz, M. (1999) – Dictionar de Geografie Fizica, Edit. Corint,

Bucuresti

13.                             Josan, N., Petrea, Rodica, Petrea, Dan (1996) – Geomorfologie generala,

Edit. Universitatii din Oradea

14.                             Mac, I. (1976), Geomorfologie (I), Litografia Univ. Babes-Bolyai, Cluj-

Napoca

15.                             Mac, I. (1980), Geomorfologie (II), Litografia Univ. Babes-Bolyai, Cluj-

Napoca

16.                             Marinescu, Fl., Pletz, S. (1968) – Harta geologica 1:200.000, foaia 11,

Bistrita, Institutul Geologica

17.                             Morariu, T., Gârbacea, V. (1968) – Studii asupra proceselor de versant

din Depresiunea Transilvaniei, Studia UBB, seria Geologia-Geographia,

fascicul 1, Cluj-Napoca

18.                             Morariu, T., Buta, I., Maier, A. (1972) – Judetul Bistrita-Nasaud,

Editura Academiei, Bucuresti

19.                             Nemes, M., Mac, I., Piciu, T. (1967) – O limita pedogeografica în

Câmpia Transilvaniei si semnificatia ei în              terenurilor agricole,

Studia UBB, seria Geologia-Geographia, fascicul 1, Cluj-Napoca

20.                             Raica, I., Raica, A. (2001) – Regiunea Târnavelor: natura si habitat,

Editura Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu

21.                             Schliessler, J., Fronius, W. (1990) – Tekendorf în Nordsiebenbürgen

22.                             Surdeanu, V., Radoane, Maria, Radoane, N., Ichim, I. (1999) –

Ravenele: forme, procese, evolutie, Editura Presa universitara clujeana,

Cluj-Napoca

23.                             xxxxxx (1983) – Geografia României, volumul I – Geografia Fizica,

Editura Academiei, Bucuresti

24.                             xxxxxx (1987) – Geografia României, volumul III – Depresiunea

Transilvaniei, Editura Academiei, Bucuresti

25.                             xxxxxx (nedatat) – Harta solurilor din Câmpia Transilvaniei,

coordonatori Nemes, M., Piciu, T.

26.                             xxxxxx Recensamântul din 1850 – Transilvania, Editura Staff, Bucuresti

27.                             xxxxxx Recensamântul populatiei si locuintelor din 15 Martie 1966,

Regiunea Cluj, Bucuresti

28.                             xxxxxx Recensamântul populatiei si locuintelor din 7 Ianuarie 1992,

Comisia Nationala pentru Statistica, Bucuresti

29.                             xxxxxx Anuarul demografic al judetului Bistrita-Nasaud 1997, Directia

Judeteana de Statistica Bistrita-Nasaud, Bistrita

30.                             xxxxxx Recensamântul populatiei si locuintelor din 2006

31.                             xxxxxx Recensamântul general agricol – Decembrie 2006

32.                             xxxxxx Plan urbanistic general – comuna Teaca