6
Fragmente din Hamlet și fiul brutarului – Viața mea în teatru și politică de Augusto Boal Augusto Boal (16 martie 1931 – 2 mai 2009) a fost un regizor de teatru, teoretician și politician brazilian. Născut într-o familie din clasa de mijloc braziliană, a lucrat la începutul carierei la Teatrul Arena din São Paulo. A fost închis, torturat pentru activitatea sa politică și artistică, și a reușit să plece în exil în timpul dictaturii militare braziliene, instaurate în 1964. A teoretizat și dezvoltat Teatrul oprimaților – metodă de emancipare prin teatru, inspirată de practicile auto- educației radicale populare. Poporul – cine sunt ei? Discuțiile noastre începeau să fie tot mai mult despre politică decât despre estetică. Cea mai urgentă întrebare care ne preocupa era: Cui ar trebui să se adreseze teatrul nostru? Spectatorii noștri făceau parte din clasa de mijloc. Muncitorii și țăranii erau personaje în spectacolele noastre (oricum un avantaj important!), dar nu erau și spectatori ai noștri. Făceam teatru din perspectiva pe care o consideram a fi ”a poporului” – dar nu jucam pentru popor! Ce rost avea să reprezentăm personaje din clasa muncitoare pentru a le servi, ca aperitiv înainte de cină, clasei de mijloc și celor bogați? Tânjeam după un public din clasele populare, fără să-l fi văzut vreodată în carne și oase. ”Poporul” era o himeră. Visul nostru era să intrăm în dialog cu ”poporul”... pe care nu îl cunoscusem niciodată. Despre popor: noi nu ne hotărâsem cine erau acești oameni, unde lucrau, ce mâncau, cum iubeau, ce făceau. Noi știam doar cine nu era poporul: clasa de mijloc, publicul nostru. Voiam să fim în slujba acestui ”popor” misterios și mult iubit, dar... noi nu făceam parte din acest popor. Unele colective teatrale aveau ”muncitorul” lor, ”țăranul” lor, ca și mai mult decât suficienți ”studenți” ai lor. Aceștia reprezentau ”poporul” în fiecare colectiv de teatru... Țăranul nostru, care frecventa teatrul de ani buni, se numea Manoel de Oliveira. Un om slab, cu barbă rară, căruia îi plăcea să mănânce. Bine-înțeles că noi plăteam pentru vita, ceapa și ouăle prăjite: pentru noi el era simbolul țărănimii, era ”poporul” nostru. Trăia într-o favela și creștea

Fragmente Din Hamlet Și Fiul Brutarului_augu Sto_boal_final

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Fragment din autobiografia regizorului brazilian Augusto Boal (Traducere in limba romana: David Schwartz)

Citation preview

Fragmente din Hamlet i fiul brutarului Viaa mea n teatru i politicde Augusto Boal

Augusto Boal (16 martie 1931 2 mai 2009) a fost un regizor de teatru, teoretician i politician brazilian. Nscut ntr-o familie din clasa de mijloc brazilian, a lucrat la nceputul carierei la Teatrul Arena din So Paulo. A fost nchis, torturat pentru activitatea sa politic i artistic, i a reuit s plece n exil n timpul dictaturii militare braziliene, instaurate n 1964. A teoretizat i dezvoltat Teatrul oprimailor metod de emancipare prin teatru, inspirat de practicile auto-educaiei radicale populare.Poporul cine sunt ei?

Discuiile noastre ncepeau s fie tot mai mult despre politic dect despre estetic. Cea mai urgent ntrebare care ne preocupa era: Cui ar trebui s se adreseze teatrul nostru? Spectatorii notri fceau parte din clasa de mijloc. Muncitorii i ranii erau personaje n spectacolele noastre (oricum un avantaj important!), dar nu erau i spectatori ai notri. Fceam teatru din perspectiva pe care o consideram a fi a poporului dar nu jucam pentru popor! Ce rost avea s reprezentm personaje din clasa muncitoare pentru a le servi, ca aperitiv nainte de cin, clasei de mijloc i celor bogai?

Tnjeam dup un public din clasele populare, fr s-l fi vzut vreodat n carne i oase. Poporul era o himer. Visul nostru era s intrm n dialog cu poporul... pe care nu l cunoscusem niciodat. Despre popor: noi nu ne hotrsem cine erau aceti oameni, unde lucrau, ce mncau, cum iubeau, ce fceau. Noi tiam doar cine nu era poporul: clasa de mijloc, publicul nostru. Voiam s fim n slujba acestui popor misterios i mult iubit, dar... noi nu fceam parte din acest popor.

Unele colective teatrale aveau muncitorul lor, ranul lor, ca i mai mult dect suficieni studeni ai lor. Acetia reprezentau poporul n fiecare colectiv de teatru... ranul nostru, care frecventa teatrul de ani buni, se numea Manoel de Oliveira. Un om slab, cu barb rar, cruia i plcea s mnnce. Bine-neles c noi plteam pentru vita, ceapa i oule prjite: pentru noi el era simbolul rnimii, era poporul nostru. Tria ntr-o favela i cretea salat i roii la el n curte. El era poporul! Este o persoan care cultiv doar roii i salat ntr-adevr ran? Aceast participare a unui ran sau muncitor n fabric, aceast reprezentare uman concret a unei abstraciuni (clasa), prea s legitimeze munca teatrului nostru. ranului nostru i-a plcut piesa; ranul nostru crede c facem ceea ce trebuie; n scurt timp, ranul nostru ajunge s vorbeasc n numele ntregii populaii de la ar; n numele reformei agrare, n numele eliberrii naionale, n numele Omului Nou! Triasc ranul nostru!ranul nostru are dreptate, ipso facto i noi avem dreptate. Muncitorul nostru a zis aa, ipso facto, amen! Un singur om putea s reprezinte o ntreag clas social, individul era pur i simplu clasa, de parc o ntreag clas era format din multiplicri ale ranului nostru. Clonare ideologic.

tiam c poporul nu merge la teatru. Teatrul Arena, asemeni unui nou Diogene, trebuia s se aventureze cu lanterna n cutarea Poporului, aa cum filosoful pornise n cutarea Omului. Trebuia ca muntele i Mahomed s se ntlneasc undeva: Mahomed i muntele aveau multe de vorbit, multe idei de schimbat. Teatrul Arena i Poporul, fa n fa: ce zi glorioas avea s fie!

Descoperirea Nord-Estului Braziliei i sngele de pe minile printelui Batalha(...)

n 1961, Brazilia ncepuse s fiarb. Demisia spectaculoas a lui Jnio Quadros, din funcia de preedinte al republicii, a avut efectul miraculos de a dinamiza participarea politic popular. Oamenii au neles c schimbri radicale pot fi fcute. Nimic nu era prestabilit de soart. Brazilia era mai implicat politic dect oricnd n istoria sa. Ligas Camponesas (Ligile rneti) luptau mpotriva sclaviei care exist n continuare i n ziua de astzi. n ce consta sclavia: ranii nu aveau voie s prseasc pmnturile pe care lucrau; nu primeau salarii, numai credite, cu care s-i cumpere bunuri din magazinele senhor-ului feudal aveau tot timpul datorii. Pistolari angajai pedepseau i omorau pe oricine se revolta. Nord-Estul tria n teroare. i astzi triete lafel.

n timpul turneului teatrului Arena n Nord-Est am locuit n case ale preoilor biserica a produs att prelai cretini autentici, ct i pe cei mai reacionari preoi vzui vreodat. n Nord-Est lucrau ca preoi sute de adevrai fii ai lui Dumnezeu.Printele Batalha i sutana ptat de snge

Toi actorii veniser cu mine la masa de sear. Printele Batalha m invitase s l urmez pe jos, napoi la casa parohial, unde urma s mncm. Femeile locuiau separat la alte familii.

Drumul i va stimula pofta de mncare mi-a zis preotul, glumind pe seama unei probleme serioase: foamea mea. Lucrasem toat ziua n fiecare ora trebuia s facem rost de piesele de mobilier de care aveam nevoie pentru spectacol. Nu luasem cu noi dect materialele care le acopereau. Acum era 7 seara i m rodea foamea.

Jucasem un spectacol pentru ranii de la Liga din localitate. Spectacolul se ncheia cu actorii cntnd frenetic slogane revoluionare, cu pumnul stng strns i ridicat n aer: Pmntul aparine oamenilor! Trebuie s ne vrsm sngele pentru a-l lua napoi de la latifundiari! Erau lucruri pe care le gndea toat lumea, i despre care credeam c e bine s fie spuse i repetate. Arta acelor vremuri.Un ran, Virg lio, emoionat pn la lacrimi i entuziasmat de mesajul nostru, m-a chemat pe mine, mpreun cu echipa de actori, s ne lum armele i s mergem mpreun cu el i ai si companheiros s ne luptm cu bandiii angajai de un colonel care le invadase pmnturile. Luai prin surprindere, le-am rspuns c ne neleseser greit: armele noastre erau de recuzit, nu se putea trage cu ele, i singurul lucru autentic, real, eram noi, artitii. Fr nicio ezitare, Virg lio ne-a spus c dac noi eram reali, nu trebuia s ne facem griji aveau ei arme suficiente pentru noi toi. Trebuia doar s mergem i s luptm mpreun cu ei. Ne-a fost foarte ruine, dar a trebuit s refuzm i aceast nou invitaie invitaia s luptm cu adevrat, nu doar s vorbim despre lupt. Le-am spus atunci c noi eram artiti adevrai, nu rani adevrai. Virg lio a replicat c atunci cnd noi, artitii, am vorbit despre a ne vrsa sngele pentru o cauz, de fapt am vorbit despre sngele lor, al ranilor, nu despre sngele nostru, pentru c noi aveam s ne ntoarcem la casele noastre confortabile.Acest episod m-a ajutat s neleg falsitatea acestei forme de teatru politic cu mesaj. Nu avem niciun drept s incitm pe alii s fac ceea ce noi nine nu suntem gata s facem. Pn la ntlnirea respectiv, noi propovduiam revoluia unui public abstract. Acum ntlnisem poporul. Virg lio era poporul pe care l tot cutasem. ranii din Nord-Est erau poporul. n sfrit, gsisem poporul! Viva poporul! Dar cum s ne adresm acestor oameni reali? Cum s i nvm pe ei ceea ce ei tiu deja mai bine dect noi?Che Guevara spunea c s te solidarizezi nseamn s i asumi aceleai riscuri; noi nu ne asumam niciun risc cntnd imnuri revoluionare.Teatrul politic al anilor 60, i chiar de mai nainte, fcea acelai lucru. in minte un colectiv nord-american care juca n Europa o pies anarhist n care n fiecare sear actorii i rupeau bucele paapoartele i i ndemnau pe spectatori s fac acelai lucru. Evident, consulatul Statelor Unite nu le elibera zilnic paapoarte noi: paapoarte false, de recuzit, i incitau pe spectatori s i distrug propriile paapoarte adevrate. Acest lucru, am ajuns s nelegem, era foarte imoral. Nu ar trebui s o mai facem niciodat. Da, avem tot dreptul s facem agitprop, dac suntem n linia nti, asumndu-ne aceleai riscuri!M-am gndit c spectacolul nostru a fost n prea mare msur instigare la violen, aa c m pregteam s i cer scuze printelui Batalha. ncepuse slujba i am avut un oc: n predica sa, chiar n faa altarului, preotul striga tare i limpede: Ei spun c sunt un preot rou! Nu e adevrat, sunt alb cum mi-e sutana. Dar va veni ziua cnd sutana mea, mpreun cu mine, vom fi roii de sngele nazitilor de latifundiari!

Preotul a observat c m ocase i, cnd ne ntorceam pe drumul prfuit i plin de pietre, mi s-a justificat.

i ursc pe fasciti! Sunt cretin. Romano-catolic apostolic. nainte de orice, sunt slujitor al lui Isus. Lucrurile nu mai pot continua aa. Nu asta am nvat mpreun cu Isus, nu pentru asta a murit el pentru noi pe cruce. Dac nu schimbm noi Brazilia, cine o s o schimbe?Dar nu Isus a spus celebra fraz: s dm lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu i Cezarului ce-i al Cezarului?

El spunea s ne pltim impozitele, dar ca un om s plteasc impozitele trebuie s aib venituri. Aceti oameni nu au salarii, nu au nimic. Unii dintre oamenii care muncesc aici nu au vzut n viaa lor o bancnot de 10 ris. Sunt sclavi!Eu nefiind niciodat religios (prietenii mei cretini mi spun c sunt ca ei, lafel ca i prietenii de alte religii; probabil c ceva spiritualitate ascuns exist n mine!), am vrut s nv, iar printele Batalha era gata s m nvee. Vorbea foarte repede i era plin de emfaz.(...) Turneul n Nord-Est i ziua aceea mi-au schimbat viaa. Virg lio i printele Batalha mi-au schimbat concepia despre art. Sau cel puin mi-au schimbat felul de a vedea teatrul i rolul su.

Ideea spectatorului activ, a protagonistului care i depete limitele n loc s se rezume la o participare sedentar, era deja n mintea mea cnd m-am ntors la So Paulo. O idee care mergea dincolo de Brecht, care propunea spectatorului doar s gndeasc cu propria minte, dar nu i oferea cadrul n care s i i expun gndurile. Fr teatru purttor de mesaj! Nu mai voiam s fiu potaul unui expeditor necunoscut (Partidul Comunist? Revelaia divin?). Voiam ca spectatorii, n mod democratic, s foloseasc acelai limbaj teatral ca i actorii. Cum se putea face asta? O ntrebare important, al crei rspuns va veni numai peste ani.

mi amintesc cuvintele printelui Batalha: Sunt vremuri n care s rmi spectator este anti-cretin. S nu faci nimic nseamn s l rstigneti pe Hristos nc o dat! n Brazilia, l rstignesc pe Hristos n fiecare zi! Toi cretinii au datoria s l salveze pe Hristos. Picioarele sunt fcute ca s fugi, nu ca s ngenunchiezi. S ngenunchiezi n faa lui Dumnezeu da; s ngenunchiezi n faa nedreptii nu!

Discursul su se radicaliza, folosind exemple biblice: Trebuie s alegem ntre Cain i Abel, ntre Salomeea i Ioan Boteztorul, ntre David i Goliat. Nu putem s rmnem neutri, cnd asistm la masacre. S fii viu presupune s alegi de care parte a baricadei te afli. Viitorul nu exist: trebuie construit! S fii cretin nseamn s alegi calea cea dreapt! Abstinena nu e acelai lucru cu absena.Nu mi-l puteam scoate din cap pe printele Batalha. Nici mcar cnd exagera: Eu nu sunt mesagerul lui Dumnezeu; eu sunt mesajul!. Dar cine nu exagereaz?

Traducere din limba englez: David Schwartz Un soi de sindicate rurale.

n original latifundiarios = proprietari de latifundia, suprafee foarte mari de teren.

Tovari de lupt.

Latifundiarii din Nord-Est erau deseori numii colonei, aluzie att la comportamentul lor, ct i la relaiile pe care le aveau cu militarii.

Comunist.