Fondul Monetar International si Rolul Sau in Economia Mondiala

Facultatea de Marketing i Afaceri Economice Internaionale FONDUL MONETAR INTERNAIONAL I ROLUL SU N ECONOMIA MONDIAL

Student: Ionescu Aurel Mihi Anul Universitar: III

Specializare: Afaceri Internaionale

CUPRINSCapitolul 1. Fondul Monetar Internaional31.1.Istoricul Fondului Monetar Internaional31.2.Obiective generale ale FMI71.3.Funciile Fondului Monetar Internaional81.3.1. Imprumuturile FMI91.3.2. Facilitaile FMI111.3.3. Intrzierile la rambursare121.4.Resursele Fondului Monetar Internaional14Capitolul 2. Rolul FMI n Economia Mondial18Capitolul 3. Relaiile Fondului Monetar Internaional cu Romnia213.1. Istoria relaiilor FMI cu Romnia223.2. Asisten finanaciar si tehnic acordat de FMI Romniei253.2.1. Asistena financiar253.2.2. Asistena tehnic26CONCLUZII29BIBLIOGRAFIE:32

Capitolul 1

Fondul Monetar Internaional

1.1. Istoricul Fondului Monetar Internaional

FMI este o organizatie internaional care are 187 de ri membre, infiinat pentru a promova cooperarea monetar internaional, stabilitatea valutar si acorduri valutare sistematice, pentru a stimula cresterea economic si niveluri inalte de folosire a forei de munc si pentru a acorda asisten financiar temporar rilor membre, in condiii adecvate, pentru acontribui la ajustarea balanei de plai. Raiunea obiectiv a apariiei FMI i are originea n necesitatea existenei unei instituii cu putere de aciune la nivel mondial, care, prin competenele cu care este abilitat, s acorde sprijin financiar rilor care se confrunt cu deficite ale balanelor de pli. Se crea, astfel, cadrul instituional pentru prevenirea extinderii la dimensiuni globale a dezechilibrelor financiare locale i regionale, evitndu-se dezordinea economico-monetar internaional, care n anii 30 a provocat imensele costuri i tensiuni sociale ce au precedat cel de-al doilea rzboi mondial.

A fost fondat in iulie 1944 in urma unei conferinte monetare organizata la Bretton Woods. In cadrul acestei conferinte se redacteaza proiectul de statut al FMI care va deveni text de referinta pentru functionarea Sistemului Monetar International.Dup cel De-al Doilea Rzboi Mondial economia mondial a intrat ntr- epoc de rzboi economic fr precedent, marcat de deprecieri i fluctuaii monetare nemaintlnite, iar fiecare coaliie ncerca s-i rezolve problemele pe seama celuilalt. Astfel, Conferina de la Bretton Woods a avut misiunea de a crea o ordine economic mondial stabil.

Conferinta de la Bretton Woods s-a desfasurat pentru a analiza dezordinea economica generata de al doilea razboi mondial si pentru a cauta o modalitate de stabilitate economica la nivel international. Conferina de la Bretton Woods a reunit n 1944 reprezentani din 45 de state. n cadrul acestei conferine au fost dezbtute 2 proiecte: proiectul Kaynes (Anglia) i proiectul american susinut de Henry Morgenthau.ncepnd din 1941, doi gnditori originali, John Maynard Keynes - reputat economist, aflat la cotele cele mai nalte ale prestigiului su n Marea Britanie i Harry Dexter White un alt funcionar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii au conceput aproape simultan planuri pentru instituirea unui nou sistem monetar internaional. Prin aceste lucrri se urmrea atingerea a dou obiective principale, respectiv stabilizarea ratelor de schimb i lansarea comerului liber, ca premise ale relurii creterii economice i ocuprii la nivel ridicat a forei de munc n toate rile lumii. Pentru a evita instaurarea dezordinii monetare internationale, Statele Unite ale Americii si Marea Britanie decid sa puna fundamentele unui nou sistem international, capabil sa asigure stabilitatea economica mondiala dupa razboi.

Au fost propuse doua planuri:

a) Planul White, din partea Statelor Uniteb) Planul Keynes, din partea Marii Britanii.Planul White,. propunerea american elaborat de Harry White reunete punctele de vedere avansate de diferite servicii ale administraiei americane, care pun accentul pe restabilirea liberului schimb, relansarea comerului mondial, destrmarea msurilor protecioniste, reducerea taxelor vamale i eliminarea barierelor netarifare. White vrea neaprat s restabileasc o cooperare monetar internaional; el pleac de la ideea c marea criz a anilor 30 a fost provocat de supraevaluarea monedelor, ceea ce a provocat o puternic instabilitate a schimburilor i frecvente devalorizri competitive. El propune s se creeze un Fond de stabilizare a Naiunilor Unite i a asociaiilor acestora, care s mpiedice revenirea la politici de schimb necooperative i s acorde credite rilor care vor s-i apere monedele. Acest Fond ar avea un capital de 5 miliarde de dolari la care S.U.A. ar fi gata s contribuie cu 2 miliarde. El prevede, de asemenea, crearea unei Bnci Internaionale pentru Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD) nsrcinat s finaneze reconstrucia rilor distruse de conflictele militare, precum i dezvoltarea economic a rilor slab dezvoltate. Planul Keynes, a crui prim versiune apare n septembrie 1941, se bazeaz n acelai timp pe elemente de raionalitate economic, ca i pe o aprarea a intereselor naionale, cum ar fi planul american. La sfritul rzboiului, economia Regatului Unit se afl ntr-o situaie critic, neconvertibilitatea lirei sterline, epuizarea rezervelor de aur i ndatorarea extern contractat fa de Statele Unite. Planul lui Keynes pune n eviden un mecanism destinat s ajute Marea Britanie i celelalte ri europene aflate n dificultate n aceast perioad. El reia ideea nfiinrii unei Bnci supranaionale, idee avansat nc din 1930. Acest organism, pe care Keynes l numete Camera internaional de compensaie, va fi nsrcinat s efectueze o compensaie multilateral ntre bncile centrale i s acorde credite rilor n dificultate. Keynes prevede ca toate plile s fie fcute ntr-o nou moned, cu acoperirea n aur, pe care o denumete bancor. El recomand ca avuiile exprimate n bancori s nu poat fi transformate n aur i asta pentru a obliga rile excedentare s-i reduc surplusurile. De exemplu, n ipoteza unui deficit al balanei de pli al Marii Britanii fa de S.U.A., Banca Angliei ar putea obine un credit din partea Camerei internaionale de compensaie (n limita cotei-pri ce-i revine), n timp ce Rezerva federal american ar acumula surplusurile n bancori. Pentru a evita acumularea unor surplusuri importante inutilizabile, guvernul american ar avea interesul, n acest caz, s-i mreasc importurile din Marea Britanie i s plteasc aceste mrfuri n bancori. Este vorba, deci, de un mecanism care privilegiaz rile ale cror balane de pli sunt deficitare, cum ar fi Marea Britanie, i care ar face ca efortul de ajustare s apese asupra rilor a cror situaie este excedentar, cum ar fi Statele Unite.Dei elaborate n mod separat, cele dou planuri coincid n privina obiectivelor de atins: stabilizarea convertibilitii libere a monedei, ncurajarea dezvoltrii comerului mondial i acordarea de finanri rilor n dificultate.n schimb, se opun n dou domenii principale:

a) n cel al finanrilor: englezii estimeaz c suma prevzut n proiectul american este insuficient i c risc s provoace o penurie de dolari i s blocheze expansiunea comerului mondial; n mod contrar, americanii apreciaz c sistemul de finanare imaginat de Keynes va duce la o ndatorare nelimitat a rilor ale cror balane de pli sunt n deficit i c aceast ndatorare risc s pun n pericol stabilitatea sistemului monetar internaional;

b) n cel al modului de ajustare: planul Keynes propune ca efortul de ajustare s fie suportat de ctre rile excedentare obligndu-le s-i mreasc importurile; n mod contrar, planul White propune ca ajustarea s fie suportat de rile deficitare obligndu-le s prevad programe de stabilizare prin reducerea importurilor.

Acordul semnat n 1944 la Bretton Woods nu stabilete o delimitare precis ntre noiunea de sistem monetar internaional i cea de organizaie creat s serveasc sistemul, Fondul Monetar Internaional. ntruct nu s-a ntocmit nici un document distinct de prezentare a sistemului, principiile sale se regsesc n Acordul de creare a Fondului Monetar Internaional, considerndu-se c acesta reprezint statutul organismului nou creat..Conferinta de la Bretton Woods da nastere la trei organizaii:

a) Fondul Monetar International.b) Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca Mondiala).c) Organizatia Comertului International. In perioada 1945 -1970, Fondul Monetar Internaional si celelalte organisme ale sale au reusit sa menin un regim de schimburi fixe. In cursul perioadei de existen a acestui regim, FMI joaca trei roluri succesive:a) incita statele membre sa adopte paritati fixe si sa faca dupa razboi in asa fel incat monedele sa fie liber convertibile;

b) incurajeaza ajustarea economica in tarile industrializate, mai ales in cele europene;

c) incearca, dar fara succes, sa salveze Sistemul Monetar International de marile dificultati pe care le traverseaza la sfarsitul anilor 60, creand drepturile speciale de tragere

Resursele Fondului sunt asigurate din contributia statelor membre, prin plata unor cote in functie de puterea economica a fiecarei tari. In momentul aderarii la FMI, fiecare tara contribuie cu o anumita suma de bani numita "cota de subscriere". In urma reevaluarii din 1998, cota de subscriere s-a majorat cu45 %ajungand la 216.75 mld DST (aprox. 323.31 mld USD) in ianuarie 1999. Reevaluarea din 2003 nu a adus nicio modificare cotelor. In 2006, cotele au fost majorate cu 1.8 procente, aceasta masura inscriindu-se intr-un program de reforme ce se desfasoara pe o perioada de doi ani. La sfarsitul lunii octombrie2009, totalul cotelor se cifra la 217.4 mld. DST (aprx346 mld. USD). Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar si Monetar International si Consiliul Director. In varful structurii organizationale se afla Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii bancilor centrale sau ministrii de finante din fiecare dintre cele 184 de state membre. Toti guvernatorii se intalnesc o data pe an in cadrul Intalnirii Anuale a FMI si a Bancii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri si conduce activitatile curente. DirectorulDepartamentului Europa, care coordoneaza Biroul Regional pentru Romania si Bulgaria este dl. Antonio Borges. De la infiintare, in decembrie 1945, obiectivele FMI au ramas neschimbate dar operatiunile sale, care includ supravegherea si asistenta financiara si tehnica, au evoluat pentru a raspunde cerintelor economiei mondiale in schimbare.1.2. Obiective generale ale FMIStatutul FMI-ului adoptat la Bretton Woods conine 31 de articole care definesc obiectivele i regulile sale de funcionare.Articolul I din Acordul FMI stabileste principalele responsabilitati ale FMI: promovarea cooperarii monetare internationale; facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului international; promovarea stabilitatii cursurilor de schimb; furnizarea de asistenta in scopul crearii unui sistem multilateral de plati; punerea la dispozitie a resurselor sale tarilor membre care se confrunta cu dezechilibre ale balantei de plati. FMI-ul este nfiinat ca o instituie permanent nsrcinat s menin o funcionare armonioas a sistemului monetar internaional. Pentru aceasta el trebuie s favorizeze schimburile de informaii ntre rile membre, s ncurajeze o apropiere ntre responsabilii monetari i s pun n funciune mecanisme de cooperare internaional, cu scopul de a mpiedica aciuni unilaterale. Acest Cod de conduit, la care FMI-ul trebuie s vegheze s fie respectat, nu este obiectivul final n sine. El urmrete, nainte de toate, s contribuie la expansiunea comerului internaional i, n concluzie, s creeze locuri de munc n rile membre. Mai explicit, Fondul trebuie s contribuie la instalarea unui sistem de pariti fixe (n versiunea de la Bretton Woods) i la restabilirea liberei convertibiliti a monedelor pentru operaiunile curente.

Obiectivele principale ale F.M.I. sunt :

a) s promoveze cooperarea monetar internaional prin intermediul unei instituii permanente, care s constituie un mecanism de consultare i colaborare cu rile membre n probleme monetare internaionale;

b) s faciliteze expansiunea i creterea echilibrat a comerului internaional, aducndu-i astfel contribuia la promovarea i meninerea unui nivel ridicat de folosire a capacitilor de producie n toate rile membre, la sporirea resurselor productive i la creterea venitului lor naional;

c) s promoveze stabilitatea cursurilor valutare i evitarea devalorizrilor monetare ca mijloc de concuren internaional;

d) s contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de pli n ceea ce privete tranzaciile curente dintre rile membre i la eliminarea restriciilor valutare, care stnjenesc dezvoltarea comerului internaional;

e) s pun la dispoziia rilor membre fonduri valutare sub form de credite pe termen scurt i mijlociu.

1.3. Funciile Fondului Monetar InternaionalPrincipalele funcii ale F.M.I. sunt:

a) Supravegherea politicilor financiar valutare - funcia iniial a F.M.I., care presupune consultri periodice ntre rile membre i specialitii Fondului cu privire la situaia balanei de pli, a sistemului monetar, preuri, omaj, strategii de dezvoltare, reform, curs de schimb etc. Fondul este obligat s supravegheze att sistemul monetar internaional n vederea asigurrii funcionarii efective i operativitii acestuia, ct i respectarea de ctre fiecare membru a obligaiilor ce i revin din trei din principiile adoptate de ctre F.M.I., respectiv: obligaia membrilor de a se abine de la manipularea ratelor de schimb, intervenia pe propriile piee de schimb pentru a contracara dezordinea monetar i respectarea interesului celorlalte ri, ale cror monede pot fi afectate.

b) Asistena financiar - const n acordarea dreptului unei ri de a cumpra moneda proprie a altei ri, cu obligaia de a-i rscumpra moneda naional ntr-un anumit interval de timp. Dac iniial au beneficiat de asisten financiar rile vest europene distruse de cel de-al doilea rzboi mondial, n prezent, cererile de asisten financiar vin n cvasi-majoritatea lor de la rile n dezvoltare. Creditele acordate de ctre F.M.I. sunt pe termen mediu (2-5 ani) sau lung (4-10 ani) i se solicit garanii specifice pentru rambursare. Garaniile constau n obligaia guvernului rii receptoare de a respecta anumii indicatori de stabilitate macroeconomic, definii n cadrul strategiei proprii de relansare economic sau n cooperare cu specialitii Fondului. Indicatorii respectivi vizeaz politica monetar, fiscal, bugetar, politicile structurale prin prisma dezechilibrelor care afecteaz balana de pli. Accesul la resursele financiare ale F.M.I. depinde att de condiiile impuse de funcionarea Fondului, ct i de adoptarea unor msuri de ajustare care s asigure soluionarea dezechilibrelor existente. c) Asistena tehnic se realizeaz prin:

trimiterea gratuit de specialiti n domeniile specifice de expertiz ale F.M.I.

pregtirea i formarea funcionarilor publici; n acest scop funcioneaz n cadrul Fondului dou instituii specializate, cu sediul la Washington i la Viena, care ofer gratuit cursuri de specializare n domenii cum ar fi finanele publice, ajustarea balanei de pli, programe financiare etc.

consultan pe probleme monetare i financiare.

1.3.1. Imprumuturile FMI

Pentru a elimina riscul de lichiditate cu care FMI s-a confruntat in perioadele de puternice tensiuni financiare, Fondul a decis recurgerea la imprumuturi pentru marirea resurselor.Aceste imprumuturi permit Fondului sa dispuna de lichiditati importante, pe care le poate utiliza in caz de criza financiara grava.Recurgerea la imprumuturi risca sa schimbe natura Fondului, facandu-l sa semene mai mult cu o banca care se imprumuta pentru a-si finanta creditele, asa cum face Banca Mondiala.rile membre au decis insa ca Fondul trebuie s raman o instituie ale caror resurse provin, in mod esenial, din cotele pari, si au impus un plafon echivalent cu 60% din valoarea totala a acestora ca fiind suma totala pe care FMI poate sa o imprumute pentru a-si asigura lichiditatile.

In 1963, singurul imprumut disponibil era cel cunoscut sub denumirea de Acordul general de imprumut. El este contractat de tarile componente ale Grupului celor 10 tari cel mai puternic industrializate, carora li s-au adaugat Elvetia si Arabia Saudita.Aceasta linie de credit este o rezerva pentru situatii de urgenta, destinata a fi utilizata doar in cazul unei crize grave a Sistemului Monetar International. Ea a fost utilizata de mai multe ori de tari puternic industrializate, precum Franta in 1969 si SUA in 1978, pentru a le ajuta sa finalizeze dificultatile temporare ale balantei de plati.

In 1995, ca urmare a acordarii unui credit foarte mare Mexicului, urmat de un altul acordat Rusiei, FMI a observat ca ii scad foarte repede lichiditatile. Pentru a-i furniza resursele necesare, Grupul celor 10 (G10), a decis in 1996 sa dubleze suma acordurilor generale de imprumut.

Una dintre misiunile cele mai importante ale FMI este aceea de a acorda credite tarilor membre pentru a le ajuta sa-si rezolve dificultatile balantelor de plati. Pentru multe tari in curs de dezvoltare, Fondul Monetar International este singura sursa de finantare in devize, atunci cand pe piata privata, si uneori chiar si Banca Mondiala, li se refuza acordarea de credite.In aceste situatii, FMI acorda credite in baza unui program de ajustare economica. Acordarea unui credit de catre FMI in baza unui program de ajustare economica ofera in acelasi timp si cresterea credibilitatii tarii respective pe pietele private, ceea ce ar putea duce la obtinerea de credite in devize si de pe aceste piete.

Imprumuturile tarilor membre sunt proporionale cu cotele pri, iar marimea creditelor depinde de asemenea de nevoia de finanare extern, de calitatea programului intreprins, de marimea datoriei fata de Fond, de perspectivele balantei de plati si de usurinta de adaptare.Datoria fata de FMI trebuie sa ramana inferioara cifrei de 300% fata de cota parte.

FMI cauta in primul rand sa exercite un rol de catalizator, adica sa ajute tarile membre sa mobilizeze o asistenta financiara pe langa creditorii de fonduri bilaterale, pe langa celelalte organizatii internationale si, eventual, in cadrul reesalonarii datoriilor externe. In lipsa unui program de ajustare aprobat de Fondul Monetar International, aceasta asistenta nu va fi acordata.

In al doilea rand, prudenta Fondului se explica prin faptul ca a acorda imprumuturi unor tari cu balante de plati deficitare este o actiune riscanta si poate genera intarzieri ale rambursarilor fata de FMI.

In al treilea rand, creditele FMI sunt, prin natura lor, sustinute financiar pe perioade scurte de timp si sunt destinate sa ajute la depasirea dificultatilor de scurta durata ale balantei de plati. Aceste credite sunt deci diferite de cele ale institutiilor de dezvoltare, cum ar fi Banca Mondiala, care au ca scop asigurarea unei finantari pe termen lung.1.3.2. Facilitile FMI

Exista mai multe facilitati oferite statelor membre de catre Fondul Monetar International. alegerea facilitatii depinde de natura problemei cu care se confrunta tara respectiva.

Tipurile de facilitati acordate de FMI sunt:

a) Transele de credit. Acestea reprezinta politica de credit cea mai veche si cea mai raspandita. Creditele sunt disponibile pentru tarile membre in transe echivalente cu 25% din cota parte. Pentru prima transa, tarile trebuie sa demonstreze dorinta de echilibrare a balantei de plati, iar pentru transele superioare se cere un acord de confirmare Stand-by, bazat pe politici de stabilizare ce acopera o perioada de 1 2 ani. In mod normal, la aceste acorduri se adauga anumite criterii de realizare.

b) Mecanismul acordurilor extinse este destinat statelor membre care au dificultati structurale ce nu pot fi depasite intr-o perioada scurta de timp. Aceste acorduri permit sa se abordeze ajustarea economica pe parcursul mai multor ani.

c) Facilitaile de ajustare structurala reintarita. Aceste facilitati raspund la esecul programelor de ajustare traditionala aplicate in tarile cele mai sarace. Se pune accentul pe cresterea economica, pe lupta impotriva saraciei, reformele structurale bazandu-se pe o finantare extinsa pe o perioada de 3 ani. Se obtin in aceste situatii imprumuturi relativ mari, care insa cer eforturi deosebite in domeniul structural si fac obiectul unor conditionari riguroase, ca de exemplu vizite ale misiunilor FMI si criterii cantitative de respectat inaintea fiecarei trageri.

d) Facilitatea de compensare si finanare a cheltuielilor neprevazute. Aceasta facilitate are ca scop acoperirea pierderilor temporare ale incasarilor din exporturi, si sa finanteze o crestere a costului importului de cereale.

e) Facilitai pentru transformarea sistemica. Scopul in aceasta situatie este sa se permita finantarea tarilor in curs de tranzitie, care se confrunta cu dificultati ale balantei de plati din cauza disparitiei relatiilor lor comerciale traditionale, din cadrul CAER. Aceste facilitati au avut un caracter temporar, create in aprilie 1993, si incetandu-si existenta la 1 mai 1995. Au recurs la acest tip de facilitate 20 de tari, suma cea mai mare fiind primita de Ucraina.

f) Asistena financiara in caz de urgen. Aceasta permite acordarea unui ajutor financiar tarilor membre care se confrunta cu probleme ale balantelor de plati ca urmare a unor catastrofe naturale.

Facilitile de creditare. Ajutorul financiar acordat de FMI se bazeaz pe sistemul tranelor de credit n care fiecare tran reprezint 25% din cota de participare a rii respective la Fond. Prima tran este uor de obinut pentru rile cu probleme n balana de pli. Pentru acordarea urmtoarelor trane, problema se pune n mod diferit: ara care solicit ajutorul financiar trebuie s adopte un program politic elaborat n colaborare cu FMI. Se pune problema unor condiii, a unor criterii de performan care pot fi folosite pentru a monitoriza progresele programului. Creditul este luat n etape i modificat dup gradul n care sunt ndeplinite condiiile impuse. Aceste faciliti de creditare, inclusiv prima tran sunt limitate la maximum 100% din cota de participare i trebuie reconsiderat n termen de 5 ani.Facilitile existente. Timp de mai muli ani, FMI-ul a dezvoltat un numr important de mprumuturi, instrumente sau faciliti, care sunt croite pentru a adresa circumstane specifice membrilor grupului su diversificat. rile subdezvoltate pot mprumuta la o rat a dobnzii mai sczut prin Facilitatea de Dezvoltare i Reducere a Srciei (PRGF). mprumuturile neconcesionale se pot ntlni n una din cele cinci faciliti principale: Aranjamentele Stand-By (SBA Stand-By Arrangements), Facilitatea de Finanare Extins (EFF Extended Fund Facilities), Facilitatea Suplimentar WH (SRF Supplemental Reserve Facility), Liniile de Credit Eventuale (CCL Contingent Credit Lines) i Facilitatea de Finanare Compensatorie (CFF Compensatory Financing Facility).

Cu excepia PRGF, toate facilitile sunt subiectul ratei dobnzii impuse de piaa FMI-ului, cunoscut sub denumirea de rat de cost i doar unele sunt supuse unei prime a ratei dobnzii, o tax suplimentar. Rata de cost se bazeaz pe rata de dobnd a DST-ului, care este revizuit sptmnal pentru a ine cont de schimbrile ratei dobnzii la mprumuturile pe termen scurt de pe pieele monetare internaionale majore. Rata de cost este, n present, n jur de 4%. FMI-ul nu ncurajeaz utilizarea excesiv a acestor resurse impunnd o tax suplimentar asupra mprumuturilor mari, iar rile sunt ateptate s ramburseze mprumuturile mai devreme, dac poziia lor extern le permit s o fac.Facilitatea de Dezvoltare i Reducere a Srciei (PRGF). FMI-ul, de muli ani, a ajutat rile subdezvoltate prin Facilitatea de Ajustare Structural Rentrit (ESAF Enhanced Structural Adjustment Facility). n 1999, totui, a fost luat o hotrre de a se ntri concentrarea asupra srciei i astfel ESAF a fost nlocuit cu PRGF. mprumuturile prin Facilitatea de Dezvoltare i Reducere a srciei se bazeaz pe un Document al Strategiei de Reducere a Srciei (PRSP Poverty Reduction Strategy Paper), care este pregtit de de fiece ar beneficiar a Facilitii n cooperare cu societatea civil i ali parteneri de dezvoltare, n special cu Banca Mondial. Rata de dobnd perceput pentru PRGF este doar 0,5% , i mprumuturile pot fi rambursate dup o perioad maxim de 10 ani.

Aranjamentele Stand-By (SBA). SBA sunt proiectate s se adreseze problemelor pe termen scurt al dezechilibrului balanei de pli i este cea mai des utilizat facilitate a FMI-ului. Durata unui SBA este, de obicei, 12-18 luni. Rambursarea trebuie fcut timp de maxim 5 ani, dar se ateapt ca rile s ramburseze timp de 2-4 ani.

Facilitatea de Finanare Extins (EFF). Prima criz a petrolului i urmarea acesteia dezechilibrarea balanelor majoritii rilor lumii i cu deosebire a rilor n curs de dezvoltare a determinat FMI s introduc o nou facilitate. Astfel, n anul 1974 a fost introdus Facilitatea de Finanare Extins. Aceasta este destinat exclusiv rilor n curs de dezvoltare ce nregistrau dezechilibre structurale n producie i comer, ce nu puteau fi nlturate pe termen scurt impunnd elaborarea i aplicarea unui program de ajustare structural pe termen lung. Aceast facilitate a deschis o bre n mecanismul de funcionare a Fondului, n sensul c termenul de acordare a facilitii era de 10 ani, deci termen lung, iar pe de alt parte deschidea posibilitatea ca FMI s apeleze, pentru a o finana, la mprumuturi. Aranjamentele prin EFF sunt mai lungi (3 ani) i perioada de rambursare se poate extinde la 10 ani, cu toate c se ateapt s se ramburseze timp de 4 - 7 ani.

Facilitatea suplimentar WH (SRF). SRF a fost introdus n 1997 pentru a ntlni pe scar larg nevoile de finanare pe termen scurt. Pierderea neateptat a ncrederii n pia datorit apariiei economiilor de pia n 1990, a condus la scurgeri masive de capital, care necesitau mprumuturi pe o scar mai larg dect orice alt cerin cerut FMI-ului pn atunci. rile trebuie s ramburseze mprumutul dup o perioad maxim de 2,5 ani, dar, totui, sunt ateptate s ramburseze cu un an mai devreme. Toate mprumuturile SRF conin o tax suplimentar important de 3-5 puncte procentuale.

Liniile de Credit Eventuale (CCL). CCL se deosebete de alte faciliti ale FMI-ului prin faptul c scopul su este de a ajuta membrii si s previn crizele. Fondat n 1997, el a fost proiectat pentru ri ce pun n aplicare politicile economiei sonore i pot fi ameninate de o criz n oricare din economiile mondiale s-ar afla, fenomen cunoscut sub denumirea de efectul de contagiune financiar. CCL este subiectul acelorai condiii de rambursare ca SRF, dar suport o tax suplimentar mai mic.

Facilitatea de Finanare Compensatorie (CFF). CFF a fost fondat n 1960 pentru a ajuta rile s acopere pierderile temporare ale ncasrilor din exporturi i s finaneze o cretere a costului importurilor de cereale. Condiiile de rambursare sunt aceleai ca la SBA, cu excepia c mprumuturile CFF nu suport o tax suplimentar.

Asistena financiar n caz de urgen (Emergency assistance). FMI furnizeaz asisten financiar n caz de urgen rilor ce au trecut prin un dezastru natural sau abia au ieit dintr-un conflict. mprimuturile de urgen sunt subiectul unei rate de cost de baz i trebuie s fie rambursate timp de 5 ani.1.3.3. Intarzierile la rambursare

Fondul Monetar International dispune de un statut special de creditor privilegiat. Resursele sale nu sunt niciodat reealonate, nici supuse unor obligaii de reducere sau de anulare de datorii. O reealonare sau o reducere de datorie ar fi profitabil pentru unii din membri, dar, n detrimentul celorlali, ceea ce ar contrazice principiul de uniformitate de tratament pentru toi membrii.Tarile care intrerup rambursarea sunt marginalizate, fiind incadrate intr-o situatie de ilegalitate financiara internationala. Aceste tari nu primesc nici un ajutor tehnic si nici sprijin financiar din partea Fondului Monetar International, si le este interzis accesul la credite bilaterale si la mecanismele de reesalonare a datoriei.

1.4. Resursele Fondului Monetar InternaionalEsenialul resurselor de care dispune FMI-ul pentru a acorda credite este format din Cotele de participare subscrise de statele membre. Aceste contribuii se numesc "cote-pri".

Cotele de participare sunt cteodat insuficiente pentru a rspunde rilor membre, FMI-ul face apel la resursele mprumutate. Cotele-pri au fost exprimate iniial n dolari, iar n prezent sunt exprimate n D.S.T. Cota-parte a fiecrei ri este determinat de poziia sa economic, comparativ cu cea a celorlali membri. Pentru schimbarea cotelor se ia n considerare o varietate de factori economici, incluznd PIBul, tranzaciile de cont curent, rezerve oficiale. Cnd o ar devine membr a FMI i este repartizat o cot iniial ce are acelai nivel cu cele ale rilor membre considerate de Fond a fi comparabile ca mrime economic i caracteristici cu aceasta. Aceste cote au fost n mai multe rnduri revizuite. Cu prilejul majorrilor de cote pri se urmrete i meninerea unui echilibru ntre diferitele grupe de ri. Aa se explic majorarea cotei Chinei n 2001, ca urmare a dobndirii suveranitii asupra Hong Kong-ului, care a ajuns la acelai nivel ca i Canada. Cotele pri reprezint criteriul de stabilire a dreptului de vot in organele de conducere.

Resursele FMI se pot grupa in general in patru categorii: a) cote subscrise de tarile membre; b) dobanzi si comisioane; c) vanzari de aur contra valute convertibile;d) imprumuturi.

a) Cotele de participare reprezint capitalul FMI-ului, adic fondurile proprii care i permit s acorde credite. Fiecrui stat membru i se atribuie o cot-parte, element esenial n viaa instituiei, cci cota-parte servete la determinarea importanei drepturilor de vot i a mrimii eventualelor credite. Iniial, mrimea cotei fiecrui membru, exprimat n dolari, a fost stabilit astfel nct s reflecte dimensiunea economic a rii respective n cadrul economiei mondiale, lundu-se n considerare factorii economici importani:

2% din venitul naional; 5% din rezervele de aur i dolari; 10% din media importului; 10% din variaia maxim a exportului;

Suma elementelor de mai sus, majorat la procentul exportului mediu fa de venitul naional.

Formula de la Bretton Woods, care a fost aplicat pn n 1963, se prezint astfel:

Cota = (0,02Y + 0,05R + 0,10M + 0,10V)(1 + X/Y)

unde: Y = venitul naional n 1940; R = valoarea aurului n dolari la 1 iulie 1943; M = media importurilor n perioada 1934 1938; V = variaia maxim a exporturilor n perioada 1934 1938; X = media exporturilor n perioada 1934 1938.

Cotele membrilor iniiali au fost legate de aceasta formul, dar nu strict determinate de ea.

Formula de la Bretton Woods a fost revizuit n anii 1962 1963. Astfel, dup aceasta dat, stabilirea mrimii cotelor s-a fcut dup criterii mai elastice, predominnd comparaia cu cotele rilor membre care au aproximativ acelai nivel de dezvoltare economic i financiar cu ara aderent.

n urma celei de a doua revizuiri generale a cotelor, adoptat n 1990, formula modificat se prezint astfel:

Cota = (0,01Y + 0,25R + 0,05P + 0,2276VC)(1 + C/Y)

unde: Y = produsul intern brut n 1985; R = media lunar a rezervelor n 1985; P = media anual a plilor curente n 1981 1985; VC = variaia veniturilor curente.

Totalul cotelor-pri, care era de 7,5 miliarde de dolari n 1945, se ridic astazi la 145 miliarde de DST, adic mai mult de 200 miliarde de dolari.

Pana in anul 1978 aceasta cota era formata din 25% aur si 75% moneda nationala. Odata cu intrarea in vigoare a Statutului modificat al FMI, fractiunea in aur a fost inlocuita cu valute convertibile ca echivalent al unei sume corespunzatoare in DST. In trecut, aurul corespunzator fractiunii de 25% se depunea la unul din cei patru depozitari acreditati ai Fondului (Sistemul Federal de Rezerve al SUA, Banca Angliei, Banca Frantei si Banca de Rezerva a Indiei). Moneda nationala este pastrata intr-un cont special la dispozitia FMI, la banca centrala sau o alta banca din tara respectiva.

Periodic, aceste cote sunt revizuite, de regula in sensul maririi lor. Sporirea cotelor de participare este determinata, in principal, de nevoia de resurse a Fondului pentru a face fata solicitarilor sporite de finantare ale membrilor. Revizuirea generala a cotelor se face la intervale de pana la 5 ani, dar fiecare membru poate solicita, atunci cand se considera indreptatit, modificarea singulara a cotei sale. La data de 30 ianuarie 2003, Consiliul executiv a realizat ultima revizuire a cotelor de participare (a 12-a), lasand neschimbata valoarea acestora de 213,7 miliarde DST.

Cotele de participare cele mai mari le au tarile dezvoltate, care detin 3/4 din total si, deci, din voturi: SUA 17,08%, Japonia 6,13%, Germania 5,99%, Franta 4,95%, Marea Britanie 4,95%.

b) Dobanzile si comisioanele reprezinta o alta resursa a FMI, a carei marime depinde de volumul creditelor acordate si de evolutia ratelor dobanzii.

c) Vanzarile de aur erau destinate, in formula vechiului statut, sa mareasca resursele Fondului intr-o anumita valuta pentru a face fata solicitarilor deosebit de mari intr-o moneda.

d) Imprumuturile se utilizeaza in cazul in care disponibilitatile FMI devin insuficiente comparativ cu solicitarile de finantare ale tarilor membre si se obtin de la statele membre, de la alte organizatii sau pe baza unor aranjamente.

Dreptul de a primi ajutor financiar in valuta si alocari de DST de la FMI este proportional cu cotele-parti varsate, fapt care creeaza diferentieri accentuate in redistribuirea resurselor Fondului. Astfel, tarile cu o buna situatie economica si financiara au si posibilitati mai mari de a apela la finantarile FMI si, in plus, primesc cele mai mari alocari de DST, ceea ce constituie un paradox, deoarece nevoi suplimentare de resurse manifesta tarile in curs de dezvoltare, tari cu situatie financiara slaba, reflectata si in marimea cotei lor subscrise si varsate la Fond.

O tara membra poate utiliza DST pentru a obtine moneda straina de la alti membri si pentru a face plati catre FMI. O astfel de utilizare nu constituie un imprumut, statelor membre ale FMI fiindu-le alocate DST pentru rezolvarea unor dezechilibre de balanta de plati, fara indeplinirea unor masuri de politica economica si fara obligatia de rambursare. O tara membra care isi foloseste alocarile de DST plateste Fondului o dobanda la o rata anuala de 1%-5%, in timp ce un stat care detine DST peste alocarile sale incaseaza o astfel dobanda.

Capitolul 2

Rolul FMI n Economia Mondial

Globalizarea a creat o nou ncercare pentru Fondul Monetar Internaional. Dou dintre cele mai importante i mai dificile ncercri sunt: cum s ntreti sistemul financiar global ( pentru a fi mai puin vulnerabil la crize financiare i cum s se descurce cnd crizele apar) i cum s avansezi n lupta mpotriva ndatorrii rilor slab dezvoltate.

Globalizarea a demonstrat c poate aduce mari beneficii pentru multe ri i persoane din lume.Pentru creterea nivelului de trai rile trebuie s se integreze n economia global.Dar globalizarea pe lng creterea volumului i vitezei capitalurilor internaionale a crescut i riscul unor crize financiare.i n acelai timp rile slab dezvoltate care nu beneficiaz din globalizare se pot deprta i mai mult de nivelul celorlalte ri.n 1997-1998 a avut loc criza asiatic i ea nu a lovit doar n slbiciunile rilor respective dar ea s-a propagat n tot sistemul financiar internaional i a avut 2 urmri majore:

Investitorii se pot retrage rapid dac sesizeaz anomalii n politicile economice ale rii respective, astfel se pierde ncrederea, i se declaneaz o criz;

Criz ntr-o ar sau regiune se poate rspndi rapid i n alte ri datorit legturilor dintre acele ri.

Pentru a reduce riscul apariiei crizelor FMI a promovat msuri mpreun cu membrii guvernelor dar i pentru a ntri sistemul monetar i financiar internaional.O ar poate fi vulnerabil la o criz economic dac instituiile sale sunt insolvente sau au tendina de-a deveni.Pentru a face un sistem mai robust, bncile i alte instituii financiare trebuie s mbunteasc controlul i managementul riscului pentru ara respectiv.

FMI i Banca Mondial n 1999 au nceput s aprecieze slbiciunile actuale i poteniale ale sistemului financiar internaional.Aceste aprecieri au fost prezentate rilor ca un ghid pentru a le remedia.FMI mai lucreaz de asemenea cu guvernele naionale i alte instituii internaionale pentru:

a ntri funcionarea bncilor;

a reface minimul de capital necesar pentru bnci i instituii financiare;

a crea un set de standarde de contabilitate internaional;

a finaliza un set de principii pentru o bun guvernare.

Publicarea de date actualizate cu privire la situaia unei ri reprezint o premis necesar pentru ncurajarea investiiilor.n 1996, dup criza din Mexic, FMI a creat o serie de msuri pentru a ajuta rile care au nevoie de capital extern.rile care cereau fonduri au acceptat s publice date cu privire la situaia economic i financiar a lor. FMI prin politica sa deschis de publicare a datelor cu privire la situaia unei ri ncurajeaz progresul economic i investiiile.

Cu toate c transparena FMI este n cretere, Consiliul executiv este contient c fondul trebuie s pstreze un rol de confident cu rile membre.

FMI colaboreaz activ cu Banca Mondial, bncile regionale de dezvoltarea, Organizaia Mondial de Comer, cu ageniile Naiunilor Unire i cu alte instituii internaionale pentru a asigura buna funcionare a sistemului financiar internaional.

Timp de mai muli ani FMI a ajutat rile slab dezvoltate s-i implementeze politici economice pentru a crete nivelul de trai prin sfaturile prin asistena tehnic i suportul su financiar. ntre 1986 i 1999, 56 de ri cu o populaie de 3,2 miliarde au fost mprumutate cu credite cu dobnd redus prin facilitatea ajustrii structurale pentru ca aceti membrii s dobndeasc creterea economic i o mbuntire n balana lor de pli.

Aceste faciliti au adus contribuii masive la dezvoltarea rilor slab dezvoltate, dar n ciuda asistenei substaniale din partea FMI i a altor instituii internaionale multe ri slab dezvoltate n-au reuit s-i revin.

FMI i Banca Mondial creeaz suportul necesar guvernelor pentru dezvoltarea strategiilor lor dar nu impune destinaia veniturilor. Fiecare instituie se concentreaz pe aria sa de expertiz.De aceea personalul Bncii Mondiale se concentreaz pe politicile sociale pentru a reduce srcia inclusiv munca necesar atingerii acestui deziderat. FMI ndrum guvernele n promovarea politicilor macroeconomice prudente.ncepnd cu aprilie 2002 FMI a nceput alturi de Banca Mondial un program pentru ajutarea rilor slab dezvoltate n reducerea datoriilor axndu-se pe 37 dintre care 23 sunt din Africa.

n anii 70, 80, i nceputul anilor 90, FMI a ajutat un numar mare de ri postconflictuale - cum ar fi Bangladesh, Cambodgia, Chad, El Salvador, Etiopia, Georgia, Haiti, Jordan, i Nicaragua- printr-o varietate mare de faciliti acordate de FMI. Pentru a ntri aceste eforturi, n luna octombrie 1995 Bordul Executiv a stabilit ca atat timp ct sunt disponibile instrumentele financiare ale FMI i sunt adecvate pentru a face fa situaiilor postconflictuale, sprijinul FMI se poate dovedi benefic.

n criza financiar la mijlocul acestei decade n Mexico FMI a aprobat pe data de 1.02.1995 cel mai mare pachet financiar pentru o ar membr a FMI n valoare de $17,8 billion. Acest ajutor avea scopul s stsbilizeze situatia financiar i s opreasc ieirile masive de capital din Mexic. Criza financiar din Asia din anul 1998 a fost evenimentul financiar a anului. Cel mai mult afectate au fost Indonesia, Coreea si Tailanda. Printre cauzele principale pentru aceast criz putem s considerm mprumuturile externe fcute de aceste ri n exces, cu scadene scurte. Pe de alt parte regurile bancare inadecvate i intervenia sa nereuita n-au putut s contribuie la stabilizarea situaiei economice. ntrzierea semnificativ n adaptrii msurilor corespunztoare n rezolvarea acestor dificulti a aprofundat criza financiar i a afectat i alte ri din aceast regiune.

FMI a ajutat cele trei ri cel mai mult afectate - Indonesia, Coreea si Tailanda, aranjnd programe pentru reforme economice, care ar treebui s ajute refacerii situaiei financiare. Coreea a beneficiat de ajutor financiar la valoare total de $ 11,2 billion i Tailanda $ 4,0 billion.

n luna iulie 1998, dup dificultiile financiare serioase, Rusia a primit un mprumut de $11.2 billion, care va avea drept scop s suplimenteze cele $ 9.2 billion primite n luna martie 1996.

n anii receni, pe plan mondial a crescut numarul rilor n care exist instabilitate politica, convulsii sociale sau conflicte armate internaionale. Pentru a sprjini astfel de ri, n anul 1995 FMI a ntrit politica sa financiar prin ntroducerea Asistenei de Urgen pentru rile postconflictuale. Din aceast cauz, ase ri- Albania, Bosnia i Herzegovina, Republica Congo, Ruanda, Sierra Leone, i Tajikistan au beneficiat de aceast asisten. n procesul de intrajutoare al acestor ri pentru restabilirea stabilitii macroeconomice, FMI lucreaz n colaborare cu alte organizaii internaionale i creditori bilaterali . Capitolul 3Relaiile Fondului Monetar Internaional cu Romnia

Romnia a acceptat obligaiile prevzute n Articolul VIII al Statutului FMI la 25 martie 1998. Prin aceasta, Romnia se angajeaz s nu recurg la introducerea de restricii cu privire la efectuarea plilor i transferurilor pentru tranzacii internaionale curente i s nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fr aprobarea/consultarea FMI.

n calitate de stat membru, Romnia furnizeaz FMI informaii i realizeaz consultri anuale cu aceast instituie, n conformitate cu prevederileArticolului IVal Statutului FMI.

n cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaionale n domeniile relevante pentru activitatea FMI, Romnia a participat la:

Programul Bncii Mondiale i FMI de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment Program - FSAP). n acest context, experii BM i FMI au realizat raportulFinancial Sector Stability Assessment - FSSA, raport ce identific principalele vulnerabiliti ale sectorului financiar romnesc i ofer un set de recomandri pentru corectarea acestora.

ROSC - Data Module(raportul privind respectarea standardelor i codurilor), prin care experii FMI realizeaz o evaluare a practicilor romneti privind diseminarea datelor vizavi deStandardul Special de Diseminare a Datelor - SDDS(Romnia a aderat la acest sistem n mai 2005).

n calitate de ar membr, Romnia a beneficiat de-a lungul timpului, de asisten tehnic n cteva domenii incluznd politica monetar i organizarea bncii centrale, supravegherea i reglementare bancar i statistica.

3.1. Istoria relaiilor FMI cu RomniaRomnia este membr a Fondului Monetar Internaional (FMI) din anul 1972, avnd n prezent o cot de participare de 1 030,2 milioane DST sau 0,44% din cota total. Romnia deine 11 038 voturi, echivalentul a 0,44% din total. Romania a incheiat pana in prezent cu FMI 10 acorduri stand-by, dintre care trei inainte de 1989, iar sapte dupa aceasta data. Tara noastra a devenit membru cu drepturi depline al FMI la 15 decembrie 1972, fiind, la acel moment, cel de-al 125-lea stat membru.

n cadrul FMI, Romnia face parte din grupa de ri (constituena) care include: Olanda, Ucraina, Israel, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia Heregovina, Croaia, Macedonia, Muntenegru. Grupa de ri este reprezentat n Consiliul executiv al FMI de un director executiv olandez, Romnia avnd un reprezentant n cadrul biroului acestuia care ndeplinete funcia de consilier. Poziia de guvernator al Romniei la FMI este deinut de guvernatorul BNR iar cea de guvernator supleant de secretarul de stat din Ministerul Finanelor Publice cu responsabiliti n domeniu.Fondul a avut un reprezentant rezident la Bucuresti incepand cu anul 1991. Dl. Tonny Lybek este Reprezentant Regional Principal pentru Romania si Bulgaria, incepand cu martie 2009.

Participarea Romniei la FMI se ridica la 1.030,2 milioane DST sau 0,48% din cota totala. Puterea de vot a Romaniei este de 10.552 voturi reprezentand 0,49% din total. Primul acord cu Fondul a fost aprobat in 1975 si finalizat un an mai tarziu, cand Romania a primit 95 de milioane DST, iar cel de-al doilea in 1977, atunci cand s-au primit 64,1 milioane DST.

Patru ani mai tarziu, in 1981, a fost incheiat cel de-al treilea acord, reziliat la 30 de luni dupa semnarea lui, dupa ce Romania a tras de la FMI suma de 817,5 milioane DST.

Dupa caderea comunismului, primul aranjament cu Fondul a fost incheiat in aprilie 1991, pe o durata de 12 luni, pentru 380,5 milioane DST. Acesta avea ca scop accelerarea reformei economice si a fost orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar.

Memorandum-ul incheiat cu guvernul roman viza o stabilizare graduala a economiei, prin liberalizarea treptata a preturilor, reducerea inflatiei, devalorizarea cursului de schimb si introducerea unei rate de schimb flotante, eliminarea dobanzilor real-negative, instituirea unor impozite si taxe corelate cu veniturile incasate, stimularea procesului de economisire si a investitiilor.

In mai 1992 a fost incheiat un nou acord cu FMI, pe o durata de 10 luni, pentru o suma de 314 milioane DST. Obiectivele acordului vizau diminuarea inflatiei, incheierea miscarii corective a preturilor si liberalizarea cursului de schimb al leului, mentinerea deficitului bugetar la un nivel care sa poata fi finantat fara consecinte inflationiste, redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare.

Al treilea aranjament stand-by cu FMI de dupa 1989 a fost semnat in mai 1994, pentru 301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de transformare sistematica, facilitate acordata tarilor aflate in tranzitie si care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati.

Masurile se refereau de aceasta data la devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, eliminarea subventiilor acordate de stat, stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive, stabilirea unor obiective de restructurare a sistemului financiar-bancar si in domeniul privatizarii.

Un nou acord cu FMI a fost incheiat in aprilie 1997, pentru 13 luni si o suma de 301,5 milioane DST. Printre obiectivele aranjamentului se numarau mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil, reducerea ratei inflatiei, liberalizarea pietei valutare si a preturilor utilitatilor, cresterea rezervelor BNR sau sistarea creditelor discretionare.

Doi ani mai tarziu, in august 1999, a fost aprobat urmatorul acord cu Fondul, pentru 400 milioane DST. Erau vizate atunci diminuarea deficitului de cont curent, scaderea inflatiei, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, cresterea rezervelor valutare ale BNR, reducerea pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital in procesul de atragere a capitalurilor straine.

In octombrie 2001 a fost incheiat urmatorul aranjament cu FMI, in suma de 300 milioane DST. Programul a vizat sustinerea procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica.

In iulie 2004 a fost incheiat urmatorul aranjament cu FMI, de 250 milioane DST, acesta fiind un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006. Acesta a prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize economice neprevazute. Acordul a fost suspendat in 2005, ca urmare a divergentelor dintre FMI si partea romana cu privire la evaluarea performantelor si a cailor de actiune macroeconomica. La 4 mai 2009, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat solicitarea Romniei privind ncheierea unuiaranjament stand-bypentru o perioad de doi ani, n valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde euro sau 17,1 miliarde dolari SUA) i eliberarea primei trane n valoare de 4,37 miliarde DST (aproximativ 4,9 miliarde euro sau 6,6 miliarde dolari SUA). Din acest aranjament s-au tras 7 din cele 8 trane prevzute, nsumnd 10,57 miliarde DST1(aproximativ 11,9 miliarde euro). n ceea ce privete cea de-a 8-a tran, aceasta a fost considerat, la solicitarea autoritilor romne, ca fiind de tip preventiv i, n contextul evoluiilor macroeconomice favorabile, nu a fost tras.

n edina din 25 martie 2011, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat ncetarea mai devreme a acordului precedent i a aprobat ncheierea unuinou aranjament stand-bycu Romnia, de tip preventiv, pentru o perioad de 24 luni, n sum de 3.090,6 milioane DST (aproximativ 3,5 miliarde euro), reprezentnd 300% din cota Romniei la FMI. Data intrrii n vigoare a acestui aranjament este 31 martie 2011.

La 7 august 2009, Consiliul Guvernatorilor FMI a aprobat rezoluia privind o nou alocare general de DST, n valoare total de 250 miliarde DST. Aceast alocare general a fost nsoit de oalocare special, care a fost propus nc din anul 1997, dar care la acea vreme nu a ntrunit cvorumul necesar aprobrii.

n prezent, suma alocrilor cumulative de DST-uri aferent Romniei este de 908,8 milioane DST. Conform Statutului Fondului, alocrile de DST nu sunt purttoare de dobnd, rile membre primind dobnd doar atunci cnd deinerile de DST cresc peste nivelul alocrilor i pltind dobnd atunci cnd deinerile scad sub nivelul alocrilor. La 1 martie 2011, deinerile de DST ale Romniei erau de 615,3 milioane DST.

3.2. Asistena finanaciar si tehnic acordat de FMI Romniei

3.2.1. Asistena financiar Asistena financiara pentru Romnia s-a materializat in programe de imprumut de tipul Acord Stand-by. Incepand cu 1972, Romania a folosit resursele FMI in mai multe ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului. Tabel 1. Acordurile incheiate intre Romania si FMITipul AcorduluiData AprobriiData Expirrii sau RezilieriiSuma Aprobata (milioane SDR)Suma Trasa (milioane SDR)

Stand-by10/03/7510/02/7695.095.0

Stand-by09/09/7709/08/7864.164.1

Stand-by06/15/8101/14/841,102.5817.5

Stand-by04/11/9104/10/92380.5318.1

Stand-by05/29/9203/28/93314.0261.7

Stand-by05/11/9404/22/97320.594.3

Stand-by04/22/9705/21/98301.5120.6

Stand-by08/05/9902/28/01400.0139.75

Stand-by10/31/0110/15/03300.0300.0

Stand-by preventiv07/07/0407/07/06250.00 (nefinalizat)*

Stand-by05/04/200903/15/201111443.06088

Sursa: http://www.mae.roSuma trasa n acordul din 2004 este zero deoarece acesta a fost un Acord Stand-by preventiv (precautionary). Programul nu a fost finalizat, numai prima evaluare fiind ncheiata. Dup expirarea Acordului, n iulie 2006, fr a fi aprut necesitatea efecturii de trageri, colaborarea Romniei cu FMI n domeniul macroeconomic a continuat sub forma consultrilor anuale.

n data de 4 mai 2009 Consiliul Director al FMI a aprobat un nou Acord stand-by pe 24 de luni, n valoare de 11.44 miliarde DST (12.95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar internaional care include alte 5 miliarde EUR provenite de la facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a balanei de pli, 1 miliard EUR din programele DPL ale Bncii Mondiale i 1 miliard EUR de la alte instituii internaionale.

Totalul creditelor nerambursate la sfritul lunii octombrie 2009 se ridica la 6088 milioane DST, respectiv 690.95% din cot.

3.2.2. Asistena tehnic

Tranzitia in Romania a fost sustinuta prin asistenta tehnica substantiala din partea agentiilor multilaterale si a donatorilor bilaterali. Fondul a oferit sprijin In mai multe domenii, In peste 40 de misiuni de asistenta tehnica din 1990 pana acum. Asistenta din partea expertilor Fondului s-a axat pe un numar de domenii cheie, printre care: reformele fiscale, modernizarea bancii centrale si a sistemului bancar, crearea unei structuri legale orientata catre piata, cursuri de instruire si Imbunatatirea colectarii si raportarii datelor statistice. Implementarea unei reforme cuprinzatoare a administratiei fiscale In conformitate cu recomandarile mai multor misiuni de asistenta tehnica de la Departamentul de Afaceri Fiscale ale Fondului a demarat In ianuarie 2003. Pe 6 noiembrie 2002 a fost finalizat un raport (raportul de tara FMI nr. 02/254). In continuare, In 2003 a fost finalizat un FSAP, in timp ce asistenta tehnica din partea Departamentului Sisteme Monetare si Financiare al Fondului privind tintirea inflatiei continua. Recent, autoritatile romane s-au angajat sa actualizeze FSAP pana la sfarsitul anului 2008.

Romnia a inregistrat un boom economic in perioada 2003-2008, ce a condus la suprainclzire si la dezechilibre nesustenabile. Cresterea medie a PIB s-a situat la peste 6.% pe an in perioada 2003-2008, investiiile straine directe si intrarile de capital (parial prin filialele bancilor straine din Romania) contribuind la o crestere semnificativa a consumului si investitiilor. Cresterea robusta a exporturilor catre tarile UE a reflectat un proces de integrare din ce in ce mai mare cu economiile vest-europene. Cresterea cererii interne a fost insa si mai rapida, generand deficite de cont curent din ce in ce mai mari, ce au culminat cu nivelul de 14% din PIB atins in 2007. Economia in supraincalzire si intrarile rapide de capital au complicat politica monetara, fapt ce a atras dupa sine incapacitatea BNR de a realiza tinta de inflatie in pofida majorarilor ratelor dobanzilor si ale rezervelor minime obligatorii. Rata reala efectiva de schimb (RRES) s-a apreciat cu aprox. 50% in perioada dintre jumatatea anului 2004 si jumatatea anului 2007, fiind determinata de intrarile masive de capital si de asteptarile legate de convergenta economica ca urmare a intrarri in UE. Politica fiscala a jucat un puternic rol prociclic, deficitul bugetar crescand de la sub 1% din PIB in 2005 la aproape 5% din PIB pana in 2008.

Imprumuturile externe ale sistemului bancar au determinat o crestere rapida a creditului intern, acesta ajungand la o medie de 50% pe an in ultimii patru ani. Pasivele externe nete ale bancilor au crescut de la -2% din PIB in 2003 la +19% in 2008. Accesul companiilor la credite externe a contribuit si el la boom, acesta majorandu-se de la un net de 4% din PIB in 2005 la aproape 11% in 2007. Mai mult, peste jumatate din imprumuturile private interne sunt in valuta, o mare parte dintre acestea apartinand populatiei sau companiilor expuse riscului, ceea ce genereaza o expunere indirecta substantiala a bancilor la riscuri valutare chiar daca in bilanturile bancilor respective nu exista disparitati valutare mari. Structura maturitatii datoriei externe s-a deteriorat si ea in ultimii ani, gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt din rezervele internationale brute scazand la aproximativ 75% in februarie 2009 de la peste 170% in 2003.

Cresterea reala a PIB a incetinit de la o medie de 9% (trimestru-la-trimestru, anualizat) in primele trei trimestre ale anului 2008 pana la un declin de 13% in ultimul trimestru una dintre rasturnarile cele mai abrupte in randul pietelor emergente. Declinul a fost determinat de o scadere a cererii interne. Pentru primul trimestru al anului 2009, primii indicatorii (incredere, productie industriala, vanzari cu amanuntul, veniturile fiscale) indica in continuare o scadere severa a PIB. Cresterea exporturilor a intrat si ea pe o panta puternic negativa, dar importurile au scazut inca si mai accentuat, demarand o corectie rapida a deficitului de cont curent care a ajuns la jumatate in perioada ianuarie-februarie 2009, comparativ cu aceeasi perioada a anului anterior. Inflatia s-a mai ameliorat putin fata de valoarea sa de 9,1% din iulie 2008, dar se mentine totusi in jur de 7%. Bursa de valori de la Bucuresti, la fel ca pietele de peste tot, a fost grav afectata, pierzand 65% din valoarea sa de la varful atins in august 2008.

Piata interbancara a fost tulburata in luna octombrie 2008 de problemele de lichiditate la o banca comerciala, ratele atingand niveluri extrem de ridicate si mentinandu-se relativ ridicate datorita ingrijorarilor remanente ce tin de riscul de contrapartida, de aversiunea fata de riscuri ridicate si de segmentarea pietei din cauza unei distribuiri neuniforme a activelor (Titluri de Stat) eligibile in operatiunile cu BNR. Presiunile asupra balantei de plati au determinat o depreciere de 15% a leului fata de Euro din octombrie 2008, generand presiuni asupra populatiei, bilanturilor companiilor si bancilor. In ciuda deprecierii, conditiile financiare s-au inasprit semnificativ urmare cresterii primelor la instrumente derivate cum ar fi swap-ul privind riscul de neplata al statului (Sovereign Credit Default Swap) si inaspririi politicii monetare. Rating-ul international de tara al Romaniei a fost redus la sfarsitul anului 2008 (la sub investment grade in cazul agentiei Fitch) cu o marja mai mare decat cea a altor tari din regiune, reflectand ingrijorarile pietei in legatura cu sustenabilitatea deficitului mare de cont curent pe care il are Romania, incertitudinile din jurul perspectivelor de politica fiscala si politica de venituri, si sanatatea financiara a bancilor ce au sucursale sau filiale in Romania. Aceasta s-a tradus in costuri semnificativ mai mari ale imprumuturilor externe pentru bancile si companiile romanesti.

Bancile mama ale principalelor banci care opereaza in Romania s-au angajat sa sprijine continuu filialele lor, angajandu-se sa isi mentina expunerea globala fata de Romania pe durata programului si sa isi recapitalizeze filialele in functie de necesitati. BNR, impreuna cu organismele de supraveghere bancara din tarile de domiciliu vor monitoriza indeaproapeacest angajament.

Declinul economic a conditionat solicitarea de catre Romania a unui imprumut de la FMI in martie 2009. La 4 mai, Consiliul Executiv al FMI a aprobat acordul stand-by in valoare de 17,1 miliarde dolari.

Ajustarea initiala se concentreaza pe reducerea cheltuielilor curente pentru a anula majorarile mari, nesustenabile ce s-au produs in acest domeniu in ultimii ani. Reformele fiscale in domeniul structurii salariilor publice, pensiilor si al intreprinderilor publice vor solutiona cele mai acute puncte de presiune asupra cheltuielilor publice, pentru a asigura sustenabilitatea politicii fiscale. Aceste eforturi vor fi combinate cu eficientizarea impozitelor si cheltuielilor, ce va fi determinata de asistenta tehnica oferita de Fond, Banca Mondiala si Comisia Europeana. Desi efectele initiale ale acestor masuri vor fi, inevitabil, dureroase, ele vor avea avantaje importante pe termen lung. Implicarea partenerilor sociali in aceste aspecte si realizarea consensului in ceea ce priveste aceste masuri critice vor fi esentiale.CONCLUZIITransformarea economic este un proces complex care impune crearea instituiilor necesare funcionrii unei economii concureniale de pia, adoptarea de programe de reform i stabilizare macroeconomic prin care s se realizeze liberalizarea pieei i a economiei. Aceste programe solicit sprijin i asisten financiar din partea organismelor financiare internaionale, n special Fondul Monetar Internaional i Banca Mondial.

Astfel, FMI a influenat implementarea de programe de reform cu scopul de a realiza liberalizarea economiei, reducerea inflaiei, scderea omajului prin creterea investiiilor, creterea produciei, atragerea investiiilor strine prin liberalizarea pieei de capital i a fluxurilor monetare, restructurarea ntreprinderilor nerentabile.

FMI a jucat un rol activ n procesul de tranziie, condiionnd acordarea de mprumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale ale politicilor economice ale rilor foste socialiste, cu intenia de a canaliza o parte mai mare a resurselor i activitilor productive atragerii de surse de finanare extern prin deschiderea mai mare a economiilor naionale spre economia mondial.

Un alt set de msuri de reform s-au axat pe liberalizarea preurilor ntr-o prim etap, continuat cu liberalizarea pieelor, a fluxurilor de capital. Aceste msuri iniiate n anii 90 au condus la importante dezechilibre economice i sociale, din cauza inexistenei condiiilor concrete specifice unei economii de pia, a lipsei mecanismelor care s absoarb excesul de lichiditi existent n acel moment pe pia, capabile s creeze o alocare a resurselor economice pentru adecvarea ofertei de bunuri economice la cererea solvabil. De asemenea, liberalizarea cursului de schimb i a comerului s-au realizat ntr-un moment n care capacitatea de export era foarte redus, n condiiile n care pierduser poziia pe piaa extern, a relaiilor cu partenerii tradiionali, prin desfiinarea CAER-ului, fr posibilitatea de a-i reface cota de pia ntr-un timp relativ scurt, neputnd face fa concurenei mrfurilor strine, competitive, msuri ce au culminat cu deteriorarea echilibrului balanei de pli externe, respectiv creterea ndatorrii externe.

Procesul de liberalizare gradual a preurilor, demarat n 1990, nu a beneficiat de sincronizarea cu celelalte politici economice n prima parte a tranziiei, ceea ce a condus la ntrzierea nceperii restructurrii economiei reale i la proliferarea indisciplinei financiare i apariia arieratelor inter-ntreprinderi.

Cel de-al treilea set de msuri de reform pe care le-au avut n vedere programele FMI au fost de natur structural, respectiv privatizarea i restructurarea sectorului de stat. Aceste msuri sunt cele mai importante dup parerea mea deoarece pun n funciune ntreaga economie odat cu reabilitarea capacitilor de producie, ridicarea competitivitii produselor i a serviciilor prin alocarea eficient a resurselor, realizarea de investiii, att prin crearea unui cadru legislativ menit s confere stabilitate i siguran mediului de afaceri, ct i prin crearea unui mediu fiscal coerent, sustenabil i consecvent, capabil de a mri baza de colectare a veniturilor bugetare, cu rolul de a reduce i elimina economia subteran.

Liberalizarea comertului exterior s-a realizat prin desfiinarea licenelor de import, renunarea la sistemul contingentelor, eliminarea subveniilor i a restriciilor care ngradeau exportul anumitor produse, chiar dac aceste msuri nu erau n interesul rilor n tranziie.

Dup opinia mea, aceste msuri de liberalizare erau fundamentate doar n cazul n care rile dispuneau de fora economic necesar unei deschideri totale fa de pieele externe, neexistnd mecanismele care s le confere condiii egale de competiie. Cu toate acestea, exist avantaje ale liberalizrii comerului exterior, cum a fi reducerea deficitului comercial, reducerea costurilor de producie, de transfer, de tehnologie, creterea PIB.

n Romnia, liberalizarea prematur a pieelor de capital n 1994 i devenit operaional n 1995, a condus la accentuarea operaiunilor speculative de capital, favoriznd transferul necontrolat al disponibilitilor valutare n strintate, acolo unde plasamentele sunt mai avantajoase.

Privatizarea i restructurarea sectorului de stat au fost deosebit de lente, fie din cauza mobilitii reduse a mijloacelor de producie, a capitalului i a forei de munc, fie din cauza lipsei de investitori strategici, capabili s gestioneze eficient ansamblul resurselor economice aflate n patrimoniul sectorului de stat, fie din cauza grupurilor de interese ce au ntrziat aplicarea msurilor de reform. Restructurarea sectorului de stat presupunea reducerea arieratelor i a subveniilor bugetare, creterea competitivitii interne i externe, fluidizarea pieei muncii, privatizarea sectorului bancar, crearea cadrului legislativ menit s atrag investiii strine directe. n acelasi timp, reducerea inflaiei n urma aplicrii unor msuri monetare i fiscale restrictive, dar nesusinut de economia real, a limitat accesul la alte surse indirecte de finanare, de pe piaa financiar de capital, crendu-se bree n acordarea de scutiri i de neplat a obligaiilor financiare. Toate acestea au contribuit la creterea capacitaii de ndatorare i slbirea poziiei investiionale a Romniei.

n prezent, Romnia ar trebui sa si intensifice programele de restructurare a industriei avnd ca scop creterea produciei i a exporturilor, avnd n vedere mbuntirea ofertei de bunuri i servicii n sectoare cheie ale economiei, nu numai n ara noastr, ct si n Uniunea European : agricultura, turismul, industria de prelucrare a lemnului, industria software, domenii n care deinem un puternic avantaj competitiv, dar nc neexploatat eficient.

Fondul Monetar Internaional s-a concentrat asupra realizrii unei reforme fiscale n Romnia n stare s mreasc fondurile bugetare i s reduc deficitul bugetar. Cu toate acestea rata impunerii fiscale a fost deosebit de ridicat, fr a conduce la creterea veniturilor statului, din cauza existenei economiei subterane i a corupiei.

Introducerea cotei unice de impozitare a realizat o relaxare fiscal, dar a diminuat veniturile statului, necesitnd apelarea la msuri conexe de reducere a deficitului bugetar, cum ar fi creterea impozitelor indirecte, ca accize sau TVA, ridicarea nivelului de impozitare la veniturile bancare, bursiere sau ale microntreprinderilor. Relaxarea fiscal este o masur de ----------ncurajare a muncii, dar trebuie coroborat cu nevoile bugetare ale rii, astfel nct s nu pericliteze alocarea de fonduri pentru implementarea programelor structurale.

Dup prerea mea, FMI este responsabil de realizarea tranziiei n Romnia si n statele foste comuniste, n msura n care acestea au implementat programele sale de reform, respectiv au asigurat aplicarea unei ecuaii ntre asistena tehnico-financiar acordat de FMI, respectarea condiionrii FMI i realizarea dezideratelor proprii privind reforma.

Orice program derulat i ncheiat sub egida Fondului Monetar Internaional este o not bun pentru ara n cauz, aceasta fiind premiat de instituiile de rating internaionale, i reprezint o modalitate de atragere a investiiilor strine prin semnalele pozitive transmise privind stabilitatea i soliditatea mediului economic i de afaceri.

Pentru Romnia, relaia cu FMI a fost deosebit de controversat, fiind atacat att de guvern i mediul de afaceri, ct si de sindicate. n opinia mea, acest fapt se datoreaz lipsei de profunzime a reformelor aplicate de-a lungul perioadei de tranziie, nsotite de o puternic pendulaie ntre diverse interese ale guvernelor ce s-au succedat n cei 15 ani de tranziie, lipsite de o viziune unitar i continu a procesului de tranziie. De asemenea, se datoreaz i rigiditii FMI n ceea ce privete pachetele de programe, neadecvate structurii economiei romneti.BIBLIOGRAFIE:1. Brezeanu, P., Poanta D. Organisme financiare internaionale- Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003

2. Dardac Nicolae, Vcu Teodora, Moneda-Credit I, ed. A.S.E., Bucureti, 20023. Gaftoniuc, S. Finante interntionale- Ed. Economic, Bucuresti, 2000

4. Nicolau, M.- Institutii bancare internationale (note de curs)-Bucuresti, 2006

5. Marin George (coordonator) - Economia Mondial, Editura Independena economic, 1996

6. Manolescu Gh., Banci si credit, Ed.FRM, 2006

7. Miron Dumitru, Pun Cristian, Aspecte financiar-monatare ale relaiilor economice internaionale, ed. A.S.E., Bucureti, 2001

WEBOGRAFIE:

1. www.fmi.ro2. www.imf.com 3. www.mae.ro http://www.mae.ro/

Nicolau, Mihaela- Institutii bancare internationale (note de curs)-Bucuresti, 2006

Gaftoniuc, S. - Finane internaionale, Ed. Economic, Bucureti, 2000, p. 92

Brezeanu, P., Poanta D. - Organisme financiare internaionale, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2003, p. 143

http://www.fmi.ro/

Idem 6

http://www.mae.ro/

25