Fluturașii vă povestesc · English teacher for these two last interesting years. We ... În clasa a patra am învățat lucruri care îmi vor fi de folos anul viitor. Anul acesta

Fluturașii vă povestesc...

1


2

Îndrumători ai colectivului de redacţie : Şerban Nicoleta Veronica

Ruscu Florina

Sulger Viorica Violeta

Dănciulescu Maria Denisa

Coordonator: Șerban Nicoleta Veronica

Chintescu Maria Cristina

Redactor : Şerban Nicoleta Veronica

Nica Maria Monica

Corbeanu Alexandra

Corectura : Maria Monica Nica

Tehnoredactare : Şerban Nicoleta Veronica

Ruscu Florina

Coperta : Şerban Nicoleta Veronica

Colectivul de redacție:

Bocicor Bianca Marinela

Bratu Maria Cătălina

Capleru Florin Adrian

Călin Denis Alexandru

Curt Robert Ionel Florin

Dinu Mihai Antonio

Filip Emilia Mihaela

Glogoveanu Maria Ştefania

Grumeșaș Neacșu Riana Ștefania

Joiţa Denisa Ioana

Lavrinencu Pablo

Minescu Daniel Adrian

Miu Gabriel Florin

Motorga Diana Maria

Mușa Mihai Mario

Neacşu Marius Ionuţ

Niţă Sebastian Valentin

Oprişor Bianca Elena

Orghidan Andrei Mihai

Pătraşcu Dragoş Nicolae

Petre Ionuţ Mihăiţă

Preda Andrei Mihnea

Puiu Andrei Mihail

Rada Andreea Elisa

Răducan Irinel Ionuț

Soare Darius Constantin

Stăncioiu Cătălin Ionuț

Stănescu Adrian Geani

Stroea Fodor Robert

Ştefan Rareş Vlad Petru

Tufeanu Filoftean Florin

Velea Alexia Maria

Verdeș Anda Alexandra

Voicu Bogdan Andrei

Voiculescu Elena Alexandra

Chintescu Maria Cristina

Nițoi Mirela

Rădulescu Mihaela Cristina

Șerban Nicoleta Veronica


3

INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI OLT

COLEGIUL NAŢIONAL VOCAŢIONAL „NICOLAE TITULESCU”

SLATINA

Clasa a IV-a B

FLUTURAŞII VĂ POVESTESC...

Revistă anuală a clasei ,

având avizul I.S.J.-ului nr.6535 / 08.06.2017

MOTTO „Unde-i unu, nu-i putere!”

ISSN 2344-0031

ISSN-L 2344-0031


4

STATU-BARBĂ- PALMĂ-COT ÎN

PĂDURE

de Bocicor Bianca Marinela

Statu-Barbă-Palmă-Cot se hotărî să

meargă în pădure. Își făcu bagajul și plecă cu o

mașină închiriată de la un prieten.

Statu-Palmă-Barbă-Cot zice în mintea

lui:

-Oare o să văd niște animale?

Și dorința lui s-a îndeplinit. Vede un

iepure care se certa cu o veveriță. Zice:

-Nu-mi vine să cred ! Un miel și o oaie

atât de mici!

-Uite un om care nu știe animalele,

zice iepurașul.

-Bine! Ai câștigat pariul!zise tristă

veverița.

După ce a văzut ”mielul” și „oaia” se

urcă în mașină și plecă. Văzu un lup alb și o

vulpe și zise:

-Un cal și o vacă!

-Eu, cal? zise vulpea.

-Eu, vacă?zise lupul.

-Dacă noi suntem vacă și cal, atunci el

este o găină.

Și după ce văzu „vaca” și ”calul”plecă.

De data aceasta vede o broască și un pește.

-Pleacă, vulpe! Pleacă , lupule!

-Ce câine mare! Zice broasca.

-Girafa ...direct! zice peștele.

După ce a văzut ”vulpea”și ”ursul”,

plecă mai departe și....văzu toate celelalte

animale : ”mielul”, ”oaia”, ”calul”, ”vaca”,

”vulpea”, ”lupul”.

Se sperie și plecă urlând:

-Urăsc pădurea! Urăsc animalele!

Urăsc pădurea! Urăsc animalele!

Și a plecat.Statu-Barbă-Palmă-Cot n-a

mai călcat în pădure niciodată.

POVESTEA MĂRULUI


A fost odată un măr care era singur.

Nimeni nu îl uda, nimeni nu se cățăra pe el,

până într-o zi...când un băiat pe nume Matei și

o fată pe nume Beatrice au început să-l

îngrijească și să se joace cu el.

Într-o zi, Beatrice, în loc să-i pună apă

i-a pus apă magică. Când Matei a văzut sticla,

a întrebat-o:

-Ce este apa aceasta?

-Este apă magică.

-Și ce face?

-Ea dă viață celor care o beau sau sunt

stropiți cu ea.

-Și ce?

-Obiecte, fructe, legume, pomi,

mâncare...

Dintr-odată, mărul spuse:

-Bună, Beatrice!

-Bună!

-Bună, Matei!

-Bună!

-Vă mulțumesc pentru tot!

-Cu plăcere! Ziseră ei în cor.

Iar cei trei au devenit cei mai buni

prieteni și au stropit cu apă magică toți pomii.

Matei și Beatrice, fiind frați,și-au făcut o casă

chiar lângă măr.

SAYING GOODBYE!


The time soon comes for parting,

And our time is at an end,

The rest of your life is starting,

And we have no time at all to spend.

THANK YOU MESSAGE


We are The Butterflies and we have

been together for 5 years.

I want to thank the girls for all the

support they have offered to me and to the

boys for all their patience.

We all thank our teacher for the effort

that she that she has made for us. I want to

thank our Religion teacher for she has forgiven

us and for her patience.

We want to say ”Thank you!” to our

Sports teacher for all her patience and to our

English teacher for these two last interesting

years.

We promise you that next year we will

make you proud of us. And we will make our

form teacher the proudest!

Thank you, once again!


5

LA PĂDUREA STREHAREȚI

de Bratu Maria Cătălina

Într-o zi frumoasă de vară am fost la pădurea

Strehareți împreună cu cei mai buni prieteni ai mei:

Dan, Simon, Fabiana, Alexandra, Matei, Ionuț,

Bianca, Lauri, Alex și Adina.

A fost foarte frumos! Am făcut grătar, am

ascultat muzică, ne-am plimbat cu: bicicletă, role, skate, trotinetă. Micii au fost foarte buni!

După ce am mâncat , împreună cu fetele am mers și am cules flori. Am făcut multe

buchete.Toți ne-am dat și pe liane.Am observat și o liană putrezită...

Se făcuse ora 6.00 Trebuia să plecăm. Am plecat...Dar ...un băiat și-a uitat ceva în

pădure. Ce era oare? Era telefonul lui...L-am găsit...era încă acolo!

Am plecat. Pe drum au fost multe peripeții. Spre exemplu: fetele au rămas în

urmă...Ne-au fugărit câinii, însă...băieții au venit și ne-au salvat. Am mers....foarte obositor.

Am vizitat și un lacaș sfânt: Mănăstirea Strehareți. Acolo am băut apă de la izvor. Dar

măicuțele ne-au oprit pe mine și pe fratele meu , Matei. Le-am ajutat și apoi am plecat.

Fiecare a mers spre casa lui.

Nimeni nu a mai ieșit apoi afară. Eram atât de obosiți!

HERBALIFE

de Bratu Maria Cătălina

Eu am fost în ziua de 27.05.2017 la piscină și a fost super, a fost distractiv. Acțiunea a

fost desfășurată de Herbalife, o companie , care , anul trecut a fost considerată cea mai bună

în domeniul nutriției. Are tot felul de borcănele , care conțin praf de mentă, vanilie, ciocolată.

După ce am terminat jocurile distractive, am mâncat : orez, frigărui, salată. Apoi am

început să cânt melodia ”Lupii”, cântată de Adda. Am fost încântată. După...cu toții am sărit

în piscină. A fost minunat...dar ...era cât pe ce să mă înec. Dar, un domn m-a scos din piscină.

Am plecat...era o ploaie torențială! Am făcut mult timp pe drum. Eram foarte obosită

și am adormit.

Am ajuns acasă ..aveam febră musculară. ..m-am culcat . Pe la 5.30 am plecat cu

mama mea într-un loc, în care am făcut sport, un fel de fitness. S-a terminat pe la 7. Am ajuns

acasă! Am băut un suc de mentă/ ciocolată. A fost foarte bun! Mă simțeam în Rai.Nu mă mai

durea nimic.

A fost o zi super!


6

ÎMPĂRATUL TIMP

de Capleru Florin Adrian

A fost odată un împărat foarte bătrân.

Împărăția lui era foarte mare. În împărăția lui

animalele erau prietenoase unele cu altele , iar oamenii nu se dușmăneau.

Doar că, pe atunci nu erau patru anotimpuri ca acum , ci unul singur, în care le

întâlneai pe cele patru.

Într-o zi, împăratul, după ce a mâncat , a decis să tragă un pui de somn, știind că nimic

rău nu s-ar petrece. Dar...când s-a trezit, a văzut că împărăția lui însorită s-a întunecat brusc.

Era un întuneric atât de mare, încât nici măcar licuricii nu se mai vedeau.

Speriat, împăratul și-a chemat copiii să-l ajute.

Copiii , salvându-l pe împărat, s-au gândit să nu mai fie toți extenuați , așa că, s-au

împărțit în patru anotimpuri.

VACANȚA DE VARĂ

de Capleru Florin Adrian

A venit vacanța de vară.

Ne vom scrie temele și apoi ne vom juca cu toții. O să mergem la mare, la munte, o să

ne plimbăm cu bicicleta, cu rolele, cu trotineta și alte jocuri minunate.

Eu o să merg la bunici și o să stau o săptămână . Când mă voi întoarce acasă o să mă

joc pe calculator .

A doua zi o să ies afară cu bicicleta.

Împreună cu prietenii mei o să ne jucăm o grămadă de jocuri .

Noi ne vom distra foarte mult și va fi frumos.


7

PUFI, CÂINELE PREFERAT

de Călin Denis Alexandru

Era o zi frumoasă de primăvară.

Mergeam spre școală și am văzut un cățeluș

micuț. El mârâia la mine și eu nu înțelegeam

de ce mârâie.

Ziua următoare, ducându-mă către

școală, l-am văzut mergând greoi. Atunci mi-

am dat seama. După ore, am venit la el cu un

bol de apă și cu unul cu mâncare. După ce a

terminat de mâncat, a venit după mine.

Am întrebat-o pe mami:

-Mami, putem să-l păstrăm?

-Da, dar trebuie să ai grijă de el și să-i pui un nume!

Am stat puțin pe gânduri, apoi am strigat:

-Pufi!

De atunci, Pufi este câinele meu, prietenul și preferatul meu. Eu îl ador!

LOCUL I

de Călin Denis Alexandru

Era o zi frumoasă de sâmbătă. M-am trezit la 7.30 , ca să mă pregătesc pentru a alerga.

Am plecat cu taxiul și am ajuns la Clubul Nautic.

10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, Start! A început concursul. Mi-am câștigat distanța de 70 de

metri. Am câștigat locul I. Eeeeeeey!

La final am luat cupa, medalie, diplomă și dulciuri. A fost cel mai tare concurs!


8

ȘCOALA

de Curt Robert Ionel Florin

La începerea clasei a patra, eu

speram să se termine cât mai repede. Dar

acum, la finalul clasei, nu îmi mai doresc

atât de mult să se termine, pentru că avem o

doamnă așa de cuminte și s-ar putea ca anul

viitor să nu mai am noroc de o așa doamnă.

Chiar m-am distrat în această școală

cu toți colegii mei, chiar dacă, câteodată, ne

mai certam.

În clasa a patra am învățat lucruri care îmi vor fi de folos anul viitor. Anul acesta au

mai venit trei colegi, dar și cu acești trei colegi m-am cam certat. Dar pe parcurs...ne-am

înțeles. Acum mai este o săptămână și se termină școala.

Vine vacanța de vară și apoi eu o să mă mut la o altă școală, dar s-ar putea să ne mai

întâlnim pe stradă.

Toți acești ani au trecut foarte repede. Chiar nu credeam că or să treacă așa de repede.

În acest an m-am simțit foarte bine!

CÂINELE MEU

de Curt Robert Ionel Florin

Pe câinele meu îl cheamă Max. Are 5 ani și este Brac German de vânătoare.

El este de culoare maro și este foarte cuminte. Uneori este rău cu ceilalți câini.

Câteodată ies cu el pe stradă, ca să-l plimb. Multe zile mi le petrec cu el.

Acest câine este foarte jucăuș. Noi, când mai facem grătar, el stă lângă noi, deoarece

vrea să mănânce și el carne.

Acest câine mă iubește foarte mult și eu îl iubesc. Chiar și atunci când face câte o

prostioară, eu îl iert.

Sunt mândru de câinele meu!


9

CEASUL CU LIMBA RUPTĂ

de Dinu Mihai Antonio

Era odată un ceas cu limba ruptă.

Omul care îl deținea îl lăsase în colțul

camerei.

Într-o zi, ceva magic s-a întâmplat.

Ceasul cu limba ruptă se trezise la viață. La

fel și ceasul de mână și ceasul agațat de

perete. Nu peste mult timp și ursulețul de

pluș, creioanele și mașinuța de plastic. Odată cu ei s-a trezit și cartea veche, care stătea

singură. Ceilalți se jucau, râdeau și se distrau. Deodată, ceasul a auzit-o pe carte plângând.

S-a dus lângă ea și a întrebat-o:

-De ce plângi?

-Voi nu vreți să vă jucați cu mine, pentru că sunt veche și urâtă!

-Nu e adevărat! Uită–te la limba mea! E ruptă.

Ceasul a încurajat-o pe carte și a convins-o să li se alăture.

De atunci, cartea și-a dat seama că ceasul are inima bună.

VISUL

de Dinu Mihai Antonio

Era sâmbătă seara. Alin citea o poveste despre un prinț care trecea prin tot felul de

aventuri.

Deodată s-a trezit lângă un castel înalt. Alin a intrat înăuntru. El l-a văzut pe regele

castelului. Regele l-a întrebat:

-Tu cine ești?

-Numele meu este Alin, Măria Ta!

-Fiica mea, Esmeralda, a dispărut acum puțin timp. Caut un prinț cu inima bună care ar

vrea să o salveze. Ai vrea să mă ajuți?

-Mi-ar face plăcere!

Alin porni în căutarea prințesei. A căutat în lung și-n lat, dar nu a găsit prințesa. La un

moment dat, Alin văzu niște pași de pantofi. Urmă pașii până ajunse la un castel de diamant.

Alin a dat buzna în castel. Acolo văzuse prințesa. Lângă ea era prințul cel rău. El a zis:

-Dacă vrei prințesa trebuie să te înfrunți cu mine!

-Bine, accept!

Alin se înfruntă cu prințul . Alin a învins. El i-a înapoiat prințesa regelui . Alin a fost

răsplătit de către rege cu 1000 de galbeni.

Alin se trezise. El și-a dat seama că, de fapt, totul a fost un vis.


10

PRIETENII

de Filip Emilia Mihaela

Era o zi însorită . Un soare sclipitor

bătea cu razele lui puternice către noi.

Eram o gașcă mare de copii

zburdalnici. Noi eram foarte mulți, și, dacă

se lua unul de noi, ziceam:”Unu pentru unu

și unu pentru toți!”. Noi eram foarte uniți și

ajutam pe toți cei care îmi plăceau mie. Toți

prietenii mei cei mai buni sunt: Iri, Adi,

Mihai mare, Mihai mic, Alina, Robert, Elena, Ana, Alex, Rareș și Pablo. Noi nu ne-am

despărțit niciodată, chiar dacă ne mai certam. După 5 minute ne împăcam și eram iar ca niște

frați.

Noi ne jucam mult, eram foarte energici.

Și am rămas tot împreună , mereu, fericiți, unul lângă altul.

DESPĂRȚIREA

de Filip Emilia Mihaela

Într-o zi de toamnă a început școala. Eu eram mică și începuse prima mea zi de școală.

Am întâlnit-o pe doamna și pe copii , adică pe noii mei prieteni. Am trecut din clasa

pregătitoare în clasa I, apoi a urmat clasa a II-a . După, am trecut în clasa a III-a , care a

început să fie puțin mai greuță, dar am putut să rezist.

A urmat clasa a IV-a și a fost minunat. Nu mi-am dat seama când ne-am făcut așa

mari. Și a urmat banchetul. Ne-am distrat.

Era timpul să ne salutăm de plecare. După ce am plecat eram tristă , pentru că nu o să-i

mai văd pe unii colegi și nici pe doamna.

Frumoasă a fost această perioadă!


11

CLIPELE PETRECUTE

de Glogoveanu Maria Ștefania

Aveam 6 ani când a început o nouă

speranță, adică școala.

Am intrat pe ușa clasei

entuziasmată. Îmi amintesc că pe pereți erau

lipite personaje din desene animate, iar pe

mese ne așteptau manualele după care urma

să studiem. Pe parcurs am cunoscut și

doamnele profesoare.

În clasa I eram deja ca o familie împlinită. În fiecare zi învățam din ce în ce mai multe

lucruri interesante. La sfârșit de an am făcut o serbare frumoasă.

În clasa a II-a am început să învățăm tabla înmulțirii . Acest an a fost plin de surprize.

În clasa a III-a deja eram la un nivel avansat, iar în clasa a IV-a suntem toți cu gândul

la amintiri și la clipele pe care le-am petrecut împreună. Suntem bucuroși că avem o doamnă

cuminte și bună la suflet.

Au fost 5 ani de școală minunați!

LA BUNICI

de Glogoveanu Maria Ștefania

Este o zi frumoasă de vară.

Eu și fratele meu am plecat împreună cu părinții noștri la bunici, la țară. Când am

ajuns, bunicii ne-au primit bucuroși. Aici am găsit multe animăluțe și păsări. La bunici a mai

venit și Darius, verișorul meu și al lui Moise. Ne-am jucat împreună diferite jocuri interesante.

La prânz ne-am așezat la masă pentru a mânca, iar apoi am mers la găini și le-am dat

boabe. Apoi ne-am plimbat cu bicicleta prin curte și am jucat ”Lupul și culorile”. Bunicii ne

admirau bucuroși cum ne jucam și cum ne distram împreună. A venit seara, iar noi a trebuit să

plecăm.

A fost o zi fabuloasă!


12

JURNALUL MEU...UN PRIETEN

DRAG

de Grumezaș Neacșu Riana Ștefania

Bună jurnalule,

Ce mai zici? Eu sunt

suuuuuper-mega fericită . Astăzi la

ora de biologie, am stat în bancă cu

Brandom!

A fost ceva fantastic! Din

păcate a apărut Makensie care a

început să se dea cu glosul ei : Chery

Blossom.

Apoi eu și Brandom ne-am dus să facem fotografiile pentru adăpostul de cățeluși.

Erau adorabili!

Am ajuns acasă și m-am dus la baie să fac un duș după ora de sport super grea.

Sper că mâine va fi o zi mai bună!

GRĂDINIȚA

de Grumezaș Neacșu Riana Ștefania

”Alb cu roșu

Fac o floare,

Cea mai pură dintre flori

Azi o prind la pieptul mamei”

Aceasta a fost dedicația pe care i-am dat-o mamei de 8 Martie, la grădiniță.

Grădinița a fost cea mai frumoasă perioadă din copilăria mea. Aveam două BFF:

Bianca și Amanda. Când venea timpul să dormim, eu și Amanda ne jucam pe ascuns, iar

Bianca dormea neîntoarsă.

La masa, mereu se așeza în fața mea Luca (căruia îi plăcea de mine). El începea să

cânte operă și nu mă lăsa să mănânc supa de mine îndrăgită.

În sala de clasă aveam o mini-bibliotecă. Cartea mea preferată era cu bricolaje.

Ziua se sfârșea mergând cu Bianca în parc sau la ea la țară.

Grădinița îmi plăcea maxim!


13

COPILĂRIA

de Joița Ioana Denisa

Copilăria este lumea mirifică din care

lipsește tristețea. Aici, copiilor li se citește

mereu pe fețe veselia, iar grijile îi ocolesc cu

încăpățânare. În acest tărâm al fanteziei,

buzele lor știu doar să râdă, iar sufletele lor

zboară precum fluturii suavi în lumina caldă

a soarelui de primăvară. Inocența cu care

copiii îți trăiesc copilăria este asemenea gingășiei prin care florile gustă din splendoarea vieții.

Atunci când vorbesc despre copilărie, primul meu gând este legat de cel mai frumos

lucru pe care îl are orice om pe această lume: mama. Zâmbetul ei cald m-a întâmpinat de la

primele secunde de viață . Glasul liniștit mi-a șoptit povești seară de seară și mi-a deschis

drumul spre calea viselor frumoase. Chipul ei luminos mi-a călăuzit pașii pe tot parcursul

copilăriei. Pentru copilăria mea, mama mea a fost pentru mine exact ce înseamnă razele

soarelui pentru petalele plăpânde ale unei flori: viață și experiență.

Copilăria nu ar fi completă fără primii ani din viața de elev, perioadă în care

învățătoarea noastră se străduia din răsputeri să ne educe și să ne formeze, în funcție de

aluatul din care eram clădiți fiecare. Școala rămâne un capitol special din lumea copilăriei

mele, o etapă plină de bucurii și împliniri.

Copilăria va rămâne mereu proaspătă în memoria mea și va fi în permanență un reper

despre ce înseamnă fericirea. Atât timp cât voi avea în suflet o bucățică din copilăria mea

fericită, cred că îmi voi putea păstra un zâmbet pe față, indiferent de încercările prin care mă

va purta viața.

VISUL

de Joița Ioana Denisa

A fost odata o fată, pe nume Amelia. Aceasta mersese într-o zi de vara cu familia ei la

pădure .

Ea își dorea foarte mult să vadă mult un curcubeu pentru că nu a văzut niciodată un

curcubeu adevarat.

Deodată apăru o zână pe nume: ZÂNA CURCUBEELOR MAGICE !

Aceasta o întrebă:

-Vrei sa vezi un curcubeu?

-Da! Mi-aș dori foarte mult! răspunse ea entuziasmată!

Zâna o luase pe Amelia și îi spuse să vină cu ea într-o pădure fermecată unde să vadă

cel mai frumos curcubeu și cel mai mare!

Ea se mira , pentru ca nu văzuse niciodată ceva atât de frumos și de strălucitor!

Amelia își luă „La revedere!” de la ZÂNA CURCUBEELOR MAGICE și îi

mulțumi pentru extraordinara experiența petrecută cu Zâna ei preferată!

Zâna îi spuse că, dacă mai are nevoie de altceva să vină la ea oricând pentru orice !!


14

PLECAREA ÎN ASIA

de Lavrinencu Pablo

Era o zi de primavară ,însorită

și ne-am hotărât să plecăm la bunica,

în Asia . Era ziua ei și noi am plecat

cu mașina.

Am găsit multe obiecte pe

unde treceam . Noi am ajuns la

București .De acolo am lăsat mașina și

noi am plecat cu avionul.

După ce am decolat , nici nu

mi-am dat seama când am ajuns in Asia. Am fugit cât de repede la bunicuța noastră și... când

am ajuns, ea a fost încântată. Am mâncat tort ,iar bunicuței i s-a făcut rău.

Acolo ne-am întâlnit cu mătușa noastră .Cu ea era asistenta și ea lucra non –stop.

Mătușa a îngrijit- o și ea s-a făcut bine .

Am plecat in Romania și eu am zis că a fost cea mai buna vacanță. La școală am

vorbit despre minunata vacanță. Ei au fost încântați și au vrut să meargă în Asia . Când am

ajuns acasă, părinții mei au fost încântați și am mers în Asia și cu colegii de clasă . Ei

au văzut multe minunății și... când am ajuns în România ei au mai vrut să meargă...și eu

am zis să meargă și cu familiile lor.

Au zis că sunt săraci și eu sunt mai bogat , ne-am certat , dar până la urmă ne-am

împăcat .

E frumos să-ți petreci timp cu prietenii!

EXCURSIA LA MUZEU

de Lavrinencu Pablo

Eu și cu Andrei mergeam la muzeu. Am mers spre muzeu...dar până acolo aveam de

mers vreo 10 km.

Am ajuns la muzeu și acolo am văzut chiar și hainele populare. Am plecat spre casă la

ora 4:30 și am ajuns acasă la 5:30.

Când am ajuns acasă am avut o mare surpriză: părinții mi-au făcut în camera mea

propriul muzeu. Eram prea obosit , așa că am adormit.

Colegii au aflat de muzeul meu și au vrut să-l viziteze. Le-a plăcut foarte mult. Au vrut

și ei să locuiască la muzeu.

Am fost foarte încântat de muzeul meu, așa că, am continuat să vizitez și alte muzee ,

împreună cu colegii mei!


15

A FOST ODATĂ

de Minescu Daniel Adrian

A fost odată un băiat și o fată care

aveau casă sărăcăcioasă în care trăiau . Ei

au fost lăsați pe stradă de părinții lor. Pe

băiat îl chema Arthur și pe fata Carina.

Într-o zi au mers în târg pentru a-și

găsi un loc de muncă pentru întreținerea

lor. Arthur a ajuns la un nobil, care avea o

tarabă. Arthur l-a întrebat:

-Bună ziua, domnule! Aș putea să mă angajez la dumneavoastră?

-Da, poți să te angajezi la mine, doar cu o condiție: să nu furi și să nu chiulești în

timpul serviciului!

-Muțumesc, domnule! Am să fac treaba ca la carte.

Și Carina a vrut să-și găsească de lucru.

-Aș vrea să mă angajez la magazinul de haine. Mă duc să întreb dacă mă angajează.

Da, Arthur?

-Bine, Carina! Du-te și vezi dacă te angajează.

Carina a ajuns la magazinul de haine și a întrebat:

-Bună ziua!Aș putea să mă angajez aici, dacă este vreun loc liber?

-Da, este un loc liber.Vă putem angaja.

-Mulțumesc! De când încep munca?

-Mâine la ora opt fix se deschide magazinul, așa că, la opt fără cinci minute să fii aici.

-Sărut mâna! Am înțeles.

Și așa și-a găsit și Carina loc de muncă și au strâns bani, s-au mutat la casă și au trăit

bine până la adânci bătrâneți.

CÂINELE ȘI PISICA

de Minescu Daniel Adrian

Au fost odată un câine și o pisică. Toată ziua se certau , se băteau, nu se înțelegeau

deloc.

Pisica a ieșit din casă pentru a se putea plimba. Dar a venit câinele și a început s-o

alerge. Din păcate pentru câine, acesta nu a prins-o.

Pisica s-a întâlnit cu câinele și l-a întrebat:

-Câine, de ce mă fugărești?

-Păi vreau să mă joc.

-A! Bine!

-Atunci să ne jucăm!

-Bine, pisico! O să mă joc cu tine.

Și de-acum încolo ei nu s-au mai certat.

Au trăit fericiți, jucându-se.


16

LA MUNTE

de Miu Florin Gabriel

Este o zi frumoasă de primăvară.

Împreună cu familia mea plec la munte.

Drumul a durat 5 ore. Eu, în cele

cinci ore, m-am jucat pe telefon. Am ajuns .

Pe munte este foarte multă zăpadă. Ne-am

cazat la pensiune. După ce ne-am cazat, ne-

am îmbrăcat adecvat și am urcat pe munte.

Ne-am dat cu sania, ne-am jucat cu zapadă,

chiar am și schiat! A fost foarte plăcut!

Așa mi-am petrecut vacanța la munte cu familia!

ANIMALUL MEU PREFERAT

de Miu Florin Gabriel

Animalul meu preferat este câinele, pentru că am un câine , pe nume Bela.

Ea are aproape un an. Este foarte energică și ambițioasă. Bela este foarte deșteaptă. Eu

îi arunc bățul și ea îl aduce înapoi. De ea au grijă bunicii mei, la țară.

Într-o sâmbătă, eu m-am dus la țară. Când am intrat în curte, Bela a sărit pe mine.

De aceea, animalul meu preferat este câinele.


17

POVESTEA MĂRULUI de Motorga Diana Maria

A fost odată ca niciodată o fată pe nume

Heidy.

Heidy avea o familie foarte săracă, așa că

nu a primit o educație bună o majoritate parte din

viața ei,dar intr-o zi, Heidy era așa de sătulă de

sarăcia sa,încât s-a dus la o țigancă vrăjitoare din

satul ei.

-Buna ziua, zise bătând căruțul țigancii

vrăjitoare!

-Da, fata mea, intră!

-Numele meu este...

-...Heidy.

-Cum îmi știi numele?

-Mi-a zis globul de sticlă. El te-a adus la

mine. Te simt că ești tristă, dar din ce motiv? Aaaa!

Da, știu drăguța mea, ai cumva probleme

financiare? Sau...stai...aaa...nu...ba da...m-am prins,

vrei să faci niște bani pentru viitorul tău și a

familiei tale,zise ea atingând globul de sticlă.

-Oaau!Cum ai știut?

-Știi deja răspunsul la întrebarea aceasta,

zise ea ridicându-se să caute ceva in sertar.

-Stai o clipă, draguță.Am găsit, mărul

magic. Blest...aaa...adică legenda zice că dacă iei o

gură din măr, el te va transforma într-o versiune

mai deșteaptă ,mai frumoasă și cel mai important,

mai bogată a ta.

-Dă-mi mărul!

-Perfect! Să știi că eu voi pleca din sat,

deci făra returnări! Clar! Clar!

-Sărut mâna!

-Pa!

Cum se plimba ea pe drumurile satului,

inspectând mărul cu atenție se decise să ia o gură

din măr. Într-o secundă începe să se simtă ciudat.

Bucuroasă fiind, Heidy nu mai avea nici măcar o

grijă.

Mergând țanțoș pe stradă, se tot mira de ce

toată lumea se uita urât la ea.

Când ajunse acasă, tremurând, se apropia

de oglindă încet. Când, în sfârșit s-a uitat, era

complet șocată de rezultate, arăta opusul spuselor

țigancii vrăjitoare. Ea s-a uitat și prin casă,dar nu a

văzut nicio diferență.

În lacrimi, se gândea dacă ar trebui să o

caute pe țigancă sau să își accepte greșeala.

Ea s-a hotărât să își accepte greșeala,așa că

s-a pus cu burta pe carte pentru a compensa lipsa

frumuseții cu inteligență. Făcând asta, ea și familia

ei au devenit oameni mari, iar ea a învățat să nu

repare ceva ce nu este stricat .

VISUL

de Motorga Diana Maria

E seară. Iulian citește o poveste.E o

poveste captivantă despre un băiețel pe nu Jack.

Iulian își imaginează ceea ce citește. Visează?

Tocmai ce Jack urcă pe vrejul care s-a înalţat până

la cer,la stele.

Înainte să ştie,el se urcă împreună cu Jack

pe vrejul de fasole. După ore bune de urcat , Iulian

a zis:

-Cred că văd ceva mare.

-Probabil este Uriaşul,zise Jack.

Aşa că baieţii au zis Uriaşului:

-Vrem şi noi un măr fermecat.

-Lăsaţi-mă în pace,zise Uriaşul.

-Eşti cumva trist?

-Da,că n-am prieteni.

-Atunci vrei sa fii prietenul nostru?

-Da.

Aşa că băieţii s-au jucat restul zilei cu

Uriașul.

La un moment dat, vocea caldă a mamei îl

anunţă că e timpul să se trezească pentru a se

pregati de şcoală.

THE FUNNIEST DANCE EVER

de Motorga Diana Maria

It was a hot summer day.

In two days the summer break will

begin, so we were all super happy. On top of

all of that happiness, that day was the very fun

party that we will do every end of the year.

That specific day every one was very

energic, so the party was crazy. All of the girls

danced, the boys not so much, but everybody

had a good time.

At the end of the party, we all decided

to make a dancing contest. The girls and the

boys danced amazing, but one boy danced the

craziest dance ever. It was breakdance mixed

with a weird silly dance, but all and all was a

pretty awesome dance.

That was the most amazing party ever.


18

CLASA A IV A

de Mușa Mihai Mario

A fost foarte greu în clasa a IV a, dar noi

am trecut prin clasa a IV a pentru că am putut să

trecem mai departe.

Mă întreb cum o să fie în clasa a V a cu

noii colegi. Poate va fi mai greu sau poate mai

usor. În clasa a V-a, vom învăța lucruri noi și ne

face noi prieteni. În clasa a V-a singur o să fie

mai greu decât în clasa a IV-a clar sunt sigur că

voi putea merge mai departe.

De abia aștept banchetul !

Voi fi vesel când voi trece în clasa a V-a.

ANUL S-A TERMINAT

de Mușa Mihai Mario

Anul s-a terminat,

Noi am plecat

Ne bucurăm că s-a terminat.

A început vara!

Acum ne putem juca!

Oare? În a cincea am trecut?

Dar eu tot vesel sunt.

Pentru că anul s-a terminat

Și noi tot veseli am plecat!


19

CLASA a IV-a

de Neacșu Marius Ionuț

Începutul a fost în clasa pregătitoare.

Am învățat să scriem, să colorăm.

Ușor, ușor am trecut în clasa I. Am

învățat să scriem de mână, să adunăm și să

scădem. În clasa a II-a am învățat înmulțirea

și am învățat să ne comportăm. În clasa a III-a

am învățat ceva important , și anume

împărțirea.

Am ajuns aici și am învățat tot ceea ce ar fi trebuit să învățăm. Toate acestea datorită

doamnei, pe care o iubim cu toții și suntem pregătiți pentru clasa a V-a .

LA REVEDERE CLASA a IV-a!

de Neacșu Marius Ionuț

Am petrecut împreună cinci ani frumoși.

Mama noastră adoptivă, doamna învățătoare, ne-a fost mereu alături , ne-a iubit și ne-a

învățat de toate. Iar acum , la despărțire, e greu.

Îmi pare rău că mă despart de clasa mea, de doamna mea. Acum vor veni și alți copii

care se vor bucura de doamna.

Cu lacrimi în ochi vă spun:

”La revedere, doamna învățătoare!”

”La revedere, clasa a IV-a!”


20

CĂLĂTORIA PE MARE

de Niță Sebastian Valentin

Într-o zi călduroasă de vară m-am decis să

călătoresc pe mare.

Eu și tatăl meu am ales barca cu care vom

călători. A mai venit cu mine și unchiul, fratele

meu și mama.

Când am început să ne mișcăm, toată lumea

era bucuroasă . A venit un delfin la mine. Era

tare drăgălaș, dar voia să-mi transmită ceva.Voia

să-mi spună să o luăm la stânga, și asta am făcut.

Datorită delfinului am găsit o insulă frumoasă. Ne-am dus pe ea. Era micuță, dar era foarte

distractivă.

Mai departe am dat peste o balenă. Era foarte mare, dar nu ne-a făcut nimic.

-Peste 10 minute ajungem acasă, zise unchiul meu.

Când am ajuns acasă am povestit totul pe o foaie de hârtie, care, mă credeți,nu mă credeți,

este chiar aceasta.

VARA

de Niță Sebastian Valentin

Ghicește anotimpul,

Nu te-nțeapă ghimpul

Este chiar vara,

Și e populată țara!

Mâine vom mânca cireșe,

Și ne vom juca copii,

Mâine vom vedea noi fețe,

Și ne vom bălăci!

Chiar acum și chiar aici,

Noi vedem niște pitici

Se înghesuie în crăpătură

Că vine furtună!


21

ORELE DE CURS

de Oprișor Bianca Elena

În fiecare săptămână clasa fluturașilor

este prezentă.

Încă din clasa pregătitoare am învățat

multe cântece foarte frumoase. Am transformat

toate cântecele în propriile noastre creații. Să vă

dau un exemplu: să pictăm strofa care a fost pe

placul nostru, să scriem o frază despre strofa

preferată.

Noi am învățat să ținem un stilou în mână. Am învățat să scriem de mână, dar și de

tipar. Am pictat, am modelat plastilina, am făcut bărcuțe, avioane, fulgi de zăpadă.

Am făcut excursii distractive și am rămas cu amintiri de neuitat.

JUCĂRIILE 2017


În anul acesta, 2017 multe jucării au devenit populare.

Kendama a devenit populară și în România. Kendama este o jucărie creată în China.

Slime este o jucărie, care poate fi creată și acasă din lipici și detergent. Slime a devenit

popular în mai puțin de o lună și toți copiii au colecții întregi de slime-uri.

ANIMALUL PERFECT DE COMPANIE


Astăzi este o zi grea.

O să mergem la un Petshop să luăm un animal de companie. Este o alegere grea,

deoarece sunt multe animale deosebite.Eu cred că aș vrea un papagal, dar și un câine ar fi

frumos, sau o pisică, sau de ce nu? Un arici.

Este o alegere grea, pentru că toate animalele sunt speciale în felul lor, dar eu aș vrea

un singur animal. Până la urmă m-am decis să-mi iau un cățeluș, deoarece cred că se va

împrieteni cu pisicuța mea, Negruța. Ea are o blăniță

moale și este neagră. Ochii ei sunt negri. Cățelușul

este blond și are ochii verzi. Cred că va fi

combinația perfectă!

Până la urmă, ziua s-a dovedit o zi foarte

plăcută.


22

CĂȚELUL PERFECT

de Orghidan Andrei Mihai

Era odată un cățeluș mic și pufos. El

se plimba pe străzi, până l-au găsit hingherii,

care l-au dus la un adăpost.

Din fericire, el a reușit să scape. L-a

găsit o fată, pe nume Bianca. Ea i-a pus

numele : Pufi. Era foarte bucuroasă, dar

părinții nu erau de acord să țină în casă un

câine găsit pe stradă. Părinții voiau o pisică,

dar până la urmă părinții au acceptat ca Bianca să aibă grijă de câine, dar să-l țină în scara

blocului. Așa că, Bianca a avut grijă de Pufi.

Într-o zi, când a venit acasă, nu l-a mai găsit pe Pufi. S-a speriat. A intrat în casă , și ,

mare i-a fost surpriza când l-a văzut pe Pufi în casă. De atunci, Pufi a rămas în casă. Bianca îl

îngrijea, îl scotea în parc.

Și acum ea e fericită cu Pufi.

PISICA MEA

de Orghidan Andrei Mihai

Eu îmi doream mereu o pisică neagră cu pete albe.

O tot sâcâiam pe mama.dar ea îmi spunea că nu pot ține o pisică pentru că lasă păr. Și

eu am fost foarte trist.

Într-o zi am găsit o pisică în fața blocului. O îngrijeam, îi puneam apă, îi aduceam

mâncare. Am început să ne împrietenim. I-am cumpărat și o jucărie.

Dar, a plecat, și nu am mai văzut-o niciodată!


23

POMUL

de Pătrașcu Dragoș Nicolae

A fost odată un pom. Acest pom

era foarte frumos. Toți copiii se duceau la

el , se urcau în el, se jucau ca pirații.

Făceau multe lucruri împreună cu pomul.

Și a venit iarna. Copiii l-au lăsat.

Nu-i mai interesa pomul. Se jucau cu

bulgări de zăpadă, făceau oameni din

zăpadă, îngeri din zăpadă. Și-au construit

chiar și un iglu.Ei nu au mai trecut o perioadă mai lungă pe la copac.

A venit primăvara. Ei stăteau numai în casă și se jucau pe tablete , pe calculator și pe

playstation. Nici acum nu mai treceau pe la copac.

Vara a venit. Copiii începuseră să iasă pe la terase, la cinema. Nici acum nu aveau

timp pentru copac.

În schimb, toamna, au trecut pe la copac, dar nu pentru a se juca cu el, ci să vadă cum

mai arată acum. Arăta cam rău. Avea crengile rupte, căzute pe pământ. Copiii au luat crengile

și s-au jucat cu ele. S-au plictisit destul de repede de crengi. S-au dus la copac și și-au cerut

scuze că i-au luat crengile.

Copiii au continuat să se joace cu pomul zile întregi.

VACANȚA

de Pătrașcu Dragoș Nicolae

Era 10:30 dimineața. Ne pregăteam să plecăm în Grecia. Trebuia să ajungem la avion

la ora 11:00.

Noi ne-am luat bagajele și am plecat spre aeroportul din Craiova. Drumul până acolo a

fost foarte liniștit. Bunicul nostru a venit cu noi ca să ia mașina.

Până la urmă am urcat în avion.. Un stuard ne-a servit cu alune. În avion am făcut

câteva trăznăi, am și vomitat de 3 sau de 4 pori. Totuși a fost frumos cu avionul.

Când am ajuns în Grecia, tatăl meu a căutat un taxi. Acel taxi ne-a dus până la hotel.

Am descărcat bagajele , m-am schimbat și m-am dus direct în mare. Mi s-a făcut foame așa că

am mâncat un burito, chiar dacă nu e sănătos. Apoi am luat și o înghețată foarte bună.

Așa am continuat o săptămână. Mi-am făcut și câțiva prieteni, m-am distrat.

Timpul s-a scurs. A venit vremea să plecăm. Ne-am făcut bagajele și ne-am îndreptat

spre aeroport. În avion am avut aceleași stări de greață. Am ajuns cu bine la Craiova, unde ne

aștepta bunicul. Ne-a luat cu mașina, am ajuns acasă frânt și m-am băgat direct în pat.

Ce să zic? A fost o vacanță excelentă!


24

INVIZIBILUL

de Petre Mihăiță Ionuț

Era o zi furtunoasă.

Era un om obișnuit care venea de la

serviciu. Deodată auzi un tunet. Omul se sperie

și fugi. Ajunse acasă și văzu că nu era nimeni,

era invizibil.

Omul urcă în cameră, se uită în oglindă

și se sperie, văzând că este invizibil. El făcu o

incantație și se trezi zombi.

Toți oamenii fugeau de zombi. El se transformă într-un zombi invizibil. Toți oamenii

începură să se transforme în zombi.

Într-o zi, a venit o navă extraterestră. Extratereștrii transformară toți oamenii din

zombi în oameni.

De atunci lumea este mai bună.

CIUDĂȚENIA

de Petre Mihăiță Ionuț

Era o zi în care Alex era singur acasă.

Deodată a auzit în pod un sunet ciudat. S-a urcat în pod și a văzut o carte mâncată, din

colecția lui de cărți. Alex a văzut un șoarece, apoi a văzut mai mulți șoareci.

Șoarecii l-au dus pe Alex în locuința lor. Acolo ei aveau multă mâncare. Totuși,

șoarecii voiau să-l mânânce și pe Alex. Abia a reușit să scape de șoareci și să închidă podul.

De atunci, Alex cu familia lui s-a mutat în altă casă.


25

LA PESCUIT

de Preda Mihnea Andrei

Era zi frumoasă de primăvară Alin se juca cu

jucariile în camera lui. El nu era un băiețel foarte

înțelegător dar era foarte liniștit. Spre deosebire

de alți copii el era mai închis și nu vorbea cu

nimeni și nu își făcea nici prieteni.

Într-o zi mama intră la el în cameră și îi spune:

-Vrei să te duci cu tatăl tău la pescuit?

-Nu.

-De ce?

-Nu am chef.

După o jumătate de oră Alin se duce la mama sa în bucătărie și îi spune:

-Vreau la pescuit!

-Nu.

-Tatăl tău a plecat demult.

-Vreau acum!

-Am spus nu.

Alin se duce în camera lui foarte supărat pentru că mama sa nu l-a mai lăsat la pescuit. Fiindcă era

supărat s-a pus în pat și s-a culcat. A doua zi mama intră în camera lui Alin și îi spune:

-Vrei să mergi la pescuit cu mine și cu tatăl tău?

-Daaaaaa!

Ei s-au urcat în mașină și au plecat la drum. În scurt timp au ajuns la un loc unde era o câmpie

frumoasă. Acolo Alin s-a întâlnit cu prietena sa Adina. Ea era singura prietenă a lui. Ei s-au jucat cu

mingea apoi au mâncat tot felul de bunătăți. Au stat la joacă și la pescuit până la ora 9 seara. Când au

ajuns acasă Alin a adormit imediat.

De atunci Alin a înțeles că trebuie să fie înțelegător și să vorbească frumos.

POVESTEA UNUI BURETE

de Preda Mihnea Andrei

A fost odată un burete , pe nume SpongeBob. El era foarte glumeț și nu lua nimic în serios.

El trăia pe fundul mării, unde mai avea și alți prieteni. Cel mai bun prieten al lui era Patrick,

care era o stea de mare.

El locuia într-o casă ananas, și, ca animal de companie avea un melc, pe nume, Garry.

Melcul nu era foarte vesel, era foarte serios. Pe lângă toate acestea, SpongeBob era foarte

ciudat, iar porecla lui era Pantaloni pătrați. El avea și un loc de muncă, lucra la Taxi Crabs.

Specialitatea localului erau turtițele Craby, pe care SpongeBob știa să le prepare foarte bine.

El era și un bucătar foarte priceput. Avea și un coleg de muncă, pe nume Calamar, care era

foarte leneș..

Ei aveau și un inamic, pe nume Plankton. El voia să fure rețeta secretă de la tutițele Craby.

De câte ori încerca , de atâtea ri eșua, pentru că domnul Crabs avea mereu un as în mânecă.

SpongeBob mai avea și alți prieteni ca, Sandy și Garry Homarul, care mergea în fiecare zi la

sală pentru a-și păstra corpul în formă.

SpongeBob este cel mai tare personaj! În fiecare zi mă uit la el.


26

ÎN FRANȚA

de Puiu Andrei Mihail

A venit vacanța. Peste o lună plec în

Franța la părinții mei. Am stat cu un vecin și

cu o prietenă.

Ne-am jucat toată ziua. Am făcut tot ce

era de făcut cu prietenii mei: ne-am jucat pe

PlayStation 4, ne-am jucat

FIFA 17, de-a v-ați ascunselea, și tot așa până

a trecut luna iunie. Pe trei iulie trebuia să plec.

Mi-am luat cu adevărat rămas-bun. Au venit părinții mei. Eu cu tatăl meu am plecat cu

avionul, iar mama cu bunica, au plecat cu autocarul, și au venit în două zile și o noapte.

Când au ajuns acolo am trăit liniștit împreună cu părinții mei.

PANDORA

de Puiu Andrei Mihail

Erau odată trei oameni: Rhys,Vaughn si Ciara.

Cei trei erau pe o navă lângă planeta Pandora. Rhys s-a dus în biroul ,,regelui,, . Și s-

a dovedit a fiind un răufăcător și un inamic, care îi angajase pe toți prietenii lui Rhys ca

oameni de serviciu.

Ei s-au hotărât să-i ia un lucru care îi puteau ajuta.

Ajung într-un sat plin de bandiți. Singuri:Rhys și Vaughn. Ciara le trimitea roboți

de ajutor.

Cei doi s-au luat la ceartă. Toți bandiții au sărit pe ei să le ia cei 10 milioane de

dolari pentru a lua ce le trebuie să-l oprească pe Ryan.

Ajung la urmă să scape și să ajungă la destinația la care trebuiau să ajungă la

Gorthys, un robot care îi puteau ajuta să ajungă ei conducatorii navei.

S-a dovedit a fi fals acel lucru.

Cei doi băieți au devenit prieteni cu : Sasha și cu Lynn.

După toate acestea s-au dus la un concurs de condus plin de bandiți pentru a afla mai

multe despre unde se află Gorthys. După ce s-a terminat cursa și au câștigat dar, prietenul lor

nebun le-a luat banii și-au explodat din cauză că bandiții au plantat-o și i-ar fi omorât pe ei. Ei

dintr-o peșteră au descoperit că Gorthys era afară pe partea cealaltă a peșterii.

După au călatorit 3 luni în mașină și au găsit ceea ce au vrut și au devenit

conducătorii navei.


27

O ÎNTÂMPLARE HAZLIE

de Rada Andreea Elisa

Eram singură acasă cu

prietenul meu necuvântător , papagalul

Coco .

Mă pregăteam să plec la

școală , având cursuri dimineața . Părinții

mei tocmai ce plecaseră să o ducă pe

surioara mea la gradiniță , dupa care urmau

sa plece și ei la serviciu. Simțeam că-mi lipsește ceva , dar ce anume? Ah!

Ochelarii...Oare unde sunt? Îmi răsuna mereu în minte vocea caldă a mamei :,,Andreea, să nu-

ți uiți ochelarii!" Ce Dumnezeu, oare unde sunt? Și începeam să caut de zor. Coco dansa în

colivie și ciripea neîncetat, iar eu nu mă puteam concentra.

-Ție iți arde de dansat și de ciripit, iar eu nu-mi găsesc ochelarii! Am răscolit

biroul, patul , cum e posibil? Erau de negăsit.

Plecasem în grabă lăsând în urmă dansul și ciripitul lui Coco. Coboram scările

plângând , credeam că mama va afla că nu mi-am luat ochelarii și mă temeam sa nu fiu

mustrată. La parter, o vecină, văzând că plâng, m-a întrebat:

-De ce plângi?

-Nu-mi găsesc ochelarii!

-Ce simpatică ești! Dar îi ai pe nas!

-Cum? Am dus mâna la ochi și ochelarii erau acolo. Mulțumesc,n-am realizat

și...de când îi căutam...

Această întâmplare n-am uitat-o nici astăzi și va rămâne nemuritoare în sufletul

meu și al vecinii mele de la parter!

LA ȘCOALĂ

de Rada Andreea Elisa

Eu sunt Andreea ,elevă a clasei a IV-a la scoala C.N.V. Nicolae Titulescu.Aici fac ore

de: muzică, matematică, română, științe ale naturii, civică, engleză, educatie fizică, religie,

desen, istorie, geografie, joc și mișcare. Pe lângă toate acestea mai aveam dansurile.La

dansuri sunt : Andreea (eu),Bianca Oprișor ,Denisa, Alexia, Maria Bratu,Marius,

Dani,Dragoș,Andrei Preda,Fili.Avem cea mai tare trupă de dansuri. Numele nostru este

”Candy”.

La română învățăm , la fel și la matematică, știinte ale naturii, engleza , religie, desen,

istorie , geografie. La muzică- cântăm, la civică învățăm cum să ne comportăm , la joc și

mișcare- dansăm sau mergem afară și... la educație fizică facem sport.

Eu mă și distrez la școală , dar îmi pare rău că o să se încheie anul nou școlar și

nu o să ne mai vedem cu doamna noastră și cu colegii noștri!


28

DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE

de Răducan Irinel Ionuț

Cu vocea caldă,cu zâmbetul pe buze

m-am apropiat cu ușurare de dumneavoastră.

În prima zi de școala a clasei a IV-a,

când m-ați îmbrățișat, am simțit cât de dulce

și blândă sunteți.Ați fost pentru mine ca o

mama a mea.Ați avut răbdare cu mine și mi-

ați explicat unele lucruri pe care eu nu le

știam. Chiar daca v-am cam supărat,

dumneavoastră m-ați iertat și mi-ați explicat cum trebuia să fac. A trecut timpul și , iată că s-a

sfârșit clasa a IV-a și eu voi avea alți profesori, dar eu nu o să uit niciodată și vă voi simți

aproape.Eu o să învăț și vă promit că veți fi mândră de mine.Vă mulțumesc că m-ați învățat

ceva nou, iar eu pe-o parte sunt bucuros ca mă fac mai mare și culeg mai multe cunoștințe,dar

pe altă parte nu , deoarece vă voi pierde și, cu siguranță, îmi va fi dor de dumneavoastră.

Aceste rânduri au fost din sufletul meu pentru dumneavoastră,doamna învățătoare!

SFÂRȘIT DE CLASA a IV-a

de Răducan Irinel Ionuț

Este vară. Eu îmi aduc aminte cu plăcere și îmi e dor să mai fiu în clasa pregătitoare.

Cu toate că provin din altă școală, mie îmi place clasa aceasta și noua mea învățătoare este

foarte frumoasă, foarte cuminte și foarte simpatică.

Chiar dacă este o altă școală, nu e nicio problemă. Eu învăț tot mai bine și sunt mândru

de mine , de colegii mei și de doamna învățătoare. Cu toate că mai facem năzbâtii și suntem

agitați, asta e! Până la urmă suntem copii și suntem egali.

Mie mi-a pus creionul în mână prima învățătoare, care era la fel de frumoasă,

simpatică și bună la suflet, deoarece, dacă cineva plângea în clasa pregătitoare, doamna îi

alunga plânsul și aducea pe chipurile noastre numai bucurie și fericire.

Acum, însă, vom trece în clasa a cincea, unde vor fi mai mulți profesori, care vor

aduce cunoștințe noi. Sunt nerăbdător să trec în clasa a V-a.

Eu spun aceste vorbe din sufletul meu de copil. A fost minunat în clasele acestea, dar

dacă m-am descurcat bine, înseamnă că mă voi descurca și de acum încolo.

După ce îmi termin temele, eu ies la joacă și mă joc cu colegii mei, deoarece suntem

cu toții în cartier și, de multe ori, facem temele împreună.

Multe lucruri interesante și mulți prieteni mi-am făcut până în clasa a patra.


29

CLOVNUL NELEUN

de Soare Darius Constantin

Era o seară caldă. Eram la o petrecere, într-

un parc. Erau mulți clovni haioși, însă unul, mai

ciudat, nu avea niciun zâmbet.

După ce s-a terminat petrecerea, noi, câțiva

copii, l-am urmărit pe covnul cel ciudat. Avea o

casă mare. A intrat în beci. Ne-am uitat pe fereastră. Am văzut oameni acolo, așa că am vrut

să intrăm, dar o fată a fugit . Ne-am lipit urechile de ușă. Auzeam niște sunete , de parcă

cineva ar fi fost torturat.

Am deschis ușa și scârțâia destul de tare. Ne-am ascuns sub pat și în șifonierul cu

haine. Clovnul ne-a căutat, nu ne-a găsit, așa că s-a întors în beci. Noi am sunat la poliție.

Poliția l-a luat, l-au arestat, pentru că omorâse oameni în beci . L-au ținut închis timp

de zece ani.

Orice faptă rea este pedepsită!

NOUA KENDAMA

de Soare Darius Constantin

Într-o zi, o firmă nouă , care producea kendama, a început să facă kendama nouă cu

logo-ul VARD, un logo extraordinar, spun unii.

VARD au început să vândă primele lor kendame. Au avut succes. Peste ani ei au

început să facă kendame din ce în ce mai proaste, ața se rupe, cupele nu mai stau cum trebuie,

nimeni nu le mai cumpăra. Așa s-a dus și cariera lor de a produce kendame.

După un an, VARD nu mai există!


30

CLASA a IV-a

de Stăncioiu Cătălin Ionuț

Ce să spun despre clasa a patra?

A fost un an frumos! Noi am învățat

multe chestii frumoase la istorie, la geografie.

Nu a fost chiar așa de greu!

La sport mi-a plăcut foarte mult,

pentru că alergam, jucam handbal și baschet.

A fost distractiv!

În clasa a patra eu am fost foarte

vesel. Dintre toate clasele, aceasta mi-a plăcut cel mai mult.

A fost și greu și ușor. Toți copiii treceau la tablă. La română , la matematică dădeam

lucrări și eram emoționat.

Îmi va fi dor de clasa a patra!

AMINTIRI

de Stăncioiu Cătălin Ionuț

Îmi voi aminti mereu anii de școală.

În fiecare dimineață m-am trezit și am plecat către școală, ca să învăț carte. Dacă nu

înveți carte, nu ai parte de nimic în viață! Mi-a plăcut la școală, dar și după ore, când așteptam

șoferul să ne ducă acasă. Mergeam în parc cu colegii, la tobogane și ne jucam mult. Îmi

plăcea să mă joc cu ei. Ne dădeam în leagăne, pe tobogane, alergam.

Era tare distractiv.


31

ÎMI VA FI DOR...

de Stănescu Adrian Giani

Am petrecut împreună patru ani

frumoși.

Am fost ca o familie, ne-am

ajutat reciproc. Mama noastră

adoptivă, doamna învățătoare, ne-a fost

alături mereu. Acum o pierdem. Doare.

Îmi voi aminti mereu, cu

plăcere, de prima zi de școală, în care

mi-am făcut prieteni, iar doamna

învățătoare ne-a primit cu brațele larg deschise.

Sufletele noastre de copii se pregătesc ușor să devină suflete de adolescenți, ce lasă în

urmă copilăria cu tot ce a fost frumos.Acum lăsăm copiii să se bucure și ei de anii ce vor veni.

Cu lacrimi în ochi ne luăm rămas bun de la doamna învățătoare, de care ne vom aminti

mereu, cu plăcere.

”La revedere, doamna învățătoare!”

ZILE DE NEUITAT

de Stănescu Adrian Giani

Am fost cu moșul meu, într-o zi , la fotbal. M-a luat pe ghidonul de la bicicletă.

Ne-am jucat cu băieții mari de 18, 19 ani, iar noi aveam: 13, 14, 10 și 9 ani. Acolo era

și Dani. Dani nu a putut să joace. După prima repriză, noi am bătut cu 4-2. În a doua repriză,

ne-au egalat. După, au venit golurile mirifice. Moșul meu a dat de la jumătatea terenului . Un

băiat a dat gol cu capul. Dar tot am pierdut cu 8-9. A fost distractiv!

După meci am plecat acasă cu tati. Acasă ne-am jucat Multiplayer pe telefoane.

A doua zi ne-am dus la școală și am dat un test la matematică. M-am descurcat

bine.Nu a fost greu.

În acea zi mi-am făcut temele și am sta 1-2 ore pe calculator, și apoi am ieșit afară. M-

am întâlnit cu Iuli, Ionuț și cu mulți alți prieteni. Am făcut un campionat de Kendama. Gabi a

luat locul I, Cătălin- locul II și eu locul III. Edi și Ioni s-au clasat pe ultimele locuri.

După joacă ne-am dus fiecare la casele noastre și am mai sta pe telefoane. După o oră

ne-am culcat.

Au fost zile de neuitat!


32

AVENTURILE UNUI PIRAT

de Stroea Fodor Robert

Era odata un băiat pe nume Andrei

care se juca în parc.Dar, deodată a apărut în

fața lui un portal. Copilul curios a intrat în

portal și dintr-odată era pe o barcă și mai

avea și hainele schimbate.

Căpitanul a zis:

-Ahh!,pirații mei, mai avem puțin

până la comoară.

Pirații au ajuns la mal și au început să caute. Nimeni nu a găsit comoara însă Andrei a

găsit-o. Era o problemă,cufărul era greu. Andrei a chemat ajutor. Ceilalți pirați au cărat

cufărul până la căpitan. Căpitanul i-a dăruit jumătate din comoara lui Andrei.

Deodată, el s-a trezit și-a aflat că era doar un vis.

ISTORIA

de Stroea Fodor Robert

Era odată un băiat pe nume Alex. Lui îi plăcea foarte mult istoria.

La ore era tot timpul cu mâna pe sus. Știa răspunsul la orice întrebare. Îi plăcea să

citească legende istorice, povești reale despre trecut. În pauză, în loc să se joace cu alți copii,

el citea câte-o poveste.

Acum, timpul a trecut și Alex, dintr-un copil obișnuit a devenit om important.

E bine să te preocupe istoria, pentru ca : copiii, nepoții, strănepoții tăi să fie mândri de

tine.


33

BĂTAIA UNEI INIMI

de Ștefan Rareș Petru Vlad

Eu, împreună cu colegii mei de clasă, ne

pregăteam să mergem în excursie în munți. Am mers

mult. Părea că nu se mai termină. Nimic nu se mai

auzea. Era liniște și toată lumea era tristă și

posomorâtă. Deodată de auzi un clinchet. De atât fu

nevoie și tot autocarul se umplu de veselie. Copiii

vorbeau și râdeau , iar timpul trecea ca prin zbor.

Nimeni nu se mai concentra la drum.

Într-un final am ajuns. Cerul luminat de lună și firele de iarbă mișcându-se sub picioarele

noastre. ... era parcă un vis. Deodată, o bubuitură puternică ne trezi la realitate. Era motorul

autobuzului. Se pare că se supraîncălzise și explodase. Șoferul a spus că văzuse un service la mică

distanță de noi. Noi și cu doamna am pornit prin pădure să găsim service-ul. Deodată , grupul se opri.

Doi ochi roșii se uitau țintă la noi.

Doar o secundă, doar o clipă și ambii profesori erau la pământ. Atunci se auzi o bătaie de

inimă, se auzea tot mai tare. Nu era de la noi, pentru că inimile noastre înghețaseră. Era de la bestie.

O secundă și toată clasa o luase la fugă, la fel și eu , vorba aceea: ”fuga e rușinoasă, dar e

sănătoasă!”

PĂDUREA MEREU TÂNĂRĂ

de Ștefan Rareș Petru Vlad

Într-un ținut în care iarna nu se mai termina, o familie s-a hotărât să plece în vacanță. După

multe ore, în sfârșit, au ajuns.

Un ținut înzăpezit și frumos...Ziua trecu ca prin zbor , iar noaptea se instală rapid.

Dimineața se auzi un frumos ciripit de păsări. La auzul acestora, Greg, căci așa îl chema pe

băiatul familiei, se minună. De mult timp nu mai văzuse păsări , pentru că iarna le alungase pe toate.

Băiatul privi pe fereastră, dar zări doar zăpadă. Mirat și nedumerit, ieși din cabană și , în spatele

acesteia, văzu ceva nemaivăzut. Era o pădure cu copaci verzi și frumoși. Întră înăuntrul pădurii și nu

se mai stăpânea de fericire.

Totul era atât de verde și de frumos! Animalele se jucau, râurile curgeau, soarele strălucea.

Erau atâtea flori și era atât de cald, de parcă primăvara rămăsese acolo.

O mică pasăre veni și îi spuse:

-Primăvara stă pe loc și aduce flori și joc!

Băiatul nu pricepu la început, dar după aceea înțelese de ce totul era așa de înverzit și în oraș

înzăpezit.

Când primăvara venise în pădure să aducă vreme bună, se rătăcise. De aceea , în pădure era

primăvară și în oraș era iarnă.

Atunci băiatul porni pe urmele primăverii. După mult timp de mers, în sfârșit, găsi primăvara,

care arăta ca o mică gâză. Băiatul luă primăvara și o aduse din nou în oraș.

Atunci toate plantele și florile se treziră la viață , zăpada se topi și totul reveni la normal.


34

KENDAMA

de Tufeanu Filoftean Florin

Kendama este o jucărie care a

fost creată în Japonia. Această jucărie

foarte populară a ajuns și în România.

Primul român care s-a jucat cu kendama

a fost CRBL. Ușor , ușor a ajuns și în

Slatina.

Cei mai mulți copii din Slatina

care au kendama o cumpără de la Nose

and Tail. Datorită lui Marius Virgil noi ne putem cumpăra kendame oricând de la el, deoarece

el a a deschis magazinul Nose and Tail. În magazinul acesta putem găsi : skateboardeuri ,

tricouri Slatina Skare Crew , grafity spray , kendama și multe altele.

Cel mai bun jucător de kendama din Slatina este Florentin Văduva.

SFÂRȘIT DE CLASA A IV-A

de Tufeanu Filoftean Florin

Se termină clasa a patra.

Îmi pare nespus de rău deoarece mi-a plăcut foarte mult să îmi petrec timpul cu cei

mai buni colegi. Niciodată nu o să–mi uit cea mai bună profesoară și cei mai buni colegi. Pe

clasa a v–a știu că voi avea alți colegi și alți profesori , dar nu o sa fie așa de buni cum au fost

colegii mei.

Chiar dacă m-am mai certat cu colegii vor rămâne mereu cei mai buni colegi .


35

ANIMALUL MEU DE COMPANIE

de Velea Maria Alexia

Animalul meu de companie se numește

Pufi. Eu îl iubesc pe Pufi.

El este foarte caraghios câteodată , dar

mai este și rău . Mă mai mușcă uneori. Și acum

am semne de la mușcăturile lui . Dar eu tot îl

iubesc pe Pufi.

Noi pe Pufi nu îl ținem la oraș, în casă,

noi îl ținem la tara și se bucură foarte mult când

mă vede . Îmi este dor de el , abia aștept să merg

la țară!

Eu am mai avut o catelușă pe nume Cora . Cora mi-a dispărut. Noi o țineam în curte .

Odată, am fost la țară și am vrut să le dau de mâncare cățelușei mele, Cora și cățelului

meu, Bobiță . Când am strigat după Cora, nu mai venea . Am fost tristă. Am simțit un gol în

inimă atunci când a dispărut,dar m-am vindecat atunci când tati mi l-a adus pe Pufi.

Nu știu ce m-aș face fără Pufi . O iubesc mult !!

TRUPA DE DANS

de Velea Maria Alexia

Într-o zi de școală obișnuită a apărut o domnișoară foarte drăguță, pe care o chema

Sorina . Ea a întrebat cine vrea să facă niște cursuri de dans . Eu am acceptat propunerea

împreună cu alți colegi pe nume: Denisa, Maria B., Andrei P, Fili, Andreea, Dragos, Marius,-

Bianca O și Dani.

Ne –am distrat foarte mult ! Am avut 4 spectacole la care am fost câștigători.

Am niște colegi extraordinari!


36

SFÂRȘITUL CLASEI a IV-a

de Verdeș Anda Alexandra

Cât de repede a trecut timpul...Ultimul an

petrecut cu colegii și cu doamna învățătoare! Nu

pot crede! Parcă mai ieri era prima zi de școală...

În acest an am avut parte de multe lucruri,

cum ar fi: concursuri, olimpiade, zile de naștere, un

Secret Christmas și multe altele. Printre care și trei

colegi noi: Pablo, Riana și Irinel. Fiecare era diferit:

Riana-era crescută în Italia, Pablo – era născut în

Spania- de aceeea numele lui e din limba spaniolă,

iar Irinel-român-pur și simplu român.

Cred că cel mai bine mă înțeleg cu Riana!

Chiar în acest moment stau cu ea în bancă. O ador...

Și încondeierea ouălor a fost amuzantă.

Am spart și un ou...da, la care lucrasem 30 de

minute...dar asta e...

Și, stai puțin, am mers și la Bran în

excursie. Foarte tare!

Și banchetul, mai urmează și banchetul....

Abia aștept...dar prea multe de cumpărat:

rochie, pantofi, ș. a.

Și ...cam ăsta a fost anul...

Îmi va fi dor de colegi și mai ales de

doamna...

Rămas bun clasa a IV-a!

VACANȚA LA VIENA


Sora mea mă cam enervează. De când

mama i-a spus că vom merge la Viena, o săptămână

întreagă și-a pus în minte un plan diabolic ca ea...și

îmi spune ea așa:

-Știi, Niki...îmi pare rău pentru tine...dar

eu, mama și tata vom merge la Viena...fără tine!

Ura!

-Nu cred...ăsta-i un plan diabolic de-al tău!

-Dacă nu crezi, întreab-o pe mama!

Mă duc eu grăbită la mama s-o întreb...dar

era adevărat.

Îmi spuse:

-Niki...nu te supăra, dar tu nu vei merge cu

noi la Viena, îmi pare rău!

Mi se părea suspect...făcuse ea, soră-mea

ceva. Stai puțin, mama nu mai țipă după parfumul

ală ”Cristin” e înnebunită după el...chiar îl avea pe

noptieră. O întreb:

-Hey! De unde ai parfumul ală...?

-Mi l-a făcut sora ta cadou...

-Dar nu e ziua ta...

-Știu, dar mi l-a dat așa.

Mă duc peste Ariana:

-I-ai dat parfumul ală mamei, doar ca să nu

mă luați cu voi la Viena, nu?

-Și? Ce? Probleme?

-Da...multe...

-Ce-ai zis? Dă-o încolo pe Niki, e absolut

inutilă!

-Am încheiat discuția!

Nu pot să cred că asta e atât de diabolică!

Se pare că lucrurile rămân așa...Of! Chiar aveam

nevoie de o vacanță...Stai, am și eu u plan, cred că

încep să fiu și eu diabolică. Încep să-i iau toate

hainele ei cool...și le pătez cu cerneală, vopsea,

chiar de ziua ei.

Intră pe ușă:

-Ce nai...?

-Surpriză! Își place cadoul?

De furie trântește dulapulși îi rupe ușa din

balamale. Doamne sfinte! Fta asta este un mutant!

La propriu!

Mama a pedepsit-o rău...

A zis:

-Niki, fă-ți bagajele , mergi la Viena cu

mine și cu tata, fără Ariana.

-Ce?

-Exact! Tu nu vei merge cu noi!

-Nu...

Super tare! Cred că mama nu avăzut

hainele pătate...Le va vedea după vacanță. Dar până

atunci voi profita de ocazie.

Ne vedem peste o săptămână!

THANK YOU, TEACHERS!


Teachers are keys

That unlock the student's mind.

You are guides who mold our mind.

You are one of a kind.

You are like a shepherd

Who guides the sheep

To the right path.


37

STILOUL MEU

de Voicu Andrei Bogdan

Săptămâna trecută eu scriam și, din greșeală,

am scăpat stiloul pe jos. Atunci el a zis

-Au!

Iar eu am zis imediat,atunci:

-Poti să vorbești!

-Nu!

-Dar tocmai ai vorbit.

-Bine,OK,sunt un stilou magic. Cândva,

demult, tare demult eram multe, acum decât eu am mai rămas,zise trist stiloul.

-Nu știam.

-Existența mea trebuie sa fie secretă, deci să nu spui nimic,nimănui.

Aici nu prea m-am tinut de cuvânt,dar bine că nu scriu cu acel stilou.

-Bineînteles!am zis eu cu degetele incrucisate le spate.

-OK!

-Tu poti sa scrii,sau ceva.

-Da,pot sa scriu. Îți scriu temele deoarece nu vreau să mă mai dai din greșeala pe jos.

-Bine.

Eu l-am lăsat să-mi scrie temele, dar am observat că făcuse multe greșeli, iar apoi mi-am dat

seama, dacă vrei sa faci ceva bine, fă-o cu mâna ta.

Am discutat cu stiloul și a fost de acord,dar cu o condiție,să nu-l mai scap pe jos.

MOTANUL

de Voicu Andrei Bogdan

A fost odată un motan care a abandonat de mic pe străzi.

Într-o zi, când se plimba , a văzut un șoarece. Motanului îi era foame, așa că a urmărit

șoarecele . Șoarecele a reușit să scape printr-un orificiu. Acum motanul era flămând și rătăcit.

Motanul a văzut un chip de copil, care î se părea familiar. S-a dus spre el. Acel copil era cu

prietenii lui, juca fotbal. Acum , motanul , și-a amintit , era vechiul lui stăpân. Numele copilului era

Adrian.

Adrian a văzut motanul și l-a recunoscut imediat, era Tom. și-a luat ”La revedere!” de la

prietenii lui:

-La revedere!

-Unde pleci?

-Acasă.

-Dar acum? La ora asta?

-Da! La revedere!

-Pa!

Adrian, de fapt, plecase pentru a urmări acel motan. Motanul era , cu siguranță, Tom. Adrian

nu se înșelase. L-a găsit pe Tom și l-a luat acasă. Tom, de fapt,a fost pierdut, nu abandonat.

Acum știa că a avut și mai are o familie iubitoare.


38

PRIETENII

de Voiculescu Elena Alexandra

După ore îmi place să mă joc cu prietenii.

Când a fost Emi pe la mine, ne-am jucat,

am dat la coș, am făcut puzzle-uri, ne-am jucat

de-a bucătăresele. Ne-am jucat și cu plastilina

inteligentă. Ne-am jucat și pe telefoane jocul cu vrăjitoarele.

De multe ori ne facem temele împreună.

După ce terminăm , ieșim afară. Așteptăm să vină toți copiii, apoi ne jucăm.

Sunt foarte fericită când îmi petrec timpul cu prietenii mei!

NOI

de Voiculescu Elena Alexandra

Cine suntem noi?

Noi suntem un grup de copii, din cartier. Ne place să ne petrecem timpul împreună.

Scriem împreună, ne jucăm, râdem împreună. Și aniversările le petrecem cu toții.

Când este ziua de naștere a unuia dintre noi, ne jucăm cu baloane, cântăm ”La mulți

ani!”, mâncăm tort, stăm pe telefoane.

Este foarte frumos!


39

WONDERFUL MEMORIES FLOOD

MY MIND!

Prof.lb.engleză, Chintescu Maria Cristina

As I put my brain in re-wind

I think of special characteristics of each person

And will miss all, I am certain

Darius, who tells the best interesting stories,

Riana, whose handwriting is the best,

Mihai M., who can multiply better than all the

rest,

Dragos, whose silly jokes make us giggle,

Elena, whose sweet smile is so cheerful,

Alexia, who dances with finesse and is the

finest,

Anda, who is truthful and never biased,

Pablo, who draws the loveliest art,

Emi, who always shares and does his/her part,

Diana,who is neat and never colors out of the

lines,

Mihai, who always listens and never whines,

Cătălin, who can jump for hours with his rope,

Denisa, who is great

at cleaning up with

soap,

Bianca B., whose locker is organized and neat,

Denis, whose skill at football cannot be beat,

Fili, who follows directions perfectly,

Andrei P.,who is so good with computers,

Dani, who is polite and shows courtesy

Bianca O., who collects interesting and cool

stuff,

Marius, who is kind and never gruff,

Maria G. who easily gets the teacher off

topic,

Andrei P., who is the most wonderful comic,

Robert C., who never says YES,

Sebi, who is mindful and a great leader,

Andrei,who loves books and excels as a

reader,

Bogdan, who loves Maths so much,

Maria B. , who reads so perfectly,

Rareș, who listens with wide eyes,

Adi, who is so naughty and playful,

Gabi, who is such a helpful friend,

Andrei O.,who respects everyone,

Andreea, who loves English so much,

Florin, who plays so much during my class,

Irinel, who never says NO!

Ionuț, who is so funny,

The shy, the rowdy, the funny and the naughty

This is the group I will always care for

strongly!


40

Educaţia religioasă şi importanţa educaţiei morale a elevilor

Profesor religie, Niţoi Mirela

Morala cuprinde valorile, principiile, normele şi regulile determinate de cerinţele

societăţii pentru a reglementa relaţiile comportamentale dintre oameni.1

Profilul moral al unei persoane este definit de unitatea dintre conştiinţă şi conduita

morală între care există o relaţie dinamică.

Convingerile morale se formează pe baza interiorizării normelor, principiilor şi

valorilor morale, care odată formate se manifestă în comportamentul moral ajutându-1 pe

individ să-şi identifice locul şi rolurile pe care le poate deţine în cadrul comunităţii.

Astăzi, educaţia morală se regăseşte în diferite variante terminologice: educaţie

morală, educaţie moral-civică, educaţie moral-religioasă, ceea ce atrage atenţia asupra

diferenţierii rezultatelor educaţionale aşteptate, în funcţie de aria comportamentelor vizuale.2

Educaţia religioasă este activitatea pe care educatorul o desfăşoară pentru dezvoltarea

religiozităţii copilului ştiut fiind faptul că omul se naşte cu predispoziţie spre religiozitate.

Omul năzuieşte după fericire şi desăvârşire şi numai RELIGIA poate răspunde la întrebările

ultime ale existentei umane.

Educaţia religioasa realizată în şcoala are o importanţă deosebită deoarece duce la un

nivel înalt de dezvoltare al personalităţii religios-morale a elevilor.

Educaţia religioasă este influenţată de anumiţi factori predispoziţia religioasa a

copilului, familia, mediul în care trăieşte, experienţa copilului.

Formele de organizare a educaţiei religioase sunt:lecţia de religie; cateheza; vizitele şi

excursiile la biserici şi monastiri; manifestări cultural-religioase; arta bisericească, etc.

În lumea modernă există tendinţa de a considera viaţa morală independentă de religia

creştină. Trăirea religioasă îl determină pe om la fapte morale în conformitate cu poruncile lui

Dumnezeu.

Educaţia religioasa este importantă şi din punct de vedere social. Omul trăieşte într-un

mediu social în care trebuie sa dobândească fericirea şi desăvârşirea creştină prin practicarea

virtuţilor.

Educaţia religioasa este acţiunea specifica umana care se desfăşoară conştient de către

educator, pe baza unor principii şi cu ajutorul unor metode şi mijloace specifice; ea este

susţinută de iubire, încredere şi libertate. Scopul educaţiei religioase este realizarea

caracterului religios-moral al elevului, care sa-l conducă la desăvârşirea creştină.3

Educaţia moral-religioasă este posibilă la toate vârstele şi pentru realizarea ei este

necesar ca harul divin să conlucreze cu strădaniile educatorului.

1 Marin Stoica, Pedagogie, Editura Gheorghe Cartu -Alexandru, Craiova, 1997, pag. 66

2 Ion T. Radu, Liliana Ezechil, „Pedagogie - fundamente teoretice”, Editura V. & Integral,

Bucureşti, 2002, pag. 123 3

Pr. Prof. univ. dr. Sebastian Sebu, M. Opris, D. Opris, Metodica predării religiei,Editura

Reîntregirea, Alba Iulia, 2000, pag. 22.


41

EDUCAȚIA FIZICĂ LA CICLUL PRIMAR

Prof.educație fizică, Rãdulescu Mihaela – Cristina

Copilul de vârsta micii școlarități, aflat în plin proces de creștere și dezvoltare, are

nevoie de mișcare. Mișcarea este cea care realizează echilibrul rațional intre efortul fizic și

cel intelectual.

Educația fizică și sportul care, prin natura lor, sunt mai apropiate de om, promovează

jocul, intrecerea loială și satisfacția împlinirii psihomotrice. Activitățile de educație cât și

jocurile și exercițiile de mișcare constituie o adevărată bucurie pentru copii, ei executându-le

cu placere și în mod atât de firesc încât nu mai sesizează durata orei și efortul depus.

Educația fizică în ciclul primar ocupă un loc primordial având următoarele obiective:

capacitate motrică de bază (,, ansamblul posibilităților motrice naturale și dobândite

prin care se pot realiza eforturi variate ca structura și dozare’’);

dezvoltare fizică ( se referă atât la aspectul somatic- indici morfologici, cât și la cel

funcțional- indici fiziologici). Exercițiile de dezvoltare fizică formează categoria cea

mai numeroasă dintre mijloacele care acționează direct asupra dezvoltării armonioase

a organismului.

Deprinderi și priceperi motrice (,, abilități dobândite care permit obținerea unor

rezultate optime cu maximum de siguranță și minimum de cheltuială’’- pricepere-

,,faza superioară de stăpânire a deprinderii motrice’’;

Calități motrice ( nu se dobândesc , nu se ,, capata’’ pe parcursul existenței umane

individuale). Acestea sunt: viteza, îndemânare, rezistența, forța, mobiliate/suplețe.

Predarea educației fizice la ciclul primar solicită din partea cadrului didactic stăpânirea

unei foarte bune terminologii și metodologii specifice ciclului de predare. Profesorul poate

modela elevul așa cum dorește,astfel încât simultan cu instruirea poate educa calități,

sentimente, convingeri și poate dezvolta relații de colaborare, cooperare, întrajutorare ținând

cont de particularitățile de vârsta și sex.

Alături de cadrul didactic un rol important îl are familia care sprijină prin posibilitățile

materiale practicarea exercițiilor fizice și în timpul liber contribuind la dezvoltarea normala și

armonioasă a copilului.

Tehnologia modernă ( tabletele, pc-urile, telefoanele mobile etc.)a dus la scăderea

interesului privind practicarea exercițiilor fizice în aer liber și în timpul liber, precum și la

creșterea numărului de copiii supraponderali.

Alături de tehnologia modernă aparută ,alimentația necorespunzătoare, lipsa unor baze

tehnico-materiale necesare desfașurării orelor de educație fizică în condiții normale, lipsa

materialelor minim necesare desfășurării activității de educație fizică, întregesc tabloul și

îngreunează acest proces instructiv-educativ.

Rolul educațieie fizice a fost evidențiat și susținut încă din antichitate și până în prezent.

Astfel, educația fizică nu are un scop limitat, acel al dezvoltării fizice ci, din contra, educația

fizică acționează concomitent cu celelalte laturi asupra dezvoltării integrale a personalității

stimulând și fortificând calitățile psihofizice ale acesteia.


42

PENTRU CÂND NE VOM REVEDEA

Profesor învățământ primar, Șerban Nicoleta Veronica

Este un sfârșit trist de primăvară.

Nourii negrii și grei se abat către sufletul meu. Din când în când mai mijește câte-o rază

de soare. Prea puțin...

Cinci ani...cinci ani încărcați cu emoții.Cinci ani în care am pătruns..umăr la umăr...în

minunata lume a cunoașterii.

Vă mai amintiți ? În septembrie 2012 pășeați firavi pragul clasei pregătitoare. Emoții,

neîncredere, chiar frică....sentimente contradictorii vă năpădeau.

Și au trecut...doar cinci ani. Ani frumoși, ani grei. Ani în care v-ați demonstrat calitatea de

a fi pui de Om.

”Toți pentru unu, unul pentru toți!”, deviza noastră, deviza sub care am adunat numeroase

premii: Premii I, II, III , dar și mențiuni primite la concursuri naționale, regionale și județene:

la Concursurile extraordinare Joy Publishing, (Teste din poveste, Cultură generală) LuminaMath, Micul Școlar, Arhimede, Comper, Comunicare și ortografie, Fii InteligenT...la

matematică!, Autoportretul, Voinicel, Euroșcolarul, Trepte în matematică, Fantezie și

culoare, Campionii cunoașterii, Vulturul înțelept, Crăciun –miracol și culoare.

Am desfășurat împreună o mulțime de activități școlare, dar și extrașcolare.Vă mai

amintiți cum pătrundeați în sala de curs intonând cântece de toamnă în cadrul lecției deschise

a Cercului pedagogic? Sau cum ne ascundeam prin fântâna secretă de la Celei. L-am căutat și

pe Vlad Țepeș. Am cercetat ruinele marii cetăți : Râșnov. Am observat timpul probabil pe

dealul Codlea. Muzee, expoziții, vizite la grădinițe sau la școli... Atâtea amintiri! Atât de

frumoase !

Și nu numai atât ....sunt mândră de voi! De cei care renunță la jocul pe calculator sau pe

telefon pentru a participa la activități extrașcolare: fotbal, karate, dans, canto, judo, tenis.

Acum, mai înțelepți, mai serioși, mai maturi, încercăm să ne luăm ”Rămas bun!”. Un

dulce rămas bun. O amintire vie a celor mai frumoase momente petrecute împreună.

Fiți sinceri, dragi

fluturași! Fiți buni!

Bunătatea va fi mereu

apreciată! Fiți ambițioși și

puternici! Fiți mândri de

voi și de familiile voastre!

Croiți-vă un drum frumos,

fără regrete! Fiți atenți la

tot ce e în jurul vostru!

Peste ani și ani, sigur

ne vom întâlni și ne vom

aminti clipele frumoase

petrecute împreună!

Nu uitați să fiți

OAMENI!

Documents

Fluturașii vă povestesc · English teacher for these two last interesting years. We ... În clasa a patra am învățat lucruri care îmi vor fi de folos anul viitor. Anul acesta