FACULTATEA DE DREPTUNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

ANUL INTAI2014-2015

TEORIA GENERALA A DREPTULUISEMINAR N° 2

Conceptul dreptului. Principiile dreptului.

Bibliografie indicativa:- N. POPA, <<Teoria generala a dreptului>>, Editura CH BECK, 2008- S. CRISTEA, << Teoria generala a dreptului>>, Editura Universul Juridic, 2009- M. PARQUET, << Introduction generale au droit>>, Editura Breal, Paris, 1996

LISTA TEMELOR DE DISCUTAT

I. Sistemul dreptului A. Notiunea sistemului dreptuluiB. Criteriile de structurare a sistemului de dreptC. Diviziunea in drept public si drept privat

II. Definitia dreptului III. Teorii privind originea dreptului IV. Esenta, continutul si forma dreptului V. Principiile dreptului

DOCUMENTE ATASATE1. Document 1 – Aplicatii2. Document 2 – Contract de concesiune3. Document 3 – Contract de vanzare4. Document 4 – Hugo Grotius – Despre legea razboiului si a pacii5. Document 5 - Hugo Grotius – Despre legea razboiului si a pacii

TERMENI Dreptul, drept public, drept privat, institutie juridica, ramura de drept, esenta dreptului, continutul dreptului, forma dreptului.

1

Document n° 1 – Aplicatii- Care sunt criteriile de structurare a sistemului de drept? Definiti sistemul dreptului.- Raportul intre sistemul dreptului, sistemul juridic si cel legislativ. - Raportul intre norma juridica, ramura de drept si institutia juridica.- Care sunt functiile dreptului?- Analizati principiile generale ale dreptului.- Care este corelatia intre functiile dreptului si principiile acestuia?- Care este locul dreptului in sistemul normativ social? Comparati normele juridice cu

normele sociale. - Analizati diviziunea in drept public si drept privat.- Care e definitia dreptului?- Cand apare dreptul, odata cu formele de organizare umana, ori odata cu statul?- Se poate vorbi despre un drept al societatilor primitive? Ce e tabuul?- Care este etimologia notiunii de principiu?- Care sunt principiile dreptului si cum le putem clasifica?- Prezentati importanta principiilor dreptului.

Document n° 2 - Contract de concesiune

CONTRACT DE CONCESIUNE 

I. PĂRTILE CONTRACTANTE1.1. ….. (ministerul, consiliul judetean sau local ori institutia publică de interes local), ….

(localitatea), str. …. nr. …, judetul/sectorul …., în calitate de concedent, pe de o parte, si 1.2. S.C. … S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L. cu sediul social în … (localitatea), str. … nr. …

bloc ..., scara …, etaj …, apartament … judet/sector … înregistrată la Oficiul Registrului Comertului …, sub nr. … din …, cod fiscal nr. … din …, având contul nr. …, deschis la …, reprezentata de …, cu functia de … în calitate de concesionar, pe de altă parte, au convenit să încheie prezentul contract de concesiune, cu respectarea următoarelor clauze:

 

II. OBIECTUL CONTRACTULUI2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie cedarea-preluarea, în concesiune, a …

(bunurile, activitătile sau serviciile publice)2.2. a) Descrierea obiectului si a concesiunii sunt stabilite în caietul de sarcini anexă, care

face parte integrantă din prezentul contract si pe care concesionarul îl acceptă integral.b) Caietul de sarcini are caracter obligatoriu, clauzele sale completându-se cu cele convenite

de părti.2.3. Predarea - primirea obiectului concesiunii se va efectua pe bază de proces-verbal care se

va încheia până la data de … si va constitui anexa care face parte integrantă din prezentul contract.2.4. Categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii sunt

următoarele:a) Bunuri de retur care revin de plin drept, gratuit si libere de orice sarcini concedentului, la

expirarea contractului de concesiune:…………………………………………………………………………………………………

2

b) Bunuri de preluare care la expirarea contractului pot reveni concedentului, în măsura în care acesta din urmă îsi manifestã intentia de a le prelua, în schimbul plătii unei compensatii egale cu valoarea contabilă actualizată, conform caietului de sarcini:

………………………………………………………………………………………………c) Bunuri proprii care la expirarea contractului de concesiune rămân în proprietatea

concesionarului:…………………………………………………………………………………………………2.5. La încetarea contractului de concesiune, din orice cauză, bunurile prevãzute la pct. 2.4. se

vor repartiza potrivit destinatiilor arătate la acest punct, concesionarul fiind obligat să restituie, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat inclusiv investitiile realizate.

III. DURATA CONTRACTULUI3.1. Durata concesiunii este de ………. ani începând de la data semnării prezentului contract.3.2. Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult o jumătate

din durata sa initială prin simplul acord de vointă al părtilor care vor încheia un act aditional cu cel putin ………. ani/luni/zile înainte de încetarea lui.

 IV. PRETUL CONCESIUNII4.1. Pretul concesiunii este de ……………… lei indexabili în raport de rata inflatiei, cu o

redeventă anuală în numerar/natură, în sumä/valoare de ……………… lei, care va fi plătită/predată de către concesionar concedentuuui, anual/semestrial/trimestrial/lunar, conform devizului desfăsurat în anexă, care face parte integrantă din prezentul contract.

4.2. Neplata/nepredarea redeventei sau executarea cu întârziere a acestei obligatii conduce la retragerea concesiunii, cu toate consecintele ce decung din aceasta, asa cum se prevede în caietul de sarcini.

 V. OBLIGATIILE PARTILOR5.1. Relatiile contractuale dintre concedent si concesionar se bazează pe principiul

echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalităti între avantajele care îi sunt acordate concesionarului si sarcinile care îi sunt impuse.

5.2. In consecintă, concesionarul nu este obligat să suporte cresterea sarcinilor legate de executarea obligatiilor sale, în cazul în care această crestere rezultă în urma:

- unei actiuni sau a unei măsuri dispuse de o autoritate publică;- unui caz de fortă majoră sau unui caz fortuit.5.3. Concedentul se obligă să pună la dispozitia concesionarului, la data începerii concesiunii,

inventarul complet, liber de orice sancini, asa cum se prevede în caietul de sarcini. 5.4. Concesionarul îsi execută obligatiile potrivit termenilor si conditiilor prevăzute în

prezentul contract si în acord cu normele legale specifice domeniului de activitate respectiv, elaborate de institutiile legal abilitate în acest scop, precum si cu cele prevăzute în caietul de sarcini.

5.5. Concedentul are dreptul să verifice, în perioada derulării contractului de concesiune, modul în care se respectă conditiile si clauzele acestuia de către concesionar, acesta din urmă având obligatia de a pune la dispozitia concedentului toate informatiile, documentele si evidentele solicitate.

5.6. Responsabilitătile de mediu se împart între părtile contractante astfel:concedentul răspunde de:

………………………………………………………………………… concesionarul răspunde de:

……………………………………………………………………….. 5.7. Concesionarul nu poate în nici un caz subconcesiona, în tot sau în parte, unei alte

persoane, obiectul concesiunii

3

VI. GARANTII6.1. Concesionarul se obligă ca în termen de 90 de zile de la data semnării prezentului

contract să depună cu titlu de garantie suma de ………………….. lei reprezentând cota-parte din suma obligatiei de plată către concedent, stabilită de acesta si datorată pentru primul an de activitate ).

 VII. RASPUNDERI7.1. In cazul nerespectării totale sau partiale ori a executării necorespunzătoare a obligatiilor

stabilite în caietul de sarcini si a clauzelor prezentului contract, partea în culpă este obligată la plata penalitătilor prevăzute în caietul de sarcini, iar dacă acestea nu acoperă paguba, pentru partea neacoperită este obligată la daune-interese.

7.2. Denuntarea unilaterală a contractului atrage, de asemenea, după sine, daune-interese, astfel:

………………………………………………………………………………………………… VIII. MODIFICAREA CONTRACTULUI8.1. Concedentul poate modifica, unilateral, partea reglementară a prezentului contract, cu

notificarea prealabilă a concesionarului, din motive exceptionale legate de interesul national sau local, după caz.

8.2. a) In cazul în care modificarea unilaterală a contractului îi aduce un prejudiciu, concesionarul are dreptul să primească în mod prompt o despăgubire adecvată si efectivă.

b) In caz de dezacord între concedent si concesionar cu privire la valoarea despăgubirii, aceasta va fi stabilită de instanta judecătorească competentă.

c) Dezacordul dintre concedent si concesionar cu privire la despăgubiri nu poate să constituie un temei pentru concesionar care să conducă la sustragerea obligatiilor sale contractuale.

 IX. INCETAREA CONTRACTULUI9.1. Prezentul contract de concesiune încetează în următoarele situatii:a) la expirarea duratei concesiunii;b) în cazul în care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterală de către

concedent, cu plata unei despăgubiri juste si prealabile în sarcina concedentului;c) în cazul nerespectării obligatiilor contractuale de către concesionar, cauză ce conduce la

rezilierea unilaterală a contractului de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului;

d) în cazul nerespectării obligatiilor contractuale de către concedent, prin rezilierea unilaterală a contractului de către concesionar, cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului;

e) la disparitia dintr-o cauzã de fortă majoră a bunului concesionat sau în cazul imposibilitătii obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renuntare, fără plata unei despăgubiri.

 X. FORTA MAJORA10.1. Nici una dintre părtile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/si de

executarea în mod necorespunzător - total sau partial - a oricărei obligatii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligatiei respective a fost cauzată de forta majore, asa cum este definită de lege.

10.2. Partea care invocă forta majoră este obligată să notifice celeilalte părti, în termen de ……………. (zile, ore), producerea evenimentului si să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecintelor lui.

4

10.3. Dacă în termen de …………….. (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părtile au dreptul să-si notifice încetarea de plin drept a prezentului contract fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

 XI. NOTIFICARILE INTRE PARTI11.1. In acceptiunea părtilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea

celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract.

11.2. In cazul în care notificarea se face pe cale postală, ea va fi transmisă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) si se consideră primită de destinatar la data mentionată de oficiul postal primitor pe această confirmare.

11.3. Dacă confirmarea se trimite prin telex san telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată.

11.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părti, dacă nu sunt confirmate, prin intermediul uneia dintre modalitătile prevăzute la alineatele precedente.

 XII. LITIGII12.1. In cazul în care rezolvarea neîntelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi

supuse spre solutionare tribunalului arbitral, conform regulilor de procedură aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc, organizat de Camera de Comert si Industrie a României.

 XIII. CLAUZE FINALE13.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act aditional încheiat între părtile

contractante.13.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,

reprezintă vointa părtilor si înlătură orice altă întelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.

13.3. In cazul în care părtile îsi încalcă obligatiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligatiei respective nu înseamnă că ea a renuntat la acest drept al său.

13.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ……… exemplare din care ……… astăzi ……………….., data semnării lui. CONCEDENT CONCESIONAR

Document n° 3 – Contract de vanzare

Contract de vanzare-cumparare

I. PARTILE CONTRACTANTE

1.1. .... cu domiciliul in ......., (numele si prenumele) (localitatea) str. .... nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj.., apartament .., sectorul/judetul ..., codul numeric personal ..., in calitate de vanzator si

1.2. ..... cu domiciliul in ..., (numele si prenumele) (localitatea) str. ... nr. ..., bloc ..., scara ..., etaj ..., apartament ..., sectorul/judetul ..., codul numeric personal ..., in calitate de cumparator au convenit sa incheie prezentul contract de vanzare-cumparare, cu respectarea urmatoarelor clauze:

5

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Transmiterea dreptului de proprietate de catre vanzator cumparatorului asupra imobilului situat in ....., str. ....nr. ...., judetul/sectorul ...., (localitatea) compus din ... are loc dupa cum urmeaza:

2.2. Odata  cu  vanzarea  imobilului  sus-mentionat  se  transmite  cumparatorului  si  dreptul  de proprietate asupra terenului aferent in suprafata de ... mp.

2.3. Imobilul  care  face  obiectul  prezentului  contract  de  vanzare-cumparare  este  proprietatea vanzatorului fiind dobandit prin .... (vanzare-cumparare, donatie, schimb etc.) conform ..... autentificat la ...., dreptul de proprietate (titlul de proprietate, numarul, data) fiind inscris in Cartea funciara nr. ....

III. PRETUL CONTRACTULUI

3.1. Pretul vanzarii este de ... LEI, suma care a fost achitata de (in cifre si litere) cumparator vanzatorului astazi data autentificarii prezentului contract.

sau

3.1. Pretul vanzarii este de .... LEI, suma care se va plati de  cumparator vanzatorului astfel: (in cifre si litere)  .... .

IV. OBLIGATIILE PARTILOR

4.1. Vanzatorul se obliga sa predea cumparatorului imobilul care face obiectul prezentului contract, liber, la data de ..... si la .... . (locul unde se face predarea-primirea)

4.2. Obligatiile cumparatorului sunt urmatoarele:a) sa efectueze plata pretului la data si la locul stabilit de vanzator/locul unde se face predarea imobilului;b) sa suporte toate taxele aferente incheierii si autentificarii prezentului contract.

V. GARANTII

5.1. Vanzatorul declara sub sanctiunea legii penale pentru fals in declaratii ca apartamentul ce se vinde:a) se afla in intregime in proprietatea sa, nefiind instrainat sub nici o forma, vreunei alte persoane, pana la data incheierii prezentului contract;b) nu a fost scos din circuitul civil prin trecere in proprietate publica, nu este seches- trat si nici urmarit, nu face obiectul vreunui litigiu, este liber de orice sarcini, fiind in mod legal si continuu in proprietatea si posesia sa, de la data dobandirii si pana in prezent, garantand pe cumparator impotriva oricarei evictiuni in conformitate cu prevederile art. 1337 din Codul civil.

5.2. Cumparatorul:a) declara ca a luat cunostinta de situatia juridica si de fapt a apartamentului ca fiind cea aratata mai sus, de vanzator si stie ca nu este grevat de sarcini, potrivit extrasului de carte  funciara  nr.  ...  din  ...  eliberat  de  Biroul  de  carte  funciara  al Judecatoriei ..., ceea ce nu-l exonereaza pe vanzator de raspunderea pentru evictiune;

6

b) consimte la intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentului cu titlu de ......

5.3. Taxele si impozitele catre stat sunt achitate la zi de catre vanzator, astfel cum rezulta din cazierul fiscal nr. .. din .... eliberat de ...., urmand ca de astazi data autentificarii prezentului contract sa treaca asupra cumparatorului, care suporta si taxa de timbru, timbrul judiciar si onorariul notarului public.

5.4. Transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului sus-mentionat are loc astazi data autentificarii  prezentului  contract,  fara  indeplinirea  altei  formalitati,  totodata  efectuandu-se predarea catre cumparator a actelor de proprietate in original.

VI. ALTE CLAUZE

6.1. Vanzatorul consimte la intabularea dreptului de proprietate pe numele cumparatorului, autorizandu-l, in mod expres, sa indeplineasca formalitatile necesare pentru efectuarea tuturor operatiilor de publicitate imobiliara.

Redactat de ... si editat/multiplicat in ... exemplare, din care ..... astazi data autentificarii.

           VANZATOR                                                                CUMPARATOR

Document n° 3 - Hugo Grotius – Despre legea razboiului si a pacii Exista si o a treia semnificatie a cuvantului Drept, care are acelasi inteles ca cel de

Lege, luata in sensul ei cel mai larg, pentru a denota o regula a actiunii morale, care ne obliga sa facem ceea ce este corect. Spunem ca ne obliga. Pentru ca, cele mai bune sfaturi ori precepte, daca nu sunt insotite de obligatia respectarii lor, nu pot fi numite drept ori drepturi. Cu privire la permisiune, nu este actul legii, ci numai tacerea legii cea care ne interzice sa facem ceea ce legea permite. Dar, dupa cum spuneam, legea ne obliga sa faceam ceea ce este legal, nu numai ceea ce este just; pentru ca, referitor la acea notiune, termenul de drept implica, prin insasi substanta sa, nu numai ceea ce este just, dar si toate celelalte virtutile. Cu toate acestea, din faptul de a da numele de drept acestui fenomen, ceea ce este de altfel, corect, a derivat o alta acceptiune a termenului de justitie. Cea mai buna clasificare a dreptului, de o maniera generala, este cea gasita la Aristotel, care, definind, pe de o parte unul ca natural, si pe de alta, altul ca voluntar, il numeste un drept justitiabil in cel mai strict sens al cuvantului, si, alteori, un drept institutionalizat. Aceeasi diferenta exista si la evrei, care disting intre dreptul natural, pe care il numesc precepte si dreptul voluntar, pe care il numesc statut.

Dreptul natual este dictarea ratiunii corecte, care goleste turpitudinea ori necesitatea morala din orice act de acord ori dezacord cu natura rationala, si, in consecinta, un asemenea act este fie interzis, fie ordonat de catre Dumnezeu, cel care a creat natura. Aceste actiuni, care sunt astfel dictate, sunt fie obligatorii, fie nelegale prin ele insele, si, de aceea e de la sine inteles ca ele sa fie ordonate ori interzise de divinitate. Aceasta este ceea ce distinge dreptul natural, nu numai fata de dreptul uman, dar si de dreptul care lui Dumnezeu insusi i-a placut sa il dezvaluie, numit de catre unii, dreptul voluntar divin, care nu comanda ori interzice o actiune ca obligatorie ori nelegala, dar care o face sa nu se conformeze legilor, deci obligatorie, prin porunca Lui. Dar, pentru a intelege dreptul natural, trebuie sa observam ca se

7

spune ca unele lucruri sunt drepte, nu in sensul strict al cuvantului, ci, cum spun scolarii, prin obisnuinta. Aceste lucruri nu sunt contrare dreptului natural, pentru ca, asa cum am observat, acele lucruri se numesc juste, nu exista in ele nici o injustitie. Uneori, de asemenea, printr-o utilizare gresita a cuvantului, despre acele lucruri care par corecte, ori mai bune decat contrariul lor, desi nu includ nici o obligatie in acest sens, se spune ca ar constitui drept natural.

Mai departe, trebuie sa remarcam faptul ca dreptul natural are legatura nu numai cu acele lucruri care exista independent de vointa umana, dar cu multe alte lucruri care urmeaza, in mod obligatoriu, exercitiul mintii umane. De aceea, proprietatea, astfel cum o numim in prezent, a fost prima creatie a vointei umane. Dar, dupa ce ea a fost stabilita, fiecaruia i-a fost interzis prin legea naturii sa deposedeze pe altul de proprietatea sa impotriva vointei lui. De aceea, Paulus, avocatul, spunea ca furtul este interzis expres de legea naturala, Ulpian il condamna ca fiind contrar legilor naturii.

Aceast lege a naturii este atat de inalterabila, incat nu poate fi schimbata nici de divinitate insasi. Pentru ca, desi puterea ei este infinita, exista unele lucruri asupra carora aceasta nu se extinde. Pentru ca lucrurile, astfel exprimate, nu ar avea nici o reala semnificatie, dar ar implica o contradictie; nu ar fi deci, posibil, ca ceea ce e rau cu adevarat, sa nu fie rau. Si la aceasta se refera Aristotel cand spune ca este de ajuns sa numim unele lucruri, pentru a descoperi natura lor malefica, pentru ca substanta lucrurilor in natura si existenta lor nu depind de nimic altceva decat de ele. Acestea sunt, deci, calitati relate indisolubil de fiinta si esenta lor. De acest fel este ticalosia unelor lucruri, prin raportare la natura unei fiinte rezonabile. Cu toate acestea, se intampla uneori ca, in aceste cazuri, care sunt hotarare de legile naturii, ceea ce este de neinteles sa fie impus printr-o schimbare a aparitiei lucrurilor, desi, in realitate, nu a avut loc nici o schimbare in legea inalterabila a naturii, ci numai in lucrurile pe care le desemneaza, lucruri care sunt susceptibile de variatii. De exemplu, daca un creditor ma iarta de datoria pe care o are i;potriva mea, nu mai trebuie sa o platesc, insa nu pentru ca legea naturala nu imi mai impune sa platesc, ci pentru ca datoria mea, prin institutia iertarii de datorie, nu mai poate fi calificata drept datorie. Cu privire la aceasta tema, Arrian, al carui mentor a fost Epictetus ofera un contraargument, conform caruia imprumutul nu constituie singura cerinta a unei datorii, ci, pentru a exista a datorie, mai trebuie si sa nu fi intervenit iertarea de datorie. Mai exista si alte lucruri permise de legile naturii, nu in mod absolut, ci in conformitatea cu o anumita stare a acelor lucruri – astfel, prin legea naturii, inainte de introducerea institutiei proprietatii, oricine avea dreptul sa foloseasca orice gasea fara proprietar si, inainte ca legea protejand proprietatea sa fie adoptata, sa se apere prin forta.

Document n° 4 – Friedrich Hayek, Constitutia libertatiiNatura acestor reguli abstracte pe care le numim ‚legi’, in sens strict, apare mai clara

daca le comparam cu comandamentele specifice si particulare. Daca luam cuvantul ‚comandament’ in sensul cel mai larg posibil, regulile generale

care guverneaza conduita umana pot fi considerate a fi comandamente. Legile si comandamentele au in comun faptul ca se disting de constatari de fapt si constituie, deci aceeasi categorie logica. Cu toate acestea, o regula generala pe care toata lumea o respecta (o lege), se deosebeste de un comandament, prin faptul ca acesta din urma nu implica neaparat

8

ca cineva sa il fi formulat. Ea difera, de asemenea, de comandament, prin caracterul sau general si abstract.

(...) Nu trebuie sa confundam legile cu comandamentele, cu toate ca recunoastem faptul ca legile prezinta o aplecare spre comandamente, pe masura ce devin din ce in ce mai specifice.

Diferenta importanta intre cele doua concepte rezida in faptul ca, pe masura ce ne indepartam de comandamente pentru a merge catre lege, sursa deciziilor referitor la conduita ce trebuie adoptata trece progresiv de la cel care da ordinul, la cel care il executa. Comandamentul ideal ar fi cel care se mmultumeste sa defineasca actiunea de indeplinit si nu lasa executantilor nici o sansa de a folosi propriile cunostinte sau de a urma preferintele proprii. Actiunea astfel efectuata serveste exclusiv intentiilor celui care a comandat-o. Legea ideala, in schimb, nu face decat sa adauge o informatie celei de care actorul va tine cont in decizia sa.

Modul in care alegerea obiectivelor si cunoastintele care ghideaza o anumita actiunea sunt distribuite intre autoritate si persoana care actioneaza este deci cel mai bun criteriu pentru a distinge intre legile generale si comandamentele specifice. Putem ilustra aceasta prin diversele moduri in care procedeaza seful unui trib primitiv, care vrea sa comande activitatile subordonatilor sai. Pe de o parte, nu emite decat ordine specifice, iar subordonatii sai nu pot actiona decat prin a le executa punct cu punct. Pentru ca seful prescrie pentru fiecare eventualitate detaliile actiunii subordonatilor, acestia nu sunt decat niste instrumente si nu au ocazia de a utiliza informatiile pe care le detin ori judecati proprii – obiectivele si cunostintele folosite sunt cele ale sefului. In majoritatea cazurilor insa, seful va atinge mai bine scopurile sale daca nu da decat informatii generale despre activitatile care reprezinta scopul lui ori decat obiectivele de atins in anumite momente si lasand astfel diversilor executanti sarcina de a da detaliile, in functie de circumstante, deci direct conform cu informatiile pe care executantii le poseda. Astfel de instructiuni generale constituie deja un soi de reguli si actiunea pe care o ghideaza ele va folosi in parte cunostintele sefului, cat si pe cele ale executantilor. Seful va fi cel care decide rezultatele ce trebuie atinse, la ce moment, prin care executant si poate si cateva dintre mijloacele de a le atinge, dar procedeul utilizat in realizarea lui va fi ales de indivizi responsabili.

In acest caz, scopurile spre care orice activitate este directionata sunt, totusi, cele pe care le-a ales seful, dar aceasta poate permite membrilor grupului, in anumite limite, sa urmareasca propriile proiecte. Aceasta presupune, in prealabil, reperarea mijloacelor de care fiecare se poate folosi si poate, atribuirea mijloacelor ori a unor perioade de timp in care fiecare le va utiliza; cu toate acestea, facilitatile acordate ne pot fi modificate decat prin ordine speficice ale sefului. Astfel, gratie regulilor care delimiteaza spatiul privat, va aparea un drept foarte apropiat de proprietate (...).

Acest tip de tranzitie, de la specific, concret, la general si abstract se regaseste in cadul trecerii de la regulile cutumiare la lege. Prin comparatie cu legile unei societati care cultiva libertatea indivoduala, regulile comportamentale intr-o societate primitiva sunt relativ concrete. In loc sa se multumeasca sa limiteze autonomia individului in deciziile lui, ele presciu de obicei procedeul pe care trebuie sa il utilizeze pentru a obtine la un anumit moment sau cum trebuie sa actioneze intr-o anumita situatie. (...)

9

Tranzitia de la o cutuma specifica la o lege ilustreaza inca si mai bine trecerea de la un comandament la o lege, ceea ce am numit caracterul abstract al unei norme adevarate. In cadrul legii, regulile generale si abstracte specifica faptul ca, in anume circumstante, actiunea umana trebuie sa indeplineasca anumite criterii, dar toate actiunile care le indeplinesc sunt permise. Regulile furnizeaza numai cadrul in care individul trebuie sa evolueze, dar in interiorul carora decizia ii apartine (...). Regulile sunt instrumentale, sunt mijloace puse la dispozitia individului (...), prin faptul de a le respecta, individul urmareste propriile obiective, si nu acelea ale legislatorului – legea va interzice omorul, dar nu va putea interzice niciodata omorul unuia sau al altuia dintre indivizi.

Luand in considerare astfel de reguli, nu servim interesele altcuiva si nu ne putem considera supusi vointei altora, deci suntem liberi. (...)

Importanta considerabila a unui sistem unde toata constrangerea puterii e limitata la executarea regulilor abstracte si generale este adesea exprimata in termenii folositi de unul dintre marii istorici ai dreptului: ‚Miscarea societatilor de progres a fost, pana in prezent, trecerea de la Statut la Contract’. Conceptia Statutului, care prevede pentru fiecare individ un loc in societate, corespunde unui stat unde regulile nu sunt generale, ci privesc in mod specific anumite persoane ori grupuri, conferindu-le drepturi si obligatii specifice (...). Contrastul fata de contract este de fapt, diferenta intre domnia privilegilor si domnia legilor (...).

Ordinea, cu privire la o societate, inseamna deci ca actiunea individuala sa fie ghidata de o anumita previzibilitate, nu numai ca oamenii sa utilizeze eficace propriul sistem de cunostinte, dar sa se poata astepta, intr-o masura rezonabila, sa obtina colaborarea altora. Un spatiu de protectie este conditia esentiala a libertatii individuale, si sa o garanteze este principala functie a dreptului.

10