---PERMANENÞE

CULTURAL - POLITIC - SOCIAL24 PAGINI 8 LEI

Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã

ANUL XXII- NR. 11-12NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă lumineze sufletul, viaŃa şi casa;şi, aşa cum steaua a călăuzit pe cei trei magi, tot aşa să ne călăuzească şi pe noi,

ca să nu ne pierdem niciodată de pe calea neamului românesc care, trecând prin dragoste şi jertfă, duce la mântuirea în Hristos!

De-o parte, omul... de altă parte, lumea. Ce este omul?... Ce este lumea? Deunde venim, unde mergem?FiinŃa noastră gânditoare cere răspuns.Tăcere.Deznădăjduit aleargă pe drumul vieŃii. Între bucurie şi durere. Râdem printrelacrimi.În spate, muntele Naşterii, în faŃă, muntele MorŃii.Poposim în valea VieŃii. Căutăm lumină, odihnă.

Zadarnic.Gândirea omenească, neputincioasă, obosită, renunŃă la dezlegarea tainei vie-Ńii. Aceasta pentru acei care nu au înŃeles minunea din ieslele Betleemului.Fiul Omului aduce lumină, bucurie, odihnă sufletească.Niciodată nu a vorbit un om ca Omul acesta.AscultaŃi:BucuraŃi-vă, că a venit ÎmpărăŃia Cerurilor. ToŃi sunteŃi fii ai Celui Prea Înalt.ViaŃa, Lumea sunt darul Lui. Dar făcut din dragoste. Este Dăruitorul a toate,este Domnul, este Tatăl.Cere un singur lucru, pe care orice părinte îl cere de la copil: recunoştinŃă.MulŃumind, ziceŃi: Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri... Astfel veŃi dobândi odih-na vieŃii.„VeŃi ajunge să cunoaşteŃi că învăŃătura aceasta nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis”.Calea: Pilda mea, în iubire. Crucea Mea, în suferinŃă. Scopul vieŃii: Învierea.De două mii de ani sună chemarea Fiului Omului, prin glasul sfintei Biserici.Întreabă pe fiecare: Unde îŃi este inima? La cer? La pământ?Alege:Iubeşti cerul, vei trăi în eternitate. Iubeşti pământul, în el te vei întoarce.Aceasta fiindcă te-am făcut după chipul Meu, adică: „liber, raŃional şi gândi-tor”.În eternitate, va pune întrebarea fiecăruia, fiindcă El este: Domnul vieŃii, calea,adevărul şi viaŃa, Lumina lumii. Piatra din capul unghiului. Neînfrânat de nicioputere lumească, va domni în veşnicie.Fiindcă: Domnul a zis: „Tu eşti Fiul Meu”. „Astăzi Te-am născut”.Şi acum: Neamul Meu, mergi şi te închină la picioarele Domnului, în sfântulLui locaş, al Bisericii. Căci: Eternă este ÎmpărăŃia Domnului, tot astfel şineamul închinător Domnului Iisus Christos.Tineri, urmaŃi pilda şi jertfa Căpitanului şi eroilor legionari căzuŃi în luptă pen-tru biruinŃa Crucii.PătrundeŃi-vă de cuvintele lui Ionel MoŃa: „Aşa am înŃeles datoria vieŃii mele,am iubit pe Christos şi am mers fericit la moarte pentru El”.Aceasta, pentru fericirea voastră şi a Neamului nostru.

TRAIAN TRIFANGazeta Transilvaniei, 1 dec. 1940

Dragi prieteni şi camarazi,Anul Nou să vă găsească apărători ai Crucii, tari în credinŃă,

luptători pentru neam, încredinŃaŃi de biruinŃă, soldaŃi legionari cu eroism îndelungat, ziditori ai adevărului din memoria Ńării furat...

La MulŃi Ani!

Naşterea Domnului

2 PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Iată-ne fără trupDezlegaŃi de păcate şi lutPeste vămi fără număr trecândStihii şi satane doborând.Venit-am să cântămPre tine să te bucurămSfinte PătrulePaznice Sfânt.Naşterea Pruncului să lăudămPruncul pentru care am datTrupul nostru săracTrupul nostru mai uşor ca pământulDar mai greu şi tare ca vântulCe din poruncile taleNi l-a risipit vântulNaşterea Pruncului să lăudămTatăl Sfânt să binecuvântămSă ne fie aminteŞi el să ne binecuvinte.BiruinŃa Ta să mărturisimPruncule din IerusalimBiruinŃa ta ce-a luatDin pământescul aluat,BiruinŃa ta ce ne-a ruptDin grija măicuŃelor noastreDin braŃele pruncilor noştriDin dragostea fraŃilor noştri.Poarta RaiuluiAm venit să cântămPoarta cea de peceŃi coperităPoarta fără zăvoare zăvorităPoarta Craiului Soare RăsarePoarta grădinii de dulce răcoare.Şi dacă noi jinduimDupă noul IerusalimDupă odihna cea linăUşurelul vântuluiNoi viii am fostTot greul pământului.Moartea ne-a dezbrăcatSufletul curatDe ură neîntinatDe patimi netulburatPe tine mult te-am iubitPrunc Mări slăvitLa poarta Raiului am râvnitSpre poarta Raiului am pornitPoarta Raiului s-o vedem luminândCa o stea de pară arzândCu peceŃi de foc cetluităCu rouă veşnică împodobităDe Sâmpetru păzită.La naşterea Pruncului să colindămDupă apa RaiuluiSă nu mai însetămBucuria fără soroc să cântăm:Când în acea dimineaŃăCerul s-a spălat pe faŃăO dalbă stea în cozi împăturatăPe obrazul tău DoamnePe ceruri s-arată.Au venit să se-nchine la tineCălători şi JivineSmirnă, aur şi tămâiełi-am pus la cap, la piept, la călcâie,Si convoiul magilorCelor trei mari seminŃiiÎn ieslea naşterii poposii.Tăietu-s-au capete de prunci fărăpăcatDe teama împărăŃieiCe steaua magilor au arătatAşa căzut-au PrunculeTimpurile noastre fără vinăCând izvorul stelei tale de luminăŞi nouă ni s-au arătat.

Iartă Pruncule nebunia lorCă drumul spre Tine ne-a uşuratVăzut-am cum se clatinăÎmpărăŃia lui Irod ÎmpăratAjută Pruncule fraŃilor noştriSă spele întregul lumii de păcatLuminează-le visulŞi năpraznica faptăFereşte-i de mânia lui Irod Împărat.Pruncul iertătorPrunc luminat şi botezatÎn apele veşniciei scăldatPrimeşte colindaAlungă osânda.SfinŃeşte-ne osândaMaică PreacuratăLa cer înălŃatăFiului colindaFă-ne primităColinda plecaŃilorDin păcat şi ispită.Cel ce vămile trecândHaină de înger îmbrăcândCu zale de Arhanghel s-a înzănatCu sabie de foc s-a armatCel cu privire de heruvim,Tânjind după noul IerusalimGlasul din ceruri şi-a adunatŞi singur aşa a cântat:MunŃi grei de pământApele-ntinselor măriNorii vânturatelor zări,Peste mine cădeauÎn ele mă închideauSub fruntea mea se zbăteau.Lumea părea în amurgPruncul neauzit tânguiaFlorile se ofileauDe trecerea omuluiPăsările fugeau din calea omuluiFăcut-am spadă din trupul meuZmeul înserării să-l răpun.Făcut-am vifor din trupul meuCerul să-l curăŃ de sângeFăcut-am zid de piatrăDin trupul meuMorŃii zăgazuri să-i pun.Dar vai, trupul mi s-a frântZmeul înserării mănâncă jarŞi bântuie firavele făpturiCerul sângerează în nesfârşităAmurgireO pâclă de nebunie cade peste fireApele morŃii mai crunte năvălit-au.Nu mai am trupSpadă să-l facNici vifor, nici zăgazuriPrunc dătător de viaŃăTu fiul cel mai scumpAl Tatălui Stăpânitorul,Dă-mi trupul pierdut viaŃăSpadă mai aprigă să te fac.Vifor mai crunt să coboareZăgaz peste moarte să fie mai mareSă lupt să nu cad niciodatăPână când cerul o fi fără patăZmeul s-adoarmă fără suflareMoartea s-o culc la picioare.Atunci singur voi lepădaHaina ce nu-mi mai încăpeaDe dorul Tău Prunc luminatDe dorul cerului Tău înstelatPeste recile vămiCa un gând aşi treceFlorile Raiului să mă înnecePrin pădurea stihiilor nopŃiiZâmbetul tăuPrunc minunat

Mai uşor ca un aburPe nesimŃit m-ar petrece.Un glas de ursAtunci a răspuns:Fătul meuToate le face DumnezeuTrupul tăuCurând are să învieAzimă şi sare de temelieÎntr-o mândră împărăŃieTrupul tău fermecatVa omorî pe Irod ÎmpăratOasele tale golaşeVor fi neamului scut şi platoşe!Colindă Raiul lui Soare RăsareFără durere nici suspinare!Răspunde sufletul:Ridicatu-ne-ai DoamneLa loc de verdeaŃăFără durere şi fără suspineCând mâinile haineMâinile străineDin carnea noastră au smulsPentru foamea de veacuriA huliŃilor Tăi.Şi acum am venitCu mare alaiLa poartă de RaiLa naşterea Domnului să cântămÎntruparea Dumnezeului să lăudămSmerită rugă să înălŃăm!Pentru noi nu mai avemCe-łi cere,Fără decât veşnica TaPriveghereÎntr-a Raiului tainică mângâiere.Şi iacă-tă om slab am fostŞi mă tem să nu fi rămasAle mamei îngrijate cuvinteTot mai mi-aduc aminteŞi multe stele sunt aici în RaiDar niciuna ca ochii lui MihaiMulte flori în această poianăDar niciuna albă şi codanăDin mine ruptă Din mine făcutăCum era GabrielaPierduta mea ciutăŞi când doar în somnMă arăt uneoriCum cobor şi mă încheg din noriMica lor viaŃă tresare în mineŞi ei se deşteaptăScuturaŃi de suspine.Un glas de trăsnetBolta străbate:Din ce-ai fost odatăNimic nu mai eştiChipurile amintiteSunt umbre pământeştiRidică-te stanăDin norii amintiriiłi-am dat înŃeleaptă pazăDeasupra firiiMihai, GabrielaToate s-au dusCopilul meu e al tăuPruncul Iisus!ToŃi cântau:Noi nu mai avem nimicTotul e de acum al TăuOasele noastre aşteaptă în pământMarele deznodământŞi noi mereu rătăcimPregătindu-ne de noul Ierusalim.Dar te rugăm DoamnePentru cei ce au rămasŞi-n chinuri mari se prăpădescSub biciul tâlhărescSub satanică învrăjbire:Trimite Doamne pentru câinii turbaŃi

Pentru nesătui fără fundŞi veşnic însetaŃiO ploaie de trăsneteÎn creştet să-i spargăDe tot să-i ardăNumele să li se piardăOasele să li se piardăAurul lor pământ să se facăVorbele lor urlet de lupi să fieCarnea lor îndestulatăŞi otrăvităSă crape ca azima prea dospită.Doamne, Dragostea TaNiciodată nu seacăDar ei au uitat să se teamăRăii şi furii şi slugoii SataneiSe scaldă rânjindÎn sângele Pruncului!Doamne,Avut-am o ŃarăDin care ne-ai luatDe ea vom da socotealăCând la sfârşituri de veacNeamurile vei judecaDuhuri releDuhuri de moarteAdulmecă Ńara de miere şi lapteŞi de multă vreme îi dau târcoaleNorodul începe să se răscoaleSomnul odihnei luat-a sfârşitCând ochii deschis-amAtunci ne-ai răpit.Ajută DoamneNeamului TăuTrece-l peste marele hăuŞi fă-l să păşească lin ca în visCu dreptatea spre Raiul făgăduit.Cetele îngereştiPoarta Raiului înconjurauŞi de ce cântauMorŃii nu se mai auzeauAtunci cel cu chip de heruvimCel ce n-a fost niciodată încăputDe omenească trădareŞi de părelnicul lutPe deasupra glasul şi-adunăŞi tună:Popasul nostru acum s-a sfârşitPruncul am preamăritJalea ne-am jelitNeobosiŃi în veşnicul zbor pornimSă ne pregătimGata să fimPentru nunta cu noul Ierusalim.Leru-i Doamne, Leru-i LerAu zburat vitejiiPeste vămi înalte de cerStele-i lumineazăCând se înopteazăRaiu-i odihneşteCând de zborPlăpândul duh le oboseşte.HORIA STAMATU, Buna Vestire, 25 decembrie 1937

Colinda legionarilor căzuŃi, la poarta Raiului: MoŃa şi Marin

ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞEPERMANENÞE 3

Neavând nicio ofertă alternativă serioasă, la recen-tele alegeri românii au mers tot pe mâna preşedin-telui în funcŃie. Un fapt previzibil cu mult timpînainte, inclusiv de către echipa de campanie a luiKlaus Iohannis. Acesta a obŃinut în turul al doilea dedouă ori mai multe voturi decât contracandidata sadin partea PSD, fostul premier Viorica Dăncilă, fărăsă facă mare lucru. A evitat dezbaterile directe sauinterviurile incomode, afişându-se doar la o singurăîntalnire cu presa, în care a răspuns întrebărilor unorjurnalişti aleşi pe sprânceană. Victoria sa a venitlogic şi facil, mai ales că a beneficiat şi de notori-etatea preşedintelui în funcŃie. Dintotdeaunamediocru şi lipsit de carismă, bonusul acordat defuncŃia pe care o reprezenta i-a fost suficient luiKlaus Iohannis pentru a lua faŃa unor adversari carenici ei nu au excelat la capitolul anvergură politică. Adversara sa din turul al doilea, Viorica Dăncilă, afost chiar preferată de unii formatori de opinieantiglobalişti pe singurul criteriu al etniei. Căci e desperat că nu s-au lăsat impresionaŃi cu adevărat degargara patriotardă din mesajul ei de campanie elec-torală, adresat românilor naivi care ar putea crede căPSD-ul e adevărata soluŃie la ieşirea României dinstatutul de „vasalitate” faŃă de cercurile globalismu-lui internaŃional, fapt care s-ar manifesta inclusivprin plasarea în funcŃii-cheie în stat a unor alogeni,adică persoane fără aderenŃă la valorile româneşti(aluzie la actualul preşedinte, premier, şef al SRI,etc, etc). Trebuie însă să fii disperat rău de tot pentru a-ŃiagăŃa speranŃele de un astfel de personaj subme-diocru şi sfertodoct, propulsat în arena politică doar

printr-un joc al întâmplării. Adevenit premier în urma unormanevre de culise, pe seama sin-gurei calităŃi care este obedienŃatotală faŃă de Liviu Dragnea (aavut noroc să fie ea cea aleasă,căci lista persoanelor loiale lamodul absolut lui Dragnea, căruiaîi datorau practic totul, e cu sigu-ranŃă mai mare). Odată cu intrareala puşcărie a baronului de Teleor-man cu ambiŃii la nivel naŃional,indiferent sub ce motiv, căci pen-tru necinstea lui stă mărturieimensa sa avere care nu poate fijustificată în mod credibil, Dăn-cilă a preluat şi şefia PSD,folosindu-se de bonusul funcŃiei de prim-ministru.Iar odată ajunsă pe această treaptă, poate chiar va ficrezut că se poate şi mai sus, să ajungă chiar preşed-inte al României. Ei bine, nu a fost să fie. A clacatcu brio, iar partidul ei o va lepăda probabil ca pe ocârpă, mergând pe mâna altor lideri. Aici se vaputea vedea cu prisosinŃă care sunt consecinŃele lip-sei de anvergură politică: unei ascensiuni fulgeră-toare, favorizată de o conjunctură propice, îi poateurma o cădere într-un anonimat total, pe măsura„calităŃilor” reale de care dă dovadă. Nu se poate spune că ar fi un „merit” personal al luiDăncilă, dar candidatura ei a avut totuşi şi con-secinŃe pozitive. Un lider fals ca Dan Barna, umflatcu pompa de către curentul progresist, a obŃinut înprimul tur un eşec răsunător. Românii care s-au dusla urne i-au retezat avântul şi l-au plasat mult înurma lui Dăncilă, deşi speranŃele acestuia la oînfruntare decisivă cu Iohannis în turul al doileaerau mari. Evident, mult mai educat decât fostulpremier pesedist, Dan Barna nu excelează nici el lacapitolul onestitate. Meseria sa de bază a fost aceeade „consultant” pentru accesarea fonduriloreuropene. Adică un soi de parazit oengist care ştiesă confecŃioneze dosare, învârtindu-se în hăŃişulbirocraŃiei europene, atrăgând bani pentru proiecteminunate pe hârtie, dar dintre care în realitate multedin ele s-au dovedit a fi „de carton”, adică eşecuridepline. E îmbucurător faptul că românii nu s-aulăsat „aburiŃi” de mesajul încărcat la extrem cu ide-ologie progresistă pe care îl transmite USR-ul dinspatele lui Barna.Dintre ceilalŃi candidaŃi în primul tur ar merita

menŃionaŃi doar următorii clasaŃi, în spatele celortrei amintiŃi mai devreme: actorul Mircea Diaconuşi intelectualul Theodor Paleologu. Judecând obiec-tiv, oricare din ei ar fi fost preferabil trio-ului care s-a plasat pe podiumul primului tur. Numai că le-alipsit vocaŃia de lider politic şi mai ales sprijinulconsistent al unei forŃe politice importante. Româniicare nu i-au votat, au făcut-o poate şi cu gândul căîşi vor risipi votul, căci în condiŃiile amintite maisus, era limpede că sunt practic lipsiŃi de şanse.Dacă printr-o minune unul din aceştia ar fi ajuns înturul al doilea, atunci ar fi obŃinut în mod sigur unscor mai bun decât al Vioricăi Dăncilă şi, de ce nu,ar fi putut chiar să-i pună probleme serioase luiIohannis.Lipsa unor lideri politici autentici şi totodată cu uncaracter ireproşabil se resimte însă puternic în viaŃapolitică românească. (Căci animale politice versateprecum Adrian Năstase sau Liviu Dragnea ausfârşit, pe bună dreptate, la puşcărie.) Recentelealegeri prezidenŃiale nu au însemnat din păcatedecât o paradă a unor pseudo-lideri de carton,majoritatea simple marionete, dând câştig de cauzămarionetei care e susŃinută din umbră de cercurilecele mai influente: cele ale globalismului. OpŃiunea de acum pentru Iohannis a fost aşadar unapragmatică. Pentru a învinge un preşedinte înfuncŃie care speră la un nou mandat, şi care nu a fostafectat de vreun scandal menit să-i taie definitivcraca de sub picioare, e nevoie de o personalitateputernică, cu priză la mase şi cu o idee clară, capa-bilă să le redea românilor speranŃa şi demnitatea.Neexistând un asemenea personaj providenŃial,electoratul a evitat riscul de a merge pe mâna unorcandidaŃi consideraŃi fie şi mai puŃin potriviŃi, fie cuo notorietate insuficientă pentru a merita funcŃiasupremă în stat.Aşa cum s-au prezentat candidaŃii la funcŃiasupremă în stat, tot aşa s-au desfăşurat şi festiv-ităŃile de ziua naŃională a românilor: într-un modtern şi anost, căutând în mod obsesiv ca nu cumvasă trezească vreun sentiment de mândrie naŃionalăîn sufletul acestui neam. Căruia i se cere doar să fieo turmă nevertebrată, care să iasă de fiecare datăcuminte la vot şi să pună ştampila pe cine trebuie. Cât mai e oare până la ziua în care versurile imnu-lui nostru naŃional, „Deşteaptă-te, române”, vordeveni din nou realitate?

Alegeri prezidenŃiale: parada liderilor de cartonBOGDAN MUNTEANU

„Autorului, cineva i-a zis: „Ce vrei mă, să scrii ocarte despre ce a fost??! Eşti nebun, n-o să tecreadă nimeni! Nu cumva vrei să ieşi din anoni-mat? Crezi că ai voie să scrii în momentul actual?Ai grijă să nu-Ńi rămână copii pe drumuri, fărătată!!!” Nicolae Călinescu nu a mai aşteptat niciunrăspuns. A pus pe hârtie drumul lui şi al uneiîntregi generaŃii, cu suferinŃele, cu iubirile şiclipele de durere întru luminarea sufletului româ-nesc. Aşa apare cartea reală, trăită în incandescenŃaunor evenimente dramatice, gândite în timp,evenimente impuse de teroarea universului con-centraŃionar comunist de exterminare din Româ-

nia anilor 1948-1964. Om deosebit, cu suflet mare, a făcut parte dinfrontul cruciaŃilor secolului XX, acea legendă acavalerilor verzi, care au pavat cu jertfe pentruveacuri destinul neamului românesc. Deşi viaŃalui nu a fost decât persecuŃie şi prigoană, NicolaeCălinescu a trudit mult, a suferit mult, dar iubireaşi bunătatea lui a rămas aceeaşi pentru pământulromânesc. Cu astfel de oameni, putem spune că poporul şiŃara frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, nu potrămâne numai un vis, ci pot deveni realitate.”

Liviu Culman

Editura Evdokimos şi FundaŃia Profesor George Manu:NoutăŃi editorialeNicolae Călinescu, „Preambul pentru camera de tortură”, 25 Lei

4 PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Asasini, complici, vinovaŃiAşa cum scriam şi în numărul trecut, în textul dedicatmasacrului din 21/22 septembrie 1939, asasinareaCăpitanului Corneliu Zelea Codreanu a fost dorită şipregătită mulŃi ani de criminalul Rege Carol al II-leaşi camarila sa, dar deşi poartă cea mai mare parte dinvină, nu sunt singurii pătaŃi de sângele Căpitanului,Nicadorilor şi Decemvirilor. Acesta cade pesteîntreagă clasa politică, peste ierarhia bisericească,peste intelectuali etc. MulŃi din categoriile enumerateau participat activ la planul de asasinare, alŃii pasiv,iar alŃii laudativ...La cei cu rol pasiv, desigur, mari pretenŃii nu avem.Ei sunt marea masă a celor care prin tăcere, indifer-enŃă, prudenŃă excesivă îşi securizează propriile poz-iŃii mai mult sau mai puŃin modeste, propriile avanta-je etc. Cât priveşte pe cei cu rol laudativ... aceştia suntcei mai mizerabili dintre toŃi, pentru că deşi nimeninu le-a cerut-o, nimeni nu i-a constrâns, nu se aflau înpericol de a pierde ceva, au ridicat un cor de osanaleRegelui, atacând pe cei omorâŃi şi ridicând în slăviasasinul lor. Să facem o scurtă şi sumară recapitularea categoriilor de vinovaŃi ce stau pe aceeaşi treaptă deticăloşie cu Regele Carol al II-lea:„Camarila” nu este un cuvânt inventat de legionari, eldesemnează grupul de curteni sau de favoriŃi ai unuimornarh sau şef de stat care influenŃează politica stat-ului în interesul lor pesonal. În cazul nostru, aceastăcamarila era condusă de Elena Lupescu şi ErnestUrdăreanu (amanta regelui şi mareşalul Palatului)având în componenŃă mari industriaşi şi oameni deafaceri din Ńară: Blank, Auschnitt, Malaxa etc, MihailMorozov - şeful serviciilor secrete etc. Împreună cuRegele, ei au decis omorârea lui Corneliu ZeleaCodreanu şi au sperat ca ea să ducă şi la dispariŃiaMişcării Legionare.Cel care a dat girul moral a fost Patriarhul MironCristea. Mare sprijinitor al Regelui Carol al II-lea, aldictaturii regale, al noii ConstituŃii carliste... nu arenicio reacŃie de împotrivire şi nicio urmă de regret înurma asasinatului săvârşit de autorităŃile statului pecare îl conducea din funcŃia de Preşedinte al Consili-ului de Miniştri. Voi reveni la această problemă şi înalt capitol al textului.Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu sunt cei doimari executanŃi ai asasinatului, bucuroşi de a fi şi eiparte din rândurile camarilei. Alături de cei doi,întreaga jandarmerie şi poliŃie se fac vinovate, nupentru că au executat ordinul primit, ci pentru că uniidintre ei au făcut-o cu plăcere şi pentru că toŃi auacceptat şi primit cu bună voie plata pentru crimă –plată în bani.Partidele politice desigur nu mai existau în noiembrie1938 (desfiinŃate odată cu instaurarea dictaturiiregale), dar liderii lor nu era străini de planul asasi-natului care se tot discutase şi plămădise în Consiliulde Miniştri şi în Parlament ani de zile. Cu toŃi suntvinovaŃi, cu toŃii au complotat măcar într-un anumitmoment pentru eliminarea lui Codreanu, cu toŃii auacceptat marea crimă la momentul înfăptuirii(excepŃie, din cate ştiu, face doar Iuliu Maniu): liber-alii, marii asasini ai legionarilor – au dorit crima încădin prigoana Duca; Ńărăniştii, primii care au dizolvatabuziv Garda de Fier şi din rândurile cărora a apărutArmand Călinescu; iorghistii, cuzistii, membrii par-tidului naŃional-creştin... ToŃi au bătut şi omorâtlegionari pe când se aflau la guvernare, toŃi ştiau deplanul asasinării Căpitanului, nimeni nu s-a opus.Intelectualitatea română are o vină la fel de mare. Înprimul rând pentru că în perioada interbelică intelec-tualitatea (evident, cea nelegionară) se confundă înmare măsură cu clasa politică. Marele istoric Iorga sedovedeşte o calamitate politică şi o coadă de topor înmâna regelui; marele poet al „pătimirii noastre”Octavian Goga a vrut să-şi dovedească renumele lapropriu: sub conducerea sa guvernul a asasinat, bătutşi umplut închisorile de legionari, marele avocatromân Istrate Micescu, liberal de profesie şi cuzist deocazie în aceeaşi guvernare, discuta fără jenă deasasinarea Căpitanului, căutând executant.Chiar şi intelectualii care au avut o atitudine prolegionară, dacă nu chiar apartenenŃă, acceptă jocul

murdar al suveranului, lovind în Mişcare dupăasasinarea Căpitanului şi proslăvind pe Rege. Voireveni mai jos în cadrul textului.Contextul asasinatuluiNu ştim când a fost stabilită data exactă a asasinatu-lui, dar pregătirea lui concretă a început cu multînainte de 29 noiembrie 1938. În 14 august 1938 suntaduşi la Râmnicu Sărat Decemvirii şi doi Nicadori –Belimace şi Constantinescu. La finele lunii august lise alătură şi Caranica ,adus la Râmnic din santoriulspital Târgu Ocna. În 15 septembrie Căpitanul estetransferat de la Doftana la Râmnicu Sărat. În lagăreregimul începe să se înăsprească. În a doua jumătatea lui septembrie sunt transferaŃi la Vaslui majoritatealegionarilor din lagărul Miercurea Ciuc. Prof.Codreanu, tatăl Căpitanului este izolat de restullegionarilor şi va ajunge în temniŃă la Odorhei.La începutul lunii noiembrie în jurul lagărului VasluiautorităŃile începuseră să ridice încă două rânduri destâlpi cu sârmă ghimpată pe lângă cele două rândurideja existente. Apoi au apărut şi reflectoare postate ladistanŃă de cinci metri unul de altul. Reflectoarele cebăteau în clădirea lagărului încep să fie aprinse înfiecare noapte, chinuindu-le somnul celor internaŃi.Legionarii urmăreau mişcările de afară, înŃelegând căse va petrece ceva şi încercând să ghicească ce vaurma. În 24 noiembrie 1938 ultimii legionari aflaŃi înlagărul Miercurea Ciuc sunt transferaŃi la Vaslui,lagărul Ciuc desfiinŃându-se (numai pentru a fi reîn-fiinŃat 6 zile mai târziu, la 30 noiembrie 1938!). Într-o zi, la sfârşitul lunii noiembrie, legionarii din lagărulVaslui s-au trezit dimineaŃa cu un tun montat în faŃalagărului cu Ńeava spre ei, la o distanŃă de nici 100metri de lagăr. AutorităŃile erau pregătite să riposteze.La ce?...De la jumătatea lunii noiembrie Regele porneşte într-un turneu de prestigiu în Europa, alături de MareleVoievod Mihai I – Anglia, Belgia, FranŃa, Germania.Vestea ajunge şi în temniŃe şi lagăre, fiind comentatăîn fel şi chip. Deşi erau intrigaŃi de vizita în Germa-nia – unde a şi avut loc o întâlnire între Carol şi Hitler,legionarii nu se aşteptau la evenimente favorabile lor.Pe timpul călătoriei prerogativele regale sunt exerci-tate de Consiliul de Miniştri, potrivit decretului regalsemnat de Carol înainte de plecare. De menŃionat fap-tul că Regele Carol se afla în Ńară la data asasinăriiCăpitanului şi îşi recăpătase prerogativele regale.Regele intră în Ńară în data de 28 noiembrie 1938.Odată cu plecarea lui Carol în străinătate în temniŃaRâmnicu Sărat se impun noi restricŃii: medica-mentele sunt interzise, fumatul este interzis, raŃia dehrană pentru deŃinuŃi scade la 4 lei/zi/persoană, cărŃilede rugăciuni sunt interzise – li se permite însă să îşipăstreze candelele şi icoanele. Desigur, legionariiprotestează, dar li se spune că astea sunt ordinele ven-ite de la dl. Călinescu...Comunicatul oficial dat de autorităŃiÎn jurul orei 13, în data de 30 noiembrie 1938, dupăo emisiune muzicală, radioul a transmis un comuni-cat din partea autorităŃilor care anunŃau împuşcareaCăpitanului, a Nicadorilor şi Decemvirilor. Iată textulcomunicatului:„Parchetul Militar al Corpului 2 Armata neinformează:În noaptea de 29-30 noiembrie a.c. s-a făcut untransfer de condamnaŃi de la închisoarea RâmnicuSărat la Bucureşti – Jilava. În dreptul pădurii cecorespunde km 30 de pe şoseaua Ploieşti-Bucureşti,pe la orele 5, automobilele au fost atacate cuîmpuşcături de necunoscuŃi care au dispărut şi înacel moment transferaŃii, profitând de faptul cătransportul se făcea în automobile brek tip jandarmi,deschise şi pe timp de noapte, cu o ceaŃă deasă, ausărit din maşini îndreptându-se cu vădită intenŃie dea dispare în pădure. Jandarmii după somaŃiile legale,au făcut uz de armă. Au fost împuşcaŃi:Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la zece animuncă silnică şi şase ani interdicŃie.Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace

Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I. Gh.Duca, condamnaŃi la muncă silnică pe viaŃă.Caratănase Ion, Bozântan Iosif, Curcă Ştefan, PeleIon, State Gr. Ioan, Atanasiu Ion, Bogdan Gavrilă,autorii asasinatului comis asupra lui Mihai Stelescu,condamnaŃi la muncă silnică pe viaŃă.Vlad Radu, Georgescu Ştefan, Trandafir Ioan, con-damnaŃi la câte zece ani muncă silnică pentru asasi-nat asupra lui Stelescu.Atât Parchetul Militar al Corpului 2 Armată, pe teri-toriul căruia s-a întâmplat cazul, cât şi ParchetulCivil, fiind înştiinŃate, au venit la faŃa locului şi auconstatat în mod oficial moartea celor numiŃi maisus, de către medic, prin încheiere de proces-verbal.A autorizat înmormântarea cadavrelor, rămânândmai departe în cercetarea cazului. ComandamentulMilitar, după propunerea Parchetului şi pentrumotive de ordine publică, a aprobat înmormântareasă se facă la Subcentrul Militar Jilava, fapt ce s-aexecutat în dimineaŃa zilei de 30 noiembrie a.c. prinîngrijirea Închisorii Militare Jilava.”Evident că singurul adevăr conŃinut de acest comuni-cat e faptul că cei 14 erau morŃi. Şi ora morŃii este celmai probabil cea reală. Restul era o minciună prostîntocmită. Nimeni nu a crezut în varianta fugii de subescortă. Argetoianu (de altfel deloc favorabillegionarilor) nota în jurnalul său „Comunicatul emonstruos şi tâmpit – ca mai tot ce face acestGuvern. (...) Cine poate să creadă că cei 14 gardiştiau fost transportaŃi în autocar deschis? Şi cum auîncercat toŃi 14 să fugă deodată, şi cum i-au ucis jan-darmii pe toŃi 14 prin ceaŃa deasă despre care – teîntrebi de ce – vorbeşte comunicatul? Cum de n-ascăpat unul de tot, sau măcar rănit? Şi dacă au fostîmpuşcaŃi la Snagov, pe marginea pădurii, de ce aufost înmormântaŃi la Jilava? Jilava e un fort şi oînchisoare, nu un cimitir. Ar fi fost mai cinstit şi maiîn interesul regimului să se redacteze un comunicatsobru în care să se mărturisească pur şi simplu că cei14 prizonieri, încercând să fugă, au fost împuşcaŃi învirtutea articolului cutare al legii şi al regulamentu-lui cutare. Un regim de autoritate nu trebuie să sescuze pentru actele a căror răspundere şi-o ia...”Abia în timpul guvernării legionare s-au aflat detali-ile asasinării. Ele au fost dezvăluite de cei careluaseră parte la crimă, maiorii, plutonierii şi jan-darmii care au făcut declaraŃii în cadrul investigaŃieifăcute de Comisia de Anchetă Criminală.Asasinarea CăpitanuluiSă revenim la ziua de 29 noiembrie 1938 şi să îlînsoŃim pe Căpitan pe ultimul drum. În cursul zilei de29 noiembrie, căpitanul Iliescu (comandantulînchisorii Râmnicu Sărat) anunŃă că în cursul serii vorfi transferaŃi 10-12 legionari închişi la Râmnic şi,neştiindu-se cine anume sunt aceia, se dă ordin catoŃii să se pregătească în eventualitatea transferului şisă fie cu bagajul pregătit. În cursul după amiezii pe laorele 14-15 se anunŃă că cei 3 Nicadori vor pleca şi o

Asasinarea Căpitanului, Nicadorilor şi DecemvirilorCEZARINA CONDURACHE

continuare în pag. 5

PERMANENÞEPERMANENÞEANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 5

parte dintre Decemviri – dar nu se ştie câŃi şi care din-tre ei. Se deschid celulele şi sunt lăsăŃi cu toŃii liberisă îşi poată lua rămas bun. Între timp se află printr-unul dintre plutonierii închisorii – Eftimiu – că s-aucumpărat nişte frânghii. Pentru ce? Vor fi legaŃi întimpul transferului?Nicadorii – singurii care aveau la acel moment certi-tudinea că vor pleca – întreabă dacă se pregătesc şilanŃurile. Ca vieŃaşi, ei trebuiau transportaŃi cu lanŃurila picioare. Răspunsul e negativ, nu există lanŃuri. Înmod normal, îngrijorarea creşte. În acea seară masase serveşte la 18:30, dar nimeni nu mănâncă. Pe laorele 21-22 Căpitanul Iliescu anunŃă că vor plecaNicadorii şi toŃi Decemvirii. Având celulele cu vederespre administraŃie şi spre curtea de la intrarea în pen-itenciar, Laurian łălnariu şi Bartolomeu Livezeanumonitorizează mişcările de afară. Pe la ora 1 noapteaeste scos din celulă Căpitanul şi condus la Cancelar-ie. Căpitanul a fost Ńinut izolat de restul camarazilor,celula lui se afla în partea din faŃă a închisorii, înclădirea administraŃiei.Apar şi jandarmii alături de gradaŃii lor: maiorul Din-ulescu, maiorul Macoveanu, şeful legiunii de jandar-mi Râmnicu Sărat, Scarlat Roşianu. Căpitanul Iliescuciteşte lista celor 13, celulele lor se deschid şi li seordonă să iasă fără bagaje. Li se spune că bagajelevor fi trimise ulterior. Pot lua doar paltonul şi obatistă. Ies rând pe rând. Fiecare legionar e luat înprimire de câte doi jandarmi - fiecare dintre aceştiaavând câte o frânghie pentru legarea deŃinutului -,duşi şi legaŃi în cele 2 camioane de jandarmerie careaşteptau. Odată ieşiŃi din incinta închisorii, łălnariuşi Livezeanu nu mai au nicio informaŃie. ToŃi ceirămaşi aşteaptă cu sufletul la gură. Târziu, după ora2:45, se aud motoarele celor două maşini care por-nesc.Detaliile crimei s-au aflat abia în 1940, în timpulguvernării legionare, chiar din gura celor care au exe-cutat asasinatul. DeclaraŃia plutonierului Sârbu:În zorii zilei am pornit spre Râmnicu Sărat. Ajunşi laînchisoare, am fost băgaŃi toŃi jandarmii într-ocelulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-audat instrucŃii asupra modului cum avem să executămpe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii,i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, aratândcât de uşor se poate executa astfel.Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşitapoi unul câte unul afară, în curtea închisorii şifiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a datunul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu căacesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dusapoi în maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinilede banca la spate, iar picioarele pe partea de jos abăncii din faŃă, în aşa fel ca să nu se poată mişca niciîntr-o parte, nici în alta. Aşa au fost legaŃi 10legionari într-o maşină şi 4 în alta. Eu am fost înprima maşină, în cea cu 10 legionari, în spateleCăpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatelelegionarului ce-i fusese încredinŃat. În mâini aveamştreangurile.Am pornit. În maşina mea mai era maiorul Dinules-cu, iar în cealaltă, maiorul Macoveanu. Era o tăcerede mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şinici legionarii între ei. Ajunşi în dreptul păduriiTâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi,printr-un cod de semnale, momentul execuŃiei, aaprins la un moment dat lanterna, stingând-o şiaprinzând-o de trei ori. Era momentul execuŃiei, darnu ştiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorulDinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus lamaşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusesemai autoritar. Legionarii erau executaŃi. Căpitanulşi-a întors puŃin capul către mine şi mi-a şoptit: –„Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilormei!” Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi ter-minat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorulpe scara maşinii şi păşind înăuntru cu revolverul înmâna a rostit printre dinŃi: „Executarea!” La aceas-ta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost unmuget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinŃei lor,apoi o linişte de mormânt. Cu perdelele trase,maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava…DeclaraŃia maiorului Dinulescu diferă în anumitepărŃi de cea a plutonierului Sârbu. Dinulescu declaracă asasinatul s-a produs exact aşa cum a descris şiplutonierul, doar că maşinile nu s-au oprit în timpulasasinatului: Se călătorea pe şoseaua dintre Ploieşti

şi Bucureşti când în zorii zilei de 30 noiembrie, dupăce am dat semnalul fixat cu lanterna jandarmii auscos din buzunare o sfoară pe care au strâns-o înjurul gâtului legionarului ce stătea în faŃa fiecăruiadintre ei. În felul acesta Codreanu şi 13 camarazi ailui au fost sugrumaŃi în timp ce maşină îşi continuadrumul în plină viteză.Îngroparea şi dezgroparea trupurilorCât priveşte îngroparea trupurilor ea s-a făcut la Jila-va, imediat după sosirea maşinii. DeclaraŃiile acelo-raşi doi relatează similiar derularea evenimentelor,Dinulescu aduce însă elemente în plus pe care desig-ur Sârbu nu avea de unde să le cunoască.Sârbu: Când am ajuns, erau orele 7 dimineaŃa. Aicine aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandan-tul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt.Col. Ionescu şi alŃii. Groapa era făcută. Traşi dinmaşină, legionarii au fost aşezaŃi cu faŃa în jos şiîmpuşcaŃi în spate, pentru a se simula astfel împuş-carea pe la spate în timpul evadării de sub escortă.Apoi au fost aruncaŃi în groapa comună…Dinulescu: PuŃin timp după aceea am ajuns laBucureşti de unde ne-am îndreptat spre fortul de laJilava în interiorul căruia era săpată deja de trei zileo groapă mare. După ce camionul a fost tras în fort,asupra cadavrelor strangulaŃilor s-a tras, în urmaordinului primit de la prim procurorul Col. Zeciu,câte un foc de revolver sau de puşcă; apoi un medicmilitar constată moartea tuturor legionarilor trans-portaŃi de noi. Cadavrele au fost aruncate în groapă.Aşa cum se ştie, trupurile celor 14 au fost deshumatedin groapa comună de la Jilava şi reînhumate tot laJilava, într-o altă groapă comună. Pestre trupuri s-auturnat 15 damigene de vitriol, iar după umplereagropii cu pământ, s-a turnat deasupra ei o uriaşă placăde beton (la deshumarea din 1940 s-a stabilit că placaera lungă de 15 metri, lată de 5 metri, adâncă de 38cm şi cântărea 30 tone). De ce au făcut asta? Setemeau că să vor ridica morŃii din morminte? Poatecă da (până la urmă asta s-a întâmplat oricum în1940). Dinulescu şi Sârbu declară date diferite pentruaceastă monstruoasă deshumare şi reînhumare. Întimp ce Sârbu declară că aceiaşi jandarmi care înfăp-tuiseră crima au fost chemaŃi la câteva săptămâni săîi dezgroape şi reîngroape, Dinulescu spune că aufost chemaŃi a doua zi după asasinat.Amândoi recunosc însă valoarea stipendiului acordatpentru asasinat: 20.000 de lei pentru fiecare jandarm.Dinulescu a declarat că el a primit 200.000 lei.

Presa românească: asasinarea Căpitanului şiproslăvirea lui CarolPrintre articole uriaşe dedicate grozavei vizite aregelui în Europa şi triumfalei sale întoarceri în Ńară,toate ziarele publică textul comunicatului dat deParchetul Militar al Corpului 2 Armată. Cele maimulte nu fac alte comentarii pe acest subiect, dartitlurile Ńin să menŃioneze că cei împuşcaŃi erau nişteasasini: „Corneliu Codreanu şi asasinii lui Duca şiStelescu au fost împuşcaŃi” – „Ecoul” 2 decembrie1938, „Încercare de evadare în masă a capilormişcării legionare. Au fost împuşcaŃi CorneliuCodreanu, asasinii lui Duca şi alŃi foşti legionari” –„Gazeta de Transilvania”, 4 decembrie 1938.Alături de comunicatul parchetului apar articoleample şi evident incriminatoare despre atentatul de laCluj asupra profesorului Ştefănescu Goangă. Acestafusese împuşcat de legionari în 28 noiembrie 1938 –exact subiectul de care presa carlistă avea nevoiepentru a sublinia necesitatea eliminării lui Codreanu.Cei care au tras asupra lui Goangă – Pop şi Lăscăianu– au vrut să oprească abuzurile comise de nefericitulrector al UniversităŃii din Cluj, inclusiv abuzurilesexuale asupra studentelor, dar asta e o altă povestedepre care ne vom ocupa în alt moment. Goangă nu

a fost ucis în timpul atacului, însă Gruia Enache,agentul de poliŃie care îi asigura paza a murit. De ceavea nevoie un rector de un bodyguard plătit de stat-ul român că să îi asigure paza? Şi asta e o altăpoveste.Un alt subiect al acelor zile a fost aniversarea celor 20de ani scurşi de la Marea Unire înfăptuită la 1 decem-brie 1918. Multe discursuri şi articole de presă suntcentrate nu atât pe însemnătatea unirii şi pe realiza-torii ei, cât pe preamărirea Regelui Carol al II-lea. Deexemplu rugăciunea întocmită de patriarhul MironCristea cu această ocazie ovaŃionează pe măritulRege şi chiar pe sfetnicii lui – între care ştim bine călocul central îl ocupa amanta sa, Elena Lupescu, faptcunoscut prea bine de Patriarh.Unul dintre cele mai penibile momente din istoriaBOR. Să accepŃi asasinarea celor care luptă pentruBiserică şi pentru neam că să rămâi în graŃiileimoralului, adulterului, trădătorului şi criminaluluiCarol! Să loveşti în tineret, în studenŃime şi să-itratezi ca pe duşmanii Ńării, omorându-i doar pentru apăstra un tron scăldat în sânge. Să fii Patriarhul Ńăriişi în acelaşi timp să fii preşedintele Consiliului deMiniştri care autorizează crima asupra pruncilor Ńăriitale, că să-l susŃii pe Irod cel interbelic... Voi cita unsingur fragment: „Păzeşte, Preamilostive Doamne,sub acoperământul aripilor Tale şi pe Preaînaltul lorurmaş – Carol II – chemat a întări moştenireapărinŃilor săi; înmulŃeşte zilele vieŃii lui întru sănă-tate nevătămată (...) Sporeşte înŃelepciunea sfetni-cilor Săi; (...) Împrăştie duşmanii ce s-ar ridicaîmpotriva stăpânirii Lui şi adună tot poporul într-ounire nedespărŃită şi dreaptă supunere...” „Frontulde Vest”, 4 decembrie 1938.Patriarhul nu este singurul ierarh care aduce în acelezile osanale regelui criminal. PS Andrei Magieru alAradului Ńine un discurs la începutului lunii decem-brie 1938, lăudând Străjerimea – organizaŃia creatăde Carol al II-lea în contraponderea MişcăriiLegionare: „N-am venit să fac un act de curtoazie, n-aveŃi nevoie de el. Biserica nu face curte niciodată.Eu cred că străjeria nu este o inspiraŃie momentană,ci este un vis strămoşesc. Regele a fost inspirat deDumnezeu. După anarhia politicianistă avem nevoiede disciplină. Regele ne-a arătat să facem aceea ce şistrămoşii noştri au făcut: să străjuim!, „ŞcoalaVremii”, decembrie 1938. Ce anarhie politicianistă?Biserica nu face curte? Nu mai comentez.Aceeaşi atitudine duplicitară şi nedemnă o găsim şi înpresa greco-catolică. La Blaj, ziarul MitropolieiUnite Române, „Unirea”, publică în numărul din 11decembrie 1938 pe prima pagină un text amplu desancŃionare a tentativei de asasinat făcută de legionariasupra rectorului Ştefănescu-Goangă, iar în pagină 4,printre alte ştiri pe scurt, redă comunicatul Parchetu-lui Militar cu titlul „Corneliu Codreanu a fost împuş-cat”. Iată un fragment din editorialul, bineînŃelesnesemnat, intitulat „Drumuri greşite”: „În săptămânatrecută, pe una din cele mai umblate străzi ale Cluju-lui, trei tineri studenŃi au încercat să răpună pe rec-torul universităŃii din Cluj şi au răpus pe agentul depoliŃie Gruia, iar pe rector l-au rănit numai cu douăgloanŃe, însă destul de grav. Ceeace s-a petrecut n-afost nici creştinesc şi nici după lege. Biserica nuopreşte lupta pe faŃă pentru înfăptuirea unui ideal,dar să fie o luptă cinstită şi dreaptă. Ea opreştenumai ca în luptă să te foloseşti de mijloace nelegaleşi nepermise. (…) Noi, ca gazetă creştinească, nuputem decât să veştezim, cu toată hotărârea, oriceîncercare de omor şi de ucidere în această Ńară şi săîndemnăm pe tinerii noştri studenŃi să-şi vadă decarte şi de cultură, şi să se lepede de politică. Nu estechemarea lor politica, ci a oamenilor formaŃi gata.Iar cu cuŃitul şi cu revolverul în mână, nu vrem să-iştim niciodată.”Pentru asasinarea Căpitanului nicio revoltă, niciosancŃiune la adresa autorităŃilor care au omorât 14oameni care se aflau în perioada executării unor con-damnări impuse de stat, deci pentru care statul avearesponsabilitatea de a le garanta siguranŃa. Nici numai discut felul în care au fost condamnaŃi. Măcar săse fi abŃinut de la adoptarea unei poziŃii atât de fermeîn cazul Goangă în acelaşi număr de ziar în careacceptă tacit asasinatul făcut de autorităŃi.Campanie mediatică pentru distrugerea MişcăriiDupă cum menŃionam în textele publicate în ultimeledouă numere ale revistei noatre, Regele, în nebunialui, a crezut în perioada de care ne ocupăm acum căcontinuare în pag. 6

ASASINAREA CĂPITANULUI, NICADORILOR ŞI DECEMVIRILOR

PERMANENÞEPERMANENÞE6 ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

asasinarea Căpitanului va duce în scurtă vreme la dis-trugerea Mişcării Legionare. Având toate mijloacelemedia la dispoziŃie, a lansat o întreagă campanie dediscreditare a legionarilor dublată de noi măsuri puni-tive la adresa lor, măsuri care au fost pe larg răspân-dite în presă.Imediat după asasinarea Căpitanului, InspectoratulGeneral al Jandarmeriei dă următorul comunicat: „Seva proceda cu ultima energie şi sumar împotrivatuturor indivizilor care se dedau la acte de violenŃă –iar împotriva teroriştilor chiar somaŃiunea trebuiesocotită de prisos. Deci se va trage fără milă pentrua se menŃine cu orice preŃ ideea de ordine şi autori-tate, neadmiŃându-se nicio ezitare sau slăbiciune dinpartea vreunui jandarm...” „Gazeta de Transilva-nia”, 4 decembrie 1938.În plus, toŃi comandanŃii corpurilor de armată emitordonanŃe valabile în jurisdicŃia lor, de pildă Generalde Divizie Christea Vasilescu, Comandantul Corpului6 Armată emite următoarea ordonanŃă: „Esteinterzisă tipărirea sau păstrarea în depozit, sau suborice formă, a broşurilor şi manifestelor cu caracterlegionar şi acelora cari prin conŃinutul lor ameninŃăsiguranŃa şi ordinea publică. Deasemenea, esteinterzisă afişarea şi răspândirea în public a unorasemenea manifeste şi broşuri. ToŃi locuitorii carideŃin asemenea broşuri şi manifeste sunt obligaŃi, caîn termen de 10 zile de la publicarea acestei ordo-nanŃe să le depună la autorităŃile militare, laorganele poliŃieneşti şi ale jandarmeriei. CălcareadispoziŃiunilor din prezenta OrdonanŃă se va pedepsiconform art. V. din Legea stării de asediu din 11Februarie 1938, cu închisoare de la 1 (una) lună la 2(doi) ani. Odată cu pedeapsa închisorii, judecata vaputea pronunŃa şi pedepsele complimentare pre-văzute de art. 25 din Codul Penal Regele CarolII.”, „Unirea Poporului”, 11 decembrie 1938.Cu toate măsurile antilegionare stabilite prin decreteregale sprijinite în propria ConstituŃie, cu toaterestricŃiile şi sancŃiunile aplicate celor din lagăre,Carol spera ca legionarii să cedeze după moarteaşefului. Evident nu a fost aşa. Începând cu decembrie1938 se intensifică şi acŃiunea de dezbinare alegionarilor din lagăr, prin promisiuni şi oferte avan-tajoase. Unii – puŃini – au cedat (chiar cu prea mareuşurinŃă), cum e de pildă cazul celebrului preot Grig-ore Cristescu. Pentru a preîntâmpina acŃiuni de genulăsta şi mai ales pentru a preîntâmpina exploatarea lorde către regimul carlist, comandanŃii Bunei Vestiridecid ca legionarii din lagăre să semneze în masădeclaraŃiile de desolidarizare de Mişcarea Legionară.Pe moment acŃiunea a părut o mină de aur pentrucarlism. Ziarele de la mijlocul lui decembrie 1938titrau cu litere mari: „318 deŃinuŃi legionari fac act desupunere noilor orânduiri ale Ńării”, „Drapelul”, 12decembrie 1938. Bucuria autorităŃilor a fost de scurtădurată, Mişcarea Legionară a continuat neclintită pelinia sa şi, spre groaza lui Armand şi a lui Carol, noişiruri de căpetenii legionare au continuat să răsarănecontenit, continuând lupta în ciuda ameninŃărilor,asasinatelor, prigoanei şi valurilor succesive dearestări.În presă campania antilegionară se susŃinea cudiverse articole pline de minciuni sinistre despreCodreanu şi Mişcare. Unul dintre ele este intitulat„Mărturisesc”; a apărut în „Gazeta de Transilvania”din 8 decembrie 1938. Articolul, anonim, justificaasasinatul şi punea pe seama Căpitanului cuvinte şiatitudini care nu i-au aparŃinut niciodată: „Nu neopunem intenŃiilor care au forŃat guvernarea de azisă ia măsuri cu care nu era obişnuită Ńara (...) Firulde păr al Căpitanului pe care nu l-am cunoscut şi numai este nu putea fi emblema şi simbolul unei Ńări (...)LoviŃi cu pumnul de fier peste buze pe toŃi care Ńin săse închine în faŃa crezului sfânt ce ne-a creatMarăşeştii, Mărăştii şi toate dovezile de jertfă înnumele cărora s-a înfăptuit visul mare şi sfânt pentrucare ne-au murit şi moşii şi părinŃii! Aşa propovăduiacel ce nu mai este...”Dar există şi articole şi discursuri semnate şi asumatecare discreditează în mod la fel de mizerabil, atâtlegionarismul, cât şi studenŃimea în ansamblul ei. Seîncearcă acreditarea ideii că toŃi legionarii sunt niştenebuni, lipsiŃi de moralitate, de formaŃie asasini etc.Mă voi limita la două dintre ele, rostite cu ocazianumirii în funcŃie a noului ministru al EducaŃiei, PetreAndrei (cel care s-a sinucis de frică în timpulguvernării legionare, deşi nimeni nu voia să îl

omoare, dar a cărui moarte este pusă de unii aşa ziscercetători tot în sarcina Mişcării). Petre Andrei, laprimirea mandatului: „Eu socot că tinerii noştri şco-lari sau studenŃi trebuie să înveŃe a răsfoi cuîndemânare filele unei cărŃi mai bine decât a mânuicu dibăcie un revolver ucigător de viaŃă ome-nească”, „Drapelul”, 12 decembrie 1938.Cel de la care preia funcŃia este chiar Armand Căli-nescu care a asigurat până la data de 5 decembrie1938 interimatul la Ministerul EducaŃiei. La ter-minarea interimatului şi numirea lui Andrei, Călines-cu avea să explice de ce a trebuit să preia în primăfază conducerea ministerului şi rezultatele pe care le-a obŃinut: „... am venit aici pentru a întreprinde oanumită acŃiune. În adevăr, în sectorul educaŃieinaŃionale exista o carenŃă a autorităŃii şi exista ogreşită îndrumare a învăŃământului. În bună parteaceastă stare de lucruri cauzase turbarea din viaŃapolitică şi socială a României. Dar mai mult, aceastăstare de lucruri constituia o primejdie pentru dez-voltarea de mâine, căci scosese generaŃia tânără dinfăgaşul normal. Trebuia neapărat să oprim răul. Tre-buia o întorsătură de volan pentru a îndruma edu-caŃia tineretului pe calea utilă Ńării. (...) Am făcut unexamen sanitar al celor închişi pentru agitaŃiuni sub-versive. Rezultatul a fost dezastruos. ToŃi, dar absoluttoŃi sunt atinşi de maladii organice. Sifilisul, bolilemintale, tuberculoze fac ravagii în această lume. Estetrist, desigur, sub raport umanitar, dar sub raportulsocial, aceasta explică manifestaŃiile nesănătoase şiindică nivelul moral al celor ce ar fi vrut să conducăo Ńară. Din fericire, aşa cum spuneam, aceste ele-mente se situează singure pe la periferia societăŃii(...)”. „Drapelul”, 12 decembrie 1938.Ticăloşia din paginile „Sfarmă-Piatră”Nici prietenii de până atunci ai Mişcării nu refuzămărul otrăvit oferit de Palat. Din contră, am impresiacă din lăcomie şi îngâmfare au luat tot coşul cu mere.Mă refer aici la Nichifor Crainic şi la mai mulŃi sem-natari ai articolelor din „Sfarmă-Piatră”. Dezamă-girea mea este foarte mare. Am ştiut întotdeauna căautorul superbului „Cântec al potirului” nu a excelatla capitolul demnitate, dar toată pătimirea ulterioarădin temniŃe, cu toate scăderile ei nu-i putea fi impu-tată şi chiar îi ştergea şi păcatele mai vechi. Acumînsă nu-i mai pot găsi scuze şi nici justificări (nici înfaŃa istoriei şi nici faŃă de mine însămi). Mai ales căatitudinea asta mizeră nu se opreşte după momentulasasinării Căpitanului, ci va continua până la cădereaRegelui Carol al II-lea. Şi va reveni în formă actual-izată politic după ieşirea din temniŃă. Memoriile salepost carcerale, „Zile albe, zile negre” sunt pline deminciuni, dar toate păreau scuzabile din cauza pre-siunii, constrângerilor venite de la comunişti. Acumm-am convins că ele au fost scrise cu aceeaşi micimesufletească ce-l măcina încă de pe vremea lui Carol.Cu mare dezamăgire şi durere voi reda numai câtevafragmente din revista „Sfarmă Piatră”. În numărul din1 ianuarie 1939, Crainic publică textul „La un hotarde viaŃă românească”, text ce este un adevărat rechiz-itoriu împotriva Căpitanului, Nicadorilor, Decemvir-ilor şi a întregii Mişcări. Un text care conŃine, pelângă multă laudă de sine, afirmaŃii cutremurător deticăloase pe care Ńine să le pună în contrapondere cuatitudinea „corectă” avută de el:Cazul Nicadorilor: „În toamna lui 1933 I.G. Ducaprimeşte guvernul, iar din mijlocul mişcării apareîntâiul foc ucigaş de revolver. FrumuseŃea morală anoului naŃionalism se stropise cu sânge omenesc”.„Profitând de tragica ocazie, adversarii mei m-auîncarcerat, deşi Calendarul nu avusese decât cuvintebune pentru I. G. Duca cu care eram în raporturi per-sonale (...) Cu degetele îngheŃate am scris din hrubaînchisorii memoriul către Suveran, expunând proble-ma generaŃiei tinere şi soluŃia ei care era organizareaîn jurul Tronului şi în afară de influenŃă partidelor”.Trece la cazul Decemvirilor: <<Încă un omor fărăniciun sens: Stelescu. Zece nenorociŃi care îlmasacrează devin Decemvirii, alŃi semizei adoraŃiobligatoriu. Spiritul diabolic se generalizează şifiecare tânăr se visează un erou cu revolver. De pecatedra mea de la Facultatea de Teologie am spusatunci „Cine omoară un om, trage de fapt cu glonŃulîn inima lui Hristos”. Această a fost deajuns ca pro-prii mei studenŃi să mă urască cu sălbăticie>>. Darcum rămâne cu glonŃul tras de regimul Duca în VirgilTeodorescu, Constantin NiŃă, Nicolae Bălăianu,Toader Toma... Cum rămâne cu inima lui Hristos?Hristos sângerează când trag legionarii şi se bucurăcând autorităŃile omoară copiii Ńării, fără nicio vină?

Căci cu adevărat fără vină sub toate aspectele posibileau căzut cei enumeraŃi mai sus. Cum rămâne cugloanŃele trase de autorităŃi în Căpitan, Decemviri şiNicadori?Între loviturile şi atacurile murdare pe care le dă celorasasinaŃi de Rege nu uită să menŃioneze propria luipătimire (închis la Jilava în procesul Duca) şi lupta luiconstantă de a îndrepta acest tineret care, ce să vezi,refuză să îl asculte pe el, cel care a creat toată aceastămişcare naŃionalistă! Apoi urmează laude multe şicronologic aduse Regelui.Păstrează gloanŃele morale împotriva Căpitanuluimai spre sfârşit (după ce îl umple cu toate invectivelepe Gen. Cantacuzino): „Era tânăr, chipeş şi seremarcase din anonimat printr-un glonŃ de revolvertras în timpul studenŃiei, la Iaşi. În lipsa adevăratuluiconducător, tinerii au văzut în acel gest semnul mare-lui om de acŃiune. Şi nu era. (...) Mitul cel nou, caorice mit, nu creştea din calităŃile reale ale persoaneiadorate, ci din necesităŃile psihologiei colective (...)El ştia tot, deşi nu spunea nimic. El avea să rezolvetoate problemele, deşi nu prezenta soluŃia niciuneia(...). Iar el tăcea, căci această calitate o avea. Cândo pierdea, rostea cuvinte ce i-au fost apoi fatale”.Una din concluziile sale: „Totul a fost zadarnic Miş-carea, orbită de fumul iluzoriu al succesului, mergeaspre catastrofă. Ea purta în bietul creier care o con-ducea germenii propriei morŃi. Ce-a urmat, se ştie,fiindcă sunt lucruri prea recente”.Pentru cei ce încă se mai întreabă: „Cum a fost posi-bil tot ce s-a întâmplat cu neamul nostru în timpulcomunismului”. Răspunsul nu îl găsim la 23 august1944, ci, aşa cum a explicat atât de clar şi Coman-dantul Horia Sima, în perioada interbelică. Clicamonstruoasă de asasini şi mai ales de complici şi lin-guşitori ai lor, de oportunişti şi de oameni fără dem-nitate şi onoare au instaurat dezastrul încă din perioa-da carlistă. Pe un teren moral, social şi politic atât deşubred, în situaŃia în care singurii luptători autenticipentru neam şi Biserică zăceau în pământ, în temniŃesau în închisori, cine era să se opună? Clasa politicăcare a sărit imediat în barca sovietică pentru a-şi salvaaceleaşi privilegii pentru care s-a umplut de sânge înepoca carlistă? Biserica, ce a încuviinŃat omorâreapropriilor copii, fără să aibă nicio constrângere dinpartea Regelui? Crainic şi intelectualii de teapa lui?Tare mă tem că toată pătimirea şi tot sângele curs întemniŃele comuniste nu sunt suficiente pentru a curăŃapăcatele neamului din anii 1938-1939. Pentru că subcomunişti sângele curs a fost tot al legionarilor noştri.Cu mici excepŃii, majoritatea vinovaŃilor din carlismnu au plătit pentru faptele lor, nici nu s-au pocăit şinici nu şi-au schimbat atitudinea asupra faptelorfăcute. Ăsta este „zidul de ură şi de mişelie” desprecare Căpitanul spunea că înconjoară MişcareaLegionară. Dar din păcate nu o înconjurau numai peea. Înconjoară toată România! Şi nu va cădea pânăcând dreptatea nu va fi restabilită. Desigur că actoriidin interbelic au părăsit de mult scena, dar structurilede pe care aceştia au acŃionat sunt şi acum active şi auobligaŃia de a restabili adevărul: Monarhia, Statul,Biserica, Partidele, Intelectualii. Până nu o vor face,România va continua să se scufunde în dezastru. Iarde vor continua să refuze a o face, Ńara va pieri.Dacă în numărul de faŃă am încercat să prezentămcronologic contextul, momentul şi relatarea asasinat-ului în presa carlistă, în numărul viitor, cu ajutorul luiDumnezeu, vom continua tema, urmărind modul încare vestea a ajuns în mijlocul legionarilor. Cum aaflat şi reacŃionat familia Căpitanului? Cum şi cândau aflat vestea cei din lagăre şi închisori, cei din lib-ertate etc.Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii, Decemvirii –PREZENT!CEZARINA CONDURACHE

ASASINAREA CĂPITANULUI, NICADORILOR ŞI DECEMVIRILOR

Nicadorii în temniŃă

ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞEPERMANENÞE 7

Recenta reeditare, la editura Evdokimos, a cunos-cutei lucrări memorialistice a lui Aurel Vişovan –„Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu pentru ce m-ai părăsit?” ne dă ocazia unor abordări tematicecare - sperăm - vor fi de folos, atât cercetăriiistorice asupra represiunii comuniste, cât şi pub-licului larg.(Preot prof. MARIUS VIŞOVAN)

Costache Oprişan (Piteşti, 1950): „Într-o bună zivine łurcanu şi ne anunŃă că va fi adus în camerăCostache Oprişan - şeful FrăŃiilor de Cruce pe Ńară.Într-adevăr, nu peste mult timp uşa se deschide, iargardianul împinge înăuntru un bărbat puŃin mai învârstă decât noi, cu nişte ochi mari ce exprimau ungen de nedumerire şi - desigur - teamă de necunos-cut. De cum a intrat în cameră, l-au înconjurat oserie de reeducaŃi - probabil din cunoscuŃii dinainte- şi care, făcând pe oamenii de rezistenŃă curajoşi,au început să-l întrebe fel de fel… prefăcându-se căe în admiraŃia lor.Costache Oprişan simŃea că ceva nu-i în regulă. Nuştiu ce le răspundea, dar îşi mişca mereu capul întoate părŃile, căutând să desluşească ce se întâmplă.Vizibilitatea din partea noastră era oprită de cătrenişte grupuri de reeducaŃi… Nu a durat multaceastă stare de expectativă, că la un semnal, cu unurlet ce aducea cu urletul fiarelor din pădure, aunăvălit cu toŃii asupra lui. Călcat în picioare, lovitdin toate părŃile, în scurt timp şi-a pierdut cunoşt-inŃa. Dar loviturile n-au încetat. Până la urmă a fostîntins pe un prici şi cu nişte curele (de unde or fiapărut curelele?) a fost luat sistematic din cap pânăla picioare şi de la picioare până la cap.” (pag. 43)Gioga Parizianu (Piteşti, 1950): „Într-o zi, łur-canu ne anunŃă din nou: -Măi bandiŃilor, vedeŃi căvă aduc aici pe unul din vitejii voştri legionari. Unmacedonean verde. Să nu cumva să suflaŃi o vorbădespre ce se întâmplă aici ! Peste puŃin timp sedeschide uşa şi apare gardianul însoŃind un deŃinutmai scund, dar bine legat, cu nişte ochi vii şi între-bători. Auzisem o şoaptă în jur: E Gioga Parizianu.Gioga era cu adevărat un tânăr despre care se vor-bea cu multă simpatie, fiind de felul lui o fiinŃăveselă şi de mare rezistenŃă.Scenariul s-a repetat la fel. Gioga a fost înconjuratimediat de foştii săi prieteni, acum reeducaŃi, şicare îi puneau fel de fel de întrebări, făcându-l săcreadă că în cameră este o atmosferă frumoasă,legionară. Procedaseră în aşa fel ca în momentulofensivei asupra lui să fie cât mai zguduitor. La unsemnal, toŃi aceşti prieteni au sărit asupra lui cubocanci, pumni şi obiecte contondente ce maiaveau la îndemână. -Măi banditule, crezi că noiam rămas bandiŃi ca tine? Noi ne-am trezit la real-itate. Şi dăi, şi dăi… îl băteau cu schimbul. Cumoboseau unii, începeau alŃii.” (pag. 45)Victor Dinescu (Piteşti, 1950): „Făcusem în aşa felca să nimeresc în patul de la etaj la nivelul la careera şi Dinescu, ferindu-mă - pe cât posibil - deprezenŃa lui Apăvăloaie care - după cum am maispus - mă anunŃase că îşi schimbă atitudinea. Chiarîn seara aceea Apăvăloaie îmi spusese că-l vaanunŃa pe łurcanu de acest Dinescu care ducea oviaŃă mistică pe faŃă. M-a cutremurat puŃin acestplan al lui Apăvăloaie, întrucât eu însumi aveamtrăirea mea în rugăciune pe care reuşisem să mi-omaschez. Fiind însă pe patul superior la nivel cuDinescu am profitat şi pentru o comunicaresufletească. Seara, când cei de la parter aveau dis-

cuŃii aprinse, am învăŃat pe de rost - de la Dinescu- psalmul 50.” (pag. 54)Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa (Piteşti,1950): „În aceeaşi celulă mai erau o serie de băieŃi,toŃi unul şi unul. Mi-l amintesc pe Chirică Bal-anişcu fost şi el şef de regională FDC, GheorgheCalciu Dumitreasa - student la facultatea demedicină, Vamanu - teolog, un caracter deosebit,Andreescu, Spătaru etc.Intrat în celulă mi-am dat seama că cei de acolo nuştiau nimic despre cele întâmplate la camera 4 Spi-tal. Auziseră doar urlete şi gemete pe care nu leputeau interpreta, dar eram în închisoare, undegemetele şi urletele nu sunt de mirare. Sub unimpuls deosebit, uitând - parcă - prin tot ce tre-cusem, am început să le povestesc pe scurt celeîntâmplate pe la celelalte camere. Le-am atras aten-tia că se rezistă extrem de greu şi că mulŃi,foarte mulŃi, căzuseră.” (pag. 56)Aristide Nedelcu (Baia Sprie, 1952): „Mi-amregăsit prietenii, dintre care unii trecuseră prinPiteşti şi reuşiseră şi ei să-şi revină. Mi-l amintescpe Ristel Nedelcu, trecut recent la cele veşnice. Îmiamintesc de alŃii, care nu trecuseră prin Piteşti, darerau de o Ńinută exemplară : Vasile Alupei, IonicăUngureanu. Împreună cu aceştia doi am fost izolaŃiîntr-o baracă, considerându-se că avem o mareinfluenŃă asupra celorlalŃi, întărâtându-i împotrivaregimului. Îmi pare rău că nu-mi amintesc numeleatâtor bravi camarazi cu care am trăit clipe fru-moase, nemaipăsându-ne de greul puşcăriei.” (pag.84)Preot Ioan Dunca Joldea (Baia Sprie, 1952):„Între timp sosise în colonie, venind de la altăînchisoare, părintele Ioan Dunca Joldea, din Ieud,preot greco-catolic, tatăl camaradului meu NeluDunca. Ne-am bucurat foarte mult. Ne-am povestitmulte şi şi-a exprimat mândria că Nelu - băiatulmeu - este un luptător pentru CredinŃă şi Neam.Părintele Joldea era un exemplu de credinŃă şi dem-nitate, dar totodată şi de modestie printre cei dinlagăr. În curând a fost îndrăgit de toŃi, printre careşi de evreul Gruber - unul dintre cei doi evrei ceerau închişi la Baia Sprie.” (pag. 85)Preot Gheorghe Dipşe (Baia Sprie, 1952): „Într-oseară bate la uşă discret un bun prieten al meu. EraGhiŃă Dipşe - om cu totul şi cu totul deosebit.Făcuse închisoare şi sub regimul generaluluiAntonescu. Era absolvent al şcolii de arte şimeserii. Ne întreabă dacă mai rezistăm la foame,deoarece raŃia noastră ce o primeam era cam depatru ori mai mică decât raŃia celorlalŃi din colonie.Era aproape inexistentă. CeilalŃi camarazi ai noştrierau de-a dreptul alarmaŃi de soarta noastră. Le erateamă să nu ne îmbolnăvim. Ne-a comunicat că vaîncerca o anumită soluŃie ca să putem fi ajutaŃi.”(pag. 95)Mihai Timaru (Aiud, 1955): „În salonul vecin cucare aveam uşă comună, dar şi interdicŃie de a trecedintr-o cameră în alta, aveam mai mulŃi prietenibuni: Gili Ioanid, Mihai Timaru, Grosolina, (mămir mereu cum pot să-mi amintesc aceste nume şicum nu-mi amintesc pe cei de la Piteşti şi Gherlacu care am suportat supliciile satanicei reeducări).”(pag.105)Gheorghe Jijie (Aiud, 1955): „M-au mutat dinaceastă cameră, nimerind în una cu nişte oameni cutotul şi cu totul deosebiŃi, dintre care îmi amintescurmătoarele nume: GhiŃă Jijie, Alupei Vasile, TaseBerzescu… La iniŃiativa lui GhiŃă Jijie se începe un

curs de limba engleză pe care şi el şi-o însuşise dela profesorul George Manu cu care fusese în celulă.M-am antrenat mult în această limbă şi cuplăcere…” (pag.107)Alexandru Constant (Bucureşti, 1957): „Pestecâteva zile sunt dus la o maşină mică stil dubă. Îmidau seama că străbat Bucureştiul, iar când cobor mise spune că sunt la Tribunalul Militar. Oare vor sămă condamne din nou? Întrebarea mă tot furamereu…Sunt introdus într-o sală de aşteptare încare era şi Alexandru Constant - fost ministrulegionar. Schimb câteva cuvinte cu el. Nu-şi puteanici el da seama despre ce ar fi vorba. La rândul luiîmi spune motivul pentru care era acolo şi pe carenu-l mai reŃin.” (pag. 123)Atanasie Berzescu (Lăteşti, 1957): „O bancă dinapropiere îmi Ńinea loc de masă, când deodatăapare unul din cei mai buni prieteni ai mei, TaseBerzescu, cu care petrecusem împreună atâteaclipe grele la Aiud, fiind amândoi extrem de bol-navi. Uimire, bucurie de nedescris! Un rătăcit îndogoarea deşertului nu se bucură mai puŃin cândzăreşte oaza. Tase venea direct de la Aiud, dupăexpirarea pedepsei. Nu-i venea să creadă că eu amfost şi pe acasă. Ba mai mult, amândoi mergeam laLăteşti.” (pag. 147)Preot Gheorghe Pătraşcu (Lăteşti, 1958):„Datorită faptului că părintele romano-catolicPătraşcu şi-a amenajat o capelă într-o casă maibună, am putut participa şi la slujbele religioase desărbători. Credincioşii din parohia lui din Moldovaîl vizitau, aducându-i cele necesare cultului; i-auadus chiar şi un armoniu şi o statuie a sfântuluiAnton… Mai erau în comună două călugăriŃe şi uncălugăr, toŃi greco-catolici de prin regiunea Cluju-lui. Ei îngrijeau capela unde puteam ascultaliturghia în fiecare zi. Mica noastră biserică eraplină.” (pag. 154)Preot Romulus Pop (Lăteşti, 1958): „Într-o zi, măplimbam cu bunul meu prieten Pop Romulus, foststudent la medicină... Sărmanul Romi! Mi-laminteam de la închisoarea din Piteşti unde era atâtde slab...” (pag. 159)I.V. Georgescu (Lagărul 9 Culme, 1958 ): „Con-flictul dintre mine şi gardian a fost observat de pro-fesorul universitar I. V. Georgescu, cel care a fostrăpit de ruşi şi aruncat în lagăr dincolo de CerculPolar. De la Lăteşti a fost adus şi el la „9 Culme”.Dându-şi seama în ce pericol mă aflam, certându-mă cu un gardian imbecil, s-a dezbrăcat de man-taua lui de zeghe şi mi-a dat-o mie. Ştia cât sunt debolnav...” (pag. 171)Dumitru Oniga (Lagărul 9 Culme, 1958): „Îninfirmeria „9 Culme” mi-am întâlnit vechi cama-razi de suferinŃă: Vasile Alupei din Bacău, OnigaDumitru, poet bucovinean din Stupca lui CiprianPorumbescu, Tase Berzescu din Lugoj şi mulŃialtii…” (pag.172)Preot Vasile Hotico (Satu Mare, 1961): „În celulă

Aspecte ale detenŃiei comuniste în memoriile lui Aurel Vişovan (VI)PERSONALITĂłI SPIRITUALE ÎNTÂLNITE ÎN DETENłIE

continuare în pag. 8

PERMANENÞEPERMANENÞE8 ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

domnea o atmosferă de familie reîntregită. Aveamun program variat destul de organizat. În urmaunor schimbări între noi şi celula vecină (făcute deadministraŃie), a venit la noi şi părintele VasileHotico. DimineaŃa recita tot ce se putea din SfântaLiturghie, apoi ne mai învăŃa şi alte rugăciuni.”(pag. 188)Preot Lică Pătraşcu (Zarca Aiudului, 1963): „Lanoul „domiciliu” am găsit pe Lică Pătraşcu, stu-dent la Academia Comercială din Bucureşti, şefulgrupului din care făcuse parte şi Lică Popşa, pri-etenul meu căzut eroic în luptele din munŃii Mara-mureşului.” (pag. 199)Gheorghe Dragon (Zarca Aiudului, 1963): „Cândl-au adus în celulă pe camaradul Gigi Dragon,bucuria mea a fost fără margini. Îl cunoşteamdinainte. Am stat cu dânsul în spitalul închisorii,unde, deşi era printre cei mai bolnavi - făcea pneu-motorax la ambii plămâni - era prezent oriunde eranevoie de ajutor. Avea o formaŃie robustă. Fusesesportiv de performanŃă la aruncarea cu suliŃa şifăcuse alpinism. Era de profesiune inginer.” (pag.204)Marcel Petrişor (Aiud, 1963): „Printre noi se afla

un tânăr student la filozofie, Marcel Petrişor. Aveao vastă cultură filozofică. A fost adus de la Jilava,unde a avut parte de un tratament foarte dur. Mar-cel ne Ńinea prelegeri de filosofie. Avea darul de ase face înŃeles chiar şi în probleme dificile. ” (pag.207)Preot Ioan Bărdaş (Aiud, 1964): „…Mă vădcuprins de două braŃe puternice şi un efluviu dedragoste. Era părintele Bărdaş, cumnatul meu,preot ortodox în judeŃul Bihor. Fusese arestat cu 14ani înainte, după cei doi ani de pribegie prin munŃi,acasă rămânându-i - fără nici un mijloc de trai -soŃia (sora mea) şi cei trei copii. Cu el în camerăzilele s-au scurs mai uşor. În toŃi anii de închisoarenu l-am întâlnit niciodată, dar am auzit pe alŃiivorbind foarte frumos despre el.” (pag. 214)Preot Ioan Iovan de la Vladimireşti (Aiud,1964): „Din această perioadă de confuzie îmiamintesc cu plăcere că mai existau mulŃi oamenideosebiŃi cu care puteai face schimb de idei care săte înalŃe, nu să te coboare. Inginerul Dragon,inginerul Manole Vlad, profesorul Zima - mace-donean -, inginerul Gheorghe Jijie, părintele Ioande la Vladimireşti şi mulŃi alŃii de mare valoare, şimulŃi alŃii ale căror nume le-am uitat, fapt pentrucare îmi pare foarte rău. Erau caractere puternicecare în această ultimă bătălie psihologică îşi Ńineaufruntea sus.” (pag. 217)

ASPECTE ALE DETENłIEI COMUNISTEÎN MEMORIILE LUI AUREL VIŞOVAN (VI)

Dragi prieteni, Revista noastră, „PermanenŃe”,va intra în 2020 în al 23-lea an de existenŃă.ÎnfiinŃată în 1998 de supravieŃuitorii temniŃelorcarliste, antonesciene şi comuniste, cu apariŃielunară neîntreruptă, „PermanenŃe” a rămassingura revistă naŃional-creştină care mai apareîn Romania, în format fizic, în mod constant.Avem dreptul la memorie, la adevăr, la istorie, lademnitate. Avem obligaŃia să ducem mai departemoştenirea primită de la seniorii pătimitori întemniŃele carliste, antonesciene, comuniste. Revista „PermanenŃe” face parte din aceastămoştenire. Costurile mari generate de tipărireaşi distribuirea unei reviste de acest fel au cauzatdispariŃia multor publicaŃii de gen apărute după1990. Şi noi ne confruntăm cu aceeaşi prob-lemă, dar suntem hotărâŃi să continuăm. Pentrua face asta, avem nevoie şi de ajutorul vostru.

Vă rog - pe toŃi cei care puteŃi şi doriŃi - să nesprijiniŃi, abonându-vă, reînnoind abonamentulpe care îl aveŃi deja la revista „PermanenŃe”sau făcând donaŃii. PreŃul abonamentului estede 100 lei/ an pentru abonaŃii din România,respectiv 50 euro/ 60 dolari/ an pentru abonaŃiidin străinătate. Revista apare lunar şi se expediază prin poştăpe adresa abonaŃilor.Contravaloarea abonamentului sau donaŃiilese pot achita cash la sediul FundaŃiei „Profe-sor George Manu”, prin mandat poştal peadresa: Militaru Carmen Daniela, O.P. 37 Ghişeul 2 –C.P. 14, 024280 Bucureşti sau prin virament bancar pe coordonateleurmătoare:

FundaŃia „Profesor George Manu”, Banca Transilvania, swift code: BTRLRO22XXX USD - IBAN:RO17BTRL04102205797941XX EUR - IBAN:RO80BTRL04104205797941XX LEI - IBAN:RO34BTRL04101205797941XX Vă invit să mergem înainte, împreună!

Cezarina Condurache, Preşedinte FundaŃia „Profesor George Manu”

Dreptul la Memorie: AbonaŃi-vă la revista „PERMANENłE”

ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞEPERMANENÞE 9

Falsificări metodologice şi manipulări de date înnumele unui interes superior?E cazul să venim şi cu exemple la afirmaŃiile demai sus. În anul 2009, comunitatea climatologilora fost zguduită de un scandal imens care a fost den-umit Climategate. Despre ce a fost vorba? Calcu-latoarele institutului britanic CRU (ClimateResearch Unit), afiliat IPCC, au fost sparte dehackeri, care au făcut publice o mare cantitate defişiere, inclusiv schimburi de e-mailuri întrecercetătorii în domeniul climei. Ceea ce s-adezvăluit astfel din „bucătăria internă” a acesteicomunităŃi a produs un adevărat cutremur: manip-ulări de date, secretomanie, ură împotriva celor cupuncte de vedere diferite şi intrigi pentru elim-inarea lor din poziŃiile de directori de publicaŃii etc.Pentru a înŃelege pe scurt ce s-a descoperit atuncicând vălul care acoperea asemenea secrete mur-dare a fost ridicat, se poate viziona pe internet unexcelent documentar realizat la vremea respectivăde televiziunea finlandeză1. Un rezumat al prob-lematicii poate fi citit aici2, iar cei care dorescamănunte mai detaliate cu un caracter tehnic, le potgăsi de exemplu aici3.Piesa de rezistenŃă a acestor scurgeri de informaŃiia constituit-o descoperirea unor e-mailuri din carereiese că datele pentru realizarea celebrei curbe atemperaturii globale numită „hockeystick-dia-gram” au fost manipulate4. Este vorba de o dia-gramă sub forma unei „crose de hochei”, publicatăiniŃial în anul 1999 în revista „Nature” de MichaelMann, care ar reproduce temperatura medie glob-ală pe o perioadă se câteva secole, până în anul2000. Cea mai mare parte a curbei are o desfăşu-rare orizontală sau chiar uşor descrescătoare,asemenea cozii lungi a crosei, pentru ca în ultimeledecenii să o ia într-un mod abrupt în sus, asemănă-tor cu paleta scurtă din capătul crosei.Disputele au continuat şi în anii următori. Astfel,

Michael Mann, profesor la Pennsylvania StateUniversity, a fost acuzat de impostură de către TimBall, un cercetător cu opinii contrare. Acesta afăcut chiar următorul joc de cuvinte: „locul luiMann nu este la Penn State, ci într-un State Pen”,adică într-un … penitenciar de stat! Lezat, Mann l-a dat în judecată pe Ball pentru calomnie în anul2011. Procesul s-a tărăgănat vreme de mai mulŃiani, timp în care reclamantul a fost solicitat înrepetate rânduri să risipească insinuările la adresa

sa prin publicarea datelor originale, neprelucrate, şia algoritmului prin care pe baza lor a realizat con-troversata diagramă. Acesta însă nu a putut sau nua dorit să o facă, amânând la nesfârşit termenele dejudecată. Până când, pe 23 august 2019, tribunalula respins în cele din urmă plângerea lui Mann canefondată, deoarece acesta nu a reuşit să producădovezi în susŃinerea punctului său de vedere. Acestverdict e interpretat de oricine are capul pe umeridrept o înfrângere a lui Mann, o puternică loviturăde imagine la adresa sa, bănuiala firească fiindaceea că dacă ar fi dat curs solicitărilor de a-şi facepublice „secretele”, imaginea sa ar fi ieşit şi maişifonată. O prezentare în detaliu a cazului, inclusiva controversei pe seama celebrei „hockeystick-dia-gram” poate fi citită aici5.Avem însă şi alte exemple în care se vorbeştedespre manipularea datelor. De data aceasta evorba de datele statistice privind temperaturamedie globală publicate de NASA-GISS (GoddardInstitute for Space Sciences) care sunt „ajustate” înpermanenŃă, după cum dictează interesul6. Ceicare au curiozitatea să se convingă singuri, potmerge la site-ul cu datele respective7, care suntactualizate lunar. Ei bine, se poate constata că de lao lună la alta, datele din trecut, fie şi cu decenii înurmă, nu rămân aceleaşi, cum ar fi poate de aştep-tat, ci suferă mici variaŃii, suficiente pentru a pro-duce modificări substanŃiale în trendul temperaturiiglobale pentru următoarele decenii. Cine nu arerăbdare să facă acest experiment pe cont propriu,poate extrage cu wayback machine toate versiunilefişierului stocate de-a lungul timpului în arhivainternetului8. Dacă luăm de pildă anul 2000 şicomparăm temperaturile medii globale, lună delună, ale acelui an din versiunea cea mai veche afişierului (4 ianuarie 2012): 18 53 50 53 3137 36 39 35 19 28 24 (sutimi de grad pestetemperatura de referinŃă, care este media anilor1950-1980) cu datele din cea mai recentă versiune

(3 septembrie 2019): 23 56 57 57 36 41 3842 40 28 32 29, putem remarca diferenŃeesenŃiale, fără excepŃie „în sus”. Desigur, tempera-turile anului 2000 nu au cunoscut în realitate niciocreştere „retroactivă”, dar e evident că algoritmiide calcul ai acestor temperaturi medii pe bazadatelor măsurate efectiv, deci neprelucrate, aucunoscut de-a lungul timpului ajustări substanŃiale,cu un sens unic: temperaturile din trecutul apropiatau luat-o mereu „în sus”, cel puŃin pe hârtie …

Nici modelele pe baza cărora specialiştii de laIPCC calculează trendurile alarmiste ale tempera-turii globale pentru următoarele decenii nu au scă-pat de critici, cum ar fi cele din partea japonezuluiMototaka Nakamura, autor a numeroase articole despecialitate, dar şi al unei broşuri cu titlul „Confes-sions of a climate scientist: the global warminghypothesis is an unproven hypothesis”9 (Confesiu-nile unui climatolog: ipoteza încălzirii globale esteuna nedemonstrată), sau venite din partea cercetă-torului american de la Stanford, Patrick Frank. Într-un articol publicat în revista „Frontiers in EarthScience”10 acesta arată că modelele com-putaŃionale folosite de IPCC pentru calculareaevoluŃiei temperaturii globale implică de fapt doaro relaŃie simplă, de dependenŃă liniară, între canti-tatea de gaze cu efect de seră şi creşterea tempera-turii, deşi ecuaŃiile folosite pentru modelare sunt deo complexitate extremă. Autorul a reuşit să repro-ducă cu exactitate toate rezultatele calculelor IPCCpornind de la aceleaşi date de input, folosind orelaŃie de dependenŃă foarte simplă. Pe scurt, cu omică „jucărie” extrem de simplificată, el a reuşit săemuleze toate rezultatele obŃinute de programelesofisticate ale climatologilor „oficiali”. Ceea ceiarăşi e un indiciu asupra faptului că parametrii dinprogramele de calcul sunt în permanenŃă „ajustaŃi”pentru a obŃine rezultatele dorite dintru început. Odescriere ceva mai puŃin tehnică a rezultatelor salepoate fi citită aici11, iar întreaga poveste a pub-licării articolului său, după o odisee de câŃiva ani,aici12. Autorul documentează „argumentele” ridi-cole prin care o serie de revieweri i-au respins înmod repetat articolul (până când în final a fostacceptat în revista amintită), dorind să arate prinaceasta incompetenŃa crasă în domeniul modelăriişi calculelor numerice a multor „climatologi”.Concluzia sa este că aceştia „nu sunt oameni de şti-inŃă. Modelarea climatică nu este parte a ştiinŃeifizicii. Modelatorii climei nu au pregătirea nece-sară pentru a evalua fiabilitatea fizică a propriilormodele.”

IraŃionalitatea unei pseudo-religii seculareArgumente care pur şi simplu afirmă această teză aîncălzirii globale antropogene pot fi citite în toatemediile „oficiale”. De aceea am încercat să prezintîn acest lung eseu şi care sunt criticile care se aducacestei teorii. Suntem într-o situaŃie asemănătoarecu un proces de indicii. Ce decizie ar putea lua unjudecător obiectiv şi imparŃial, după ce a ascultatpunctele de vedere ale ambelor părŃi?Acuzarea, adică cei care acuză omenirea că aprovocat aşa-zisa încălzire globală, pleacă de lapremisa vinovăŃiei. Evident, acesta e poziŃiaoricărui procuror care aduce dovezi împotriva celuiaflat pe banca acuzării. Teoria pe care o susŃine acuzarea ar putea fi, totuşi,adevărată. Numai că menirea judecătorului esteaceea de a asculta şi argumentele celeilalte părŃi,într-un mod imparŃial, păstrând prezumŃia de nevi-novăŃie.Ce se poate spune în apărarea celui acuzat? Dacăse ştie nevinovat, el nu poate face altceva decât sădemonteze argumentele acuzării, căreia îi revine defapt sarcina probatorie. Doar comuniştii îŃi cereausă îŃi demonstrezi efectiv nevinovăŃia, ei plecânddin start de la premisa opusă.Argumentele contrare s-au adus. Cu toate acestea,teoria expusă de acuzare ar putea rămâne în prin-cipiu adevărată. Faptul că institutele de cercetarecontinuare în pag. 10

Catastrofa climatică: apocalipsa unei religii seculare (III)BOGDAN MUNTEANU

10 PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

urmăresc în mod evident o agendă politică nuimplică faptul că teoria încălzirii globale e falsă.Nici faptul că pentru a susŃine această teorie s-aufolosit metodologii greşite, s-au manipulat date şis-au folosit modele computaŃionale inacurate sau„ajustate” nu o invalidează în mod automat. Pen-tru adepŃi, adevărul lor poate rămâne în contin-uare în principiu valabil, dar neatins, ca un nimbluminos în sferele sale înalte, lunecându-le mereuprintre degete în încercările lor de a-l „prinde”,care până acum s-au dovedit a fi şubrede şi fali-mentare. Dar cei care cred în el, nu vor renunŃa săcaute să se apropie de esenŃa sa magică, în impul-sul lor care îi împinge la o vânătoare mistică dehimere. Aceasta pentru că ştiinŃa progreseazăcontinuu. Poate că datele de mâine ar putea fi maiprecise, iar simulările în computer mai perfor-mante, reuşind să demonstreze în cele din urmăfără dubiu ceea ce acum este doar intuit, crezut,sau presupus drept adevărat într-un mod aprior-ic. E ca şi cum s-ar încerca o demonstraŃie „ştiinŃi-fică” a existenŃei lui Dumnezeu. Aşa ceva nu seva putea realiza niciodată, indiferent cât de plauz-ibile ar fi indiciile care s-ar aduce.Termenul de „apocalipsă” înseamnă la originilesale „revelaŃie” (gr. apokalipsis), motivat de rev-elaŃia pe care Sfântul Apostol Ioan a avut-o peinsula Patmos despre sfârşitul vremurilor şi carea fost inclusă, după cum ştim, în „Cartea Apoc-alipsei” din Sfânta Scriptură. łinând cont de anu-mite elemente simbolice descrise în ea cărora uniitind să le confere o interpretare literală, s-a impuspe scară largă o nouă semnificaŃie a termenului.Anume, prin „apocalipsă” se mai înŃelege o seriede dezastre şi de cataclisme care ar vesti „sfârşit-ul lumii”. Ei bine, atunci când vorbim despre„apocalipsa climatică”, referirile sunt în primulrând la această teorie, că încălzirea globalăpretins antropogenă ar putea duce la o catastrofăplanetară. Dar nu e doar atât. Căci ea reprezintăîn primul rând o credinŃă, chiar o „revelaŃie” pecare pretind că o au adepŃii ei. Iar această credinŃă nu poate fi zdruncinată prac-tic prin nimic. Astfel, dacă în următoarele deceniiîncălzirea climei va încetini sau se va opri, ei se

vor vedea confirmaŃi în opinia lor. Vor spune căfaptul se datorează măsurilor luate, care au fostcorecte, prin urmare va trebui să „o Ńinem totaşa”. Dimpotrivă, dacă încălzirea va continua, eivor avea aceeaşi atitudine alarmistă de pânăacum, spunând că „nu se iau suficiente măsuri”. E practic un cerc vicios, din care singura ieşire arputea fi ... venirea unei noi epoci glaciare, uniculleac care ar putea să-i convingă definitiv că„credinŃa” lor e de fapt o himeră, că omul nu areputerea de a influenŃa decisiv un sistem dedimensiunile şi complexitatea Terrei. Deşi proba-bil nici asta nu ar rezolva problema în moddefinitiv, ci ar deschide o alta: e de aşteptat caatunci că apară o nouă sectă, contrară, care săpropovăduiască „iarna apocaliptică” şi „răcireaglobală”, precum şi ce măsuri ar trebui luate atun-ci pentru a o obŃine o „încălzire” a climei.După cum vedem, ne aflăm de fapt în faŃa uneiveritabile religii seculare, cu un caracter panteist.Care are o credinŃă imuabilă, cu dogmele saleindiscutabile, cu o ierarhie instituŃionalizată, cuanateme împotriva ereticilor, cu un stil de viaŃăascetic (pentru adepŃii mai fervenŃi, cu mod deviaŃă eco-vegan), cu ameninŃarea unei apocalipsedacă omenirea nu se converteşte în masă la acestcrez... Cu alte cuvinte, avem toate ingredientele uneireligii, cu excepŃia transcendenŃei şi a caracteru-lui personal al divinităŃii înaintea căreia se înch-ină membrii acestui cult sui-generis. Au credinŃă(că lucrurile stau aşa cum susŃin), au speranŃă (căîntr-o zi vor reuşi să demonstreze aceasta în modinechivoc) dar le lipseşte tocmai esenŃialul …Dacă aşa stau lucrurile, atunci o religie nu vaputea fi combătută niciodată prin argumente purştiinŃifice. Ci numai prin mărturisirea Celui Carea spus atât de simplu şi de frumos: „Eu suntCalea, Adevărul şi ViaŃa”(Ioan 14:6) sau „Cel cenu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru căDumnezeu este iubire.” (1 Ioan, 4:8). Sunt cuvinte pe care nicio altă religie nu ni lepoate oferi. Încât dacă vrem să căutăm izbăvirea,nu o vom putea găsi nici în decarbonizare, nici înparadisul terestru promis de utopia transformistă,ci doar acolo unde se află ea: la Dumnezeul Celviu! „CăutaŃi mai întâi împărăŃia lui Dumnezeuşi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăugavouă.” (Matei, 6:33)

Note:1https://www.youtube.com/watch?v=unKZhr3JMhA&t=71s (partea 1), https://www.youtube.com/watch?v=Clpmt5_8MBg (partea 2), https://www.youtube.com/watch?v=YVDHbOu7Sq8(partea 3)2https://www.conservapedia.com/index.php?title=Climategate3https://wattsupwiththat.com/climategate/4 https://wattsupwiththat.com/2009/11/20/mikes-nature-trick/5https://principia-scientific.org/breaking-news-dr-tim-ball-defeats-michael-manns-climate-law-suit/ 6https://www.telegraph.co.uk/comment/11367272/Climategate-the-sequel-How-we-are-STILL-being-tricked-with-flawed-data-on-global-warm-ing.html7https://data.giss.nasa.gov/gistemp/tabledata_v4/GLB.Ts+dSST.txt : versiunea mai nouă, la care s-a trecut de curând (oare de ce?), a cărei arhivă nuse întinde foarte mult în trecut (nu cumva pentru anu mai putea fi observate discrepanŃe substanŃialefaŃă de anii trecuŃi, de vreme ce „ajustarea în sus”e deja fapt împlinit?)8https://web.archive.org/web/*/https://data.giss.nasa.gov/gistemp/tabledata_v3/GLB.Ts+dSST.txt :versiunea anterioară, încă valabilă şi ea, ale căreiconŃinuturi succesive au fost arhivate în ultimii 7ani (dacă nu funcŃionează prin click direct, atuncicopy&paste în browser linkul indicat mai sus) 9 https://quadrant.org.au/opinion/doomed-plan-et/2019/09/a-climate-modeller-spills-the-beans/ 10https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/feart.2019.00223/full11https://wattsupwiththat.com/2019/09/19/emulation-4-w-m-long-wave-cloud-forcing-error-and-meaning/12 https://wattsupwiththat.com/2015/02/24/are-climate-modelers-scientists/BOGDAN MUNTEANU

CATASTROFA CLIMATICĂ: APOCALIPSA UNEI RELIGII SECULARE (III)

ColindNicadorilor

S-a desprins o stea din cer,Numai lamură de ger,Să vă-ngâne sub zăvorPârguit colind de dor,Lerui Doamne, Ler.Lespezile reci topescTrei rubine ce-amintescColŃ de rai cu şes şi munŃi,łară-ncinsă sub trei frunŃi,Verde măr domnesc.Pe potică de cătun,Sprijinit în băŃ de-alun,Prin zăhaturi de troian,Ca în fiecare an,Umblă Moş Crăciun.Licurici – opaiŃul chiorPe pricichi, lângă cuptor.Plânge mama şi o sorăUn crâmpei de auroră,

Dorul mamei, dor.Tu, mândreŃe de feciorCa stejarul codrilor!Beau străinii după placSânge cald de neam sărac,Dorul mamei, dor.Flori plăpânde de prier, Îngeri de copii ne pier,Ni-i necazul fără glasŞi ni-i traiul de pripas,Lerui Doamne, Ler.Trei haiduci cu braŃ de fier,ToŃi în Ńundre de oier,Ard în gândul lor de focUn luceafăr de noroc,Lerui Doamne, Ler.Gând viteaz se zbate-n ei.Pieptu-i colŃuros de ştei;Sub prăsea pumnalul strân-ge,Sete aprigă de sângeŞi pornesc toŃi trei.Cale verde sub destinSpre luceafăr cristalin.łară nouă, Ńară mare,

Numai cer şi sărbătoareDalbe flori de crin.Crud şi pizmătar Irod,Suflet numai smârc şi glod,Le retează drumul drept.Gâlgâit de sânge-n piept,Urlet de zăvod!Printre gratii de rugină,O cărare de luminăPeste beci cu mucegaiÎnspre-o Ńară verde-n strai,Floare de sulcină.În priviri, un curcubeuDe pământ şi jertfe greu,Căpitan trimis spre gloriiDin străfunduri de istoriiŞi de Dumnezeu.Duc arhangheli către cerImnul oştilor de fier,Marş de sânge şi victoriiÎnspre culmi de ‘nalte glorii,Lerui Doamne, Ler.

VASILE I. POSTEUCĂ

PERMANENÞEPERMANENÞEANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 11

.... Stam cu toată fiinŃa din mine concentrată spreacel punct. De supărare uitasem, ca şi când n-ar fifost. Ploaia, în loc să înceteze, cădea din ce în cemai deasă. Vântul uşor dinspre Nord îmi izbea faŃacu stropii reci. Mâinile, strânse de gratiile ude, seroşiseră bine. Tremuram de frig; dar nu puteampărăsi postul de observaŃie, singurul din toatăînchisoarea.Într-adevăr, apare şeful închisorii, însoŃit de un altofiŃer de jandarmi, îmbrăcat cu impermeabilul.Aveau în urma lor trei sau patru soldaŃi. Cum vinde la cancelarie, trec pe coridorul din dreapta, sprecelula Căpitanului. Nu mai simŃeam de-acum nicifrig, nici nervi, şi gălăgia sălii mari nu m-a sustrascu nimic. Am putut aştepta în pace, cuprins decuriozitate, până la reîntoarcerea lor. Cam la zeceminute apare Căpitanul, încadrat de cei doi ofiŃeri.Cu pasul mare, legionar, trece parcă grăbit pe cori-dor, privind drept înainte Căpitanul. Pe mânadreaptă avea o pătură roşiatică. Peste hainele văr-gate îmbrăcase cojocul alb, adus de soŃia lui înJilava; iar pe cap, căciula neagră Ńuguiată. SoldaŃiiduceau două geamantane. Au mers spre cancelar-ie.Tabloul s-a scurs repede. Nu mi-a fost greu săprind amănuntele descrise, fiindcă în lungul său,acest coridor era prevăzut cu multe geamuri înpartea de sus.Inima îmi bătea mai intens. Îl duce şi pe Căpitan-ul!...Un grup de jandarmi reangajaŃi, fiecare cu noulsistem de pistol automat la umăr, trece repede spre

fundul coridorului, de unde venise Căpitanul. EraumulŃi, peste 20 de inşi...Sar în mijlocul celulei şi de aici mă trântesc puter-nic în uşă, strigând:- Domnule Inginer! Domnule Inginer!Nimeni nu mă auzea. Din celula vecină sealarmează Livezeanu. Prin gaura din colŃulperetelui, îi spun de plecarea Căpitanului.Începem apoi să strigăm amândoi pe Dl. Ing. Ghe-orghe Clime, lovind cu pumnii în uşă. Era multăgălăgie pe săli. Aude, însă, Gheorghe Apostolescu,care avea celula din colŃ şi comunică Dlui. Clime,cum noi îl chemăm cu vocea tare.Din fundul sălii de jos, aud energica întrebare aDlui Inginer:- Ce s-a întâmplat, măi băieŃi?!- L-au dus pe Căpitanul! îi răspund eu.Se face linişte. Câteva clipe nu mişcă nimeni.Apoi clănŃănitul zăvoarelor începe să sune. Dincâteva sărituri pe scări în sus, Nichi ajunge la celu-la mea. O secundă mai târziu, vine şi Dl. InginerClime. Amândoi, pe nerăsuflate, mă întreabă ener-gic:- De unde ştii?- Am văzut eu!- Pe unde?- Pe fereastra celulei, l-au dus câteva minuteînainte, pe coridor, la cancelarie.- Sigur, măi? întrebă Nichi răstit.- Da! Era c-o pătură roşie pe mână...- A! Este al patrusprezecelea care pleacă, rosteşteDl. Inginer.Doru venise ceva mai târziu. A înŃeles repede dece este vorba. Cad toŃi trei pe gânduri, fără să semişte din faŃa celulei mele. Îi deranjez eu cu între-barea:- CredeŃi că va fi mai rău, dacă pleacă şi Căpitan-ul?- Vor redeschide procesele Duca... Stelescu,implicând şi pe Căpitanul, explică Doru.- Nu, va fi mai rău, mult mai rău! Ăştia vor să ter-mine peste noapte cu noi, răspunde Nichi mai ner-vos...Au plecat... Se aud paşi coborând pe scări. În salamare, cei liberi se strâng în jurul lor. Doreau săafle cât mai multe amănunte... Ideea morŃii se cob-ora în mintea fiecăruia şi, mai ales, în ochii tutur-or plutea îngrijorarea: ÎL OMOARĂ PE CĂPI-TANUL!PresimŃirea s-a transmis fulgerător de la om la om.Dumnezeu a voit ca să fiu printre puŃinii legionariîn viaŃă, cu sfântul noroc de a fi trăit cu ei, înaintede plecarea pe drumul etern şi luminat, de dincolode pământ.O! Cât de mari au fost în faŃa morŃii şi câtădragoste şi încredere au trimis prin mine cama-razilor rămaşi în viaŃă, în momentul suprem, cândNeamul a cerut totala lor jertfă!...Ascultam atent cu urechea la uşă gălăgia de pesală. Nu desprindeam nimic clar. Aud nişte paşi pesăliŃa de sus. Mă uit. Doru se apropie de vizetă.Fixându-şi ochii în ai mei, rosteşte cu vocea lui debariton:- Ce rău îmi pare că n-am stat cu Dta. mai mult devorbă!- Ce facem noi acum? întreb eu.- Voi să mergeŃi înainte, pe drumul legionar! Sănu-Ńi pară atât de greu momentul acesta... Fii

tare!... Numai aşa va învinge Legiunea. A cunos-cut neamul nostru clipe mai grele în istorie... Să aicredinŃă în Dumnezeu.Face un pas înapoi, ia poziŃia de drepŃi, duce mânadreaptă pe inimă, o ridică sus şi salută corect:- Te las cu bine! Trăiască Legiunea şi Căpitanul!Ceea ce-mi spusese el era atât de natural şi simplu,încât am crezut în venirea nenorocirii. De aceeastrângerile de mâini, îmbrăŃişările camaradereşti şiultimele dorinŃe ale celor ce pleacă dau timpuluiscurt un preŃ nemaipomenit. Se petrec trăiri ce nucredeam, trăiri ce nu le aşteptam, sau nici măcarnu le visasem; se nasc trăirile de ultimul adio...Fani Georgescu. Când a văzut că este vorba deplecarea la moarte, primul dintre Decemviri, careurcă scările la mine, a fost Fani Georgescu.Suferise mult, încât nici nu-1 mai recunoşteai deslab. Din Jilava, trupul său a strâns frigul în oase,reumatismul. Aiudul, cu mâncarea insuficientă şide tot prea proastă i-a dat un început de cancer lastomac. Râmnicu Sărat îi căptuşise muşchii cu ofurunculoză dureroasa şi nici cu plămânii nu stăteaprea bine. Totuşi, printr-o voinŃă de oŃel, se trudeasă-şi alunge durerile fizice, cântând cu vocea luifrumoasă de tenor, din fundul celulei, de câte orienervarea crea unora viaŃa insuportabilă. Închestiunile mari ce se iviră îşi dovedise modestia,înclinând să accepte părerile lui Caratănase. Eraautorul salutului „Trăiască ViaŃa!”, opus celuilalt:„Trăiască Moartea”!Acum, rezemat de uşă, îmi spune:- Plec la moarte, să mă vezi şi tu! Comunică „Fed-eraŃiei” când poŃi, ca să nu dea înapoi. Prin luptesă ducă steagul Legiunii până la victorie! Am pemama şi pe sora mea. AjutaŃi-le voi, cum ştiŃi,camaradereşte.Neputând saluta din cauza mâinii umflate dereumatism, mi-a atins palma spunând: „TrăiascăLegiunea şi Căpitanul”! A dorit să-mi îmbrăŃişezetrupul, dar încheieturile anchilozate nu l-au ajutat.După ce i-am atins obrajii de ai mei, s-a dus încetspre Livezeanu, la celula vecină. Am rămas cuochii după dânsul prin vizetă, muncindu-mimintea: când şi cum voi avea posibilitatea să trans-mit studenŃilor legionari constănŃeni - FederaŃiei -testamentul camaradului lor, Georgescu, lăsat înclipa plecării la moarte. Avea toată încrederea însolidaritatea lor. Caranica. Când mă frământăm cu gândurile trezitede Fani, zâmbetul senin al Nicadorului Caranicaradiază în faŃa uşii. Se uită pe vizetă, îmi prindeamândouă mâinile în ale lui şi zice:- Nu-Ńi pot lăsa, dragul meu, decât îndemn laluptă! Dar fii atent, să nu te rătăceşti. ViaŃa esteplină de ispite. ÎŃi spun din experienŃa mea. Anidupă ani am rătăcit prin sferele multor teorii false.Nu mai credeam în Dumnezeu. Am pierdut tim-pul, ca să ajung tot la Evanghelie... De plecareanoastră nu te întrista. De cinci ani o aştept. Suntsigur că nu este zadarnică; va da roade bogate nea-mului românesc... Sunt mulŃumit că au rămasafară mulŃi legionari, cum mi-aŃi spus voi. Biru-inŃa se apropie!... VeŃi fi puşi la mari încercăripână atunci. Ca să le treci cu uşurinŃă, roagă-te luiDumnezeu. Este singurul izvor dătător de putere...Să trăieşti, camarade, Domnul să-Ńi ajute în cea-surile grele!Când vorbea, privirea mi-o plimbam când pe faŃalui luminată, când pe rana dosului palmei stângi,născută c-o zi înainte în argumentarea convinger-ilor sale faŃă de Totu. Din cuvintele rostite reieşeamarea grijă ce-mi poartă, nepăsându-i de ceea ce-

Ultimele clipe ale celor ucişi împreună cu Căpitanul- NICADORII ŞI DECEMVIRII -

continuare în pag. 12

Paginile următoare alcătuiesc un fragment dinvolumul intitulat provizoriu „ÎN PĂDUREACU FIARE SĂLBATICE”. Autorul acesteicărŃi, av. LAURIAN łÂLNARU, comandantajutor, distins de Căpitan încă din 1933 la„Casa-Verde”, este unul dintre cei doisupravieŃuitori de la Râmnicu Sărat aimasacrelor organizate de oameni a cărordemocraŃie era cam tot atât de „progresistă” caşi a acelora care Ńin astăzi în robie NaŃiaromânească şi care folosesc aceleaşi metode, cuacelaşi scop: exterminarea florii românismului.Scrise după notele luate atunci, când autorultrăia cutremurat momentele despărŃirii de ceimai viteji comandanŃi ai CĂPITANULUI, eleconstituie un document autentic al tragedieilegionare.

12 PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

1 aştepta. Aşa-i era alcătuită structura sufletului:spre un altruism, în toate manifestările vieŃii. Chiarcu jandarmii, care mereu aveau ieşiri brutale, el sepurta fin, încât până la urmă i-a topit cu putereamare de dragoste şi de generozitate. În anii lungide închisoare îşi câştigase o vastă cultură. Nimenidin grup nu-l eclipsa. Scrisese volume întregi,tratând probleme din domeniul moralei, referindu-se la cauzele intrării sale în puşcărie.Atanasiu. Peste îmbărbătările lăsate de Caranica,Atanasiu îmi aduce starea de veselie în care seafla. Ca întotdeauna, zeflemisind orice, intră grăbitîn celulă, având la vestonul vărgat, deasuprainimii, o batistă, prinsă în buzunăraşul improvizatnu de mult. Râzând, îşi trece mâna dreaptă pestebatista mult ieşită afară şi-mi spune:- A venit şi timpul ca să facem nunta! Tu mairămâi... Amână-Ńi nunta! Ce crezi, îmi stă bine?Vesteşte părinŃilor mei cât de frumos am plecat!Mi-a strâns frăŃeşte mâna, m-a salutat legionăreşteşi s-a dus cu graba cu care venise, acest sufletvesel şi deschis, născut pe malul Oltului.Începe apoi să cânte - trecând spre celula luiLivezeanu - din Sfântă TinereŃe Legionara, strofa:„Moartea, numai moartea legionarăNe este cea mai scumpă nuntă dintre nunŃi!Pentru Sfânta Cruce, pentru łară,Înfrângem codri şi supunem munŃi...”Sub influenŃa cântecului auzit, mi-au zburat şi miegândurile spre casa bătrânului învăŃător Atanasiudin JudeŃul Olt, unde văzusem zbuciumul mameisale, care-şi frângea inima de dorul singuruluicopil dăruit de Dumnezeu.Lui Ştefan Curcă îi dădusem bocancii mei, cândam aflat de lista celor care pleacă. Avea doar niştesandale uşoare. Auzind despre moarte, a venit să-mi înapoieze bocancii. Nu i-am primit.- Bine! Trebuie să meargă „frontul” uniformechipat şi la moarte, spune el. Un camarad dincuibul „Trăiască Moartea!” te salută cu:„Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”Iosif Bozântan îmi acorda multă atenŃie cama-raderească, de când ne-am cunoscut, în 1934.Spunea adeseori: Suntem legionari ardeleni şiavem aceeaşi religiune greco-catolică! De câte oriavea prilejul, mă ispitea până peste răbdări despreluptele legionare avute după arestarea sa. Nu eraexclusivist în păreri. Cu sufletul său mare, însă,acorda uşor oamenilor bună credinŃă. Interpretafenomenul legionar, Ńinând seama şi de eveni-mentele politice ale zilei.- Înaintea tuturor este łara! repeta el mereu în dis-cuŃiile avute. Când a intrat în celulă, părea bine dispus. În fond,o preocupare internă i se exterioriza prin trăsă-turile feŃei. După ce lasă tuturor camarazilor liberisalutul său, mult transfigurat, încheie:- FiŃi tari şi credincioşi Legiunii! łara se află înmare pericol. Nu lăsaŃi Ardealul în robiaUngurilor!... Simt cum această problemă va avea odezlegare tragică. DepuneŃi toate sforŃările, de vafi aşa, ca să-l aduceŃi, voi, legionarii, Ardealulînapoi!... Parcă văd umbra mamei alungată de lamormântul meu. Nu lăsaŃi în sufletul ei aceastădurere... Ea este bătrână, dă-i mângâierea nece-sară. Explică-i rostul jertfei mele, pentru binelePatriei!... ÎŃi las chipul Sfântului Anton, făcătorulde minuni! Roagă-te lui!Mă salută şi pleacă. După ce iese din celulă, revinela vizetă şi-şi mai exprimă o dată arzătoarea dor-inŃă:- LuptaŃi din toate puterile, să nu cadă Ardealul înmâinile Ungurilor. Cu această preocupare a plecat un suflet bihorean

la moarte.Păstrez şi astăzi iconiŃa Sfântului Anton. De câteori mă uit la ea, am înfăŃişarea lui Bozântanprezentă; dorinŃa lui îmi bate la inimă: „Nu lăsaŃiArdealul”!...Ion Caratănase. Am primit apoi vizita lui IonCaratănase, omul pe care l-am cunoscut mai bineîn Mişcare. De la cărămidăria din Giuleşti, i-amluat purtarea ca exemplu. De aici şi până laintrarea lui în puşcărie, n-am lipsit de la bătăliilepe care le-a condus. Prin toate trăsăturile fiinŃeisale era un model de comandant legionar. Modest,harnic, corect, calm, viteaz şi înŃelept, era dotat cucel mai pronunŃat simŃ al măsurii. Vorbea puŃin şiîntotdeauna arăta problemele în esenŃa lor. Neprip-it în momentele critice, după o matură chibzuinŃă,găsea soluŃiile de minune. Bun camarad; nu l-amauzit în viaŃa mea bârfind. În măsura posibilităŃilormele de apreciere, pot spune: „Nea Gogu” era untot armonic, păstrând nota cumpătată în orice soci-etate se afla. Când a intrat în celulă, parcă mi-auzburat toate grijile. Cu calmul său recunoscut, îmispune:- Să-mi iau şi de la tine adio! Cum te simŃi? Şi-şiduce mâna dreaptă după gâtul meu, ca un părinte.Într-adevăr, Caratănase a fost educatorul meulegionar. Gândind adânc, la cele ce urmează, con-tinuă:- Greu este că merge şi Căpitanul cu noi! Păcat! Eltrebuia să trăiască! Vor fi frământări mari peafară!... În Mişcare, tot aşa, în care te sfătuiesc sănu te prea amesteci. Să-Ńi vezi de drumul tău,drept, cum ai învăŃat şi lasă, se vor limpeziapele!... Mama este destul de tare! Totuşi, încura-jaŃi-o ca pe orice mamă! Transmite constănŃenilorcă vreau să fie tari. Ştiu că sunt aproape toŃi peafară. Să nu se lase prinşi, ca să-şi poată face dato-ria. Am încredere în ei. Sunt „leii” necesarimomentului! Vor face ispravă bună! Ai nevoie deceva lucruri?, îmi pune întrebarea.Îi răspund că nu.- Fratele meu, Vasilică, să poarte şi pe viitor grijafamiliei. Sora mea, LenuŃa, să-şi termine cu bineşcoala!... Să nu uiŃi nimic din ce Ńi-am spus, au fostultimele lui cuvinte, după care mă îmbrăŃişează şipleacă.Şi-a luat drumul în jos, tăcut, spre celelalte celule.Radu VIad. După aerul de îngrijorare lăsat deCaratănase, trece pe la mine Radu Vlad, un fiu alBuzăului, dotat c-o sănătate excepŃională. El senumără printre puŃinii care nu vedea schimbareaclimatului „josnic” şi „imoral” din jurul regeluiCarol II prin tărăgăneli sau târguieli slugarnice. Înlocul tatonărilor prudente pentru combatereamicrobului periculos din Palat, susŃinea nota tare.De aceea era cel mai entuziasmat de cele cecomiteau camarazii pe afară.În celulă a stat puŃin şi mi-a vorbit scurt şi hotărât:- Noi murim! Vă rămâne marea datorie: să nerăzbunaŃi! FiŃi necruŃători cu „bestiile” şi „camari-la”, care terfelesc onoarea łării. TerminaŃi cu ei!Trăiască Legiunea şi Căpitanul!Mi-a dat mâna şi s-a dus rece. Între Decemviri,dacă nu mă înşel, era cel mai tânăr. Intrase în Miş-care prin anul 1935.Ion State Grigore. Era muncitor, născut în Văleniide Munte, jud. Prahova. Ne-am cunoscut laGiuleşti în 1934, apoi, vara întreagă din acel anfrământam amândoi pământul pentrucărămidărie... Mai târziu, în vara lui 1935, arestaŃiîmpreună de la cărămidarie - în comuna RegeleFerdinand, jud. Râmnicu Sărat, faceamcărămidărie pentru o biserică - suntem purtaŃi treisăptămâni din post în post, pe jos, legaŃi în lanŃuride mâini şi de picioare... Din aceste toate încercăricomune, pătrunde profund sfânta camaraderie însufletele noastre... Acum, în seara asta, intră lumi-nat de mulŃumire în celulă, că poate să-şidestăinuiască sufletul...- În fine, pentru ultima oară ne vedem pe pământ,

măi łelinarule!Îmi spunea aşa, imitând pe Dinu, copilul său.- Te-ai Ńinut mereu pe urma mea, din Giuleşti, pela Jilava, de aici, la Râmnicu Sărat, Buzău,Ploieşti, Carmen Sylva, ca să ne vedem, dupăatâŃia ani, tot la Râmnicu Sărat. Acum nedespărŃim. Dacă în iulie 1938 nu erai în manevrade la Lipova, mergeam astă seară amândoi.Caratănase s-a trudit să te aducă, dar n-a reuşit latimp. De altfel este şi mai bine ca tu să trăieşti.Cine ştie, însă, până la urmă, cum sfârşeşti şi tu...Totuşi, te rog un lucru: să-i spui lui Anton cănumele cuibului „Iancu Jianu” să rămână aşa cuml-am numit eu! Ce rătăcire l-a făcut să-i schimbenumele... în Ion State Grigore! Ce sunt eu? Ce amjertfit pentru Ńară, ca să-mi poarte un cuibnumele?... Mai bine şi-ar vedea de datorie, ca săajungă cuibul „Iancu Jianu” exemplu de credinŃă şidisciplină în Corpul Muncitoresc Legionar... MaiemoŃionat, îmi dă din suflet ultima lui taină:- Pentru soŃia mea, repet ce Ńi-am spus şi altădată:i-am fost toată viaŃa credincios! Să ştie şi ea asta,am conştiinŃa împăcată. Avem un copil, pe Dinu;tu-1 ştii! Creşte-1 aşa cum am vrut eu... Să-i daiviaŃa legionară!... Ştii tu, în casa mea, deasupra laicoană, am aşezat baioneta fratelui meu mai mare,căzut pe front ca voluntar. Ia-o şi-l învaŃă cum s-omânuiască! Strânge-i bine mâna pe ea, ca săcrească numai în iubire de NEAM. Copilul meu săfie legionar! Atât te rog!Îmi sărută obrajii şi fruntea, mă scutură bine deumeri şi dispăru îmbrăcat în hainele vărgate, avândpe cap basca mică de ocnaş. Nu l-am mai văzut peacest camarad şofer, ridicat ca o furtună din lumeaprea dispreŃuită a muncitorilor. Pornise de unulsingur în 1934, iar după doi ani de muncă, aduse înLegiune sute de şoferi, transformându-i complec-tamente.Pe cât de mişcaŃi sau obsedaŃi de o idee sau altaerau unii, pe atât de indiferent şi sustras de la toatemi s-a părut.Ion Trandafir. Nu-1 interesa ce se petrece în jurulsău.A venit la vizetă, m-a salutat în mod obişnuit,legionăreşte, şi a plecat calm, parcă pentru odespărŃire temporară. De altfel, prezenŃa lui înînchisoare nici nu se simŃea. La discuŃii nu-1

continuare în pag. 13

Nicadorii: Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi

Doru Belimace

ULTIMELE CLIPE ALE CELOR UCIŞIÎMPREUNĂ CU CĂPITANUL- NICADORII ŞI DECEMVIRII -

PERMANENÞEPERMANENÞEANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 13

puteai antrena uşor, decât în chestiuni alese dindomeniul ştiinŃei pozitive sau tehnică. Cândîntâmplător îi revenea curtea vestică pentru plim-bare, se urca pe „etuvă”, doar, doar vine un accel-erat cu noul model de locomotivă „Malaxa”.Numai spre acest câmp dovedea interes şi pasiune.Clipa părăsirii acestei vieŃi a primit-o ca pe un faptdivers. Niciun semn de regret, nicio adiere de dor,de ură sau de răzbunare! Absolut indiferent.Îndată după despărŃirea lui Trandafir, aud glasulplutonierului Eftimiu care i-a chemat pe toŃi lacelule. Folosind puŃinele clipe rămase libere, trecultimii pe la mine: Pele şi Bogdan. Înainte de oraunsprezece, promiseseră că-mi vor face vizita maitârziu.Între timp se naşte presimŃirea morŃii. Din acestmoment au stat de vorbă numai cu Dl. Banea si cuDl. Căpitan Şiancu; în special cu primul. Aşa seexplică de ce, după anunŃul plutonierului, abiareuşesc să-mi strângă mâna. În afară de salut, n-aulăsat niciun cuvânt prin mine.N-a mai rămas nimeni liber. ToŃi aşteptam intrareaşefului închisorii. Plutonierul a trecut pe sus şi mi-a închis celula cu lacătul.Cam în jurul orei două, şeful închisorii, însoŃit decăpitanul Roşianu şi un ofiŃer necunoscut, au venitîn sala mare. Căpitanul Iliescu comunică ordinul:- Cei ce pleacă îşi vor lăsa bagajele în celulelerespective. Nu se poate lua din îmbrăcămintea par-ticulară nimic, afară de palton şi căciulă. Pestecinci minute, plecarea! AşezaŃi-vă lucrurile con-form ordinului!De jos, vocea lui Nichi se aude punând tăios între-barea:- Era vorba să ne luăm bagajele cu noi?- Mâine seară veŃi avea bagajele în Jilava!- Precis? întrebă Nichi neîncrezător.- Ce Dumnezeu, aveŃi toată încrederea, confirmăofiŃerul de jandarmi.Cele cinci minute s-au scurs repede ca şi când n-ar fi fost... Acelaşi ofiŃer anunŃă ca cei strigaŃi săvină la uşa de la intrarea principală, în ordineachemării:- Nicolae Constantinescu!- Prezent!- Iancu Caranica!- Prezent!- Dumitru Belimace!- Prezent!- Caratănase Ion!- Prezent!- Bozântan Iosif!- Prezent!- Ştefan Curcă!- Prezent!- Ion Atanasiu!- Prezent!- Pele Ion!- Prezent!- Bogdan!- Prezent!- Ion State Grigore!- Prezent!- Trandafir Ion!- Prezent!S-a făcut linişte! EmoŃiile îmi clătinau corpul, denu-mi aflam locul... Auzisem totul, fără să vădnimic...După ce s-a făcut apelul, o voce nemaiauzită pânăacum le-a ordonat:- IeşiŃi afară!

Trec, apoi, repede, la fereastra mea, ca să-i maivăd o dată în curtea mică din faŃă...Când au ajuns toŃi în coridorul mic, din faŃa can-celariei, plutonierii ascunşi în fundul gangului din-spre celula CĂPITANULUI i-au încadrat cu maimulte cordoane. Vedeam bine mutrele acestormonştri cum stăteau fără nicio vorbă cu pistoaleleautomate aşezate cu cureaua pe mână!... Unul din-tre ei, cu braŃul încărcat de frânghii albe, trece înprimul rând al coridonului, în partea stângă.Frânghiile erau lungi cam de doi metri şi degrosimea celor obişnuite pentru uscatul rufelor.Între camarazi observ o mică nelinişte. Dintr-odată se despart cordoanele în două. Bozântan trecerepede printre ei, fuge până înlăuntrul închisorii şistrigă cât poate:- Domnule Inginer, aşa este, pleacă şi Căpitanul!L-am văzut, stă singur!N-a putut termina toată fraza, căci doi plutonieri,îmbrâncindu-1 pe uşă afară, au umplut sala cuînjurături de toate cele sfinte....Înainte de plecarea lor, Clime vrea să ia contact cuCăpitanul. N-a reuşit! Atunci s-a înŃeles cu Bozân-tan, ca să-şi facă uitat paltonul. Nici această încer-care n-a izbutit.Intrat Bozântan iarăşi în grup, cordoanele dinspate şi-au luat forma iniŃială.Mai departe, observasem toate mişcările prin fer-eastră; vorbe, însă, n-am putut prinde cu urecheaniciuna. Cu uşurinŃă putui să urmăresc cum dingrupul camarazilor, unul câte unul era dus.Primul a fost luat Nichi. În urma lui plecară doigradaŃi din cordon, după ce primeau câte douăfrânghii din legătura aflată în braŃele subofiŃerului.Nu s-au mai întors...La un mic interval de timp îl iau pe Caranica, apoipe Doru... şi aşa, fiecare camarad părăseşte grupul,urmărit fiind de subofiŃerii respectivi, care seaprovizionau mai întâi cu frânghiile prevăzute.Mă uitam la ceas şi număram minutele. Până latrei fără un sfert a durat rărirea şirurilor din cor-don. Atunci a fost legat cu frânghii Trandafir,ultimul din FRONTUL DE ONOARE AL CĂPI-TANULUI...De vorbit nu vorbea nimeni în sală. Din când încând, numai Dl. Clime repeta întrebarea:- N-au plecat încă, măi băieŃi?- Nu, Domnule Inginer! răspundeam sau eu, sauLivezeanu.De la postul meu de observaŃie nu mă mişcamînsă. Fereastra mea avea cel mai deschis orizont.De aceea nu trebuia să-mi scape nimic.Deodată bâzâitul motoarelor străpunge linişteapână la mine. Apoi, din ce în ce mai mare, accel-eraŃia creşte, se aude mai bine spre colŃul corpuluide gardă. Mi-am îndreptat privirea spre porŃiuneastrăzii, în direcŃia oraşului, ca să cuprind sub ochişi faza finală. Apare prima dubă. Arată greuîmpovărată, de se legăna în hopurile mari, pline cuapă de ploaie. La cel mult 30 de metri apare adoua. Se clătina şi ea pe strada hopuroasă,împroşcând apa murdară peste sârma ghimpată...Mai la urmă o maşină mică de lungime se Ńinea deele, dar nu le-am mai văzut... dispărură prin neîn-trerupta ploaie... Strada a rămas din nou pustie.PopulaŃia oraşului dormea nestingherită, în toiulnopŃii, iar înrăiŃii câini ai curŃilor vecine şi-auamuŃit lătratul enervant de altădată... Radiereareflectoarelor aprinse în curte şi pe ziduri se oste-neau cu alungarea întunericului greu, îmbibat cuduhul necurat al urzitoarelor, protejate de orelemici în care se mişcau strigoii.Noapte, frig, ploaie şi un vânt subŃire de la Nordau împrietenit plecarea Căpitanului, Nicadorilor şiDecemvirilor spre drumul fără de întoarcere... Dardin vârfurile celor cinci turle zbierau feciorii deromâni din adâncul piepturilor, mai aprins caorişicând:- Postul... numărul unu... Biiineee!

- Postul numărul doi... Biiineeee!...........................................................................- Postul... numărul cinci... şi mai... Biiineeee!!!Mă dau jos de la fereastră şi trecând la uşă, anunŃtuturor:- Au plecat cu două dube pe drumul către oraş!- Bine, DUMNEZEU să le ajute! răspunde Dom-nul Comandant al Bunei Vestiri, Gheorghe Clime!

LAURIAN łÂLNARU

Decemvirii:Ion Caratanase, Iosif Bozântan, ŞtefanCurcă, Ion Pele, Grigore Ion State, IonAtanasiu, Gavrilă Bogdan, Radu Vlad,

Ştefan Georgescu şi Ion Trandafir

DecemviriiVis înaripat, frumos ca zborul,Vulturilor profilaŃi în zare.TinereŃe oglindită-n ape clare,A căzut – în vijelie – vânzătorul.Nimeni nu-l petrece.Aur mult îi arde amintireaŞi aducerile-aminte tac.Gândul vostru, fulger peste veac,Vă ridică, peste vremi, vestirea.Semn de slavă: zece.A cântat o doină cu minuni;E săpată clar pe lespezi de morminte.Glas curat, sub patrafire sfinte,Gândul lor, prin veacuri, să ni-l spuni.Vremea ni-l citeşte.Să-l înveŃe strănepoŃii mâine,Să nu rabde-n calea lor mişei.Lege, blestemată azi de farisei,s-a zidit acolo, în destin de câine.Nimeni n-o clinteşte.Mihai Vodă, Cel Viteaz, Slăvitul,Doarme astăzi somn de uşurare.Sângele lui Horia, plătit, tresare...Şi-al lui Vodă Ion, Cumplitul.Freamăt secular.După semnul lui Manole sfântul,Jertfă pentru trainice zidiri,În legendă mare, decemviri,DăltuirăŃi, aprig, legământulDur şi granitar.VALERIU CÂRDU

ULTIMELE CLIPE ALE CELOR UCIŞIÎMPREUNĂ CU CĂPITANUL- NICADORII ŞI DECEMVIRII -

14 PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

ViaŃa lui Nicolae Iorga, ilustru savant, dardetestabil om politic, rămâne în mare parteascunsă pentru imensa majoritate a opiniei pub-lice româneşti, ceea ce ni se livrează de peste 7decenii fiind o imagine propagandistică, lansatăşi alimentată de toate regimurile care s-au succe-dat - carlişti, antonescieni, comunişti, neo- comu-nişti şi gardieni ai corectitudinii politice, toŃiîntrecându -se în tămâierea „idolului” Iorga pen-tru simplul motiv că moartea acestuia le-a aran-jat foarte bine calculele politice sau jocul deimagine, eticheta „pro -Iorga” fiind un certificatinfailibil de „bună purtare”. Documentele epociişi memoriile contemporanilor arată însă, pelângă lumini, şi multe umbre în controversataviaŃă publică a savantului.Unul dintre marii oameni de ştiinŃă români ai sec-olului XX, arheologul Vladimir Dumitrescu, val-oros ucenic şi continuator al lui Vasile Pârvan,surprinde în lucrarea sa „Mărturisirile unuicriminal politic” mai multe aspecte relevante alepersonalităŃii lui Nicolae Iorga, cu admiraŃia şidecepŃiile pe care le-a provocat.

„Cristalizarea gândurilor mele politice şi a cred-inŃei mele naŃionaliste s-a făcut în jurul personal-ităŃii lui Nicolae Iorga. Atunci când acest mare omcu defecte de copil răsfăŃat, a fost hulit de aproapetoată lumea, ironizat zilnic de „Adivorul”, atacatşi chiar ameninŃat cu moartea, ca naŃionalistromân, am fost alături de el şi de lupta lui. Cândînsă s-a abătut din calea pe care el însuşi s-a stră-duit decenii întregi să o arate celorlalŃi, de ce sun-tem învinovăŃiŃi noi, aceia care am crezut maideparte în esenŃa învăŃăturii lui, părăsită de el,spre bucuria aceluiaşi „Adivor”? ÎnŃelepciuneapoporului spune că nu trebuie să faci ceea ce facepreotul, ci ceea ce spune el. Iar Nicolae Iorga afost preotul unei credinŃe pe care a trădat-o, atun-ci când, ademenit de pofta măririlor sau îmbolditde invidia urâcioasă, a blestemat ceea ce a predi-cat înainte.” (pag.30 ) „În aceste împrejurări (1922) cade ca un trăsnet

articolul lui Iorga contra mişcărilor studenŃeşti şipentru evrei, care deveniseră ca prin minune„evrei” în loc de „jidovi”... Schimbarea aceasta deatitudine, negarea unei doctrine susŃinute cuatâtea argumente ani de zile, a fost atât deuluitoare... încât nu e de mirare că un numărdestul de mare de studenŃi (mai puŃin respectuoşifaŃă de trecutul lui Nicolae Iorga) l-au huiduit laieşirea de la o conferinŃă Ńinută la Ateneu.”(pag.53)„Renegarea neaşteptată a credinŃelor naŃionalistede către Iorga m-a zguduit sufleteşte... Cine ar fiputut crede că tocmai acela care ani de-a rândularătase primejdia evreiască s-a „convins” cu ade-vărat că ea n-ar exista tocmai atunci când luaseproporŃii ameninŃătoare? Iorga se plictisise însăcu opoziŃia şi credea în chip naiv că asigurându-şisimpatia presei evreieşti şi a cercurilor inter-naŃionale, va ajunge la guvern... Va avea de aştep-tat însă 10 ani...” (pag.54)„În decembrie 1928 mi-am trecut examenul dedoctorat... preşedintele comisiei era chiar Iorga,fiind decanul facultăŃii..., dar a venit mai mult însilă, deoarece de câŃiva ani cei mai mulŃi dintrearheologii români erau pentru el cam „ciumaŃi”,în calitatea lor de foşti elevi ai lui Pârvan cu careIorga se certase mai demult, neputându-i ierta nicidupă moarte prestigiul şi autoritatea câştigate laAcademie şi la Universitate...” (pag. 72)„În primăvara anului 1931, când Iorga a fostnumit prim-ministru, indignat de criticile păti-maşe ale presei evreieşti la adresa lui, m-am gân-dit o clipă să mă înscriu în partidul lui Iorga. AmrenunŃat însă şi m-am mulŃumit să-i trimit, împre-ună cu Vasile Christescu, o scrisoare de felicitare.E adevărat însă că guvernarea a fost sub orice crit-ică.” (pag. 75)„În martie sau aprilie 1936, prietenii lui Giurescuau organizat un banchet la Athenee Palace... lacare am participat şi eu cu Vasile Christescu,împreună cu aproape 100 de intelectuali în fruntecu socrul lui Giurescu, Simion MehedinŃi şi cuGeorge Brătianu. Îndată după aceea Iorga a

dezlănŃuit un atac furios în „Neamul românesc”împotriva tuturor, socotindu-i duşmani personalipe toŃi cei ce participaseră la sărbătorirea luiGiurescu, cu care era de mulŃi ani într-o neîndu-plecată polemică.” (pag.112)„Nicolae Iorga a jucat şi de data aceasta (1938) unrol sinistru, nu numai prin tot ceea ce a scris şispus în această perioadă, dar şi prin darea în jude-cată a Căpitanului pentru o scrisoare deschisă,prilejuind astfel întemniŃarea lui la Jilava, înaşteptarea celuilalt proces...” (pag. 148)„Cioclul cu barbă căruntă şi cu rânjet de şacal,fostul naŃionalist N. Iorga putea respira uşurat şimulŃumit. Carol şi cu Armand Calinescu îi ascul-taseră povaŃa şi Ńintiseră în conducătorul Legiuniicu singura deosebire că în loc să-l împuşte înfrunte, au Ńintit laş cum le era firea în ceafa unoroameni legaŃi cu mâinile la spate ...” (pag. 155)„Între timp, chiar la câteva zile după asasinareaCăpitanului, socotindu-se terenul pregătit, fusesedecretată înfiinŃarea caraghiosului „Front alRenaşterii”, ridicolă parodie de uniforme şi grade,fără niciun conŃinut sufletesc. Iar Nicolae Iorga,cel care protestase de atâtea ori împotriva uni-formelor şi a „militarizării”, a îmbrăcat uniformalui Armand Călinescu, punându-şi pe cap şapcaaceea caraghioasă...” (pag.158)

Analiza de faŃă nu pretinde sa ofere concluzii cat-egorice. Credem însă că în numele adevărului şial unei juste ierarhii de valori, noile generaŃii deromâni au dreptul la mai mult decât mituri cos-metizate. Vom continua să aruncăm lumină încazul figurii lui Nicolae Iorga, pe baza informaŃi-ilor riguroase disponibile şi a mărturiilor dinepocă.

Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat deprestigiu, ministru de externe al României înperioada Statului NaŃional-Legionar (1940-1941) şia Guvernului NaŃional de la Viena (1944-1945).Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” con-stituie un izvor documentar de excepŃie.

Am expus deci Generalului, între Viena şiBerlin, îngrijorările mele şi i-am propus săsugerăm cu o măsurată fermitate, adăugirea,înainte de adeziunea noastră, a unui protocoladiŃional, secret sau deschis, care ar fi remedi-at lipsa pe care o semnalasem, implicând înmod simetric obligaŃiile Japoniei în cazul unuirăzboi germano-sovietic. Generalul nu m-aascultat… (pag. 195)

Momentul politic descris de Sturdza, vizita dele-gaŃiei române la Berlin, în noiembrie 1940, pen-tru semnarea Pactului Tripartit, are o importanŃămajoră pe două planuri. Primul, cel vizibil,marchează politica mondială - Germania, laapogeul puterii sale, semnează un acord cu prin-cipalii aliaŃi, un acord care ar fi trebui să clarificeraporturile de forŃe şi să sporească eficienŃa Axeiîn cazul continuării conflictului. Dar acordul estedefectuos conceput… Germania îşi asumă anga-jamente clare faŃă de Japonia, dar Japonia nu areobligaŃii similare faŃă de Germania… Sturdza nu

înŃelege cum guvernul german poate face oasemenea greşeală… aroganŃa de a se simŃi atot-puternici îi face pe germani să fie de fapt foartenaivi şi vor plăti scump aceste greşeli… Sturdzaîi cere lui Antonescu să intervină, dar acesta nu oface… ministrul de externe român nu semneazăactul… încearcă să-i alerteze pe înalŃii oficialigermani dar aceştia îl evită… S- a ratat o mareşansă de a doborî Uniunea Sovietică şi comunis-mul… Germania şi aliaŃii săi europeni vor atacaU.R.S.S. în iunie 1941, dar Japonia nu li se vaalătura, numeroasele trupe sovietice din Siberiavor putea fi aduse să apere Moscova…Al doilea plan, mai puŃin vizibil, este cel al lupteiinterne din România. Antonescu este mai puŃininteresat de Pactul pe care îl semnează şi profităde vizita la Berlin pentru a-i convinge pe germanică legionarii trebuie înlăturaŃi de la guvernare şică el, singurul care serveşte loial intereseleReichului, trebuie să aibă întreaga putere. Hitlerşi Ribbentropp par a fi de acord, viziunea lorgeopolitică mioapă nu doreşte aliaŃi demni, cislugi obediente, dar evoluŃia evenimentelor îl vaobliga pe Antonescu să mai aştepte două luni…pagină realizată de Preot prof. MARIUS VIŞOVAN

EvoluŃia politică şi morală a lui Nicolae Iorga, în memoriile lui Vladimir Dumitrescu

România şi sfârşitul Europei (31)

PERMANENÞEPERMANENÞEANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 15

La 13 ianuarie 1942, mareşalul Meretskov atacăcu Armata 52 (Yakovlev), Armata 59 (Galanin) şiA Doua Armată de Şoc (Klykov), trecândVoljovul îngheŃat şi pătrunzând spre Finev Lug,Miasnoi Bor şi Ljubino Pole. Valul vestic al con-traofensivei ruseşti spulbera cel de-al III lea B-onal Reg. German 424, sub comanda coloneluluiHoppe*, care acoperea linia din zona Gorka şiUdarnik. În aceeaşi zi de 13, Teremets cădea şierau chemaŃi spaniolii. Colonelul Rodrigo, noulcomandant al 269, ordonă lui Román să li se ală-ture de îndată germanilor în Podberesja, deoareceHoppe plănuia să atace în cursul dimineŃii pentrua recupera Teremetsul aflat la 5 km distanŃă. Laorele 6 dimineaŃa II/269 a înaintat spre Teremetsşi companiile 5ª şi 6ª s-au aruncat în luptă. Abiaajunşi la primele case spaniolii sunt prinşidescoperiŃi de focul inamic, rusii contraatacând cuforŃe covârşitoare. După o oră de luptăsângeroasă, Hoppe ordonă încetarea atacului,urmând a-l relua în ziua următoare cu întăriri.În zorii zilei de 15, o forŃă mixtă compusă din ger-mani şi spanioli, precedată de cinci care Pz.KfwIII, iniŃiau atacul printr-un strat de zapadă ceajungea pâna la centură. Teremets se transformăîntr-o tocătoare de carne, în care ruşii nu conte-neau a arunca oameni pe durata intregii zile. Dinnou, Hoppe s-a văzut nevoit să suspende atacul.Din cei două sute de oameni care porniseră laeliberarea Teremetsului, mai rămăseseră cincize-ci.Eşecul recuceririi Teremetsului dovedea că ruşiise menŃineau foarte puternici în capul lor de pod.Făcuseră o breşă de şase kilometri între Diviziile215 şi 126 care cedase şi activa în mici insuliŃedefensive. Una dintre aceste insuliŃe încercuiteera cătunul Mal Samosche ocupat de o sutăpatruzeci de soldaŃi germani. Când aceştia nu s-aumai putut menŃine pe poziŃie, s-a recurs din nou laII/269.La orele 6 ale dimineŃii de 12 ianuarie, rămăşiŃelebatalionului II/269 (compania 9ª a căpitanuluiIzquierdo şi a 7ª, a locotenentului Ocaña Müller)şi Compania a 9ª, a Reg. 263 (căpitan Campano)

pornesc din Ossija. La nouă şi jumătate, la -35 degrade, coloana spaniolă avansa anevoios prin ban-curile de zăpadă. La unsprezece, spaniolii în uni-forme albe de camuflaj dădeau peste o patrulăinamică care reuşea să scape, lăsând în urmă câŃi-va morŃi. Marşul continuă printr-o pădure în carestratul de zăpadă era şi mai gros şi după respin-gerea a altor două patrule ruseşti, la trei după ami-aza, se găseau la un kilometru de Mal Samoschje.Le-au luat alte trei ore să-şi croiască drum prinzăpadă şi în contra unei puternice rezistenŃeruseşti. Era deja prea întuneric şi artileria soviet-ică bombarda zona. Epuizata infanterie spaniolăavea să pătrundă în Mal Samosche abia dupămiezul nopŃii.Evacuarea a început imediat. Două companiideschideau pasul, în timp ce restul îi cărau pesupravieŃuitorii germani. Drumul de întoarcere s-a făcut extrem de anevoios, la dificultătile de pânăatunci sumându-se transportul răniŃilor şiatacurile pe flancuri ale patrulelor ruseşti: «Laorele cinci (ziua de 13) are loc un uşor schimb defocuri cu inamicul, care profitând de întunericfuge. Continuăm cu greu şi la 6. 30 o patrulăcompusă de vreo o sută de oameni încearcă să netaie pasul, iniŃiindu-se un schimb de focuri care vadura o oră şi treizeci de minute până când inam-icul este obligat să se retragă, lăsând în mâinilenoastre doi prizonieri şi mai mulŃi morŃi. SereiniŃiază marşul şi la orele nouă suntem atacaŃide o nouă patrulă care cu arme automate ne obligăla o altă luptă de o oră şi jumătate, după care seretrage».* În sfârşit, după un marş de treizeci şişase de ore, coloana a ajuns la Bol Samoschje.Pierderile au fost foarte reduse: doi morŃi şi patrurăniŃi. Ziua următoare, Muñoz Grandes a acordatBatalionului II/269 Medalia Militar Colectivă şi l-a propus pe Román la avansare în grad pentrumerite de război.Însă momentul de respiro dură puŃin. Pe data de14, la orele 3 după-masa, regimentele ruseşti1000 şi 1002, sprijiniŃi puternic de artilerie, ata-cau Bol Samoschje. Spanioli şi germani reuşeausă respingă valurile sovietice. Pe durata întregiidupă-amiezi a zilei de 14 şi până la orele cinci aledimineŃii de 15, au fost respinse succesive atacuriîn masă ale inamicului, care nu s-a arătat preocu-pat de pierderi. La ivirea zorilor, o patrulă realizao recunoştere a sectorului spaniol: era plin decadavre ruseşti peste tot. S-au numărat peste treisute de inamici morŃi.*În Ordinul general de zi al Diviziei, din 18 febru-arie, se publica scrisoarea Generalului comandantal Diviziei 126 adresată generalului MuñozGrandes, în care se spunea: „Stimatul meu General, în data de 10 a acesteiluni aŃi avut amabilitatea de a-mi pune la dispoz-iŃie un batalion al Diviziei voastre. Consider ca odatorie de onoare să vă exprim mulŃumirile melepentru un astfel de sprijin plin de camaraderie. Batalionul «Román» a eliberat garnizoana asedi-ată în Mal Samoschje după un marş şi lupte pur-tate pe durata a treizeci şi şase de ore şi, în ciudafaptului că a întâlnit obstacole aproape de netre-cut, din pricina stratului imens de zăpadă, a reuşitsă evacueze răniŃii din acea localitate. Ca şi cumcele descrise n-ar fi fost de-ajuns, Batalionul a

rămas pe poziŃii (în ciuda eforturilor anterioare),respingând total inamicul care atacase puternic.Toate aceste misiuni au fost îndeplinite cu un gen-eros sacrificiu şi o tradiŃională bravură spaniolă.Sper din toată inima ca Batalionul să fie satisfă-cut de încadrarea în Divizia mea şi ca aceastăluptă în comun să consolideze camaraderia careexistă deja între ambele Divizii.Cu toată mulŃumirea şi cu toate urările de binepentru dumneavoastră personal şi pentru întrea-ga voastră Divizie, la dispoziŃia Domniei voastre,cu respect. LAUX”*.Cu data de 16 martie 1942, generalul MuñozGrandes adresa maiorului Román o scrisoaremanuscris în care spunea următoarele: «Comandantului eroicului Batalion II/269. Dragă Román: mi-au acordat Crucea de Cavaleral Crucii de Fier şi mi-a fost decernată în modprecis pentru bravura de care voi aŃi dat dovadăîn luptă.Toată Divizia se poate mândri de această recom-pensă pe care o port în numele ei, a bravilornoştri soldaŃi, dar mai ales ales ai tăi, ai acestuiviteaz Batalion datorită căruia numele Spanieistrăluceşte la mare înălŃime. Ca dovadă clară şi categorică că astfel orecunosc, că tu şi ai tăi sunteŃi cei ce obŃineŃi atâtde glorioşii lauri pentru Patria noastră, îŃi trimitaceastă scrisoare, pe care doresc ca toŃi soldaŃiităi s-o cunoască şi în care doresc să se reflectegratitudinea pe care Patria v-o datorează.SuferiŃi mult, o ştiu, însă mult mai mult suferăSpania; nu deznădăjduiŃi, victoria este aproape şitu cu ai tăi sunteŃi principalii săi artizani. OîmbrăŃişare. Muñoz Grandes.Astăzi, în prezenŃa coloneilor Diviziei, care teîndrăgesc şi te admiră la fel de mult ca mine,ordon să-Ńi fie deschis dosar pentru avansarea pecare cu justeŃe ai dobândit-o»*.

Note: Harry Hoppe, cunoscut ca Eroul Schlüsselburgu-lui, comandantul Regimentului 424 al Diviziei126, decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii deFier pentru cucerirea fortăreŃei Schlüsselburg, cucare se încheia cercul în jurul Leningradului la 8septembrie 1941.Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 13 februarie1942Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 14-15 februar-ie 1942; Kleinfeld and Tambs : Op. Cit., p. 257Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 18 februarie1942Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 1 april 1942

La División Azul (19)„Punga de pe Voljov” III„Batalionul Román” (2)CĂLIN GABOR, Spania

PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 201916

Am scris aceste vorbe. Ca să nu alunec. Să nu măfure gândul. Dar nici să mă ispitească cineva, princuvânt. Sau să cad sub aspră şi neluminatăbănuială.Teama alunecării, a gândului furat şi a ispitei vinedin greutatea cuvântului de faŃă. Cuvânt greu din adâncuri. Cuvânt bogat de mărtur-isiri. Cuvântul unui ostaş al Gărzii de Fier, dar şi aloşteanului creştin. Pentru aceasta cer cititorilor urechile inimii, maimult decât urechile cugetului. ViaŃa de taină înseamnă viaŃa lăuntrică. În înŃelesulobişnuit, viaŃa lăuntrică se poate opri numai lacunoaştere. Dar poate merge şi la trăire. În Hristos,această desperechere nu-i cu putinŃă. E viu numaicreştinul care crede şi face faptele credinŃei. Aledreptei credinŃi. În acest fel, el are o viaŃă de taină.A avut Căpitanul o viaŃă de taină? A avut. Noi omărturisim cu putere de neprihănită încredinŃare.Despre ea cutezăm să scriem. Nu pentru Căpitan,ci pentru noi, şi nu în întregimea ei. Ci numai câtam putut cunoaşte prin ochiul nostru plin de solzi.Şi numai atât cât s-a vărsat ea în potirul sufletesc alobştei româneşti!Dreptarele cunoaşterii sunt ale lui Dumnezeu;scrise în Scriptură, în Predanie, în hotărârileSoboarelor, în Rânduiala închinării noastre cea depeste ani. Cu aceste dreptare în mână, noi mărturisim căslăvitul nostru Căpitan a crezut puternic, a nădăj-duit puternic, a iubit puternic. Şi a trăit puternic. Acunoscut şi plinit aceste adevăruri, după legea orto-doxiei. După această lege orice om în trup se poateridica la Dumnezeu alegând pentru sine uneltelecele mai prielnice ale credinŃei. Uneltele alese deCăpitan pentru urcuşul său la Dumnezeu au fost:umilinŃa, postul, rugăciunea, curăŃia trupului,

desprinderea de stăpânirea lucrurilor, împăcarea luicu Mielul. Fost-a Căpitanul umilit? Da. Am fost martor alumilinŃei sale. Şi sunt silit să o spun acum, dupămoarte. Era în ajunul procesului Duca. A venit încasa unui preot şi a rămas acolo toată noaptea. Înzorii zilei s-a sculat şi s-a mărturisit preotului. Lamărturisire a cerut amânarea canonului sub care segăsea, dat lui de un aspru duhovnic pentru păcatulcreştin al uciderii lui Manciu. Canonul era: oprireade la împărtăşanie vreme de mulŃi ani. Îl păstraseneştiribit. În faŃa procesului se gândea la moarte.Şi-a dorit să guste din trupul lui Hristos. Iar de vatrăi, să îndure tot canonul. Aşa era el viteazul,îndrăzneŃul, mândrul: Căpitan între noi, slugăumilă în faŃa lui Hristos. UmilinŃa i-a dat lui aripileînŃelegerii, puteri înnoite ca ale vulturului, zărilecunoaşterii obşteşti, priviri în adâncul sufletesc alinsului.Postul pentru Căpitan nu era o problemă de igienăcum zic şi cred oamenii trupului. Nu. Era o mis-tuire lăuntrică, o frână în afară. Din post îşi sorbeael subŃirimea cugetării. Prin post, topea pornirile.Prin ajunare, stingea cărbunii omului dintrânsul.Iar postul negru, cerut legionarilor săi, însemna înmintea lui rugăciune mută către Dumnezeu. Prinpost a biruit şi s-a biruit. La acestea adăuga câştigulunei mari linişti sufleteşti, care se prefăcea pe datăîn energie şi neînfrântă hotărâre. Îl unea adesea cu rugăciunea. Numai adesea. Alt-fel, rugăciunea nu lipsea de pe buzele sale. Cine l-a văzut, spunea că era cutremurătoare rugăciunealui în taină. Ochii de oŃel se înseninau. Trăsăturilechipului se îndulceau şi era ca un pierit din lume,cum l-am văzut şi eu într-o bisericuŃă din Capitală.Căci rugăciunea lui era adâncă şi înaltă, ca o punteîntre pământ şi cer. De acolo îşi trăgea el acea căl-dură cu care îndulcea pe ucenicii săi apropiaŃi.Luând aminte şi la legionarii săi cei tineri, Căpi-tanul şi-a dat seama că într-un vas prihănit nu poatevieŃui un suflet nerobit. Robia simŃurilor este cov-ârşitoare pentru duh. A găsit pentru scăparea dincursa lor: munca. Iar când munca n-a ostoitchemarea cărnii, a pus lege: legionarul care va stri-ca casa altuia, va fi dat afară din Legiune, coman-dantul legionar la fel. Dar Căpitanul, a întrebatcineva? Chiar şi el, de se va întâmpla, a fostrăspunsul.Cine nu ştie apoi, cât era el de sărac? „Sunt multehaine rupte care ascund sub ele comori de aur îninimă”, sună scrisul său. Şi adevărată este mărtur-isirea lui: desprinderea de lucruri este cea mai marecomoară, pentru că dă aripi inimii şi o neasemuitălibertate sufletului. Piatra de temelie a credinŃei sale era: împăcarea lui

cu Mielul lui Dumnezeu. Căpitanul se împărtăşeaori de câte ori putea şi îl ierta duhovnicul său. Nusunt „ucenic al harului divin”, cum spun uniidespre ei, ca să tâlcuiesc acest act de nespusă trăireîn Hristos. Dar am citit că Sângele şi Trupul Mielu-lui arde spinii păcatului nostru şi deschide Raiuldesfătării. Şi cred că această unire a ajutat Căpitan-ului nostru să îndure înfricoşatul său calvar şi săsărute pragul tronului dumnezeiesc. Dacă tiranii nui-au îngăduit să soarbă şi în ceasul din urmă sân-gele cel preacurat, să-i judece Dumnezeu dupăfaptele lor. Sunt sigur că ultima lui picătură de gândaceasta a fost: împărtăşirea.Cât a nădăjduit de puternic, se ştie. Nădejdea Căpi-tanului în omul nou a fost pricina tuturor zbaterilor,tututor strigărilor, tuturor luptelor. El însuşi înnoit,nu s-a gândit numai la omul din veac, ci şi la omulde dincolo de veac. Învierea neamului nu are pen-tru dânsul numai cuprins istoric, ci şi cuprinsveşnic. De aceea a legat această înviere de mân-tuire. Iar mântuirea nu-i cu putinŃă decât prin orto-doxie. Deci trăirea ortodoxiei mântuie neamulromânesc. Şi mântuirea îi aduce învierea.Ca să ajungă la această înviere, a iubit neasemănat.Pentru iubirea sa, Căpitanul a suferit ca nimenialtul: judecăŃi, închisori, prigoană, jertfa cea de peurmă, moarte de mucenic.Măsura iubirii sale am auzit-o dintr-o gură deteolog. Căpitanul îşi scria cartea „Pentrulegionari”. Era îndemnat de unii să justifice vio-lenŃa prin creştinism. După lămuririle date deteologii cunoscători, a tăiat din carte capitolulgreşit. Dar se spune că ar fi zis: „RenunŃ la justifi-carea creştină. Dar nu renunŃ la violenŃă. Dautrupul meu morŃii şi sufletul meu osândei veşniceca să mântuiesc acest neam de cătuşele ticăloşiei”. Spusa nu ştim dacă este adevărată, pentru că mân-tuirea unui neam, e dreptul lui Dumnezeu, şi noi nuputem să ne însuşim acest drept. Chiar cu preŃulsufletului nostru. Însă spusa ar putea dovedimăsura iubirii Căpitanului. Măsură mai presus deputerile şi dreptul omului.Aici atât pot spune. Mai mult decât mine, ştiu alŃii.Şi mai mult decât ei, ştie unul Dumnezeu. Şi totDumnezeu are drept de judecată şi plată încheiată.Căci singur are cântarul şi visteria.Mărturisesc însă că viaŃa de taină a Căpitanului afost trăire adânc creştină sub legea lui Dumnezeu şia harului Său. Lege aspră şi har dăruit. Subascultarea şi pedeapsa lui Hristos: a Evangheliei, aPredaniei, a canoanelor şi orânduirilor. Deci a Bis-ericii Sale. Încât putem zice fără de greşeală: cu el a fost Dum-nezeu!De vom trăi şi noi, legionarii lui, ca el: cu noi esteDumnezeu.

FIRMILIAN PROTOSINGHELULCuvântul, 25 decembrie 1940

ViaŃa de taină a Căpitanului

Corneliu Zelea Codreanu, „Circulări şi Manifeste”, 35 Lei„PriviŃi-i drept în ochi pe toŃi tiranii voştri. ÎnduraŃi cu resemnare orice lovitură, supor-taŃi orice chin, căci jertfa noastră a tuturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi desuflete chinuite, a biruinŃei. Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi mormintede eroi. Iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători, şi vor fi blestemaŃi dinneam în neam. Din adâncuri se înalŃă biruitor legionarul! Cu sufletul său de stâncă. Ceice cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge în curând,dar prea târziu, că s-au înşelat.”Corneliu Zelea Codreanu

Editura Evdokimos şi FundaŃia Profesor George Manu:NoutăŃi editoriale

PERMANENÞEPERMANENÞEANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 17

Hristos se naşte, măriŃi-L!Aşa ne îndeamnă cerul, de veacuri.Fără să vrei, gândul te duce la Crăciunul ultimilor ani. Copiii cu Moş Ajunulcolindau posomorâŃi. Cântecele lor răsunau frânte şi îngheŃate. Veselia multorcase îŃi pălmuia obrajii. Vinul din pahare Ńi-aducea în faŃa ochilor sângele curatal celor ucişi ca pruncii nevinovaŃi.Magii, scăpaŃi de furia păgână şi veniŃi la noi, în Ńară creştină, să-şi găseascăodihnă, fură arestaŃi, torturaŃi, trimişi în lagăre şi-n închisori şi-apoi pe cealatălume. Cu aşa stăpânire semeaŃă îŃi vine să crezi că nici pruncul Iisus n-ar fi scă-pat cu viaŃă.Prăsnuit-am Crăciunul cu morŃii în casă, întinşi pe năsălii. De-o parte, bucuriamare a Naşterii sfinte, de alta, durerea izvorâtă din sfinte morminte.Aşa a fost Crăciunul ultimilor ani. Trist. Foarte trist!Dar iată, acum se revarsă în Ńară Nilul binefăcător al BiruinŃei Legionare! Mun-Ńii de necazuri, ruşine şi dureri încep să se dărâme.Crăciunul lui 1940 încă nu-i cum ni-l dorim. Mai avem dureri de alinat. Auzim, într-adevăîr, corul îngerilor vestitori ai bucuriei celei mari, dar auzim şigeamătul adânc al unui trup de Ńară, sfârtecat la cele trei hotare.Vedem strălucirea orbitoare a stelei ce ne călăuzeşte neamul înspre Mântuire,dar vedem şi bezna de iad în care se încăpăŃânează a mai trăi încă mulŃi fraŃide-ai noştri, ce stau cu sufletele înfinpte în ură, ambiŃie, mândrie şi alte păcategrele.Pipăim darurile în aur ale Naşterii, dar pipăim şi sărăcia, durerea şi jalea con-voaielor de refugiaŃi, sinistraŃi şi năpăstuiŃi ai soartei, mai numeroşi azi ca ori-când.SimŃim cu toŃii dogoarea sfinŃeniei întrupate, ce s-a sălăşluit în staul, dar sim-Ńim şi căldura Ńărânei de pe mormintele celor ucişi pentru credinŃa lor cea tareîntru Hristos şi neamul românesc.Dar toate necazurile, toate, vor fi înlăturate.Căpitanul a profetizat că Legionarii vor face din această Românie o Ńarăfrumoasă şi bogată. Ei sunt chemaŃi de Dumnezeu ca, după veacuri deîntunecare şi asuprire, să sune trâmbiŃa renaşterii neamului românesc.Pentru ca Ńara asta să fie mare, frumoasă şi bogată cât mai degrabă, e nevoieca toŃi oamenii să ne facem mici. Mici de tot. Şi mic de tot eşti numai atuncicând cazi în genunchi pentru rugă fierbinte în faŃa dumnezeiescului prunc Iisus.Îngenunchiat-au magii! Camarazi, să-ngenunchiem şi noi!Hristos se Naşte,MăriŃi-L!Preot MIHAI ENESCUZiarul Garda, 25 decembrie 1940 - ianuarie 1941

Crăciunul de azi

Opt crai de la RăsăritCu steaua au călătoritSpre-nroşitul AsfinŃit...Înşirând sufletele noastre, scântei ninse din cer, pe lungul şirag de suflete alepărinŃilor şi moşilor noştri buni, care, an de an, prin sute de ani, pândit-au cumare dor, pe-această vreme, ivirea Stelei celei care, cu cerească strălucire,Naşterea Ta le-o vestea, şi ei se închimnau ivirii ei pe cerul nădejdilor lor.Facem şi noi asemenea, Iisuse, Doamne, izvorule al nădejdilor noastre, maiarzătoare astăzi decât oricând altădată!De pe pământ la Cer ridicând ochii noştri, slăvim mărirea Ta, care de două-zeci de veacuri binecuvântează pământul în această luminată zi... ne închi-năm łie, care cobori azi iarăşi la noi pe raza stelei celei sfinte, strălucindlumii bună vestire...Iar gurile noastre Colindă nouă îŃi cântă łie – Fiule al Cerului, prin rostulcetei de Crai din Răsărit, din răsăritul Europei creştine, care - şapte, şi cupurtătorul toiagului, opt - de aici au pornit, cu săbii nu numai de Melhior-işi Baltazar-i, ci cu săbii de Arhangheli – date lor şi binecuvântate în mâini-le lor, de Arhanghelul Mihail, cel înaintea Tatălui stătător şi de răzvrătiŃiiîmpotriva Lui pedepsitor – ca cu acele săbii în mâini, să ducă pedeapsă şinimicire celor ce azi pe pământ pe roşul Lucifer îl închipuiesc şi după porun-cile lui lucrând, vor să înece în sânge sfântă Legea Ta şi pe închinătorii ei...Cu inimi mai fierbinŃi ca oricând, rugămu-ne łie, Iisuse bune, ajută acestorColindători ai Tăi, plecaŃi din pământul credincios al acestei Ńări să colindeîncurajare şi ducere la biruinŃă celor ce pentru Crucea Ta sângerează şi îndu-ră, în Sfântul pământ al Spaniei.Opt Crai de la Răsărit cu steaua spre încercatul Apus au călătorit... Pogoară,Iisuse, Doamne, Îngerii Tăi păzitori peste ei şi pe Arhanghelul Tău Mihailîntrarmează-l şi-l trimite, pentru ca biruinŃa lor s-o ajute!Fă-ne, Doamne, azi mai plină de bucurii ca totdeauna, Naşterea Ta, în aju-nul căreiaOpt crai de la RăsăritCu steaua au călătoritSlujbă sfântă de-mplinit...Libertatea, 25 decembrie 1936

Colindă nouă...cântămu-Ńi łie, Iisuse, dulce

Nicadorii, DecemviriiLegenda lor o cântă toate închisorile! CoborâŃi în bezna adâncă, umedă şirece şi ascultaŃi: ecoul zăngănitului de lanŃuri împleteşte cântec de luptă dor-nic de dor... Doftana, Aiud, Jilava, Râmnicu Sărat, Văcăreşti, tămâiază zi dezi legenda lor!Oastea de sub pământ. Oastea care lumina bezna, încălzea celulele, topeaghiaŃa cu focul dragostei pentru Căpitan şi Legiune şi rupea multe stavileîntunecoase între cer şi pământ.Oastea pe care un singur om a putut-o opri să nu dărâme zidurile şi săpornească la luptă! Aceasta este oastea Nicadorilor şi Decemvirilor încleştatăzi şi noapte de gratii în aşteptarea ordinului... Vuietul cel mare se apropia:„Văd peste ziduri cum cresc apele şi vin puhoaiele şi dărâmă tot ce întâlnescîn cale. Începem Sfintele Patimi pentru Învierea Neamului păşind spremoarte cu zâmbetul pe buze, transfiguraŃi. Târziu, când va străluci pesteveacuri Ńara cea nouă, se va auzi din adâncuri refrenul cântecelor noastrede luptă, de moarte, de biruinŃă şi cadenŃa marşului generaŃiilor de mâine,la adăpost de frământările noastre de azi, va fi pentru noi supremamângâiere. Trăiască moartea, Trăiască biruinŃa legionară! Niki”Nicadorii şi Decemvirii vor lumina peste veacuri ÎmpărăŃia Legionară clădităprin jertfele lor.

CORNELIA NOVACBuna Vestire, 27 noiembrie 1940

Celor 8 legionari plecaŃi pe frontul spaniol: Gen. GheorgheCantacuzino, Ion MoŃa, Vasile Marin, Gheorghe Clime, NeculaiTotu, Bănică Dobre, Alecu Cantacuzino, Pr. Ion DumitrescuBorşa

PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 201918

Noi, puŃinii şi mulŃii de la FundaŃia „Prof. GeorgeManu” am pornit pe 12 Octombrie spre Dobro-gea, cu scopul esenŃial să facem dreapta înmor-mântare creştinească Anonimului descoperit,după aproape 70 de ani, în urma săpăturilor arhe-ologice făcute, la Poartă Albă Canal, de FundaŃiaProfesor George Manu cu arheolog expert EmiliaCorbu.Dar până să ajungem la Poartă Albă, ne-am opritpe drum să ne închinăm la câteva morminte detineri luptători. Lupta acestor tineri se descrie princuvintele „anticomunism” şi „demnitatea Neamu-lui Românesc”. Am aprins pentru ei o lumânare şiam legat la crucile lor panglicuŃa tricoloruluiromânesc, ca semn al aportului nostru, ca acestedouă cuvinte: „anticomunism” şi „demnitateaNeamului Românesc” să rămână vii, să nu cadă înplatitudine, tendinŃa culturii noastre actuale.Ne-am oprit mai întâi în łăndărei pentru a onoramemoria lui Ion łîrcolea, apoi în Hârşova, pentruVirgil Teodorescu, primul legionar asasinat, în1933. La mormântul lui am păstrat un moment dereculerere şi pentru Francisco Franco, fraŃii noştrinaŃionalişti spanioli, Padre Santiago de la Valle delos Caidos, creştini, anticomunişti, apărători aldemnităŃii Neamului Spaniol. Sperăm ca îndem-nuri de genul „Viva la Unidad de Espana”, „PadreSantiago, Dios le bendiga” să rămână şi elecuvinte vii, trăitoare.

Am ajuns apoi la casa parohială a bisericii ordo-doxe de la Poartă Albă, unde s-a depus micuŃalădiŃă cu osemintele Necunoscutului deŃinut de laCanal. A fost un moment care ne-a impus oanume dimensiune de pioşenie şi respect tuturorcelor din grup, dar mai ales copiilor dintre noi. Petimp ce se cântau „Stâlpii” de înmormântare, unbăieŃel de 7 ani din grup îşi Ńinea privirea lipită pelinie dreaptă cu craniul din micul sicriu. I se păreacred, copilului, un om aievea, slăbit de foame şipovară, un om cu o „privire” mândră, dar şiblândă, împăcat cu Crucea ce i s-a dat. O fetiŃăcam de 9 ani cânta din cartea de rugăciuni, împre-

ună cu tatăl ei, preotul care oficia slujba. Rugăci-unile cântate de fetiŃă aveau precizia şi claritateaunei ofrande curate, primită la Cer.În micuŃa lădiŃă, craniul, văzut puŃin din profil cucele două mari oase ale femurului, aşezate chiarsub cap, avea ceva din statueta „Gânditorului”,descoperită în 1956 la Hamangia, pe pământdobrogean, veche de 7000 de ani. DeŃinutul nos-tru intra în pământ la începutul anilor 1950.Poveşti diferite, un mesaj spiriual de perenitateasemănător. Oasele din sicriu, curate, aşezate într-un ştergar cu cusături româneşti, între patrulumânări şi flori de câmp parcă ne vorbea şăgal-nic despre o izbândă.După slujba religioasă, dna. arheolog EmiliaCorbu, şefa de lucrări, ne-a vorbit despre aceastăfostă fiinŃă pământeană, o umbră de bărbat în jurde 50 de ani, cu multe semnede tortură pe oase, care a fostars de viu în cazanul cu var şiaruncat apoi pe un pat descânduri cu o pătură dea-supra. Corpul fiind foartefierbinte, pătură de lână s-aimpregnat în oase şi s-aufăcut tot una.După slujba de înmor-mântare, sicriul a fostîngropat în curtea bisericii,iar privirea băieŃelului dingrupul nostru l-a urmăritinsistent până ce s-aaruncat ultima lopată depământ. M-am apropiat debăiatul care mai stătea Ńintuitlângă mormânt. Mi-a spus:„O să-mi fie dor de el!”Această propoziŃie spontanăa avut încărcătură unui întregtext! Am gândit că acesta estecel mai important moment alzilei. Da, se poate face primăvară

cu o singură floare!Ca ultim omagiu adus Anonimului nostru, alespentru înmormântare în numele a sute şi sute deoseminte din gropile comune de la Poarta Albă,am făcut un mic popas la TroiŃa ridicată pe loculgropilor comune, o cruce într-o perfectă întinderepustie.Nici urmă de Canal acolo, căci ideea nu a fost săse construiască cu adevărat un Canal între Dunăreşi Marea Neagră, cu toate planurile şi tehnologiaadecvată. Canalul adevărat s-a construit după1964, pe un alt loc, puŃin mai departe de loculTroiŃei. Ceea ce s-a întâmplat la sfârşitul anilor 40şi începutul anilor 50 a fost o hotărâre criminalăpolitică de a iniŃia nişte săpături arbitrare, cuunicul scop de a extermina tineretul patrioticRomân.Ne-am încheiat drumul nostru dobrogean pe urmaunor eroi, cu o oprire în satul Murfatlar, la cimi-tirul musulman, în căutarea legionarului SeladinSeitislam. O mică izbândă, mormântul a fostdescoperit şi mai apoi validat, pentru pima oară.I-am depus rugăciunea şi salutul nostru, olumânare şi panglicuŃa tricolorului Românesc.

Drumurile memoriei: DobrogeaDOINA GRECU, S.U.A.

PERMANENÞEPERMANENÞEANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 19

Ion Banea, „Căpitanul”, 15 Lei„Figura lui în cuprinsul mişcării naŃionale, de larăzboi încoace, apare ca o linie de foc, în jurulcăreia se rotesc toate evenimentele mari. Totdeaunape poziŃia cea mai înaintată a frontului de luptă, plinde credinŃă şi hotărâre, niciodată şovăielnic sau fug-ind de răspundere. Predestinat la jertfe, a trăit intens şi zbuciumat.ExistenŃa i-a fost plină de fapte şi pândită de prime-jdii. A atins culmi, cum rar i-a fost dat cuiva să dore-ască, şi a coborât adâncuri, din care, numai puterealui Dumnezeu, în care credea aşa de tare, l-a scăpat. A cunoscut perspectiva muncii silnice pe viaŃă şimăreŃia solidarităŃii neamului românesc cu faptelelui. I-au ros sănătatea asprele zile de închisoare şi i-au dat fiori de viaŃă clipele mari, când îl înconjurauzeci de mii de oameni. A mers de mână cu vremea, primind cu zâmbetul pebuze şi batjocurile şi laudele. Iubitor al luptei, vite-jiei şi-a închinat tot rostul. S-a dat tot mişcării, darel n-a cerut nimic. Îl doreau duşmanii răpus şi el totmai tare s-a înălŃat. Căpitanul! Gând, hotărâre, acŃiune, vitejie, viaŃă.”

Ion Banea

Vasile Marin, „Crez de generaŃie”, 25 Lei„Români, UrmaŃi cu sfinŃenie gândurile pe care nile-a lăsat viteazul comandant legionar, muceniculVasile Marin. ToŃi tinerii din Ńara aceasta să ştie căurmând calea credinŃei martirilor, vor birui şi vorînvia cu neamul lor în contra tuturor asupritorilor,uneltirilor şi loviturilor. ÎmpărtăşiŃi cu sfânta jertfăde sânge a lui Vasile Marin, să stăm drepŃi şi gata dea ne da sângele nostru în faŃa asupritorilor care ni-lcer. CredinŃa legionară va înflori mai mândră şi maibiruitoare cu fiecare strop de sânge mai mult pecare-l vom da senin şi cu sufletul plin de bucurie.Până când neamul biruitor prin Legiune va învia şiva condamna pentru veşnicie pe toŃi călăii noştri.Aşadar sângele martirilor împarte o lume în două:cei ce vor primi osânda şi blestemul veşniciei, şi ceice mâine vor birui în slava şi binecuvântarea nea-mului lor.”

Corneliu Zelea Codreanu

Horia Sima, „Istoria Mişcării Legionare”, 40 Lei„Realizând această lucrare ce urmează să apară înmai multe volume, am voit să restabilesc, în faŃaelitelor intelectuale şi politice ale Occidentului, ade-văratul curs al evenimentelor istoriei atât defrământate a Legiunii. Dincolo de faptele care, în mare parte, sunt dejacunoscute, există o cheie particulară care le explică,un substrat inteligibil, format din înlănŃuirea de lacauză la efect. Singură cunoaşterea motivelor ce-audeterminat manifestările Legiunii permiteadoptarea unei hotărâri finale asupra ei. În anii care vin se va decide dacă omenirea vrea sărămână fidelă lui Hristos sau dacă ea dezertează înmasă, pentru a se aşeza sub domnia lui Antihrist. Mişcarea Legionară după 40 de ani de sacrificii şide devotament în principiile moralei creştine îşicontinuă lupta pentru apărarea creştinătăŃii alăturide toate forŃele sănătoase din lume, sub aripa pro-tectoare a Arhanghelului Mihail, patronul şi protec-torul ei ceresc.”

Horia Sima

Horia Sima, „Sfârşitul unei domnii sângeroase”, 50 Lei„Volumul de faŃă aparŃine memoriilor mele şicuprinde perioada de la 10 decembrie 1939 până la6 septembrie 1940, acea fază din istoria Legiuniicând s-a dat ultima bătălie contra Regelui Carol şicare s-a încheiat cu renunŃarea acestuia la Tron. Fără sângele vărsat de legionari, fără ridicareapoporului, fără uriaşele manifestaŃii din Capitală şiapoi din toată Ńara, nimic din ce s-a întâmplat nu s-ar fi întâmplat. BiruinŃa legionară de la 6 septembrie nu o datorămnimănui. Este a noastră şi numai a noastră, apoporului românesc care ne-a urmat şi ne-a sprijinitcu hotărârea lui şi cu elanul lui.”

Horia Sima

Nicolae Roşca, „Ce este FrăŃia de Cruce?”, 18 Lei

„FrăŃia de Cruce este organizaŃia legionară a tiner-ilor români care frecventau şcolile secundare. Înaceasta activau până la terminarea liceului, pentru atrece, în Corpul StudenŃesc, sau direct în organizaŃi-ile legionare locale.(...)Codreanu aducea cu el o viziune istorică clară şi unconcept românesc de proporŃii universale. Tineretulromân aducea o voinŃă de fier, nişte convingeriinflexibile şi un spirit de sacrificiu ce rar se întâl-neşte în istoria lumii. Împreună au luat de coarneplugul românesc şi au încercat să-l pună pe răzorbun. Ei au reînviat speranŃele şi au încordat muşchiipoporului lor. Rezultatul a fost un măreŃ imn naŃional, căruiaevenimentele politice ulterioare şi neînŃelegereaunor compatrioŃi înşelaŃi, i-au stins armonia.”

Nicolae Roşca

Editura Evdokimos şi FundaŃia Profesor George Manu:NoutăŃi editoriale

PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 201920

Ploaia se cernea agasantă în toamna aceea a anului1952, peste convoiul ce însuma câteva mii deoameni, încărcat fiecare cu ce avea, sărăcie luciestrânsă în bagaje. Legate de fiecare cum s-a price-put şi purtate pe umeri sau cărate în sarsanale mize-re. Nimeni nu renunŃă la nimic, fiecare petic estepăstrat cu avariŃie, în ideea că, cine ştie, poate cân-dva…ÎncolonaŃi pe cinci, după o porŃiune de drum, con-voiul se deşiră, ordinea iniŃială se destramă, ochiiprivesc înceŃoşaŃi spre Coasta Galeş, care se vedeundeva sus şi departe, foarte departe acum, cândtrebuie să parcurgi distanŃa încărcat cu tot calabalâ-cul, care devine din ce în ce mai greu, crescând înkilograme, de parcă sugea toată ploaia ce se cerneaîncăpăŃânată peste convoiul trist.S-a atras atenŃia, înainte de a se fi dat semnalul ple-cării, că ceea ce se aruncă e bun aruncat. Astfel,grija fiecăruia pentru avutul personal se amplifică,fiecare chinuindu-se să nu piardă nimic. Ştim dinexperienŃă că e foarte greu să refaci pierderile.Convoiul înaintează poticnit, gâfâit, omidă imensăde zdrenŃăroşi, murdari de noroiul ce se înstăpânisepeste tot. Încă înainte de a coti de pe drumul princi-pal, cât de cât pietruit, pe direcŃia piezişă şi în pantăaparent domoală spre Coasta Galeş, au început săfie lepădate din bagaje. Unii nu mai rezistau şi arun-cau părŃi din ceea ce aveau, la marginea drumului.SoldaŃii din gardă strigau mereu să Ńinem aproape,deziderat aproape imposibil de realizat. Omida setot întindea, obligând la popasuri, nu pentru a neoferi un strop de odihnă, ci pentru a se strângeomida uriaşă a coloanei destrămate.Noi, cei de la K-4, ne Ńineam instinctiv cât mai gru-paŃi, căci nu mai aveam şefi. Pe Ciobanu l-am pier-dut fără regrete şi l-am uitat instantaneu. Mi l-amreamintit acum, scormonind prin aducerile aminteale întâmplărilor de atunci. Şi vă rog să mă credeŃică mi-a fost o silă imensă să-l pomenesc pe el şi alŃiiasemenea lui, dar este inevitabil. Trebuie să se ştiecă în mod direct şi nemijlocit, deŃinuŃii ticăloşi sauticăloşiŃi, au făcut cel mai mult din răul generalizat,făcându-se uneltele acestuia. La fel şi Oprea, a dis-părut şi nici măcar nu au fost pomeniŃi între noi, nicimăcar pentru a-i stigmatiza pentru răutatea din ei şiteroarea la care ne-au supus, fără a fi obligaŃi, ei,

deŃinuŃi politici ca şi noi. Nu administraŃia a făcutdin Brigada K-4 brigadă disciplinară, ci el, CiobanuPaul, escrocul de la Târgşor.Din ce în ce mai multe sarsanale cu boarfe rămâ-neau pe marginea traseului, marcând drumul robi-lor. Din când în când se mai auzea strigătul câteunui gradat zelos: łine aproape! Inutil. Din ce înce mai inutil. Cum spuneam noi, cei din K-4, acumfosta K-4, ne Ńineam cât puteam mai grupaŃi.Perioada disciplinară ne făcuse şi mai solidaridecât, oricum, eram şi înainte. Era victoria noastrăpe care nimeni nu o clama. Dar era victorie şi eramconştienŃi de asta. Nu e banalitate zicala care spunecă unirea face puterea. Am învăŃat asta pe pieleanoastră. Care, în treacăt fie spus, nu mai era decâtsacul care Ńinea la un loc oasele descărnate, ca să nuse risipească. Vorbesc de piele.Cam pe la jumătatea pantei am început să presupuncă nu voi rezista efortului şi va trebui să sacrific dinbagaj. Nu mă puteam decide la ce să renunŃ. Privi-rea se înceŃoşa din ce în ce, cufărul pe care-l cărampe cap şi raniŃa, într-un echilibru problematic, totmutându-l când pe stânga, când pe dreapta, măapăsa, făcându-mi picioarele să se împleticeascăprin noroiul vâscos şi alunecos, deviind de la liniadreaptă pe care mi-o impusesem. Totuşi mă încăpă-Ńânam să merg, până-n pânzele albe. (Doar în prin-cipiu, deoarece unicele pânze albe vizibile în zonă,erau cămăşile şi batistele lui Sile Trandafir). Încufăr aveam pantalonii din pănură de cioarec şicojocelul. Cum trec iarna fără aceste extrem devaloroase articole de îmbrăcăminte? Aşa că, dă-iînainte băiete,.cât te Ńine cheresteaua!Am parcurs un segment de drum cu ochii orbi, bâj-bâind ca printr-o ceaŃă deasă, cu certitudine pilotatcumva de cei de alături. Când am început să mădesmeticesc, venind exasperant de încet de undeva– nu ştiu de unde, parcă din neant –, zăceam pebagajul căzut în noroi. Eram literalmente prăbuşit,năuc şi înŃelegând cu încetinitorul pe ce lume măaflu. Apoi, respiraŃia s-a redresat, pulsul care o luaserazna s-a temperat şi el, începând să mă împac cucorpul meu. Deci, cu mine însumi. Privind în jurspre a mă orienta în mediul inedit, ca orice puşcă-riaş care se respectă.Nu era cine ştie ce noutate, ambianŃă de lagăr zis„colonie”, cu mici diferenŃe nesemnificative laprima vedere. Ceea ce era afurisit de semnificativconsta în faptul că aici, spre deosebire de PoartaAlbă, domina noroiul, atât pe nelipsitul platou, câtşi pe zisele „alei” dintre barăci. Mâzga lipicioasăera stăpână absolută. Deloc încurajator, dacă maiaveai puterea de a gândi la ce va urma. Gândeam.Deloc optimist. Viitorul a confirmat.Pe poartă, se mai scurgeau gâfâind şi blestemând,resturi din coloană. Aceasta însemnând că nu amfost „plecat” prea mult. Cum am ajuns la destinaŃiefără să abandonez, – cum eram tentat la modul pre-

sant –, înainte de a intra în ceaŃă? Nu voi şti nicio-dată şi nu-i nicio pagubă. Important este că amrezistat şi mi-am salvat avutul.După ce a intrat pe poartă şi ultimul sclav, au intratpe aceeaşi cale, duduind vesele, şase sau şaptecamioane basculante Skoda, cele mai mari în aceavreme pe măreŃul şantier, din care s-au descărcatbagajele abandonate, adunate de pe marginea dru-mului. Păgubaşii fiind invitaŃi cu rânjindă amabili-tate să şi le recupereze. Ceea ce au făcut imediat şinu am auzit să fi existat, fie şi o singură încurcătu-ră. Doar noi, cei care am rezistat cu încăpăŃânaresub povară, nu am rezistat să ne punem întrebări degenul: - Cine m-a pus? Nu puteam şi eu să?... Eibine, nu puteam! Până la ultima picătură de energie,nu puteam!Dacă ştiam, am fi aruncat măcar parte din bagaje.Bănuitori fiind, cine ştie!?!… Oricum, nu mai con-tează.Au purces noii stăpâni la organizarea pe brigăzi. Nunutriserăm nici cea mai vagă iluzie că nu vomrămâne tot sub statutul de brigadă disciplinară. S-a întâmplat totuşi. Comandantul, Petrică sauPetric, era o figură singulară în lumea lui: cu gradde sublocotenent – foarte mic – şi o figură de buni-cuŃ cumsecade, cu vorba lină, aproape şoptită, mus-tăcioară căruntă, te puteai păcăli uşor cu privire lapersoana lui. Unii, care-l ştiau de prin alte „colonii”ne-au atras atenŃia asupra unui fapt aproape incredi-bil: bunicuŃul acesta era o bestie sadică şi pericu-loasă. Părea incredibil, dar mai ştiam şi că orice eposibil. Chiar cu aceeaşi persoană. MulŃi şi-l amin-teau pe comandantul Lazăr de la Gherla, dur şinemilos, care, ajungând la Peninsula, era de nere-cunoscut, inversul celui de la Gherla şi i se atribuiaşi meritul mătrăşirii conducătorilot reeducării stu-denŃeşti de la 13-14 şi expedierea lor în lanŃuri, nuse ştia unde. Ca şi schimbarea radicală a tratamen-tului, îmbunătăŃirea hranei şi o grămadă de alte marimerite. La fel Pavel de la Poarta Albă, despre caream aflat cu mirare că a devenit unul dintre cei maiduri temniceri-călăi. Exemplele ar putea continua.Aceştia se comportau după cum li se ordona. Apa-renŃele nu contau decât în sensul inducerii în eroarea turmei de deŃinuŃi. Chiar am crezut uneori în cum-secădenia unora şi poate chiar erau astfel în fondullor, dar asta implica mari riscuri pentru cariera lor.Cine risca, înafară de noi? Care nu aveam nimic depierdut şi astfel eram, în fond, mai liberi decât ei.Cine nu ştie şi nu înŃelege că libertatea interioarăeste unica libertate, va bălmăji toată viaŃa într-o pre-supusă libertate iluzorie. Nu mă hazardez să dezvoltdemonstraŃii teoretice pe tema aceasta. Dar potrecomanda spre lectură şi edificare pe cineva multmai competent decât mine: Nicolae Steinhardt –„JURNALUL FERICIRII”.(va urma)

Liceenii pe CanalBrigada K4Convoi

Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări deviaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca dovezieroice de credinŃă şi iubire creştină. (M. V.)

„Din cauza atâtor lipsuri şi restricŃii, un val denemulŃumire, de revoltă tăcută cuprindea Ńara, darnimeni nu îndrăznea să comenteze cu voce tare, dincauza fricii. Era o groază endemică. Spectrul Secu-rităŃii - deşi nu mai era atât de vizibilă (oare de ce?)- îi închista pe oameni. Munca de partid mergeaînsă înainte. Cele două ore de program la televizorpe zi erau înŃesate de „marile realizări” şi de„genialii noştri conducători”. Pe lângă toate aces-tea, mai exista şi un festival numit „CântareaRomâniei”, de care li se făcuse lehamite până şicelor de la partid. Era un paradox cu totul şi cu totulpatologic, cu care oamenii, cu toată revolta lor, seobişnuiseră. Se obişnuiseră să tacă, ba mai mult, săovaŃioneze.Unii însă, nemaiputând răbda, îşi riscau viaŃa fug-ind în Occident. Dar mulŃi dintre ei nu reuşeau -frontierele erau foarte bine păzite. Dacă nu erauucişi direct, umpleau închisorile - erau aşa-zişii

„frontierişti”. Evreii şi de data aceasta aveau unstatut aparte. Nemaifiind majoritari în conducereaPartidului Comunist, începuseră să plece spre Ńărimai calde. Plecarea lor era o afacere şi pentru stat.Pentru plecarea fiecărui evreu, Israelul plătea osumă considerabilă în dolari. Cu germanii se petre-cea ceva asemănător. Numai pentru noi nu plăteanimeni nimic. Dimpotrivă.De ce mai răbdăm? De ce nu ne revoltăm? - seîntreba Occidentul. De ce suportam atât de docili?Poate ne convine! Pe cât era de admirat şi invidiatacest Occident, pe atât era de perfid. La unguri afost o revoluŃie. La cehi o „Primăvară de laPraga”, la polonezi un Lech Walesa ştia să seafirme pe toate meridianele. Numai românii tac,deci le convine! Aceştia erau marii politicieni dinOccident, care mai întâi ne-au vândut ruşilor, şiacum nici nu se sinchiseau de noi, ba, mai mult, neşi criticau. Uitaseră că la noi a fost opusă cea maiîndârjită rezistenŃă împotriva comunismului, sol-dată cu atâtea jertfe, că munŃii noştri au fost focarede luptă şi rezistenŃă. La noi, prigoana a fost ceamai turbată, din toată această parte a lumii.” (Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)

Flori de aur din Maramureş (66)

ION DUNCA

PERMANENÞEPERMANENÞEANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 21

Născut în anul Marii Uniri a Românilor, la 20decembrie 1918 şi botezat John, în localitateaAlliance, statul Ohio, Statele Unite ale Ameri-cii, unde emigraseră părinŃii săi ardeleni dinłara Făgăraşului, din satul Scorei, Ion Hal-maghi a decedat în Sibiu, la 16 februarie 2009.La senectute, apropiaŃii mai tineri îi spuneau„Nenea Geani”.

Se împlinesc, în acest decembrie, 101 ani de lanaşterea lui Ion Halmaghi românul, cetăŃean allumii şi rob al lui Hristos, pentru care a luptat cuhidra anticreştină şi antiomenească a comunismu-lui roşu, a suferit în închisorile exterminatoare aleregimului comunist şi a scris despre toate, mărtu-risindu-şi în toate modurile acestea credinŃa înfaŃa lui Dumnezeu şi a oamenilor, în veşnicie.Sunt aproape trei ani de la moartea sa.La şase ani şi jumătate, a revenit în satul străbu-nilor săi, Scoreiul oferindu-i autenticitatea valori-lor culturii tradiŃionale săteşti, învăŃate atunci şipe care nu le-a uitat niciodată, ajungând chiar săle facă cunoscute studenŃilor americani de pesteOcean. Urmează şcoala primară şi Liceul „Ghe-orghe Lazăr” din Sibiu, apoi Facultatea de Filo-sofie la Bucureşti. Spunea Părintele GheorgheBogdan în cuvântul de pomenire: „anul 1937 îlgăsea pe Ion Halmaghi student la Bucureşti, undei-a avut profesori pe Nae Ionescu, pe Mircea Elia-de şi întreaga pleiadă a dascălilor de elită aineamului românesc din acea vreme, dar pe Nichi-for Crainic l-a întâlnit la penitenciarul Aiud, undei-a cunoscut şi pe Nestor Chioreanu, pe NicolaePetraşcu şi pe alŃi martiri ai rezistenŃei româneştipentru Hristos şi pentru łară, contra puhoiuluicomunist şi ateu al sovieticilor. Halmaghi nu aavut parte nici măcar de luna de miere, ca orice

tânăr căsătorit, fiind luat imediat şi dus la închi-soare. Dar jurământul pentru soŃia sa, Areta, făcutla 1948 în faŃa preotului Onofreiu Pompeiu, şi l-aŃinut, ducând-o în America şi pe ea, după elibera-re, iar apoi aducând-o înapoi în România unde auînchis ochii pe rând, amândoi soŃii. Pentru oamenica Ion Halmaghi, nicio jertfă pentru apărarea cre-dinŃei creştine şi naŃionale nu a fost prea mare”.După ce a stat închis politic cincisprezece ani laJilava şi Aiud (1949-1964), revine în Sibiu, apoiemigrează pentru alŃi treizeci de ani în StateleUnite, îşi continuă studiile, ajunge profesor decivilizaŃie românească şi bibliograf al Universită-Ńii din Pittsburgh. Fondator şi director al „Institu-tului de Cercetări Româno-American”, iar din1975 a fost director-fondator al prestigioaseipublicaŃii ROMANIAN SOURCES (Izvoareromâneşti), a institutului de sub egida aceleiaşiuniversităŃi americane. Redactor al ziarului UNI-REA – oficios al Episcopiei Greco-Catolice; cro-nicar politic la ziarul CUVÂNTUL ROMÂNESCdin Canada, a colaborat la revista AMERICA –organ oficial al „Uniunii şi Ligii” şi la alte publi-caŃii ale exilului românesc; a condus revistaDRUM, cu Nicolae Petra, după decesul lui VasilePosteucă, din 1972. A participat la „SăptămânileCâmpului Românesc” de la Hamilton, Ontario,Canada, a fost unul din iniŃiatorii ROMFEST –manifestare românească organizată anual în dife-rite oraşe din lume, unde vocea lui Ion Halmaghiromânul a răsunat întotdeauna ferm împotrivacomuniştilor, aliaŃilor şi acoliŃilor acelora. A făcutparte din grupul intelectualilor exilului românesc,împreună cu Mircea Eliade, Emil Cioran, GeorgeUscătescu, Horia Stamatu, Vintilă Horia şi alŃii,cu care s-a întâlnit în repetate rânduri, în Americaşi Europa.A revenit în 1997 în Ńară, tot la Sibiu. A publicat

volumele: Ion Boieru [pseudonim din perioadacanadiană], Criza politică contemporană şi exi-lul românesc. Articole publicate sub titlul CRO-NICA VREMII în ziarul „Cuvântul Românesc”,Hamilton, Canada, 1976-1982. Volumul I, Crite-rion Publishing, f. a. (ed. a II-a, Ion Boieru, Cro-nica vremii 1976-1982. Volumul I, Bucureşti:Editura Scara, ColecŃia “Memoria prezentului”,prefaŃă de Mircea Nicolau, 2005) şi Ion Hal-maghi, Memoriile viitorului. Adunate din per-spectiva celor 15 ani de închisoare şi de luptăpolitică anticomunistă în perioada de libertate,Făgăraş: Editura Mesagerul de Făgăraş, 2007. Atrăit ultimii ani la Sibiu, în casa părintească, ală-turi de nepoŃii Paula şi Ioan SănmărghiŃan, Mihaişi Sabina Dragotă, care l-au iubit şi ocrotit creşti-neşte.Împreună cu semnatarul acestor rânduri, care l-aavut timp de câŃiva ani ca partener de convorbiri,a participat la realizarea volumului Cu Ion Hal-mághi, prin istoria asumată, Iaşi: Editura TipoMoldova, 315 pagini format A4, cu o seamă dereproduceri şi mai multe fotografii color. O carte-dialog, cu note fireşte biobibliografice şi mărturiidin lupta creştină românească şi mondială împo-triva comunismului criminal, antiromânesc, anti-uman şi ateu.Brumar 2019, Sibiu-pe-Cibin.

Încheiem anul aniversar dedicat memoriei mare-lui erou maramureşean Vasile Popşa cu o evocarea unuia dintre tinerii şi fascinanŃii săi camarazi.Găvrilă Iusco - Sfâcă (născut la Ieud, în 1932) afost unul dintre participanŃii direcŃi în luptaarmată anticomunistă din Maramureş. Elev alliceului „Dragoş Vodă” din Sighet, conştiinŃa sacreştină şi românească îl determină să ia atitudine,la doar 16 ani devine partizan, ucenic apropiat pelinie legionară al lui Vasile Popşa, alături de carea luptat contra SecurităŃii până în mai 1949 când,în urma încercuirii de la Ieud, Vasile Popşa esteucis, iar Găvrilă Iusco şi ceilalŃi partizani suntarestaŃi (cu excepŃia lui Ion Popşa care reuşeşte săfugă, dar este arestat mai târziu). Eliberat dupăcâŃiva ani de închisoare, Găvrilă Iusco se va sta-bili la Vişeu unde se va încadra în muncă, îşi vaîntemeia familia, dar va pleca prea repede la celeveşnice, în 1988, la doar 56 de ani. În cimitirul dincartierul Vişeu de Mijloc (parte componentă aoraşului Vişeu de Sus), am găsit mormântul, amaprins o lumânare şi am înălŃat o rugăciune cătreDomnul pentru veşnică odihnă a sufletului său şipentru luminarea conştiinŃei poporului român.

Iată o frântură din lupta armată anticomunistă dinMaramureş, în relatarea lui Găvrilă Iusco - Sfâcă(care reflectă atât curajul, cât şi nobleŃea sasufletească), ale cărui mărturii au fost salvate şiconsemnate de camaradul său Ioan Dunca dinVişeu de Sus.

„Prima dată Securitatea ne-a atacat laDragomireşti, unde noi eram adăpostiŃi în casamorarului Petrovan. Copilul acestuia, Ionuc, învârstă de 12-13 ani a observat că în drum opris-eră mai multe camioane cu militari şi a venit săne avertizeze strigând în gura mare: „FugiŃi!Securitatea!”. Eu fiind de pază, trebuia săacopăr retragerea celorlalŃi care au luat-o sprepădure. Văzând că nu-l pot prinde pe copil,securiştii au deschis focul dar, din fericire, nu l-au nimerit. Eu am ezitat câteva secunde de fricăsă nu-l nimeresc eu pe copil şi apoi am tras orafală scurtă cu pistolul mitralieră, ŃintindintenŃionat în pământ în faŃa primului rând demilitari, căci nu voiam să ucid pe nimeni. În clipaaceea toŃi s-au aruncat la pământ. Cum se ridi-cau, cum mai trăgeam câte o rafală, tot scurtă, că

nu aveam muniŃie prea multă… În felul acesta ainoştri au reuşit să se ascundă. Lică a venit însădupă mine şi mi-a spus: „Bine GăvriluŃ! Acumfugi repede, că rămân eu!” M-am îndepărtat odistanŃă oarecare, apoi m-am oprit şi am reluatfocul, acoperind retragerea lui. Şi tot aşa ne-amacoperit unul pe altul până am ajuns în pădure,unde ştiam că securiştii nu au curajul să intre…Lică a venit la mine şi m-a sărutat pe amândoiobrajii. „GăvriluŃ, mulŃumită Ńie am scăpat!Dacă nu erai tu, acum eram ori prinşi ori morŃi…” N-am să uit niciodată gestul lui Lică. Dinpăcate însă, după două zile am fost atacaŃi dinnou şi de data asta n-am mai scăpat…”(Ioan Dunca, Amintiri din rezistenŃa anticomu-nistă)Gavrilă Iusco - Sfâcă - Prezent!

Ion Halmaghi – la zece ani de la moarteMIHAI POSADA

La mormântul unui eroupreot prof. MARIUS VIŞOVAN

PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 201922

În acest an, de ziua „Prea nobilului PrinŃ al cetelorîngereşti, războinic de seamă al Celui Prea Înalt,iubitor înfocat al slavei Lui Dumnezeu, spaimaîngerilor decăzuŃi…”, (cf. Carte de rugăciuni, Ed.Magic Print, Oneşti) am participat la comemorareamartirilor neamului românesc, de la Râşnov. M-a invitat Anca Neculce, fiica ing. dr. Eugen Ion-ică şi nepoata sociologului dr. Ion Ionică, amândoinepoŃi ai viteazului general Traian Moşoiu.O ştiam pe Anca, actriŃă foarte talentată a teatruluibucureştean Odeon. Am cunoscut-o, după anul1989, ocupându-se de posteritatea celor doi mar-tiri. Am mai participat şi în alŃi ani la comemorarea dela Râşnov, unde într-o groapă comună au fost arun-caŃi şapte intelectuali ucişi mişeleşte, pentru vinade a-şi fi iubit prea mult Ńara, neamul şi credinŃa.Ordinul acestui măcel a fost dat, în 21 septembrie1939, de către un cap încoronat sau încornorat? Anul acesta, au venit mai mulŃi tineri. Cei vârstni-ci, măcinaŃi de temniŃe, Canal şi domicilii forŃate,au trecut pe rând vămile văzduhului. Şi în acest an, ca de fiecare dată, FundaŃia „Prof.George Manu”, prin Cezarina Condurache şi alŃioameni deosebiŃi, reprezentanŃi ai săi, a făcut posi-bil să bată la unison inimile celor ce simt autenticromâneşte, acum şi întotdeauna. La întâlnirea de la Râşnov, după anii 1995, amcunoscut somităŃi ale culturii noastre şi chiar preoŃivestiŃi. După ce părintele a săvârşit „sfânta slujbă”,au fost pomeniŃi martirii, care îşi dorm aici somnulde veci. Toată suflarea a răspuns: PREZENT! -după fiecare nume şi s-a intonat „Imnul legionaru-lui căzut”. Ca de fiecare dată, atmosfera a fost înălŃătoare. Pecei plecaŃi i-am simŃit alături, cântând cu noi…Anul acesta, s-a făcut o comemorare la fel deînălŃătoare şi la Cheile Râşnoavei, pe drumul sprePredeal, unde au fost asasinaŃi. Prin strădaniaAncăi şi a distinsului ei soŃ, şi în acel loc s-a ridi-cat recent o cruce. Simbolizează o troiŃă şi este

făcută dintr-o tulpină de copac, cu braŃele deschise(ramuri). Acest monument este alcătuit atât de artis-tic, producând acelaşi fior, ca şi o operă de artă. Un localnic ne spunea ca trecătorii, care străbat aceldrum de Ńară cu pasul, în maşini sau căruŃe, uneorise opresc şi se închină.Cavoul iniŃial, din spatele cimitirului ortodox dinRâşnov, a fost făcut de tatăl celor doi martiri, ing.Ion Ionică, o mare personalitate a Braşovului inter-belic. Comuniştii au căutat să distrugă cavoul, sfărâmân-du-i crucile. Anca s-a străduit, luptând 12 ani pen-tru a-l păstra. În 2018 l-a întărit pentru a străbateveacurile, cu stâncă de carieră, zdrobită în bucăŃimari. În felul acesta, a devenit unic în România şi,poate, nu numai…Mai vreau să adaug că, înainte de a o cunoaşte peAnca, am aflat despre ea, părinŃii şi bunicii ei iluştri,de la oameni care au vieŃuit în acele vremuri ca:Petre Baicu, Nicu Purcărea, Petre Bucinschi,Mioara Muscalu, scriitorul Ion Victor Pica, TeofilMija, Ion Gavrilă Ogoranu şi alŃii. Am citit aproape toate cărŃile de memorialistică,tipărite după anul 1989.O mulŃime de alte informaŃii am aflat şi de la osursă mai apropiată, soŃul meu, Eugen Lascu,botezat de către ing. dr. Eugen Ionică, în anul 1925.Mă simt onorată, că după 1989, am avut ocazia săcunosc, la această anuală comemorare „româniabsoluŃi”. Închei scurta expunere a comemorării, dela Râşnovul Braşovului, din anul 2019, cu versurilemarelui nostru poet Radu Demetrescu Gyr:„MorŃi sfinŃi în temniŃi şi prigoaneMorŃi sfinŃi în lupte şi furtuniNoi am făcut din voi icoaneŞi vă purtăm pe frunŃi cununi. (...)Nu plângem lacrimă de sângeŞi ne mândrim cu-atâŃi eroiNu, neamul nostru nu vă plângeCi se cuminecă prin voi.”

Vineri, 27 septembrie, a trecut la cele veşnice soraPelagia Iusco, ultima călugăriŃă greco-catolicăsupravieŃuitoare a temniŃelor comuniste. Ultimuldomiciliu l-a avut în localitatea Traian (jud. NeamŃ)într-o mănăstire a ordinului catolic Notre Dame deSion, de care aparŃinea, având peste 75 de ani deviaŃă consacrată.Născută la Ieud (jud. Maramureş) în 1926, eveni-mentele tragice ale anului 1948 au găsit-o laBucureşti ca şi călugăriŃă (din 1944) în Institutulpatronat de ordinul Notre Dame de Sion (înfiinŃatde călugărul francez Marie-Alphonse de Ratis-bonne cu scopul convertirii evreilor la creştinism).După închiderea forŃată a Institutului de cătreautorităŃile comuniste, sora Pelagia, împreună cucelelalte călugăriŃe din Ieud se întorc acasă şi par-ticipă activ la rezistenŃa maramureşeană împotrivasuprimării Bisericii Greco - Catolice şi la sprijinireapartizanilor anticomunişti din grupul fraŃilor Popşa,

o parte dintre ei legionari.Arestată de Securitate în octombrie 1948, eliberatădupă două săptămâni, apoi din nou arestată în mar-tie 1949 (şi presată să divulge ascunzătorile pre-oŃilor greco-catolici) eliberată şi apoi din nouarestată la 4 mai 1949 (după lichidarea grupuluiPopşa) sora Pelagia Iusco va suferi detenŃia comu-nistă la Securitatea Sighet, apoi Oradea (unde a fostbătută de mai multe ori) şi Mislea, jud. Prahova -închisoarea de femei, unde a pătimit alături de elitaeroismului feminin românesc, multe dintre deŃinutemembre ale Mişcării Legionare (o prietenie con-stantă a legat-o până la sfârşitul vieŃii de minunatamărturisitoare Aspazia OŃel Petrescu). Eliberată în 1952, este obligată la doi ani de domi-ciliu obligatoriu într-un sat din Moldova unde alucrat la o fabrică de cherestea. După 1954 se vastabili la Dej, fiind urmărită constant de Securitate.În anii de după RevoluŃie va locui o perioadă de

timp la Baia Mare şi Satu Mare, contribuind activ,prin munca şi mărturia ei la eforturile de refacere aBisericii Greco - Catolice. Ilustrativă pentru viaŃa sorei Pelagia Iusco şi pentruatmosfera istorică a epocii este acuzaŃia care i seaduce în timpul procesului de la Cluj (unde a prim-it, la 11 ianuarie 1950, condamnarea de 3 aniînchisoare). Arătând judecătorilor şi asistenŃeiRozariul sorei Pelagia, procurorul a exclamatsolemn: „Iată arma albă cu care a otrăvitsufletele tinerilor !”Veşnică odihnă şi memoria binecuvântată!Preot prof. MARIUS VIŞOVAN

Sora Pelagia Iusco(1926-2019)

Comemorarea de la RâşnovOLGA LASCU

PERMANENÞEPERMANENÞEANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 23

Biserica Sfântul Ilie Gorgani este martora unormomente importante din istoria Mişcării Legionare.A fost centrul spiritual, biserica de suflet a legionar-ilor. Aici şi la Casa Verde, unde era mormântul, aufăcut ei de gardă, zi şi noapte, la reînhumarea Căpi-tanului, în 1940. Acum acest sfânt lăcaş e strâmtoratparcă de clădirile din jur; nu i se vede frumuseŃea şimăreŃia, fiind învelit pe dinafară într-o folie, înintenŃia restaurării. Înăuntru o schelărie de lemn,complicată şi densă, astupă bolta şi obturează pic-tura interioară. După ce intri, păşind cu emoŃie peaceleaşi trepte pe care păşeau odinioară Căpitanul şiai săi, nu-Ńi poŃi stăpâni gândul trist, dar nu lipsit denădejde, că tot aşa stă ascunsă frumuseŃea şi măreŃiaadevărului legionar, ce va ieşi odată la lumină.Era firesc ca pomenirea Căpitanului şi a eroilormartiri ai Legiunii, asasinaŃi în noaptea de 29 spre30 noiembrie 1938, să înceapă în biserică şi să seîncheie la monumentul de la marginea păduriiTâncăbeşti, fiindcă ei au pornit de la icoană şi altar.CoincidenŃa comemorării noastre cu prazniculSfântului Apostol Andrei are semnificaŃii tulbură-toare. Sfântul Andrei, creştinătorul românilor, aschimbat radical viaŃa neamului, trecându-l, cu aju-torul Domnului, de la păgânism la credinŃa ade-vărată şi salvându-l astfel de la pierzanie. O pro-fundă schimbare lăuntrică, o deplină înnoiresufletească a neamului românesc întru Hristosdorea să realizeze şi Căpitanul Corneliu ZeleaCodreanu prin Mişcarea sa, într-o vreme în carecorupŃia, hoŃia şi trădarea Ńineau de normalitateavieŃii socio-politice din România. Până la urmăslugile satanei, prin terorism de stat, prin crimă şiviclenie au oprit ascensiunea Mişcării, însă victorialor aparentă, într-un anumit context istoric, nu poateîmpiedica triumful legionarismului în spirit; maidegrabă contribuie la acest triumf.În tradiŃia populară, noaptea Sfântului Andrei e bân-tuită de strigoi. łăranii ung cu usturoi tocurile uşilorşi ale ferestrelor ca să nu intre în casă duhurile rele.În acea sinistră noapte, strigoii regimului carlist,bandele lui Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescul-au ucis mişeleşte, prin strangulare, pe Căpitan,dimpreună cu Nicadorii – Nicolae Constantinescu,Ion Caranica şi Doru Belimace şi Decemvirii – IonTrandafir, Iosif Bozântan, Ion Atanasiu, ŞtefanGeorgescu, Radu Vlad, Ion State, Gavrilă Bogdan,Ion Caratănase, Ion Pele şi Ştefan Curcă.Sfânta Liturghie de la Gorgani şi parastasul au fost

oficiate de trei pre-oŃi slujitori ai bis-ericii, la care s-aadăugat părinteleIoan Şişmanian dela Mănăstirea PetruVodă. Cuvintelepărintelui ne-aumers tuturor lainimă, fiindcă auvorbit mai multlacrimile lui despreiubirea jertfelnică,despre neuitare,despre nobleŃeamorală a celorpomeniŃi, modeladevărat pentru noişi pentru generaŃiileviitoare. Umbreleeroilor martiri aiLegiunii erau înpreajmă; respiramacelaşi aer;chipurile lor nepriveau din fotografiile-icoane de pe masa ofrande-lor. La slujba parastasului a fost prezent şi mareleduhovnic al românilor, sfântul părinte arhimandritJustin Pârvu, ale cărui vorbe, purtătoare ale unuiadevăr mai presus de timp, ni le-a reamintitucenicul lui: „Mişcarea Legionară este cel mai maredar pe care Dumnezeu l-a făcut poporului român”.După-amiază am plecat cu maşinile spreTâncăbeşti. Afară ploua mărunt şi era frig. Vremeposomorâtă, întunecată ca şi sufletele asasinilor,însă ploaia e condiŃia şi vestirea rodului de mai târz-iu. Am depăşit locul asasinatului, mergând mai întâila cimitirul din łigăneşti. Acolo, într-un colŃ uitat,se află mormântul unuia dintre fruntaşii întemei-etori ai Legiunii, Radu Mironovici. Ulterior, lângăel au fost reînhumate osemintele lui CorneliuGeorgescu, camaradul de la Văcăreşti. Neavândpreot cu noi, ne-am dus să le cântăm Cântecullegionarului căzut şi să spunem pentru eiPREZENT!Dacă la biserică nu ne deosebeam unul de altul, lamonumentul de la Tâncăbeşti – o cruce masivă delemn, superb sculptată, având gravate pe ea numelemartirilor – lucrurile au arătat altfel. Înaintea noas-tră au făcut comemorări în acel loc şi alte grupărinaŃionaliste ce se revendică de la Legiune. Când am

ajuns noi, unii tocmai se pregăteau de plecare. Pemicul platou pavat din faŃa monumentului ardeau omulŃime de lumânări, frumos ordonate în formă decruce, alcătuind un chenar de lumină. De-o parte şide alta erau purtători de drapel, iar la baza monu-mentalei cruci de lemn – coroane şi simbolurilegionare. Copacii desfrunziŃi din apropieresusŃineau o pânză mare albă, pe care câteva slovenegre evocau memoria Căpitanului.Pomenirea noastră, a celor din FundaŃia ProfesorGeorge Manu, a fost ultima şi a avut loc cumva îndouă reprize: întâi au slujit preoŃii ConstantinDochiŃă şi Mihai NiŃă, întrucât părintele Ioanîntârzia, apoi Căpitanul, Nicadorii şi Decemvirii aufost pomeniŃi şi de părintele Şişmanian. A vorbitdomnul Tutuianu, fost deŃinut politic, nelegionar;de aceea a spus prea puŃine despre Căpitan şi despreeroii martiri ai Legiunii. Am putut asculta însăglasul mut al împrejurimilor şi, mai ales, glasul piosal inimilor noastre. La sfârşit, cântecul şi apelul.Bine este că am înfruntat cu toŃii ploaia şi frigulpentru că avem ceva în suflet; rău este că nu neunim în cuget şi-n simŃiri, lăsând deoparte ambiŃiileşi orgoliile personale. Unirea şi lupta cu sine suntdouă dintre imperativele Căpitanului ce definescspiritul legionar. Fără acestea nu suntem în duhullui Corneliu Codreanu şi al adevăraŃilor legionari.Un eveniment major precum cel la care am partici-pat ar fi trebuit să adune laolaltă suflarea naŃional-istă care cinsteşte memoria Legiunii şi, în ultimăinstanŃă, întregul neam.Fiindcă aşteptăm cu răbdare ca poporul român sădezgroape adevărul de atâta timp îngropat dereprezentanŃii săi oficiali (instituŃii politice, şcoală,presă etc.) şi acoperit de mizerie. Nu putem fi lanesfârşit un neam de oameni care blamează,prigoneşte, ascunde şi uită ceea ce are mai nobil.

Comemorare Tâncăbeşti 2019Nu-i vom uita niciodată!Prof. GRUIE PITICAR

PERMANENÞEPERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

# Redacþia îºi pãstreazã distanþa fa þã de conþinutul ar ticolelor;res pon sabi li tatea revine exclusiv autorilor.

24

PERMANENÞEISSN 1453 — 9551

Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGEMANU”Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,

024073, Sector 2; Bucureºti

e-mail: fgmanu@gmail.com

I n t e r n e t : h t t p : / / www . f gm a n u . r o

tel. 021-252-20-41; 0746 548 305REDACTOR ŞEF:

REDACTORI:

CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:

DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTORADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:

MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — 14, 024280 BucureºtiRELAÞ I I CU PUBL ICUL LA SED IUL FUNDAÞ IE I :

LUN I , MART I , MIERCUR I , JO I , V INER I : 14-18

PR. MARIUS VIŞOVANCEZARINA CONDURACHE

BOGDAN MUNTEANU

FUNDAÞIA “PROFESOR GEORGE MANU”1994-2019

CIPRIAN VOICILĂ

CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU

PREŞEDINłI:† NICOLAE GOGA, 1994-1995† MIRCEA NICOLAU, 1995-2011† NICOLAE ROŞCA, 2011-2013† GHEORGHE GHEORGHIU,

2013-2015

ACTUALA CONDUCERE:PREŞEDINTE ONORIFIC:

ELISABETA IONESCUCONSILIER ONORIFIC:

VASILE AFILIEPREŞEDINTE:

CEZARINA CONDURACHE

PR. VASILE GORDON

Şi dacă a văzut Irod că n-a putut amăgi pe Magi, s-a mâniat cu mânie tare. ŞitrimiŃându-şi ostaşii, au secerat aceştia „holda cea verde a pruncilor, necoap-tă”, precum spune cântarea Praznicului. Şi a fost plângere şi tânguire multă.Şi maicile nu se puteau mângâia. Fiindcă pruncii lor nu mai erau...Irod a ucis ca la patrusprezece mii de prunci.ToŃi, fără de vină. Pentru ce i-a ucis? I-a ucis pentru a scăpa el de o spaimămare. Nu i-a ucis pentru cuvânt de trădare. Nu i-a ucis pentru a stârpi, astfel,sămânŃa trădătorilor de Ńară. I-a ucis, nebunul, pentru a scăpa de un presupuspretendent la tronul lui pământesc. Pentru liniştea lui, omorârea a patruspre-zece mii de prunci era floare la ureche. Putea omorî şi mai mulŃi. N-a vrut,fiindcă n-avea nevoie.Irod – pe care Biserica lui Hristos îl înfierează fără cruŃare – a fost un ucigaşde rând. A fost un monstru. Mintea l-a purtat pe drumuri prea bătute. De aceean-a înŃeles nimic din vestirea proorocilor. N-a înŃeles că domnia Lui Iisus nuera din lumea aceasta. N-a înŃeles că rodirea Binevestirii Lui avea să răstoar-ne legile judecăŃii.Îngerii au slavoslovit cu păstorii, Magii daruri au adus, călătorind cu steaua.Ei au înŃeles că pentru noi se născuse prunc tânăr. Dumnezeu cel mai înaintede veci. Numai Irod n-a înŃeles. N-a vrut să înŃeleagă. Ca şi Iuda, fratele luide osândă.N-a înŃeles. Dar crezând că a înŃeles, a ucis ca o fiară. A ucis zadarnic. Căpedeapsa lui Dumnezeu nu l-a ocolit.Astăzi, când „peretele cel din mijloc al vrajbei se surpă”; când legătura ceade multă vreme a lui Adam celui căzut se dezleagă; astăzi, când răsare soare-le dreptăŃii se cuvine să ne unim glasul cu fericiŃii slăvitori din vremile adâncişi cu dânşii să cântăm:VeseliŃi-vă, popoare, ceruri, bucuraŃi-vă, săltaŃi, munŃi! Că Tatăl, binevoind,cuvântul trup se face şi Fecioara naşte pe Dumnezeu cel Veşnic! Cerul să seveselească şi pământul să se bucure! Că iată: sabia cea de foc dă dosul şi hie-ruvimul se depărtează de la pomul vieŃii. Că Cela ce mai înainte de luceafărdin Tatăl născut astăzi pe pământ, fără de tată, din Fecioară se naşte.Ieslea Îl primeşte, păstorii şi Magii se închină şi daruri aduc. Propovăduireaproorocilor se plineşte. Îngerii cântă întru înălŃime: Slavă smereniei Tale,Doamne, iubitorule de oameni!Şi dacă aur lămurit, ca unui Împărat al veacurilor, nu-i putem aduce; nicitămâie, ca unui Dumnezeu al tuturor şi ca unui mort de trei zile; nici smirnă,ca unuia fără de moarte, să-L întâmpinăm cu lacrimi pe Pricinuitorul mântui-rii noastre. Că a făcut cu noi milă, Împăratul Slavei.Crăciun al anului 1940! Crăciun care vine sub alt semn decât cel al lui Irod.Pruncii nu vor mai fi, de-acum, ucişi de nebuna poruncă. În oceanul de nădej-de care scaldă sufletul unui neam să se topească lacrimile celor ce plâng,„holda cea verde a pruncilor”. Că Irod nu mai poate secera.Tot ce s-a întâmplat în vremea lui Irod, trebuia să se întâmple. Nebuna porun-că trebuia luată în seamă. Mântuirea lumii trebuia să vină după jertfă. Unelte-le blestemuuli vor fi, an după an, amintite, spre ruşinea neamului omenesc, celfăcut după chip, dar lăsat să ajungă prin vrere şi lucrare la asemănare cu Dum-nezeu. Cântarea de biruinŃă nu trebuie să fie, pentru aceasta, împuŃinată.Acum, când se întâmpină pământul cu cerul, să strigăm, împreună cu îngeriişi cu păstorii:Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!G. RACOVEANUCuvântul, 25 decembrie 1940

Omorârea pruncilorDin cea zare, ce răsare?Florile dalbeUn luceafăr ca un soareFlorile, florile dalbeNu-i luceafăr, ci răsareFlorile dalbeCăpitan cu ochi de zareFlorile, florile dalbeCum răsare, pace n-areFlorile dalbeJalea neamului îl doareFlorile, florile dalbeŞi vrând neamul să-l ridiceFlorile dalbeStrânge oşti verzi şi voiniceFlorile, florile dalbe

Însă duşmanii din ŃarăFlorile dalbeÎl închid şi îl omoarăFlorile, florile dalbeDar când moare, el nu moare,Florile dalbeCi mai mândru creşte-n zareFlorile, florile dalbeIar pe neam în pază-l areFlorile dalbeDomnul Sfânt ce azi răsareFlorile, florile dalbeVersuri scrise de Preotul Gheo-rghe Şoima după asasinareaCăpitanului, în timpul Prigoaneicelei Mari. Se cântă pe melodiacolindului „Florile dalbe”

Colinda Căpitanului