Fapte mai putin stiute din timpul primului razboi mondial

Primul Război Mondial este cunoscut ca marea conflagraţie care a schimbat harta lumii şi ca o mare vărsare de sânge. În timp ce aceste lucruri sunt cu siguranţă adevărate, multe sunt faptele mai puţin cunoscute petrecute pe întreaga durată a conflictului.

    1. O explozie pe câmpul de luptă din Franţa s-a auzit până la Londra

În timp ce un război se desfăşura în noroi şi tranşee, un altul se desfăşura sub picioarele soldaţilor. Un grup de mineri, opera în secret, la zeci de metri sub pământ, plantând şi detonând mine sub tranşeele inamice. Lor li se datorează marele succes de pe creasta Messines din Belgia, unde peste 900.000 kg de explozibil au fost detonate simultan în 19 tuneluri subterane. Mare parte din linia frontului german a fost distrusă, iar exploziile au fost auzite la 140 mile distanţă.

2.Ziariştii în faţa pedepsei capitale

Câţiva ziarişti şi-au riscat vieţile pentru a raporta realităţile războiului, iar pericolul nu venea doar de pe câmpul de bătălie Cum guvernele căutau să controleze fluxul de informaţii de pe front, la începutul războiului, accesul ziariştilor a fost interzis. Dacă erau prinşi, aceştia ar fi fost pedepsiţi cu moartea.

3.Corespondenţa bogată a frontului

12 milioane de scrisori erau trimise de pe front în fiecare săptămână. Uimitor pentru o perioadă marcată de conflicte armate, o scrisoare a făcut doar două zile din Marea Britanie până în Franţa. Până la sfârşitul războiului, două miliarde de scrisori şi 114 milioane de colete au fost livrate.

4.„Canarii” din spatele frontului

Atunci când o întreagă generaţie de bărbaţi a luat drumul frontului, mai mult de un milion de femei i-au înlocuit la locul de muncă. Lucrau ore întregi, adesea în condiţii necorespunzătoare şi în contact cu substanţe chimice periculoase. Aşa-numitele "canari" au fost femeile care lucrau cu TNT (trinitrotoluen sau trotil), care le-a îmbolnăvit de icter si le-a îngălbenit pielea.

5.Primul Război Mondial a stimulat inventarea operaţiilor faciale

Şrapnelul a fost cauza multor leziuni faciale în timpul Primului Război Mondial. Spre deosebire de rănile „curate” provocate de gloanţe, aşchiile metalice produse de un şrapnel puteau distruge în totalitate faţa unui om. Îngrozit de leziunile pe care le-a văzut, chirurgul Harold Gillies, s-a angajat să ajute aceste victime şi a pornit acţiuni de pionierat în reconstrucţia facială.

6.Wilfred Owen, necunoscutul frontului

Wilfred Owen este unul dintre poeţii Primului Război Mondial. Când a murit pe front, cu o săptămână înainte de sfârşitul războiului, era relativ necunoscut. Puţini au fost cei care i-au împărtăşit opiniile legate de marele conflict. În 1960, elita literară a decis că sentimentele lui de oroare şi milă coincideau cu propriile lor poziţii anti-război. Aceasta au dus la publicarea a două antologii de poezie.

7.Cel mai tânăr soldat britanic avea 12 ani

Sidney Lewis avea 12 ani atunci când, minţind despre vârsta lui, s-a înrolat pe front. El a fost unul dintre mii de minori dornici să lupte alături de adulţi. Pentru unii, motivul a fost patriotismul, dar pentru alţii a însemnat evadarea din vieţile lor mizerabile.

8.Băncile de sânge din timpul Primului Război Mondial

Armata britanică a început folosirea pe scară largă a transfuziilor de sânge în tratarea soldaţilor rãniţi, în timpul marii conflagraţii. Sângele era transferat direct de la o persoană la alta. Un medic din armata Statelor Unite, căpitanul Oswald Robertson, a realizat prima bancă de sânge, pe Frontul de Vest, în 1917. El folosea citrat de sodiu pentru a preveni coagularea sângelui, care era păstrat în gheaţă, până la 28 de zile.

9.Culorile au creat confuzie

Navele comerciale, care se ocupau cu aprovizionarea cu alimente şi muniţie, trebuiau protejate de torpilele duşmane.

Norman Wilkinson, artist şi voluntar al Marinei Regale, a venit cu ideea de a vopsi navele în culori puternice şi contrastante. Complet opusă normelor de camuflaj, se presupunea ca această metodă să-i surprindă pe duşmani, mai mult decât să camufleze vasele.

10.Gripa spaniolă

Spanish Lady, Febra de trei zile, Bronşită purulentă, Sandfly Fever sau Blitz Katarrh este cea mai devastatoare epidemie din istoria umanităţii. Bilanţul exact al pandemiei nu este cunoscut, dar se estimează că ea a făcut între 50 şi 100 milioane victime, în lumea întreagă. Sophie Halberstadt, fiica lui Freud, scriitorul şi criticul de artă Guillaume Apollinaire, gânditorul Max Weber, tatăl istoricului Neagu Djuvara au murit din cauza gripei spaniole. Focarul iniţial nu a fost stabilit cu exactitate, unii istorici consideră că virusul a venit din China, alţii, din orăşelul Haskel Country din Kansas. Cert este că primele veşti despre gripă şi consecinţe sale au venit din Spania, neutră şi necenzurată în timpul războiului şi de aici i-a venit şi numele „gripa spaniolă”.

 

11.Numele celebre ale frontului

Printre „numele” care şi-au servit patria pe diferite fronturi, se numără Alan Alexander Milne, creatorul lui Winnie de Pooh, scriitorul JRR Tolkine („The Lord of the Rings”), sculptorul Henry Moore şi actorul Basil Rathborne.

12.Germania - Marea Britanie, 3 - 2

În 1914, cu ocazia Crăciunului, s-a observat un armistiţiu neoficial, pe Frontul de Vest. În apropiere de Ypres (Belgia) trupele germane şi britanice au jucat un meci de fotbal, în zona neutră „No Man'S Land”. Germania a câştigat cu 3—2.