Familia Utopia este un experiment socio­cultural iniţiat de studenţi din Cluj Napoca. Familia Utopia doreşte a se înfiinţa sub forma unei organizaţii non­guvernamentale. Acesta este manifestul, acesta este botezul, aceasta este demersul prin care dorim a ne face cunoscute intenţiile spirituale şi nevoile materiale.

ConceptulFamilia Utopia este o societate indeterminată, este locul în care oricine poate veni,

indiferent de vârstă, etnie, profesie, sex, orientare sexuală, statut politic ori financiar. Este locul în care oricine poate fi oricine, in care știm să facem diferența dintre roluri și cei ce le joacă. Familia Utopia încearca să redefinească legătura dintre individ și alteritate, să pună bazele unor relații de încredere, de ajutor reciproc și să perpetueze aceste principii și în afara sa, căci este o societate deschisă.Familia Utopia dorește să problematizeze dificultățile antropologice dintre identitate și

alteritate în cadrul relațiilor inter­umane, respectiv in cele dintre indivizi și lumea înconjurătoare, folosind ca metodă interacțiunea culturală. Familia Utopia reprezintă fereasta noastră către lume, încercând să o cuprindem în orizont, în toată splendoarea ei .

Exploatăm potențialul creator din fiecare, credem în valoarea ascetică a muncii, o munca ce alături de artă, prezintă pe lânga procesul eliberator de “catharsis” și caracterul de liant uman, căci o Familie, deci o Societate, un microcosm, presupune colaborarea dintre membri,

atingerea unei coeziuni. Încercăm să ne debarasăm de temerile iraționale, să găsim ordinea și libertatea de a ne exprima; înlăturăm rutina prin activitați reconfortante, dar şi solicitante pe plan intelectual­imaginativ.

Suntem interesați de starea oamenilor și a societății contemporane pentru că in jurul nostru vedem atât de multe necazuri, probleme, lipsuri și griji. Oameni nefericiți, aproape disperați, care se chinuie, se zbat și aleargă să supravietuiască. Suntem pe deplin constienți asupra impactului negativ pe care omul contemporan îl are asupra biodiversitatății, prin actualele lui tehnici de supraviețuire, prin actualul mod de viața urbanocentrist, prin actuala cultură de consum ce definește epoca contemporană, în care fenomenul informațional este global, în care Planeta Albastră și umanitatea se confruntă cu globalizarea.Vrem să știm de unde vin aceste probleme, dacă ele au fost la fel de apăsătoare în alte momente din istorie și ne intrebăm cum le putem rezolva. Acest lucru îl putem face aventurându­ne pe tărâmul culturilor, studiând diversitatea culturală în diferite epoci istorice și spații geografice, problematizând discursurile axiologice din raportul individ­societate, fară a uita să subliniem unitatea speciei și a spiritului uman, să privim umanitatea ca pe un întreg, o situație în cosmos.

Obiective / AtitudineDorim să dăm viaţă unor spaţii nefolosite, transformându­le în locuri de întâlnire pentru oameni, proiecte şi idei, spaţii culturale improvizate. Propunem un program cultural ce doreşte să pună la dispoziţia indivizilor un mediu liber de creaţie şi difuzare a ideilor din domeniile creative şi sociale.

Proiectul Familia Utopia uneşte gânditori și activiști, oameni simpli sau creativi, meşteşugari, specialişti din tărâmul culturii, galerii de artă contemporană si organizaţii culturale active în domenii precum: filosofie, istorie, antropologie, sociologie, psihologie, educatie non­formala, ecologie, terapie prin artă în spațiul public (teatru labirint, senzorial, dans contemporan, arte vizuale, muzică)Dorim iniţierea unui program multidisciplinar, cu deschidere spre publicul larg, prin care să implicăm diverse comunitați în activităţi cu orientăre socială şi culturală de colaborare, interacţiune şi interschimb emotional respectiv cognitiv. Ţintim către crearea unui cadru cu precădere educativ, încercând conturarea unei platforme de educaţie non­formală. Nu contestăm educaţia formală ca metodă, ci direcţile de dezvoltare şi gradul de adaptabilitate al acesteia în contextul social si cultural al societaţii contemporane.

*Crowdfunding * Asociația Culturală “Familia Utopia” are nevoie de susţinerea voastră, spirituală și materială.Daca vă confruntați cu problemele pe care le ridicăm, daca ideile noastre stârnesc,

impulsionează sau oferă entuziasm, dacă vi se par creative sau sustenabile, demne de luat în seamă, nu ezitați să ne contactați. Acesta este un manifest de solidarizare. Acesta este srigătul nostru. Aceasta ne este vocea, acesta ne este spiritul. Avem nevoie de resurse pentru a putea înființa această asociație culturală. Avem nevoie de sprijinul vostru pentru a putea achiziționa și transforma spații în care să locuim şi să ne desfășurăm activitățile.

Activiști din toate zările, uniți­vă!

Support and sharingContact: Grig Vulpe (0745070774) / Raluca Vladu (0741610298)

grigvu@gmail.com / http://familiautopia.org

MANIFEST NEODADAFAMILIA UTOPIA

31.05.2013, Cluj Napoca, Romania Autori: Grig Vulpe, Raluca Vladu

1. Creation, not consumption

2. No children were ever born homophobic

3. Scoate­mă din statistici, reintegrează­mă în cosmos.

4. Fiecare ființă umană are dreptul să traiască clipa, are dreptul la răgaz și masaj cardiac, la linişte şi odihnă, la privare de zgomot şi viteza, la somn sau moarte. Ca apoi să re­nască, eliberată.

În zilele noastre intimitatea costă bani. Spiritul nu este lăsat să respire, privirea fiindu­i capricios hipnotizată de valul cotidian agasant, furtunos, ucigător şi dezumanizant. Omul are dreptul la pântec, la contemplare şi la atingerea razei de soare, la centru, la propriul centru, la propriul ritm, la propria armonie cu Marile Ritmuri cosmice. “Marile ritmuri cosmice scapă percepţiilor noastre imediate (simţurilor) şi chiar cugetului. Gândite logic, în abstract, marile ritmuri nu au contur. Ele raman o imagine pe care ne­o putem imagina în fată ochilor atenţi.” (Constantin Noica)Să fim conştienţi de marele animal cosmic și de marile noastre daruri: sensibilitatea, imaginaţia şi intelectul; aceasta este provocarea, aceasta este intelepciunea.“Noi suntem, poate spirit. Suntem capacitate universală emotivă; noi divizați în lume, asa cum stăm, suntem totuşi ritmuri. Să lăsăm ritmurile să ne solidarizeze. Dacă avem ceva de aşteptat de la cultură, e să ne scape de rușinea de a sta în afară de ritmuri” (Constantin Noica)

Astăzo fiinţa umană nu mai are timp de sine, fiind prinsă în cursa utilitarului, pentru eul trup biologic care are nevoie de resurse şi energie pentru a relua ciclul, pentru a alerga mai mult, pentru a face profit sau a fi profitabil, pentru a ignora in continuare spiritul. Omul nu mai are răgaz să privească cerul, să cugete, să traiască (clipa), să se lase dus de bataia vântului. Este o cursa fără final, un sac fară fund, un maraton pentru subzistența. Omul contemporan este prins în cursa subzistenței fără arme, făra unelte sau tehnici, fără pietre sau foc, cu sufletul, cu timpul prin care ar fi putut să (se) cunoască, să devină, să fie. Acestea sunt condițiile existenţei, iar omul înainte de toate rămâne un animal; fără raţiune, plin de dileme.

Problema este mai serioasă. Omul nu mai este lăsat să strige sau să zbiara, să plangă sau să cadă. Nu are dreptul la revoltă, nu mai are puterea sau tăria să se revolte... poate nu are motive, nu stie cum, sau îi este frică. Nu mai are voie să ţipe sau să muşte, să lovească, să se mânjeasca cu propriul sânge sau noroi pentru ca nu e politically correct fața de epocă, față de bulevard, fată de beton şi salon, faţă de exigențele “spiritului modern”, care pretinzându­se atât de copt, atât de trecut prin viaţă, peste vieţi, susţine că este capabil să ofere soluții celor mai intime nevoi umane, primare şi culturale, animale şi subzistențiale în primul rând; iar apoi superioare, fiind capabil să îi ajute pe oameni să îşi descopere spiritul şi credința; iar abia apoi, legitim şi cumva firesc să îndemne la maniere, la cumpătare şi “civilizare”. Însă aceasta este o presupunere falsă.

Epoca contemporană cu greu mai oferă o decentă cale spre subzistenţa, iar cu toate astea omul refuză să se revolte. Cu toate că este reprimat omul pare să nu reacţioneze.Omul îţi pierde şi animalitatea, care întru­un fel ar fi putut să îl trezească la spirit, la viață.

Cultura de consum este ca un copil exploatat de minţi înguste cu nevoi strict materiale. Această situaţie, această problemă subliniază un handicap în schema axiologica a umanităţii. Cultura însă trebuie să­şi asume şi acest gen de indivizi şi să se întrebe dacă şi­a făcut temele, dacă şi­a rezolvat propriile probleme, daca a găsit răspuns propriilor nelinişti.Poate că a educa şi encultura, adică a transmite mai departe esenţele propriilor înţelepciuni,

înseamnă doar a­ţi îndruma copiii, semenii, ajutându­i să nu cadă, să se ţină verticali, oferind răspunsuri la eternele probleme, umane, oferindu­le model o umanitate unitară, umană, spirituală, cu sete transcedentală.Oare vârsta culturii, direcţiile şi soluţiile devenite organic în timp, au construit o bază prietenoasă, au preţuit suficient viaţa, au fost destul de sacre, sau au ponegrit spiritul? Vorbesc de profunzimi ontologice individuale şi culturale. Tendinţa actuală este centrifugală. Ne îndepartăm de propriul centru, de marile ritmuri, de mediu sau Spirit.

Spiritul vremii, al epocilor contemporane prin propriile reflexii către lume, prin propiile oglinzi şi forţe mai apără sacrul, încă mai apreciază viaţa, sau acum însăşi cultura, însăşi spiritul a devenit profan? Cultura de consum nu are nevoie de spirit, de creativitate, de luciditate, de unitate. În fond se fereşte de forţele care ar putea să o trădeze, să o calomnieze, să îi ceară socoteală şi inevitabil să o dea jos, să o distrugă, acuzând­o de ipocrizie şi inconştienţă suicidală. Solidaritatea nu este globală cu toate că dupa Columb Lumea s­a închis.

"Natura ne aseamana. Educatia ne deosebeste." (Confucius)

Cultura apare acolo unde evoluţia animală începe să stagneze. Cultura din acest punct de vedere creşte pe minus. Cultura se îndeparteaza de natură, de mediu. Aceasta este tendinţa, crezând că poate a se sustrage ei. Însa aceasta este o iluzie pentru că: omul este natura. Omul poate distruge sau gândi natura, materia organică, însă nu o poate crea. Pentru a supravieţui el trebuie să o conserve. Omul modern se declară propietar şi stăpân al acestei planete când defapt el este doar un pasager, un călator cosmic, dependent de biosferă, de aer şi ecosistem.

Aşadar dacă natura înseamna unitate speciei umane iar omul tinde să se îndepărteze de natură, aceasta înseamna că se indepartează de unitate. Însa oare cultura nu înseamnă şi ea

unitate? Cel putin aceasta este eterna ei dorinţă: universalitatea.Altfel spus omul tinde să se îndeparteze de unitatea lui animala, primară şi caută prin cultură să îsi desăvârşească cealaltă unitate, spirituală.Natura reprezintă acel numitor comun, de la sine dat, de care suntem dependenţi, de care nu

putem scăpa; natura într­un fel putem spune că nu ne aparţine; nu am ales­o noi. Omul este uman abia pe terenul culturii. Abia acolo el se poate afirma liber şi creator iar abia prin cultură adevarata unitate a speciei umane se conturează, cea voluntară.

Să aparăm natura prin cultură atunci!

Ce mai ramane din omul contemporan?Omul contemporan pare­se că rămâne fără de spiritualitate, fără de raţionalitate, fără de

animalitate. Omul contemporan este pierdut printre constrângeri sociale şi culturale, deprivat de libertate, dependent de supermarket, în plină globalizare uniformizatoare, debusolat de ritmul alert al epocilor, prins în agitaţie, fără repere. Pentru el Timpul se afirmă ca real şi apăsător în gară sau aeroport; când defapt nu există decât ritmuri, acum alerte. Omul pare deloc emancipat, de parcă abia s­ar fi născut. Omul contemporan este minor.

“Tipic pentru situaţia omului în lume este că el se găseşte aruncat în lume.” (Martin Heidegger) “Cum începe viaţa noastră? Printr­o expulzare în afara comodului, nutritivului, protectivului pântec matern. Prima experienţă de viaţă a omului în lume este să se trezească în afară. Nu a cerut­o el. Este o situație în care te trezeşti, nu ştii de ce, nu te­a întrebat nimeni, nu ştii încotro, dar asta este, eşti brusc aruncat în afară.” (Gabriel Liiceanu)

Oamenilor din afară ne adresăm şi îi poftim înlăuntru, la adăpost şi căldură, în Pântecul Primordial. Aici serbăm majoratul Fiinţei. Aici creăm şi distrugem lumi, în joc. Aici re­gândim societatea, valorile, aici apărăm tradițiile care spun că: “drumurile sunt deja batatorite.” (Rene Decartes) Aici îmbrăţişăm oameni, aici ne bucurăm de viaţă. Aici naştem culturi, aici recunoaştem spiritul în chip metafizic şi îi dam sansa să se afirme, aici apărăm Planeta Albastră, aici zburăm prin cosmos, aici ne bucurăm de prezent, aici ne imaginam.

5) Familia Utopia din punct de vedere axiologic

“Conceptul de valoare cuprinde două funcţii principale. Funcţia de indicator al identităţilor culturale globale: arată care sunt idealurile şi criteriile specifice ce operează în spaţiul diverselor epoci şi culturi ale umanităţii, ce reprezentări, credinţe şi atitudini definesc anumite societăţi, popoare, culturi. Funcţia critică stabileşte în interiorul unei culturi date criterii de performanţă, delimitând valorile de non­valori .” (Bâtlan Ion)

Problematizarea şi ulterior autonomizarea valorilor reprezinta un indicator semnificativ al progresului social, iar pentru noi devine o necesitate, un punct de plecare, o provocare.

Subliniem importanţa şi influenţa mediului social şi cultural în procesul de dezvoltare al individului. Ne îndreptam atenţia în această privinţa asupra procesului de enculturaţie şi pledam pentru o pedagogie cosmocentrică. Orice pedagogia implica o antropologie. Noi suntem împotriva antropocentrismului şi implicit a antropologiilor antropocentrice. Omul nu este nici centrul, nici scopul universului. Filosofiile imanente ne amuză. Aplicat omului, conceptul de imanenţă duce la antropocentrism. Aceasta este capcana în care spiritul crezându­se indeterminat poate să cadă, crezându­se demiurg, spirit absolut indeterminat; când defapt este imperfect, supus determinărilor, prin insăşi natura şi radacina lui umană, animală, corporală, instinctuală, sexuată si muritoare, o simpla exisţentă în marele animal cosmic. Suntem conştienţi de nevoia de repere pentru oameni şi consideram că importantă pentru om este viaţa, iar reperul, Planeta Pamânt şi misterul indeterminatului relevat de conştiinţa spaţială a experientei cosmice (adica de faptul ca suntem o parte a cosmosului ­ undeva pe una dintre planetele miliardelor de sisteme solare, parte a miliardelor de galaxii) şi de faptul că noi suntem un produs al cosmosului, dezvoltaţi în el ­ că ideea de cosmos există dincolo de om sau raţiune.

Mai mult, oamenii nu trăiesc singuri pe această planetă. Ei fac parte din biosferă şi împartspaţiul cu o diversitate enorma de alte forme de viaţă. Defapt omul este rezultatul unui amplu

proces ce a durat milioane de ani. Omul este doar una dintre miliardele de specii vii aleacestui pământ. Vorbind de om şi Pămant, chiar şi atitudinea lui faţă de acest izvor de viaţăs­a schimbat. Defapt odată cu epocile moderne atitudinea omului faţă de natură devine unamăsurabilă în termeni de profit. Dupa cum observăm astazi, omul se declara propietar si

stapan al acestei planete cand defapt el este decat un pasager, un calător cosmic, dependentde biosfera, de aer si ecosistem. De aici atenţia ce o acordam impactului negativ pe care

omul contemporan, cu actualul stil de viaţă îl are asupra biodiversităţii.

Suntem impotriva adultocentrismului şi credinţei de simţ comun care consideră că adulţii sunt superiori copiilor. Să nu uitam că adulţii sunt aceia care promovează si dau exemple sociale sau culturale, deci politice, de cele mai multe ori iraţionale şi greşite (sau cel puţin discutabile). Nu ramane deci de datoria copiilor să clarifice, să problematizeze şi deci să lupte pentru înfaptuirea normalităţii, înscăunării democraţiei dincolo de determinările culturale, sociale, istorice, etice sau biografice ? Libertatea = doza de ideterminare

Suntem împotriva urbanocentrismului şi subliniem vâlva, microbul, iluzia, molima şi ideea

conform căreia viaţa nu poate fi trăită decât în asezările urbane. Mai mult, suntem gata să introducem conceptul de "Hipnoză urbană sensibilă". Nu orbirea este problema contemporană ci hipnoza cotidiană (ameţitoare prin fluxul rapid de informaţie, zgomotul ridicat al aglomerărilor urbane, poluarea fonică şi vizuală, mecanicizată) ce reprezintă ispita şi capcana atenţiei, iar mai grav, iluzia unei lucidităţi. Nu orbirea sau somnul în sine sunt problematice ci însăşi lipsa problematizării (lor) cunoaşterii sau lipsa chestionării stării, de spirit.“Saracia timpului este fară de margini. Caci acum timpul acesta mizer nu­şi mai poate da seama nici măcar de propria lui sărăcie. “ (Martin Heidegger)

Ochiul care te aduce în păcat este prostesc să­l scoţi, întelepteste să­l acoperi.

Criticăm antropocentrismul, rasismul, sexismul, xenofobia, etnocentrismul, vanitatea culturiielitiste ­ academice sau artistice, constestăm intelectualismul dogmatic, cultura de consum şisocietatea modernă pentru alimentarea cel puţin pasivă a crizei omului contemporan.Promovăm şi stimulăm creativitatea în vederea formării de conştiinţe critice şi reflexive prinmetode teoretice şi practice.

În planul teoretic dorim să esenţializăm, să dezbatem şi să difuzăm concepte precum: imaginaţia sociologică, ideografic, alteritate, relativismul cultural, multiculturalismul, globalizare, capitalism, piaţa muncii, enculturaţie, antroposofie, praxiologie, time management, project management, conştiinţă civică, universitatea globală, food not bombs.Promovăm relativismul cultural, moral şi axiologic. Cu toate acestea încercăm să ne ferim de capcana relativismului radical. Instigăm la emancipare politică şi reflectăm asupra vieţii fară stăpâni. Pe plan artistic susţinem reabilitatea funcţiei creatoare a imaginaţiei, sensibilităţii şi intuiţiei, libertăţii de expersie şi dreptul artei de a avea “adevarul” ei autonom.În plan concret, adoptăm formule şi activităţi precum: educaţia non­formală, educaţia fizică,

terapia prin artă ­ teatru ­ poezie ­ cinematografie ­ artă experimentală ­senzorială, teatru labirint, gastronomie, sesiuni de brainstorming, permacultură.

6) Reactualizarea in conştiinţă a Proiectului Iluminist: rolul ameliorator al ştiinţei şi cunoaşterii

Ce fel de raţiune permite bombardamentul nuclear, poluarea, crima sau ignoranţa, medicoritatea si asuprirea celorlalte forme de viaţa? În nici un caz raţiunea. Aceasta nu este raţiune. Acesta este o falsă raţiune de care trebuie să ne despuiem. Aceasta este o raţiune antropocentrică care ne sufocă. Transpirăm. Raţiunea trebuie să ne­o folosim adaptarii şi democratizării privirii. conservării mediului organic de care suntem dependenţi.Odată cu industrializarea, oraşele au devenit tentaculare, extinzându­se şi modificând relaţiile dintre indivizi, pe cele dintre individ şi societate. Raportul personal ­ impersonal a fost inversat; deşi oamenii se află în proximitate spaţială, relaţiile dintre ei tind să aibă un caracter pur profesional ori circumstanţial,deci impersonal.

Din punctul nostru de vedere dacă se poate vorbi de o sarcină globală şi implicit de o dorinţă de progres şi iluminare, izvorâtă din credinţa în umanism, consideram că rolul acesteia este de a dezvolta solidaritatea globală (între oameni şi celelalte forme de viaţă, între oameni); acest lucru în vederea stimulării de conştiinte creative, critice şi reflexive. Scopul stiinţei, al cunoaşterii şi cercetării nu poate fi altul decât ameliorarea socială, reflexia spirituală, conservarea mediului ecologic, anume emanciparea culturală. In termeni de politică culturală promovăm difuzarea calitativ axiologică a diversităţii, subliniând unitatea.Emanciparea culturala în zilele noastre este propavăduita de Transition Movement (intranzitie.org) prin permacultură şi ideea de eco­villages, dar şi The Venus Project .

Prin aceste demersuri avem în vedere reintegrarea omului în structurile cosmice ale existenţe

ABC ­ Termeni si concepte

alteritate = op. identitate; Existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși. [Cf. fr.alterité, it. alterità < lat. t. alteritas].

antropocentrism = conceptie filozofică idealistă potrivit căreia omul este centrul si scopul universului

antropologie = Știință care se ocupă cu studiul originii, evoluției și variabilității biologice a omului, încorelație cu condițiile naturale și social­culturalebiodiversitate = diversitate din punctul de vedere al elementelor biologice.

creativ = referitor la acțiunea de a crea; capabil de a creacritic = lat. criticus, gr. kritikos – în stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico

ecologie = știință care studiază interrelațiile dintre organismele vii și mediul lor de viață. ♦ ~ socială =disciplină sociologică având ca obiect studiul relațiilor omului cu mediul său, natural și social. (< fr.écologie)

egocentrism = 1) Atitudine care pune interesele și sentimentele personale mai presus de toate. 2)Concepție filozofică și etică care consideră individualul, „eul” ca centru al întregii lumi. /<fr.égocentrismeemancipare = 1) A deveni independent, eliberându­se de conventiile morale si sociale. 2) se refera laadolescenti care sunt in proces de maturizare

enculturatie = proces de asimilare a unei forme de cultură, prin instruire si educatie, pe toată perioadavietii; adaptare culturală

etnocentrism = Tendință de a judeca valorile altor culturi în raport cu propria cultură, considerată uniccriteriu de apreciere a adevăratelor valori. – Din fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism.

imanent = filozofie imanenta afirmă că existența, realitatea reprezintă conținutul conștiinței.solidaritate = Faptul de a fi solidar (cu cineva sau cu ceva); sentiment care îi determină pe oameni să­șiacorde ajutor reciproc. coeziune, legătură, unitate, fratie, infratire ­ Unitate strânsă, bazată pe ocomunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înțelegereurbanocentrism = dominatia spatiului urban fata de alte spatii rurale, naturale , atractia maselor sprezonele urbane

xenofobíe = (din gr. xénos, străin, și ­fobie). ­ aversiune exagerată față de tot ce este străin.