Există viaţă după moarte

8/9/2019 Există viaţă după moarte

http://slidepdf.com/reader/full/exista-viata-dupa-moarte 1/42

EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ MOARTE!

CUVÎNT ÎNAINTE

Toţi oamenii, mai curînd sau mai tîrziu, sînt confruntaţi cu moartea. Nici cei mai puternici împăraţi sauconducători de popoare nu s-au putut împotrivi morţii. Nici cei mai mari savanţi nu au putut să se ferească deea si nici cei mai renumiţi specialişti în ale medicinei nu au reuşit să devină imuni în faţa ei. Ea îi coboară petoţi deopotrivă în mormînt. Biblia spune: ,-,0mul nu este stăpîn pe suflarea sa ca s-o poată opri şi nu are nici oputere peste ziua morţii. In lupta aceasta nu este izbăvire"(Ecles.8.8). Totuşi oamenii se interesează aşa depuţin de moarte.Ce e moartea? Ce se întîmplă cînd mori? Ce urmează după moarte? Există un „dincolo" de pragul morţii? Ceevidenţe avem în privinţa aceasta? Cum este dincolo? Ce putem şti despre cei plecaţi? Cine se înşală: cei cecred sau cei ce nu cred?E curios, dar foarte semnificativ că într-un veac al necredinţei, oameni de ştiinţă necredincioşi au ajuns sa seintereseze şi să facă cercetări amănunţite în ce priveşte existenţa vieţii după moarte. Cei credincioşi nebazăm în totul pe afirmaţiile Bibliei. Cuvîntul lui Dumnezeu ne este de ajuns. Celorlalţi le trebuie mărturii,evidenţe. Ele le pot servi spre trezire, spre convingerea că totuşi există o altă viaţă după viaţa aceasta.Eu sînt conştient că, în final, toţi se vor convinge că există viaţă după moarte. Unii se conving acum şi aici, iar alţii se conving în primele secunde după moarte. Atunci şi cei mai mari atei şi chiar şi cei ce critică aceastăcarte vor vedea că există, dar va fiştie precis că sateliţii răspîndesc lumină, şi nu numai cei naturali, ci chiar şi cei artificiali - făcuţi de mînaomului. Eu am văzut cu ochii mei sateliţi lansaţi în spaţiu strălucind noaptea. Simon Newcomb, învăţatrenumit în vremea sa, a dovedit că e imposibil ca aeroplanele să zboare, fiindcă un avion e mai greu decîtaerul, şi, deci, e o imposibilitate. Dar noi zburăm azi cu avioanele şi nici nu ne sinchisim de tăgăduirea lui.

Lavoisier a tăgăduit, în numele ştiinţei, că ar putea să existe meteoriţi. „Este imposibil -a scris el - ca pietre săcadă din cer, pentru că nu sînt pietre în cer." Pe monedele vechi ale Spaniei se aflau imprimate coloanele luiHercule, iar dedesubt era inscripţia: „Non Plus Ultra", adică dincolo de Gibraltar nu mai există nimic. Exactcum zic unii despre moarte că „dincolo nu mai există nimic." Cînd oamenii învăţaţi ai vremii au aflat deintenţia lui Cristofor Columb, ei s-au adunat la Salamanca şi au căutat să-i argumenteze că dincolo e doar nemărginitul apelor. Dar la 12 Octombrie 1492,călătorii de pe corabia „Pinta" a lui Columb, extaziaţi debucurie, strigau: „Pămînt, pămînt! " După aceasta, guvernul Spaniei a pus să se taie din inscripţia „Non PlusUltra" cuvîntul „Non", şi a rămas „plus ultra", adică mai este pămînt şi dincolo. Tăgăduirea n-a mai avutvaloare, a căzut în faţa realităţii.Azi mulţi tăgăduiesc existenţa vieţii de dincolo. Mîine vor ajunge să vadă că există, dar vai, va fi prea tîrziu.Sir Thomas Scott, bărbat de stat al Scoţiei, şi mare necredincios, fiind pe patul de moarte a strigat: „Pînă înacest moment, eu am crezut că nu există Dumnezeu şi nici iad. Acum ştiu şi simt că există şi Dumnezeu şi iadşi că eu sînt condamnat la pierzare de justa judecată". Apostolul Pavel întreabă: „Şi crezi tu oare că vei scăpade judecata lui 6Dumnezeu? " Un mare ateu a spus: „Un singur lucru îmi tulbură plăcerile vieţii. Mă tem că Biblia e adevărată.

Dacă aş putea să ştiu cu siguranţă că moartea e un somn veşnic, aş fi fericit. Dar aici e ceea ce mă tulbură:dacă Biblia e adevărată, atunci eu sînt pierdut pe veci."Dragul meu cititor, care e starea ta? Tăgăduieşti că există viaţă după moarte? Biblia afirmă că există. Ce te veiface dacă, în sfîrşit.vei constata că, în ciuda tăgăduirii tale, totuşi există? Nu crezi că e bine să-ţi pui aziaceastă întrebare?Unii nu tăgăduiesc, dar se îndoiesc că ar putea să fie. Ei spun: „Cine ştie dacă mai este ceva dincolo? Cîndomul moare.e mort". Aceştia spun că ei cred în Dumnezeu, dar trăirea lor în păcat dovedeşte că ei nu cred înviaţa viitoare, nu o doresc, nu o preţuiesc, nu se pregătesc pentru ea. în realitate, nu e mare deosebire întrecei ce tăgăduiesc şi cei ce se îndoiesc. în final, rezultatul e acelaşi.E bine să iei în considerare că realităţile nu sînt în funcţie de credinţa sau necredinţa noastră. Multă vremeoamenii n-au vrut să creadă că pămîntul se învîrteşte în jurul soarelui, dar necredinţa n-a schimbat realitatea.



Tot aşa e şi în privinţa vieţii după moarte. Ţine minte acest adevăr. El poate revoluţiona gîndirea şi vieţuireata. Dumnezeu spune în Cuvîntul Său că există o altă viaţă după moarte, tu spui că nu există. Cine ştie maibine? Domnul Isus spune: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi" (loan 11:25). Aici e vestea bunăpentru tine. Există o viaţă după moarte şi prin Hristos Domnul, tu poţi să o ai. Alege vraţa chiar azi.

MĂRTURIA POPOARELORLa întrebarea „Există viaţă după moarte? " popoarele lumii răspund „Da". încă din cele mai îndepărtate vremi,oamenii din toate părţile pămîntului au crezut că există o viaţă după moarte.Vechii locuitori ai cetăţii Ur, ce au trăit acum 4500-5000 de ani, au crezut în viaţă după moarte. Sir CharlesLeonard Wooley, renumit arheolog, care a murit în anul 1960, a făcut excavaţii la Ur în Caldeea. Lucrările au început în anul 1922 şi au durat 12 ani. El a scos la lumină unele din cele mai spectaculoase morminte. înmormîntul reginei Su-bad, un fel de casă cu 3 - 4 camere săpate în pămînt, el a găsit dovezi grăitoare cuprivire la credinţa lor în viaţă după moarte.Jn camerele de la intrare era garda şi alţi servitori. în cameramormînt a reginei se aflau muzicieni, femei dansatoare, soldaţi, sclavi, un car tras de două măgăriţe cu vizitii;păzitorul garderobei, a hainelor împărătesei ce erau puse într-o ladă lată, era la o parte. Iar pe un fel de targaera regina Subad cu harfa în mînă. Numele ei a fost aflat pe_ pecetea de aur în formă cilindrică, găsită acolo. în mijloc era un vas mare de bronz în care a fost băutura narcotică.

Mai în fund de camera reginei s-a găsit camera regelui. Acolo erau 8 soldaţi aşezaţi pe două rîn-duri, cusuliţele lor la intrare. Apoi era un car greu cu doi boi, ce aveau coliere de argint în jurul gîtului. Conducătoriicarului şi un soldat se aflau în car. în faţa zidului camerei regelui se afla un harfist şi cîntăreţii, iar în cameramortuară erau membri din 8suita regelui. în total erau 63 de însoţitori. în alt mormînt au fost găsiţi şase bărbaţi la intrare şi 68 femei îmbrăcate de gală, care au fost gata să moară cu regele lor. Aici erau patru cîntăreţi cu harfa. O fată se parecă a întîrziat la această ceremonie, căci ea nu avea panglicuţa de argint pe cap, ca celelalate, ci a ei se aflaadunată în buzunar. La mijloc era o căldare de aramă şi lîngă fiecare se afla o ceaşcă, cu care de bună voie aubăut narcoticul otrăvitor, au trecut la locul lor şi au adormit. La ei era credinţa că regele e semizeu şi cămoartea e doar o tranziţie, iar însoţitorii erau voluntari, care în sunetul muzicii luau băutura narcotică spre a însoţi pe rege în lumea cealaltă. Acolo au fost deschise vreo 16 morminte cu inhumare în masă. în cartea „Hands on the Past", apărută la New York în 1966, arheologul Alberto Ruz relatează des-gropareaunui templu cu mormînt împărătesc apar-ţinînd vechii civilizaţii Maya. Templul se afla la Pa-lenque în Mexico.Excavaţiile au început la 20 Mai 1949 şi au durat vreo zece luni spre a se curaţi casa scărilor care avea 45trepte. Acolo a dat de un coridor în formă de U, apoi au urmat alte 21 trepte. Jos, la 22 metri sub pardoseala

templului, au găsit mormîntul. într-o cameră de 8 metri pătraţi era sarcofagul acoperit de o piatră sculptată îngreutate de 5 tone. Din cavitatea gurii mortului au scos o frumoasă perlă, care era pentru procurarea celor necesare pe lumea cealaltă, iar sub sicriu erau aşezate vase cu mîncare şi băutură pentru viaţa după moarte.Şi acesta a avut 6 tineri ca însoţitori în viaţa cealaltă.Şi geţii credeau în viaţa după moarte. Istoricul român Vasile Pârvan, în lucrarea sa „Getica" apărută laBucureşti în anul 192©,studiu de 850 de pagini,9la pagina 160, spune: „Geţii credeau, la fel ca nordjcii, într-un fel de Waldhall, (Cîmpii elizee), unde dupămoartea trupului se vor întîlni cu zeul lor suprem şi vor trăi fără de sfîrşit". La pag. 161 scrie: „BătrînulHerodot, în cartea a IV-a, paragraful 94, a exprimat, într-o formă absolut limpede la care nu e de adăugat ori deschimbat nimic, învăţătura getică despre nemurirea sufletului; ei nu cred că mor, ci că cel pierit merge la zeullor Zamol-xis. Raiul getic însă nu e sub pămînt, ci în cer (Pag. 152). De aceea în timp de război, pe solul trimisla zeu, ei îl aruncau în sus, să cadă în suliţe cu faţa spre cer.La fel celţii credeau cu tărie în viaţa după moarte. La indienii morţi se puneau săgeţi şi vase de pămînt. Lamorţii greci se punea un ban de argint pe gură, ca să aibă cu ce plăti pe Saron ca să-l treacă peste rîul morţii.Galii nu ezitau să împrumute bani ca persoana respectivă să-i restituie pe lumea cealaltă. Laplandenii îngropau cu mortul şi puşca lui de vînătoare. Norsemenii îngropau calul şi armura spre a fi biruitori pe lumeacealaltă. Cei din Groenlanda înmormîntau cu copilul şi un cîine, ca să-l conducă pe lumea cealaltă. Cei dininsulele Poline-ziei credeau că sufletele după moarte merg într-o lume subterană sau pe lună. Aborigenii dinAustralia credeau că sufletul zboară pe razele soarelui. Iar egiptenii din timpuri foarte străvechi, acum 5000 deani, credeau în nemurire. în Cartea Morţilor, prima parte, principalele idei sînt că „omul trăieşte din nou dupămoarte". Pe pereţii piramidelor ce se afla la 12 mile sud de Cairo sînt inscripţii care arată acest crez al lor. latăcîteva: „O, Unas, ai plecat mort, dar eşti viu! " - „Teti este mortul viu". - ,.O, Pepi, tu nu mai mori". ..Viaţa luiUnas este durata; 10perioada lui e veşnicia".



La fel mumificarea a fost cauzată tot de credinţa în existenţa vieţii după moarte. Dicţionarul enciclopedicromân, tipărit la Bucureşti în 1965, la cuvîn-tul „mumie" spune: „mumificarea a fost practicată mai ales lavechii egipteni şi este legată de credinţa despre viaţa după moarte". Azi se cunosc o sumedenie de mumiiafară de cele din Egipt. Astfel, au fost găsite mumii în insulele Canare, în insulele Aleutine, în lutlanda, înDanemarca şi o mulţime în Peru. Ele adeveresc credinţa tuturor acestor popoare într-o viaţă după moarte.Acestea sînt evidenţe scoase la lumina zilei din negura trecutului de ştiinţa arheologiei. Ele mărturisesc căpopoarele din toate timpurile şi din toate locurile au crezut că există viaţă după moarte. Cum explicaţi

aceasta? Răspundeţi, aşa cumaţiauzit de la alţii, că e superstiţie. Dar cugetaţi cum a ajuns superstiţia aceastala toţi? O superstiţie se poate răspîndi la un popor sau poate să o împrumute un popor învecinat. Dar aiciavem o credinţă ce o găsim şi la laponii din nord, şi la cei din ţara de foc, şi la sumerieni şi la azteci. Popoare,care au fost cu totul izolate unele de altele.aveau aceeaşi credinţă că există viaţă după moarte. Pe vremeaaceea nu existau ziare sau radio care să încerce să le formeze această concepţie la toţi. Atunci cum de auajuns să creadă cu toţii că există o altă viaţă? Aveţi vreo explicaţie?Azi oamenii de ştiinţă fac studii de analiză a mitologiei comparate şi spun că în dosul unui mit care segăseşte la popoare multe se află şi un adevăr. Nu a fost potopul biblic privit multă vreme doar ca un mit? Dar mitul s-a aflat la o sumedenie de popoare. Aceasta i-a determinat să facă studii mai amă-11nuntite şi au ajuns cu toţii la constatarea că da, a existat potopul. Deci mitul,desbrăcat de înflorituri, conţineun adevăr. Nu vă gîndiţi că e aceeaşi situaţie şi aici?Cum s-a ajuns ca popoare, care nu au avut contact cu altele, să creadă la fel că există viaţă după moarte.Misionarul David Livingstone, care a străbătut Africa, spunea că a găsit triburi fără civilizaţie, dar nu agăsit triburi fără să creadă într-un fel oarecare în Dumnezeu şi în viaţa viitoare. Deci omul din junglă şi omul

din colibele de gheaţă, triburile de indieni, pieile roşii din America, triburile primitive de aborigeni dinAustralia, ca şi cei cu civilizaţii înaintate din Asiria, Babilon, Egipt, din falnica Grecie sau puternica Romă, toţicredeau că după moarte există o altă viaţă. Ei se deosebeau în amănunte, dar toţi credeau că viaţa nu setermină la moarte. Cum se face că acest crez a ajuns universal? Avem o singură explicaţie, cea dată în Bibliede înţeleptul Solomon: „Orice lucru El - Dumnezeu - îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şigîndul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde de la început pînă la sfîrşit lucrarea pe care a făcut-oDumnezeu" (Ecles. 3:11).Theodor Parker spune în privinţa aceasta: „Intuiţia nemuririi este scrisă în adîncul inimii omeneşti de o mînăcare nu scrie falsităţi." Numai aşa se explică cum cu mult înainte de a se întocmi alfabetul, înainte de a fiziare, mult înainte de a exista radioul şi televiziunea, crezul că există o viaţă după moarte a ajuns să fieuniversal.Şi totuşi azi sînt mulţi care nu cred acest adevăr. Tu îl crezi? îţi spui că e absurd? Dar vrînd, ne-vrînd, într-o zivei. constata că există viaţă după moarte. Ce vei face atunci? Unde îţi vei petrece veşnicia? 12MĂRTURIA BIBLIEICînd eram copil, în casa părintească aveam un afiş al cărui titlu, cu litere mari de o şchioapă, spunea: „Mai

este o lume! " Era o lucrare a dascălului George Slev, un vechi pionier al credinţei noastre. Azi nu mai ştiuconţinutul ce-l avea, dar titlul mi-a rămas întipărit în minte. Cea mai mare mărturie că mai este o lume, căexistă viaţă după moarte, este Biblia. Biblia e Cartea lui Dumnezeu. Ea a fost scrisă de oameni inspiraţi deDuhul lui Dumnezeu. Ea e revelaţie dumnezeiască. Ea s-a dovedit adevărată în partea istorică, în parteaprofetică şi chiar în domeniul ştiinţific. Cu mult înainte de a descoperi oamenii că pămîntul e rotund şi că nu esprijinit pe nimic. Biblia a afirmat lucrul acesta. Cu mii de ani înainte de Toricelli, ea a spus că aerul aregreutate, la fel alte adevăruri pe care ştiinţa abia cu mult mai tîrziu a ajuns să le descopere. Apriga luptă împotriva ei nu a doborît-o, ci a făcut-o să strălucească mai mult.Biblia afirmă că există viaţă după moarte. Chiar dacă eşti ateu şi nu crezi în Biblie, referitor la acest subiect ebine să ştii mărturia ei. Eu nu insist să crezi mărturia ei, pentru că eu ştiu precis că într-o zi te vei convinge derealitatea vieţii după moarte, în primele cinci minute după moarte, vei constata că de fapt tu nu ai murit, cidoar ai trecut într-o altă viaţă. Pentru mulţi însă, convingerea aceasta va fi groaznică.VIAŢA DUPĂ MOARTE ÎN VECHIUL TESTAMENT, încă din prima carte a Bibliei se poate con-13stata că ea vorbeşte despre viaţa după moarte. Ea arată că omul e compus din două părţi: una materială şialta spirituală, din trup şi suflet sau duh. Trupul fără suflet e mort. Solomon, înţeleptul, spune: „Adu-ţi amintede Făcătorul tău în zilele tine-reţei tale...pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat" (Ecles. 12: 1,7). în termeni biblici, cuvîntul moarte nu însemneazănimicire, ci despărţire. Despre fiul risipitor, tatăl său a zis: „Acest fiu al meu era mort". El nu a fost nimicit,ci despărţit de tatăl său. Despărţirea celor două elemente, prin plecarea sufletului, face ca trupul să rămînăfără viaţă. în cartea lui Iov citim: „Dacă Dumnezeu şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, tot ce este carne ar pierideodată şi omul s-ar întoarce în ţărînă" (Iov 34: 14-15).Acelaşi adevăr e constatat şi din următoarele citate: în Geneza 25:8 citim: „Avraam şi-a dat duhul şi a muritdupă o bătrîneţe fericită". Acelaşi lucru citim şi în versetul 17: „Ismael şi-a dat duhul şi a murit". în Gen. 35:29este scris: „Isaac şi-a dat duhul şi a murit". La fel se spune despre lacov că „şi-a dat duhul" (Gen. 49: 33).



în cartea întîi a împăraţilor avem un caz care e grăitor în această privinţă. Copilul văduvei din Sa-repta a murit.Ilie se roagă pentru el, zicînd: „Doamne, Te rog să se întoarcă sufletul copilului în el". Copilul era mort căciplecase sufletul, dar „Domnul a ascultat glasul lui Ilie şi sufletul copilului s-a întors în trup şi a înviat". De aicise constată clar că sufletul nu murise, ci doar plecase, iar cînd s-a reîntors în trup, a înviat (1 Imp. 17:21,22).Un alt caz: împărăteasa Izabela căuta să ia viaţa proorocului Ilie. El, amărît, căută să fugă în partea 14de miazăzi. în desnădejdea sa, el s-a rugat: „Acum, Doamne, ia-mi sufletul" (1 Imp. 19: 4). Deci, pentru Ilie,moartea însemna luarea sufletului de către Dumnezeu.

în Psalmul 9:17, David zice: „Cei răi se întorc în locuinţa morţilor (alte traduceri spun „în iad"), toateneamurile care uită pe Dumnezeu". Aici nu e vorba de mormînt, ci de locul unde locuiesc cei răi după moarte.Cînd a murit copilul lui David, născut de Bat-Se-ba, David a zis: „Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarcela mine" (2 Sam. 12:23). Referirea aici nu e la mormînt, căci acolo ne duc alţii, ci la viaţa după moarte undemergem noi. în Isaia 14:9,10,16, proorocul descrie coborîrea marelui împărat Nebucadneţar în locuinţa morţilor. Aceasta eo scenă din lumea de dincolo. El zice: „Locuinţa morţilor se mişcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească lasosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pămîntului, scoală de pe scaunele lor de domnie petoţi împăraţii neamurilor. Toţi iau cuvîntul ca să-ţi spună: „Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns canoi! ". Din aceste cuvinte reiese că în lumea de dincolo, oamenii se cunosc unii pe alţii, vorbesc, se văd fărăranguri, fără putere. în v. 16 continuă: „Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şizic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pămîntul şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea înpustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război". Aici se arată că văd, că se miră, că auaduceri aminte. Deci, lumea de dincolo e o lume chiar mai conştientă decît cea. de aici.VIAŢA DUPĂ MOARTE ÎN NOUL TESTAMENT. Noul Testament e o revelaţie mai deplină.

15Toată revelaţia dumnezeiască a fost treptată, potrivit cu nivelul de pricepere al omului. Unele lucruri dinVechiul Testament erau doar umbra lucrurilor viitoare, realitatea lor se află în Noul Testament. La fel despreviaţa după moarte avem mult mai multe amănunte în Noul Testament.Să urmărim aceasta în învăţătura Domnului Isus Hristos. El e cel ce a adus la lumină viaţa şi neputrezirea prinEvanghelie (2 Tim. 1: 10). El, care a venit de la Tatăl, ştia mai bine ca oricine adevărul întreg despre viaţa dupămoarte. întîi, El a spus clar că sufletul nu moare, lată cuvintele Lui: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul" (Mat. 10: 28). El a afirmat că Dumnezeu e cel ce cheamă sufletul. în pilda bogatuluicăruia i-a rodit ţarina, şi care se gîndea că are bunătăţi strînse pentru mulţi ani. Dumnezeu i-a zis: „Nebunule,chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul..." (Le. 12:16-21).El a precizat că după moarte sînt două locuri: unul de fericire şi altul de chin. Săracul Lazăr cînd a murit a fostdus de îngeri în sînul lui Avraam sau locul de fericire. Bogatul cînd a murit, şi-a deschis ochii în iad (Luca16:19-31). Hristos Domnul a spus că nu se poate face trecere din locul de chin în locul de fericire. Deci, lamoarte ţi se pecetluieşte soarta ta veşnică. Deşi trupurile erau în ţărînă, sufletul lor vedea, auzea, simţea.Bogatul avea aduceri aminte, avea cunoştinţe mai mari ca în viaţa de pe pămînt căci îl cunoştea şi pepărintele Avraam şi cunoştea şi ce ar trebui să facă fraţii săi ca să nu ajungă în iad, ştia că pe pămînt mai arecinci fraţi, ştia că şi ei merg spre acelaşi loc de chin şi se gîndea că dacă s-ar duce Lazăr la ei, i-ar puteadetermina să se pocă-iască.La fel aici se arată că rugăciunile după moarte 16nu mai au valoare, nu sînt ascultate. Nici măcar picătura de apă nu i-a mai fost acordată. în rai sau în iad seajunge imediat după moarte. Ce importanţă mare ar trebui să dăm acestei învăţături! în pragul despărţirii Sale de ucenici, Domnul Isus a căutat să-i mîngîie vorbindu-le despre viaţa de dincolo. ElIe-a zis: ,,în casa Tatălui sînt multe locaşuri. Dacă nu ar fi aşa, v-aş fi spus" (loan 14:2). Tîlharului de pe crucece s-a pocăit, Isus i-a făcut promisiunea: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai" (Luca 23:43). Iar cînd a sosit clipamorţii Sale, a zis: „Tată. în mîinile Tale îmi încredinţez duhul" (Luca 23:46) în viaţa Sa, Domnul Isus Hristos a spus numai adevărul. Cu toată ura lor de moarte, duşmanii n-au pututridica nici o acuză că ar fi minţit vreodată. Adevărul spuselor Sale chiar în prevestirea viitorului Ierusalimuluis-a confirmat în totul, împlinindu-se pînă în cele mai mici amănunte. Oare poţi să te gîndeşti că numai cînd avorbit despre viaţa după moarte s-ar putea să fi minţit? Oamenii se mint unii pe alţii, dar nu pe prietenii lor intimi, acestora le spun adevărul. Ucenicii au devenit prietenii Săi intimi. Lor Ie-a spus că în casa Tatălui Său

sînt multe locaşuri. încă un amănunt: chiar mincinoşii cei mai mari, cînd se află în faţa morţii, caută să spunăadevărul, sînt gata să mărturisească chiar crime sau alte păcate care au fost tăinuite toată viaţa. Ţinînd seamade această psihologie, îţi poţi da seama că Hristos a spus adevărul, căci El se afla chiar în seara dinainteamorţii. Da, ne putem bizui în totul pe Cuvîntul Său. El a afirmat cu tărie că după moartea aceasta trupească,există o altă viaţă. Noi sîntem chemaţi să credem aceasta. Cînd Lazăr era mort. El a zis Martei: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi17murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi tu lucrul acesta? " (loan11:25,26). Iar în discuţia cu Saducheii.lsusa făcut una din cele mai mari afirmaţii cu privire la viaţa dupămoarte. El a zis: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii"(Luca 20:38). Deci şi cei ce au murit acum cinci zile, şi cei ce au murit acum cinci mii de ani, pentru Dumnezeu



toţi sînt vii. Să ţinem în minte adevărul acesta.Să trecem acum la învăţătura apostolilor. Ce au spus şi ce au scris ei în legătură cu viaţa după moarte?Vorbesc ei despre aşa ceva? Cum o prezintă ei?Apostolul Petru susţine că există viaţă după moarte. Moartea aceasta fizică el o numeşte „dezbrăcare decortul meu" (2 Petru 1:14). Un om cînd se dezbracă, el continuă să existe. Trupul era pentru el doar ca un cort în care a locuit pentru o vreme. El spune că cei credincioşi au fost născuţi din nou la o moştenirenestricăcioasă, neîntinată şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi (1 Petru 1:3,4). El spune că

celor credincioşi, care nu numai poartă numele de creştin, ci trăiesc învăţătura Evangheliei, li se va da „dinbelşug intrare în împărăţia veşnică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos (2 Petru 1:11). Vorbinddespre îngerii căzuţi, el spune că Dumnezeu nu i-a nimicit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată, iar pe oamenii păcătoşi el spune că „Domnul ştie săpăstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii" (2 Petru 2:4,9). Deci,ei există şi urmează să fie judecaţi.Apostolul loan la fel susţine că există viaţă după 18moarte. El scrie: „vă vestim viaţa veşnică...şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţaveşnică şi această viaţă este în Fiul Său" (1 loan 1:2; 5:11). El afirmă că „lumea şi pofta ei trece, dar cine facevoia lui Dumnezeu rămîne în veac" (1 loan 2:17). A rămîne în veac înseamnă a exista şi după moarteacorporală. El spune: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă" (1 loan 3:14). Iar în revelaţiile primite îninsula Patmos, apostolul loan a văzut mai multe scene din viaţa de dincolo. în Apoc. 6:9-11,el scrie: „Cînda rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvîntuluilui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Pînă cînd,Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor

pămîn-tului?" Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, pînă seva împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorîţi ca şi ei". Aici e vorba demartirii care au fost arşi, decapitaţi sau sfîşiaţi de fiare. Oamenii le-au putut omorî doar trupul, dar nu au pututface nimic sufletului, care a plecat într-un loc mult mai minunat. Ei au putut fi văzuţi, ei au vorbit, ei erauconştienţi de ei înşişi şi conştienţi că sîngele lor nu a fost răzbunat. Iar în Apoc. 7:9 el spune că a văzut omulţime pe care nu putea s-o numere nimeni, mulţimea celor spălaţi în sîngele Mielului. Da, apostolul loanvorbeşte despre o viaţă după moarte.Şi apostolul Pavel vorbeşte despre viaţa după moarte. Fraţilor din Corint, el le scrie: „Ştim că dacă se desfacecasa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o19

casă care nu este făcută de mînă,ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc...ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fimacasă la Domnul" (2 Cor. 5:1,2,8). Conform spuselor sale, aici viaţa e pribegie în cort, viaţă de nomad; dincoloviaţa e acasă, rămînere permanentă. Din închisoarea din Roma, cu ceva înainte de moarte, el scrie fraţilor dinFilipi: „Pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig... aş dori să mă mut şi să fiu împreună cuHristos, căci ar fi cu mult mai bine" (Filipeni 1:21,23). Dacă sufletul moare, dacă nu mai este nimic după ce închizi ochii, care e cîştigul de care vorbea apostolul Pavel? E clar ca lumina soarelui că el ştia că moartea edoar o mutare la Domnul, nicidecum o încetare a existenţii. Din pribegie, el dorea să ajungă acasă. Celor cesufereau la Roma şi aşteptau martirajul, el le scrie: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sîntvrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi" (Rom. 8:18). Dacă viaţase termină la groapă, cum ar mai putea să fie slavă viitoare? Apostolul Pavel ştia ceva mai mult decît cei cetăgăduiesc viaţa după moarte. El era competent să vorbească de slava viitoare, căci el fusese răpit la altreilea cer şi a văzut şi a auzit ceea ce nu putea spune (2 Cor. 12:1-4). Deci ştia precis că există o altă viaţă,căci o văzuse, şi ştia că există o slavă viitoare, căci îi fusese revelată. Cum e acea slavă? lată ce scrie el:„Lucruri pe care omul nu Ie-a văzut, urechea nu Ie-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sînt lucrurile pecare Ie-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (1 Cor. 2:9). Biblia afirmă că există viaţă după moarte. Eae Cartea sfîntă şi trebuie crezută. Da, există viaţă 20după moarte fiindcă Dumnezeu a rînduit să existe. Ea nu atîrnă de voinţa ta sau de credinţa ta, ea există.

Credinţa doar te face pe tine să te pregăteşti pentru o aşa viaţă. Necredinţa te face să trăieşti în toatepăcatele. Viaţa după moarte există, de tine însă atîrnă unde alegi să mergi în viaţa după moarte: în fericire sau în chin. Calea păcatului duce la iad; calea Domnului duce la fericire. Tu pe care mergi? încă de aici tu poţi săştii unde vei merge în cealaltă viaţă. Tu eşti cel ce alegi. Aşa spune Biblia.



21MĂRTURIA SUFLETULUI. E omul numai materie? Poate materia explica psihicul nostru? Există suflet? Tăgăduiesc savanţii existenţalui? Care e mărturia lui?Unii nu vreau să ţină cont de mărturia popoarelor în legătură cu viaţa după moarte. îi etichetează pe toţiinculţi, deşi mulţi posedau o cultură mult mai avansată decît a multora de astăzi. Mărturia Vechiului şi a

Noului Testament o desconsideră, nici nu vreau să audă de ea. Pentru ei e ceva de domeniul superstiţiei. Eisusţin că nu există Dumnezeu, nu există spirit. Totul e numai ceea ce se poate pipăi şi vedea cu ochii.Raţiunea lor nu le spune nimic în privinţa aceasta.EXISTENŢA SUFLETULUI VĂZUTĂ DIN VIAŢĂ. în cartea „Ştiinţă, Religie, Societate", apărută la Bucureşti în1971, în Editura Politică, la pag.66-71,autorul Gheorghe Cazan încearcă să demonstreze că „în lume nu existădecît materie." Deci, la moarte, trupul se descompune, astfel că nu mai poate fi o altă viaţă. Pentru el materiae viaţa şi viaţa e materie.Dar cum elementele prafului se transformă în viaţă? Sub ce forţe se orînduiesc şi ajung să servească unscop, percep lumea, cugetă, iubesc, au curiozitate şi compătimire? Nu e o taină? Aceiaşi atomice se găsesc în stîncă şi aer sînt aranjaţi precis în corpul nostru, şi noi trăim. Oare nu e nimic mai mult? Ce e viaţa?Unor aşa oameni cu ideologie materialistă, renumitul astronom francez Cămile Flamarion, în cartea sa„Dumnezeu în natură" la pag. 115,116, provo-22cîndu-i să raţioneze, le punea întrebarea: „în ce se deosebeşte un cadavru de un corp viu? Sînt două ceasuride cînd inima acestui om a încetat să bată. lată-l întins pe patul mortuar. Viaţa a dispărut fără ca o singurărană, fără ca vreo turburare să se fi arătat în organism. Starea sa sfidează autopsia cea mai amănunţită.Chimiceşte vorbind, nu e nici o deosebire între acest corp şi tot acest corp de azi dimineaţă. Aşa dar, în ce sedeosebeşte, o repet, un cadavru de un corp viu? După teoria voastră nu e nici o deosebire. E tocmai aceeaşigreutate, aceeaşi măsură, aceeaşi formă. Sînt aceiaşi atomi, aceleaşi molecule, aceleaşi proprietăţi fizico-chimice: voi înşivă învăţaţi că aceste proprietăţi sînt nedespărţite de atomi. Prin urmare, e întocmai aceeaşifiinţă!Dar nu simţiţi că o asemenea consecinţă este osîndirea formală a sistemului vostru? 0 fiinţă vie sedeosebeşte în chip foarte simţitor de o fiinţă moartă. Acesta e un fapt prea popular ca să-l puteţi tăgădui.Mărturisiţi deci că o ipoteză, care învaţă că viaţa nu este altceva decît totalitatea însuşirilor chimice aleatomilor, se dărîmă deodată atît de la temelie cît şi de la vîrf, căci naşterea şi moartea, alfa şi omega oricăreiexistenţe protestează în mod cu totul de neînvins contra afirmării acestei ipoteze.Trebuie ca puterea ce constituie viaţa să fie o putere specială, de vreme ce în prezenţa ei, moleculelecorporale se împart armonic într-o unitate productivă, iar în absenţa ei, aceleaşi molecule se despart, senesocotesc, se combat şi fac loc cu iuţeala unei descompuneri totale ale organismului, care se prefacenumaidecît în ţărînă.Trebuie ca această putere să' existe în deosebi, fiindcă, pe de o parte, nu toate corpurile sînt vii; iar 23pe altă parte, corpurile vii fiind compuse din aceleaşi materii ca şi corpurile anorganice, se deosebesc de celedintîi prin specialele şi minunatele însuşiri ale vieţii.Trebuie ca viaţa să fie o putere domnitoare, pen-trucă corpul viu este un vîrtej de elemente trecătoare, toatepărţile lui sînt în neîncetată prefacere şi este ştiut că materia trece, iar viaţa rămîne. Chimia organică adovedit în chip strălucit că elementele materiei vii sînt aceleaşi ca ale lumii minerale sau aeriene: oxigenul,hidrogenul, azotul, carbonul, fierul, varul, etc."Este clar că principiul vieţii nu e în materie. Sufletul e motorul vieţii. Noi credem şi mărturisim că omul ecompus din două părţi: o parte materială, corpul, şi o parte spirituală numită duh sau suflet. în Biblie uneori enumit duh, uneori suflet (vezi Gen. 25:8, 35:29 şi Gen. 35:18; I Imp. 17:21,22). Sufletul e partea imaterială a



omului capabilă de a poseda şi anima un organism fizic. Concepţia materialistă susţine monismul, că omul enumai materie şi că e un animal evoluat. Omul se aseamănă în unele privinţe: în instinctele naturale, înfiziologie, în metoda de reproducere, dar aceasta nu spune că el nu are şi o altă dimensiune.EXISTENŢA SUFLETULUI VĂZUTĂ ÎN PERSONALITATEA OMULUI. Omul are personalitate ce se exprimă prinraţiune, sentiment şi voinţă. Omul face şi foloseşte unelte, are grai articulat şi comunică cu alţii, se exprimă înartă şi muzică, are simţ moral şi se ocupă cu domenii abstracte: de frumos, dreptate, dragoste, milă.EXISTENŢA SUFLETULUI VĂZUTĂ DIN STĂRILE SUFLETEŞTI Şl DEOSEBIRILE DINTRE OAMENI. Buffon a

scris: „Adevăratele şuru-24buri ale organismului nostru nu sînt muşchii, arterele, vinele, ci sînt puteri lăuntrice, care nu se supunnicidecum legilor mecanicii grosolane pe care ne-am închipuit-o şi la care voiau să reducă totul." Omul arestări sufleteşti cu totul deosebite de alte vieţuitoare. S-a încercat multă vreme să se explice că stările noastresufleteşti se datoresc creerului nostru. Dar stările sufleteşti nu se pot explica prin materie. La fel nu se potexplica deosebirile dintre oameni prin cantitatea sau calitatea creerului. Se ştie că Emanuel Kant, Frederic celMare, Lessing au fost cu capul mic, iar Napoleon, Voltaire, Rafael aveau cranii de formă mijlocie. Se spune căBismark avea creerul mai mic şi cu mai puţine circumvoluţii decît un chelner. Stările sufleteşti nu sîntdeterminate de creer, ci de suflet. Da, creerul e instrumentul de care se foloseşte sufletul, aşa cum pianistulse foloseşte de pian, dar pianistul are valoare, nu pianul.EXISTENŢA SUFLETULUI VĂZUTĂ DIN UNITATEA Şl IDENTITATEA PERSONALITĂŢII. Oamenii de ştiinţăspun că celulele noastre se schimbă mereu. înainte se presupunea că tot la şapte ani ni se schimbă toatecelulele, dar cercetările recente arată că ele sînt într-o continuă prefacere. După unii e de ajuns 30 zile catrupul să capete o nouă compoziţie. Se spune că materia care formează creerul nu rămînedouă săptămîniidentică cu ea însăşi. Cum se face că eu sînt acelaşi? Din copilărie corpul meu, şi natural şi creierul meu s-a

schimbat mereu, şi totuşi identitatea mea a rămas aceeaşi. Cum s-a făcut predarea eului meu de la o celulă laalta? Oare nu indică aceasta că într-un corp care mereu se schimbă există ceva care e permanent, care nu seschimbă? După cum trupul meu a schimbat multe haine, tot aşa şi sufletul meu a schimbat mul-25te învelişuri materiale.EXISTENŢA SUFLETULUI VĂZUTĂ DIN CONŞTIINŢA. Prof. Candrea definea conştiinţa astfel:„Facultatea prin care omul îşi dă seama de propria sa existenţă, de ceea ce se petrece în mintea lui, de binelesau răul ce îl face." Definiţia dată în Mic Dicţionar Enciclopedic apărut la Bucureşti în 1972 sună puţin altfel:„Conştiinţa este forma cea mai înaltă proprie omului, a vieţii psihice", iar procesul de conştiinţă e definit ca„luptă sufletească". Nici un animal nu are conştiinţa, nu are lupte sufleteşti, nu are remuşcări. Conştiinţa,luptele sufleteşti nu aparţin materiei, ci sufletului. Remuşcările conştiinţei sînt datorită faptului că omul efiinţă responsabilă. Relele săvîrşite îl muncesc, îl chinuie. Dacă nu e suflet, de ce sînt lupte sufleteşti? Ce-ipasă materiei de ce e bine şi de ce e rău? Şi uneori remuşcările produc un chin mult mai mare decît durerilefizice. Se ştie că împăratul Carol al IX-lea care a poruncit masacrarea credincioşilor hughenoţi în noaptea Sf.Bartolomeu, cînd a fost pe patul morţii a avut remuşcări şi lupte sufleteşti atît de puternice încît sudoarea i s-

a prefăcut în sînge. Nu arată aceasta că există suflet? Nu aţi auzit condamnaţi la moarte, cărora li s-a oferitscăparea, dar au preferat să moară, căci nu mai puteau suporta remuşcările conştiinţei? Conştiinţa e judecătorul divin aşezat în noi. Uneori el vorbeşte, înştiinţează, uneori condamnă, iar uneori tace şi scrie, înregistrează totul. Emanuel Kant, în cartea sa: „Critica raţiunii pure", a scris că numai două lucruri îl îngrozesc: unul e cerul înstelat, celălalt e conştiinţa din pieptul muritorilor. Conştiinţa noastră arată că avemsuflet.ALTĂ EVIDENŢĂ DESPRE EXISTENŢA SUFLETULUI E DEDUBLAREA. Mulţi practică 26părăsirea trupului lor pentru cîteva momente. Ei îşi văd trupul lor şi totuşi sînt conştienţi de ei înşişi. Deci,adevăratul eu e spiritul, sufletul. Dar cei credincioşi cred că au suflet, fără să se aventureze în aşa experienţe.Unii fiindcă nu îl iau pe cuvînt pe Dumnezeu, recurg la spiritism, la chemarea duhurilor morţilor, lucruriinterzise de Biblie (Deut. 18:11).EXISTENŢA SUFLETULUI ÎNŢELEASĂ DIN TEHNICĂ. Un medic chirurg ateu a zis: „Eu am disecat corpulomenesc şi n-am găsit nicăieri sufletul. Eu cred numai ceea ce pot percepe cu cele cinci simţuri." Dar bătrînelul credincios cu care vorbea, l-a întrebat: „ai auzit D-ta durerea? " - „Nu". - „Ai mirosit durerea? " -„Nu". - „Ai putut gusta durerea altora? " - „Nu". - „Dar ai simţit durerea altora? " -„Nu".-„Atunci înseamnă cănu crezi că există durere! " - „Ba, da există", zise medicul care avea zilnic de-a face cu durerile altora. Azi sîntmulte lucruri care sînt în afara simţurilor noastre şi totuşi noi le credem.O icoană bună din tehnică e motorul electric. Viaţa motorului e curentul nevăzut. Opreşti curentul, motorulmoare. Are toate piesele la locul lor, totul e în ordine, dar e mort. Tot ce e vizibil e acolo, dar îi lipseşteputerea nevăzută, curentul.La fel radioul şi televizorul ne pot face să ne dăm seama de existenţa sufletului. Aparatul vorbeşte, îţi aratăscene cîtă vreme are forţa nevăzută a curentului. îi retragi forţa nevăzută, pierde graiul, pierde luminozitatea,moare. Chiar şi cele mai minuscule piese ale aparatului sînt la locul lor, dar nu are viaţă, partea nevăzută.Curentul nu moare, ci aparatul moare fără curent. Aşa moare trupul fără energia sufletului. Trupul are toatemădularele, dar



27n-are viaţă, n-are sufletul. Trupul moare, nu sufletul, în cartea lui Iov este scris: „Dacă Dumnezeu şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce în ţărînă" (Iov 34:14,15).Partea nevăzută are valoare, ea dă viaţă părţii văzute. Acesta e sufletul. _ EXISTENŢA SUFLETULUI VĂZUTĂ DIN MĂRTURII. Despre existenţa sufletului şi-au spus cuvîntul unele dincele mai luminate minţi. Socrate, Platon, Aristotel, Copernic, Galileu, Newton, Line, Pascal, Kant au crezut înexistenţa sufletului, lată cîteva mărturii a unor bărbaţi distinşi:

Jean Jaques Rouseau a scris prietenului său Voltaire: „Am suferit prea mult în această viaţă ca să nu maiaştept alta. Toate subtilităţile metafizicii nu mă pot face nici măcar pentru o clipă să mă îndoiesc denumurirea sufletului meu şi de o Providenţă binefăcătoare. Ştiu aceasta, cred aceasta, doresc aceasta, sper aceasta şi susţin aceasta pînă la ultima mea suflare".Victor Hugo a zis:„Cîndmăvoicobor îngroapă nu voi putea spune că mi-am terminat viaţa. O altă zi de lucru va începe a doua zi dimineaţa. Mormîn-tul nu e o alee închisă, ci o stradă de trecere. Se închide cu un amurg şise deschide cu un revărsat al zorilor."Cînd Sir Michael Faraday a fost pe patul morţii, nişte ziarişti l-au întrebat despre speculaţiile lui cu privire laviaţa după moarte. „Speculaţii? - a întrebat el - eu nu cunosc nici o speculaţie. Eu mă bazez pe ceva sigur. Euştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi fiindcă El trăieşte şi eu voi trăi".Dr. James Simpson, descoperitorul cloroformului, credea cu tărie în nemurirea sufletului. Cînd şi-a pierdutprima fiică, pe stîlpul memorial a săpat cu-28vintele: „Şi totuşi trăiesc".Werner von Braun, marele om de ştiinţă contemporană, a afirmat că el are motive esenţial ştiinţifice, care îldetermină să creadă în viaţa după moarte, în nemurirea sufletului. El a zis: „Ştiinţa a constatat că nimic nu se

pierde fără urmă, ci totul se transformă. Dacă Dumnezeu aplică acest principiu fundamental la cele maimărunte şi fără însemnătate părţi ale universului, oare nu face sens să afirmăm că El aplică acelaşi principiuşi la coroana creaţiunii Sale - la sufletul omului? Eu cred că da. Viaţa şi sufletul nu se pot dezintegra în nimic.Astfel sufletul e nemuritor."Prof. Roger C. Sider de la Universitatea Roches-ter Medical Center New York, într-un articol intitulat: „Nouăbiologie în căutarea sufletului", publicat în revista Christianity Today numărul pe 10 Febr. 1978, la pag. 24 ascris: „Biologia modernă e în mijlocul unei fundamentale examinări de sine... Ea a apucat într-o direcţiebună... Noua biologie are nevoie de suflet". înţeleptul Solomon a recunoscut nemurirea sufletului. El a scris: „Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zileletinereţii tale... pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu carel-a dat" (Ecles. 12:1,7).Hristos Domnul a afirmat nemurirea sufletului în cuvintele: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nupot ucide sufletul". La fel în cuvintele adresate tîlharului pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în rai". Iar apostolulloan ne spune că a văzut sufletele martirilor în cer sub altar şi că vorbeau. Deci trupurile au fost omorîte, dar duşmanii nu au putut face nimic sufletelor lor. Ele nu au fost supuse morţii.

29Şi tu ai un suflet nemuritor. Omul a descoperit continente, a descoperit elemente, a descoperit legi, dar nu s-adescoperit pe sine. Din această cauză unii tăgăduiesc existenţa sufletului. America a existat şi înainte de a fidescoperită. Şi sufletul tău există şi e nemuritor. Hristos Domnul afirmă aceasta. El ştie mai bine căci El ne-acreat. Omul a ajuns stăpîn pe fiare sălbatice, pe forţe, pe giganţi mecanici sau electronici, dar nu e stăpîn pesufletul său. într-o zi şi sufletul tău va fi chemat de Dumnezeu şi tu nu te poţi împotrivi. Solomon a zis: „Omulnu este stăpîn pe suflarea sa s-o poată opri, şi nu are nici o putere peste ziua morţii" (Ecles. 8:8). Nu crezi înexistenţa sufletului? Nu crezi în nemurire? Dar ce te vei face cînd vei constata că ai suflet şi că el nu moare?Te-ai gîndit la aceasta?Există viaţă după moarte. Sufletul nemuritor adevereşte aceasta. Unii se conving aici şi imediat părăsesccalea morţii şi apucă calea vieţii. Alţii se conving abia în clipa morţii cînd ajung în iad. Tu din care faci parte?^^^H

30MĂRTURIA RAŢIUNIIAr putea să existe viaţă după moarte? Poate accepta raţiunea noastră aşa ceva? Care e cauza tăgăduirii? Potsă ştiu că există?Foarte mulţi, cînd e vorba de viaţa după moarte, spun că ei nu pot crede aşa ceva, căci îi împiedică raţiunea.Noi am cîştigat anumite cunoştinţe şi gîndirea noastră caută să rămînă în cadrul acestor cunoştinţe. Tot ce e



în afară de acest cadru, raţiunea noastră caută să elimine ca imposibil, ca ceva cu totul absurd. Dar lucrurilepot să existe chiar dacă raţiunea noastră le tăgăduieşte. De exemplu, raţiunea ne spune că un om îmbătrîneşte după ce depăşeşte o anumită vîrstă: 50-60 ani. Dar Charles Char-lesworth era copil şi a îmbătrînit, i-a crescut barba, care a încărunţit şi la vîrsta de 7 ani a murit de bătrîn. Lucrurile care depăşescobişnuitul, de multe ori sînt respinse de raţiune. Cînd a apărut gramafo-nul, mulţi de pe acea vreme spuneaucă e diavolul închis în cutie, căci n-au putut concepe cum să fie posibil ca o cutie cu o pîlnie şi cîteva piese săredea vocea omenească. în vara anului 1977, cînd am fost în România, am arătat la unii o bucată de film de

2x2 cm. şi le-am spus că acolo-i toată Biblia. Au luat microfilmul în mînă, s-au uitat la el şi au zis: „O paginămicşorată din Biblie? " Le-am spus că nu e o pagină, ci toată Biblia. Au dat din cap şi au zis: ,,E imposibil".Raţiunea lor, fiindcă era ignorantă în acest domeniu, îi împiedeca să creadă. Ei au fost obişnuiţi să cunoascăBiblia ca o carte voluminoasă şi nu putea concepe cum 'pe celuloidul unui micro-31film de 2x2 cm. să fie toată Biblia. Deşi aveau dovada în mînă, n-o puteau crede. Ochiul meu recepţionează oimagine sau două pe secundă, dar un aparat fotografic realizat de Bell Co. şi folosit în astronautică ia 10.000fotografii pe secundă. Raţiunea mea, în ignoranţa ei, îmi spune că e imposibil ca pînă eu bat din palme odată,aparatul să ia 10.000 imagini. Dar chiar dacă raţiunea mea caută să tăgăduiască, realizarea există. Cîndvorbim de o bibliotecă, noi avem conceptul de o mulţime de cărţi aşezate pe rafturi. Dar azi există o bibliotecăde 20.000 volume înscrise în întregime pe o foiţă de nichel de 8x10 inch, cam 20x26 cm. deci pe o foiţă cevamai mică decît o coal ă de hîrtie. Nu-i aşa că şi raţiunea ta îţi spune că e imposibil aşa ceva? Dar n-areimportanţă tăgăduirea mea şi a ta, care e făcută din ignoranţă, realitatea există.Am dat aceste cazuri, ca să vă daţi seama că ignoranţa e cauza multor tăgăduiri. Dar realitatea rămîfte înciuda tăgăduirilor noastre. Cei ce nu cred îngrădesc totul la lumea fizică. Thor Heyerdahl, renumit cercetător,

a zis: „Omul modern a ajuns să creadă numai în ceea ce poate fi văzut sub microscop, în eprubetă şi cutelescopul; sau poate fi măsurat în kilograme, metri, litri, volţi, cai putere sau lungimi de undă. Dar nuposedăm unităţi de măsură pentru prietenie, dragoste, ură, fericire sau teamă." Dr. Marcel J. Vogel, cercetător ştiinţific la I.B.M. în San Jose, California, fiind la o conferinţă internaţională la Praga, a mers şi la Moscova,unde a vizitat Institutul de Neorologie. Acolo a constatat că anumiţi savanţi sovietici se ocupă cu stabilirea decontact şi transmiterea gîndului la persoane ce se află la o distanţă de 65-70 km. Cercetătorii americani auexperimentat aceasta chiar la peste 1600 32km. distanţa cu reproducerea întocmai a gîndului. Gîndul e imaterial. Nici un aparat nu-l poate detecta. Şiacest gînd imaterial poate fi transmis fără mijloace materiale. Deci, există forţe imateriale. Acestea au fostdemonstrate mai izbitor de Yuri Ge-Iler, un tînăr din Israel. Contrar tuturor legilor fizicii, el a îndoit chei, apornit ceasuri vechi fără să se atingă de ele. Unii din cei mai mari savanţi în fizică din Londra au privit năuciţiaceste demonstraţii şi nu aveau nici o explicaţie. Există ceva mai mult decît materia ce se poate vedea şipipăi.Una din legile logicii spune că e imposibil să dovedeşti negativul. Şi totuşi mulţi caută să tăgăduiascăexistenţa vieţii după moarte. Astăzi nu se mai poate spune: „Cred numai ceea ce văd". Ştiinţa a făcut paşi

giganţi. Ea spune că protonii şi neutronii din atomi se mişcă cu viteze fantastice. Deci şi atomii din masa pecare eu scriu acum se mişcă. Eu nu văd şi nu simt aceasta, dar cred..Ştiinţa a descoperit o seamă de raze, deunde, de ultrasunete pe care ochiul şi urechea nu le pot detecta. Să le tăgăduim? Poţi, dar prin aceasta nudovedeşti decît ignoranţă. Ele există fie că crezi sau nu crezi. Magendie a tăgăduit posibilitatea anestezieimedicale, aceasta din cauza ignoranţei sale. Bouilland a tăgăduit telefonul spunînd că e doar o scamatorie.Muller a tăgăduit posibilitatea măsurării vitezei curentului nervos. Aproape toate descoperirile ştin-ţifice aufost tăgăduite la început tocmai de oamenii de ştiinţă. Aceasta din cauză că ei credeau că ştiu totul şi nuvoiau să-şi recunoască ignoranţa lor în anumite domenii.Omul e înzestrat cu raţiune. Ea îl face să depăşească cu mult lumea celor cinci simţuri. Raţiunea sănătoasăobservă, cercetează, analizează eviden-33ţele, şi stabileşte concluzii. în legătură cu viaţa după moarte ce spune raţiunea sănătoasă: există sau nuexistă?PRIN ANALOGIE, raţiunea spune că poate exista. Luînd în consideraţie cum s-au petrecut lucrurile în altedomenii, ea nu poate tăgădui, ci trebuie să admită că da, poate să existe. America a existat cu mult înainte dea fi descoperită de Co-lumb, cu toate că lumea era ignorantă cu privire la ea. Dar acea ignoranţă n-a anulatrealitatea, ci realitatea a înfrînt ignoranţa.Lumea microbilor, a bacteriilor, a viruşilor, lumea microscopică mii de ani a fost ca inexistentă, deşi făcearavagii. Oamenii nu o cunoşteau. Nimeni nu se gîndea că în paharul cu apă curată, ca şi cristalul, mişună osumedenie de vieţuitoare minuscule. Dacă cineva ar fi îndrăznit să spună aşa ceva, l-ar fi considerat nebun;i-ar fi arătat paharul în care ochiul nu vedea decît apa limpede, curată. Dar ochiul i-a înşelat pe toţi. Abia în 1590 cînd olandezul Zaharia Jansen a descoperit microscopul s-a putut constata şi demonstra existenţaunei alte lumi nevăzută de ochiul omenesc. Lumea microscopică a existat cu mult înainte de descoperirea ei.Prin analogie, tot aşa poate să existe o altă lume, o altă viaţă după viaţa aceasta pe care azi ochiul nu o poateobserva.



Apoi e curios şi totodată foarte semnificativ cum într-un veac al necredinţei, cînd mai mult ca oricînd oameniiafirmau că nu cred decît ceea ce văd, Dumnezeu a îngăduit ca oamenii de ştiinţă să descopere o întinsă gamăde unde, de raze, de radiaţii nevăzute. Azi nimeni nu mai tăgăduieşte existenţa lor. Nu le vedem, dar lecredem. Nu pricep cum vocea preşedintelui de la mii de km. o aud în 34camera mea. Nu-mi dau seama cum în casa cu uşile şi ferestrele închise îmi apar pe ecranul televizoruluiimaginile atîtor persoane. Dar nici nu-mi bat capul cu aceasta. Specialiştii spun că totul e datorită unor undepe care ochiul nu le poate vedea şi eu îi cred. Dar tot domeniul acesta al undelor a existat de la început fără

ca lumea să ştie de ele. Dacă ar fi ştiut, taica Avraam ar fi putut avea şi el un televizor în cortul său, aşa cumau urmaşii săi, unii locuind şi astăzi în corturi pe lîngă şoseaua de la Tel Aviv la Beerşeba. Prin analogie,raţiunea recunoaşte că aşa cum a existat domeniul undelor fără să fie cunoscut, tot aşa poate să existe şiviaţă după moarte.PRIN CONCLUZII, raţiunea confirmă existenţa unei aşa vieţi. Mărturia popoarelor afirmă că există. MărturiaBibliei afirmă că există. Mărturia fenomenelor de bucurie sau groază dinaintea morţii afirmă că există. Acumraţiunea e chemată să cerceteze, să observe, să analizeze, să stabilească concluzii şi să-şi spună şi eacuvîntul. Unii vor zice: „Dar aceasta e dincolo de orice verificare". Şi totuşi nu e aşa. în anul 1846, s-a observat de unii că planeta Uranus nu urma în totul pe orbita aşteptată. Astronomul francezUrban Leverrier a raţionat că Uranus suferă o abatere datorită forţei gravitaţionale exercitată de o altă planetă,care încă nu era descoperită. Ţinînd în socoteală mărimea planetei Uranus şi abaterea făcută de la traectoriaorbitei iniţiale, el a calculat cam cit de mare trebuie să fie planeta nedescoperită, precum şi locul unde ar trebui să fie. A comunicat acestea şi Observatorului din Berlin şi în cîteva luni a fost descoperită uriaşaplanetă Neptun. Descoperirea a fost făcută pe baza de concluzii. La fel planeta Pluto a fost necunoscută. încă în 1905,

35datorită perturbaţiilor neexplicabile în orbita lui Saturn şi Neptun, pe bază de concluzii s-a stabilit existenţaunei alte planete. Ea a fost descoperită abia în 1930 de astronomul Cylde William Tombaugh.Cînd Newton a observat căderea mărului, a tras concluzia că există o forţă care atrage totul la pămînt, forţagravitaţiei. El n-a observat forţa, ci doar efectul ei. Tot aşa Mendeleev pe baza de concluzii a stabilit tabloulperiodic al elementelor. Şi deşi multe elemente erau încă necunoscute, el Ie-a fixat locul lor. Un proverbromânesc spune: „Firele de paie de pe drum arată de unde suflă vîntul." Noi nu vedem vîntul, dar observămmişcarea firelor de paie şi tragem concluzia din ce direcţie suflă vîntul. Tot aşa analizînd mărturia popoarelor din toate părţile pămîntului, popoare care n-au avut contact unele cu altele şi totuşi au susţinut existenţavieţii după moarte, concluzia e că există o aşa viaţă. Analizînd mărturia Bibliei constaţi că există viaţă dupămoarte. Deasemenea, observînd cu atenţie fenomenele ce se petrec în faţa morţii, raţiunea mărturiseşte căexistă ceva dincolo de care unii se îngrozesc, iar alţii se bucură. Noi nu observăm cauza, ci efectul. Poţi tu săconcepi că unul care toată viaţa n-a crezut în existenţa vieţii după moarte, deodată, fără nici un motiv, îşischimbă gîndirea, în ciuda faptului că e în defavoarea sa ? De ce se îngrozeşte, de ce strigă, dacă nu e nimicdincolo? După o analiză minuţioasă şi sinceră, raţiunea e constrînsă să confirme că există o altă viaţă. Aşa se

explică faptul că la un sondaj făcut de Institutul Galup în Iulie 1968 aici în Statele Unite 73% au spus că eicred că există viaţă după moarte, 19% au tăgăduit, iar 8% au spus că nu ştiu.Cineva a scris următoarea fabulă cu un bun tîlc 36 în privinţa aceasta. Doi peşti stăteau de vorbă despre lume. Unul spunea că în afară de lumea marină maiexistă o altă lume ce trăieşte în afara apei. Celălalt care se consedera foarte deştept, a căutat să-i dovedeascăcă e cu totul absurd să se gîndească că ar putea să existe lume în afara apei, căci nu se poate să fie viaţă fărăapă. „Dacă am ieşi afară, am muri imediat. Cum s-ar putea să fie viaţă în afară? " a zis necredinciosul. întimpul discuţiei lor, cineva era pe ţărm şi umbra i se reflecta în apă. „Vezi umbra aceasta? Ea e de la cinevade afară." Dar celălalt îl întrerupse zicînd: „Asta e superstiţie curată! " şi se depărta căci zărise un viermişor în apă, se repezi la el şi-l înghiţi, iar pescarul numaidecît trase afară undiţa. Acum necredinciosul se convinsecă mai există lume şi în afară, dar era prea tîrziu, căci se pomeni în frigare. Toţi tăgăduitorii se vor convingecă există o altă lume, că există o altă viaţă după viaţa aceasta, dar atunci va fi prea tîrziu.PRIN SIMŢUL MORAL DE DREPTATE, privind lucrurile dintr-un alt unghi, raţiunea mărturiseşte că trebuie săexiste o altă viaţă. Noi avem înăscut în noi un simţămînt al dreptăţii. Datorită acestui simţămînt, există legicare sancţionează răul. Chiar şi popoarele care au guverne ateiste au asemenea legi care pedepsesc crimele.A săvîrşit cineva un rău, trebuie să-şi primească pedeapsa. Dar nu toate crimele sînt pedepsite aici. Uniireuşesc să-şi tăinuiască crimele lor, alţii se ascund, iar alţii fiind în poziţii înalte, scapă nepedepsiţi. Oare ţienu-ţi spune raţiunea că şi aceştia trebuiesc pedepsiţi? Cum, cel care din pricina foamei a ucis pe unul să fieaspru pedepsit, iar Nero, care a ucis mii de creştini nevinovaţi, să scape nepedepsit? Cum, Hi-tler care aomorît 6,000,000 de evrei să nu primeas-37că nici o osîndă? Sau Stalin, care a torturat şi omo-rît cu nemiluită, să nu aibă nici o răsplată? Poţi tu săconcepi aşa ceva? Cînd stai şi cugeti numai asupra acestei laturi, fără să mai ai alte probe, raţiunea, cere,mărturiseşte că trebuie să existe o altă viaţă, cînd fiecare să-şi primească răsplata după fapta sa. Sîntemfiinţe responsabile, aşa declară raţiunea. Poetul român Alexandru Vlahuţă în poezia sa „Triumful Aşteptării"



spune în privinţa aceasta: „că este o dreptate... şi trebuie să vie."

Exista o dreptate a morţii: toţi mor-Exista o dreptate a judecaţii: fiecare tşi va primi răsplata dupd fapta sa.38MĂRTURIA FENOMENELOR DINAINTEA

MORŢII„lată, văd cerurile deschise..." (Fapte 7:56) Există viaţă după moarte? Da, fenomenele de groază sau bucuriedinaintea morţii sînt o mărturie grăitoare că există. Cînd marinarii lui Columb au văzut într-o zi cărbuni delemne pe întinsul apelor, au sărit de bucurie; au ştiut că nu departe trebuie să fie uscatul unde au fost arşiacei cărbuni. Iar cînd au sosit pe coasta Americii, Columb presupunea că e o insulă, dar ajungînd la gurarîului Orinoco, a exclamat: „Domnilor, aceasta nu e insulă! Acest pămînt e un continent, căci nu poate fi unaşa fluviu într-o insulă!" Marele volum de ape ce se prăvăleau era dovada unui teritoriu vast prin care autrecut.Tot aşa pentru noi, fenomenele de bucurie sau de groază dinaintea morţii sînt evidenţe că mai există o altăviaţă. Căci, gîndeşte-te bine: dacă nu exista nimic dincolo, de ce sînt aceste fenomene? Unii poate sînt gatasă obiecteze că aceste fenomene sînt doar produsul credinţei acelor persoane. Oare aşa să fie? Mie raţiunea îmi spune că atunci fenomenele acestea de groază sau bucurie ar trebui să fie tocmai invers. Adică,necredincioşii ar trebui să se bucure, căci nefiind o altă viaţă, n-ar mai avea să dea socoteală lui Dumnezeu,iar cei credincioşi ar trebui să se întristeze, căci şi-ar vedea spulberată credinţa şi nădejdea lor. O micăanchetă va dovedi că realitatea e cu totul alta.

Voltaire în viaţă a fost mare ateu. Cînd a sosit clipa morţii, îngrozit, cerea medicului său să-i prelungeascăviaţa măcar cu cîteva.minute, lată ce scrie doctorul său: „Cînd a văzut Voltaire că are să moa-39ră era ca şi gonit de furii. Mi-a oferit sume mari de bani, numai să mai poată trăi cîteva minute. S-a agăţat cu încleştare de viaţă. Moartea l-a umplut de spaimă. Aş dori ca toţi cei care au fost amăgiţi de cărţile luinecredincioase să fi văzut grozava lui moarte." Prietenii lui de necredinţă stăteau mereu în jurul lui ca nucumva să ajungă să-şi dezică necredinţa. Odată l-au apucat furiile împotriva lor şi a început să strige: „Duceţi-vă! Voi m-aţi adus în starea aceasta. Duceţi-vă, duceţi-vă! Ce nenorocită e gloria pe care mi-aţi dat-o! Trebuiesă mor părăsit şi de Dumnezeu şi de oameni..." Sora de ocrotire ce îl îngrijea spunea că pentru toate bogăţiileEuropei n-ar mai sta la căpătîiul unui necredincios.Robert Ingersoll a fost un alt mare necredincios, ateu. înaintea morţii a zis: „Fiecare viaţă la sfîrşitul ei devineo tristă tragedie, adîncă şi întunecoasă, ca şi cum ar fi o ţesătură din urzeală şi bătătură din mistere şimoarte."Sir Thomas Scott a fost sfetnicul privat al regelui lacob al V-lea, al Scoţiei, mare ateu şi prigonitor alpuritanilor. La moartea lui, cîţiva preoţi anglicani au venit să-l mîngăie, dar el Ie-a zis: „Plecaţi de aici cu toate

lucrurile voastre. Pînă acum credeam că nu există nici Dumnezeu, nici iad. Acum ştiu şi simt că există şiDumnezeu şi iad. Iar eu sînt condamnat la pierzare de dreapta judecată."Thomas Paine, mare necredincios, pe patul morţii a fost atît de zbuciumat încît a murit strigînd: „Dumnezeulmeu, de ce m-ai părăsit? "Un necredincios din New York apropiindu-se de clipa morţii, deodată a strigat: „Dumnezeule, sca-pă-mă dinaceastă groapă! Trage-mă afară, tra-ge-mă afară!" Iar după cîteva clipe a început iarăşi să strige: „Sînt înflăcări. Trageţi-mă afară, trage-ti-mă afară!" Acestea i-au fost ultimele cuvinte.40

împăratul Carol al IX-lea, care a poruncit masacrarea credincioşilor hughenoţi în noaptea SfîntuluiBartolomeu, cînd a ajuns pe patul morţii, a avut o stare de groază teribilă, pînă acolo că sudoarea i s-a



prefăcut în sînge.Acum gîndiţi-vă şi răspundeţi-vă vouă înşivă: de ce s-au îngrozit toţi aceşti necredincioşi notorii? Nimeni nupoate să spună că fenomenele au fost determinate de credinţă. Ei tocmai nu credeau! Dacă nu e nimicdincolo, atunci de ce s-au înspăimîn-tat? Betex pune bine problema cînd zice: „Dacă moartea e numaidizolvarea naturală a corpului în atomi, ce le pasă atomilor mei dacă intră sau nu în noi combinaţii chimice şi în care anume? De ce se înspăimîntă materiile chimice?" Iar un alt bărbat de seamă răspunde: ,,Nu mă tem demoarte, ci de veşnicia ei."

Da, realitatea veşniciei e ceea ce îngrozeşte pe unii. Dar tot ea îmbucură pe alţii. Evanghelistul Moody strigaplin de bucurie în clipa morţii: „Pămîntul se depărtează, cerul se apropie..." Renumitul inventator ThomasEdison, în clipa morţii a zis medicului său: „E foarte frumos dincolo! " Misionarul Adoniram Judson a zis înaintea morţii: „Mă duc cu bucurie, ca un copil ce a scăpat de la şcoală." O mamă credincioasă dinMinnesota şi-a chemat fiul şi fica la patul de moarte şi Ie-a zis: „Copii, e aceasta moartea? Ce fromoasă e! Cefrumoasă!" David Nelson, un chirurg ce a studiat în Virginia, şi totodată fiind un bun credincios, la moarte azis: „Mă cheamă Domnul. Mă duc acasă. E aşa de bine!"William Kendall, un bun credincios, cînd a ajuns în clipele morţii a zis: „O, cerul a coborît aici pe pămînt! Văd îngerii. Uite cum zboară peste tot aici41prin casă." Apoi şi-a aţintit privirea într-un punct. Soţia l-a întrebat: „Ce vezi? " Şi el a răspuns: „Văd lumină,lumină, lumină!" După aceasta a început să cînte un imn de glorie şi şi-a dat duhul.John Oxtoby, în clipa morţii, a zis către sora sa: „O, ce zăresc! E o privelişte ce n-o pot descrie. Aici au venittrei fiinţe strălucitoare a căror haine sînt aşa de luminoase şi cu înfăţişarea aşa de glorioasă, cum niciodată n-am văzut ca să le pot compara." S-a rugat pentru cei nemîntuiţi zicînd: „Doamne, mîntuieşte sufletele. Nu le

lăsa să piară! " Apoi după cîteva clipe a strigat: „Glorie, glorie, glorie! " şi a închis ochii.Medicul L. B. Balliett istoriseşte următoarea îmtîmplare emoţionantă: „Lillian Lee, o fetiţă de zece ani, era înpragul morţii. Deodată a zis către tatăl ei: „O, tată, ce privelişte măreaţă văd! Nişte porţi de aur se deschid, şio mulţime de copii vin încoace. O, ce mulţime! lată-i, vin la mine, mă sărută şi mă cheamă cu un alt nume..." Amai stat puţin, apoi a şoptit cu vocea-i stinsă: „Da, da. Vin, vin!"Augustus Toplady, autorul cîntării „Cel ce Te-ai deschis mie", în timp ce se zbătea în agonia morţii, a zis: „Măbucur deja de cer în sufletul meu. Toate rugăciunile mele au fost preschimbate în laude." Iar cu o oră înaintede a-şi da sufletul, a zis: „Ce măreţie! Ce oare ar putea umbri bucuriile celui de-al treilea cer? Ce luminăstrălucitoare s-a lăsat în jurul meu! N-am cuvinte s-o descriu. Ştiu acum că nu va maitrecemult pînă ceMîntuitorul meu va veni să mă ia." A făcut o pauză în care a fost copleşit de lacrimi, apoi a strigat: „îmi dauseama de aceasta după slava Domnului ce mi se descoperă. Totul e lumină, lumină. E strălucirea măreaţă agloriei Sale.420, vino, Doamne Isuse...!" După aceste cuvinte a închis ochii şi a plecat cu Mîntuitorul său.Din toate acestea putem trage concluzia că în pragul morţii, oamenii ajung să vadă ce nu văd ceilalţi. Pentruei începe să fie dată la o parte perdeaua, şi văd ceva din lumea de dincolo. Biblia afirmă că Ştefan înainteamorţii a văzut slava Domnului. Fenomenele acestea sînt grăitoare şi ne fac să înţelegem că în mod sigur maieste o lume. Şi tu te vei convinge de aceasta, dar nu cumva va fi prea tîrziu?



Cind vei trece Iordanul morţii, unde vei ajunge?43MĂRTURIA UNOR BĂRBAŢI DE SEAMĂ Fapte 24: 24-26Textul acesta ni-l prezintă pe apostolul Pavel înaintea guvernatorului roman Felix. Apostolul i-a vorbit desprecredinţa sa în Hristos, dar cînd a ajuns să-i spună despre judecata viitoare, Felix îngrozit i-a zis: „De astă datădu-te; cînd voi mai avea prilej, te voi chema." Din reacţia lui de groază la gîndul judecăţii, tragem concluzia căel, deşi era guvernator, credea într-o viaţă viitoare. Dar el nu trăia potrivit cu acest crez.

De-a lungul veacurilor, mari bărbaţi de seamă au crezut în existenţa unei alte vieţi, deşi vieţuirea lor a fost îndezacord cu crezul. E important de notat că educaţia, înalta cultură ce au avut-o, cunoştinţele nu i-au împiedicat de a crede într-o viaţă după moarte.Azi mulţi nu cred că există o altă viaţă. Necredinţa lor nu e bazată pe cercetări temeinice, pe dovezi, ci pur şisimplu pe dorinţa de a fi în ton cu cei mari ai zilei, spre a fi pe placul altora. Ce ieftin, pe preţ de nimic îşi vîndunii sufletul lor! Nu cumva şi tu eşti unul din aceştia?Atît pentru cei ce cred, cît şi pentru cei ce nu cred, pentru cei cărora li se pare că a crede în viaţa viitoare înseamnă a fi rămas în urmă, voi căuta să dau mărturia unor minţi luminate, recunoscuţi de toţi ca vîrfuri, şicare totuşi au crezut că după moarte există altă viaţă. ÎNŢELEPTUL SOLOMON a recunoscut nemurirea sufletului. El a zis: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău înzilele tinereţei tale...pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se44

întoarce duhul la Dumnezeu care I-a dat" (Eclesiastul 12.1,7).HRISTOS Domnul a afirmat nemurirea sufletului în cuvintele: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nupot ucide sufletul". La fel în cuvintele de pe cruce adresate tîlharului pocăit: „Astăzi vei fi cu Mine în rai"(Luca

23.43).Iar APOSTOLUL IOAN ne spune că el a văzut sufletele martirilor în cer sub altar şi că vorbeau. Deci trupurileau fost omorîte, dar duşmanii nu au putut face nimic sufletelor lor. Ele nu au fost supuse morţii.HOMER a trăit între secolele XII si VIII, cel mai mare poet grec, a crezut în nemurire. în Iliada el vorbeşte de unfel de paradis în Cîmpiile Elisee şi în cîntul VIII de iad numit Tartar care e un fel de abis cu porţi de fier şi pragde aramă. După el Tartarul se află sub Hades, după cum pămîntul se află sub cer.SOFOCLE (495 - 400 n. Hr.) La niciunul din scriitorii greci nu se găseşte o expresie mai puternică ca laSofocle cu privire la credinţa într-o viaţă conştientă după moarte. După el, morţii vorbesc, simt, răspund şiacţionează. în poeziile sale, el cîntă privilegiul iniţierii ca şi cînd întreaga stare de fericire a nemuririi atîrnă deiniţiere. In „Sophocles", traducerea engleză a lui Brunck, II pg. 244, el vorbeşte chiar de răsplătire în lumea dedincolo.FILOZOFUL GREC SOCRATE care a trăit între anii 469 şi 399 n. Hr., a crezut în existenţa vieţii după moarte. Ela fost profesorul lui Ploto, Xeno-fon, Alcibiade şi alţi bărbaţi de seamă. Condamnat fiind la moarte de un juriude 501 atenieni, el nu a acceptat scăparea oferită de discipolii săi, ci a spus că trebuie să fie supus legilor.Ultima noapte a pe-

45trecut-o în dialog cu discipolii săi despre viaţa după moarte. El era ferm convins că sufletul e numuritor. Deaceea, cu toate că după cîteva ore trebuia să moară, foarte calm discuta despre viaţa viitoare. Cînd s-aapropiat ora, el a trimis să i se aducă cupa cu otravă. Cel însărcinat cu execuţia lui prin otrăvire a venit,Socrate liniştit i-a zis: „Tu te pricepi la acestea, spune-mi ce trebuie să fac? " Şi respectivul a spus: „Beţicupa aceasta, apoi plimbaţi-vă aici împrejur, iar cînd vă simţiţi picioarele grele, aşeza-ţi-vă jos, apoi amorţireaajunge la inimă."El a luat cupa şi a sorbit din ea. Văzînd că discipolii săi au început să plîngă, el a luat cupa de la gură, i-amustrat că de ce plîng, apoi a sorbit toată otrava, s-a plimbat puţin s-a aşezat jos şi a închis ochii. Credinţa înviaţa viitoare i-a dat tăria să înfrunte moartea.XENOFON (430 - 355 în. Hr.) Istoric grec. El considera că sufletului trebuie să i se pară viaţa aceastapămîntească un fel de exil din adevărata sa patrie. El a zis: „îmbrăcat în carne străină de fiinţa ta, eşti exilat,tu, suflete, din ţara sublimă a vieţii, tu eşti trimis la moarte! "FILOZOFUL CICERO (106 - 43 n. Hr.) a zis: „Există în mintea oamenilor, eu nu ştiu cum, o siguranţă presantăa unei existenţe viitoare; şi aceasta îşi are rădăcinile cele mai adînci în cele mai mari genii şi în cele maiexaltate suflete."PLUTARH (50 - 125) Scriitor grec, spune că „ideea anihilării era intolerabilă minţii greceşti. Dacă ei nu ar fiavut altă şansă decît să aleagă între deplina nimicire şi eternitatea în chinurile Hadesului, ei ar fi ales peaceasta din urmă; aproape toţi, atît bărbaţi cît şi femei s-ar fi predat mai de grabă dinţilor lui Cerber saugăleţilor fiicelor Donaide de-46cît să accepte neexistenţa." Istoricul A. D. Xenopol în Istoria Românilor din Dacia Traiană voi. I la pag. 69spune: „Plutarh în mîngîierea îndreptată către soţia lui la moartea unui copil al lor, spunea către dînsa că:„Misteriile lui Dionisos i-ar fi învăţat pe amîndoi că sufletul se aseamănă în timpul vieţii cu o pasăre în colivie,că este indistructibil şi înzestrat cu simţire şi după moarte."



împăratul MARCU AURELIU (121 - 180 d. Hr.) a zis: „To-t ce răsare din pămînt se dizolvă iarăşi în pămînt şi cese naşte din cer, zboară la locul său nativ."J. W. GOETHE (1749 - 1832) filozof şi scriitor german, a zis: „Cei ce nu cred într-o altă lume sînt morţi înaceastă viaţă."MARSILIO FICINO (1433 - 1499) filozof umanist, susţinea că sufletul e nemuritor fiindcă îşi are principiulmişcării în sine însuşi, fiindcă depinde direct de Dumnezeu, fiindcă domneşte asupra materiei, fiindcă eindivizibil, fiindcă e în natura lui să existe...fiindcă nu constă din puteri separate în care să se poată

descompune, fiindcă n-are „facultatea" să nu fie, fiindcă este în sine viaţa."JAN AMOS COMENIUS (1592 - 1670), educator ceh, credea cu tărie că mai există altă viaţă după aceasta. în„Didactica Magna" tradusă şi în limba română şi apărută la Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1970,la pag. 21 este scris: „Pentru fiecare din noi este sortită o viaţă şi un lăcaş al vieţii întreite: „pîntecele mamei,pămîntul şi cerul. Ajungem de la primul la al doilea prin naştere, de la al doilea la al treilea prin moarte şi înviere." Iar la pag. 23 stabileşte concluzia următoare: „Aşa după cum este sigur că' şederea în pîntecelemamei este o pregătire pentru viaţă în corp, tot atît47de sigur este că sălăşluirea în corp este pregătirea pentru acea viaţă care va înlocui pe cea prezentă şi vadura veşnic."THOMÂS HOBBES, care toată viaţa a rîs de cer şi de iad, cînd a fost în clipa morţii, a strigat: „Fac un înfricoşător salt în întuneric."JOHN MILTON, (1608 - 1674), bărbat de stat şi mare poet englez, a crezut cu tărie într-o viaţă viitoare. Operasa „Paradisul recîştigat" arată limpede aceasta. în sonetul său lucrat după moartea soţiei a două pe care n-ovăzuse, căci se căsătorise cu ea după ce pierduse vederea, el spune: „Eu cred că o voi vedea în ceruri."

SIR ISAAC NEWTON, (1642 - 1727), a descoperit legea gravitaţiei, legile mişcării şi compoziţia luminii. El acrezut în existenţa vieţii după moarte precum şi în învierea trupului pentru ziua de judecată, întrebat fiind destudenţi cum crede el că poate învia un trup care a putrezit şi a devenit ţărînă. Newton Ie-a explicat printr-odemonstraţie. în laborator a pus pe masă un pumn de nisip şi a adus nişte pilitură de fier, a amestecat-o cunisipul şi i-a întrebat dacă mai pot alege pilitura din nisip. Toţi au fost de părere că nu se mai poate alege.Atunci el a luat un magnet I-a purtat pe deasupra nisipului şi toată pilitura a fost atrasă de magnet. „Tot aşa —a spus el — Dumnezeu poate extrage din pămînt în ziua aceea toate particulele noastre."BENJAMIN FRANKLIN (1706- 1790), fizician şi filozof american, a zis: „Un om nu e complet născut pînă ce nua trecut prin moarte." „Eu cred că sufletul omului e nemuritor şi va fi tratat cu dreptate într-o altă viaţă, avînd în vedere conduita sa de aici." Iar pe epitaful său a pus să i se scrie cuvintele: „Corpul lui Beniamin Franklin-ca şi co-48pertele unei cărţi învechite cu conţinutul rupt şi cu titlul şters — zace aici ca hrană viermilor — totuşi lucrulsău nu va fi pierdut, căci — aşa cum a crezut — el va apare într-o nouă ediţie revizuită şiîmbună-tăţită deAutor."

THOMAS PAINE (1737 - 1809), om politic şi publicist, în 1793 pe cînd era în închisoare în Franţa a scris„Veacul raţiunii", carte împotriva creştinismului. Totuşi el a scris despre viaţa după moarte. „Puterea care mi-a dat existenţa este în stare să o continue în orice fel şi în orice loc Lui îi place, fie cu corp sau fără corp; şiacum mi se pare că voi continua să exist şi după moarte..."SIR WALTER SCOTT (1771 - 1832), a zis despre cei ce iau în derîdere Biblia şi viaţa după moarte: „Cei ce se îndoiesc sau citesc doar să rîdă, mai bine nu s-ar fi născut."SIR MICHAEL FARADAY (1791 - 1867), distins fizician şi chimist englez, are la activul său o seamă dedescoperiri. Cînd a fost pe patul de moarte, nişte ziarişti l-au chestionat despre speculaţiile lui cu privire laviaţa după moarte. „Speculaţii? — a întrebat el — eu nu cunosc nici o speculaţie. Eu mă bazez pe ceva sigur.Eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi fiindcă El trăieşte şi eu voi trăi."WILLIAM POPE, un ucenic al necredinciosului Thomas Paine, înainte de moarte a fost auzit stri-gînd către ceice l-au vizitat: „Aţi venit să vedeţi un condamnat pe veci! O, iadul, chinul lui, flăcările lui le simţesc înlăuntrulmeu! O, veşnicie, veşnicie! Să locuiesc pe veci cu diavolii şi cu spiritele osîndite în iazul de foc, aceasta-ipartea mea! "VICTOR HUGO (1802 - 1885), scriitor francez, a crezut în viaţa după moarte. El a scris: „în lăun-trul fiinţei meleeu simţesc viaţa veşnică...Cu cît mă49apropiimai mult de sfîrşitul vieţii pămînteşti, cu atît aud mai limpede în jurul meu simfoniile nemuritoare alelumii viitoare care mă cheamă. Cît sînt de minunate! Ce glorioase sînt! E ceva ca-n basme şi totuşi e adevărat.De jumătate de secol încoace mi-am scris cugetele în proză şi în vers: istorie, filozofie, dramă, roman, tradiţie,satiră, odă şi cîntare — le-am încercat pe toate. Şi totuşi îmi dau seama că n-am exprimat nici a mia parte dinceea ce este în mine. Cînd mă voi pogorî în mormînt,nu am să zic şi eu, caatîţia alţii:„Mi-am sfîrşit viaţa! "căciziua mea de lucru are să înceapă iarăşi în dimineaţa următoare. Poteca mormîntului nu e o alee oarbă, ofundătură; ea e o şosea principală, deschisă. Astfel, pe această cale eu trec prin amurg ca să ajung larevărsatul zorilor şi ziua nemuririi, ziua cea glorioasă!"



H. W. LONGFELLOW (1807 - 1882), fost profesor la Universitatea Harward şi renumit poet american. Despreexistenţa vieţii după moarte a scris: „Mormîntul este doar un pod acoperit care duce de la lumină la luminăprintr-un scurt întuneric."OTTO BISMARCK (1815 - 1898), bărbat de stat german, vorbind cu ambasadorul american, a zis despre viaţaviitoare: ,,Eu nu mă îndoiesc de ea nici pentru un moment. Această viaţă e prea tristă, prea incompletă, ca săsatisfacă aspiraţiile şi năzuinţele noastre cele mai înalte. E doar o luptă spre a ne înnobila. Poate luptaaceasta să fie zadarnică? Cred că nu. Perfecţia finală. Eu cred într-o perfecţie pe care Dumnezeu o are pentru

noi."MARK TWAIN (1835 - 1910), celebru scriitor american, un sceptic notoriu, a scris: „Nu am văzut niciodată nicicea mai mică dovadă că există o viaţă viitoare. Şi totuşi eu sînt puternic înclinat să50aştept una."' RALPH WAL.DO EMERSON (1803 - 1882), filozof american, a scris: „Tot ce am văzut mă învaţă să mă încred în Creatorul pentru tot ce nu am văzut. Orice ar fi ceea ce înalta Providenţă pregăteşte pentru noi, trebuie săfie ceva mare şi generos şi într-un stil mare al lucrărilor Sale."FREDRICK W. FORSTER, mare pedagog german, a scris: „Adevărata putere a cunoaşterii se vădeşte abia înevadarea din lumea fenomenelor, deci în recunoaşterea adevărului că este absolut neştiinţific să reduci-lumea şi realitatea numai la materie...De bună seamă, independenţa lumii spirituale nu se poate verifica înlaborator, dar ea nici nu poate fi negată din laborator...Oamenii „veacului acestuia" i-au făcut credinţei înlumea de dincolo imputarea că abate preocupările spiritului de la lumea de dincoace. Şi totuşi, purtătorii celor mai măreţe realizări culturale de veacuri, bărbaţi şi femei care au curăţit Europa de codrii seculari, au fost dintemelii oameni cu aspiraţii transcendente."

HELEN KELL.ER (1880 - 1968), educatoare oarbă, surdă şi mută, a scris: „Moartea nu e sfîrşitul vieţii, ci numaiuna din cele mai importante experienţe."ZOSIME, un sclav din Grecia antică a lăsat să i se scrie pe mormînt: „Zosime, un sclav în carne şi oase, acumşi-a găsit libertatea."VLAHUŢĂ credea în viaţa după moarte. în poezia „Triumful aşteptării", el a scris:„Există o dreptateŞi trebuie să vie."DR. JAMES SIMPSON, descoperitorul cloroformului, credea cu tărie în nemurirea sufletului. Cînd şi-â pierdutprima fiică, pe stîlpul memorial a51scris cuvintele: „Şi totuşi trăiesc."DR. WERNER VON BRAUN (1912 - 1977); expert în zborurile spaţiale, deşi a ajuns vîrf între savanţii vremiinoastre, el a fost un bun credincios. El a scris: „Credinţa în Dumnezeu şi în nemurire ne dă tăria morală şicălăuzirea etică de care avem nevoie pentru orice acţiune în viaţa noastră zilnică, în lumea noastră modernămultora li se pare că ştiinţa a făcut ca „ideile religioase să fie ceva rămas în urmă, ceva demodat. Dar eu credcă ştiinţa are o reală surpriză pentru cei necredincioşi. Ştiinţa, de exemplu, ne spune că în natură nimic, nicichiar cea mai mică particulă, nu poate dispare fără urmă.Gîndiţi-vă pentru un moment la aceasta. Şi de îndată ce te gîndeşti, gîndurile tale despre viaţă nu vor mai fiaceleaşi.Ştiinţa a constatat că nimic nu dispare fără urmă. Natura nu cunoaşte extincţia. Tot ce cunoaşte etransformarea. Acum, dacă Dumnezeu aplică acest principiu la cele mai mici şi neînsemnate părţi aleuniversului Său, oare nu face sens să asumăm că El îl aplică deasemenea şi la coroana creatiunii Sale — lasufletul omului? Eu cred că da. Şi tot ce ştiinţa m-a învăţat pe mine şi continuă să mă înveţe, îmi întăreştecredinţa în continuitatea existenţii noastre spirituale după moarte. Nimic nu dispare fără urmă."CHARLES PANATI, fizician, fost profesor la Universitatea Columbia şi redactor ştiinţific la revista„Newsweek", autor al mai multor cărţi, printre care şi „Hîrtiile lui Geller: Observaţii ştiinţifice asupra puterilor paranormale ale lui Uri Geller", a scris în revista „Family Circle" Nr. 11, 1976 „Cum.e să mori? ...Datoritătehnicii moderne de resurescitare, numărul anual ai persoanelor care au văzut moartea52

trece de o mie. în timpul acelor minute cînd chiar cel mai bun echipament medical nu mai poate detecta nicipuls al inimii, nici impulsuri ale creierului, „mortul" raportează că a fost conştient de tot ce s-a petrecut în jurul lui."Prof. ROGER C. SIDER de la Universitatea Ro-chester Medical Center New York într-un articol intitulat „Nouabiologie în căutarea sufletului", publicat în revista „Christianity Today" numărul pe 10 Feb. 1978 la pag. 24,scria: „Biologia modernă eîn mijlocul unei fundamentale examinări de sine...Ea a apucat într-o direcţiebună...Noua biologie are nevoie de suflet."IAN CURIE, lector de sociologie şi antropologie la Universitatea Guelph din Ontario, Canada, care a analizatsute de mii de cazuri dintr-un secol de cercetări în legătură cu moartea, în cartea sa „Tu nu poţi muri" spune:„Tu nu poţi muri — acum noi ştim aceasta. Faptele sînt clare. Oamenii supravieţuiesc morţii fizice."EDGAR MITCHELL, astronautul care a zburat cu Apolo 14 spre lună, a făcut studii de cercetări asupra



fenomenelor psihice şi crede că potenţialul nostru ca fiinţe umane este total nelimitat. El zice: „Dacă minteainfluenţează materia, atunci aceasta sugerează că mintea nu e o proprietate a materiei, ci mai mult că materiaeste o proprietate a minţii. Sau un rezultat al minţii."Dr. JAMES H. JAUNCEY, savant contemporan, deţine zece titluri academice, totuşi el crede în viaţa dupămoarte. în cartea sa..Science retums to God", Grand Rapids, 1971, la pag. 91, spune: „Cînd moartea rupeperdeaua, imediat cealaltă lume ne va fi evidentă. O bună analogie a doctrinei biblice despre moarte estetransformarea omidei în fluture. Omida

53 îşi depune trupul vechi în crisalidă şi apoi iese cu un trup nou infinit mai liber şi mai frumos. Nimeni nu poateavea idee ce tip de existenţă este viaţa viitoare."Dr. MAURICE S. RAWLINGS e cardiolog şi membru al Colegiului American de Cardiologie. El a fost întotul orientat spre cercetările ştiinţifice şi considera religia ca ceva hocus-pocus, dar o resuscitare a unuipacient, care clinic a fost declarat mort, i-a schimbat întreaga sa concepţie. La clinica la care lucra a fost adusun poştaş în stare gravă. în timp ce-l consulta, i s-a blocat inima şi el s-a prăbuşit în nesimţire; i-a ascultatinima şi nu mai avea nici cea mai slabă bătaie. Au mai fost doar cîteva contractări şi convulsii ale muşchilor,apoi a început să învineţească. Era mort. Cu tot ce Ie-a stat la înde-mînă, el şi cîteva surori au căutat să-lreaducă la viaţă. Şi au reuşit pentru cîteva momente şi iar a murit. Au încercat din nou, a devenit conştient şiinima iar a stopat. Dar medicul a făcut eforturi deosebite pentru salvarea lui. A fost însă ceva straniu. Ori decîte ori era readus la viaţă, era cu faţa crispată, cu părul vîlvoi şi striga la disperare: „Scă-paţi-mă din iad! Numă lăsaţi să merg iar în iad! " Omul trecuse de trei sau patru ori prin moartea clinică, în sfîrşit cînd a fostreadus la viaţă, I-a întrebat pe_ medic: „Ce pot să fac să nu mai merg în iad? " în copilărie, doctorul a fost pela biserică şi a spus bolnavului să ceară lui Isus Hristos să-l scape de iad. Acesta îngrozit a spus că nu ştie şi

stăruia de doctor să se roage pentru el. Cu toate că nici doctorul nu prea ştia multe despre rugăciune, văzîndstarea omului în gura morţii i-a zis să repete după el: „Doamne Isuse, îţi cer să mă fereşti de iad, să-mi ierţipăcatele şi dacă mor aş vrea să ajung în cer, iar 54dacă trăiesc îţi voi fi la îndemînă pe veci." Bolnavul rostise după el această rugăciune acolo jos pe podeaunde căzuse şi unde personalul clinicii încerca să-l readucă la viaţă. Cînd starea inimii s-a stabilizat, a fosttransportat la spital. în cartea sa „Dincolo de poarta morţii", Dr. Raw-lings intoriseşte că după ce s-a dus acasă, a luat Biblia, aşters-o de praf şi a căutat să vadă ce spune ea despre iad, cum e acolo. El era aşa de obişnuit să vadă oamenimurind de inimă, dar panica acestuia I-a zguduit, acum îşi dădea seama că există ceva dincolo de moarte şică el trebuie să-şi revizuiască toată concepţia sa despre moarte. De atunci medicul a devenit un bun creştin.El a făcut investigaţii serioase în ce priveşte viaţa după moarte şi a constatat că există.THOMPSON J. HUDSON în cartea sa „O demonstrare ştiinţifică a vieţii viitoare" la pag. 222 spune: „Dacăomul are o putere care depăşeşte simţurile, ea este în cele din urmă dovada că nu piere cînd simţurile sesting...Activitatea minţii subiective este în proporţie inversă faţă de cea a corpului, deşi mintea obiectivăslăbeşte odată cu corpul şi piere odată cu creierul."ALVAH HOVEY în lucrarea sa „Escatologia biblică" la pag. 19 vorbind despre perspectiva vieţii după moarte azis: „Dacă sînt într-o casă, pot să mă uit la lucrurile din jur numai prin ferestrele ei; dar deschide-mi uşa şilasa-mă să merg afară şi voi vedea totul din jurul casei fără să mai am nevoie de ferestre."A. J. BALFOUR a zis: „Moartea este căderea cortinei nu la terminarea piesei, ci la terminarea actului."Sir ERNEST FISK, savant britanic, a scris: „Oa-55menii de ştiinţă au acumulat evidenţe care arată că morţii sînt tot atît de vii ca şi noi."Dr. WILLIAM W. ORR a scris: „Primele 5 minute după moarte vor face nespus de clar cîteva lucruri: întîi,persoana care a plecat din viaţa aceasta va fi deplin conştientă, alertă şi îngrijorată de tot ce se petrece în jurul său; apoi va şti care din cele două destine distincte el şi-a ales. întreg impactul soartei sale imediat va ficlar pentru el."Dr. PIERRE LECOMTE DU NOUY, fizician şi deţinător al Premiului Nobel, în cartea sa „Destinul uman"vorbeşte de neobositul efort de a se apropia mai mult de Dumnezeu şi conclude că „destinul omului nu e

limitat la existenţa sa pe pămînt şi niciodată el nu trebuie să uite acest fapt." împăratul CAROL al IX-lea al Franţei (1550 -1574) care a poruncit masacrarea credincioşilor hu-ghenoţi înnoaptea Sf. Bartolomeu, a zis către medicul său: „Adormit sau treaz, eu văd trupurile mutilate aleHughenoţilor trecînd prin faţa mea. Ei mă stropesc cu sînge. Ei fac mutre urîte către mine, arată către ranelelor deschise şi mă batjocoresc. O, de aş fi cruţat măcar copilaşii de la ţîţă!" Iar la moarte a zis: „Ce sînge! Cecrime! Nu ştiu unde sînt. Cum se vor sfîrşi toate acestea? Ce pot să fac? Sînt pierdut pe veci. Ştiu aceasta."Sir FRANCIS NEWPORT, preşedintele unui club de atei din Anglia, a zis celor adunaţi în jurul lui cînd trăgeasă moară: „Nu e nevoie să-mi spuneţi că nu există Dumnezeu, căci eu ştiu că există şi că eu sînt în prezenţafuriei Sale! Nu trebuie să-mi spuneţi că nu este iad, fiindcă deja simţesc cum alunec în focul lui. Nenorociţilor, încetaţi să mai vorbiţi că mai e speranţă pentru mine. Eu ştiu că sînt pierdut pentru veci de veci."56



STALIN (1879 - 1953) Svetlana, fiica lui Stalin, care e acum în America a declarat revistei Newsweek: „Tatălmeu a avut o moarte grea şi teribilă... Dumnezeu acordă o moarte uşoară doar celor neprihăniţi... Cînd ni sepărea că e ultima clipă, deodată a deschis ochii şi s-a uitat de jur împrejur. A fost o privire groaznică,nebunatică sau poate furioasă; cu mîna stîngă arăta ceva în sus, apoi lăsînd-o jos ne-a blestemat pe toţi.Gestul său era plin de ameninţare, în momentul următor...spiritul s-a descătuşat de trup."Dr. PHILLIP SWIHART, Directorul Centrului Mental Midwestern din Montrose, Colorado într-o Vineri noaptea în lan. 1967, a fost atacat, bătut şi călcat în picioare, lăsat aproape mort. La spital,medicul de gardă l-a pus

sub observaţie cu gîndul ca dimineaţa să i se facă o intervenţie chirurgicală exploratorie în regiuneaabdominală. în timp ce aştepta în sala de operaţii, de odată a simţit prezenţa unor puteri, apoi totul s-a întunecat. El relatează-că nu ştie cît a durat starea de întuneric căci a pierdut noţiunea timpului. Apoi s-a făcutlumină, era conştient şi prin faţa lui a trecut ca într-un film întreaga sa viaţă, toate faptele, cu toate detaliile.Totul era real şi foarte clar. Simţea alături de el puteri, dar nu vedea pe nimeni. A fost dus din nou în întunericşi acolo s-a oprit. Era ca o mare sală, dar în total întuneric. Atunci a întrebat prezenţa aceea pe care o simţea,fără să o vadă, cine este şi i s-a răspuns că e îngerul morţii şi că viaţa lui nu a fost ceea ce trebuia să fie, dar că va merge înapoi şi va avea o a doua şansă. El i-a promis că nu va muri în 1967. Numaidecît a revenit încorpul lui. Mai tîrziu în 1967 un automobil a trecut peste umerii şi gîtul lui şi n-a murit. Spre sfîrşitul aceluiaşian a avut un accident în care şi maşina celuilalt şi a lui au fost57total distruse, dar el a scăpat cu viaţă. Amîndouă accidentele nu au fost din vina lui, dar ele au con firmat ce aspus îngerul morţii. Această experienţă a fost relatată în revista „Eternity" numărul pe Iulie 1977.Prietenul meu care nu crezi, nu-ţi dai seama de înşelăciunea ta? Diavolul te face să-ţi spui că nu există nimicdupă moarte, tocmai ca să te ducă în iad. Tu îţi zici că n-ai vrea să tejnşeli crezînd că există şi cînd colo să nu

existe. îţi spui că nu ai dovezi suficiente că există, dar oare ai suficiente dovezi că nu există? Eşti sigur că nuexistă?Renumitul bărbat francez, Blaise Pascal, credea în viaţa după moarte, iar celor necredincioşi din vremea luicare rîdeau de credinţa lui, el Ie-a formulat metoda pariului, zicînd: „Dacă eu cred că există o altă viaţă, iar lamoarte să presupunem că nu există, eu nu am pierdut nimic; în schimb dacă eu cred că există şi la moarte seadevereşte că da, există, eu am cîştigat totul, iar tu ai pierdut totul."Dumnezeu spune că există şi o întreagă pleiadă din cei mai străluciţi bărbaţi ai lumii au crezut şi cred într-oviaţă viitoare. Tu întreabă-te ce vei face cînd vei constata că, în ciuda necredinţei tale, totuşi există? Ce veiface atunci? Gîndeşte-te acum la aceasta. E bine să-ţi schimbi concepţia şi vieţuirea ca să ai adevăratafericire şi aici pe pămînt şi dincolo în viaţa după moarte. Hristos Domnul a murit şi pentru păcatele tale. Vinola El acum.Vine, vine, vine moarteaOare eşti tu ga ta:

58

MĂRTURIA VERIFICĂRILORApocalipsa 6: 9-10Textul acesta arată că martirii omorîţi pentru credinţa lor, nu sînt morţi, ci există, vorbesc, sînt conştienţi de ei înşişi şi de starea altora.Există o altă viaţă după aceasta? Foarte mulţi dau din umeri şi zic: „Cine ştie? N-a venit nimeni de dincolo!"Alţii spun: „Cînd mori, eşti mort!" Dar aceste răspunsuri nu sînt un rezultat al cercetărilor, ci doar expresiiale ignoranţei. în capitolul precedent am arătat că raţiunea trebuie să accepte că ar putea să existe o altă viaţă. Aici aş vrea

să mergem un pas mai departe. Pe omul de azi nu-l mulţumesc părerile, raţionamentele, el vrea să verifice,vrea evidenţe.Unii în dorinţa de a şti dacă există viaţa după moarte, cad în spiritism, în ocultism. Ei caută să stabileascălegături cu lumea spiritelor, cu spiritele morţilor. La unii durerea despărţirii a fost prea mare. Cel plecat a fostunicul fiu sau fiică. în disperarea lor, recurg la spiritism. E binecunoscut cazul profesorului universitar Bogdan Patriceicu Haşdeu, mare scriitor şi istoric român, care zdruncinat sufleteşte prin pierderea fiicei salelulia, a căutat consolarea în spiritism. Spiritismul demonstrează că există o altă lume, afară de lumea noastră.Dar Biblia interzice categoric spiritismul. în Deutronom 18:10-12 scrie: „Să nu fie la tine...nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine faceaceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului..."59



LAzi sînt o seamă de profesori medici, vîrfuri în ale ştiinţei, care au fost preocupaţi de întrebarea aceasta:Există viaţă după moarte? Ei au trecut la cercetări serioase prin readucerea la viaţă a celor morţi de curînd,

apoi la anchetarea lor despre viaţa de dincolo, dacă există, cum e acolo, ce au văzut, pe cine au întîlnit.Materialul cules, l-au publicat spre informarea publicului. Ştiu că pînă şi cei ce nu vreau să creadă în viaţadupă moarte, totuşi sînt interesaţi să ştie ceva despre aceste anchete ştiinţifice. Căci ţin să precizez,anchetele n-au fost făcute de pastori sau preoţi, ci de vîrfuri în ale medicinei, care nu erau credincioşi, dar înurma acestor cercetări au ajuns convinşi că există în mod sigur viaţă după moarte. Aceste verificări aleştiinţei, pentru cei credincioşi sînt doar o confirmare a crezului lor. Ei ştiu că există o altă viaţă. în a II epistolăcătre Corinteni 5:1 apostolul Pavel scrie: „Ştim că dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru tru-pesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mînă, ci este veşnică." Cuvîn-tul„ştim" de la începutul acestui verset are o mare valoare.Aici pe pămînt, mulţi sufăr dureri şi sînt dobo-rîţi de boale. Unii sînt acum pe pat de spital. Şi toată suferinţa emărită cu mult de teama morţii. Cei credincioşi ştiu că şi sănătatea şi boala lucrează spre binele lor. Ei ştiu căşi dacă închid ochii pentru pămînt, îi deschid în glorie. Ce mîngîietor e gîndul acesta în toate suferinţele.1

încurînd ele se vor termina şi urmează viaţa fără dureri, fără suferinţe, fără moarte. Uneori Dumnezeu a găsitcu cale să tragă perdeaua nevăzutului şi să descopere celor ce aveau să treacă prin martiraj, gloria viitoare.Aceasta Ie-a dat o statornicie de neclintit. Ştefan a văzut60cerurile deschise şi a murit cu rugăciunea pe buze. Perpetua a văzut ceva din glorii şi a suportat martirajul cumultă răbdare. Pentru cei credincioşi, dincolo sînt glorii ce nu pier. Unul care a murit, dar după cîteva clipe afost readus la viaţă, ceea ce a văzut dincolo, l-a determinat să se pocăiască, să-şi predea viaţa Domnului şi sătrăiască spre folosul altora.Unul din aceştia e Dr. George Ritchie, medic din Richmond, Virginia. Pe cînd era în militărie a fost internat laSpital în stare gravă. în timp ce a fost dus la roentgen, el a început să-şi piardă echilibrul. Căpitanul medic i-astrigat să stea drept, dar el şi-a pierdut cunoştinţa. Cînd şi-a deschis ochii s-a văzut într-o cameră cu o luminăobscură. în patul din care s-a ridicat a văzut că zace cineva, acoperit cu un cearceaf, cu faţa galbenă ca demort, iar pe un deget al mîinii a observat inelul cu iniţialele R. G. pe care el l-a purtat. Atunci şi-a dat seama căacesta era trupul său pe care l-a părăsit. Apoi s-a pomenit în faţa unei lumini puternice şi şi-a dat seama că e înaintea lui Hristos Domnul. I s-a pus o întrebare: ,,Ce ai făcut cu timpul ce l-ai avut pe pămînt? " Deodată i-aapărut tot trecutul ca un prezent în scene, iar el a plecat capul şi a spus că a avut de gînd să facă anumitelucruri, dar nu Ie-a făcut, căci prea de tînăr a părăsit pămîntul. Apoi a fost purtat prin cîteva locuri. Peste totera o altă lume. A văzut la distanţă un oraş construit din lumină. Pînă atunci, el precizează că încă nu citisenimic din Apocalipsa. Dar era ceva măreţ, clădirile, zidurile, toate emanau lumină. Această privelişte a văzut-odoar pentru o clipă, căci în clipa următoare s-a trezit în camera cu lumină obscură.Pe foaia sa de internare era scris: George Rit-61^chie decedat la 20 Dec. 1943 de dublă pneumonie lobară. Revenirea sa la viaţă i-a uimit pe toţi. Mai tîrziu, el a întrebat pe medic şi acesta i-a spus că în timp ce voiau să-i facă roentgen, el a încetat din viaţă. L-auexaminat şi era mort. După nouă minute, soldatul care îl pregătea pentru morgă, a fugit la medic şi i-a spus cămortul a revenit la viaţă, astfel medicul a venit şi i-a dat o injecţie de adrenalină, iar el a deschis ochii.Revenirea soldatului la viaţă, fără nici un deranj cerebral, după nouă minute, spunea medicul că a fost un cazunic în toată cariera sa medicală. George Ritchie a urmat apoi medicina şi a devenit doctor, dar a căutat să-Lslujească cu adevărat pe Hristos. Ceea ce a văzut în cele nouă minute în lumea de dincolo a fost o experienţăcare i-a schimbat fundamental viaţa. Revista Guidepost a făcut o anchetă în 1963 asupra acestui caz, aadunat dovezile care atestau moartea lui Ritchie, declaraţia medicului de serviciu, declaraţia sorei de spital şi

mărturia personală a lui Dr. George Ritchie. Mărturia lui arată că locaşurile veşnice sînt glorioase.Un alt tînăr credincios în vîrstă de 21 de ani, suferind de tuberculoză, îndemna petoţi cei ce-l vizitau să-şipredea viaţa lui Hristos. într-o zi, el a spus părinţilor că i s-a descoperit că în două săptămîni va muri, dar elera plin de bucurie că pleacă la Mîntuitorul său, şi mereu cînta. Cînd s-au împlinit cele două săptămîni, în timpce era înconjurat de cei ai familiei, el a închis ochii şi a adormit în Domnul. Mamă-sa plină de durere a începutsă bocească, iar un frate mai tînăr a început să strige: „Nicule, nu muri! Nu muri, Nicule!" După cîtva timp deplînsete, o soră a lui care stătea la picioare, zise: „Tăceţi că mişcă din pleoape." Toţi îl priviră încremeniţi. Eldeschise ochii, îi privi şi le zise: „Nu62plîngeţi după mine. Am fost cu Domnul Isus şi gloria şi splendorile sînt minunate. Ţipetele voastre m-au îndurerat şi am cerut îngăduinţa să vin să vă spun să nu plîngeţi, ci să fiţi veseli. Am promis că nu vă spun



secretele pe care Ie-a pregătit Dumnezeu pentru sfinţii Săi, dar aş vrea să ştiţi că e cu mult, cu mult maiminunat decît îşi poate imagina cineva." O lumină cerească radia pe faţa lui suptă de boală. Le-a mai făcut unsemn şi a plecat din nou în veşnicie.Azi s-a ajuns la un pas mai departe. Revista americană „The National Enquirer" în numărul pe 15 Iunie 1976,publica sub semnătura lui Paul Bar-nister un reportaj întitulat: „Vîrfuri dintre bărbaţii de ştiinţă acum sîntconvinşi că există viaţă după moarte." El zice: „Vîrfuri dintre bărbaţii de ştiinţă ce sînt în cercetare dupădovezi că există viaţă după moarte, sînt convinşi acum că într-adevăr există în mod real o viaţă după moarte

şi că foarte curînd va deveni un fapt dovedit."lată numele unor cercetători care au verificat existenţa vieţii după moarte:1. Dr. MauriceS. Rawlings-, Profesor la Universitatea Tennessee, specialist în bolile cardiovasculare. Autor alcărţii „Dincolo de porţile morţii" - dă relatările a peste 100 pacienţi. El a zis: „Prin pacienţii pe care eu i-amreadus la viaţă din experienţa morţii, am găsit că un interviu imediat la scena de urgenţă, revelează experienţerele şi bune. Un pacient îngrozit mi-a spus că el a fost cu adevărat în iad. Experienţele vieţii după moarte sîntceva mult mai mult decît imaginaţie sau fantezie cauzată de droguri. Există în mod real un cer şi un iad."2. Dr. Elisabeth Kubler Ross, Director adjunct al Secţiei de Psihiatrie la Universitatea din Chicago,63dă peste 1000 cazuri. Ea e autoarea cărţii „Experienţa morţii".3. Dr. Charles Garfield de la Centrul Medical al Universităţii California şi cercetător ştiinţific la Institutul deCercetare a cancerului de pe lîngă Universitatea Californiei din San Francisco.4. Dr. Karlis Osis de la Societatea Americană de Cercetări Psihice New York din 1960 pînă în 1976 avea 877cazuri cercetate.5. Dr. Robert Van de Castle, Directorul Laboratorului Universităţii Virginia.

6. Dr. Erlendur Haraldsson, Profesor, Şeful Departamentului de Psihologie la Universitatea din Islanda.7. Profesorul lan Stevenson de la Departamentul Psihiatrie la Universitatea Virginia.8. Dr. Russell Noyes, Profesor de Psihiatrie la Universitatea din Yowa a publicat studierea a 114 persoane.9.Dr.Raymond Moody, medic la Spitalul Universităţii Virginia.autor al cărţii „Viaţa după viaţă", unde dăinterviul a 50 persoane şi al cărţii „Reflecţii asupra vieţii după viaţă",unde dă alte cazuri.10. Dr.M.B.Sabom, cardiologist la Universitatea Emory din Atlanta, a studiat peste 120 cazuri.11. Dr.Fred W.Schoonmaker, Directorul Serviciului Cardiovascular la Spitalul Sf.Luca din Denver, timp depeste 19 ani a colectat rapoarte a 2300 pacienţi din care mai mult de 1400 au fost confruntaţi cu moartea. Launii electro-encefalograma era inexistentă pentru perioade de 30 minute pînă la 3 ore, apoi au revenit la viaţă.Cercetările lor arată că spiritul celor mai mulţi la moarte intră în contact cu spiritul celor plecaţi, morţi mai demult, şi aceasta cînd trupul are încă64viaţă; că unii primesc informaţii detailate, informaţii pe care nimeni de pe pămînt nu le-ar fi putut da; că uniisînt întîmpinaţi de preaiubiţii lor spre a-i conduce în lumea de dincolo; că cei ce aici au suferit infirmităţi —unul a pierdut o mînă, altul piciorul,-imediat la părăsirea trupului simt o întregire, deci nu mai sînt infirmi; cădeşi unii au părăsit trupul în timp ce erau pe masa de operaţie şi aveau ochii fireşti închişi, ei, readuşi fiind laviaţă, au spus cum au plutit deasupra trupului lor, au dat amănunte ce a făcut fiecare medic şi ce au vorbit.Dr. Karlis Osis, Director al Societăţii Americane pentru cercetări psihice din New York, după o analizăviguroasă a peste 877 cazuri, a zis: „Eu cred că există o viaţă după moarte — am văzut prea multe evidenţe casă le pot ignora. Am adunat sute de mărturii de la cei ce mureau şi de fiecare dată ni se raporta că au venitprietenii sau rudele să-i conducă într-o altă existenţă. De obicei, în timp de 10 minute, aceştia mureau, dar întîlnirea cu cei dragi îi liniştea şi le făcea moartea mai uşoară."Dr. Elisabeth Ross, o cercetătoare eminentă, a zis: „Sînt total convinsă că există viaţă după moarte. Amasistat şi am adunat date la patul de moarte a peste 1000 de" persoane." Ea se ocupă în special de bolnaviicare nu mai au leac. Ea a adăugat că în unele cazuri, intervenind după ce bolnavul a murit, a putut fi readus laviaţă şi chestionat despre viaţa de dincolo. Toţi cei readuşi la viaţă au raportat că li s-a spus: „Timpul tău n-asosit încă."lată cum a ajuns ea să studieze aceste cazuri: în toamna anului 1965, patru studenţi de la Seminarul Teologic din Chicago s-au dus la Dr. Elisabeth Kubler

Ross medic de Spital şi au rugat-o să-i ajute în nişte cercetări pentru proectul lor de exa-65men. Ei aveau ca subiect: „Crizele în viaţa umană", şi cei patru studenţi s-au gîndit că cea mai mare criză pecare toţi trebuie s-o întîmpine e moartea. Dar cum vor putea ei să facă cercetări în domeniul acesta? Ceexperimente ar putea folosi? Cum ar putea culege date şi cum ar putea să le verifice aceste date? Acestea aufost cîteva din întrebările lor adresate Doctoriţei Ross. Aceasta nu a avut nici o idee cum i-ar putea ajuta. Dar au hotărît să se mai întîlnească în cîteva şedinţe şi să discute problema lor. După mai multă gîndire, la întrunirile următoare, medicul Ie-a sugerat că pot studia moartea, ce-rînd bolnavilor cu boli terminale, fărăleac, să le fie profesori. Să aleagă cîţiva bolnavi în stare gravă să le îngăduie să-i observe, să-i studieze, să levadă nevoile, să analizeze răspunsurile lor, să evalueze reacţiile şi să-i vegheze în clipa morţii. Au stabilit împreună planul şi săptămînaurmătoareau trecut la acţiune. Dintru început au renunţat la toate ideile lor



preconcepute şi au evitat să citească cărţi despre acest subiect ca să poată avea o minte deschisă asupracercetărilor lor. Bolnavii aleşi au fost de vîrste diferite şi cu situaţii diferite.Aceasta a fost ceea ce a determinat-o pe Dr. Elisabeth Kubler Ross să facă cercetări în domeniul vieţii dupămoarte. Din 1965, ea a studiat peste 1000 de cazuri. începutul a fost foarte greu. Doctoriţa era proaspăt venităla Spitalul din Chicago. Cînd a cerut permisiunea celorlalţi doctori spre a face aceste anchete, ei s-au împotrivit, fiecare căuta să-şi ferească pacienţii de întrebări cu privire la moarte. într-un tîrziu a găsit unpacient dispus pentru aşa ceva, dar cînd el a început să vorbească, ea l-a oprit, spunîndu-i că va veni a doua

zi cu cîţiva studenţi. Puţin s-a gîndit că aşa ceva nu e de amî-66nat, căci a doua zi s-ar putea să fie prea tîrziu. Ea voia să fie şi studenţii de faţă. Dar a doua zi cînd a venit, elzăcea pe spate şi era prea slab ca să mai poată vorbi. Le-a făcut semn cu mîna şi în şoaptă Ie-a spus:„Mulţumesc pentru încercare." în mai puţin de o oră, el a decedat. Ei au putut doar să observe moartea lui.Acest caz a fost începutul. Pe parcurs la cercetările Dr. Ross s-au adunat cincizeci de studenţi. Toateanchetele verbale sînt înregistrate pe bandă de magnetofon şi studiate îndeaproape. La fel sînt notate toatereacţiile muribundului.După doi ani de la creerea acestui studiu, el a devenit un curs acreditat atît la medicină cît şi la teologie. Pelîngă studenţi, asistă şi medici, surori de caritate, preoţi şi rabini.Mulţi bolnavi în primul stadiu sînt cuprinşi de revoltă, devin furioşi, geloşi pe cei sănătoşi, şi se zbuciumăgreu că de ce tocmai pe ei i-a lovit boala aceasta. Unul dintre pacienţii Doctorului G. a.zis: „Presupun căoricine în situaţia mea s-ar uita la altul şi ar zice: „Nu putea să fie el în locul meu? " Acest gînd a trecut demulte ori prin mintea mea. Mi-aduc aminte de un moş pe care îl cunosc de cînd eram copil. Are peste 82 deani şi nu mai e bun de nimic. E plin de reumatism, e neputincios, e tot murdar, e tipul de om care nu-ţi face

plăcere să-l vezi. Şi gîndul m-a obsedat că oare nu putea fi moş George în locul meu? "Un caz izbitor redat de Dr. Ross a fost al unei fetiţe de 12 ani. Readusă fiind la viaţă, ea a spus tatălui ei că afost întîmpinată de fratele ei mort şi ' a simţit o dragoste de nedescris. A spus că n-ar mai fi venit înapoi, dar afost trimisă. A fost minunat!... Dar ea susţinea că nu are un frate mort. Atunci67părinţii au izbucnit în plîns. Fetiţa avea un frate mort, dar părinţii nu i-au spus nimic niciodată despre el. Acestamănunt pentru Doctoriţa Ross a fost o dovadă clară că există viaţă după moarte. Aceste verificări ale ştiinţeiconfirmă adevărurile Bibliei. Crezi tu că mai este o altă viaţă? Te pregăteşti pentru ea? Cînd tu vei închideochii pentru pămînt, unde îi vei deschide: în locul de fericire sau în locul de chin? Sînt numai două căi spuneDomnul Isusîn Matei 7:13-14: calea îngustă care duce la viaţă şi calea lată care duce la pierzare. Ca să ştiiunde vei ajunge, trebuie să te uiţi pe ce cale mergi. Dacă mergi pe calea lată a păcatului, te îndemn s-opărăseşti imediat şi să apuci calea Domnului Isus Hristos ca să ajungi în fericire.O tînără căsătorită ce avea un copil de doi ani a fost internată la spital în stare gravă. Boala s-a înrăutăţit şi într-o zi, în timp ce soţul şi doctorul erau lîngă ea, ea a părăsit trupul şi a plecat. Privind la scena din cameraspitalului, ea a văzut pe soţul ei plîngînd în mod necontrolat, iar medicul, îi scutura capul fără viaţă. Apoi a întîlnit un înger, probabil venit să o conducă şi au plecat spre ceruri. De odată a întîlnit pe un prieten de alfamiliei lor ce locuia la mare distanţă. Cînd l-a văzut, i-a zis: „Toma, eu nu am ştiut că tu eşti aici sus." Şi el i-azis: „Nici eu nu am ştiut că tu eşti aici." „Eu tocmai acum am sosit" — i-a spus ea. „Şi eu la fel acum amsosit" — i-a zis el. Atunci îngerul i-a zis ei: „Dar tu trebuie să te întorci înapoi pe pămînt pentru încă o vreme."Ea a fost puţin dezamăgită, căci totul era mult mai minunat decît în orice vis, dar a trebuit să asculte.Gîndindu-se la soţ şi copil a zis: „Bine, mă reîntorc la ei." Şi de odată a ajuns din nou în camera spitalului.Cînd trupul a început să clipească puţin din68ochi, doctorul a strigat: „Ea are să trăiască." Şi de bucuros ce a fost,s-a aplecat şi a sărutat-o pe obraz. în aceeaşi zi, puţin mai tîrziu, tatăl lui Toma a chemat la telefon pe soţul ei şi i-a spus: „Am o vestetristă.Toma a fost omorît într-un accident de automobil."Acum,dacă nu există viaţă după moarte, ea nu avea de unde să ştie despre moartea lui Toma. întîlnirea eidincolo cu Toma şi anunţarea la telefon a accidentului mortal al lui Toma, adevereşte că după viaţa aceastaeste o altă viaţă.

Un altul care avusese accident grav de maşină şi îi tăiase un picior, rămas în nesimţire, după ce a fost readusla viaţă, a istorisit cum şi-a văzut piciorul amputat, cum au venit alţii să-l ajute şi toate acţiunile acelora. Deşja fost în nesimţire a dat o seamă de amănunte. întrebat fiind cum ştie aceste lucruri, el a spus că în tot acesttimp plutea deasupra trupului său mutilat, că a văzut şi a auzit totul.O altă pacientă care a murit pe masa de operaţie, readusă fiind la viaţă, a spus că ea a stat acolo cu unprieten care era mort mai de multă vreme, că a privit la toată operaţia, că chirurgul a săvîrşit o greşală pe caretrebuie s-o corecteze, şi a redat conversaţia doctorului după ce ea a fost declarată moartă.Dr. Charles Garfield a zis: „Recent, de exemplu, lucram cu o bătrînă care avea dureri grozave de cancer laoase. Am încercat să-i liniştesc durerile, dar fără rezultat. De odată însă s-a liniştit. Curios, am întrebat-o ce s-a întîmplat. Ea mi-a spus că i-a venit mamă-sa şi i-a spus că încurînd vor fi împreună. Promisiunea mamei aliniştit-o. Curînd după aceasta a şi murit."



Judson B. Palmer în broşura sa „Copilul lui69Dumnezeu între moarte şi înviere", la pagina 27, dă o altă experienţă asemănătoare a altei credincioase.Aceasta a văzut plecînd spre ceruri o fetiţă numită Mamie şi pe un bătrîn căreia toţi îi ziceau „bunicul".Medicul ce o supraveghea şi căreia ea i-a spus ce a văzut, s-a interesat de cele două persoane şi a constatatcă au murit exact la acea oră cînd credincioasa ce a revenit la viaţă, a spus că i-a văzut pe ceialalţi doimergînd spre ceruri.

Harry Woods, un inginer de întreţinere de 60 ani din Knoxville, Tennessee, a murit pe patul spitalului în urmaunui atac de cord. „Alunecam în jos, a spus el, tot mai jos în adîncul pămîntului. Aveam acest groaznicsimţămînt că sînt pierdut. Nu a fost aşa cum am învăţat ca şi copil că totul e foc şi pucioasă. Eu aveamsenzaţia de frig. Nu ştiu de ce am fost pe acolo. Se mai aflau şi altceva pe acolo, un fel de spirite ce se mişcaucu mii kilometri pe oră. Cred că unul din aceste spirite rele, mi se pare a fost diavolul, mă împingea mai adînc,mai adînc în acel loc groaznic. M-am simţit învelit în întuneric cu spirite negre... în depărtare am văzut o altăfiinţă şi cumva ştiam că e Isus şi că El m-ar putea salva. Am încercat să-L strig, dar n-am putut." Apoi a fostreadus la viaţă şi a istorisit aceasta.Thomas Welch era ajutorul unui mecanic de locomotivă ce lucra pentru o fabrică de cherestea. Buştenii eraudescărcaţi într-un lac şi apa îi purta spre conveior. Cum unii s-au aşezat de-a curmezişul, mecanicul a opritdescărcarea şi i-a cerut lui să meargă să îndrepte acei buşteni. El a pornit pe o punte înaltă la vreo 18 metri,dar a căzut în lac. Mecanicul a văzut cînd a căzut şi a dat alarma. Cei vreo 70 muncitori au oprit ferăstraiele şiau încercat să-l găsească. Cercetările au durat între 45 minute şi70

o oră. însfîrşit.M. J. H. Gunderson I-a găsit şi I-a pescuit din adînc. în cădere, el se lovise rău de buşteni şi eramort, dar el mărturiseşte că nu era mort, ci era viu în altă lume. în acea oră el spune că a învăţat mai multdecît în toată viaţa sa dinainte. El ştie cum a căzut în apă şi apoi imediat s-a aflat pe marginea unui ocean defoc, aşa cum scrie în Apoca-lipsa 21:8. în broşura ce a scris-o după aceea spune: „Stăteam la o oarecaredistanţă de acele vîlvătăi de foc albăstrui. Aşa cum vedeam cu ochii, era acel lac de foc şi de pucioasă... Amvăzut pe cineva pe care l-am cunoscut şi care a murit cînd eram de 13 ani. Un altul era un băiat cu care ammers la şcoală şi care a murit de cancer la falcă, ce a început cu o infecţie la un dinte. El era cu doi ani maimare decît mine. Deşi n-am vorbit, ne-am recunoscut. Ei erau deasemenea uimiţi şi cugetau adînc la ceea cevedeau şi parcă nu le venea să creadă. Expresia feţei lor trăda confuzie şi deznădejde."„Scena era atît de groaznică încît cuvintele nu o pot descrie. Nu există cale de a relata cele văzute, decît cănoi eram martori acum la judecata cea din urmă. Nu era nici o cale de scăpare, nici o ieşire. Şi nici nu îndrăzneam să ne uităm după aşa ceva. Aceasta era o închisoare din care nimeni nu mai putea să scape decîtprintr-o intervenţie divină. Eu am zis într-un fel auzibil: „Dacă aş fi ştiut despre aceasta, aş fi fost gata să factotul numai să scap, să nu ajung într-un loc ca acesta, dar n-am ştiut."

„în timp ce-mi depanam aceste gînduri, am văzut pe un alt om păşind în faţă. Imediat am recunoscut cine eraEl. Avea o faţă plină de bunătate, de milă, de tărie, era neînfricat, Stăpîn a tot ce vedea. Era însuşi Isus. _.O mare speranţă s-a trezit în mine şi ştiam că răspunsul la problema mea era această mare şi minunatăPersoană, care venea spre mine în această închisoare a sufletelor pierdute, păstrate pentru judecată. N-amfăcut nimic spre a-l atrage atenţia, ci mi-am zis: „Dacă numai s-ar uita spre mine, m-ar vedea. El m-ar puteaizbăvi din acest loc, fiindcă ştie ce să facă. El a trecut pe lîngă mine şi părea că nu mă vede, dar abia ce atrecut şi a întors capul privindu-mă. Atît tot. Privirea Lui a fost de ajuns. în clipele următoare am fost înapoi şi am intrat iarăşi în trupul meu. Aceasta a fost ca şi intrarea printr-o uşă.Acum puteam auzi pe soţii Brocke, familia la care stăteam, cum se rugau pentru mine, aceasta a fost cîtevaminute înainte de a deschide ochii sau a spune ceva. Puteam auzi şi înţelege ce se petrecea. Am simţit viaţa în corpul meu, am deschis ochii şi am vorbit.Mulţumesc lui Dumnezeu pentru cei ce se roagă. Cînd am revenit în trup tocmai se ruga Doamna Brocke,zicînd: „O, Dumnezeule, nu-l lua pe Tom, el încă nu e mîntuit." Atunci am deschis ochii şi i-am întrebat: „Ce s-a întîmplat? " Le-am spus pe unde am fost şi că m-am reîntors. în acel moment a sosit şi ambulanţa care m-a

dus la Spitalul Samariteanul milos din Portland."Acum, oricît de materialist ai fi, nu poţi să pui pe seama materiei aceste cunoaşteri, pe care nici omul viu nule are, cu atît mai puţin materia moartă, trupul a cărui inimă a încetat să bată. E cu totul absurd să pui aşaceva pe seama unui creier mort. Aceste verificări ne constrîng să credem că nu materia e totul, ci există sufletşi că există viaţă după moarte. Cu ochii fizici putem vedea numai materia, iar cînd îi închidem nu mai putemvedea nici măcar materia, dar de cum sufletele ce pleacă în veşnicie.72Sufletul poate vedea sufletele ce îşi iau zborul. Există o viaţă după această viaţă. Dar oare te-ai pregătit tupentru ea? Eu nu caut să-ţi ţin o predică strălucită ca să-ţi încînt auzul. Nu, ci în chip simplu caut să-ţi prezintadevărul Bibliei în lumina verificărilor ştiinţifice de astăzi. Opreşte-te şi gîndeşte: dacă tu ai fi fost văzut înlocul luiToma, a lui Ma-mie sau a „bunicului", unde ar fi mers sufletul tău: în cer sau în iad?



Vezi de ce trebuie să te întorci la Dumnezeu înainte de a fi prea tîrziu?Noi credem că există o altă viaţă nu din pricina acestor mărturii, ci fiindcă Dumnezeu a revelat în Cuvîntul Săuaceasta. Aceste verificări făcute nu de credincioşi, ci de medici pot ajuta pe unii să se trezească, să-şi deaseama că nu e de glumit cu iadul. Unii sînt prea uşuratici în ce priveşte sufletul şi veşnicia lor.Un reporter al revistei ENQUIRER a vrut să vadă cît de mult îşi preţuiesc oamenii sufletul lor şi s-a hotărît săfacă o anchetă. El oprea trecătorii şi le spunea: „Numele meu e Steve Coz, sînt trimis al Satanei şi vreau să-ţicumpăr sufletul cu 10 dolari. Ceea ce trebuie să faci e doar să semnezi acest „Certificat de vînzare." Şi e

interesant,unul din şapte din cei chestionaţi a fost gata ca pentru 10 dolari să-şi vîndă sufletul Satanei. Unlucrător în construcţii din Atlanta a zis: „Oricum eu tot în iad mă duc. E mai bine să merg mai bogat cu 10dolari sau cu nişte băutură." Altul din Gary a fost gata să vîndă şi sufletul soţiei, al mamei sale şi a copiluluicu preţ redus, 4 suflete pe 30 dolari. Un student din Boston a semnat contractul şi a primit banii, dar după pu-ţin timp s-a întors înapoi şi a cerut să rupă actul semnat căci dă banii înapoi. El devenise foarte tulburat dupăsemnarea certificatului. Reporterul a73spus că e dispus să-i dea actul semnat, dar să restituie 11 dolari. Numaidecît a scos 11 dolari şi a primitcertificatul de vînzare. Cînd a prezentat oferta unui om sărac, acesta l-a privit şi i-a zis: „Sufletul e tot ce mi-amai rămas! " Un altul i-a zis: „Mă mir că nimeni nu te-a împuşcat pînă acum."Am dat această relatare ca să vă daţi seama ce puţin îşi preţuiesc unii sufletul lor. Să fie de mirare că ajung îniad? Bogatul în iad a zis lui Avraam că dacă ar învia cineva din morţi, oamenii s-ar pocăi. Noi însă constatămcă nici în urma învierii unora, cazuri verificate de oameni de ştiinţă, păcătoşii nu sînt gata să creadă şi să sepocăiască de păcatele lor. Domeniul vieţii după moarte a fost neglijat şi tăgăduit de o seamă de oameni deştiinţă, dar azi tocmai ei îl cercetează. Dr. Karlis Osis, Directorul de Cercetări a Fundaţiei de Parapsihologie

din New York a făcut cercetări extensive în privinţa aceasta încă din anul 1961. într-o monografie întitulată„Observaţii la patul de moarte de medici şi surori", el spune că a trimis chestionare la 10.000 de doctori şisurori din Statele Unite, cerîndu-le să-şi treacă observaţiile lor asupra muribunzilor. Medici şi surori aurestituit chestionarele cu informaţii asupra morţii a 35.000 persoane.Astăzi există o întreagă literatură în privinţa aceasta cu o largă răspîndire. Unele cărţi cu asemenea verificăriau ajuns best selers cu o circulaţie în peste un milion de copii. Generaţia aceasta a necredinţei a ajuns săvadă ceva dincolo de poarta morţii. E curios şi totodată foarte important că Dumnezeu a îngăduit tocmai unor necredincioşi să facă aceste verificări spre a vedea că ce spune Biblia e adevărat; că există o altă viaţă dupăviaţa aceasta; că există un loc de fericire şi un alt loc de groază, de chin; că imediat ce omul închide ochiipentru viaţa aceasta, 74 îi deschide în viaţa cealaltă; că AICI şi ACUM tu eşti cel ce hotăreşti unde să-ţi petreci veşnicia, ale-gînd caleavieţii sau calea morţii, iar sfîrşitul căii este fericirea în rai sau chinul în iad. Nimeni nu mai are scuze, nici tu.Dacă n-a vrut cineva să creadă Biblia, trebuia să creadă măcar pe cei ce au revenit la viaţă şi care aumărturisit că există viaţă după moarte. Cu toate acestea, cei mai mulţi rămîn complet nepăsători. Nu vreau săcreadă pe Dumnezeu, Cuvîntul Său sfînt şi nu vreau să creadă nici chiar pe cei ce învie din morţi. E exact cum

a spus Avram.Luna a fost vizitată doar de cîţiva astronauţi care s-au întors şi au spus cum e acolo şi toate popoarele lumiicred ce au spus astronauţii. Toţi copiii şi studenţii în şcoli învaţă ce au spus astronauţii. Dar cînd mii depersoane afirmă că au fost în viaţa de dincolo şi spun ceva, lumea nu îi crede. Dar îi las pe cei mulţi şi te întreb pe tine care citeşti aceste rînduri, tu crezi că există o altă viaţă. O viaţă după moarte? Te pregăteşti tupentru veşnicie?Eu am scris aceste rînduri cu gîndul să te ajut să nu ajungi în iad. Acum tu poţi să-ţi dai seama că nu poţiintra în cer cu păcatele tale, ci în iad. De aceea, recunoaşte-ţi azi vinovăţia ta în faţa Domnului, îngenunchează în locul în care te afli şi cere-l iertare. Căieşte-te de toate păcatele tale şi crede că Jertfa Domnului IsusHristos a fost şi în locul tău. Părăseşte înjurăturile, plăcerile, băutura, fumatul şi orice alt păcat. începe dinclipa aceasta o viaţă nouă prin Duhul Sfînt şi alipeşte-te de o biserică ce trăieşte Evanghelia. Dacă citireaacestei cărţi ţi-a fost folositoare şi ajungi să te bucuri de harul Domnului, scrie-mi şi mie două rînduri să măbucur şi eu de lucrarea Domnului în viaţa ta.Iar voi, care aţi părăsit calea păcatului şi aţi75primit mîntuirea Domnului, aş vrea ca aceste verificări ştiinţifice să vă întărească mai mult credinţa voastră înCuvîntul sfînt. Citiţi-I, ascultaţi-l, trăiţi-l în viaţa de fiecare zi şi vestiţi-l şi altora. Tu, cel ce porţi o suferinţă întrupul tău, nu te văicări. Şi eu o port. Dar curînd vom scăpa de toate acestea. Există o altă viaţă mai frumoasădecît aceasta şi fără suferinţe. Să-L slujim cu credincioşie pe Domnul pînă vom fi întîmpinaţi de sfinţii de Sus.Doamne, ajută-ne la aceasta!STAREA INTERMEDIARĂ



Pe monumentul fratelui meu Silvan din cimitirul comunei Firiteaz sînt înscrise cuvinteleCititorule, cine eşti tu, am fost şi eu Şi cine sînt eu, vei fi şi tu.Dar unde îţi va merge sufletul ? ? ?76Există viaţă după moarte? Unde sînt cei plecaţi? Sînt conştienţi? Au memorie? Ce fac morţii? Cum e dincolo?Să urmărim aceasta în învăţătura Domnului Isus Hristos. El e cel ce a adus la lumină viaţa şi neputrezirea prin

Evanghelie (2 Tim. 1:10). El, care a venit de la Tatăl, ştia mai bine ca oricine adevărul întreg despre viaţa dupămoarte. întîi, El a spus clar că sufletul nu moare, lată cuvintele Lui: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul" (Mat. 10:28). El a afirmat că Dumnezeu e cel ce cheamă sufletul. în pilda bogatuluicăruia i-a rodit ţarina, şi care se gîndea că are bunătăţi strînse pentru mulţi ani. Dumnezeu i-a zis: „Nebunule,chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul..." (La 12:16-21).El a precizat că după moarte sunt două locuri: unul de fericire şi altul de chin. Săracul Lazăr cînd a murit afost dus de îngeri în sînul lui Avraam sau locul de fericire. Bogatul.cînd a murit, şi-a deschis ochii în iad (Luca16:19-31). Hristos Domnul a spus că nu se poate face trecere din locul de chin în locul de fericire. Deci, lamoarte ţi se pecetluieşte soarta ta veşnică. Deşi trupurile erau în ţărînă, sufletul lor vedea, auzea, simţea.Bogatul avea aduceri aminte, avea cunoştinţe mai mari ca în viaţa de pe pămînt căci îl cunoştea şi pepărintele Avraam şi cunoştea şi ce ar trebui să facă fraţii săi ca să nu ajungă în iad, ştia că pe pămînt mai arecinci fraţi, ştia că şi ei merg spre acelaşi loc de chin şi se gîndea că dacă s-ar duce Lazăr la ei, i-ar puteadetermina să se po-căiască. La fel aici se arată că rugăciunile după77moarte nu mai au valoare, nu sînt ascultate. Nici măcar picătura de apa nu i-a mai fost acordată. în rai sau în

iad se ajunge imediat după moarte. Ce importanţă mare ar trebui să dăm acestei învăţături!Trecerea pragului din lumea aceasta în cealaltă uneori se face subit, cu totul pe neaşteptate, fie printr-un atacde inimă, fie printr-un accident, încît persoana abia după cîteva momente îşi dă seama că a murit pentrupămînt, că sufletul a părăsit trupul şi e într-o altă lume.Cei ce aici au fost bolnavi mai multă vreme şi au avut dureri, îşi dau mai bine seama de aceasta trecere căciimediat durerile trupeşti încetează, simt uşurarea de orice suferinţă ce au avut; iar cei cei ce au avut oinfirmitate, simt imediat reîntregirea lor, căci trupul cu neputinţe a rămas aici, sufletul însă a plecat.Cum e dincolo? E cu totul diferit de aici. în teologie perioada dintre moartea corpului prin plecarea sufletuluişi învierea din ziua de apoi e numită starea intermediară. Nici cei credincioşi, nici cei necredincioşi nu intră înstarea permanentă, veşnică, ci au parte de o stare provizorie. Numai după înviere şi judecată cei mîntuiţi, îşiprimesc răsplătirea şi fericirea veşnică, iar cei nemîntuiţi, toţi păcătoşii îşi primesc osînda veşnică. Dar Bibliaarată clar că şi în starea intermediară sînt două locuri: de fericire şi de chin. Chiar şi aici pe pămînt cîndcineva a săvîrşit o crimă, e depus în închisoare. El nu e judecat încă, dar stă într-o închisoare preventivă. Cînde judecat şi osîndit ia temniţă grea sau muncă silnică pe viaţă, e strămutat şi dus la locul permanent deosîndă. Cam aşa e şi cu sufletul. Fiindcă vieţuirea a fost în corp, şi sufletul şi trupul după înviere vor

78 avea parte de fericire sau osîndă veşnică. în starea intermediară, sufletele sînt conştiente de sine, de locul unde sînt, de starea în care sînt. Da, toţi ceiplecaţi în viaţa de dincolo sînt conştienţi. Chiar fără trupul acesta, sufletul vede, aude, simte, vorbeşte,posedă memoria, are aduceri aminte, bogatul ştia cîţi fraţi are, îşi dădea seama că fiind pe calea păcatului, vor ajunge şi ei în iad, avea dorinţa să-i scape, se gîndea că dacă va merge la ei cîneva din morţi se vor pocăi,deci cunoştea şi calea mîntu-irii. Există o cunoaştere în parte în vreme ce sîntem în trup, dar există ocunoaştere deplină după ce plecăm din trupul acesta. Cîtă vreme sîntem în trup sîntem ca şi o persoană caree închisă într-o casă fără ferestre, ci doar prin două găurele caută să privească orizontul, dar cînd ieseafară,priveliştea e cu totul alta, mult mai bogată; cunoaşte pe Avraam pe care nu I-a văzut niciodată, ştie căspre a nu ajunge în iad, fraţii lui trebuie să se pocăiască.



Unii caută să susţină că sufletele sau duhurile celor morţi sînt inconştiente. îşi bazează aceasta pe faptul cătrupul a posedat cele cinci simţuri, or sufletul fiind fără trupul de carne—zic ei—nu poate să fie conştient.Domnul Isus spunea unora care se credeau deştepţi şi găseau pricini: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţinici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" (Mat. 22:29). A spune ca fără corpul acesta nu pot fi conştienţi însemnează a afirma că nici îngerii nu sînt conştienţi, căci nu au corpuri de carne, or e absurd aşa ceva.Unii spun că duhurile celor morţi sînt inconştiente fiindcă dorm. E adevărat că în Biblie se vorbeşte desprecei morţi că dorm, dar în textul original reiese clar că aluzia e la trup care rămîne culcat pînă la înviere, cînd

se face trezirea (vezi loan7911:11; Luca8:52; I Tes. 4:13). Trupul are nevoie de somn, nu spiritul. Nu găsiţi nicăieri scris că îngerii sau cădiavolul doarme. Fiinţele spirituale nu au nevoie de somnul acesta firesc.Biblia arată că sufletele celor morţi sînt conştiente. Bogatul ajuns în iad strigă—cum strigă în somn? Bogatulsimte că e chinuit grozav în văpaia aceea—cum simte în somn? Avraam spune despre Lazăr că e mîngîiat—cum e mîngîiat în somn? în Apoc. 6:9-11 ap. loan spune că a văzut sufletele martirilor care strigau—oarestrigau în somn? Nu, ci ele erau conştiente că cei vinovaţi n-au fost pedepsiţi, că a trecut un timp şi încă nuau fost judecaţi. Unii caută să restălmăcească cuvintele că li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme,deci să doarmă, or prin odihnă nu se înţelege numaidecît somnul. Un călător obosit se aşează să seodihnească, dar nu înseamnă că doarme. Oamenii muncii pleacă la odihnă la munte sau la mare, dar aceastanu înseamnă că dorm tot timpul. Biblia nu trebuie restălmă-cită. Aceasta înseamnă a forţa un text să spună cevreau eu, nu ce vrea Domnul. Chiar şi pe vremea ap. Petru existau aşa oameni (vezi II Petru 3:16), dar făceauaceasta spre pierzarea lor. în epist. către Evrei 12:22,23 se spune că noi ne-am apropiat de adunarea însărbătoare, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi. Se poate ca aceştia să fie inconştienţi? în Apoc.

7:9-10 se spune că era o gloată mare, nenumărată care striga de bucurie, dar nimeni nu mă poate face să credcă aceştia strigau în somn. O, nu, ci ei erau toţi conştienţi de starea în care au ajuns.CUM E DINCOLO. Apostolul Pavel, care a fost răpit la al treilea cer, în cuvinte scurte caută să ne80 împărtăşească cum e dincolo. El spune „Lucruri pe care ochiul nu Ie-a văzut urechea nu Ie-a auzit şi la inimaomului nu s-au suit, aşa sînt lucrurile pe care Ie-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc."Toţi cei readuşi la viaţă şi chestionaţi.mereu au repetat că nu pot să spună ce frumos, ce minunat e dincolo.Mulţi dintre ei au căutat să precizeze că nu le pot descrie fiindcă sînt pe alt plan, situaţia e cu totul alta.Lumea noastră e tridimensională, adică are trei dimensiuni: lungime, lăţime şi înălţime. Lumea spirituală separe că are patru dimensiuni. în epistola către Efeseni 3:18 apostolul Pavel spunea: „să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi înălţimea". Deci el vorbeşte de patrudimensiuni.Un profesor de anatomie şi distins medic. Lord Geddes, din Anglia, revenit la viaţă, la fel afirmă că lumeadincolo e patru-dimensională. Dar îl las pe el să vă istorisescă experienţa lui. El zice:„Sîmbătă, 9 Noiembrie, cîteva minute după miezul nopţii am început să mă simt foarte bolnav şi pe la ora 2mi-am dat seama că sufeream de o acută gastro-euteritis (inflamarea intestinelor). Pe la ora 10 aveamsimptomele unei foarte acute intoxicaţii. Pulsul şi respiraţia au devenit cu totul imposibile de numărat. Mi-amdat seama că sînt foarte grav şi în scurt timp cunoştinţa a început să mi se întunece, dar numaidecît amconstatat că cunoştinţa eului a început să se separe de cealaltă cunoştinţă care era tot a mea. Spre o maiuşoară pricepere voi numi cunoştinţa A pe cea a eului meu, a sufletului, şi cunoştinţa B pe cea firească atrupului meu. Cunoştinţa B am constatat că aparţine trupului, şi cum starea mea fizică se înrăutăţea , mi-amdat seama că ea e produsă de cap şi inimă şi treptat,81devenea tot mai individuală şi cunoştinţa B a început să se desintegreze , în timp ce cunoştinţa A care erameu părea acum să fieînafara trupului, pe care acum îl puteam vedea alături de mine. Gradual am constatat căputeam să văd nu numai corpul meu şi patul în care am stat, ci toate din casă şi grădină şi imediat în clipaurmătoare mi-am dat seama că văd nu numai lucrurile de acasă, ci şi în Londra şi în Scoţia, de fapt oriunde mise îndrepta atenţia, şi explicaţia era că acum eram liber de timp într-o nouă dimensiune a spaţiului, unde„acum" în lumea patrudimensională în care mă aflam, într-un fel oarecare era echivalent cu „aici" din lumea

tridimensională. De aici înainte, descrierea e cu totul metaforică, fiindcă nu exista termeni care să poatădescrie în mod real ceea ce am văzut sau apreciat. Deşi eram în afară de corp, eu aveam ceea ce părea operfectă vedere a doi ochi buni, şi ceea ce am văzut poate fi descris numai în felul acesta, că eram conştientde un psihic plin de viaţă şi îmi dădea impresia că sînt vizibil... Am văzut-o pe A. intrînd în dormitor. Cînd m-avăzut a avut un şoc, a fugit apoi la telefon. Am văzut pe doctorul meu cum şi-a lăsat toţi pacienţii şi în maregrabă a venit la mine şi l-am auzit zicînd „S-a dus! " îl auzeam foarte clar vorbindu-mi corpului meu, dar nu-iputeam răspunde, căci eu eram alăturea. El a luat o siringă şi a dat o injecţie trupului meu, mai tîrziu am aflatcă a fost o injecţie camfor. Cum inima a început să bată , am fost atras înapoi în trup, şi îmi părea aşa de răucăci abia începusem să înţeleg unde am fost şi ce am văzut. Odată înapoi în trup, toată claritatea viziunii adispărut şi a fost înlocuită de cealaltă cunoştinţă, care era plină cu dureri. ,E surprinzător că nu a fost vis şi nu s-arşters ca



82un vis. Cred că întregul lucru înseamnă simplu că eu am fost mort pentru lumea tridimensională. De fapteliberarea cunoştinţei în lumea patrudimensională nu e o imaginaţie, ci e cea mai importantă chestiune cetrebuie înscrisă."lată de ce nu se pot descrie bine lucrurile de acolo. Dar fiţi siguri că sînt frumoase, minunate. De aceea dacăeşti credincios, nu sînt motive să te temi de moarte, să-ţi pară rău că părăseşti viaţa aceasta. Dincolo e cumult mai bine.

Toate aceste arată că sufletul imediat pleacă spre locul pentru care s-a pregătit. Aceasta ne face să tragemconcluzia că rugăciunile preotului, a pastorului sau a rabinului nu mai au nici o valoare pentru cel mort, doar poate să trezească la realitate pe cei vii. Tu, prin traiui tău, alegi unde să-ţi petreci veşnicia. Iar faptul călumea dincolo e cu totul altfel, ne face să înţelegem zădărnicia pomenilor. Lucrurile de aici nu le mai mînîncăcel plecat dincolo, căci acolo toate sînt altfel. Dă de pomană, fă milostenie săracilor cît eşti pe pămînt şiatunci dincolo vei primi răsplătirea. Dar nu uita că intrarea în locaşurile minunate o poţi avea nu prin meriteletale,ci numai prin meritele Domnului Isus. De aceea îngenunchează şi roagă-L să mîntuiască şi sufletul tău şiatunci poţi avea parte de moştenirea sfinţilor în lumină. Vrei tu să ajungi acolo?CE FAC MORŢII? Trăiesc. Pare paradoxal, dar aceasta e realitatea. Trupul e învelişul , e haina, care devinehrană viermilor, dar eu trăiesc şi după ce am lepădat haina. Biblia spune despre cei credincioşi că seodihnesc de ostenelile lor (Apoc. 14:13), că se bucură, (Apoc. 7:9,10) strigă, cîntă (Apoc. 5:9; 15:2,3), sîntfericiţi.83 ÎNVIEREA MORŢILORDa, există o viaţă a sufletului imediat ce părăseşte trupul pe tot timpul dintre moarte şi înviere şi va fi viaţa

sufletului şi a trupului după învierea morţilor.DOCTRINA DESPRE ÎNVIEREA MORŢILOR PARE IMPOSIBILĂ. Cum s-ar putea să învie un trup care s-adescompus cu totul? Altul a fost ars şi cenuşa spulberată în vînt, cum ar mai putea să fie adunată laolaltă şisă învieze? S-au unul care a murit în ocean şi trupul i-a devenit pradă peştilor: o mînă mîncată de peşti ce auajuns în părţile Japa-niei, un picior de unii ce au ajuns în India, alţii în Australia, alţii în Africa. Peştii au fostprinşi şi mîncaţi în diferite părţi ale pămîntului. Deci cum s-ar mai putea aduna particulele acelui corp? Privindfireşte, învierea pare imposibilă. Dar multe alte lucruri au părut imposibile şi totuşi s-au realizat. Cînd se lucrala realizarea locomotivei cu aburi un învăţat de seamă al vremii a spus că va fi imposibil omului să suporteviteza de 60 km. pe oră, iar azi sînt locomotive ce ating 250-350 km. la oră şi oamenii suportă viteza. A fost ovreme cînd se spunea că e imposibil ca să se realizeze avionul care să zboare în aer, de oare ce e mult maigreu decît aerul. Iar azi noi vedem adevărate fortăreţe că zboară. Imposibilul a devenit posibil. Pînă acumcîţiva ani se susţinea de unii oameni învăţaţi că e cu totul imposibil să ajungă omul pe lună, dar imposibilul adevenit posibil. Tot aşa va fi şi cu învierea morţilor. Pentru cei ce nu cred că morţii vor învia, repet experienţalui Newton. Deşi era om foarte învăţat. Newton, descoperitorul legii gravitaţiei, era şi un bun credincios. Odatăun grup de studenţi l-au 84

întrebat cum el, om aşa de distins, poate crede că morţii vor învia. Lor li se părea cu totul imposibil. AtunciNewton a luat un pumn de nisip I-a pus pe masa laboratorului său, a adus nişte pilitură de fier a amestecat-ocu nisipul, apoi i-a întrebat dacă mai pot alege pilitura de fier din nisip şi toţi au fost de părere că aşa ceva eimposibil. Dar el a luat un magnet, I-a purtat pe deasupra nisipului şi ceea ce lor li se părea imposibil, el arealizat, a extras pilitura de fier din nisip. Apoi Ie-a spus că dacă el a putut face aceasta, trebuie să credem căşi Dumnezeu poate avea un magnet cu care să poată aduna toate particulele corpului meu şi să-l facă să învieze. Alţi studenţi s-au dus la Faraday şi l-au întrebat acelaşi lucru. Faraday avea în faţă o cupă de argint.El a luat-o şi a aruncat-o într-un vas cu acid nitric şi deodată cupa s-a topit. Atunci a introdus aramă în soluţieşi tot argintul s-a precipitat la fund. „Cu această cupă eu pot să fac o altă cupă mai frumoasă", a zis el. ÎNVIEREA MORŢILOR E AFIRMATĂ ÎN BIBLIE. Textele sînt destul de numeroase, dar să pomenim doar cîteva. în Vechiul Testament fiindcă revelaţia a fost treptată, doar în faza din urmă avem pomenită învierea. Subformă de dorinţă o avem în Iov 14:14 „Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze,aş mai trage nădejde..."Sub formă simbolică o avem în Ezech. 37:1-10 şi în formă de afirmare o avem în Is. 26: 19 şi Dan. 12:2. Multmai clar e arătată în Noul Testament. în Evanghelia ap. loan 5:28,29 avem cuvintele Domnului Isus Hristos:„Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentrucă vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşiafară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pen-85tru judecată." Aici Domnul Isus afirmă că va fi o înviere a tuturor morţilor. Cînd Lazăr a murit şi HristosDomnul a spus Martei „Fratele tău va învia", ea a răspuns: „Ştiu că va învia la înviere în ziua de apoi" (loan11:23,24). Deci la evrei exista crezul în învierea morţilor. Acelaşi lucru se constată şi din Mat. 22:23-33 înrăspunsul dat de Domnul isus la problema pusă de Saduchei, care nu credeau în înviere. în Fapt. Ap. 4: 2 nise mai spune că preoţii erau „foarte necăjiţi că ucenicii învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea dinmorţi." în Fapt. Ap. 23: 6 ap. Pavel spune „din pricina nădejdii în învierea morţilor sînt dat în judecată." La fel în apărarea lui rostită în faţa lui Felix şi a conducătorilor iui Israel, el a zis: „am în Dumnezeu nădejdeaaceasta pe care o au şi ei înşişi că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi" (Fapt. Ap. 24:15). Iar cînd a



fost dus în faţa împăratului Agri-pa, ap. Pavel i-a zis: „Ce, vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviazămorţii?" (Fapt. Ap. 26:8). Dar cel mai detailat text cu privire la înviere este I Cor. 15. învierea e afirmată ca o orînduire divină. Ea nu atîrnă de voia ta, ci de voia Lui. Moartea e o orînduire divină.Fie că vrei, fie că nu vrei, într-o zi va trebui să pleci din viaţa aceasta. „Oamenilor le este rînduit, să moară"(Evr. 9:27), spune Biblia. Iar noi constatăm că nimeni nu se poate împotrivi morţii. „Şi după cum toţi mor înAdam, tot aşa toţi vor învia în Hristos" (I Cor. 15:22). Deci şi tu vei învia şi vei da faţă cu Dumnezeu. în Apoc.20:13 este scris: „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa Morţilor au dat înapoi pe

mor-86ţii care erau în ele." învierea morţilor va fi cel mai fenomenal eveniment din toată istoria omenirii. Să veziieşind din pămînt, de peste tot, şi din necuprinsul apelor miriade, toţi cei ce au trăit cîndva pe faţa acestuiglob. Căci toţi vor învia. Ce privelişte măreaţă va fi învierea!MOTIVAREA ÎNVIERII. De ce trebuie să fie învierea morţilor? Fiindcă Dumnezeu a rînduit o zi de judecată, cîndbinele va fi răsplătit, iar răul va fi pedepsit. Atît binele, cît şi răul au fost săvîrşite în trup. Deci şi sufletul şitrupul trebuie să primească răsplata sau pedeapsa. în vederea judecăţii toţi trebuie să învieze. „Cei ce aufăcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată." (loan 5:29). „Căci toţitrebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primeascărăsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut cînd trăia în trup" (II Cor. 5:10).CÎND VA FI ÎNVIEREA MORŢILOR? Putem oare şti cînd se va petrece învierea? Da, în privinţa aceasta avemprecizare lămurită:„în ziua de apoi." Marta a spus: „Ştiu că va învia la înviere în ziua de apoi." Iar în Ev. loan 6,Hristos Domnul de patru ori vorbeşte de înviere ca fiind în ziua de apoi (v. 39,40,44,54). în Biblie „ziua deapoi" e ziua finală, ziua cea mare, ziua sfîrşitului. în acea zi se vor petrece patru evenimente mari: 1J Venirea

lui Hristos Domnul, 2) Sfîrşitul lumii, 3) învierea morţilor, 4) Judecata.Vorbind despre venirea Sa, Domnul Isus Hristos a zis: „El va trimite pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şivor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi..." (Mat. 24:31). Iar ap. Pavel a scris: „lată, vă spun o taină: nuvom adormi toţi, dar 87toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi LA CEA DIN URMĂ TRÎMBIŢĂ. Trîmbiţa va suna,morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi" (I Cor. 15:51,52). Acelaşi lucru l-a scris şi fraţilor din Tesalonic, care se temeau că morţii lor nu vor avea parte de venirea Domnului, „lată, în adevăr, ce văspunem prin Cuvîntul Domnului,..nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi DOMNUL, cu un strigăt, cuglasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu se VA POGORÎ din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.Apoi, noi cei vii care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca sa îmtîmpinăm pe Domnul învăzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul" (I Tes. 4:15-17).Unii bazaţi pe textul din Apoc. 20: 4,5 vorbesc de două învieri: întîi a celor credincioşi, iar după o mie de ani acelor necredincioşi. Apocalipsa e o carte simbolică, nu de doctrină. Şi Domnul Isus vorbeşte despre o învierespirituală care se petrece azi (loan 5:25) şi corporală care se va petrece la venirea Sa în ziua de apoi (loan

5:28,29). La această înviere a trupurilor El precizează că vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor ieşi afarădin ele." De asemenea ap. Pavel spune: „va fi O ÎNVIERE a celor drepţi şi a celor nedrepţi" (Fapt. 24:15). Aicinu spune: va fi învierea celor drepţi şi o înviere a celor nedrepţi. Subliniaţi versetul. Eu mă tem de Domnul şinu vreau să adaug nimic şi nu vreau să scot nimic din ce este scris. învăţătura Bibliei e clară că va fi o înviere în ziua de apoi la venirea Sa în glorie. Nu fac tălmăcirea Apocalipsei. Unii se încurcă cu textul din I Tes. 4:16unde se spune că „întîi vor învia cei morţi în Hristos." Dar aici ap. Pavel nu vorbeşte de două învieri, civorbeşte de88credincioşii rămaşi în viaţă la venirea Domnului şi credincioşii morţi şi spune că la venirea Domnului, întîi înviază cei morţi, apoi cei vii vor fi schimbaţi. Cine citeşte să înţeleagă ce a vrut Pavel să spună, nu ce ar vreael. Ba chiar Domnul Isus, vorbind despre credincioşi, precizează de patru ori că vor învia în ziua de apoi, decinu mai înainte (loan 6:39,40,44,54). Şi dacă El a spus aşa, eu nu am dreptul să spun altfel. E adevărat căpentru unele socoteli omeneşti lor le-ar trebui două veniri ale Domnului, şi două învieri. Dar Hristos Domnul avorbit de o revenire a Sa în glorie şi de o singură înviere a morţilor.CAUZA DETERMINANTĂ A ÎNVIERII. Care e forţa colosală ce va pune în mişcare materia a miriade de corpurisă se refacă şi să învieze? Hristos Domnul a zis: „Eu sînt învierea şi Viaţa" (loan 11:25). El va veni în glorie şivenirea Lui cauzează învierea. Odată am vizitat o expoziţie şi unul din cei însărcinaţi la un sector avea un băţlung şi cum îl apropia de o sonerie, suna. Băţul avea în capătul lui un grăunte de uraniu a cărui radiaţii cîndera aproape de sonerie, o făcea să sune. Cam aşa materia va simţi venirea Domnului Isus şi morţii vor înviacăci Ele Viaţa.CUM VOR FI TRUPURILE ÎNVIATE? întîi ele vor fi nesupuse putrezirii. Ap. Pavel spune: „Putrezirea nu poatemoşteni neputrezirea...morţii vor învia nesupuşi putrezirii" (I Cor. 15: 50,52). Aceasta înseamnă că întreaganoastră structură va fi alta, chiar cei aflaţi în viaţă la venirea Domnului vor suferi o prefacere, o schimbaretotală. Noile trupuri nu vor mai suferi dureri, boale sau moarte. După cum din nisip la temperaturi înalte seface sticla, care e străvezie şi are cu totul alte caracteristici de-



89cît nisipul, aşa trupul nostru înviat va avea neputre-zirea. Dr. James H. Jauncey care deţine vreo zece doctorate spune căomida şi fluturele e o bună icoană a învierii. Omida e urîcioasă, se tîrăşte cu picioruşele ei de pe o cracă pe alta, rozînd lafrunze. După ce trece prin metamorfoză, devine fluturaş drăguţ, care zboară, se hrăneşte cu nectar şi nu mai seamănădeloc cu omida. Ap. Pavel scria fraţilor din Corint: „Dar va zice cineva:,Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce? "Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi. Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar ungrăunte, cum se întîmplă; fie de grîu, fie de altă sămînţă. Apoi Dumnezeu îi dă un trup după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei" (I Cor. 15:35-38).

Ele vor fi trupuri duhovniceşti căci este scris: Este semănat trup firesc şi înviază trup duhovnicesc (I Cor. 15:44). Cutrupul.pămîntesc am fost legaţi de pămînt, am fost ţinuţi de legea gravitaţiei, supuşi timpului şi spaţiului. Cu trupulduhovnicesc îi vom putea ieşi în întîmpinare, atraşi înspre El, răpiţi de puterea Lui. Trupurile duhovniceşti nu cunoscpiedici materiale. Undele intră şi în casa cu ferestrele şi uşa închisă. Domnul Isus după înviere a intrat la ucenici în casa cuuşile încuiate.Şi ele vor fi trupuri slăvite. „Este samănat în ocară şi înviază în slavă...După cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşavom purta chipul Celui ceresc" (I Cor. 15:43,49). Trupurile înviate nu vor mai avea defecţiunele vechiului trup. Acum unul eşchiop, altul fără o mînă, fără auz sau fără vedere. Trupul înviat nu va avea aceste neajunsuri. Odată soţia lui John Ryle,care era predicator, l-a întrebat dacă el crede că o va recunoaşte la înviere, şi el i-a90răspuns: „Nu cumva crezi că am să fiu în cer mai prost decît pe pămînt". Cu trupul înviat vom cunoaşte totul în chip desăvîrşit. „Acum cunosc în parte, atunci vom cunoaşte totul pe deplin" spunea ap. Pavel. învierea morţilor la venirea lui Hristos Domnul în glorie spune oricui vrea să înţeleagă că mai există o altăviaţă, o viaţă veşnică fără de sfîrşit şi aceea e după cum tu îţi trăieşti viaţa aceasta. Aici şi acum tu alegi să-ţipetreci veşnicia cu Hristos în fericire veşnică sau cu diavolul în chin veşnic. Tu pe cine slujeşti? A cui voie otrăieşti zi de zi? Dumnezeu nu vrea pierzarea ta, ci fericirea de aceea a trimis pe singurul Său Fiu să moară

pentru păcatele noastre, ca noi primind iertarea Lui, la înviere, să putem avea parte de bucurie, de fericire înglorie. La aceasta te cheamă Dumnezeu prin Evanghelie. Ascultă chemarea Lui chiar acum, predîndu-ţi viaţata Domnului. Iar voi răscumpăraţi ai Lui, ascultaţi-L pînă la ca> păt, căci foarte curînd soseşte ceasul cîndtrupul acesta cu dureri şi neputinţe va fi preschimbat într-un trup glorios pentru veci de veci. Bucuraţi-vă înnădejdea sfîntă.

91

MĂRTURIA IADULUIExistă viaţă după moarte? Da, iadul mărturiseşte că există. Dacă nu există, iadul nu ar avea nici un rost'. Iadule locul de osînda,de pedeapsă a tuturor relelor. Simţul nostru de dreptate pretinde să existe un aşa loc. Aicipe pămînt mulţi vinovaţi, din cauză că reuşesc să-şi ascundă faptele sau fiindcă sînt mari în autoritate, scapăde osîndă. Oare crimele lor, faptele lor de ruşine de asuprire, să rămînă nepedepsite? Nu, dreptatea cereosîndă şi pentru ei. Trebuie să existe iad.

Există iad? Cum e în iad? Cine ajunge în iad? Ce spune Biblia despre iad? Nu cumva toată învăţătura despreiad e doar o sperietoare? Este ea bine fundamentată? Din punct de vedere ştiinţific poate să existe un „focveşnic"? Cum se poate împăca ideea de chin veşnic cu învăţătura despre un Dumnezeu al dragostei?Necredinţa multor credincioşi de azi; de ce mulţi nu cred în iad? Cine cîştigă 92şi cine pierde: cei ce cred sau cei ce nu cred?CE SPUNE BIBLIA DESPRE IAD? întîi Biblia afirmă cu tărie că există iad. Atîtîn Noul Testament cît şi în Vechiul Testament se arată că există unloc de fericire şi un loc de chin după viaţa aceasta. în Noul Testament sînt vreo 260 capitole, iar în 234 locurise afirmă că există un loc de pedeapsă. în cele patru evanghelii ni se arată că Hristos Domnul de 56 ori avorbit despre iad, şi numai de 24 i ori despre cer. într-o singură evanghelie, cea a lui Matei,sînt 10 afirmaţiidespre iad. Isus a vorbit despre iad prima dată în predica de pe munte, iar ultima dată în Cuvîntarea de pe



Muntele Măslinilor, din Matei 25. El a predicat despre iad mai mult ca apostolul Pavel, mai mult ca apostolulPetru, sau oricare altul. în Vechiul Testament de multe ori în traducerea română e trecut cuvîntul „locuinţamorţilor" şi se referă la iad. Putem constata aceasta din cuvintele Domnului Isus despre bogat că pe cînd era în locuinţa morţilor, în chinuri, a văzut pe Lazăr. Deci referirea e la iad.Dealtfel, Biblia în original foloseşte cîţiva termeni în legătură cu pedeapsa viitoare: Primul e Şe-ol. El epomenit de 65 de ori în Vechiul Testament. Cuvîntul Şeol e tradus uneori cu „groapă", uneori cu „locuinţamorţilor", e un loc în adînc, un loc în întunerec, un loc închis cu porţi ferecate, „Porţile Locuinţei Morţilor", şi

are sensul de locul unde se duc sufletele după moarte. Ca loc de osîndă, e folosit în următoarele texte: iatăcîteva în care, în alte limbi, e tradus cu cuvîntul iad. „Cei răi se întorc în locuinţa morţilor: în iad - toateneamurile care uită pe Dumnezeu" (Psalmul 9: 17). „Locuinţa morţilor, iadul se mişcă ca să te primească lasosire" (Isaia9314:9), e vorba de împăratul Babilonului. Iar despre ceata lui Core, Datan şi Abiram,răsculaţi împotriva luiMoise, se spune: „S-au pogorît astfel de vii în locuinţa morţilor..." (Numeri 14:33). „Cum sorb seceta şicăldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc." (lacov 29: 19). Cu-vîntul Şeol erafolosit să indice locul sufletelor plecate. Pentru locul trupurilor moarte, evreii foloseau cuvîntul „Queber" -groapă, lată cîteva locuri care arată clar această diferenţă: Cuvîntul Queber de 29 ori e folosit la plural, Şeolul întotdeauna e folosit la singular; gropi sînt mai multe, dar iadul e unul singur. Despre trup, de 37 ori se spunecă merge în queber, în groapă, niciodată nu se spune că merge în Şeol. Queber de 32 ori e pomenit că e pepămînt, Şeolul niciodată. Queber,ca mormînt individual, e pomenit de 44 ori, iar Şeolul e general, niciodatăindividual. Despre cei morţi se spune de 33 de ori că sînt aşezaţi în ciueber, groapă, de oameni, pe cînd înŞeol numai Dumnezeu îi poate aşeza. De şase ori se spune că groapa, queber, e săpată, niciodată nu se

spune de Şeol c-ar fi săpat de om. Deci queber e mormîntul, iar Şeolul e locuinţa morţilor.Al doilea cuvînt, grecescul „Hades" e folosit de 11 ori în Noul Testament, şi la fel, e tradus cu „LocuinţaMorţilor" în sens de iad, loc de pedeapsă. El e folosit ca să exprime starea intermediară, adică de la moartepînă la judecată. „Şi tu Caperna-ume, vei fi înălţat pînă la cer? Vei fi pogorît pînă la locuinţa morţilor, pînă laiad" (Luca 10: 15. „Despre învierea lui Hristos, a proorocit şi a vorbit El, cînd a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor, şi trupul Lui nu va vedea putrezirea" (Fapt. 2:31).94Al treilea cuvînt e „Gheena". Denumirea aceasta era data locului din valea Hinom, unde apostaţii se adunau şise închinau zeului Moloh (I împăraţi 1: 7). Mai tîrziu, împăratul losia, l-a făcut ca un loc unde se aruncaugunoaiele şi cadavrele şi se ardeau (2 împăraţi 23: 13-14). Din cauza că gheena ardea continuu Domnul Isus afolosit termenul ca să arate că focul iadului nu se stinge. Cuvîntul gheena e pomenit de 11 ori în NoulTestament. Diferenţa dintre Hades şi Gheena e că Gheena arată starea de pedeapsă după judecată, iadulveşnic, focul nestins, lată cîteva texte: „Oricine va zice fratelui său „Nebunu-le", va cădea sub pedeapsafocului Gheenei". în Evanghelia lui Marcu 9:45,47,48... „şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu sestinge...în focul gheenei unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge". Un alt cuvînt este „Tartar" şi etradus „în adînc" (2 Petru 2: 4). Cuvîntul sugerează o închisoare în adînc—în unele texte, iadul e numit„întunericul de afară". Astfel avem în Ev. Matei 8: 12: „Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară,unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor". în Ev. Matei 25: 30: „Iar pe robul acela netrebnic, arun-caţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor". în cîteva texte. Iadul e numit cuptorul aprins. Pe vremea lui Nebucadneţar, pedeapsa cea mai groaznică eraaruncarea în cuptorul aprins (Daniel 3). în Matei 13:41,42 „Fiul Omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulgedin împărăţia lui toate lucrurile care sînt pricină de poticnire, şi pe cei ce săvîrşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins: acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor". în toate aceste texte se afirmă că există un loc de chin, există iadul. Din conţinutul lor înţelegem95că în iad e foc ce nu se stinge, vierme ce nu moare, că osînda e veşnică. (Matei 25: 46). Chinul e grozav. (Luca16: 24). Şi aceasta cauzează plînsşiscrîşnire a dinţilor. în Ev. Luca 16: 23,24 e scris: „Pe cînd era el înLocuinţa Morţilor, şi-a ridicat ochii în sus şi a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sînul lui şi a strigat:„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă şi să-mi răcorească

limba, căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta". Aici se arată că cei din iad sînt conştienţi de starea lor, căposedă simţurile, au dorinţe, au amintiri, ştiu ce ar fi trebuit să facă şi n-au făcut; bogatul ştia că mai avea înlume cinci fraţi, şi dorea să n-ajungă cu el în iad, că între cei buni şi cei răi e o prăpastie ce nu se poate trece. în Ev. după Matei 25:41 iadul e numit „Focul Veşnic". „Apoi va zice celor de la stînga Lui: Duce-ţi-vă de laMine,blestemaţilor,în focul veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui". Iar în versetul 46 iadul enumit „pedeapsa veşnică". „Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţaveşnică".Unii nu prea vreau să creadă că există ^hin veşnic, ci ei cred într-o pedeapsă divină prin nimicireapăcătoşilor. Aceştia spun că „scriitorii" Bibliei nu au ştiut nimic despre un iad care să ardă veşnic iar expresiile „veşnic", „etern", „pentru veci", se referă să descrie nu focul, ci efectul lui, nicidecum flăcările caresă ardă toată veşnicia. Ba merg pînă acolo încît încearcă să sucească cuvîntuIScripturilor, ca să-şi poată



susţine părerea lor. în alte cuvinte, sacrifică adevărul Bibliei pentru idea lor. De exemplu, ei spun că termenulgrecesc „Aianios" care în Biblie e tradus „veşnic" nu înseamnă veşnic, ci înseamnă un veac. Deci cuvinteleDomnului din Matei9625:41 ar fi trebuit treaduse „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul de un veac care a fost pregătitdiavolului şi îngerilor lui." Iar versetul 46 după spusa lor.ar trebui să fie tradus: „Aceştia vor merge înpedeapsa de un veac". E de mirare că şi ei îşi zic credincioşi. Dar să facem un scurt studiu în această

privinţă. întîi o analiză a termenului. Cuvîntul „Aianios" se află pomenit de 70 de ori în Noul Testament. Detrei ori e folosit ca substantiv şi e tradus cu „veac", iar în rest e folosit ca adjectiv şi e tradus cu „veşnic",adică durată fără sfîrşit. Acum, dacă ar fi să luăm de bună părerea acestora, ca textul din Matei 25:46 să-ltraducem „Şi aceştia vor merge în pedeapsa de un veac", atunci trebuie să fim cinstiţi şi consecvenţi, săcontinuăm în acelaşi fel „iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa de un veac". Aceasta fiindcă acelaşi cuvînt„Aianios" e folosit şi pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi. Oare „viaţa de un veac" a avut HristosDomnul în gîndire? în Ev. din loan cuvîntul acesta' e pomenit de 42 de ori cu referire la viaţa veşnică. Sepoate ca cineva să susţină că e vorba de viaţa de ,,un veac", nu de veşnicie?Ba mai mult. Cuvîntul acesta e folosit cu privire la Dumnezeu, la Duhul Sfînt, la împărăţia lui Hristos, şi mereue tradus ca adjectiv „veşnic". E Dumnezeu „de un veac"? E împărăţia lui Hristos „de un veac"? Oare cumpoate gîndi cineva aşa lucruri? Apoi să facem o scurtă analiză a cîtorva texte: în Ev. lui Marcu 9:43-48,Domnul Isus vorbind despre locul de pedeapsă spune: „în focul care nu se stinge". Aici nu e vorba de efectulfocului, ci de foc, şi precizarea e că „nu se stinge". Şi aceasta nu o dată, ci de cinci ori repetă aceleaşicuvinte. Vedeţi că aici nu e grecescul „Aianios" pe care să-l suceas-97

că-n traducere. Din cuvintele acestea nu pot să-nţe-leg altceva decît că focul din locul de pedeapsă nu sestinge. în Apoc. 14:11 este scris: „Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii veciilor". Dacă păcătoşii ar fi nimiciţi într-o clipă, oare ar mai putea să existe „fumul chinului lor" care să se suie în sus în vecii vecilor? Iar în Apoc.20:10 este scris: „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şiproorocul mincinos. Şi vor fi nimiciţi zi şi noapte-n vecii vecilor". Oare cine ştie mai bine cum e focul iadului?Cei ce filozofează pe pămînt sau Hristos Domnul? Mintea mea luminată de Duhul Sfînt îmi spune să-L cred peHristos Domnul şi nu pe oameni, oricine-ar fi ei. Sînt convins că în ziua cea mare a judecat ii, El nu mă vacondamna pentru că L-am luat pe cuvînt, că în locul de pedeapsă e un foc care nu se stinge. în materie de iad,de locul de osîndă, Isus Hristos, care va fi Marele Judecător, a ştiut perfect de bine ce a spus. Eu şi tu sîntemchemaţi să credem ce El a spus.Unii spun că iadul e doar o stare, nu un loc. Totuşi Biblia nu vorbeşte aşa. Ea spune că iadul e un loc de chin(Luca 16:28); că are porţi (Matei 16:18; că are chei (Apoc.1:18); că e un cuptor aprins (Matei 13: 18); că acolo eplînsul şi scrîşnirea dinţilor (Matei 8: 12,13,42, 22:13); că acolo viermele nu moare şi focul nu se stinge (Marcu9: 43,44,45,46,48); că e un loc de unde nu mai există scăpare (Luca 16:26). Poţi tu să dovedeşti că nu-i aşa?Biblia afirmă aceste lucruri, şi eu le consider în totul adevărate. Dacă tu nu vrei să crezi adevărul luiDumnezeu, vei ajunge-n iad. Atunci te vei convinge imediat, în prima secundă, dar va fi prea tîrziu. Cu-98getă bine la aceasta.Toate aceste texte vorbesc în mod clar despre iad. Şi pe lîngă acestea, mai sînt altele care arată existenţaunei alte vieţi şi a unui loc grozav de osîndă.Dr. L. R. Scarborough vorbind despre faptul că iadul e pomenit de 234 ori în Noul Testament, zice: „Dacăcalea vieţii ar fi de 27 mile, şi pe marginea drumului ar fi 234 semne indicatoare care ar spune „Drumul acestaduce la iad", mă gîndesc că numaidecît aş părăsi acel drum şi aş apuca altul. Dacă tu zici că nu există iad,prin aceasta tu afirmi că Biblia nu e vrednică de crezare; şi dacă Biblia nu e demnă de crezare, atunci IsusHristos nu e Fiul lui Dumnezeu, iar noi sîntem fără speranţă-n lume.Mulţi nu vor să creadă că există iad, şi în general poporului nu-i place să audă vorbindu-se despre iad. Dincauza aceasta mulţi vestitori ai Evangheliei evită să vorbească despre iad. David Walters, păstorul BisericiiBaptiste Victoria din Providence, Kentu: cky, spune că în timp de 22 ani, el a avut mulţi predicatori care auvorbit în biserica sa, dar în toată această perioadă, numai unul a fost gata să vorbească despre iad. De multe

ori şi vestitorii Evangheliei, uitînd de voia lui Dumnezeu, caută să fie pe gustul oamenilor, dar prin aceasta,sărmanii păcătoşi nu sînt ajutaţi cu nimic, ci din contră, sînt lăsaţi să meargă în pierzarea veşnică. Dr.Scarborough spune într-o predică despre iad: „Ştiu că în lumea noastră modernă, oamenii încearcă săocolească această tragică doctrină majoră. Acum mie nu-mi place să vorbesc despre iad, nu-mi place să cred în iad, dar din moment ce e scris în Cuvîntul lui Dumnezeu, şi mie mi se porunceşte să predic Cuvîntul, eusînt obligat să predic ceea ce e scris, nu ceea ce îmi place."Odată, într-o Duminică dimineaţă, soţul unei99credincioase a zis către păstorul bisericii: „Aş vrea să veniţi după masă la noi, să discutăm ceva." în dupămasa aceea păstorul i-a făcut o vizită. Stînd de vorbă, omul i-a zis: „Mă gîndesc să mă ataşez bisericii dvs.dar am o întrebare: „Credeţi dvs. că spre a deveni baptist e absolut necesar să cred doctrina despre iad?" „la



să vedem, zise păstorul, că mi se pare că necazu-i altul. Nu-i aşa că dvs. credeţi în rai, în locul de fericire?" -„Da, desigur, eu cred că mama mea pe care dvs. aţi înmormîntat-o, la fel copilaşul nostru pe care nu demult l-am îngropat, sînt în cer acum." - „Şi nu credeţi în iad?" - „Nu, nu pot să cred. Consider că iadul e cevanedrept. E ceva ce-L dezonorează pe Dumnezeu. Şi nu pot crede că Dumnezeul milostiv ar îngădui să fieun loc de pedeapsă veşnică." - „Bine—zise păstorul—pe ce autoritate vă bizuiţi de credeţi în cer? " - Peautoritatea Bibliei."—zise el. -,,A cui autoritate e în Biblie? " El răspunse: „Cred că Biblia e Cuvîntul inspirata lui Dumnezeu". Păstorul zise: „Da, aşa e." El zise: „Isus a spus ucenicilor că se duce să le pregătească un

loc". - „Bine, deci bazat pe autoritatea lui fsus, tu crezi în cer?" - „Da, aşa e." - „Să presupunem acum că euaş cita o afirmare tot atît do clară că există iad. Crezi oare că Isus spune adevărul despre cer, dar te mintecînd spune despre iad?" - ,,O, în felul acestapuneţi problema ? " - „Da, o pun căci Isus a vorbit de mai multeori despre pedeapsa veşnică decît despre cer. Prietene, dacă dumneata nu crezi în iad, înseamnă că nu crezi în Isus, nu crezi ceea ce El a spus". De fapt aceasta-i era problema. Fraţii mei, noi trebuie să credem întîi înIsus, şi atunci credem tot ce El a spus. A nu sesiza pericolul, e o mare vinovăţie. Noi avem chemarea săspunem adevărul întreg, şi să smulgem suflete de la pierzare. 100MĂRTURIA IADULUI - OBIECŢIIBiblia e cartea lui Dumnezeu, revelaţia divină. Ea arată că există viaţă după moarte şi arată cum va fi aceastăviaţă atît pentru credincioşi cît şi pentru necredincioşi. Dar oamenii nu vreau să creadă. Şi în starea aceastade necredinţă sînt nu numai ateii, ci foarte mulţi din cei ce se numesc creştini; ba chiar mulţi preoţi şipredicatori nu cred în rai şi iad. La un sondaj efectuat între preoţi şi păstori, circa 70 procente au spus că nucred în iad. Poate vă miră aşa ceva. Dar aceasta e realitatea. Orice preot sau predicator care îşi permite să înjure, să mintă, să trăiască în păcat, dovedeşte prin felul lui de trai că nu crede nici în rai,nici în iad.Irvin Cobb, un renumit scriitor umoristic, înainte de a muri în 1944, a lăsat ca la înmormîntare să nu se

citească decît Psalmul 23, căci spunea el, în Psalmul 23 nu scrie nimic despre iad. Existenţa iadului nu e înfuncţie de credinţa sau necredinţa ta.Warren Herring, unul din editorii principali ai ziarului News Free Press din Chattanooga a făcut o anchetă cuprivire la credinţa că există sau nu, iad. El s-a dus la preotul John Wilkerson de la Biserica UnitarăUniversalistă şi I-a întrebat ce crede despre iad. El a răspuns: „Cred că iadul e un timp de purificare, un timpde curăţire, de toate lucrurile care constituie în viaţa noastră o ofensă pentru Dumnezeu. Apoi venim iarăşi jos pe pămînt, ne reîncarnăm."Aceasta înseamnă că fiecare care ajunge în iad stă acolo pînă se purifică, apoi vine pe pămînt ca pisică, cîine,capră, vacă, porc, şobolan, etc. Dar în101Biblie nu scrie nimic despre aşa ceva.Reporterul s-a dus la rabinul Loyd Goldman şi i-a pus aceeaşi întrebare. Rabinul a răspuns:,,Domnule, eucred că iadul e o stare. Cred că iadul e chiar aici. Eu consider că iadul e aici pe pămînt. Fricţiunile dintre soţ şisoţie, dintre părinţi şi copii pot fi iad. Războiul poate fi iad." Reporterul nu a fost mulţumit nici cu acestrăspuns. S-a dus la H. Bottle, păstorul unei alte biserici şi i-a pus aceeaşi întrebare. Acesta i-a zis: „Domnule,

eu nu pot accepta iadul ca loc. Eu cred că iadul e unde nu e prezenţa lui Dumnezeu." - Bine, dar Prezenţa luiDumnezeu nu e în cîrciumă,.însă «acolo nu e chiar iad. Dumnezeu nu e prezent într-o tavernă, într-o casă deprostituţie,dar acolo încă nu e plînsul şi scrîşni-rea dinţilor. în cele din urmă s-a dus la Dr. Lee Roberson, păstorul Bisericii Baptiste Highland Park din Chat-tanoga, TN, şiI-a întrebat: „Ce credeţi dvs. despre iad?" Dr. Roberson a răspuns la întrebarea lui: „Cred că iadul e cuadevărat un loc, în sens literal. Cred că e locul celor condamnaţi. E locul de osîndă şi suferinţă. Cred tot cespune Biblia despre locul numit iad."Deci, dacă unii din preoţi şi din păstori nu cred, cum să creadă membrii bisericii lor? Nu e mirare că unii încearcă să formuleze fel de fel de raţionamente care să le liniştească conştiinţa că nu ar putea să existe iad.Martorii lui lehova şi alţii necredincioşi spun că toată învăţătura despre iad e doar o sperietoare pentruoameni, dar că în realitate nu există. Ei obiectează că Dumnezeu fiind Dumnezeul dragostei nu putea pregătiaşa loc. Noi, care sîntem oameni—zic ei—nu putem arunca o pisică într-un cuptor învăpăiat, cum ar puteaDumnezeu 102să-şi arunce copiii Săi în iad?Obiecţia pare logică, dar ei pierd din vedere două lucruri: întîi că iadul nu a fost făcut pentru copiii luiDumnezeu, ci pentru potrivnicul lui Dumnezeu şi îngerii Săi. Al doilea, că în decursul istoriei. Dumnezeu a datdovadă că sancţionează aspru păcatul. Ce a fost potopul, nu oare o osîndă divină care a pedepsit şi pebătrînul gîrbovit de povara anilor, şi pe copilaşul nou născut? Ce a fost nimicirea Sodomei şi a Gomorei prinfoc şi pucioasă? Nu oare o demonstrare a dreptăţii Lui dumnezeieşti? Se poate ca Dumnezeul dragostei săpedepsească? Da, absolut sigur. Prin proorocul Ieremia, Dumnezeu spunea lui Israel, poporul Său ales: „Nupot să te las nepedepsit." (Ieremia 30:11). Acum, dacă a pedepsit El pe poporul Său iubit, oare nu va pedepsipe tăgăduitori şi pe ceilalţi păcătoşi?Şi încă un caz. Cînd Nebucadneţar bătea la porţile Ierusalimului, evreii nu puteau crede că Dumnezeu va îngădui ca Ierusalimul să fie cucerit, şi nici nu se puteau gîndi ca splendidul Templu, unde coborîse prezenţaDomnului, ar fi lăsat în mîi-nile duşmanilor să fie profanat şi chiar dărîmat. Dar Dumnezeu spusese prin



proorocul Ieremia că din pricina păcatelor poporului se va întîmpla aceasta. Evreii n-au crezut, dar necredinţalor n-a împiedecat cu nimic împlinirea a ce a spus Dumnezeu. Iar mai tîrziu, cînd proorocul Ieremia umbla tristprintre dărîmături, a zis în plîngerile sale: „Domnul a înfăptuit ce hotărîse, a împlinit cuvîntul pe care-Lsorocise de multă vreme, a nimicit fără milă... înmînia Lui aprinsă......a prăpădit tot ce era plăcutprivirilor, Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului. Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit peIsrael... a nimicit locul adunării Sale... în

103mînia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot. Domnul şi-a dispreţuit altarul, şi-a lepădat locaşul Săucel sfînt... împăraţii pămîntului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că protivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului, lată roadă păcatelor..." (Plîng. 2:17; 2: 3,7; 4:12,13).Am dat aceste texte care arată că din cauza păcatului, Dumnezeu n-a cruţat nici cetatea sfîntă, nici pe împărat, nici pe preot şi nici chiar Templul. Deci cei ce spun că,f iindcă Dumnezeu este dragoste, nu ar puteasă existe iad sau să fie persoane care să fie trimise la osînda veşnică în iad, e bine să ţină seama de acestefapte istorice. în ciuda necredinţei oamenilor, ceea ce a spus Dumnezeu, s-a împlinit. Acelaşi Dumnezeu neasigură prin Cuvîntul Său că toţi păcătoşii, care n-au primit mîntuirea, vor merge în osînda veşnică. Nutăgădui ce spune Dumnezeu, ci mai bine gîndeşte-te ce vei face, căci totuşi există iad? Unde îţi vei petreceveşnicia?Biblia spune: „Dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în adînc, dacă n-a cruţat Ellumea veche...cînd a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi, dacă a osîndit la pieire şi a prefăcut în cenuşăcetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire...însemnează că Domnulştie...să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua de judecată" (2 Petru 2: 4-9). Şi ceva mai mult,

dacă n-a cruţat pe Preaiubitul Său Fiu cînd a avut păcatele noastre asupra Lui,oare te va cruţa pe tine?Domnul Isus a spus ucenicilor Lui că va zice în ziua judecăţii păcătoşilor cărora Ie-a plăcut să fie de-a stînga,vor fi şi atunci la stînga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a104 fost pregătit diavolului şi îngerilor Lui." (Matei 25:41). Iar apostolul loan care a văzut scena judecăţii, a scris:„Oricine n-a fost găsit în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc." (Apoc. 20:15). Oare numele tău e scris încartea vieţii? Sau vei fi aruncat şi tu în iad?Dar problema iadului trebuie privită şi din alt punct. Dumnezeu e dragoste. El nu ar vrea să ajungi în iad. El ţi-a pus înainte calea vieţii şi calea morţii (Deut. 30:15,19). Calea îngustă care duce la viaţă şi calea largă careduce la pierzare (Matei 7:13,14). Mai mult, Domnul prin Evanghelie te înştiinţează despre pierzare şi te îndeamnă să apuci calea vieţii. El spune: „Pe viaţa mea că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcăde la calea lui şi să trăiască" (Ezechel 33:11). Acelaşi mesaj îl strigă şi proorocul Isaia: „Să se lase cel rău decalea lui şi omul nelegiuit de gîndurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeulnostru, care nu oboseşte iertînd" (Isaia 55:7). Păcătosul ajunge în iad fiindcă a ales şi a mers pe caleadiavolului. Bogatul din iad, care ştia pe ce cale umblă fraţii lui, nu spune că fraţii lui vor fi aruncaţi în iad, cispune „să nu vină şi ei în acest loc de chin." (Luca 16:28).Un tată iubitor îşi înştiinţează copilaşul să nu pună degetul pe cuptorul înfierbîntat, dar dacă copilaşul nu vreasă asculte de îndrumarea dragostei şi pune degetul, se arde. La fel tu, dacă continui să mergi pe caleapăcatului, în ciuda tuturor înştiinţărilor dumnezeieşti, vei ajunge cu siguranţă în iad. Nu Dumnezeu a vrutaceasta, ci tu fiindcă n-ai vrut să-L asculţi. Timp de veacuri oamenii de ştiinţă nu puteau înţelege ce ar puteada aşa temperaturi înalte în soare. Focul cel mai straşnicde la furnalele oţelă-105riilor nu e nimica faţă de focul din soare. Dar cînd au descoperit energia atomică şi au produs explozii cubombe atomice, şi bombe cu hidrogen atunci şi-au dat seama ce poate produce temperaturi atît de înalte.Soarele conţine mult hidrogen.O altă obiecţie cu privire la iad e ridicată de necredincioşi care se consideră oameni învăţaţi. Ei spun că dinpunct de vedere ştiinţific nu poate exista un foc veşnic. Orice foc arde pînă ce se consumă combustibilul,apoi se stinge. Aşa că nu ar putea exista iad cu un foc care nu se stinge. Şi obiecţia prinde la unii care nucugetă prea mult, care privesc lucrurile doar prin prisma a ce ştiu ei cu focul din vatră.

Această obiecţie exprimă o concepţie redusă, nicidecum una ştiinţifică, cum ei ar vrea să pară. Ştiinţificlucrurile sînt cu totul altfel. Şi acestea nu sînt teorii sau simple păreri, ci fapte constatate, ce nu pot ficontrazise nici de cei mai mari atei. Azi se ştie precis că-n interiorul pămîntului există foc. Scoarţa pămîntuluie tare la suprafaţă, dar în adîn-cul pămîntului e magma în stare fierbinte. Datorită acestui foc, şi a apei carepătrunde prin stratifica-ţiile pămîntului, avem gheizerii care aruncă coloane de apă fierbinte pînă la patruzecide metri sau coloane de aburi pînă la 150 de metri. în partea de nord a Californiei această forţă geotermală econvertită în energie electrică. Azi nimeni nu poate tăgădui că în adîncul pămîntului e foc. Temperatura acoloe de circa 1500 de grade Celsius. Unii savanţi susţin că vîrsta pămîntului e de trei miliarde de ani, alţii că e decinci miliarde. Biblia nu stabileşte date, îi lasă pe oameni să o facă; şi focul arde de la început şi nu se stingeAceasta îmi spune că pot să cred că şi în iad poate să fie foc ce nu se stinge. 106Unii chiar susţin că acolo e iadul. Textul din Deu-tronom 32: 22 pare că sugerează aşa ceva. Altă probă că



poate exista foc veşnic. Toţi ştim că soarele e un glob de foc. Valurile de vibraţii pe o frecvenţă de trei mii demiliarde pînă la opt sute de mii de miliarde pe secundă, noi le percepem ca raze de căldură. Valurile de vibraţiide la patru sute de mii de miliarde pînă la opt sute de mii de miliarde le percepem pe retina noastră calumină. Focul din soare la suprafaţă dezvoltă o căldură de 6000 gr.K., iar in centru de 15 000.000 gr, K.. Oare vă

puteţi da seama ce foc groaznic e în soare? Azi se susţine că focul acesta fantastic e produs de reacţiitermonucleare în lanţ. Cert e că în Soare e foc. De cînd? De la-nceput. Cînd a fost acest început? Părerilesavanţilor sînt diferite. Astronomul Sovietic Fesencov susţine că „soarele s-a format în acelaşi timp cu

planetele, vîrsta soarelui fiind deci apropiată de vîrsta pămîntului". Acum dacă vîrsta soarelui e de patrusau cinci miliarde de ani, şi tot arde, oare nu spune aceasta că poate exista un foc care nu se stinge? Noi nucunoaştem fizica lui Dumnezeu. Principiile ei, legile ei sînt cu totul altele. Cînd Moise a văzut rugul aprins,ceea ce l-a mirat a fost că rugul nu se mistuia. Aceasta l-a făcut să se apropie de rug. Cîte nu mai avem noi de învăţat în ale fizicii! Cine tăgăduieşte posibilitatea unui foc veşnic înseamnă că îşi dă pe faţă ignoranţa sa. Dar o aşa tăgăduire e dovedită mincinoasă de magma pămîntului şi de soarele de pe cer. Oridecîte ori vezisoarele adu-ţi aminte că există un foc veşnic ca loc de osîndă pentru toţi cei păcătoşi care nu primescmîntuirea. Biblia îţi spune aceasta tocmai ca să n-ajungi acolo. Fantastică căldură din soare vorbeşte în partede ceea ce spunea bogatul ce-a ajuns în iad: ,,Grozav107sînt chinuit de văpaia aceasta." (Luca 16:24). De aceea voia ca Lazăr să meargă la fraţii lui să le adevereascăaceste lucruri spre a se pocăi ca să nu ajungă şi ei în acel loc de chin.Voi mîntuiţi ai Domnului, slăviţi-L pe Mîntui-torul care v-a trecut din moarte la viaţă, deci aţi scăpat de iad cufocul lui veşnic şi căutaţi să ajutaţi pe alţii să lase calea păcatului şi să apuce calea Domnului. Iar voi, carepînă azi aţi trăit în toate păcatele, aţi tăgăduit pe Dumnezeu, aţi tăgăduit iadul, daţi-vă seama că există şi că va

fii o zi a judecăţii. De aceea, pocăiţi-vă chiar acum. Mîine s-ar putea să fie prea tîrziu.

Da,va veni un ceas amar şi-o vreme de obidă Cînd uşa scumpului Său har pe veci o să se-nehidă. Iar tu veirămînea pe veci în focul de afară, In piînsul nesfîrşit să-ţi treci a vecilor povară. Dar chinul cel mai greu şi-amar va fi încredinţarea C-a fost si pentru tine har, dar l-ai respins chemarea.T.D.J08MĂRTURIA PARADISULUIBiblia afirmă că există viaţă după moarte şi spune că există un loc frumos de fericire numit paradis sau rai. Ar fi nonsens să fie rai şi să nu existe viaţă după moarte. Avem în Biblie trei texte care ne vorbesc în moddeschis despre rai. Primul îl găsiţi scris în Evanghelia după Luca cap. 23 versetul 43, e asigurarea dată deDomnul Isus tîlharului de pe cruce care s-a pocăit. Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai." Oamenii, în general, sînt gata să spună minciuni. Hristos Domnul n-a spus niciodată minciuni. Dar şicei care spun minciuni, cînd sînt în pragul morţii, sînt gata să grăiască, să mărturisească adevărul. Hristosera în pragul morţii, deci putem trage concluzia că a vorbit în totul adevărul cînd a zis: „Adevărat îţi spun căastăzi vei fi cu Mine în rai."

A doua pomenire a locului de fericire ca rai îl găsiţi în textul din 2 Corinteni 12:4. E o destăinuire sau omărturisire a apostolului Pavel: „Cunosc un om care a fost răpit în rai". Cînd citeşti superficial, nu-ţi daiseama despre cine este vorba, dar mai tîrziu în versetul 5 el spune: „Cu un astfel de om mă voi lăuda". Iar înversetul 7 spune: „Şi ca să nu mă umflu de mîndrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus unţepuş în carne, un sol al Satanei, care să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngîmf." Deci, persoanacare a fost în rai, a fost el însuşi, apostolul Pavel. Faptul că există rai, afirmă cu tărie că există viaţă dupămoarte.Şi un al treilea text e tot o asigurare dată de109Domnul Isus. în Apocalipsa lui loan cap. 2: 7 spune aşa: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul:„Celui ce va birui, îi voi da să mănîncedin pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu." Primul cuvînt al



Domnului Isus despre rai e o asigurare, al doilea cuvînt e o făgăduinţă „Celui ce va birui, îi voi da să mănîncedin pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu." Descoperirile ştiinţei arată că există lumi, altele decît lumeavăzută de noi. Oamenii au inventat microscopul şi se uită într-un pahar de apă şi văd o altă lume, care cuochiul liber nu o vezi. lei o lunetă sau un telescop şi priveşti cerul şi vezi o altă lume, care cu ochiul liber nu ovezi. Tot aşa pe plan spiritual există o altă lume pe care astăzi ochii noştrii nu o văd, dar ea există. Bibliaafirmă clar că există viaţă după moarte. Faţă de locul de fericire, faţă de rai, de paradis sau uneori e pomenită,„patria noastră cerească" sau „împărăţia Dumnezeului nostru" sau „împărăţia Fiului dragostei Sale", faţă de

locul de fericire oamenii pot să aibă diferite atitudini. Unii sînt nepăsători faţă de rai, unu nu cred că există rai,alţii caută, dar caută greşit. în Istoria românilor avem un caz pe Drofeso-rul Bogdan Petriceicu Haşdeu pe ocale greşită. S-a avîntat în spiritism după ce a murit fiica sa lulia şi vroia să ştie, să vorbească cu ea. Noicredem Cuvîn-tul lui Dumnezeu. Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, a afirmat că există şi noi credem ce aspus El. Cînd eram la şcoală am învăţat despre Labrador. Nu am fost niciodată în Labrador. în cărţile de geo-grafie se scria că acolo e frig şi eu am crezut ce spun cărţile de geografie, n-am văzut Labradorul, dar cred căexistă. Am învăţat despre Australia şi am crezut Cînd m-am dus şi am văzut Australia, am constatat că e aşacum spun cărţile de geografie. 110Cartea de geografie a noastră pe linie spirituală spune că există un loc de fericire şi eu cred ce scrie carteaaceasta şi cînd o să ajung acolo mi se va confirma, aşa cum se confirmă în celelalte lucruri fireşti. Cred cespune Biblia! Tu crezi lucrul acesta? O întrebare care de sigur e în mintea multora şi a celora care cred, şiacelora care nu cred, este : Oare cum e acolo? Astăzi venind de la Hollywood cineva întreba: ,,Ei, cum a fost în Australia?" Noi avem curiozitatea aceasta să ştim cum e acolo. Mi-aduc aminte că deşi eram născut aici înAmerica, atunci cînd îmi depusesem formele să revin, m-am interesat să ştiu cum e în America. Eu am plecatca şi copil mic de aici şi nu aveam aduceri aminte. în România apăruse atunci o carte „America văzută de

aproape" de Silviu Brucan. Am luat-o şi am citit-o ca să ştiu cum e în America. Cam aşa trebuie să faceţi cucartea aceasta a lui Dumnezeu. Vreţi să ştiţi cum e în paradis, în rai? Luaţi cartea aceasta şi citiţi-o şi ea văva spune cum e acolo. Crezi Evanghelia? Că dacă nu crezi, degeaba citeşti, că nu te vei înfructa din pomulvieţii şi nu vei ajunge în rai, în paradisul pregătit de Dumnezeu. Domnul Isus spunea: „în casa Tatălui Meusînt multe locaşuri" (loan 14:2). Crezi tu adevărul acesta? Cum e în rai, în paradis? Sînt multe locaşuri!Cineva necredincios punea problema: Dar unde vor încape toţi mîntuiţii lui Dumnezeu, dacă înviază toţi de la începutul lumii, pînă la sfîrşitul lumii? Asta nu e treaba noastră, e treaba lui Dumnezeu. Treaba noastră e săcredem Cuvîntul şi să trăim în aşa fel ca să ajungem acolo. Asta e treaba noastră! „în casa Tatălui Meu sîntmulte locaşuri, dacă n-ar fi aşa v-aşi fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc, ca acolo unde sînt Eu să fiţi şivoi."Cum e acolo? Un alt text ne spune ca acolo e111numai zi. în Apocalipsa 21: 25 sînt scrise cuvintele: „Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va finoapte." Noaptea e timpul de întuneric, timpul spaimelor, al groazei. în locul de fericire nu va mai fi noapte.Este un contrast direct cu locul de chin. în locul de chin nu va fi zi,ci numai noapte, numai întuneric. Cum vafi acolo? Frumos, căci totul e nou. în Apocalipsa 21:5 spune: „Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „lată.Eu fac toate lucrurile noi." O haină nouă e frumoasă, o casă nouă e frumoasă! Zilele acestea cînd am mers laaeroport pentru a întîmpina pe cineva, am constatat că în apropiere de aeroport s-au construit nişte blocurinoi, frumoase. Totul e din oţel şi sticlă, dar nu sticlă obişnuită, ci un fel de sticlă de oglindă. Sînt frumoase!Dar mă gîndesc ce frumoase vor fi locaşurile din locul de fericire. Cînd totul e nou, ultra modern dacă vreţi săspun aşa, depăşeşte tot modernismul nostru. Dumnezeu în înţelepciunea Lui a creat ceva excelent pentru ceicredincioşi, pentru prea iubiţii Lui: un cer nou, un pămînt nou şi un oraş de tip nou. Unele reviste, mai ales îndomeniul construcţiilor prevăd că pînă la anul 2000 casele vor fi complect deosebite de tipul celor de astăzi.Nu ştiu cum vor fi, dar ştiu un lucru că în locul de fericire va fi totul nou, şi casele noi. Va fi minunat, excelent'Cum e acolo? în cartea Apocalipsei 7:9-10, loan care a avut harul dumnezeesc să vadă locaşurile înainte de aajunge acolo, spune aşa:„După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea să o numerenimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înainteascaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîini; şi strigau cu glastare, şi ziceau: 112

„Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care sade pe scaunul de domnie şi a Mielului!." Cum e acolo? Oveşnică sărbătoare! Probabil că noi nu putem înţelege asta. Aici pe pămînt, uneori sărbătorile sînt tăiate; lamuncă, nu la sărbătoare! Dar acolo va fi o veşnică sărbătoare. Toţi îmbrăcaţi frumos, în haine albe, cu ramuride finic în mînă şi toţi aclamează (nu e obligatoriu, nimeni nu zice nai strigă, hai strigă). E ceva ce pleacă dinlăuntru, ca un fel de explozie a bucuriei din cauza stării în care se află. „Toţi strigau cu glas tare şi ziceau:„Mîntuirea este a Dumnezeului nostru care sade pe scaunul de domnie şi a Mielului." Cine sînt aceştia? înversetul 14 se arată: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngeleMielului." Păcătoşii pămîntului, oamenii vinovaţi care altădată, unii L-au tăgăduit pe Dumnezeu, unii L-au înju-rat pe Dumnezeu, unii au trăit în desmăţ şi în toată stricăciunea, dar au avut o zi binecuvîntată cînd au fostmîntuiţi, o zi binecuvîntată cînd au înţeles Evanghelia şi au primit harul dumnezeesc. Ei şi-au spălat hainele în sîngele Miedului şi au avut dreptul să intre în locul de fericire. în Apocalipsa 22:14 se spune aşa: „Ferice de



cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! " Aici fac o paranteză.Ţi-ai spălat tu hainele sufletului tău în sîngele Domnului Isus? Timpul fuge, momentele iute trec de la mine şitine, ora morţii, durerile, se ivesc pentru mine şi tine, dar ţi-ai spălat tu haina sufletului tău în sîngeleDomnului Isus.ca să ai dreptul să intri pe porţi în cetate, să fi[ în locul de fericire? Gîndeşte-te! Căci dacă n-ai făcut lucrul acesta, indiferent de rangul pe care îl ai, indiferent de slujba ce o ocupi, indiferent depregătirea pe care o ai, indiferent de ereditatea ta, totul e în zadar. Dacă nu ţi-ai spălat haina sufletului113

tău în sîngele Mielului, nu vei avea dreptul să intri în locul de fericire.Acolo e o veşnică sărbătoare, loan probabil a fost cumva extaziat cînd a văzut acea mulţime mare, imensă pecare nu putea să o numere nimeni, şi toţi erau îmbrăcaţi frumos, toţi strigau, cîntau. îmi aduc aminte în anul1930 a fost un mare congres baptist în România. S-a ţinut în Teatrul din Arad. Eram băiat pe vremea aceea dar am luat parte şi am fost uimit de ceea ce am văzut. Corul era aşezat pe scena mare a teatrului, iar de sus dintavan reflectoare în diferite culori revărsau lumina lor în toate culorile asupra corului. Era o minunăţie! Şiacum.du-pă ani de zile.îmi zic:dacă oamenii au ştiut să facă aşa ceva, oare cum va fi în Paradis? Nu ştiu să văspun; ştiu una că nu o să mă puteţi învinui că am spus prea mult despre paradis, ci îmi veţi putea spune înziua aceea cînd,prin harul lui Dumnezeu, vom intra, cînd vom păşi pe porţile de mărgăritar şi vom călca pestrăzile de aur curat, îmi veţi putea spune că nici pe jumătate din gloria care e acolo nu v-am spus.Cum e acolo? încă un amănunt care depăşeşte priceperea noastră. în Apocalipsa lui loan capitolul 21:22 sespune aşa: „în cetate n-am văzut nici un Templu." Cînd am vizitat ţara lui Israel, am fost izbit de faptul că laIerusalim pe toate străzile zăream biserici şi capele, clădiri de închinăciune. Ierusalimul pămîntesc are oseamă de biserici. Fiecare loc pe unde a trecut Domnul Isus are cîte o biserică, în Noul Ierusalim, în locaşulde fericire, nu va fi nici un templu. Oamenii pe pămînt caută să meargă la locurile sfinte, le venerează. Eu cînd

am vizitat ţara lui Israel, slavă Domnului, nu m-am legat de locurile sfinte, din contră uneori am avutnecredinţă despre 114ceea ce mi se spunea, căci conform Cuvîntului Sfînt cunoşteam altfel. Nu locurile sfinte sînt cele ce auvaloare, ci inima sfîntă. în cetatea de sus, în Paradis nu e nici un templu, nici o catedrală şi nici o capelă. Dece? Cum se poate? Oare au ajuns acolo ateii şi au dărîmat toate bisericile? Nu, căci nu va intra nici unul dinei acolo. Dar nu mai e nevoie de clădiri. Dumnezeu în persoană o să fie acolo. Aşa că acolo nu se află locaşuride închinăciune. Eu cred ce spune Biblia, tu crezi lucrul acesta? Doamne ajută-ne să ajungem acolo!Ce fac cei ajunşi în locul de fericire? Ce fac? Biblia spune cîteva lucruri. Deschideţi Biblia la Evanghelia dupăLuca 16:25 sînt cuvintele Domnului Isus despre Lazăr: „Fiule", i-a răspuns Avraam (bogatului), „Adu-ţi amintecă în viaţa ta tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; Acum aici, el este mîngîiat,(căci este înloc de fericire,1, iar tu eşti chinuit." Ce fac cei credincioşi acolo? Sînt mîngîiaţi! Unii pe pămînt au primitbătaie. Cunoşteam un frate care avea şapte coaste rupte. Acolo e mîngîiat. Toată suferinţa lui e preschimbată în mîngăiere şi probabil acolo şi-o fi zis: Doamne, era bine să-mi fi rupt şi a opta coastă, nu numai şapte- Cucît suferinţa e mai mare aici, spune ap. Pavel, cu atît va fi mai mare îngrămădirea de glorie dincolo.Ce fac cei ajunşi acolo? Apocalipsa 6:9-11 vorbeşte tocmai despre aceia care au trecut prin locul suferinţeispunînd: „Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celorce fuseseră junghiaţi dinpricina Cuvîntului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau:„Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti Sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să115răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntu-lui? " Fiecăruia din ei, i s-a dat o haină albă şi li s-a spussă se mai odihnească puţină vreme pînă se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, careaveau să fie omorîţi ca şi ei." Există încă posturi vacante, scaune goale la martiraj şi cei care au trecut înglorie aşteaptă răzbunarea asupra locuitorilor pămîntului.dar li s-a spus să se mai odihnească puţin.Şi încă un lucru. Credincioşii ajunşi în veşnicie sînt fericiţi. Din nou întoarceţi la Apocalipsa 22:14 „Ferice deceice îşi spală hainele ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!" Ferice de ei! Cît sînt defericiţi? Limbajul meu e prea sărac în privinţa aceasta, nu vă pot spune suma, cîtimea de fericire a celor ajunşiînveşnicie. Doar o singură dorinţă aş vrea să se trezească în mintea şi în inima voastră: Doamne ajută-ne să ajungem acolo!O altă întrebare: Ge cauzează starea de fericire din rai? Aici aş vrea să dau trei răspunsuri:

1. Starea de fericire E CAUZATĂ DE CEACE NU ESTE ACOLO. Cum adică, unele lucrurinu există şi tocmaiacestea să cauzeze fericirea? în Apoca-iipsa 20:10 se spune aşa: „Şi diavolul care-i înşela pe pămînt, a fostaruncat în iazul de foc şi de pucioasă." Diavolul nu mai e acolo. Aici pe pămînt a înşelat pe atîţia. în Bisericadin Timişoara aveam pe un frate bătrîn Breca, era de vreo 80 de ani şi cînd mergeam în vizită, odată mi-a spusun fragment din predica cuiva pe care el o auzise. Spunea că fratele acela încerca să arate cum diavolul îiispiteşte pe oameni ca să săvîrşească păcatul. El spunea că diavolul are trei lucruri: are o sulă cu care îi îmboldeşte pe oameni şi spune: fă, fă, fă; are o manta şi 116spune fă, fă căci te acopăr şi nimeni nu ştie şi nimeni nu vede; şi are o tobă, iar după ce ai săvîrşit păcatul dămantaua la o parte şi bate toba că ce ai făcut Astfel omul ajunge de ruşine şi chinuit în cugetul lui că asăvîrşit păcatul. Fericirea din cer e cauzată tocmai de faptul că nu mai există acolo ispititorul şi vrăşmaşulnostru. în primul Eden vrăşmaşul s-a apropiat şi a înşelat-o pe mama noastră Eva. în al doilea rai, în al doilea



Eden vrăşmaşul nu va mai fi, căci va fi aruncat în iad.Apoi acolo nu e păcat. Apocalipsa 21:7 spune aşa: „Nimic întinat nu va intra acolo." Aici păcatul ne face săsuferim. Unii au săvîrşit păcatul şi au ajuns la închisoare, au luat din ale fabricii şi credeau că nu-i vedenimeni. Altul a băut ceva mai mult şi a făcut o trăznaie şi la fel a ajuns la închisoare. E plata păcatului! Acolonu mai e nici un păcat, nu mai sînt consecinţe care să tulbure starea de fericire. Acolo nu mai sînt păcătoşii. în Evanghelia după Matei 13:41 Domnul Isus cînd dă tîlcuirea pildei neghinei, spune aşa: „Fiul omului vatrimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din împărăţia Lui toate lucrurile care sînt pricină de păcătuire şi pe cei

ce săvîrşesc fărădelegea." Deci şi pricinile şi păcătoşii nu mai sînt acolo. Mi-aduc aminte cînd am vizitat ofamilie şi i-am întrebat de starea lor mi-auspus:,,frate, avem atîta necaz, vecinii noştrii de apartament ne tacatîta necaz, sînt nişte oameni răi, în fiecare zi avem numai necaz." Fraţii mei,în ceruri nu vom mai avea vecinirăi, slavă Domnului, am scăpat de ei. în ceruri nu intră nici un păcătos, nici unul care a avut răutatea în inimalui; păcătoşii nu mai sînt, de aceea poate fi starea de fericire. în locaşul de fericire, în paradis nu mai sînt lipsuri. Apocalipsa 7:16 spune aşa: „Nu le va mai fi foame, nu leva mai fi sete; nu-i va mai dogori nici117soarele, nici vreo altă arşiţă." Aici, cîteodată, vin lipsurile şi atunci nu mai ştim ce să facem. Chiar dacă eşti încasă nouă, chiar dacă ţi-ai cumpărat mobilă nouă, toată fericirea ta e spulberată de lipsuri. Fraţii mei, în cerurinu vor mai fi lipsuri, slavă Domnului, vom avea totul din belşug şi mult mai t mult decît dorim. în NoulIerusalim nu va fi durere, nici boale, nici lacrimi, nici ţipăt şi nici moarte (Apoc. 21:4). Aici cînd te simţi maibine, vine o boală şi durerea te face să nu mai fi fericit. Acolo, fraţii mei, nu vor mai fi nici dureri de cap, nicide măsele, nici de stomac, nici o altă durere. Deci, poate să fie stare de fericire. Aici cînd totu-i bine şi cîndnici nu te aştepţi, vine moartea şi răpeşte pe vreunul din cei iubiţi. Vai, ce durere, ce clipe de amărăciune! Dar

în cer nu vor mai fi nici boale şi nici moarte. E stare de fericire adevărată tocmai din cauză că lipsesc toateacestea.2. Ce cauzează starea de fericire? NU NUMAI CEACE NU ESTE, CI Şl CEACE ESTE ACOLO. în paradis, în rai eo stare de fericire înaltă de care astăzi nu ne putem da seama. La I Corinteni 2:9 apostolul Pavel,care a fost înrai şi a văzut ceace este acolo, spune aşa: „Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu Ie-a văzut,urechea nu Ie-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sînt lucrurile pe care Ie-a pregătit Dumnezeu pentrucei ce-L iubesc." O glorie nevisată. Nevăzută cu ochiul, neauzită cu urechile şi neimaginabilă. Şi dacă n-aivăzut niciodată, nici nu poţi să-ţi închipui cum este gloria din cer. Aici urechea noastră prinde 11 octave.Trebuie să ţinem seama că în ceruri intrăm nu cu trupul acesta, ci cu trupul preschimbat, glorificat. Probabilvom auzi mult mai multe octave. Acolo vom auzi toate gloriile, melodiile, armoniile astrelor. Astăzi nu auzimnimic din acestea. Biblia 118

ne spune că stelele dimineţii cîntau în cor. Cum e imnul acesta al astrelor, simfonia aceasta, eu nu ştiu pentrucă urechea noastră astăzi nu o poate prinde. Fizica spune că orice corp pus în mişcare produce un sunet.Deci, toate corpurile acestea cereşti în mişcare produc un sunet de glorie către Cel Prea înalt. Ceea ce va fiacolo depăşeşte tot ce am văzut^ tot ce am auzit şi tot ce ne-am imaginat aici pe pămînt. Astăzi nu putemprinde nimic din gloria aceasta. Nu putem pentru că e pe alt plan. Ochiul nostru e firesc, material, el nu poatesă vadă lucrurile imateriale, dar imediat ce părăsim corpul acesta, vedem, In privinţa aceasta atiţia fiind rea-duşi la viaţă au dat mărturii că au văzut fără să aibă ochii aceştia. Cum? Nu ştiu! Dumnezeu care a creatochiul acesta material poate să facă ca sufletele noastre să vadă mult mai bine fără ochiul acesta material. Căazi nu auzi, că azi nu vezi, aceasta nu tăgăduieşte existenţa. Să luăm ca exemplu un caz simplu: ai unaparat de radio.-aparatele de radio de aici din U.S.A. au doar două lungimi de undă. Dacă vrei să asculţi peunde scurte, aparatul tău nu prinde nimic Oare tăgăduieşte aceasta realitatea existenţei undelor scurte? O,nu! Ele sînt în camera ta, aparatul tău însă mărturiseşte neputinţa lui de a le capta. Tot aşa faptul că tu nu poţisă pricepi astăzi, nu poţi să-ţi dai seama, asta nu tăgăduieşte existenţa locului de fericire, ci demonstreazănumai neputinţa ta omenească de a pricepe existenţa acestui loc.Starea de fericire e cauzată şi de împrejurările în care trăieşti acolo. E adevărat că totul e frumos, dar şi aicipe pămînt cînd eşti într-un oraş frumos, curat te simţi bine. Nu te simţi bine cînd eşti într-un sătuc unde sîntnoroaie şi .te afunzi pînă la genunchi; nu te poţi simţi bine. în cer se spune că

119străzile sînt de aur curat. Eu nu mă pricep la aur că nu am umblat cu aur în mîinile mele, ştiu că luceşte, ştiucă e galben, dar nu mă pricep dacă e aur curat sau nu. Dacă bijutierul de pe pămînt uneori înşală pe atîţia,oferindu-le altceva decît aur, în cer însă străzile sînt din aur curat, lată de ce nu vor intra hoţii acolo, căci ei ar fi gata să fure şi aurul de pe străzi, să-şi facă inele, brăţări, lănţişoare, cercei. Ei nu vor fi acolo. Străzile sîntdin aur curat. Ce glorie, ce stare înaltă va fi în sufletele noastre cînd ne vom vedea în cetatea aceasta.. Sespune că cetatea va avea 12 porţi de mărgăritar. în Apocalipsa 21: 21 este scris: „Cele douăsprezece porţierau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă eradintr-un singur mărgăritar." Ce glorioase vor fi! Doamneajută-ne să ajungem acolo.3. Starea de fericire E CAUZATĂ Şl DE SOCIETATEA CARE TRĂIEŞTE ACOLO. Aceasta e cea mai puternicămotivare a fericirii. Acolo sînt toţi sfinţii Domnului. Toţi plini de dragoste sfîntă, de pace, de bucurie, de



mulţumire, de recunoştinţă. Sînt batjocoriţii pămîntului ajunşi în slava cerului. Cei supuşi schingiuirii, torturii,toţi cei martirizaţi, pentru Hristos, acolo încoronaţi de Hristos. Ce societate aleasă! Şi vor fi miriadele de îngeri, arhangheli, serafimi şi heruvimi, fiinţe minunate. S-ar putea să nu'fii fericit? în epistola către Evrei12:22-23 se spune aşa: „Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimulceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întîi născuţi, cari sînt scrişi înceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi". Cînd am cercetattextul acesta, sufletul meu a fost copleşit. Am spus Domnului că nu vă pot mărturisi în totul cum va fi acolo.

Ştiu că va fi o stare înaltă 120

de fericire, şi aceasta e determinată nu numai de sfinţii care vor fi acolo, dar determinată de Mîntui-torulnostru, şi de Dumnezeu Tatăl care ne-a iubit. M-a iubit pe mine un păcătos, netrebnic, te-a iubit pe tine. Acumaş vrea să înţelegi adevărul acesta. N-am meritat niciodată, niciodată,mîntuirea, iertarea Lui, dar de cum sămerităm gloria eternă. Totuşi El ne-a iubit. Apostolul loan zice: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl să nenumim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Acumsîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd se va arăta El, vom fi caEl." Frate, soră, prietenul meu noi, netrebnicii, să fim ca Hristos Domnul îmbrăcaţi în glorie, în slavă eternă?Nu pot să pricep, dar mă închin lui Dumnezeu şi-l mulţumesc că în Hristos am fost mîntuit, şi prin Hristos înziua aceea glorioasă voi fi ca şi Hristos. Eu cred aceasta. Crezi şi tu?Dumnezeu prin Evanghelie ne oferă starea de fericire deplină. Dumnezeu ne vrea la starea cea mai înaltă,fericire la superlativ. Ceea ce ochiul n-a văzut, ceea ce urechea n-a auzit şi ceea ce mintea omului n-a pututsă conceapă, aceea a pregătit Dumnezeu pentru ai Săi. Şi acum de încheiere,am o întrebare: Ce te-ar puteareţine pe tine ca să nu doreşti şi tu un aşa loc de fericire? Moise cînd a venit cumnatul său Hobab la el, i-azis: „Vino cu noi şi-ţi vom face bine căci Dumnezeu ne-a promis" Moise credea promisiunea lui Dumnezeu. Şieu acum îţi spun: vino cu noi. Lasă păcatul, lasă plăcerile, lasă prietenii tăi cei răi, lasă totul, fii gata să tedesparţi de slava deşartă a lumii, de bogăţii, de orice, dacă trebuie chiar de viaţa asta trecătoare, căci semerită să-L urmezi pe Hristos, ca să ajungi în locul de fericire, „în casa Tatălui Meu, sînt multe locaşuri... Mă121duc să vă pregătesc un loc." Raiul glorios adevereşte că există o altă viaţă după viaţa aceasta. Eşti tu pregătitpentru acea viaţă fără de sfîrşit? Vei ajunge tu acolo? întîlnite-oi la izvorul în frumoasa Patrie?Nu-nsetează sufletul tăuDupă apa cea vie?Biblia afirmă că există o altă viaţă. Raiul lui Dumnezeu spune raţiunii tale că există o viaţă veşnică minunată.Crede aceasta. Dumnezeu vrea şi fericirea ta. Eu ştiu aceasta şi de aceea am căutat să te ajut să-ţi dai seamade viaţa viitoare pe care ai neglijat-o pînă acum. Te-ai ocupat numai de cele trecătoare. Ajunge! E vremea săte interesezi de sufletul tău, de veşnicia ta. Ca să poţi ajunge în fericire, trebuie să-L urmezi pe Domnul Isus(loan 12:26), să apuci chiar azi calea îngustă (Matei 7:13-14). în duh aş vrea să te apuc de mînă şi să tedetermin la aceasta. E spre binele tău, spre fericirea ta. Dumnezeu te cheamă prin Evanghelie la slava Sa (2Tesalo-niceni 2:14). Ascultă-L chiar acum!

JUDECATA VIITOARE „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şiprimeascărăsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut cînd trăia în trup" (2 Cor.5.10).Biblia învaţă că va fi o zi a judecăţii. Aceasta arată clar că există viaţă după moarte. Oamenilor nu le place săaudă aşa ceva. Nu ar vrea să fie judecaţi. Scriitorul către Evrei precizează însă că ea e o orînduire divină:„oamenilor le este rînduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata." (Evrei 9: 27).EXISTENŢA El



Locul ei în Scripturi. Ziua judecăţii e anunţată atît în Vechiul Testament cît şi în Noul Testament. Textele sîntfoarte multe. O mare parte arată că ea va fi o zi groaznică, ziua mîniei. Să privim doar cîteva. Eclesiastul12:14: „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ceeste ascuns, fie bine, fie rău."; loel 2:1,11: „...Căci vine ziua Domnului, este aproape! ...mare este ziuaDomnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?"; Maleahi 4:1: „Căci iată, vine ziua, care va arde ca uncuptor!". în Matei 10:15; 11:22,24 Domnul Isus vorbeşte de ziua judecăţii. Fapte 17:31: „pentrucă a rînduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate..."; Romani 2: 16: „...Dumnezeu va judeca, prin Isus Hris-

123tos, lucrurile ascunse ale oamenilor."; 2 Corinteni 5:10: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunuluide judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcutcînd trăia în trup."; Evrei 10:27: „ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii..."; Evrei 10:31: „Grozav lucru estesă cazi în mînile Dumnezeului celui viu! "; 2 Petru 2:9: „...ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii"; 2 Petru 3: 7:„Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată..."; luda 14,15: „...lată că a venit Domnul...ca să facă o judecată împotriva tuturor..."; Apocalipsa20:12: „Şi am văzut pe morţii mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie...Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.". Toate aceste texte arată clar că va fi o zia judecăţii. De multe ori, noi vestitorii Evangheliei,ocolim acest subiect. Celor mai mulţi el e neplăcut. Uniicaută să altereze Cuvîntul despre judecată, ca nu cumva să sperie pe cineva. Alţii vorbesc doar despredragostea lui Dumnezeu, neglijînd totalmente dreptatea şi sfinţenia Lui. Apostolul Pavel a vorbit despre judecata lui Dumnezeu şi savanţilor greci şi chiar înaintea dregătorului Festus. Noi trebuie să împărţim dreptCuvîntul adevărului, nu să căutăm să plăcem oamenilor.Biblia ne înştiinţează că va fi o zi a judecăţii. Pocăinţa lui John Bunyan a fost determinată, conform spuselor

sale, de cuvintele: „Fugi de mînia viitoare". Pentru unii, înştiinţările sînt binecuvîn-tate.Ziua judecăţii nu e ceva absurd. Ea e în perfect acord cu dreptatea lui Dumnezeu. Dreptatea cere răsplătireabinelui şi pedepsirea răului. Dumnezeu spunea prin Ieremia, proorocul: „Nu pot să te las 124nepedepsit" (Ieremia 30:11). Ziua judecăţii e în perfect acord cu Istoria. Trecutul arată că Dumnezeu în maimulte rînduri a judecat şi pedepsit: a pedepsit lumea veche prin potop; a pedepsit Sodo-ma şi Gomora; apedepsit Egiptul; a pedepsit Ierusalimul; a pedepsit Babilonul; a pedepsit Ninive, Tirul, Samaria. Ruinele lor sînt mărturii grăitoare. Ziua judecăţii e în deplin acord cu simţul nostru moral, care cere ca după faptă să fie şirăsplată. Conştiinţa ta cere să fie o judecată. Azi, de multe OP unele rele nu sînt pedepsite şi parcă te revoltă.Poetul român Vlahuţă spunea: „este o dreptate şi trebuie să vie.."DATA ElUnii batjocoritori rid de ziua judecăţii, spunînd că de atîta timp a fost anunţată şi nu mai vine. Şi celor credincioşi li se pare că întîrzie. loan ne spune că sufletele martirilor de sub altar strigau: „Pînă cînd StăpîneDoamne, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntu-lui? " Cînd va fi ziua judecăţii? Biblia e clară şi în privinţa aceasta. Ea precizează că va fi la a doua venire a Domnului Isus. înApocalipsa 22:12 citim cuvintele Domnului Isus: „lată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau

fiecăruia după fapta lui". în fragmentul din proorocia lui Enoh ce-l avem în epistola lui luda la versetele 14 şi15, citim: „lată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor...".Apostolul Pavel afirmă acelaş lucru în 2 Tesaloni-ceni 1: 6-8, zicînd: „Fiindcă Dumnezeu găseşte că este dreptsă dea întristare celorce vă întristează, şi să vă dea odihnă atît vouă, cari sînteţi întristaţi, cît125

şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepseascăpe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hris-tos'MarînMatei 25: 31-33 citim: „Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul dedomnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cumdesparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui." întrucît semnele date de Domnul Isus arată că venirea Lui e foarte aproape, însemnează că ziua cea mare a judecăţii e foarte aproape. Oare îţi dai tu seama de aceasta? Te pregăteşti tu pentru acea zi?JUDECĂTORUL

Biblia precizează cine va fi Judecătorul. în loan 5: 22 este scris: „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului". La fel în versetul 27: „Şi l-a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului."Apostolul Petru în casa lui Corneliu a zis: „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim căEl a fost rînduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi." Deci. El a fost rînduit pentru aceasta.Acelaşi lucru l-a spus şi apostolul Pavel la Areopag: „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şiporunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pen-trucă a rînduit o zi în care va judecalumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rînduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor odovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi.. ' Aici se afirmă că ziua e rînduită, că Judecătorul erînduit şi că Judecătorul e dovedit ca atare prin învierea Lui din morţi. Deasemenea în 2 Corin-126teni 5:10 e specificat că toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea „scaunului de judecată al lui Hristos".Azi Hristos Domnul e Mîntuitor. Dacă n-ai primit mîntuirea Lui, mîine îţi va fi judecător. Oare cum vei sta în



faţa Lui? Cum vei motiva refuzarea harului dumnezeesc? Te-ai gîndit la aceasta? Apostolul Petru zice: „Şidacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?" (1 Petru 4:18). în pilda nunţiifiului de împărat, citim că cel întrebat, că de ce nu are haina de nuntă, în groaza care l-a cuprins, a amuţit.(Matei 22:12).PERSOANELEOdată ce apare Judecătorul, trebuie să apară impricinaţii. Cine sînt ei? în loan 5: 28,29 Domnul Isus a zis că„vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi giasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Ceice au făcut binele, vor

învia pentru viaţă; iar ceice au făcut răul, vor învia pentru judecată". Apostolul loan care a zărit scena aceastapeste veacuri, spune în Apocalipsa 20:12,13: „Şi am văzut pe morţii mari şi mici, stînd în picioare înainteascaunului de domnie...Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoipe morţii cari erau în ele...". Apostolul Pavel spunea fraţilor din Corint că „toţi trebuie să ne înfăţişăm înainteascaunului de judecată al lui Hristos" (2 Co-rinteni 5: 10). Deci toţi cei ce au trăit cîndva aici pe pămînt. Omulţime imensă! Şi printre ei vei fi şi tu şi eu.Unii poate sînt nedumeriţi, cum, ei care sînt credincioşi, şi ei trebuie să fîe înaintea scaunului de judecată? Euaş vrea să spun altfel, dar nu pot. Din moment ce apostolul Pavel spune „toţi" şi între ei127se include şi pe sine, căci zice „trebuie să ne înfăţişăm", nu spune „trebuie să vă înfăţişaţi". El era credinciosşi scria unor credincioşi şi totuşi spune că trebuie să fie acolo de faţă. Dacă el spune „toţi", eu nu pot să zic„nu toţi, ci numai jumătate". Noi nu trebuie să trecem peste ce este scris. Chiar dacă ceva nu ne place şiatunci trebuie să rămînem lîngă Cuvîntul Domnului.Cineva poate obiecta: „Bine, dar nu spune Domnul Isus că „cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-atrimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată"? Da, exact aşa scrie. Cum atunci e contrazicere între ce spune

Domnul Isus şi ceea ce spune apostolul Pavel? Nu, nu e contrazicere. Şi apostolul Petru afirmă că „judecatastă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfîrşitul celorce nu ascultă deEvanghelia lui Dumnezeu?" (1 Petru 4:17). Privite la suprafaţă, aceste texte par a se contrazice, în realitate nuse contrazic, ci se completează. Scriptură cu Scriptură se tîlcu ieste.Există judecată de răsplătire şi de osîndire. Juriul e acelaşi. Pentru unii acordă răsplătirea, căci au făcutbinele; pentru alţii rosteşte sentinţa de osîn-dă. Unora le va zice: „Veniţi binecuvîntaţii Tatălui, altora le vaspune: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor în focul cel veşnic...". întîi se face răsplătirea, începe cu noi, apoise face osîndirea. Apostolul Pavel scria lui Timotei: „De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-ova da, în „ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubitvenirea Lui." (2 Timotei 4:8). Deci, el se aştepta ca Judecătorul să-i dea cununa. La această răsplătire vor fi defaţă toţi credincioşii. Oare vei fi şi tu printre ei? Cei ce cred în Domnul Isus nu vin la judecată în sens de 128osîndă, căci osînda lor a purtat-o însuşi Judecătorul, Domnul Isus cînd a fost răstignit pe lemnul crucii, şi El eJudecătorul cel drept, aşa că nu va da de două ori osîndă pentru aceleaşi păcate. Tu ai primit prin credinţăosînda Lui ca făcută în locul tău sau vrei să-ţi porţi singur osînda?Să fii sigur că va trebui să te înfăţişezi la judecată. Chiar dacă eşti ateu, chiar dacă tăgăduieşti cu toată tăria

cele scrise în Biblie, să ştii că vei fi acolo. Vei fi fără galoane, fără titluri, fără apărător. Regi şi preşedinţi destate, generali şi înalţi demnitari vor fi ca cel mai simplu muritor. N-are importanţă cine eşti astăzi, în ziuaaceea vei fi tras în faţa marelui Judecător spre a da socoteala. Poţi să nu crezi aceasta, niciunul din generaliilui Hitler nu a crezut că va ajunge să fie judecat, dar într-o zi, despoiaţi de rangul lor, se aflau pe bancaacuzaţilor la tribunalul de la Nurenberg. Poţi fi chiar preot sau copil de al pocăiţilor, dacă tu nu ai primitmîntuirea prin Hristos Domnul, te aşteaptă o zi îngrozitoare. Eu sînt dator să-ţi spun aceasta. Biblia te întreabă: „Crezi tu, omule,...că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? " (Romani 2: 3).VINOVĂŢIACît priveşte pricinile sau capetele de acuzare ce vor fi judecate în ziua aceea mare, Biblia pomeneşte cîteva. în timp ce arăt, tu cercetează-te să vezi dacă nu cumva se găsesc şi în viaţa ta. Una e necredinţa, înEvanghelia după loan 3:18 avem cuvintele Domnului Isus: „Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nucrede, a şi fost judecat, pentrucă n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu." Deci, necredinţa va fiosîndită. Şi vai cîtă necredinţă nu e129azi în lume! Aici nu e vorba de numele de creştin purtat de atîţia care nu cred, ci e vorba de credinţă ca încredere în Hristos, credinţa vie, dinamică, ce face din omul păcătos, copil al lui Dumnezeu; aceasta îl trecede la moarte la viaţă. Cealaltă credinţă ca simplă părere că a existat Isus, e credinţă moartă,egală cunecredinţa. Omul spunea că crede, dar iubea plăcerile, trăia în toate păcatele, şi niciodată nu a venit în chipsincer la Hristos Domnul ca să-l mîntuiască. Faptul că nu a venit la El, că nu I s-a predat, că nu L-a urmat,arată că nu a crezut în El. Cum ar putea un bolnav să susţină că crede în medic, dacă nu se duce la el, nu selasă operat, nu urmează tratamentul lui? Vina mare a oamenilor nu e că au păcătuit, fiindcă Hristos Domnul avenit să ridice păcatul lumii, ci vina mare e că oamenii nu vreau să creadă în Isus, spre a fi scăpaţi depăcatele lor. Mare parte din cei de pe vaporul Titanic s-au pierdut nu din cauza că vasul lor se scufunda, cidin cauza că n-au vrut să creadă că Titanicul se scufundă şi necrezînd n-au coborît în bărcile de salvare latimp. Dacă tu ai fi crezut în Isus, tu ai fi fost mîn-tuit; nu ai crezut, eşti pierdut. în Hristos Domnul, Dumnezeu a



pregătit mijlocul de mîntuire pentru orice păcătos. Tu nu eşti mîntuit? Vina ta mare pentru care vei fi judecat enecredinţa. Oare cum vei putea să te aperi? în 2 Tesaloniceni 1:8, apostolul Pavel pomeneşte o altă pricină: neascultarea de Evanghelie. Evanghelia evestea bună a lui Dumnezeu, tu trebuia să o asculţi şi aveai mîntuirea prin har. N-ai vrut să o asculţi? Vatrebui să răspunzi în faţa scaunului de judecată pentru această vină. Dumnezeu te-a chemat în repetaterînduri — ori de cîte ori ai auzit-o sau ai citit-o — El te-a chemat să te întorci130

la El, că îţi iartă tot trecutul şi te face copilul Său, te face moştenitor al slavei eterne, iar tu nu ai vrut să oasculţi. Nu eşti tu vinovat?O seamă de alte texte precizează că oamenii vor fi judecaţi după faptele lor. Totul va fi dat pe faţă. Chiar celemai secrete păcate vor fi date în vileag. „Tu scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse", spuneaPsalmistul, iar apostolul Pavel zice: „Lucrarea fiecăruia va fi dată ps faţă" (1 Corinteni 3:13); „Domnul vascoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gîndu-rile inimilor" (1 Corinteni 4:5).După cum un film, după ce e developat, dă în vileag tot ce s-a fotografiat, tot aşa în ziua cea mare a judecăţii,filmul vieţii tale va da în vileag tot ce ai făcut. Nu vei putea să ascunzi nimic. Domnul Isus spune că „în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care-l vor fi rostit" (Matei 12:36). Auzi, veida socoteală nu numai de înjurături, de vorbele de ruşine, de minciuni, de vorbirile de rău, ci şi de cuvintelenefolositoare. Vai, ce neglijenţi sînt mulţi cu limba lor, îi dau frîu liber, iar la urmă vor trebui să răspundăpentru toate.Odată cineva pusese sub masă un mic magnetofon şi fără să ştie cei de faţă, înregistrase toată discuţia. înzadar au încercat să tăgăduiască după aceea, căci banda a păstrat vorbele fiecăruia.Cînd criminalii de război încercau la Nurenberg să tăgăduiască ceva, imediat se apăsa pe un buton şi apăreau

la difuzor în sală vorbele lui sau pe un ecran faptele lui. Nu se mai puteau dezvinovăţi. Dacă oamenii secoluluinostru au aşa mijloace, nu credeţi că Dumnezeu are ceva mult mai mult? Crezi că tu vei putea să tedezvinovăţeşti? Solomon a zis: „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată" (Ecle-131siastul 12:14).Oamenii vor trebui să răspundă pentru toate faptele, vorbele şi gîndurile lor, de tot ce au făcut rău, precum şide tot ce era bine şi n-au făcut, lacov spune: „cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat". Şi platapăcatului e moartea. Fii cu grijă, căci ai o mare răspundere.MARTORI ACUZATORILa orice judecată există acuzatori. Domnul Isus spune că şi la judecata din ziua de apoi vor fi acuzatori, înEvanghelia după Luca 11:31 citim: „împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţiiacestui neam, şi-i va osîndi; pentrucă ea a venit dela capătul pămîntului ca să audă înţelepciunea luiSolomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon. Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii,alături de neamul acesta, şi-l vor osîndi, pentrucă ei s-au pocăit la pro-povăduirea lui lona; şi iată că aici esteUnul mai mare decît lona." împotriva tuturor celor ce s-au crezut cineva şi s-au ruşinat să-L urmeze peHristos Domnul, se va scula o împărăteasă şi îi va acuza, iar împotriva tuturor celor ce n-au fost gata să sepocă-iască şi împotriva copiilor pocăiţilor, care au auzit atîtea predici, dar nu s-au pocăit, se vor scula oame-nii din Ninive, care au auzit doar o singură înştiinţare prin lona. Nu a fost predică, nu au fost chemări, nu aufost promisiuni, nu au fost îndemnuri ale dragostei, şi totuşi ei s-au pocăit. Iar tu ai fost îndemnat cu atîtadragoste, poate ai fost rugat cu lacrimi de mama ta, de tatăl tău, de soţul sau soţia ta şi nu te-ai pocăit. Numeriţi tu să fi acuzat? Ştiai că eşti păcătos? Ştiai că trebuie să te pocă-132ieşti? Aveai toate posibilităţile să faci aceasta şi n-ai fost gata. Ţi-a fost teamă că vei fi prigonit? Oare nu sîntatîţia alţi pocăiţi în jurul tău şi nu sînt prigoniţi, nu sînt la închisoare, nu sînt bătuţi, nu sînt schingiuiţi, nu sîntarşi de vii. De ce te-ai temut? Se vor scula împotriva ta şi te vor acuza mii şi mii de urmaşi ai lui Hristos careau suferit cumplit, au fost torturaţi în chip oribil şi totuşi ei L-au urmat pe Hristos, iar tu ai fost un fricos. în Marcu 6:11, Domnul Isus spune: „Dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi deacolo, şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, înziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi Gomorei decît pentru cetatea aceea." Deci, chiar

praful de pe picioare se va transforma în mărturie acuzatoare în ziua judecăţii.Mi-aduc aminte cum,cînd eram copil de vreo şapte ani,am mers cu tata şi cu alţi fraţi să predice Evanghelia încomuna Hunedoara Timişană. Cunoşteam o familie Brăneţ, dar ei nu ne-au primit. Am mers la altă familie, lafel nu ne-a primit. Am mers la a treia să le citim Evanghelia şi nici n-au vrut să audă de aşa ceva. Atunci tata aspus: ..Ajunge. Ne întoarcem înapoi." Cînd am ajuns la marginea satului, tata ne-a citit versetul acesta şi ne-acerut să ne scuturăm praful de pe picioare. Nu voi uita nici odată lucrul acesta. E grozav să se ridice împotriva ta pînă şi praful de pe picioare. în lacov 5:3 spune că rugina banilor va fi mărturie acuzatoare.OSÎNDALa judecată se rosteşte osînda. Biblia spune că osînda va fi dreaptă, căci El judecă fără părtinire.133



Moartea unui păcătos nemîntuit 134



Moartea unui păcătos mîntuit 135(1 Petru 1:17; loan 5:30; Romani 2:5). Pe pămînt, uneori judecătorii sînt părtinitori, caută la faţa omului, au învedere anumite relaţii şi-l fac scăpat pe cel vinovat. în ziua cea marejudecata va fi dreaptă. Ce te vei face tuatunci?

Osînda va fi groaznică. Savonarola în predicile sale apocaliptice nu a reuşit niciodată să arate cît degroaznică va fi osînda. Spurgeon cu darul său oratoric n-a putut-o descrie. înflăcăratul vestitor al EvanghelieiJonathan Edwards, la a cărui predici despre mînia lui Dumnezeu, unii leşinau de groază, nu a putut niciodatăsă redea cît e de groaznică. Potopul a fost groaznic. Unii îşi aduc aminte cu groază de marile inundaţii din Mai1970. Ce înfricoşătoare au fost acele cîteva zile! Dar chiar potopul a fost o nimica faţă de ziua cea mare a judecăţii. Potopenia Sodomei şi Gomorei prin foc şi pucioasă a fost groaznică, dar osînda din ziua cea mare a judecăţii va fi neasemuit de groaznică. Nu voi încerca să o descriu. Nu pot.Aş vrea ca tu care citeşti, să înţelegi că e groaznică şi să te trezeşti, să-ţi cauţi mîntuirea, iar dacă eşti mîntuit,să mîntuieşti şi pe altul.Ziua judecăţii spune că este viaţă după moarte. De aceea pregăteşte-te să întîlneşti pe Dumnezeu.136 ÎNCHEIEREToate mărturiile ce le-am prezentat în această carte confirmă adevărul spus de Hristos Domnul: „Dumnezeunu e un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii"(Luca 20.38). Oamenii au depus înmormînt doar învelişul, haina, celor plecaţi, căci sufletul lor, ca un fluturaş, şi-a luat zborul spre alte zări.Străjerul de pe zidul vechilor cetăţi, cînd vedea venind duşmanul, avea datoria să sune din trîmbiţă să înştiinţeze pe locuitori ca să-şi scape viaţa. Ca străjer al Domnului şi eu am căutat să te înştiinţez, prietenulmeu, că există o altă viaţă şi că trebuie să-ţi cauţi mîntuirea sufletului tău. Mesajul meu e un mesaj de înştiinţare. Viaţa nu se termină la groapă, ea continuă într-o altă lume. înzadar cauţi să-ţi spui că nu eadevărat. Poţi tu dovedi că nu există altă viaţă? Şi chiar dacă ţi-ai formula cele mai strălucite argumenteraţionale, crezi că au valoare? Realităţile eterne nu se înlătură cu argumente. Tribunalul inchiziţieicare l-a judecat pe Galileu, n-a putut înlătura sau opri mişcarea pămîntului. In clipa morţii — şi eapoate fi foarte aproape — nu mai trebuie nimeni să te convingă că există altă viaţă, căci te vei convingesingur, dar va fi prea tîrziu. Tu n-ai crezut, nu te-ai pregătit pentru altă viaţă. Partea necredincioşilor va fi în iad (citeşte pentru aceasta Apoc.21.8). Apoi urmează milioane^ şi milioane de ani, viaţă fără de sfîrşit în



osînda. în Ev.Luca 13.28 este scris: „Va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor cînd veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pelacov şi pe toţi proorocii în împărăţia lui Dumnezeu..." Din locul de chin, vei vedea pe cei din locul de fericire— cei din întuneric văd pe cei în137lumină — dar aceasta nu uşurează,ci măreşte chinul, căci ştii că şi tu puteai să nu ajungi în iad, ci în fericire,dar n-ai fost gata să crezi, n-ai fost gata să primeşti harul iertării.Dumnezeu ne-a creat pentru veşnicie. Sufletul nostru are valoare eternă. Numai aşa se poate explica faptul că

Dumnezeu a dat pe unicul Său Fiu. Pentru nişte trupuri care devin gunoi, hrană viermilor nu s-ar fi dat o aşa jertfă. în Hristos Domnul, Dumnezeu Şi-a revelat planul Său pentru noi. Noi mergeam pe calea spre iad. Păcatelenoastre cereau osînda. Fiindcă n-am vrut să-L ascultăm pe Dumnezeu, ci pe diavolul trăind în înjurături, înminciună, în ură, în beţii, în plăceri, în desfrîu, noi trebuia să împărtăşim pe veci soarta lui în iad. Dar Dumnezeu a vrut salvarea noastră şi fericirea pe veci cu El în glorie. De aceea a coborît Hristos Domnul şi aluat asupra Sa osînda noastră a tuturor. în faţa lui Dumnezeu şi păcatele tale sînt ispăşite, tu ai iertareaprocurată prin jertfa de pe cruce, dar tu trebuie să accepţi aceasta. Dumnezeu nu forţează pe nimeni săprimească această iertare, ci doar ne-o oferă prin Evanghelie. Tu eşti cel ce decizi să o primeşti sau nu. în 1892, Wilson şi Porter au fost condamnaţi la spînzurătoare pentru furt de la poştă. S-au făcut cereri pentrugraţierea lor. Şi li s-a acordat graţierea. Wilson a primit eliberarea, iar Porter a fost spînzurat pentru că n-avrut să primească graţierea. John Marshall, Şeful Justiţiei pe acea vreme, a scris cu mîna sa pe actul degraţiere următoarea decizie: „O graţiere este un document, care spre a fi valid trebuie înmînat, dar înmînareanu e completă fără acceptare. Ea poate fi refuzată de persoana căreia îi este acordată; şi dacă e refuzată, nuam descoperit 138

nici o putere judecătorească care să forţeze graţierea asupra condamnatului."Porter a fost executat nu pentru furt, căci acela a fost iertat, ci pentru neprimirea graţierii. Şi aceasta e cauzapentru care oamenii merg în iad (loan 3:18).Totuşi aş vrea ca tu să nu mergi în iad. De ce să te nenoroceşti pe veci? E prea groaznic. Aş vrea să ne întîlnim în cer, în locul de fericire. Vino cu noi! Apucă din clipa aceasta calea Domnului şi urmeaz-o pînă lacapăt. Semnează chiar acum acest legămînt:„Doamne Isuse, îmi pare rău de păcatele şi de necredinţa mea. lartă-mă! Cred că ai murit şi pentru mîntuireamea. înoieşte viaţa mea şi condu-mă în totul pe calea Ta pînă ajung în slavă!'SemnăturaDomnul singur merită toată slava !139CUPRINSUL1. Cuvînt înainte................. ....Pag . 32. Există viaţă după moarte?.............. 5

3. Mărturia popoarelor.....................84. Mărturia Bibliei.................... .. 135. Mărturia sufletului................... . 226. Mărturia raţiunii................. .... 317. Mărturia fenomenelor.................. 398. Mărturia unor bărbaţi................ . 449. Mărturia verificărilor.................. 5910. Starea intermediară.................... 7711. învierea morţilor.................. ... 8412. Mărturia iadului.................. .... 9213. Mărturia iadului—obiecţii..............10114. Mărturia paradisului.................. 10915. Judecata viitoare.....................123

16. încheiere............................137140

Documents

Există viaţă după moarte