Exemple de bune practici din colile finlandeze ṣi estonienescoalaavramiancudej.ro/exemple_de_bune_practici_din_sistemul_finlandez... · lucreze în conformitate cu noua curriculǎ

Developing International

Dimension and Digital Learning

1

Daniela Luiza Herineanu Ancuța Erdei

Exemple de bune practici din ṣcolile

finlandeze ṣi estoniene

Dej

2015



2

Cartea „Exemple de bune practici din ṣcolile finlandeze ṣi estoniene” a fost

realizatǎ ca produs final al proiectului KA1

„Developing International Dimension and

Digital Learning”,

din cadrul programului ERASMUS+, numǎr de referinţă: 2014-1-RO01-KA101 001218.

Coordonator proiect:

prof. Armanda Ramona STROIA

Autori:

prof. Daniela Luiza HERINEANU

prof. Ancuța ERDEI

Conţinutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorului, iar

Agenţia Naţională şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care conţinutul

informaţiei va fi folosit.

ISBN 978- 973- 0- 20234- 2



3

CUPRINS

I. Sistemul de învǎțǎmânt finlandez

1. Repere ale educației finlandeze

1.1. Dezvoltarea ṣcolii

1.2. Structura anului ṣcolar

1.3. Finanțarea educației

2. Reforma curricularǎ

2.1. Nevoia de schimbare

2.2. Centrul reformei

2.3. Noi centrǎri

2.4. Inovația

3. Managementul ṣcolii

3.1. Echipa de management

3.2. Atribuții

3.3. Noua culturǎ a ṣcolii

4. Competențele profesorului

5. Elevul în centrul activitǎților didactice

5.1. Dezvoltarea abilitǎților elevilor în secolul XXI

5.2. Niveluri de sprijin pentru elevi

5.3. Niveluri ale cunoaṣterii

6. Heureka - Centrul de ştiinţă şi tehnologie pentru copii

II. Sistemul de învǎțǎmânt estonian

1. Structura sistemului de învăţământ estonian

2. Rezultate la testele internaţionale. Strategia TIC

3. Formarea profesorilor

4. Perspective în învăţarea digitală



4

III. Exemple aplicabile în ṣcolile din România

1. Prevenirea fenomenului de bullying

2. Sistemul BYOD

3. Inserarea tabletelor în demersul educațional

4. Centrarea actului educațional pe nevoile elevilor

IV. Exemple aplicate în ṣcoala noastrǎ



5

I. Sistemul de învǎțǎmânt finlandez

1. Repere ale educației finlandeze

Sistemul de învǎțǎmânt finlandez presupune existența unei educații echitabile pentru

toți elevii. Astfel cǎ, învǎțǎmântul de masǎ începe cu un an de educație preṣcolarǎ, care se

continuǎ ulterior cu nouǎ ani de educație primarǎ ṣi gimnazialǎ (7-16 ani).

Odatǎ cu finalizarea ṣcolii gimnaziale, elevii pot opta pentru o filierǎ teoreticǎ,

respectiv pentru una vocaționalǎ (echivalenta ṣcolilor profesionale din țara noastrǎ) sau pot

renunța la continuarea studiilor. Cu toate cǎ existǎ aceastǎ posibilitate, mai mult de 95%

dintre elevi aleg sǎ-ṣi continue studiile, urmând un nivel superior al educației.

Dupǎ finalizarea liceului, în funcție de filiera aleasǎ, elevii vor susține un examen

național, care le va oferi posibilitatea de a urma o universitate sau învǎțǎmântul superior

politehnic.

Fig. 1 - Salǎ de meditații Fig. 2 – Salǎ de clasǎ



6

1.1. Dezvoltarea ṣcolii

În sistemul de învǎțǎmânt finlandez, educația este dirijatǎ de:

legislație

planul de cercetare ṣi dezvoltare

curriculum-ul național

programul educațional politic al oraṣului

curriculum-ul la decizia ṣcolii

planul specific ṣcolii pentru anul ṣcolar în curs

Autoritățile locale stabilesc gradul de autonomie al școlilor. Datoritǎ faptului cǎ există

un grad de autonomie foarte mare pentru autoritățile locale în furnizarea de educație,

municipalitatea poate dezvolta propriile abordări inovatoare pentru punerea în aplicare a

curriculumului, diferite de cele ale altor municipalități.

Deoarece nu există inspectorat școlar, ṣcolile au dreptul de a personaliza actul educativ

conform propriilor decizii administrative, fiind doar ghidate de curriculă.

Curriculumul Național este rezultatul unui proces de colaborare între Consiliul

Național Finlandez al Educației, municipii, școli și profesori, precum și formatori, cercetǎtori

ṣi alte pǎrți interesate (pǎrinți ṣi elevi, prin intermediul sondajelor de opinie).

1.2. Structura anului ṣcolar

Anul ṣcolar se structureazǎ pe 5 perioade, fiecare perioadǎ având între 38 ṣi 40 zile, în

funcție de tematica abordatǎ.

Lecțiile realizate sunt în numǎr de 3 pe sǎptǎmânǎ, o astfel de activitate având durata

de 75 minute. În funcție de disciplina predatǎ, existǎ anual între 16 ṣi 20 de cursuri.

Dupǎ fiecare perioadǎ de predare - învǎțare, au loc examene care urmǎresc sǎ evalueze

competențele însuṣite de elevi pe parcursul lecțiilor. Aceste examene se desfǎṣoarǎ pe durata a

7-8 zile.



7

1.3.Finanțarea educației

Legislația finlandeză garantează elevilor dreptul la mese gratuite în timpul zilelor de

școală din învățământul pre-primar și de bază, până la finalizarea învățământul secundar

superior. Masa școlară de calitate este văzută ca o investiție în viitor. Aproape 830 000 de

elevi și studenți beneficiazǎ de masǎ de prânz gratuită la școală.

Fig. 3 – Sala de mese dintr-o ṣcoalǎ finlandezǎ

Existǎ foarte puține ṣcoli private, majoritatea elevilor studiazǎ în ṣcoli de stat,

beneficiind de diferite facilitǎți.

Fiecare salǎ de clasǎ este dotatǎ cu mijloace TIC: tablǎ interactivǎ, retroproiector,

videoproiector, calculator, tablete ṣi softuri educaționale pentru diverse teme de studiu. De

asemenea, totalitatea materialelor didactice utilizate de profesori ṣi elevi sunt acordate gratuit

(rechizite, manuale ṣcolare).

Fig. 4 – Manual de limba englezǎ Fig. 5 - Rechizite ṣcolare gratuite



8

Fig. 6 – Retroproiector Fig. 7 – Tablete

2. Reforma curricularǎ

2.1. Nevoia de schimbare

Curriculum-ul trebuie schimbat periodic, în paralel cu nevoile societǎții: evoluția

tehnologiei, globalizarea, schimbarea climei, a economiei.

Competențele cerute de societate ṣi de muncǎ s-au schimbat. Apar tot mai multe locuri

de muncǎ ce solicitǎ competențe digitale, strategii asertive de comunicare, cât ṣi competențe

practic - aplicative.

În decembrie 2014, Finlanda a finalizat Reforma Curriculară Națională pentru

învățământul pre-primar și pentru învățământul de bază obligatoriu. Școlile vor începe să

lucreze în conformitate cu noua curriculǎ în toamna anului 2016.

Astfel cǎ, aceastǎ reformǎ furnizeazǎ o oportunitate de a discuta despre pedagogie,

conținutul educației ṣi medii de învǎțare.



9

Câteva dintre obiectivele cheie în cadrul reformei finlandeze presupun: dezvoltarea

școlilor drept comunități de învățare, promovarea bucuriei de a învăța, a unei atmosfere de

colaborare, precum și promovarea autonomiei elevilor în asumarea responsabilității și în viața

școlară.

2.2. Centrul reformei

Reforma se axeazǎ pe substituirea sarcinilor de lucru care dezvoltǎ competențe bazate

pe memorare ṣi reproducere cu acele sarcini practic - aplicative, care activeazǎ procesele

cognitive superioare: gândirea, împreunǎ cu operațiile specifice acesteia (analiza, sinteza,

comparația, abstractizarea, concretizarea, generalizarea, individualizarea), imaginația,

memoria, rezolvarea de probleme.

Cu scopul de a răspunde provocărilor viitorului, curriculumul finlandez va pune accent

pe competențele transversale (generice) și pe proiectele de colaborare transdisciplinară.

Cu toate acestea, disciplinele școlare joacă încă un rol important în procesul de predare și

învățare. Subiectele care sunt comune pentru toți elevii din învățământul de bază au fost

prevăzute în Actul de Bază al Educației.

Obiectivele de învățare ale competențelor transversale sunt descrise ca șapte domenii

de competență. Autoritățile locale și școlile sunt încurajate să promoveze dezvoltarea acestor

competențe și să analizeze modalități inovatoare în atingerea obiectivelor.

Competențele vor fi, de asemenea, evaluate ca parte a materiei școlare. În acest fel,

fiecare disciplină școlară îṣi aduce aportul la dezvoltarea tuturor celor șapte domenii de

competență. Acesta este un nou mod de a combina curiculumul bazat pe competențe și pe

DE CE?

CE?

CUM?



10

cunoștințe. Cu toate acestea, subiectele școlare tradiționale vor exista în continuare, deși cu

mai puține frontiere distincte și cu mai multe proiecte de colaborare practică între ele.

Potrivit noului Curriculum Național, toate școlile trebuie să proiecteze și să asigure cel

puțin o astfel de perioadă de studiu în fiecare an școlar pentru toți elevii, o perioadă bazată pe

studierea fenomenelor sau a subiectelor care prezintă un interes special pentru elevi. Elevii

vor participa la procesul de planificare a acestor perioade de studiu. Disciplinele școlare vor

oferi puncte de vedere specifice, concepte și metode pentru planificarea și punerea în aplicare

a acestor perioade.

Se pune accent pe evaluarea formativă, pe dezvoltarea și promovarea în mod

sistematic a competenței de „a învăța să înveți”.

Conform noului curriculum, scopul evaluării este de a încuraja elevii, de a-i ajuta să

învețe treptat să înțeleagă și să analizeze propriile procese de învățare și să își asume mai mult

responsabilitatea asupra învățării.

2.3. Noi centrǎri

Reforma curricularǎ presupune existența unor noi centrǎri:

auto-reglare ṣi responsabilitate

rol activ al elevilor

medii versatile de

învǎțare

programare

interacțiune

fenomenul bazat pe învǎțare

multi-lingvism



11

2.4. Inovația

Odatǎ cu evoluția tehnologiei, reforma curricularǎ tinde spre dezvoltarea unor

aptitudini digitale, care sǎ-i poatǎ facilita munca elevului. Astfel cǎ, inovația ocupǎ un loc

primordial în învǎțare.

Fig. 8, 9 - Utilizarea tabletelor în demersul didactic

integrarea TIC

pedagogiacentratǎ pe elev

extindereaînvǎțǎrii dincolo

de clasǎ

examene pe calculator

noi medii de învǎțare

tablete în educație

noi pedagogii pentru învǎțarea în profunzime

viitorul în muncǎ



12

Care sunt „regizorii ṣi scenariṣtii” din spatele reformei?

echipa de proiect formatǎ din specialiṣti în domeniul educației, care se ocupǎ de

trasarea liniilor directoare ale reformei;

sondaje de opinie, a cǎror feedback valorificǎ pǎrerile pǎrinților ṣi ale elevilor,

referitoare la conținuturi, strategii de învǎțare ṣi metode de evaluare;

finanțatorii proiectului, adicǎ reprezentanți ai administrației publice locale;

coordonatorul de proiecte;

workshop/ seminarii, organizate de specialiṣti.

Una dintre direcțiile de dezvoltare a inovației este implementarea unor medii de

învǎțare eficiente. Astfel cǎ, datoritǎ dezvoltǎrii abilitǎților TIC, s-au creat diverse medii de

învǎțare:

clasa fizicǎ (sǎlile de clasǎ, cabinete, laboratoare);

mediul social (interacțiunea directǎ între elevi);

mediul virtual (învǎțarea digitalǎ);

mediul psihologic.

Dezvoltarea ṣcolii cere angajament total din partea tuturor nivelurilor:

Pe viitor, se urmǎreṣte fundamentarea unei societǎți inovative ṣi de succes, în care

învǎțarea sǎ aibǎ loc pe parcursul întregii vieți, iar rolul profesorului sǎ nu mai fie doar cel de

a preda ṣi evalua, ci ṣi cel de a instrui (de a arǎta calea cunoaṣterii).

viziuni împǎrtǎṣite

leadership focusat

participarea elevilor ṣi pǎrinților

profesori activi



13

3. Managementul ṣcolii

3.1. Echipa de management

Ȋn funcţie de numărul de elevi, echipa de management este alcătuită din directorul

principal, asistent principal, vice-director, coordonator de proiecte. Grupul de management

sau consiliul de administraţie este alcătuit din directori, 5 profesori şi un elev. Colectivul de

cadre didactice este structurat pe echipe de lucru: echipa internaţională, echipa TIC, echipa de

dezvoltare etc.

3.2. Atribuțiile directorilor

Directorul are datoria de a se ocupa de recrutarea, selecţia, angajarea ṣi motivarea

resursei umane. Cadrele didactice sunt selectate ȋn urma unui interviu, ȋn care se urmăreşte ȋn

primul rând centrarea pe elev. Directorul are sarcina de a se ocupa de finanţarea şcolii şi de

achiziţiile necesare desfăşurării ȋn condiţii optime a procesului de ȋnvăţământ. Stabileşte

dialoguri cu factorii interesaţi ȋn dezvoltarea şcolii: cadre didactice, părinţi, elevi. Directorul

are o responsabilitate globală, fiind direct răspunzător de disciplina şi ordinea din şcoală, dar

şi de monitorizarea absenţelor, de calitatea procesului de învǎțǎmânt ṣi de rezultatele ṣcolii.

Directorii nu predau la clasă şi nu evaluează profesorii.

Asistentul director (asistent principal) se implică ȋn elaborarea orarului şcolii şi

monitorizarea frecvenţei la cursuri.

Directorul adjunct ȋnlocuieşte directorul şi directorul asistent la nevoie şi răspunde de

organizarea şi desfăşurarea examenelor, a probelor practice, de monitorizarea frecvenţei la

cursuri a elevilor.

Grupul de management se ȋntruneşte o dată la două săptămâni pentru planificări,

discuţii pentru rezolvarea problemelor, astfel ȋncât procesul decizional să fie foarte

transparent.



14

3.3. Noua culturǎ a ṣcolii

Noul Curriculum vizează o nouă cultură a şcolii, care presupune un profesor implicat

ȋn satisfacerea nevoilor elevilor şi rezolvarea problemelor acestora, formarea resursei umane

prin participări la traininguri, unde vor primi suport pedagogic şi tehnic.

4. Competențele profesorului

Profesorii au un nivel ȋnalt de educaţie, studiind ȋn cadrul facultăţilor de profil timp de

5 sau 6 ani, ȋn funcţie de specializare. Ei au autonomie ȋn aplicarea curriculumului. Stabilesc

ȋmpreună cu elevii şi părinţii metodele de predare şi de evaluare. Cadrele didactice utilizează

ȋn demersul educaţional materiale didactice moderne, digitale, care facilitează ȋnvăţarea. Ȋşi

aduc aportul pentru crearea unor situaţii de ȋnvăţare atractive, interactive pentru elevi, care să

le capteze atenţia şi să le menţină interesul crescut pentru activităţile desfăşurate, promovând

sentimentul de bucurie, pentru că au ocazia să ȋnveţe lucruri noi.

Participă 2-3 zile pe an la traininguri interesante, desfăşurate ȋn mod interactiv, care

ating ȋntâi subiecte pedagogice. Participarea la aceste formări dezvoltă cultura instituţională.

Alţi agenţi de ȋnvăţare sunt chiar elevii pasionaţi de IT, care oferă profesorilor suportul digital

necesar, atunci când aceştia le solicită ajutorul.

Profesia de dascăl este foarte respectată ȋn Finlanda, de aceea este o profesie căutată de

tineri.

5. Elevul în centrul activitǎților didactice

5.1 Dezvoltarea abilitǎților elevilor în secolul XXI

Ȋn procesul educaţional elevii sunt motivaţi intrinsec, fiind implicaţi activ ȋn procesul

de proiectare - ȋnvăţare – evaluare. Toţi elevii din Finlanda au şanse egale la educaţie, inclusiv

cei din mediul rural, datorită finanţării masive ȋn ȋnvăţământ, accesului la personal didactic

calificat (care la rândul său este motivat financiar) şi la resurse materiale digitale atractive, ȋn

consonanţă cu dezvoltarea tehnologică care a transformat complet viaţă cotidiană. Accesul la



15

masa gratuită la cantina şcolii este un factor care reduce absenteismul generat

de starea financiară a familiei. Ca urmare, diferenţele ȋntre elevii slabi şi cei buni sunt foarte

scăzute, ceea ce a propulsat sistemul de ȋnvăţământ finlandez printre cele mai bune din lume,

conform rezultatelor obţinute la testările internaţionale.

5.2 Niveluri de sprijin pentru elevi

Una dintre explicaţiile succesului sistemului de ȋnvăţământ finlandez constă ȋn faptul

că elevii sunt sprijiniţi de timpuriu ȋn cazul ȋn care apar dificultăţi de ȋnvăţare, având personal

didactic numeros şi calificat care se ocupă de aceşti elevi. De exemplu, ȋn cazul elevilor cu o

formă severă de autism, câte un cadru didactic de sprijin se ocupă de un singur elev.

Există 3 niveluri de sprijin:

1. sprijin general:

a. învăţare remedială (profesorii desfǎṣoarǎ activitǎți educaționale

suplimentare atractive cu elevii cu dificultǎți de învǎțare);

b. munca diferenţiată (aplicatǎ în funcție de nivelul competențelor fiecǎrui

elev);

c. grupuri flexibile (elevii au oportunitatea de a participa la activităţi

şcolare în cadrul claselor de acelaşi nivel, a căror componenţă se

modifică în funcţie de competenţele dobândite pe parcursul unui an

şcolar);

d. echipe de studiu (formate din elevi foarte bine pregătiţi şi elevi cu

dificultăţi de învăţare- elevii care exceleazǎ oferǎ sprijin celor care au

acumulat lacune în învǎțare);

e. discuţii purtate între profesori, părinţi şi elevi, referitoare la evaluarea

performanţelor elevilor din timpul anului şcolar.

2. sprijin specializat: intervenţia cadrelor de sprijin pentru elevii cu dificultăţi de

învățare;

3. sprijin special: se acordă elevilor cu C.E.S. în clase speciale integrate în

şcoala de masă, respectiv şcoli de profil.



16

Fig. 10 – Cabinet de terapie Fig. 11 – Salǎ de clasǎ pentru elevi cu C.E.S.

Fig. 12 – Salǎ de clasǎ în care sunt integrați copii cu C.E.S.

5.3 Niveluri ale cunoaṣterii

Directorul unei şcoli finlandeze a propus următoarele niveluri ale cunoaşterii, în ceea ce

priveşte luarea deciziilor şi autoevaluarea:

1. must know – performanţă mediocră, ceea ce presupune cunoştinţe minime, obligatorii

pe care trebuie să le asimileze elevii, corespunzătoare motivaţiei extrinseci;

2. should know – performanţă bună, când elevii conştientizează importanţa învăţării şi se

implică activ în dobândirea de competenţe specifice;

3. nice to know – performanţă ridicată, obţinută de elevii motivaţi intrinsec.



17

6. Heureka- Centrul de ṣtiințǎ ṣi tehnologie pentru copii

Centrul ṣtiințific Heureka este o instituție culturalǎ ṣi educaționalǎ, localizatǎ în

capitala Finlandei- Helsinki ṣi reprezintǎ o adevǎratǎ atracție, atât pentru copii, cât ṣi pentru

adulți, deoarece se bazeazǎ pe ideea de învǎțare prin descoperire ṣi simulare, pe baza

investigației ṣi a experimentǎrii.

Este un centru cǎutat atât de clase de elevi ṣi grupuri organizate, cât ṣi de profesori

(pentru training-uri), tabere de ṣtiințǎ, familii. Astfel cǎ, în fiecare an reuṣeṣte sǎ gǎzduiascǎ

55000 elevi ṣi 5000 de profesori, sprijinind interesele în ṣtiințǎ ṣi tehnologie a acestora.

Aceastǎ instituție prezintǎ anumite facilitǎți în învǎțare, dispunând de activitǎți

pedagogice ṣi de materiale ṣi mijloace moderne, precum: expoziții, programe în cadrul unor

laboratoare ṣi workshop-uri, planetariu, teatru de ṣtiințǎ, filme, jocuri de baschet cu ṣoareci,

toate acestea coroborate ducând la o motivație crescutǎ pentru învǎțare. De asemenea, existǎ

programe speciale pentru grupuri: tabere de ṣtiințǎ pentru copii pe perioada verii, pachete

pentru petreceri cu ocazia zilelor de naṣtere, programe pentru grupuri de business.

Fig. 13 - Expoziție a corpului uman Fig. 14 – Laborator de chimie pentru copii

Programele ṣcolare sunt strâns legate de Curriculum-ul Național ṣi ajutǎ la

îmbunǎtǎțirea abilitǎților ṣtiințifice ale elevilor, prin intermediul experimentelor, a muncii

care implicǎ activitǎți manuale, gândirea ṣtiințificǎ, experiențelor ṣtiințifice pozitive. Un alt

beneficiu apare în cazul elevilor cu dificultǎți de învǎțare sau a celor supradotați, care reuṣesc

sǎ înțeleagǎ mai uṣor principiile ṣtiințifice.



18

Training-urile pentru profesori sunt ṣi ele benefice ṣi eficiente, datoritǎ muncii

experimentale din cadrul laboratoarelor ṣi a metodelor utilizate în activitǎțile manuale. Prin

intermediul demonstrațiilor ṣtiințifice creative ṣi ilustrative, aceṣtia pot sǎ-ṣi îmbogǎțeascǎ

strategiile de predare - învǎțare, fǎcându-le astfel mai atractive ṣi mai interesante pentru elevi.

Un atu în promovarea acestui centru ṣtiințific în întreaga lume este constituit de

vizitarea ṣcolilor ṣi a centrelor comerciale de cǎtre circurile ṣtiințifice mobile, care stârneṣte

curiozitatea elevilor de a vizita mǎcar o datǎ în viațǎ acest loc minunat, care le oferǎ

experiențe unice de învǎțare.

Fig. 15 - Sistem de ridicare a unei maṣini cu ajutorul scripeților Fig. 16 – Simulator

excavator

Fig. 17 – Simulator de reacție la stimuli externi Fig. 18 – Simulator barcǎ



19

II. Sistemul de învǎțǎmânt estonian

1. Structura sistemului de învăţământ estonian

Sistemul de învăţământ estonian se structurează astfel:

a) şcoli de bază (7-15 ani)

o educaţia primară (clasele I-IV)

o educaţia de bază (clasele V-IX)

b) gimnaziu sau şcoală vocaţională (16-18 ani)

o învăţământ superior secundar (clasele X-XII) sau educaţie vocaţională (clasele X-

XII)

c) şcoli tehnice post-secundare (19-21 ani) sau universităţi şi instituţii de

învăţământ superior (19-24 ani pentru licenţă)

2. Rezultate la testele internaționale. Strategia TIC

În urma analizei rezultatelor la testele internaționale PISA, s-a constatat că elevii

estonieni au obţinut rezultate remarcabile, clasându-se pe primele locuri la toate evaluările

administrate. S-a observat existenţa unor diferenţe de gen, şi anume: faptul că fetele se

descurcă mai bine la partea de citit, iar băieţii excelează la matematică.

Se pune întrebarea: care este secretul succesului elevilor estonieni?

Una dintre explicaţii constă în faptul că integrarea IT în şcoli a început în anul 1986,

programarea constituind o a doua alfabetizare. Apariţia timpurie a Internetului în instituţiile

de învăţământ a favorizat formarea şi dezvoltarea competenţelor digitale, atât la elevi, cât şi la

profesori. Încă din anul 1989 au apărut primele proiecte prin intermediul e-mail-ului şi au

fost introduse calculatoarele în şcoli. Prima strategie în domeniul digital a aparţinut Fundaţiei

Tiger Leap și a fost aplicată în Noul curriculum național, începând cu anul 1997. Între anii

1998-2001 s-a constituit un portal pentru profesori, care avea ca scop facilitarea învățării

acestora și perfecționarea competențelor digitale, cât și oportunitatea de a le oferi o varietate

de training-uri. Noul curriculum național, care este aplicat începând cu anul 2013 urmărește

utilizarea I- pads-urilor în strategia didactică.



20

De asemenea, elevii estonieni sunt cei mai activi utilizatori ai portalelor de tip e-school

şi ai paginilor web ale şcolii.

Elevii au o atitudine generală pozitivă faţă de învăţare, participând cu interes la

rezolvarea sarcinilor de lucru, ca urmare a utilizării soft-urilor educaţionale inovative.

Statisticile arată faptul că mai mult de jumătate dintre elevii estonieni se simt fericiţi la şcoală.

Elevii au şanse egale la educaţie, deoarece statutul socio-economic nu le afectează

rezultatele, şcoala compensând situaţia financiară precară, intervenind timpuriu unde sunt

probleme.

Formarea periodică a profesorilor asigură elevilor accesul la ultimele abordări

inovative în domeniul educaţiei.

Alţi factori de succes care au generat rezultatele foarte bune la testele internaţionale:

flexibilitate și agilitate în aplicarea curriculumului, sprijin pentru inovatori, faptul că există

manageri IT în fiecare școală, infrastructura este performantă, training-urile pentru profesori

sunt bine proiectate și implementate, se lucrează în echipe mici, în care este facilitată

învățarea.

3. Formarea profesorilor

Educaţia iniţială a fiecărui profesor presupune existenţa unui masterat în domeniul de

specializare. Se acordă o mare importanţă formării continue a cadrelor didactice,

oferindu-li-se posibilitatea de a participa la diferite cursuri de formare gratuite. În decursul a 5

ani, fiecare profesor trebuie să parcurgă 160 de ore de formare. Se pune accentul pe latura

creativă a demersului didactic, dascălii având posibilitatea de a participa la cursuri în cadrul

Centrelor de educaţie inovativă. Se urmăreşte modificarea curriculei în concordanţă cu

transformările tehnologice şi explozia informaţională din viaţa reală. Profesorii de ştiinţă

beneficiază de un curriculum experimental, care să capteze şi să menţină interesul elevului.

De asemenea, tehnologia digitală educaţională se dezvoltă în şcoli prin programe

sponsorizate de firme de IT consacrate.



21

4. Perspective în învăţarea digitală

Până în anul 2020, sistemul de învățământ estonian are un plan foarte bine punctat în

ceea ce privește învățarea digitală, și anume: vizează continuarea dezvoltării culturii digitale

în curriculă, inovația, diseminarea de bune practici, asigurarea unui număr suficient de

specialiști IT în fiecare școală, care să implementeze noi sisteme digitale educaționale.

De asemenea, se pune un foarte mare accent pe dezvoltarea resurselor digitale:

îmbunătățirea manualelor digitale, dotarea școlilor cu calculatoare pentru toți elevii, iar în

cazul în care acest lucru nu este posibil, este vizată introducerea sistemului BYOD (Bring

Your Own Device).

În ceea ce privește competențele digitale urmărite la profesori și elevi, se oferă modele

de competențe vizate, diverse instrumente de auto-evaluare, actualizarea curriculei inițiale a

profesorilor, oferte de cursuri și proceduri de acreditare, dezvoltarea platformelor digitale care

permit operațiuni de cartografiere, precum și ecosisteme interoperabile ale serviciilor.

III. Exemple aplicabile în ṣcolile din România

1. Prevenirea fenomenului de bullying

Bullying-ul este fenomenul de intimidare deliberată verbală, psihică, relațională sau

fizică a unei persoane, care generează scăderea stimei de sine a victimei. Consecințele

fenomenului de bullying aplicat în mod repetat pot fi devastatoare: teamă, introversiune,

depresie, absențe nemotivate, abandon școlar, tentativă de suicid.

Conform statisticilor realizate de instituțiile de profil, foarte multe cazuri de bullying

se înregistrează în mediul școlar.

În școlile finlandeze, există o procedură de prevenire și combatere a fenomenului de

bullying, pe mai multe niveluri: elev-elev mediator, elev-profesor, elev-consilier școlar, elev-

profesor-consilier școlar-director-părinte.

Sunt elevi-mediatori, pregătiți special pentru a interveni în pauze sau la masă atunci

când observă manifestarea unor comportamente inadecvate statutului de elev. Dacă discuția

elevului mediator cu cel care provoacă fenomenul de bullying nu dă rezultatele scontate, se

ajunge la nivelul al doilea: intervenția profesorului. Dacă elevul este reticent la regulile



22

propuse de profesor, atunci se trece la nivelul al treilea: consilierea acestuia de către

profesorul de asistență psiho-pedagogică. În cazul în care vinovatul nu prezintă o ameliorare a

comportamentului, se aplică următorul nivel: consilierea părinților și intervenția directorului.

În general, în școlile din România, sunt aplicate nivelele 2, 3 și 4, fără intervenția

elevilor mediatori. Credem că este necesar ca elevii-mediatori să fie pregătiți de cadre

didactice specializate, în colaborare cu diriginții, pentru a putea interveni când depistează

fenomenul de bullying în fază incipientă. De asemenea, toți elevii vor fi înștiințați de pericolul

pe care îl generează manifestarea comportamentelor indezirabile și de faptul că vor fi pregătiți

elevi, special pentru prevenirea și combaterea acestor comportamente, pe care trebuie să-i

asculte și să-i respecte.

Considerăm că implicarea elevului mediator este benefică din două motive:

- fenomenele de bullying sunt descoperite timpuriu, înainte de a lua amploare și sunt

raportate dirigintelui și consilierului școlar;

- elevii se responsabilizează între ei la primele semne de manifestare a

comportamentelor-problemă.

2. Sistemul BYOD

Sistemul BYOD (Bring Your Own Device) se utilizează când resursele financiare

sunt limitate şi presupune ca fiecare copil să ȋşi aducă propriul instrument IT (laptop, tabletă,

smartphone) şi să ȋl folosească la şcoală ȋn scopuri educaţionale.

Utilizarea acestui sistem prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje.

Avantajele sistemului BYOD:

- profesorii nu sunt condiţionaţi de existenţa dotărilor sălilor de clasă cu aceste

aparaturi IT, putând să le insereze ȋn demersul didactic;

- elevii sunt familiarizaţi cu propriile aparate electronice, ceea ce le facilitează

munca;

- de asemenea, ei sunt ȋncântaţi că li se permite accesul ȋn şcoală cu telefon,

tabletă sau laptop, fiind responsabilizaţi să le utilizeze doar atunci când este

necesar;

- la vârsta copilăriei se formează deprinderile digitale mult mai rapid.



23

Dezavantajul utilizării acestei metode este faptul că elevii pot naviga pe alte site-uri,

decât cele educaţionale.

Şi la noi ȋn ţară este aplicabilă această tehnică, deoarece mulţi copii posedă astfel de

produse ale tehnologiei informaţionale (IT).

Avantaje:

- Utilizarea sistemului BYOD şi-a găsit adepţi ȋn rândul elevilor, care sunt deschişi către

inserarea ȋn procesul didactic a produselor tehnologiei digitale;

- Dotările insuficiente din sălile de clasă sunt compensate prin acest sistem;

- Motivarea elevilor pentru a ȋnvăţa.

Dezavantaje:

- unii părinţi nu sunt de acord să le aducă elevii la şcoală, deoarece aparatele sunt

scumpe şi există pericolul de a le distruge sau de a fi furate;

- unii părinţi nu-şi permit financiar achiziţionarea unor astfel de mijloace IT;

- ȋn clasele unde ȋşi aduc doar anumiţi copii, există posibilitatea apariţiei anumitor

frustrări, diferenţe ȋntre elevi, ceea ce generează inegalitatea de şanse.

Limite:

- unii profesori nu sunt deschişi spre inovaţie, refuzând să utilizeze strategii didactice

moderne IT;

- alți profesori doresc sǎ insereze resurse IT în actul didactic, însǎ curricula

supraîncǎrcatǎ nu le permite, timpul fizic fiind limitat.

3. Inserarea tabletelor în demersul educațional

Odată cu explozia informaţională şi tehnologică s-au dezvoltat softuri şi platforme

educaţionale care au ca scop ȋmbunătăţirea calităţii actului educaţional. Cadrele didactice

trebuie să ţină cont de transformările din viaţa cotidiană şi de cerinţele pieţei muncii, deci

trebuie să formeze generaţii de tineri care să se integreze ȋn viaţa socială. Pe piaţa muncii sunt

foarte căutate profesiile care necesită abilităţi digitale, de aceea este important să formăm de

timpuriu la elevi aceste competenţe.



24

Iniţial au fost introduse calculatoarele ȋn şcoli, formându-se laboratoare de informatică

ȋn care se desfăşurau lecţii şi la alte discipline ȋn care au fost inserate secvenţe care necesitau

mijloacele TIC.

S-a ȋnceput dotarea fiecărei săli de clasă cu câte un PC pentru a facilita desfăşurarea

acestor lecţii. Din cauza volumului mare al PC-ului şi numărului mare de elemente

componente este necesară introducerea unor mijloace de o dimensiune redusă.

Datorită volumului mic al tabletelor şi al smartphone-urilor a apărut ideea de a le

insera ȋn actul educaţional.

Avantaje:

- utilizarea mijloacelor didactice moderne captează interesul elevilor şi le stârneşte

curiozitatea, facilitând ȋnvățarea;

- trecerea de la o motivaţie extrinsecă ȋn ȋnvăţare, ȋn care elevii ȋnvaţă pentru note şi

calificative, pentru recompense imediate sau pentru a-i mulţumi pe părinţi la una

intrisecă, ȋn care ei conştientizează că mijloacele IT se pot utiliza şi ȋn alte scopuri

decât pentru divertisment, putând astfel să se dezvolte ȋn plan personal şi educaţional;

- tabletele pot fi ȋnlocuite ȋn procesul educaţional cu smartphone-uri.

Dezavantaje:

- conectarea la platformele educaţionale care solicită parole este consumatoare de timp;

- se alocă mai mult timp pentru pregătirea activităţii didactice de către professor, prin

elaborarea de sarcini pe platformele educaţionale (disponibilitatea profesorului) decât

prin folosirea unor metode tradiţionale;

- nu stimulează imaginaţia, deoarece oferă imagini multicolore ȋn mişcare;

- necesită instalarea unei reţele de internet wireless ȋn şcoală, ceea ce necesită alocarea

de fonduri bugetare suplimentare.

4. Centrarea actului educațional pe nevoile elevilor

În centrul actului educaţional trebuie să poziţionăm elevul, alături de nevoile sale de

ȋnvăţare. Cu alte cuvinte, dascălul trebuie să “inspecteze” dorinţele şi curiozităţile acestora ȋn

ceea ce priveşte domeniile de ȋnvăţare şi să le capteze atenţia, utilizând strategii de ȋnvăţare ṣi



25

evaluare şi resurse materiale variate, pe care să le stabilească de comun acord cu elevii şi

părinţii.

Metode de centrare a actului educațional pe elev:

- profesorul implicǎ activ elevii ȋn planificarea activităţilor şcolare (prin confecţionare de

material didactic, selectare de metode şi tehnici de lucru, resurse materiale, forme de

organizare a activităţii şi a spaţiului), ȋn etapa de predare - ȋnvăţare (strategii didactice),

de evaluare (atât metode de evaluare, cât şi de autoevaluare), ȋn reglarea procesului

instructiv-educativ, fapt care conduce la captarea ṣi menținerea atenției elevilor;

- dascălul ţine cont de particularităţile individuale şi de grup ȋn derularea fiecărei etape a

scenariului didactic;

- elevii sunt ȋncurajaţi, stimulaţi, lăudaţi, inclusiv cei care au performanţe reduse, deci le

creşte stima de sine;

- trebuie să existe personal calificat (cadre de sprijin) suficient, care să acorde elevilor cu

dificultăţi de ȋnvăţare sprijin individualizat prin elaborarea unui plan de intervenţie şi a

unui plan de monitorizare a evoluţiei acestuia;

- comportamentul elevului de la şcoală reflectă conduita pe care acesta o manifestă ȋn

mediul familial şi ȋn cercul de prieteni, precum şi problemele existente ȋn acest ambient;

e necesar să existe ȋn şcoli un număr mai mare de consilieri şcolari, care să acorde

consiliere psihologică pentru elevi, cadre didactice şi familii;

- profesorul trebuie să dirijeze actul educaţional, astfel ȋncât elevul să simtă existenţa unei

relaţii de colaborare profesor-elev (nu de subordonare), adică de formare a unei echipe

de lucru;

- dascălul trebuie să ia ȋn considerare importanţa asigurării la şcoală a confortului psihic a

elevului, astfel ȋncât acesta să vină cu plăcere la şcoală, deoarece aşa activitatea

profesorului atinge gradul maxim de eficienţă (elevul va fi motivat să meargă la şcoală

şi să se implice activ ȋn realizarea sarcinilor de lucru);

- profesorul trebuie să-şi pregătească pârghiile necesare prevenirii fenomenului de

bullying, de absenteism nemotivat, de abandon şcolar;

- este necesar ca dascălii să conştientizeze importanţa faptului că elevii cu probleme de

adaptare şcolară trebuie să fie sprijiniţi (nu pedepsiţi), prin identificarea cauzelor

generatoare ale comportamentelor indezirabile şi ȋncercarea de remediere a situaţiilor

nedorite;



26

- pentru a evita abandonul şcolar generat de situaţia financiară precară a familiei, şcoala

poate organiza programe de colectare de materiale (jucării, cărţi, haine, alimente) şi

bani ȋn scop umanitar;

- pentru a monitoriza finalitatea activităţilor educative este importantă elaborarea şi

administrarea de chestionare, sondaje de opinie pentru a determina gradul de

satisfacţie al elevilor şi părinţilor;

- realizarea de parteneriate cu comunitatea locală, cu ONG-uri, cu diferite instituţii ale

statului ȋn beneficiul elevilor;

- ȋmbunătăţirea permanentă a mediului şcolar, prin dotarea cu mobilier ergonomic şi

realizarea unui decor adecvat vârstei, prin expunerea lucrărilor elevilor, ceea ce ȋi

mobilizează prin recunoaşterea muncii depuse ȋn derularea activităţilor ulterioare;

Pentru ca toate aceste obiective să fie realizate, e necesară o colaborare strânsă cu

familia, bazată pe ȋncredere şi implicare activă.

Limite:

- nu toţi părinţii se implică ȋn relaţia cu şcoala, din cauza lipsei de interes sau a timpului

deficitar;

- situaţia socio-economică precară a unor părinţi poate genera o implicare pasivă;

- datorită standardelor educaţionale ridicate, existenţei claselor eterogene şi a

curriculum-ului foarte ȋncărcat, profesorul ȋntâmpină greutăţi ȋn ȋncercarea de a se

focusa pe activitatea de centrare a actului educaţional pe nevoile elevului.

5. Echipe de elevi buni – elevi cu dificultăţi de învăţare

S-a observat că ȋn şcolile finlandeze au fost formate echipe de ȋnvăţare formate din

elevi buni şi elevi cu dificultăţi de învăţare. Astfel, elevii sârguincioşi au posibilitatea de a le

ȋmpărtăşi colegilor cunoştinţe, priceperi, deprinderi, dobândite ȋn urma participării la

activităţile şcolare. Elevii ȋnvaţă mai uşor de la copii de aceeaşi vârstă, deoarece nu sunt

inhibaţi şi pot cere explicaţii suplimentare, fiind mult mai motivaţi ȋn demersul lor. Astfel, se

pot forma prietenii ȋntre copiii din aceeaşi echipă, punându-se accent şi pe dezvoltarea laturii

sociale.



27

IV. Exemple aplicate în ṣcoala noastrǎ

Dintre exemple prezentate în capitolul anterior, în cadrul ṣcolii noastre am început sǎ

implementǎm sistemul BYOD, în cadrul cǎruia fiecare elev din clasǎ ṣi-a adus tableta la

ṣcoalǎ, pentru a putea lucra în mod eficient la anumite discipline, precum: limba ṣi literatura

românǎ, matematicǎ, ṣtiințe ale naturii, pe anumite platforme educaționale.

În urma unor chestionare aplicate elevilor, s-a dovedit faptul cǎ aceṣtia au fost

încântați sǎ rezolve sarcinile de lucru, participând activ în cadrul acestor activitǎți, totodatǎ

fiind ṣi foarte motivați în învǎțare.

De asemenea, ṣi pǎrinții acestora au fost impresionați de metoda adoptatǎ, susținând în

continuare utilizarea aplicațiilor educaționale pe tablete.

Un alt exemplu elocvent adoptat de cǎtre ṣcoala noastrǎ constǎ în formarea unei echipe

de elevi la nivel de ṣcoalǎ, în scopul prevenirii ṣi combaterii fenomenului „BULLYING”, care

a luat amploare în întreaga lume. Astfel cǎ, au fost selectați împreunǎ cu învǎțǎtorii ṣi

diriginții, câte doi elevi mediatori din fiecare clasǎ, care au ca îndatorire sǎ intervinǎ în cadrul

unor conflicte minimale dintre alți elevi ṣi sǎ încerce sǎ le soluționeze pe cale amiabilǎ.

În urma intervenției acestora în timpul pauzelor, s-a observat faptul cǎ anumite

comportamente agresive au fost aplanate de cǎtre aceṣtia, iar în cazul în care au existat

conflicte majore, au fost anunțați învǎțǎtorii ṣi diriginții, dupǎ care, împreunǎ cu consilierul

ṣcolar, aceste conflicte au fost înlǎturate.



28

Sitografie

http://www.minedu.fi/OPM/Koulutus/koulutusjaerjestelmae/?lang=en

http://www.oph.fi/english/current_issues/101/0/what_is_going_on_in_Finland_c

urriculum_reform_206

http://www.telefonulcopilului.ro/uploaded/stop%20bullying/ASOCIATIA_TEL

EFONUL_COPILULUI_GHID_PROFESORI.pdf

http://www.minedu.fi/OPM/Koulutus/koulutusjaerjestelmae/?lang=en

http://www.oph.fi/english/current_issues/101/0/what_is_going_on_in_Finland_curriculum_reform_206

http://www.oph.fi/english/current_issues/101/0/what_is_going_on_in_Finland_curriculum_reform_206

http://www.telefonulcopilului.ro/uploaded/stop%20bullying/ASOCIATIA_TELEFONUL_COPILULUI_GHID_PROFESORI.pdf

http://www.telefonulcopilului.ro/uploaded/stop%20bullying/ASOCIATIA_TELEFONUL_COPILULUI_GHID_PROFESORI.pdf

Documents

Exemple de bune practici din colile finlandeze ṣi estonienescoalaavramiancudej.ro/exemple_de_bune_practici_din_sistemul_finlandez... · lucreze în conformitate cu noua curriculǎ