5
Nume: Vasiliu Alexandru Constantin Grupa: Kinetoterapie, anul 2 Sistemul osteo-articular -examenul obiectiv- Sistemul osos : (scheletul) este alcatuit din 206 oase, conectate intre ele prin articulatii, in majoritatea cazurilor. Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea corpului, de a permite mobilitatea acestuia si de a proteja organele interne. In general, sistemul osos este impartit in: - scheletul cefalic - scheletul axial (cavitate toracica, stern si coloana vertebrala) - scheletul apendicular (membrele). Articulatiile : sunt zone de jonctiune formate din totalitatea elementelor care participa la unirea a doua sau mai multe oase adiacente sau la distanta. Prin intermediul lor se permite miscarea fara frecarea suprafetelor osoase, distributia fortelor si amortizarea presiunilor aplicate la acest nivel. De studiul articulatiilor se ocupa artrologia. Clasificarea articulatiilor: - diartroze (articulatii sinoviale) - sinartroze: sinostoza, sincondroza, sindesmoza. - gomfoze: localizate la nivelul dintilor- alveolele dentare. Majoritatea articulatiilor din corpul uman sunt articulatii sinoviale, in care lichidul sinovial atenueaza socurile si lubrifiaza articulatia, preveninid astfel frecarea oaselor unul de celalalt.

Examenul-obiectiv-Sistemul-osteo-articular.doc

Embed Size (px)

Citation preview

Sistemul osos (scheletul) este alcatuit din 206 oase, conectate intre ele prin articulatii, in majoritatea cazurilor

Nume: Vasiliu Alexandru Constantin

Grupa: Kinetoterapie, anul 2

Sistemul osteo-articular

-examenul obiectiv-

Sistemul osos: (scheletul) este alcatuit din 206 oase, conectate intre ele prin articulatii, in majoritatea cazurilor. Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea corpului, de a permite mobilitatea acestuia si de a proteja organele interne.

In general, sistemul osos este impartit in: - scheletul cefalic - scheletul axial (cavitate toracica, stern si coloana vertebrala) - scheletul apendicular (membrele).

Articulatiile: sunt zone de jonctiune formate din totalitatea elementelor care participa la unirea a doua sau mai multe oase adiacente sau la distanta. Prin intermediul lor se permite miscarea fara frecarea suprafetelor osoase, distributia fortelor si amortizarea presiunilor aplicate la acest nivel. De studiul articulatiilor se ocupa artrologia.Clasificarea articulatiilor:- diartroze (articulatii sinoviale)

- sinartroze: sinostoza, sincondroza, sindesmoza.

- gomfoze: localizate la nivelul dintilor- alveolele dentare.Majoritatea articulatiilor din corpul uman sunt articulatii sinoviale, in care lichidul sinovial atenueaza socurile si lubrifiaza articulatia, preveninid astfel frecarea oaselor unul de celalalt.O articulatie de tip sinovial este alcatuita din patru mari componente care protejeaza si mentin miscarile normale.

1. Capsula articulara este un invelis care inconjoara articulatia, fiind alcatuita din tesut fibros; mentine capetele articulare unite.

2. Membrana sinoviala este stratul intern al capsulei articulare. Este alcatuita din tesut conjunctiv moale, care acopera cavitatea sinoviala si secreta lichidul sinovial, lubrifiind astfel cavitatea si permitand moleculelor sa treaca prin straturile pielii si muschilor, in membrana articulatiei.

3. Lichidul sinovial (denumit si lichid articular) este vascos si contine proteine si acid hialuronic care lubrifiaza si amortizeaza, imbunatatind mobilitatea articulara.

4. Cartilajul acopera capetele oaselor. Este format din tesut conjunctiv dens (denumit si colagen) care este dur si alunecos. Protejeaza oasele impotriva frecarii directe si permite articulatiei sa se miste usor. Cartialjul contine de asemenea, acid hialuronic care lubrifiaza articulatia si amortizeaza socurile.

Examenul obiectiv al oaselor:

Fracturile: se caracterizeaza prin mobilitate anormala a unui segment osos si crepitatii osoase, dar si prin lipsa transmiterii miscarilor sau vibratiilor.Tipuri de fracturi:

- fractura stabila (capetele rupte ale osului sunt aliniate si foarte putin dislocate) - fractura deschisa (pielea este perforata de catre os sau de un obiect exterior)

- fractura transversala (prezinta o linie orizontala a rupturii osoase)

- fractura oblica (ruptura are o forma unghiulara)

- fractura cominutiva (osul se fragmenteaza in trei sau mai multe segmente)

Deformarile osoase: apar prin cresterea si dezvoltarea anormala a oaselor, prin proliferari tumorale sau tulburari endocrine (acromegalie) sau metabolice (rahitism, osteomalecie, boala Pager).

"Deformarile mai sunt generate de dezvoltarea anormala a oaselor in viata intrauterina." (1)

"In acromegalie pacientul prezint dezvoltarea monstruoas a oaselor la nivelulmasivului facial i la nivelul membrelor. "(2)"In boala Paget apar modificri osoase craniene, cifoz, ncurbarea membrelorinferioareLa nivelul articulaiilor examenul obiectiv urmrete: esuturile periarticulare, sensibilitatea,volumul, mobilitatea, prezena deformrilor." (3)Rahitismul este o boala a copilariei si adolescentei, care se caracterizeaza prin mineralizarea incompleta a oaselor in conditiile carentei de vitamina D. Aceasta se datoreaza pierderii de calciu din oase, care devin flexibile si se deformeaza.

Examenul obiectiv al articulatiilor:Congestia: coloratia rosiatica a tegumentelor din jurul artritelor (inflamatii articulare).

Tumefactia tesuturilor periarticulare duce la deformarea articulara, durere spontana la miscare si limitarea mobilitatii articulare.

"Un aspect de tumefiere articular foarte tipic este cel ntlnit n poliartrita reumatoid: creterea n volum a articulaiilor interfalangiene proximale ale minilor dnd aspectul de degete n fus i de asemenea tumefierea articulaiilor radiocarpiene imetacarpofalangiene dnd aspectul de mn n "spate de cmil" (sau "M")." (4)

Tofii gutosi: nodozitati cutanate ce se formeaza prin depozite de urat de sodiu in jurul articulatiilor si au semnificatie pentru boala metabolica numita guta. Tofii gutosi: "sunt rotunzi, unici sau multipli, de culoarea pielii sau roietici, cu zone palide n locurile unde se afl uraii, duri, insensibili." (5)Durere articulara: poate fi evideniat prin palpare direct sau presiune pe unele zonede inserie ligamentar, tendinoas precum i prin mobilizare activ sau pasiva a articulaiei examinate. Articulaiile sunt dureroase in artrite, artroze, reumatism abarticular.Deformarile articulare: se observa la inspectia atenta, avand semnificatie in artrite sau in artroze (procese degenerative articulare, cu caracter cronic).

Artrita se defineste ca fiind o inflamatie a unei articulatii. Este o eroziune, o deteriorare treptata a cartilajului care acopera osul unei articulatii ce incepe sa se uzeze; apare odata cu inaintarea in varsta, dupa o lovitura sau la sportivi. In urma acestui proces, osul de dedesubt incepe sa se ingroase si sa se deformeze si astfel nu mai permite o flexibilitate normala in articulatia respectiva.

Artroza este o afeciune n care cartilagiul se deterioreaz i devine mai moale i mai subire.

"Osteofitele sunt proeminee marginale ale articulaiilor realiznd deformarea acestoraalturi de contracii musculare i traciuni aponevrotice." (6)Mobilitatea articulara: se evidentiaza prin miscarile active sau pasive ale articulatiilor, bolile articulare determinand cresterea, reducerea sau disparitia mibilitatii unei articulatii fie din cauza durerilor die din cauza anchilozei sau semianchilozei articulare.Cauze extraarticulare de scdere a mobilitii articulare: scurtri capsuloligamentare, musculare, tendinoase, indurri, ngrori ale tegumentelor (sclerodermia).

Cauze articulare: hidrartroza, osteofitoza, corpi strini intraarticulari (fragmente decartilaj, menisc) Cnd mobilitatea articular este abolit vorbim de anchiloz.

Anchiloza apare ca urmare a sudrii capetelor osoase ce formeaz articulaia printr-un esut fibros (pseudoanchiloz) sau osos(anchiloz adevrat).Creterea mobilitii n articulaii se ntlnete n boli ereditare ale esutului conjunctiv ce duc lahiperlaxitate ligamentar (ex: sindromul Marfan). Bolnavul poate efectua micri ce depesccadrul anatomic prezentnd frecvent alunecri articulare ale capetelor osoase.Metode de testare a mobilitatii articulare:

Testul Schober: urmrete alungirea coloanei vertebrale lombare n cursul unei micri de aplecare a trunchiului. Se ia ca reper vertebra L5 msurndu-se 10cm n sus i marcndu-se punctul; distana dintre cele dou puncte crete la 15cm n mod normal la aplecareTestul "degete-sol": evalueaz de asemenea mobilitatea coloanei vertebrale. Aceste teste sunt modificate mult n spondilita anchilozant.BIBLIOGRAFIE(1), (2), (3) - "Anatomia Omului", V. Ranga, editura CERMA, Bucuresti

(4), (5), (6)- "Anatomia Articulatiilor", V. Ranga, editura CERMA

-Anatomia Generala a sistemelor corpului omenesc, Dragoi Gh.

-"Curs de semiologie medical", Bucur Gh., IMF Bucureti 1983.

-"Histologie", Luiz Carlos Junqueira, editura medicala Callisto.