EUROPEAN REZUMAT - doctorat.snspa.rodoctorat.snspa.ro/wp-content/uploads/2016/01/rezumatRO.pdf · Am adăugat, de asemenea, un al cincilea studiu de caz, dedicat României, sistem

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

REGLEMENTARE ŞI DEREGLEMENTARE

ÎN CONSTRUCȚIA SPAŢIULUI ADMINISTRATIV

EUROPEAN

– REZUMAT –

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

PROF. UNIV. DR. LUCICA MATEI

PROF. UNIV. DR. ANI MATEI

Doctorand:

Cristina-Elena Rădulea-Zamfirescu

Bucureşti

2016

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………………………..1

PARTEA I Definirea spațiului administrativ european ……………………………………….7

Capitolul 1. Dimensiuni teoretice ale spațiului administrativ european reflectate în literatura

de specialitate ……………………………………………………………………………………..7

Secțiunea 1. Apariţia conceptului de spaţiu administrativ european ……………………………7

Secțiunea 2. Dimensiuni ale spaţiului administrativ european ………………………………….7

Capitolul 2. Principiile spațiului administrativ european ……………………………………10

Secţiunea 1. Încredere şi previzibilitate …………………………………………………………11

Secțiunea 2. Deschidere și transparență …………………………………………………………15

Secțiunea 3. Răspundere și responsabilitate …………………………………………………….16

Secțiunea 4. Eficiență și eficacitate ……………………………………………………………..18

PARTEA a II-a Reglementare și dereglementare în aplicarea principiilor spaţiului

administrativ european în unele state europene ………………………………………………21

Capitolul 1. Susținerea principiilor spaţiului administrativ european în sistemele

administrative francofone. Studiu de caz: Franța ……………………………………………21


Secțiunea 2. Deschidere și transparență ………………………………………………………..23

Secțiunea 3. Răspundere și responsabilitate ……………………………………………………25

Secțiunea 4. Eficiență și eficacitate …………………………………………………………….26


administrative anglo-saxone. Studiu de caz: Marea Britanie ……………………………….27

Secţiunea 1. Încredere şi previzibilitate ………………………………………………………...27

Secțiunea 2. Deschidere și transparență ………………………………………………………..31




administrative germanice. Studiu de caz: Germania …………………………………………36



Secțiunea 3. Răspundere și responsabilitate ……………………………………………………..40



administrative scandinave. Studiu de caz: Suedia ……………………………………………42




Secțiunea 4. Eficiență și eficacitate ………………………………………………………………47

Capitolul 5. Susținerea principiilor spațiului administrativ european în România …………48





Capitolul 6. Internalizarea valorilor spațiului administrativ european în România ……….54

Operaționalizarea conceptului …………………………………………………………………..54

Descrierea eșantionului ………………………………………………………………………….55

Structura chestionarului ………………………………………………………………………….55

Măsurarea și prezentarea datelor ……………………………………………………………….55

Capitolul 7. Calitatea birocrației ca fundament al operaționalizării spațiului administrativ

european ………………………………………………………………………………………….59

Operaționalizarea conceptelor ……………………………………………………………………60

Metodologia de măsurare a variabilelor …………………………………………………………60

Măsurarea și prezentarea datelor ………………………………………………………………..62

Concluzii ………………………………………………………………………………………….65

Bibliografie

1

REGLEMENTARE ŞI DEREGLEMENTARE ÎN CONSTRUCȚIA SPAŢIULUI

ADMINISTRATIV EUROPEAN

Introducere

Tema de cercetare a lucrării o constituie construcția, prin reglementare și dereglementare, a

spațiului administrativ european (SAE), concept relativ nou, însă larg dezbătut în literatura de

specialitate din domenii variate. Abordat din perspective multiple, spațiul administrativ european a

generat preocupări dintre cele mai diverse: ce este și cum ar trebui definit, ce efecte produce sau ar

trebui să producă asupra administrațiilor naționale, care sunt sau care ar trebui să fie finalitățile sale.

Faptul că SAE poate fi definit și prin raportare la noțiuni și realități specifice prin excelență celor

naționale, fără a-l reduce la o simplă sumă a acestora din urmă, este clar. Faptul că el și construcția

sa prezintă o dimensiune dinamică, de proces evolutiv, care implică atât administrația și instituțiile

UE, cât și pe cele naționale este, de asemenea, de netăgăduit. Dar analiza și înțelegerea modului în

care spațiul administrativ european este construit și susținut astăzi la ambele niveluri administrative

– european și național – rămâne o condiție fundamentală pentru formularea de răspunsuri la

întrebări la timpul viitor: cum va trebui modelat un spaţiu administrativ care să susțină o construcție

europeană confruntată cu provocări de ordin economic, politic și social dintre cele mai diverse?

Cum ar trebui el susținut mai puternic în funcție de specificitatea fiecărui sistem juridico-

administrativ național? Va putea conduce el la o uniformizare a administrațiilor publice naționale?

În acest context, am propus ca obiective de cercetare:

Obiective generale:

1. Analiza conceptului de spațiu administrativ european și a modului în care acesta a fost (și

continuă să fie) edificat.

2. Analiza modalităţilor concrete de susţinere a principiilor sale la nivelul administraţiilor publice

naționale.

Obiective particulare:

1. Evaluarea nivelului de internalizare a valorilor spațiului administrativ european în România.

2. Evaluarea măsurii în care calitatea birocrației constituie un factor al operaționalizării spațiului

administrativ european.

2

Îmbinând diferite tipuri de abordări – exploratorie, descriptivă, comparativă, empirică –

și metode de cercetare calitative și cantitative, stabilite prin raportare la tema de cercetare și la

obiectivele propuse, lucrarea este structurată după cum urmează:

PARTEA I Definirea spațiului administrativ european

Capitolul 1. Dimensiuni teoretice ale spațiului administrativ european reflectate în literatura

de specialitate

Considerente introductive

Secțiunea 1. Apariţia conceptului de spaţiu administrativ european

Secțiunea 2. Dimensiuni ale spaţiului administrativ european

2.1. Principiile generale de drept administrativ european – element central al spaţiului

administrativ european

2.2. Spaţiul administrativ european – o dimensiune orizontală

2.3. Spaţiul administrativ european – convergenţă a sistemelor administrative

2.4. Spaţiul administrativ european: interacţiuni pe niveluri multiple sau administraţie integrată?

2.5. Spaţiul administrativ european – între OPA şi NPM

Capitolul 2. Principiile spațiului administrativ european


Secţiunea 1. Încredere şi previzibilitate

Secţiunea 2. Deschidere şi transparenţă

Secţiunea 3. Răspunderea și responsabilitatea

Secţiunea 4. Eficienţă şi eficacitate

Concluzii preliminare


administrativ european în unele state europene

3


administrative francofone. Studiu de caz: Franța




Secţiunea 3. Răspundere și responsabilitate




administrative anglo-saxone. Studiu de caz: Marea Britanie








administrative germanice. Studiu de caz: Germania







4


administrative scandinave. Studiu de caz: Suedia







Capitolul 5. Susținerea principiilor spațiului administrativ european în România







Capitolul 6. Internalizarea valorilor spațiului administrativ european în România


Secțiunea 1. Internalizarea valorilor încrederii și previzibilității în România

Secțiunea 2. Internalizarea valorilor deschiderii și transparenței în România

Secțiunea 3. Internalizarea valorilor răspunderii și responsabilității în România

Secțiunea 4. Internalizarea valorilor eficienței și eficacității în România

Secțiunea 5. Fundamente ale internalizării valorilor spațiului administrativ european


5

Capitolul 7. Calitatea birocrației ca fundament al operaționalizării spațiului administrativ

european


Secțiunea 1. Managementul personalului bazat pe merit și operaționalizarea spațiului administrativ

european

Secțiunea 2. Cariera în administrația publică și operaționalizarea spațiului administrativ european

Secțiunea 3. Salarizarea personalului pe bază de performanță și operaționalizarea spațiului



Concluzii finale

Prima parte a lucrării – “Definirea spațiului administrativ european” – corespunde

primului obiectiv general și, utilizând ca metodă de cercetare analiza documentelor, este dedicată

apariției conceptului și dimensiunilor sale teoretice reflectate în literatura de specialitate (Capitolul

1), precum și principiilor SAE, așa cum au fost construite și definite la nivelul

Comunităților/Uniunii Europene (Capitolul 2). În vederea îndeplinirii obiectivului propus, au fost

utilizate și analizate studii de specialitate cu privire la spațiul administrativ european din domenii

precum studii europene, management public, științe administrative, drept administrativ și drept

comunitar, alături de legislația Comunităților/Uniunii Europene, de unele documente programatice

ale instituțiilor UE, de jurisprudența Curții Europene de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță

(astăzi, Curtea Generală) și de opiniile avocaților generali formulate în cauzele deduse judecății.

Partea a II-a a lucrării – “Reglementare și dereglementare în aplicarea principiilor

spaţiului administrativ european în unele state europene”, corespunde celui de-al doilea obiectiv

general și obiectivelor particulare. Capitolele 1-4 au îmbrăcat forma unor studii de caz cu privire la

susținerea principiilor SAE în cele patru mari tipuri de sisteme administrative europene – francofon,

anglo-saxon, germanic și scandinav – analizând comparativ sistemele francez, britanic, german și

suedez, pe baza unui șablon comun, structurat potrivit clasificării convenționale a acestora în cele

patru categorii: încredere și previzibilitate; deschidere și transparență; răspundere; eficiență și

eficacitate. Am adăugat, de asemenea, un al cincilea studiu de caz, dedicat României, sistem

administrativ francofon, care a aderat la un spaţiu deja construit şi i-a primit valorile ca pe un „dat”.

Am utilizat ca principală metodă de cercetare analiza legislaţiilor celor cinci state, acordând o

6

atenție sporită nu numai formei aflate în vigoare, ci și a evenimentelor legislative intervenite, pentru

a reflecta și evoluțiile instrumentelor şi mecanismelor de susţinere în concret a principiilor.

Considerând că, în absenţa interpretării, legea nu rămâne decât o literă moartă, am analizat, de

asemenea, jurisprudenţa instanţelor naţionale, ca instrument indispensabil unei aprecieri pretinse a

fi corecte. Singura excepţie în acest sens a constituit-o jurisprudența suedeză, care nu ne-a fost

disponibilă într-una din limbile de circulație internațională, însă nivelul ridicat al calităţii legislației

a asigurat un cadru adecvat de analiză a modului de definire și de susținere a principiilor în această

țară.

Capitolul 6 corespunde primului obiectiv particular, examinând nivelul de internalizare a

principiilor SAE în România prin utilizarea metodelor de analiză univariată și bivariată a datelor

colectate pe baza unui chestionar distribuit personalului din administrația publică locală din

România.

În Capitolul 7, dedicat îndeplinirii celui de-al doilea obiectiv particular, am testat ipoteza

potrivit căreia calitatea birocrației statului influențează nivelul de punere în practică a principiilor

SAE, prin metodele regresiei liniare și corelaţiei, utilizând datele preluate din bazele de date ale

Quality of Government Institute, ale World Justice Project și ale Băncii Mondiale. Cercetarea

empirică a fost realizată asupra celor cinci state membre ale UE analizate în partea a doua a lucrării.

Ambele cercetări empirice au avut ca scop completarea rezultatelor analizelor din

capitolele anterioare, în esență calitative, cu privire la definirea, construirea și susținerea spațiului

administrativ european, bazate pe studiul literaturii de specialitate din domeniu și pe examinarea

comparativă și evolutivă a legislațiilor și jurisprudențelor comunitare și naționale. În acest fel,

accentul plasat asupra proceselor de reglementare și dereglementare a fost mutat asupra proceselor

de aplicare în concret a reglementărilor în materie și asupra eficacității lor.

7

PARTEA I Definirea spațiului administrativ european

Capitolul 1. Dimensiuni teoretice ale spațiului administrativ european reflectate în

literatura de specialitate

Secțiunea 1. Apariţia conceptului de spaţiu administrativ european

Apariția SAE este considerată a fi fost datorată, în principal, nevoii de a se crea un şablon

menit a servi la evaluarea şi ghidarea administraţiilor ţărilor candidate la UE, în contextul extinderii

sale către centrul şi estul Europei1, facilitându-se, în acest fel, o înțelegere comună cu privire la

obiectivele reformelor administrative pe care candidații trebuiau să le întreprindă.

Pe de altă parte, apariţia SAE s-a datorat necesităţii unei bune funcţionări a Uniunii, care

urma să primească noi state cu istorii, tradiţii şi valori diferite de cele ale democraţiilor deja

membre, state ce trebuiau însă să ofere garanţii concrete în privinţa performanţei administrative,

întrucât însăși performanţa membrilor şi a Uniunii în ansamblul său depindea de capacitatea

acestora de a-şi asuma noile obligaţii. Așadar, Uniunea avea nevoie ca toate statele sale, inclusiv

cele nou intrate, să se ridice la un nivel suficient de înalt, care să nu genereze obstacole în

funcţionarea sistemului instituţional politic şi economic, în ansamblu2.

Secțiunea 2. Dimensiuni ale spaţiului administrativ european

Abordat din perspective teoretice diferite, conceptul a cunoscut o importantă evoluţie în

literatura de specialitate, fiind definit inițial drept “metaforă cu implicaţii practice pentru Statele

Membre”3 ale Uniunii. Este unanim acceptat de cercetătorii SAE faptul că nucleul său îl constituie

un set de principii administrative care au existat în interiorul construcţiei europene încă de la

început, provenind din tradiţiile statelor membre, perfecţionate de Curtea Europeană de Justiţie și

grupate astăzi, convențional, în patru categorii: 1) încredere şi previzibilitate, 2) deschidere şi

transparenţă, 3) responsabilitate şi 4) eficienţă şi eficacitate4. Acest set de principii juridice reflectă,

1 Eva Heidbreder, “Germany and Italy in the EAS”, SOG Conference (Berlin, 4/5 November 2010): 4; Ani Matei, “The

Development of the European Administration. Fundamental Concepts and Approaches”, MPRA Paper 19765 (2004): 1;

2 Jacques Fournier, “Governance and European Integration – Reliable Public Administration”, Preparing Public

Administrations for the European Public Space, Sigma Papers, No. 23 (1998): 124;

3 OECD, “European Principles for Public Administration”, Sigma Papers, No. 27 (1999): 6;

4 OECD,“European Principles”, 8; Lucica Matei, “Public Administration Europeanization. South-Eastern European

Trends and Comparative Analysis”, in European Administrative Space – Balkan realities, eds. Lucica Matei, Davor

Vašiček, Marija Kaštelan Mrak, 8 (Bucureşti: Editura Economică, 2011) 11; Ani Matei, Lucica Matei, Diana Camelia

Iancu, 2011, “The Internalization of the European Administrative Space principles in national public administrations.

Study case: Romania”, South-Eastern European Administrative Studies, ASsee-Online Series 4/RR 3.1/2011, 12;

8

de fapt, o dimensiune orizontală a guvernării și a modului general de organizare şi funcţionare a

administraţiei publice. Este de asemenea acceptată în literatura de specialitate5 distincția între

acquis-ul comunitar formalizat – sectorial sau vertical – și cel neformalizat – orizontal – care

cuprinde principii generale referitoare la organizarea sistemelor administrative “generale, cross-

guvernamentale”6.

SAE a fost, de asemenea, definit drept convergenţă a sistemelor administrative7.

Întrebarea, însă, dacă procesul de convergenţă este îndreptat către un model unic de administraţie

publică rămâne cel puţin deocamdată deschisă, din moment ce o parte a literaturii din domeniu

consideră că există mai multe modele de administraţie publică, rămânând la latitudinea statelor ce

obiective de reformă administrativă îşi aleg8. Într-o altă opinie, întrucât ordinea comunitară este

bazată pe ideea de “suveranitate exercitată în comun”, “nu se poate discuta încă despre un model de

administraţie publică europeană”9.

O altă dezbatere a privit întrebarea dacă SAE poate fi definit ca administrație integrată

sau numai ca interacțiuni pe niveluri multiple între actorii săi. O abordare a sa ca sistem pe mai

multe niveluri (“multi-level”) nu ar putea fi respinsă, dat fiind că UE nu este nici organizaţie

internaţională în sensul clasic, nici stat federal. Faptul că Uniunea este alcătuită din state suverane

cu o diversitate de sisteme administrative este o realitate care ne îndeamnă să considerăm SAE ca

“un lanţ de administraţii naţionale”10

, în care statelor le revine obligaţia de a implementa

reglementările UE11

. Deși administrația europeană este un sistem combinat multipolar, în care

5 Ani Matei, “The Development of the European Administration”, 2; Ani Matei, Lucica Matei, “Globalization and

Europeanization. A Projection on a European Model of Public Administration”, Theoretical and Applied Economics,

Vol. 4, No. 4 (2008): 41; Lucica Matei, Ani Matei, Diana Zanoschi, Oana Stoian, “Comparative Studies on the

Administrative Convergence revealed by National Strategies of Administrative Reform in some South-Eastern

European States”, Research Report Jean Monnet Project – South-Eastern European Developments on the

Administrative Convergence and Enlargement of the European Administrative Space in Balkan States (2010): 21;

OECD,“European Principles”, 5;

6 Fournier, “Governance and European Integration”, 123-124;

7 Carlo Nizzo, “National Public Administrations and European Integration”, OECD, SIGMA (1999), 1; Johan P. Olsen

citat de Heidbreder, “Structuring the European Administrative Space”, 2; OECD, “European Principles”, 6; Matei,

Matei, Zanoschi, Stoian, „Comparative Studies on the Administrative Convergence”, p. 9;

8 Fournier, “Administrative Reform in the Commission Opinions Concerning the Accession of the Central and Eastern

European Countries to the European Union”, 125;

9 Ioan Alexandru, Drept administrativ european, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită (Bucureşti: Universul Juridic, 2010),

183-184;

10 OECD, “Preparing Public Administrations for the European Public Space”, Sigma Papers, No. 23 (1998): 13;

11 Ioan Alexandru, “Rolul fundamental al statului-naţiune în procesul globalizării”, Revista de Drept Public, 4

(Bucureşti: C. H. Beck, 2007): 8;

9

subsistemele sale – administraţiile naţionale şi relaţiile dintre ele – se construiesc pe dreptul

comunitar şi pe „respectarea suveranităţii, a specificităţii, a tradiţiilor şi a experienţelor naţionale”12

,

o abordare a sa ca simplu sistem de instituţii şi structuri organizate la nivel european, s-a arătat, ar fi

una restrictivă13

. Este clar că SAE a fost creat conceptual datorită nevoii de a monitoriza şi

direcţiona reformele ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est, însă a câştigat “virtuţi specifice

unui model european demonstrat de administraţie publică”14

. Interacțiunea actorilor de la niveluri

diferite a determinat o “de-teritorializare a exercitării puterii” şi apariţia unei “reţele de

administraţie integrată”15

.

Analizând succint principiile spaţiului administrativ european, apare întrebarea dacă acest

spaţiu poate fi considerat ca expresie a ceea ce în literatura de specialitate străină a fost numit „Old

Public Administration” (OPA, paradigma administraţiei publice tradiţionale sau “clasice”) sau a

conceptului de “New Public Management” (NPM, noul management public)16

. Deşi în Opiniile

Comisiei sunt reflectate unele aspecte privind administraţia publică, aceasta se rezumă la a afirma

numai faptul că “modelul clasic” prevalează în majoritatea democraţiilor vest-europene17

. Se poate

argumenta, însă, că SAE reprezintă o îmbinare a celor două paradigme, cuprinzând concepte care se

regăsesc în ambele teorii ale sectorului public. Deşi din analiza celor patru categorii de principii ar

rezulta o îmbinare aproximativ egală a celor două paradigme, s-a constatat şi demonstrat că

reformele administraţiilor publice ale ţărilor central şi est-europene, precum şi evoluţiile din vestul

continentului, au reflectat de fapt o dimensiune uneori mult mai pronunţată bazată pe noul

management public18

. Odată ce statul a început să fie considerat “producător” de servicii publice,

reforma sectorului public a căpătat o dimensiune managerială, centrată pe cetăţeanul devenit

12

Matei, Matei, Zanoschi, Stoian, „Comparative Studies on the Administrative Convergence”, 3;

13 Ani Matei, “The Development of the European Administration”, 1; Matei, Matei. Zanoschi, Stoian, “Comparative

Studies on the Administrative Convergence”, 3;

14 Matei, Matei, “Globalization and Europeanization”, 58;

15 Mannheimer Zentrum für Europäische Sozialforschung, Report on the first Connex Thematic Conference: “Towards

a European administrative space” (London, 2006), 4;

16 Lucica Matei, Management Public, Ediţia a II-a (Bucureşti: Editura Economică, 2006), 20-23; Jan-Erik Lane, New

Public Management (London: Routledge, 2000), 191; Jos C.N. Raadschelders, Mark R. Rutgers, “The Evolution of

Civil Service Systems”, in Civil Service Systems in Comparative Perspective, eds. Hans A.G.M. Bekke, James L. Perry,

Theo A.J. Toonen, 67 (Indianapolis: Indiana University Press, 1996); Cristopher Pollitt, Geert Bouckaert, Public

Management Reform. A Comparative Analysis, Second Edition, 165 şi urm. (Oxford: Oxford University Press, 2004);

17 Fournier, “Administrative Reform”, 113;

18 Marco Meneguzzo, Gloria Fiorani, Cristina Mititelu, Lucica Matei, Ani Matei, Germano Cipolletta, „Relevance of

„Western European Public Administration Reforms” on Transition Countries – ‘Who Learns What from Whom?’”, in

European Administrative Space – Balkan realities, eds. Lucica Matei, Davor Vašiček, Marija Kaštelan Mrak, 50-70

(Bucureşti: Editura Economică, 2011);

10

beneficiar al serviciilor publice şi client al administraţiei publice, păstrând însă, în rândul

priorităţilor, garantarea unor principii fundamentale ale modelului birocraţiei weberiene, precum

legalitatea şi răspunderea administraţiei publice.

Capitolul 2. Principiile spațiului administrativ european

Rolul major în „reglementarea” principiilor SAE l-a avut Curtea Europeană de Justiţie

(CEJ), prin jurisprudenţa sa bazată pe legislaţia, doctrina şi jurisprudenţa statelor membre ale UE,

astfel că, s-a considerat, Curtea constituie locul în care „se întâlnesc tradiţiile dreptului cutumiar şi

ale dreptului civil”: ea „a venit pe lume fără să fi fost născută”, ci, în îndeplinirea misiunii sale, „a

trebuit să privească la memoria sa colectivă”19

. Dezvoltându-şi propriul sistem de interpretare a

dreptului comunitar, Curtea a devenit rapid un veritabil motor al integrării europene20

. În acelaşi

timp, Comunitatea a devenit „o nouă ordine juridică a dreptului internaţional”, autonomă și

independentă de legislaţia statelor membre, care depăşeşte abordarea clasică de drept internaţional

public şi se apropie mai mult de una de drept constituţional21

. În crearea sa, Curtea „a împrumutat

masiv din vocabularul conceptual” al ordinilor juridice naţionale ca, de exemplu, noţiunea franceză

de „principes généraux”, principiul german al proporţionalităţii sau principiul englez al audi

alteram partem22

.

Se impun menţionate, de asemenea, încercările recente ale instituţiilor europene de

codificare a principiilor SAE, Parlamentul European adoptând Rezoluţia din 15 ianuarie 2013

conţinând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii

Europene (2012/2014 (INL)), prin care i-a solicitat o propunere de regulament privind un drept

european de procedură administrativă. Regulamentul, aplicabil numai administraţiei Uniunii, ar

19

Nial Fennelly, „Legal Interpretation at the European Court of Justice”, Fordham International Law Journal, Vol. 20,

Issue 3 (1997): 656, 663;

20 Miguel Poiares Maduro, Loic Azoulai, “Introduction. The Past and Future of EU Law”, in The Past and Future of EU

Law: The Classics of EU Law Revisited on the 50th Anniversary of the Rome Treaty, eds. Miguel Maduro, Loic Azoulai,

xvi (Oxford: Hart Publishing Ltd., 2010); Carol Harlow, „Voices of Difference in a Plural Community”, in

Convergence and Divergence in European Public Law, eds. Paul Beaumont, Carole Lyons, Neil Walker (eds.), 213

(Oxford: Hart Publishing, 2002);

21 Case 26/62, Van Gend &Loos [1963] ECR 2; Pierre Pescatore, “Van Gend en Loos, 3 February 1963 – A View from

Within”, in The Past and Future of EU Law: The Classics of EU Law Revisited on the 50th Anniversary of the Rome

Treaty, eds. Miguel Maduro, Loic Azoulai, 5 (Oxford: Hart Publishing Ltd., 2010); Franz C. Mayer, “Van Gend en

Loos: The Foundation of a Community of Law”, in The Past and Future of EU Law: The Classics of EU Law Revisited

on the 50th Anniversary of the Rome Treaty, eds. Miguel Maduro, Loic Azoulai, 19-20 (Oxford: Hart Publishing Ltd.,

2010);

22 Jürgen Schwarze, „The Convergence of the Administrative Laws of the EU Member States”, European Public Law,

Vol. 4, Issue 2 (1998): 194-195; Harlow, „Voices of Difference”, 216;

11

codifica o serie de principii de drept administrativ care, potrivit lui Berlinguer, parlamentarul

european care a elaborat proiectul Rezoluţiei, ar trebui să constituie un set de reguli minimale

aplicabile administraţiei UE şi procedurilor de urmat în domeniile de activitate în care nu există

reglementări în acest sens cu caracter de lex specialis23

.


Încrederea şi previzibilitatea acţiunii administrative, denumite și siguranţă sau securitate

juridică24

, cuprind și sunt susţinute de o serie largă de alte principii şi mecanisme de drept

administrativ. Deşi „securitatea juridică” nu a fost definită în legislaţia europeană25

, Curtea s-a

considerat îndreptăţită să examineze compatibilitatea normelor naționale cu „reguli superioare ale

dreptului Comunităţii, în particular cu [principiul] securităţii juridice”26

– legislaţia trebuie să fie

sigură, iar aplicarea ei, previzibilă, astfel încât persoanele să poată, în mod rezonabil, să prevadă

consecinţele nerespectării prevederilor legale şi să cunoască „în mod precis întinderea obligaţiilor”

care li se impun27

. De altfel, protecţia aşteptărilor legitime ale persoanelor constituie un element

central al securităţii juridice, un veritabil principiu al ordinii juridice europene28

. Faţă de drepturile

naţionale ale statelor membre, unde acest principiu vizează numai măsurile individuale, în dreptul

comunitar el a fost extins şi asupra măsurilor legislative29

. Mai târziu, Codul European al Bunei

Conduite Administrative (Codul European) a preluat principiul, prevăzând că funcţionarul are

obligaţia de a fi „consecvent în propria sa conduită administrativă, precum şi în activitatea

administrativă a Instituţiei”, „va aplica practicile administrative uzuale […] ale Instituţiei, cu

excepţia cazului în care vor exista motive legitime de derogare de la aceste practici” şi va respecta

„aşteptările legitime şi rezonabile ale publicului” născute din modul în care a acţionat instituţia în

trecut.

23

Luigi Berlinguer, Speech at the “Assises de la Justice” Conference, Administrative Law Panel, 22 November 2013,

Brussels, 2;

24 OECD, „European Principles”; OECD, „Sustainable Institutions for European Union Membership”, Sigma Papers,

No. 26 (1998);

25 Juha Raitio, The Principle of Legal Certainty in EC Law (Dordrecht: Springer, 2003) 125;

26 Case 77/81, Zuckerfabrik Franken v. Germany [1982] ECR 695, para. 22;

27 Case C-209/96, United Kigdom of Great Britain and Northern Ireland v. Commission [1998] ECR I-5690, para. 35;

Case 348/85, Denmark v. Commission [1987] ECR 5248, para. 19;

28 Case 112/77, Töpfer &Co. v. Commission [1978] ECR 1033, para. 19; Case 127/80, Grogan v. Commission [1982]

ECR 884, para. 26; Case T-336/94, Efisol SA v. Commission [1996] ECR II-1356, para. 31;

29 Henry G. Schermers, Denis F. Waelbroeck, Judicial Protection in the European Union, 6

th edition (Dordrecht:

Kluwer Law International, 2001), 78;

12

Principiul fundamental al statului de drept este prezent în toate tratatele constitutive ale

Comunităţilor/Uniunii Europene, de la Tratatul de la Paris, până la cel de la Lisabona, și presupune,

în esenţă, o administraţie constituită şi care funcţionează pe baza legii şi pentru executarea ei,

cerinţa de „conformitate cu […] legea aflată în vigoare”30

sau, altfel spus, „administraţia prin

lege”31

. El presupune atât existenţa în sine a unei ierarhii stricte a normelor juridice32

, cât şi

respectarea acesteia la adoptarea actelor administrative, cerințe ridicate la rang de principiu în

jurisprudența comunitară33

.

În strânsă legătură statul de drept şi principiul legalităţii se află noţiunea competenţei

legale34

. La nivelul Uniunii, Codul European a definit legalitatea în sensul obligaţiei funcţionarului

de a „acţiona în conformitate cu legea”, de a „aplica normele şi procedurile stabilite de legislaţia

Uniunii” şi, în special, de a se asigura că „deciziile care afectează drepturile sau interesele

persoanelor au o bază legală şi conţinutul acestora este conform legii”. De asemenea, Tratatul

privind UE prevede că instituţiile trebuie să acţioneze „în limitele atribuţiilor legale care le sunt

conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condiţiile şi scopurile prevăzute de acestea”

(art. 13 (2)).

Egalitatea de tratament constituie un alt principiu al încrederii și previzibilității, prevăzut

în Carta Drepturilor Fundamentale a UE. În jurisprudența sa, Curtea a considerat discriminarea ca

fiind tratamentul inegal în situaţii identice sau comparabile, nejustificat în mod obiectiv35

. Principiul

egalităţii în faţa legii și a autorităților publice nu poate fi susţinut fără aplicarea unei alte serii de

cerințe privind conduita celor care lucrează în administraţia publică: profesionalismul şi integritatea

profesională, neutralitatea, imparţialitatea şi independenţa36

, care constituie garanţii atât pentru

30

Raimo Siltala, A Theory of Precedent. From Analytical Positivism to a Post-Analytical Philosophy of Law, Part A

„How to Do Things with Precedents”, 6 (Oxford: Hart Publishing, 2000);

31 Lucica Matei, Ani Matei, “Administrative Reforms in South Eastern European States – Comparative Study in View

of Enlarging the European Administrative Space” (2010): 4;

32 OECD, „European Principles”, 9-10;

33 Case T-285/94, Pfloeschner v. Commission [1995] ECR II-3047, para. 51; Case C-335/09P, Poland v. Commission

[2012] ECR 22, para. 134;

34 Emil Bălan, Procedura administrativă (Bucureşti: Editura Universitară, 2005), 62;

35 Joined Cases 198 to 202/81, Micheli and others v. Commission [1982] ECR 4157, paras. 5-6;

36 Jacques Ziller, „EU Integration and Civil Service Reform”, in OECD, Preparing Public Administrations for the

European Administrative Space, SIGMA Papers, No. 23 (1998); Ferrel Heady, Public Administration: A Comparative

Perspective, 4th Edition (New York: Marcel Dekker, 1991), 197;

13

încrederea şi previzibilitatea administraţiei publice, cât şi pentru celelalte categorii de principii ale

SAE.

Statul de drept nu presupune lipsa puterii discreţionare37

– libertatea persoanei

administrative de a alege dintre două sau mai multe soluţii cu respectarea cadrului legal. În aceeași

linie cu jurisprudența comunitară38

, Codul European defineşte „lipsa abuzului de putere” astfel:

„Puterile vor fi exercitate exclusiv în scopul în care au fost conferite de prevederile relevante. În

special, funcţionarul va evita folosirea acestor puteri în scopuri care nu au bază legală sau care nu

sunt justificate de nici un interes public”.

Încrederea şi previzibilitatea administraţiei publice sunt susţinute de respectarea

principiului proporţionalităţii, conform căruia, prin măsurile adoptate, cetăţenii nu trebuie privaţi de

exercitarea drepturilor şi libertăţilor lor mai mult decât este strict necesar şi justificat de urmărirea

interesului sau al binelui public39

. Potrivit Codului, proporţionalitatea constă, pe de o parte, în

obligaţia funcţionarului de a se asigura, în adoptarea deciziilor, că „măsurile luate sunt

proporţionale cu scopul urmărit” şi că „va evita limitarea drepturilor cetăţenilor sau impunerea unor

obligaţii în sarcina acestora [dacă acestea] nu se află într-un raport rezonabil cu scopul acţiunii

urmărite”, şi, pe de altă parte, în obligaţia de a „respecta echilibrul corect între interesele

persoanelor particulare şi interesul publicului larg”.

Stabilirea şi aplicarea unor proceduri corecte, dublate de dreptul individului de a fi

ascultat și de cerința respectării unor termene rezonabile reprezintă, de asemenea, garanţii ale

principiilor încrederii şi previzibilităţii. Corectitudinea procedurală presupune existenţa unor

proceduri care asigură „aplicarea precisă şi imparţială a legii”40

, iar, atunci când instituţiile dispun

de putere discreţionară, garanţiile respectării drepturilor în procedurile administrative „includ, în

special, obligaţia […] de a examina cu grijă şi imparţialitate toate aspectele relevante ale cazului

37

OECD, „European Principles”, 9; Emil Bălan, Instituţii administrative (Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2008), 27;

Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, Vol. II, Ediţia a II-a (Bucureşti: C. H. Beck, 2009), 26; Ioan Alexandru,

Mihaela Cărăuşan, Ilie Gorjan, Ivan Vasile Ivanoff, Cezar C. Manda, Alina Livia Nicu, Crina Rădulescu, Catalin Silviu

Săraru, Dreptul admistrativ în Uniunea Europeană (Bucureşti: Lumina Lex, 2007), 290-291;

38 Case C-372/04, Yvonne Watts [2006] ECR I-4376, para. 116; Case T-75/06, Bayer CropScience AG and Others v.

Commission of the European Communities [2008] ECR II-2081, para 254;

39 Case 11/70, Internationale Handelsgesellschaft [1970] ECR 1970, p. 1134; Case 265/87, Schräder [1989] ECR 2263,

paras. 3, 15, 21; Case C-158/96, Kohll [1998] ECR I-1935, para. 51; Joint Cases C-402/05 and C-415/05, Kadi [2008]

ECR I-6351, paras. 360, 363;

40OECD, „European Principles”, 10-11;

14

individual”41

. Carta Drepturilor Fundamentale a UE a inclus în conținutul dreptului la bună

administrare şi dreptul persoanei „de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care

ar putea să îi aducă atingere” (art. 41), întrucât aceasta trebuie să dispună de posibilitatea efectivă de

a-şi exprima opinia cu privire la adevărul şi relevanţa faptelor, precum şi la documentele folosite

împotriva sa42

. Însă, pentru ca actul administrativ să fie anulat pentru încălcarea dreptului de a fi

ascultat, este necesar a se stabili dacă rezultatul procedurii ar fi fost diferit în cazul în care principiul

ar fi fost respectat43

.

O altă dimensiune a principiilor încrederii şi previzibilităţii o constituie însăși protecţia

drepturilor şi libertăţilor fundamentale, existând un veritabil „regim constituţional pentru protecţia

drepturilor omului” în UE, care a început să se contureze în jurul anilor 199044

. Astăzi, Carta

Drepturilor Fundamentale a UE este ridicată la rangul de drept primar, având valoarea juridică a

tratatelor de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

O condiţie necesară asigurării securității juridice o reprezintă, de asemenea, calitatea

legislaţiei în sine, în termeni de claritate, precizie și coerență45

. Accesibilitatea, care se referă la

cerinţa publicării sau comunicării actului înainte de intrarea sa în vigoare, este deopotrivă esenţială

pentru ca cei interesaţi să dispună de posibilitatea reală de a-i cunoaşte conţinutul: în principiu,

actele îşi produc efectele juridice numai după publicare sau comunicare. De asemenea, ca regulă

generală, principiul securităţii juridice se opune retroactivităţii actului administrativ46

: autorităţii

publice îi este interzis să ia decizii sau să adopte măsuri ale căror efecte să se producă înaintea

comunicării sau publicării lor. În strictă legătură cu principiul securităţii juridice se află şi

posibilitatea administraţiei de a-şi revoca sau modifica actele, fiind necesară „cântărirea” intereselor

implicate și a interesului public de a revoca decizia, pe de o parte, şi protecţia aşteptărilor legitime

ale persoanelor cărora decizia respectivă le era adresată, pe de altă parte47

.

41

Case T-44/90, La Cinq SA v. Commission [1992] ECR II-28, para. 86;

42 Case C-269/90, Universität München [1991] ECR I-5501, paras. 23, 25;

43 Case 259/85, France v. Commission [1987] ECR 4415, para 13;

44 Gráinne de Burca, „The Evolution of EU Human Rights Law”, in The Evolution of EU Law, 2

nd edition, eds. Paul

Craig, Gráinne de Burca, 465, 480 (Oxford: Oxford University Press, 2011);

45 Case 70/83, Gerda Kloppenburg v. Finanzamt [Tax Officel] Leer [1984] ECR 1086, para. 11; Case 348/85, Denmark

v. Commission [1987] ECR 5248; Case C-209/96, UK v. Commission [1998] ECR I-5690;

46 Schermers, Waelbroeck, Judicial Protection, 72 şi urm.; Raitio, The Principle of Legal Certainty, 187 şi urm.;

47 Joined Cases 205 to 215/82, Deutsche Milchkontor and others v. Germany [1983] ECR 2669, para. 32;

15

O parte a literaturii de specialitate48

i-a asociat conceptului de siguranţă juridică şi

noţiunea de „acceptabilitate”, alături de cerinţa previzibilităţii, făcându-se apel la raţionamentul

juridic practic al instanţelor judecătoreşti49

.


Deschiderea şi transparenţa administrației publice presupun respectarea unor cerinţe ca

motivarea deciziei, accesibilitatea informaţiilor de interes public, publicarea şi comunicarea actelor,

respectarea procedurilor administrative aplicate procesului decizional care asigură atât informarea

publicului, cât şi posibilitatea acestuia de a-şi face opiniile cunoscute şi înţelese de către decidenţi50

.

Motivarea deciziilor este o condiţie fundamentală pentru susţinerea deschiderii şi

transparenţei, prevăzută în Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), la art. 296 (ex

art. 253 TCE). De asemenea, ea constituie parte a dreptului cetăţenilor la o bună administrare,

încorporat în Carta Drepturilor Fundamentale a UE. Expunerea de motive trebuie să fie adecvată şi

să reflecte raţionamentul decidentului într-un mod logic, clar şi fără echivoc51

și să permită instanţei

să îşi exercite atribuţiile de control judecătoresc, iar persoanei căreia i se adresează, formarea unei

opinii cu privire la temeinicia sau, dimpotrivă, la vicierea deciziei, ceea ce ar permite contestarea ei

pe motive de nelegalitate52

. Obligaţia publicării actelor este, de asemenea, prevăzută în TFUE (art.

232 şi 297), în Regulamentul (EC) No. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (art.

13) și în Codul European (art. 20), ea fiind o condiţie pentru ca actele să intre în vigoare şi să îşi

producă efectele juridice. Pe de altă parte, este esenţială şi consultarea publicului în procesul de

luare a deciziei, prevăzută de TFUE la art. 11.

Un alt instrument de susţinere a deschiderii şi transparenţei (și poate cel mai important) îl

constituie dreptul de acces la informaţiile de interes public, devenit un drept fundamental

48

Raitio, The Principle of Legal Certainty, 347; Elina Paunio, „Beyond Predictability – Reflections on Legal Certainty

and the Discourse Theory of Law in the EU Legal Order”, German Law Journal, Vol. 10, No. 11 (2009): 1470;

49 Aulis Aarnio, „On Legal Reasoning As Practical Reasoning”, THEORIA – Segunda Época – Año III, Curso 1987-88,

No. 7-8 (1987): 97-104; Aulis Aarnio, „Reglas y principios en el razonamiento Jurídico”, Anuario da Facultade da

Universidade da Coruña, No. 4 (2000);

50 OECD, “European Principles”, 12; Dana Apostol-Tofan, Instituţii administrative europene (Bucureşti: C. H. Beck,

2006), 44; Raluca Bercea, Drept comunitar. Principii (Bucureşti: C. H. Beck, 2007),129-130;

51 Case C-367/95P, Sytraval [1998] ECR I-1770, para. 63; Case C-521/09P, Elf [2011] ECR I-9033, para. 151;

52 Case 8/83, Bertoli v. Commission [1984] ECR 1660, para. 12; Case 32/86, Sisma v. Commission [1987] ECR 1670,

para. 8; Case C-182/99P, Salzgitter v. Commission [2003], ECR I-10807, para. 71;

16

individual53

, menit să întărească „legitimitatea democratică a acţiunii comunitare”54

. TFUE prevede

dreptul oricărei persoane fizice sau juridice cu reşedinţa sau sediul social într-un stat membru de

acces la documentele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii (art. 15), Carta

Drepturilor Fundamentale a UE a consacrat atât libertatea de expresie şi informare (art. 11), cât şi

dreptul de acces la documente (art. 42), iar Codul European detaliază conținutul dreptului de a

solicita și de a primi informaţii la art. 18, 22-23. Ca urmare a introducerii art. 255 al Tratatului CE

prin Tratatul de la Amsterdam55

, a fost adoptat Regulamentul (EC) No. 1049/2001 al Parlamentului

European şi al Consiliului din 30 mai 2001cu privire la accesul public la documentele Parlamentului

European, al Consiliului şi ale Comisiei, în vederea asigurării unui acces mai larg la documentele

instituţiilor atunci când ele legiferează şi, în acelaşi timp, a creşterii eficacităţii procesului

decizional.

Secţiunea 3. Răspunderea și responsabilitatea

Principiul răspunderii susţine atât securitatea juridică şi transparenţa, cât şi eficienţa şi

eficacitatea administraţiei publice. În temeiul său, orice persoană administrativă trebuie să răspundă

pentru acţiunile sale în faţa altei entităţi56

. Răspunderea se află în strânsă legătură cu puterea

discreţionară a autorităţilor şi instituţiilor publice, cu graniţa deseori fragilă dintre oportunitate şi

nelegalitate, instituirea unui regim juridic al răspunderii fiind vitală pentru asigurarea principiului

„administraţiei prin lege”. Răspunderea administraţiei este strâns legată şi de trecerea de la modelul

tradiţional la noul management public, astfel că ea trebuie redefinită şi extinsă, pentru a acoperi

toate activităţile administraţiei, eficienţa şi eficacitatea, orientarea către rezultat şi performanţa

devenind concepte centrale în realizarea şi evaluarea acestora57

. Uneori principiul este utilizat atât

sub denumirea de “responsabilitate” (“responsibility”), cât şi sub aceea de “răspundere”

(“accountability”). Totuşi, deşi literatura pare să asume, cel puţin uneori, un raport de identitate

53

OECD, „The Right to Open Administrations in Europe: Emerging Legal Standards, SIGMA Papers, No. 46 (2010): 7-

9;

54 Opinion of Avocate General Poiares Maduro, 18 July 2007, in Case C-64/05P, Sweden v. Commission [2007] ECR I-

11410;

55 OECD, „The Right to Open Administrations”, 8; European Ombudsman, „Transparency, Accountability, and

Democracy in the EU”, Lecture by the European Ombudsman, Professor P. Nikiforos Diamandouros, at the School of

Advanced International Studies of the Johns Hopkins University, Bologna, Italy, 17 October 2006;

56 OECD, “European Principles”, 12; European Ombudsman, „Transparency”;

57 Tom Christensen, Per Lægreid, “Performance and Accountability – A Theoretical Discussion and an Empirical

Assessment”, Public Organization Review (2014): 2; Alberto Martínez-Gonzáles, Jordi Martí, „Accountability and

Rendering of Accounts: New Approaces for the Public Sector”, International Advances in Economic Research, Vol. 12,

Issue 1 (2006): 67;

17

între cele două noţiuni, sensurile lor sunt diferite: dacă responsabilitatea ar putea însemna, în sens

larg, faptul de a avea obligaţii, răspunderea se referă, mai degrabă, la faptul de a răspunde pentru o

acţiune sau inacţiune.

Răspunderea în domeniul dreptului administrativ este reglementată şi susţinută de o serie

largă de proceduri specifice concrete cu privire la cine, pentru ce, cum şi în faţa cui răspunde,

supravegherea administraţiei fiind un instrument de asigurare a faptului că entităţile administrative

îşi folosesc puterile conferite în conformitate cu legea şi că urmează procedurile stabilite de lege58

.

Instituţiile şi mecanismele de control asupra acţiunii administrative îmbracă forme diferite, cele mai

eficiente fiind considerate controlul judecătoresc şi instituţia ombudsman-ului.

La nivelul Uniunii, respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor este

asigurată de Curtea de Justiţie a UE, care cuprinde Curtea de Justiţie, Tribunalul (astăzi, Curtea

Generală) şi tribunalele specializate (art. 19 din TUE consolidat). Accesul persoanelor la justiţie

este un drept fundamental, care, potrivit Cartei Drepturilor Fundamentale, cuprinde atât dreptul la o

cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, cât şi dreptul la apărare (art. 47). Curtea a accentuat

constant caracterul Comunităţii de ordine juridică autonomă bazată pe statul de drept, ale cărei

instituţii sunt supuse controlului judecătoresc exercitat asupra compatibilităţii actelor lor cu tratatele

europene şi cu principiile generale de drept59

. Nici instituţiile Comunităţii, nici statele membre nu

pot evita controlul său asupra conformităţii cu prevederile Tratatului, care constituie „carta

constituţională fundamentală”60

. În ce privește statele membre, ele au obligaţia de a stabili căile de

atac necesare pentru a asigura o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de

dreptul Uniunii. Pentru a garanta respectarea deplină a prevederilor tratatelor, a principiilor generale

de drept şi, în special, protecţia drepturilor şi intereselor particularilor, statele trebuie să stabilească

un mecanism de control judecătoresc eficace şi eficient, printr-un cadru legislativ coerent de

organizare şi funcţionare a acestuia, prin care să se asigure interpretarea normelor juridice în

conformitate cu dreptul comunitar61

.

58

OECD, “European Principles”, 13;

59 Case 222/84, Johnston [1986] ECR 1682, para. 18; Case C-424/99, Commission v. Austria [2001] ECR I-9317, para.

45; Case C-432/05, Unibet [2007] ECR I-2316, para. 37;

60 Case 294/83, Les Verts v. Parliament [1986] ECR 1365, para. 23;

61 Case C-305/05, Ordre des barreaux francophones et germanophone and others v. Conseil des Ministres [2007] ECR

I-5305, para. 28;

18

În ce privește sistemul de control asupra activităţii administrative prin intermediul

ombudsman-ului, acesta este unul larg utilizat în statele europene. Deşi capacitatea sa limitată prin

raportare la sistemul judiciar este unanim recunoscută62

, întrucât nu are competenţa de a adopta

decizii cu forţă juridică obligatorie63

, cetăţenii care se consideră vătămaţi în drepturile sau în

interesele lor legitime au libertatea de a apela la acest instrument atunci când aleg între căile de atac

judiciare şi extrajudiciare pe care le au la îndemână. Comparând controlul mediatorului cu cel

judecătoresc, Ombudsman-ul European P. Nikiforos Diamandouros a arătat că avantajele primului

sunt date de gratuitatea serviciului şi relativa sa rapiditate, în timp ce controlul judecătoresc are

avantajul forţei juridice a hotărârii judecătoreşti64

. Pe de altă parte, misiunea Ombudsman-ului este

de a preveni şi de a lupta împotriva maladministrării, care depăşeşte nelegalitatea în

comportamentul administrativ: dacă ilegalitatea unei acţiuni administrative constituie prin ea însăşi

un caz de maladministrare, reciproca nu este valabilă sau, altfel spus, „există viaţă dincolo de

legalitate”65

.


Pe măsură ce statului i-a fost asociată accepţiunea de „producător”66

de servicii, eficienţa

şi eficacitatea au devenit valori fundamentale ale administraţiilor publice moderne, fiindu-le

dedicată o vastă literatură de specialitate67

. Cerinţa eficienţei se referă la menţinerea unei proporţii

adecvate între resursele utilizate şi rezultatele obţinute fiind asociată în esenţă cu modul de utilizare

a resurselor publice68

, în timp ce eficacitatea este relaţia dintre resursele utilizate („inputs”) şi

serviciile furnizate („outputs”) sau dintre resursele utilizate („inputs”) şi impactul asupra societăţii

62

Fournier, „Governance and European Integration”, 133; European Ombudsman, „Transparency”;

63 E. Mădălina Busuioc, European Agencies. Law and Practices of Accountability, 222 (Oxford: Oxford University

Press, 2013), 222;

64 European Ombudsman, „Transparency”;

65 European Ombudsman, „Transparency”; Busuioc, European Agencies, 221;

66 OECD, “European Principles”, 13;

67 Lucica Matei, Management public (Bucureşti: Editura Economică, 2001); Christoph Demmke, Timo Moilanen,

Effectiveness of Good Governance and Ethics in Central Administration: Evaluating Reform Outcomes in the Context

of the Financial Crisis. Study for the 57th Meeting of the Directors General responsible for Public Services in EU

Member States and European Commission (Maastricht: European Institute of Public Administration, 2011); Lucica

Matei, „Public Administration Europeanization”, 7-36;

68 Nikolaos Lymouris, „Understanding the European Administrative Space”, in European Administrative Space –

Balkan realities, eds. Lucica Matei, Davor Vašiček, Marija Kaštelan Mrak, 90 (Bucureşti: Editura Economică, 2011);

Demmke, Moilanen, Effectiveness of Good Governance, 8;

19

produs de serviciile furnizate („outcome”)69

. O nouă cerinţă care s-a adăugat eficienţei şi eficacităţii

este aceea a asigurării economicităţii, care presupune ca „resursele utilizate […] pentru desfăşurarea

activităţilor […] să fie puse la dispoziţie în timp util, în cantitatea şi la calitatea adecvate şi la cel

mai bun preţ”70

.

Cele trei valori sunt esențiale, așa cum s-a arătat71

, în contextul constrângerilor

economice din ultimii ani, precum și pentru procesul de aplicare a legislaţiei UE, statele având

obligaţia implementării eficiente şi eficace a reglementărilor şi de a asigura cooperarea necesară cu

instituţiile UE. Administraţiile publice trebuie să fie pregătite şi capabile să asigure în acelaşi ritm

conformitatea deplină cu deciziile sectoriale europene, ceea ce presupune că se află deja la aceleaşi

standarde orizontale dezvoltate gradual la nivelul UE. Altfel, regulile comune ar fi supuse unor

interpretări şi aplicări diferite şi, prin aceasta, legea şi politicile Uniunii ar fi lipsite de eficienţă şi

eficacitate. Administraţiile trebuie să se asigure că toţi cetăţenii Uniunii sunt în egală măsură

capabili să beneficieze de drepturile conferite de tratate, indiferent de locul în care trăiesc72

şi, prin

aceasta, indiferent de care este administraţia publică în a cărei jurisdicţie se află. Principiile şi

normele de drept comune, ca dreptul la bună administrare, nu pot fi interpretate şi aplicate după

standarde diferite de la un sistem juridic la altul73

. La fel, principiul eficienţei şi serviciului pe care

Parlamentul i-a recomandat Comisiei să îl introducă în regulamentul privind procedura

administrativă74

, nu va putea fi interpretat şi aplicat diferit în sistemele administrative ale statelor

membre, iar administraţia este principalul responsabil şi furnizor de servicii publice.

Adaptarea instituţiei răspunderii administraţiei şi diversificarea instrumentelor şi a

mecanismelor sale constituie o consecință majoră a schimbării de paradigmă în sectorul public, de

la modelul tradiţional de administraţie publică la noul management public, astfel că auditul şi

69

International Public Sector Accounting Standards Board (IPSASB), „Reporting Service Performance Information”,

Final Pronouncement, RPG 3 (March 2015), 4;

70 Curtea de Conturi Europeană. „Manual de audit al performanţei”, 9;

71 Lucica Matei, „Public Administration Europeanization”, 10;

72 Francisco Cardona Peretó, Anke Freibert, “The European Administrative Space and Sigma Assessments of EU

Candidate Countries”, HRVATSKA JAVNA UPRAVA, Vol. 7, Issue 1 (2007): 51; Lymouris, „Understanding the

European Administrative Space”, 89;

73 Sabino Cassese, “Towards a more integrated European area of administrative justice”, speech at the “Assises de la

Justice” Conference, Administrative Law Panel (Brussels, 22 November 2013), 3;

74 Rezoluţia din 15 ianuarie 2013 conţinând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă

al Uniunii Europene (2012/2014 (INL)), Recomandarea nr. 3 (privind principiile generale care ar trebui să călăuzească

administraţia);

20

controlul financiar au dobândit o importanţă semnificativă atât la nivelul statelor, cât şi în plan

european şi internaţional75

. La nivelul Uniunii, Curtea de Conturi este instituţia care verifică

legalitatea şi corectitudinea veniturilor şi cheltuielilor şi este însărcinată să asigure buna gestiune

financiară (art. 287 din TFUE). În statele membre, controlul său se exercită în colaborare cu

instituţiile naţionale de control, pe bază de cooperare, încredere şi cu respectarea independenţei

acestora din urmă (art. 287, alin. (3)). Pe baza standardelor stabilite la nivel internaţional, Curtea de

Conturi şi-a dezvoltat propriile mecanisme şi proceduri de control financiar şi audit al

performanţei76

în vederea asigurării economicităţii, eficienţei şi eficacităţii utilizării resurselor

publice77

, iar sistemul de control intern de la nivelul Comisiei cuprinde cinci componente

principale, respectiv: mediul de control, evaluarea riscurilor, activităţile de control, informaţie şi

comunicaţie şi monitorizarea78

.

75

Fournier, „Governance and European Integration”, 133-134;

76 Curtea de Conturi Europeană, „Manual de audit financiar şi audit de conformitate” (2012); Curtea de Conturi

Europeană, „Manual de audit al performanţei”;

77 Curtea de Conturi Europeană. „Manual de audit al performanţei”, 8; European Court of Auditors, „Court Audit

Policies and Standards” (2011), 6;

78 Curtea de Conturi Europeană. „Manual de audit al performanţei”, 10-11;

21


administrativ european în unele state europene


administrative francofone. Studiu de caz: Franța

Republică democratică şi socială, cu un sistem politic semi-prezidenţial, Franța s-a distins

în mod tradițional de sistemele de tip anglo-saxon prin separarea clară a dreptului public de cel

comun, cu toate consecinţele care decurg din aceasta.


Schimbarea de la statul poliţienesc la cel bazat pe drept a avut loc în urma Revoluţiei din

1789 şi Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului79

. Legalitatea acţiunii administrative este

asigurată prin respectarea unor principii constituţionale sau fundamentale, care îşi au originea, în

cea mai mare parte, în prevederile Declaraţiei de la 1789 şi a căror respectare este supusă, în ultimă

instanţă, controlului Consiliului Constituţional şi al instanţelor specializate de drept administrativ.

În vârful ierarhiei normelor juridice naţionale se află Constituţia din 1958. Tratatele și

acordurile legal ratificate sau aprobate, precum și legislaţia comunitară au forţă juridică superioară

legilor. În ceea ce priveşte legile, constituționalitatea lor este verificată de Consiliul Constituţional,

ale cărui decizii nu pot fi atacate şi se impun tuturor autorităţilor publice, administrative şi

judecătoreşti. Principiile generale de drept, fie scrise, fie nescrise, au forţă juridică obligatorie şi

numai prin lege se poate deroga, în anumite condiţii şi situaţii excepţionale, de la ele. În ce priveşte

jurisprudenţa instanţelor de drept administrativ, deşi nu constituie un izvor de drept formal, ea a

dobândit un rol semnificativ în dezvoltarea dreptului administrativ80

.

Autorităţile publice au obligaţia de a acţiona potrivit competenţelor de care dispun în

temeiul Constituţiei, al legilor şi al actelor normative cu caracter secundar, iar acțiunea

administrativă este supusă controlului instanţelor administrative. Autoritățile publice trebuie să-şi

exercite dreptul de apreciere astfel încât puterea discreţionară de care dispun să nu aibă un caracter

„excesiv”81

.

79

Alexandru, Drept administrativ european, 45-46;

80 Apostol-Tofan, Instituţii administrative europene, 19;

81 Conseil d’État, N

o 288460, Lecture du 24 mars 2006, Société KPMG et autres, pct. III;

22

Originea principiului garantării drepturilor persoanelor o constituie incontestabil

prevederile Declaraţiei de la 1789, al căror garant îl reprezintă Consiliul Constituţional. Parte a

acestor drepturi o constituie egalitatea de tratament, potrivit căreia persoanele aflate în situaţii

juridice identice nu pot fi tratate diferit, cu excepţia cazurilor temeinic justificate de urmărirea unui

interes general82

.

Deşi rareori exprimat ca atare, principiul proporţionalităţii se regăseşte atât în legislaţie,

cât şi în jurisprudenţă, avându-și originea în prevederile Declaraţiei de la 1789 (art. 4-6). Măsurile

adoptate printr-un act trebuie să fie proporţionale în raport cu scopul actului sau, altfel spus,

mijloacele utilizate să aibă un caracter adecvat faţă de obiectivele urmărite83

, iar autorităţile publice

sunt ţinute să asigure un echilibru între interesul general şi interesele individuale84

. Caracterul

disproporţionat al actelor administrative a fost şi este cel mai adesea desemnat în sistemul francez

prin expresia „eroare vădită de apreciere” („erreur manifeste d’appreciation”), regăsindu-se ca atare

în jurisprudenţa instanţelor naţionale ca temei de anulare, în tot sau în parte, a actelor

administrative85

.

Protecţia aşteptărilor legitime nu este garantată prin prevederi de natură constituţională,

însă autorităţile publice sunt obligate să nu adopte acte care să afecteze drepturile persoanelor

dobândite în mod legal sau, altfel spus, „dreptul la respectarea situaţiilor stabilite legal”86

. Consiliul

Constituţional a adăugat la cerinţa neafectării prin legiferare a situaţiilor stabilite anterior în mod

legal („situations légalement acquises”) şi pe aceea de neafectare a efectelor care pot fi aşteptate în

mod legitim de la astfel de situaţii87

.

82

Conseil constitutionnel, Décision no 79-107 DC du 12 juillet 1979, pct. 4; Conseil d’État, judgment no. 344522, of 12

July 2013, Federation Nationale de la Peche en France, pct. 19;

83 Conseil constitutionnel, Décision n

o 2010-605 DC du 12 mai 2010, pct. 24;


o 2010-605 DC du 12 mai 2010, pct. 25;


o 01303, Lecture du 9 juin 1978; Conseil d’État, N

o 70559, Lecture du 31 mars 1989; Conseil d’État,

No 250758, Lecture du 30 décembre 2003; Conseil d’État, N

o 300432, Lecture du 14 mai 2008;


o 96-385 DC du 30 décembre 1996, pct. 18; Conseil constitutionnel,

„Commentaire de la décision no 2005-530 DC du 29 décembre 2005. Loi de finances pour 2006”, Les Cahiers du

Conseil constitutionnel, Cahier no 20;


o 2013-682 DC du 19 décembre 2013, pct. 14; Conseil constitutionnel, Décision n

o

2014-386 QPC du 28 mars 2014, pct. 15;

23

Buna administrare cuprinde corectitudinea procedurală, cel mai important element fiind

protecţia drepturilor la apărare88

, mai ales în cazul adoptării deciziilor administrative de restrângere

a unor drepturi sau de impunere a unor sancţiuni. Corectitudinea procedurală constituie o cerinţă de

legalitate externă a actului, deciziile administrative putând fi anulate pe motiv de nerespectare a

procedurii („procédure irrégulière”)89

.

Integritatea în administraţia publică constituie un important obiectiv de reformă în

Franța și este asigurată prin instituirea de măsuri specifice prevenirii sau sancționării conflictelor de

interese și a incompatibilităților, precum și prin transparentizarea vieții publice (Legea nr. 2013-

907). Cu urmărirea respectării acestor regimuri juridice este însărcinată Înalta Autoritate pentru

transparenţă în viaţa publică, autoritate administrativă independentă.

Cerințele de calitate a legislației sunt publicate și actualizate permanent prin grija

Consiliului de Stat şi a Secretariatului General al Guvernului. Elaborarea actelor este guvernată de

principiul general al bunei redactări şi de regula utilităţii reglementării90

, neîndeplinirea acestora

constituind inclusiv temei de declarare a neconstituţionalităţii unor texte de lege, inteligibilitatea şi

accesibilitatea normelor având valoare constituţională91

.


„Secretul administrativ” a constituit în mod tradiţional în Franța mijlocul de protejare a

interesului public92

, iar deschiderea şi transparenţa au cunoscut o rezistenţă puternică de-a lungul

timpului. Accesul publicului la documentele administrative este reglementat prin Legea nr. 78-753

din 17 iulie 1978, potrivit căreia toate persoanele beneficiază de dreptul la informare cu privire la

documentele administrative elaborate sau primite de Stat, de colectivităţile teritoriale, precum şi de

celelalte persoane de drept public sau privat care exercită funcţii publice sau gestionează servicii

publice. Entităţile publice au obligaţia comunicării documentelor solicitate de persoane pe baza unei

cereri, numai dacă acestea au fost finalizate. De asemenea, ele au obligaţia de a comunica

88

Hermann Pünder, „German Administrative Procedure in a Comparative Perspective – Observations on the Path to a

Transnational ‘Ius Commune Proceduralis’ in Administrative Law”, Jean Monnet Working Paper Series, Issue 26

(2013): 19;


o 348148, Lecture du 26 décembre 2012, pct. 3;

90 Le Service Public de la Diffusion du Droit Legifrance, „Guide de legistique”, 1.1.1. Questions préalables, pct. 1;


o 2009-592 DC du 19 novembre 2009, pct. 6; Conseil constitutionnel, Décision n

o

2013-685 DC du 29 décembre 2013, pct. 30, 33;

92 OECD, „The Right to Open Public Administrations”, 9, 13;

24

persoanelor documentele administrative ale căror concluzii le privesc şi de a anexa observaţiile

formulate de acestea cu privire la concluziile respective. Dreptul de acces la documentele

administrative se exercită prin consultarea lor gratuită, prin transmiterea copiilor lor sau prin

transmiterea lor prin poşta electronică. Decizia de refuz al accesului se comunică în scris, împreună

cu motivele avute în vedere şi cu indicarea procedurilor şi termenelor de recurs aplicabile.

Verificarea respectării prevederilor legale în materie se află în sarcina Comisiei pentru accesul la

documentele administrative, autoritate administrativă independentă.

Cerinţa de motivare a actelor administrative nu constituie un principiu cu aplicabilitate

generală, ci este o obligaţie care incumbă autorităţilor publice numai când dispun o sancţiune cu

caracter de pedeapsă93

, când adoptă decizii individuale defavorabile, prevăzute de Legea nr. 79-587

din 11 iulie 1979, sau în alte cazuri prevăzute expres de lege.

Pentru ca actele juridice să intre în vigoare, ele trebuie aduse la cunoştinţa publicului fie

prin publicare, în cazul actelor cu caracter normativ, fie prin notificarea lor către persoanele cărora

li se adresează, în cazul celor cu caracter individual. Deşi nepublicarea unui act administrativ nu

poate constitui prin ea însăşi obiectul unui recurs contencios pentru exces de putere, publicitatea

actelor este considerată un principiu general de drept, iar refuzul autorităţii de a i se conforma

constituie „o decizie [care] are ca efect privarea persoanelor interesate de dreptul de a se prevala de

dispoziţiile sale”94

.

Participarea cetățenilor la viața publică se realizează prin organizarea de referendumuri

şi de consultări publice, reglementate atât prin Codul general al colectivităţilor teritoriale, cât şi prin

Constituţie. Dreptul cetăţenilor de a fi consultaţi în gestionarea treburilor publice este unul de natură

constituţională, iar modalităţile concrete de exercitare a sa la nivel local sunt reglementate prin

dispoziţiile Codului general. Spre exemplu, potrivit art. 2143-1, modificat în anul 2014, consiliile

municipale ale localităţilor cu peste 80.000 de locuitori au obligaţia de a stabili perimetrele fiecărui

cartier component în parte, la nivelul cărora se organizează şi funcţionează consilii de cartier care

au dreptul de a fi consultate de primari şi de a formula propuneri asupra oricăror chestiuni care

privesc cartierul sau localitatea respectivă.

93

Conseil constitutionnel, Décision no 2004-497 DC du 01 juillet 2004, pct. 14;


o 243430, Lecture du 12 décembre 2003;

25


Răspunderea puterii executive şi a administraţiei publice este un principiu constituţional,

izvorât din prevederile Declaraţiei de la 1789, iar modalităţile specifice de control al legalităţii

actelor administrative constau în exercitarea recursului contencios, a recursului administrativ

(“reclamaţia administrativă”) şi a recursului prin mediator95

.

Controlul legalităţii actelor autorităților publice locale este exercitat de reprezentantul

statului în teritoriu, însărcinat cu urmărirea intereselor generale, cu exercitarea controlului

administrativ şi cu urmărirea respectării legii (art. 72 din Constituție). Anterior anului 1982, statul

exercita un control foarte strict asupra activităţii colectivităţilor teritoriale – tutela administrativă –,

autoritatea de tutelă fiind prefectul. Exercitând un control atât a priori, cât şi a posteriori, el avea

dreptul de a anula actele autorităţilor teritoriale, iar prefectul departamentului era şi organul

executiv al colectivităţii respective. În 1982, tutela administrativă a fost înlocuită cu un control de

legalitate exercitat a posteriori, reprezentantul statului având numai dreptul de a ataca actele

considerate nelegale în faţa instanţelor administrative competente96

. Persoana care se consideră

vătămată printr-un act al unei autorităţi locale poate solicita reprezentantului statului sesizarea

tribunalului administrativ sau poate introduce acţiune în instanţă în mod direct.

Sistemul francez, ca şi alte sisteme administrative, pune în lumină faptul că cea mai

eficientă garanţie împotriva eventualelor încălcări de drepturi şi libertăţi prin acţiuni şi decizii

administrative o constituie controlul judecătoresc. Acţiunea administrativă este subiect al

controlului exercitat de către instanţele administrative, Constituţia franceză recunoscând două ordini

jurisdicţionale distincte: una judiciară, în vârful căreia se află Curtea de Casaţie, şi o jurisdicţie

administrativă, în vârful căreia este plasat Consiliul de Stat97

. Sistemul justiţiei administrative

franceze cuprinde trei niveluri de jurisdicţie, respectiv tribunalele administrative („tribunaux

administratifs”, cel puţin unul pentru fiecare regiune), curţile administrative („tribunaux

administratifs”, jurisdicţia de apel) şi Consiliul de Stat. De asemenea, sistemul justiţiei

administrative cuprinde şi o serie de tribunale specializate în materie disciplinară, socială, financiară

şi a drepturilor străinilor98

. Justiţia administrativă franceză este reglementată prin prevederile

95

Alexandru, Drept administrativ european, 144;

96 Melinda Szasz, Sisteme administrative comparate. Note de curs (Petroşani: Universitatea din Petroşani, 2008), 16;


o 2009-595 DC du 03 décembre 2009, pct. 3;

98 United Nations, “Core document forming part of the reports of states parties: France”, Office of the United Nations

High Commissioner for Human Rights, 07.10.1996, HRI/CORE/1/Add.17/Rev.1. (Geneva, Switzerland, 1996);

26

cuprinse în Code de justice administrative, care se aplică tribunalelor şi curţilor administrative,

precum şi Consiliului de Stat. Codul justiţiei administrative cuprinde, de asemenea, o serie de

prevederi menite să asigure independenţa, imparţialitatea şi neutralitatea membrilor instanţelor

administrative, cerinţe garantate prin regimul răspunderii disciplinare şi prin stabilirea interdicţiilor

specifice membrilor acestora.

În Franța a fost creată, de asemenea, funcția de Apărător al drepturilor, autoritate

constituţională independentă care are competenţa de a veghea la respectarea drepturilor şi

libertăţilor de către administraţiile de stat, colectivităţile teritoriale, instituţiile publice şi orice

organism învestit cu o misiune de serviciu public sau asupra căruia apărătorului îi sunt atribuite

competenţe prin lege organică. Numit de Preşedintele Republicii, el răspunde atât în faţa acestuia,

cât şi a Parlamentului cu privire la activitatea desfăşurată. În vederea susţinerii dreptului

persoanelor la servicii publice, Apărătorul drepturilor este responsabil pentru îmbunătăţirea

relaţiilor dintre cetăţeni, administraţie şi serviciile publice, intervenind în conflictele în care sunt

implicate administraţia de stat, entităţi locale, servicii de sănătate sau instituţii responsabile cu

managementul serviciilor publice99

.


Principiile economicităţii, eficienţei şi eficacităţii activităţii administrative sunt susţinute

printr-un set de principii, reguli şi proceduri, multe dintre ele de natură constituțională. Toate

entităţile însărcinate cu gestionarea de servicii publice trebuie să asigure îndeplinirea cerinţei

privind buna utilizare a fondurilor publice, căreia Consiliul Constituţional francez i-a recunoscut

valoarea constituţională izvorâtă din prevederile Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului100

.

Definite în aceeași linie cu legislația și documentele comunitare din domeniu principiile

eficienței, eficacității și economicității sunt asigurate prin mecanisme și instrumente specifice de

control definite la nivel internațional, Franţa fiind membră a International Organization of Supreme

Audit Institutions (INTOSAI) şi a Comitetului pentru Standardele de Control Intern101

. Aşa cum s-a

99

Le Défenseur des droits, „Droits des usagers des services publics” (2015);


o 2006-545 DC du 28 décembre 2006, pct. 24;

101 INTOSAI, „Guidelines for Internal Control Standards for the Public Sector”, 1; INTOSAI, „Guidelines for Internal

Control Standards”, in OECD, ”Management Control in Modern Goverment Administration: Some Comparative

Practices”, SIGMA Papers, No. 4 (1996): 159;

27

subliniat recent într-un raport al unei Camere Regionale de Conturi102

, un rol deosebit în asigurarea

performanţei sectorului public îl au sistemele de control intern, care trebuie să cuprindă cele cinci

elemente distincte evidențiate de Curtea de Conturi Europeană: mediul de control, evaluarea

riscurilor, activităţile de control, gestiunea informaţiei şi a comunicării, precum şi conducerea103

.

Controlul ex ante asupra cheltuielilor publice este exercitat la nivelul fiecărui minister în

parte de către controlorii financiari, iar la nivelul colectivităţilor teritoriale, de funcţionarii

însărcinaţi în acest sens, în timp ce controlul ex post este realizat prin audituri interne şi externe, de

către serviciile de inspecţie internă ale ministerelor şi de Inspecţia Generală a Finanţelor, respectiv

de Curtea de Conturi şi Camerele Regionale de Conturi104

.

Constituţia atribuie Curţii de Conturi, instituţie independentă juridic de legislativ şi

executiv105

, rolul de a asista Parlamentul şi Guvernul în controlul executării legilor privind finanţele

publice, al aplicării legilor privind finanţarea sistemului de securitate socială şi de a le asista la

evaluarea politicilor publice, precum şi datoria de a contribui la informarea cetăţenilor prin

rapoartele sale publice. Potrivit Codului jurisdicţiilor financiare, membrii Curţii au calitatea de

magistraţi, iar la nivelul său este organizat un Consiliu Superior cu atribuţii similare Consiliului

Superior al Magistraturii. La nivelul Franţei, sunt organizate şi funcţionează, de asemenea, Camere

Regionale şi Teritoriale de Conturi, ale căror audituri vizează atât practicile contabile, cât şi

utilizarea fondurilor de către autorităţile publice ale colectivităţilor teritoriale106

. Asociată Curţii de

Conturi, Curtea pentru disciplină bugetară şi financiară poate fi sesizată împotriva oricărei persoane

din cadrul cabinetului unui membru al Guvernului, oricărui funcţionar sau agent civil sau militar al

statului, al colectivităţilor teritoriale, ale stabilimentelor lor publice sau al grupărilor colectivităţilor

teritoriale, oricărui reprezentant, administrator sau agent al altor organisme aflate sub controlul

Curţii sau Camerelor de Conturi, precum şi împotriva autorităţilor executive şi a membrilor

autorităţilor deliberative ale colectivităţilor teritoriale, pentru săvârşirea unor infracţiuni sau a altor

fapte definite de Codul jurisdicţiilor financiare.

102 Chambre régionale des comptes, Auvergne, Rhône-Alpes, „Rapport d’observations définitives. Commune de

Vichy”, P.J.:1 (Lyon, 2014), 6;

103 Chambre régionale des comptes, Auvergne, Rhône-Alpes, „Rapport d’observations définitives. Commune de

Vichy”, 23-24;

104 Benoît Chevauchez, „France”, in OECD, „Effects of European Union Accession: Part II. External Audit”, SIGMA

Papers, No. 20 (1997): 73-75;

105 OECD, „Relations Between Supreme Audit Institutions and Parliamentary Committees”, SIGMA Papers, No. 33

(2002): 35;

106 Chevauchez, „France”, 74;

28


administrative anglo-saxone. Studiu de caz: Marea Britanie

Monarhie constituțională parlamentară, Marea Britanie s-a distins în mod tradițional prin

supremaţia legii ca act adoptat de Parlament, legislaţia delegată executivului fiind circumscrisă

acesteia, iar aplicarea şi interpretarea principiului egalităţii în faţa legii în concepţia britanică

tradiţională conducând la inexistenţa unor ordini juridice şi justiţii separate, de drept comun şi de

drept administrativ. Totuşi, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, delegarea legislativă către executiv s-

a extins gradual, iar anumite atribute în materie judiciară au fost preluate de structuri executive şi

chiar de tribunale de tip administrativ, derogatorii de la sistemul judiciar comun, astfel că trăsăturile

tradiţionale ale sistemului britanic nu se mai păstrează astăzi decât în linii generale107

.


Principiu constituţional108

, statul de drept protejează şi susţine securitatea juridică prin

cerinţa ca aplicarea legii să fie previzibilă, uniformă, contantă şi certă, astfel încât toţi să-şi poată

construi comportamentul în jurul ei109

. Principiu de asemenea constituțional110

, legalitatea

înseamnă, cu precădere, domnia şi supunerea faţă de legea adoptată de Parlament, titularul

suveranităţii naţionale. Aceasta a constituit şi fundamentul concepţiei britanice potrivit căreia un

drept administrativ, un sistem şi o instanţă administrativă distincte ar încălca în sine atât principiul

separaţiei puterilor, cât şi pe cel al legalităţii. Concret, rule of law este interpretat în sensul că orice

putere exercitată de politicieni şi funcţionari “trebuie să aibă un fundament legitim, […] să se

bazeze pe o autoritate atribuită prin lege”, iar “legea ar trebui să fie conformă criteriilor minime ale

justiţiei, materiale şi formale”111

.

În vârful ierarhiei normelor juridice nu se află o constituţie scrisă, ci o „combinaţie de

statute, drept cutumiar şi practica şi convenţiile constituţionale”112

. Dreptul comunitar și Convenția

Europeană a Drepturilor Omului sunt parte a dreptului intern și normele lor prevalează în caz de

107

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Vol. I, Ediţia 4 (Bucureşti: All Beck, 2005), 97;

108 Constitutional Reform Act 2005, art. 1 „Rule of law”; Legal Services Act 2007, art. 1;

109 Robert Thomas, The Relationship Between English and European Community Administrative Law: The Principles of

Legitimate Expectations and Proportionality (Nottingham: Nottingham University Library, 1998), 247;

110 Regina v. Secretary of State for the Home Department, Ex Parte Simms (A. P.), Secretary of State for the Home

Department, Ex Parte O ‘Brien (Consolidated Appeals) [1999] UKHL 33;

111 Mihai Cristian Apostolache, Primarul în România şi Uniunea Europeană (Bucureşti: Universul Juridic, 2012), 258;

112 European Commission, „Legal order – England and Wales” (2004);

29

conflict (European Communities Act 1972, Human Rights Act 1998). Tratatele internaţionale

trebuie ratificate de Parlament pentru a-și produce efectele juridice, potrivit procedurii prevăzute în

Constitutional Reform and Governance Act 2010. Legislaţia primară („statutory law” sau „Acts of

Parliament”) este adoptată de Parlamentul Regatului Unit şi nu este supusă vreunui control de

constituţionalitate, întrucât, potrivit principiului suveranităţii parlamentului, puterea sa de legiferare

poate fi constrânsă teoretic numai politic, nu şi juridic113

.

Competenţa delegată de Parlament şi puterea discreţionară conferită autorităţilor publice

sunt considerate esenţiale atunci când vine vorba de acţiunea administrativă şi limitele ei. Actele

autorităţilor publice adoptate în limitele competenţelor lor sunt „intra vires”, iar cele adoptate cu

depăşirea competenţei legale sunt „ultra vires” şi pot fi atacate la instanţa competentă şi declarate

nule114

. Exercitarea puterii discreţionare este evaluată şi controlată sub aspectul „rezonabilităţii”, în

general interpretată în sens restrâns, astfel încât „intervenţia judiciară este permisă numai atunci

când o autoritate administrativă a acţionat într-un mod atât de nerezonabil încât nicio autoritate

rezonabilă nu ar fi putut acţiona în acel mod”115

. Este vorba despre așa-numitul „test Wednesbury”

sau „rezonabilitate Wednesbury”116

.

Așa cum am arătat, prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului au fost

încorporate în dreptul intern prin Human Rights Act 1998, în temeiul căruia legislaţia primară şi

secundară trebuie adoptată, interpretată şi aplicată într-un mod compatibil cu drepturile garantate de

Convenţie. Dacă normele interne contravin prevederilor acesteia, instanțele au la îndemână

posibilitatea de a face o declaraţie de incompatibilitate, în urma căreia, dacă Parlamentul nu

modifică actul în mod corespunzător, miniştrii pot adopta măsuri, prin intermediul legislaţiei

delegate „fast-track”, care să remedieze dezacordul dintre norme.

Egalitatea de tratament a persoanelor este o obligaţie a tuturor entităţilor din cadrul

sectorului public117

, prevăzută de Equality Act 2010, act adoptat în vederea armonizării legislaţiei

naţionale cu cea europeană în domeniu şi pentru reducerea numărului relativ mare de acte

113

Regina v. Secretary of State for the Home Department, Ex Parte Simms (A. P.), Secretary of State for the Home

Department, Ex Parte O ‘Brien (Consolidated Appeals) [1999] UKHL 33;

114 Apostol-Tofan, Instituţii administrative europene, 27-28;

115 Martina Künnecke, Tradition and Change in Administrative Law. An Anglo-German Comparison (Berlin: Springer,

2007), 14;

116 Associated Provincial Picture Houses, Limited v. Wednesbury Corporation [1948] 1 KB 223;

117 The Queen (on the application of LH) v. Shropshire Council [2014] EWCA Civ. 404, Case No. C1/2013/3516;

30

normative adoptate în această materie începând cu anul 1970118

. Împotriva încălcării acestui drept,

persoanele se pot adresa curţilor civile, iar, cu privire la cauzele din domeniul educaţiei, competenţa

de soluţionare revine tribunalelor.

Dezvoltarea principiului proporţionalităţii în Marea Britanie s-a datorat, pe de o parte,

aderării sale la UE şi, pe de altă parte, încorporării prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor

Omului în dreptul intern. În 1984, Lord Diplock făcea deja referire la principiul proporționalității ca

la un eventual al patrulea temei de atacare a actelor administrative la instanţele competente, alături

de ilegalitate, iraţionalitate şi neconformare procedurală119

.

La noţiunea de „aşteptări legitime”, Lord Denning, în 1968, a făcut referire, pe cale de

obiter dictum: acestea pot fi invocate de persoanele interesate numai dacă pot fi considerate ca

rezonabile prin raportare la cadrul legal şi la practicile administrative anterioare120

. Principiul

protecţiei aşteptărilor legitime din dreptul comunitar a contribuit la conturarea conceptului britanic

sub aspectul sferei şi conţinutului său121

, în 1984 el fiind deja considerat un principiu „ferm

înrădăcinat în ramura de drept” administrativ, a cărui încălcare ar constitui încălcarea însăși a

principiului corectitudinii în activitatea administraţiei publice122

.

Principiul bunei administrări este asociat cu dreptul persoanelor la proceduri echitabile,

dreptul de a fi ascultat şi cerinţa de rezonabilitate în desfăşurarea activităţilor administrative.

Principiu fundamental al sistemului administrativ britanic, corectitudinea procedurală este poate

cel mai des invocată în legislaţia britanică, în procesele de reformare a diverselor componente ale

sistemului juridico-administrativ, precum şi în jurisprudenţa națională. Ea este un principiu al

justiţiei naturale a cărui încălcare constituie temei al exercitării controlului judecătoresc123

, este o

limitare a puterii discreţionare a autorităţilor publice124

, un principiu pe care se întemeiază obligaţia

118

Equality Act 2010, Explanatory Notes, pct. 4-5, 10-11;

119 Council of Civil Service Unions v. Minister for the Civil Service [1983] UKHL 6, In re the Council of the Civil

Service Unions and others, Judgment of 22 November 1984, p. 16;

120 Schmidt and Another v. Secretary of State for Home Affairs [1968] 52 ILR, pp. 349-350;

121 Thomas, English and European Community Administrative Law, 230-232;


Service Unions and others, Judgment of 22 November 1984, pp. 21-22;



124 Breen v. Analgamated Engineering Union and others [1971] EWCA Civ. J0128-1, p. 7, lit. G;

31

administraţiei publice de a consulta particularii înainte de a lua deciziile care îi vizează125

sau de a

oferi oportunitatea de a-şi exprima punctele de vedere celor cărora le vor fi afectate drepturile şi

interesele printr-o anumită decizie126

.

La fel ca în Franța, integritatea în administraţia publică este asigurată prin instituirea

regimului incompatibilităților și al conflictului de interese, precum și prin stabilirea și urmărirea

respectării standardelor de conduită, prin acte ale Parlamentului aplicabile diferitelor categorii de

funcționari și demnitari din sectorul public, precum Constitutional Reform and Governance Act

2010, Localism Act 2011 sau Codul Ministerial din 2010.

Cerințele privind calitatea legislaţiei se regăsesc în numeroase acte ale Parlamentului,

dintre care menționăm Legislative and Regulatory Reform Act 2006, adoptat în scopul promovării

principiilor de reglementare şi al înlăturării sau reducerii constrângerilor rezultate din legislaţia

primară şi subordonată, împuternicind miniştrii Coroanei să adopte orice prevedere în acest scop,

precum și principii care să asigure că activităţile de reglementare sunt realizate în mod transparent,

responsabil, proporţional şi coerent şi că sunt întreprinse numai dacă este necesar.


Cel mai important pas în asigurarea celor două principii a constat în adoptarea legislaţiei

privind accesul la informaţiile publice, în anul 2000, respectiv a Freedom of Information Act, care a

conferit dreptul general la liberul acces la informaţiile deţinute de autorităţile publice și a instituit

obligația acestora din urmă de a le comunica solicitantului, pe baza cererii sale, într-un termen

rezonabil, de cel mult 20 de zile. În ce priveşte modalitatea de comunicare a informaţiilor,

autoritatea va ţine cont, în măsura în care este posibil şi rezonabil, de preferinţele exprimate expres

de solicitant. Refuzul comunicării trebuie motivat şi se face pe baza unei notificări transmise

solicitantului. Cu supravegherea aplicării prevederilor sale, Actul a însărcinat Comisarul pentru

Informaţii, care prezintă Camerelor Parlamentului rapoarte anuale cu privire la modul în care şi-a

exercitat funcţiile.

Obligaţia de motivare a deciziilor administrative este frecvent întâlnită în legislaţia

britanică privind autorităţile administraţiei publice: Freedom of Information Act 2000, Legislative

and Regulatory Reform Act 2006, Constitutional Reform and Governance Act 2010 şi altele

125

The Queen v. Devon County Council, ex parte Helen Mary Baker and The Queen v. Durham County Council, ex

parte mabel Curtis and Elizabeth Jane Broxson [1992] EWCA Civ 16, pct. 1;

126 Lloyd (A.P.) and others (A.P.) v. McMahon [1987] AC 625, p. 10;

32

asemenea. Cu toate acestea, motivarea actelor nu constituie un principiu juridic general aplicabil în

administraţia publică127

, iar lipsa motivării nu constituie întotdeauna o încălcare a unei condiţii de

legalitate a actului care să conducă la anularea sa pe cale judecătorească, spre deosebire, de

exemplu, de principiul corectitudinii procedurale128

.

Obligația de publicare sau comunicare a actelor administrative reprezintă o condiție a

opozabilității lor față de persoanele cărora li se adresează, fiind prevăzută atât de Statutory

Instruments Act 1946, cât și de Local Government Act 1972.

Consultarea cetăţenilor constituie un drept al persoanelor menit să le înlesnească

participarea în gestionarea treburilor publice şi să întărească răspunderea autorităţilor

administrative. Ea este prevăzută în numeroase acte normative de reglementare sectorială a

activităţii administrative care stabilesc obligațiile de consultare a cetățenilor ca proceduri prealabile

specifice adoptării actelor administrative de autoritățile publice centrale și locale.


Cetăţenii care se consideră vătămaţi printr-un act al administraţiei publice au la îndemână

o serie de căi de contestare a acestuia, de la adresarea unei plângeri către autoritatea emitentă, către

o entitate independentă, către un parlamentar sau Ombudsman, la soluționarea disputelor pe cale

contencioasă. Entităţile independente urmăresc corectarea deciziilor individuale şi identificarea

vulnerabilităţilor sistemice din domeniile controlate129

. În rezolvarea conflictelor dintre particulari

şi administraţie, accentul este pus pe utilizarea metodelor informale de soluţionare, prin facilitarea

unor acorduri între cele două părţi, iar, atunci când acestea nu sunt posibile, reclamanţii sunt

îndrumaţi să se adreseze ombudsman-ului prin intermediul unui parlamentar130

.

Creat prin Parliamentary Commissioner Act 1967, Ombudsman-ului Parlamentar are

rolul de a analiza şi soluţiona plângerile adresate de cetăţeni cu privire la tratamentul şi serviciile

furnizate de departamentele Guvernului, de alte organizaţii publice, precum şi de Sistemul Naţional

127

Regina v. Secretary of State for the Home Department (Original Appellant and Cross-respondent), ex parte Doody

[1993] UKHL 8, p. 18; The Queen on the Application of Hasan (Appellant) v. The Secretary of State for Trade and

Industry (now Business, Enterprise and Regulatory Reform) (Respondent) [2008] EWCA Civ 1312, pct. 8;

128 Mark Elliott, “Has the Common Law Duty to Give Reasons Come of Age Yet?”, Public Law, Issue 1 (2011): 56 şi

urm.;

129 Secretary of State for Constitutional Affairs and Lord Chancellor by Command of Her Majesty, White Paper –

„Transforming Public Services: Complaints, Redress and Tribunals” (2004), 11;

130 Secretary of State for Constitutional Affairs and Lord Chancellor by Command of Her Majesty, „Transforming

Public Services”, 11-12;

33

de Sănătate din Anglia131

. El desfăşoară anchete, în urma cărora formulează recomandări cu privire

la corectarea situaţiilor particulare identificate şi recomandări pentru îmbunătăţirea sistemică a

serviciilor publice132

. În prezent, datorită numărului mare de instituţii de acest tip, se intenționează

crearea unei viitoare funcţii unificate de Ombudsman pentru toate serviciile publice și simplificarea

procedurii de sesizare a acestuia133

.

În ce priveşte controlul judecătoresc, acesta a fost unul mai restrâns în Regatul Unit faţă

de cel exercitat în sistemele continentale, legalitatea şi constituţionalitatea acţiunii politice şi

administrative aplicându-se în mod diferit, de un sistem judecătoresc cu puteri limitate de verificare

a „substanţei deciziei”134

. Acesta se exercită cu privire la deciziile adoptate de entităţile

administrative sau la refuzul lor de a adopta o anumită decizie, dacă afectează alte persoane sau

entități, fie prin faptul că le modifică drepturi de care beneficiază sau obligaţii care le incumbă în

dreptul civil, fie prin faptul că le privează de anumite beneficii sau avantaje cu privire la care şi-au

format aşteptări legitime135

. Deciziile administrative pot fi atacate pe motive de „ilegalitate”,

„iraţionalitate” sau „nerespectarea procedurilor” („procedural impropriety”)136

.

Legalitatea acţiunilor autorităților publice este controlată de tribunale şi de curţi – Curtea

Administrativă, parte a Înaltei Curţi, în Anglia şi Ţara Galilor, Court of Session în Scoţia şi Înalta

Curte în Irlanda de Nord – competente să soluţioneze cauzele în care cel puţin o parte este o

instituţie, autoritate sau persoană care exercită funcţii publice137

. Curţile controlează, în primul rând,

folosirea puterilor de către administraţia publică, anulând actele acesteia pe motiv de nelegalitate

131

Parliamentary and Health Service Ombudsman, “Selected summaries of investigations by the Parliamentary and

Health Service Ombudsman”, Volume 1, report 1 (February and March 2014), 2;


Public Services”, 16;

133 Parliamentary and Health Service Ombudsman, “Launch of the public consultation on the future of public service

Ombudsmen” (2015); Public Administration Committee, “Time for a People’s Ombudsman’s Service”, „The future: An

ombudsman for England?”;

134 Künnecke, Tradition and Change, 14-15;


Service Unions and others, Judgment of 22 November 1984, pp. 14-15;





34

sau depăşire a competenţei legale138

. Apelul împotriva deciziilor Curţii Administrative se declară la

Curtea de Apel (Divizia Civilă), iar împotriva hotărârilor Curţii de Apel se declara la Camera

Lorzilor139

, ale cărei funcţii judecătoreşti au fost abolite prin Constitutional Reform Act 2005,

înființându-se Curtea Supremă a Regatului Unit140

.

Tribunalele au apărut iniţial ca entităţi mai degrabă administrative decât judecătoreşti.

Numai în urma Raportului Franks ele au devenit într-un mod mai clar parte a sistemului

judecătoresc, deşi separate de curţi, faţă de care reprezentau o alternativă mai puţin formală,

„combinând corectitudinea şi independenţa cu accesibilitatea şi expertiza”141

. Începând cu anii

2000, sistemului justiţiei administrative a fost supus unor măsuri succesive de reformare pentru a

face faţă nevoilor cetăţenilor. Astăzi, sistemul tribunalelor are o structură pe două niveluri, la care

se adaugă tribunalele forţei de muncă şi Tribunalul de Apel al Forţei de Muncă (Tribunals, Courts

and Enforcement Act 2007).

Administrarea sistemului tribunalelor este asigurată de Consiliul Justiţiei Administrative

şi al Tribunalelor, precum și de Her Majesty’s Courts and Tribunals Service, creat în 2011 în

vederea creşterii eficienţei justiţiei administrative şi a apropierii sistemului tribunalelor de cel al

curţilor142

. În 2012, a fost lansat „Administrative Justice and Tribunals: A Strategic Work

Programme 2013-16”, care se axează pe creşterea eficienţei şi eficacităţii sistemului tribunalelor şi

al justiţiei administrative, având la bază principiile fundamentale ale corectitudinii, accesibilităţii şi

eficienţei (decizia administrativă să fie de la început legală şi corectă)143

, la care se adaugă

principiul justiţiei deschise (transparente)144

.

138

Secretary of State for Constitutional Affairs and Lord Chancellor by Command of Her Majesty, „Transforming




140 Constitutional Reform Act 2005, Explanatory Notes;


Public Services”, 13-14;

142 Ministry of Justice, UK, „Administrative Justice and Tribunals: A Strategic Work Programme 2013-16” (2012),10;

143 Ministry of Justice, UK, „Administrative Justice and Tribunals”, 6;

144 Kennedy (Appellant) v. The Charity Commission (Respondent) [2014] UKSC 20, pp. 47-51;

35


Eficienţa, eficacitatea şi economicitatea constituie valori esenţiale ale administraţiei

publice britanice, încă din 1982 fiind creată o Comisie de Audit pentru Autorităţile Locale din

Anglia şi Ţara Galilor pentru verificarea autorităţilor sub aspectul asigurării, prin propriile norme şi

mecanisme, a celor trei principii în utilizarea resurselor lor (Local Government Finance Act 1982).

În 1983, era adoptat National Audit Act, care conţinea prevederi pentru promovarea celor trei

cerințe în activitatea administraţiei publice centrale, împuternicind Controlorul şi Auditorul General

cu verificarea respectării lor în utilizarea resurselor financiare de către departamentele

guvernamentale şi alte autorităţi şi instituţii publice. În 1992, prin adoptarea Local Government Act,

se dezvolta cadrul legal în vederea asigurării economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în desfăşurarea

activităţilor administraţiilor publice locale, introducându-se obligaţia de publicare a informaţiilor

referitoare la propriile activităţi, prin raportare la criteriile de cost, economicitate, eficienţă şi

eficacitate, care să permită realizarea de analize comparative şi evolutive cu privire la atingerea

standardelor de performanţă stabilite. Mai mult, urmărirea asigurării celor trei valori devenea

obligatorie inclusiv la adoptarea măsurilor şi actelor normative care determină schimbări structurale

(la nivelul funcţiilor sau configurării autorităţilor publice locale), schimbarea graniţelor unităţilor

administrative sau modificări ale procesului electoral, Comisia de Audit pentru Autorităţile Locale

prezentând opinii scrise cu privire la impactul modificărilor intenţionate asupra economicităţii,

eficienţei şi eficacităţii în furnizarea serviciilor publice. Local Government Act 1999 a introdus

unele cerinţe pentru autorităţile publice locale şi alte autorităţi cu privire la cele trei principii,

denumindu-le autorităţi „best value” şi instituindu-le obligaţia de a-şi stabili propriile norme şi

mecanisme care să le asigure îmbunătăţirea continuă a modului de exercitare a funcţiilor, pe baza

valorilor celor trei „E” şi a unor indicatori şi standarde de performanţă prestabilite. Potrivit Actului,

autorităţile trebuie să-şi elaboreze planuri anuale prin raportare la obiectivele de îndeplinit, pe baza

evaluărilor anterioare şi a indicatorilor şi standardelor de performanţă, planuri supuse auditului

intern al autorităţii.

Concordanţa acţiunii administrative cu normele legale aplicabile şi cu cerinţele celor „E”

este asigurată cu prioritate prin instituţiile şi mecanismele de audit de conformitate şi de

36

performanţă stabilite în legislaţia primară şi secundară a Regatului Unit, controlul şi auditurile

interne şi externe realizându-se în concordanţă cu standardele şi principiile INTOSAI145

.

National Audit Act 1983, adoptat pentru promovarea economicităţii, eficienţei şi

eficacităţii în activitatea administraţiei publice centrale, a creat o Comisie pentru Conturile Publice

şi un Birou Naţional de Audit (instituţie independentă, finanţată direct de Parlament146

, modernizată

prin Budget Responsibility and National Audit Act 2011) şi a împuternicit Controlorul şi Auditorul

General cu verificarea respectării lor în utilizarea resurselor financiare de către departamentele

guvernamentale şi alte autorităţi şi instituţii publice. În ce priveşte administraţia publică locală,

potrivit Local Government Act 1972, fiecare autoritate este obligată să îşi stabilească propriile

modalităţi şi reguli necesare bunei administrări a resurselor financiare şi să numească un funcţionar

responsabil cu gestionarea acestora. Local Audit and Accountability Act 2014 a abolit regimul

existent al auditului, iar funcţiile de audit au fost preluate de auditorii locali, care efectuează

audituri de performanţă și elaborează rapoarte care vor cuprinde şi recomandările considerate

necesare. Potrivit modificărilor (încă neaplicabile) aduse de Local Audit and Accountability Act

2014, va fi numit un inspector şi inspectori asistenţi pentru examinarea conformării autorităţilor

publice cu cerinţele de performanţă best value, responsabilitate aflată anterior în sarcina Comisiei

de Audit.


administrative germanice. Studiu de caz: Germania

Stat federal democratic şi social, Germania este guvernată de principiul separaţiei şi

echilibrului puterilor147

, al democraţiei parlamentare și al statului de drept. În acest sistem,

principiile juridice au fost dezvoltate pe cale jurisprudenţială148

, în scopul protecţiei individului

împotriva acţiunii statale149

. Cea mai mare parte a principiilor spaţiului administrativ european se

145

Dudley Lashmar, “The Role of the External Auditor in Management Control Systems in Government: A United

Kingdom Perspective”, in OECD, „Management Control in Modern Government Administration”, SIGMA Papers, No.

4 (1996): 139, 143 şi urm.;

146 OECD, “Achieving High Quality in the Work of Supreme Audit Institutions”, 66; Sustainable Government

Indicators, United Kingdom report, coord. Andreas Busch, Iain Begg, Nils C. Bandelow (Gütersloh: Bertelsmann

Stiftung, 2014), 39;

147 Case 49 BVerfGE 89 (Kalkar Case I), Federal Constitutional Court, 1978, pct. I.a); Case BVerfGE 69, 315, Federal

Constitutional Court, 14 May 1985, pct. I.2.b); Alexandru Radu, Sisteme politice contemporane. Forme de guvernare în

29 de state (Bucureşti: C. H. Beck, 2010), 101;

148 Alexandru, Drept administrativ european, 67;

149 Künnecke, Tradition and Change 1;

37

regăseşte în Legea de Bază şi în Legea privind procedura administrativă, aplicabilă ansamblului

activităţilor administrative guvernate de dreptul public, atât la nivel federal, cât la nivelul landurilor

şi al administraţiilor locale.


Principiu constituţional fundamental150

, statul de drept („Rechtsstaat”) s-a dezvoltat în

scopul eliminării puterii arbitrare a statului şi al protecţiei drepturilor particularilor în relaţia cu

administraţia publică151

, executivul fiind obligat prin Constituţie să se supună dreptului şi dreptăţii

(„law and justice”, art. 20). În centrul concepţiei germane asupra statului de drept se află însuşi

principiul legalităţii, care presupune, pe de o parte, primatul legii şi, pe de altă parte, cerinţa ca

legea să existe pentru ca administraţia să poată acţiona152

.

În vârful ierarhiei normelor juridice se află Legea de Bază, iar controlul

constituționalității legilor este exercitat de Curtea Constituţională Federală. Normele generale de

drept internaţional constituie parte integrantă a dreptului federal și au prioritate asupra legilor. În ce

priveşte Uniunea Europeană, Germania participă la dezvoltarea acesteia, îi poate transfera puteri

suverane prin lege cu acordului Bundesrat-ului, iar normele de drept comunitar care ar conduce la

modificarea sau completarea Constituţiei sunt supuse procedurii speciale şi condiţiilor prevăzute de

Constituție. Un loc important îl ocupă, de asemenea, drepturile omului și celelalte valori ale ordinii

constituționale153

, legislaţia trebuind să fie compatibilă cu acestea154

. În ce priveşte legile, ele sunt

adoptate de legislativul federal şi au forţă juridică superioară celor adoptate la nivelul landurilor,

competenţele de legiferare la nivelul Republicii şi al landurilor fiind reglementate prin art. 70-74

din Constituţie.

Competenţa autorităţilor naționale și locale este reglementată atât prin Constituție, cât și

prin Legea privind procedura administrativă, iar conflictele în materie sunt soluţionate de

autorităţile ierarhic superioare sau, după caz, de autorităţile superioare competente în domeniul

respectiv. În ce priveşte puterea discreţionară, autorităţile publice sunt obligate să acţioneze în

concordanţă cu scopul în care aceasta le-a fost conferită şi cu respectarea limitelor legale care o

150

Case 6 BVerfGE 32 (Elfes Case), Federal Constitutional Court, 1957, pct. II.2.c);

151 Künnecke, Tradition and Change, 23-24;

152 Alexandru, Drept administrativ european, 140-141;

153 Case 6 BVerfGE 32 (Elfes Case), Federal Constitutional Court, 1957, pct. II.2.c);

154 Case BVerfGE 7, 198, Federal Constitutional Court, 15 January 1958, pct. 1-3;

38

îngrădesc155

, să ia în considerare toate chestiunile de drept şi de fapt relevante şi să pună în balanţă

interesul public şi interesele private care trebuie protejate156

.

Drepturile fundamentale ale persoanelor sunt garantate constituțional. Persoanele care se

consideră vătămate în drepturile lor fundamentale sau în alte drepturi constituţionale, prin acţiunea

administraţiei publice, se pot adresa cu plângere la Curtea Constituţională Federală. Parte a acestor

drepturilor constituționale, egalitatea persoanelor cuprinde egalitatea în faţa legii, egalitatea în

drepturi şi nediscriminarea.

Principiul proporţionalităţii a fost preluat în ordinea juridică europeană din sistemul

administrativ german. Cu toate acestea, jurisprudenţa germană157

demonstrează că, în interpretarea

şi aplicarea acestuia, instanţele naţionale se raportează deseori la evoluţiile jurisprudenţei

comunitare în materie. Potrivit Constituţiei, restrângerea unui drept fundamental nu poate fi dispusă

decât cu respectarea următoarelor condiţii: 1. legea sau actul respectiv trebuie să aibă aplicabilitate

generală şi nu asupra unui caz singular; 2. actul trebuie să precizeze dreptul fundamental afectat şi

norma care îl prevede; 2. în niciun caz nu poate fi afectată esenţa dreptului; şi 4. dacă drepturile

persoanelor sunt încălcate de o autoritate publică, acestea se pot adresa instanţelor de judecată

competente.

Protecţia aşteptărilor legitime este recunoscută ca principiu de drept în jurisprudenţa

Curţii Administrative Federale germane, interpretat în concordanţă cu hotărârile Curţii Europene de

Justiţie158

. Potrivit Legii privind procedura administrativă, asigurarea din partea unei autorităţi

publice că va emite sau nu un anumit act administrativ în viitor este validă numai dacă a fost

formulată în scris, iar, dacă audierea participanţilor este obligatorie înainte de emiterea actului,

asigurarea poate fi făcută numai după îndeplinirea acestei obligaţii.

Corectitudinea procedurală este unul din principiile dreptului administrativ german159

şi

constituie un drept în sine al cetăţenilor în relaţia cu statul şi administraţia. Îndeplinirea procedurii

nu este ţinută de forme specifice atunci când acestea nu sunt prevăzute expres de lege, ci se va

155

Case BVerwG 1 C 1.14, Federal Administrative Court, 19 August 2014, para. 14; Case BVerwG 1 C 18.14, Federal

Administrative Court, 25 March 2015, para. 29;

156 Case BVerwG 1 C 19.11, Federal Administrative Court, 10 July 2012, para. 20;



159 Case BVerwG 10 C 1.13, Federal Administrative Court, 5 September 2013, paras. 31, 39;

39

urmări realizarea ei într-o manieră adecvată, necomplicată şi în cadrul unui termen rezonabil (Legea

privind procedura administrativă). Persoanele au dreptul de a fi ascultate, dreptul de a consulta

documentele pe care le consideră necesare şi dreptul de a fi reprezentate şi consiliate pe parcursul

procedurii. Actele adoptate cu încălcarea condiţiilor de formă sau procedurale nu pot fi anulate dacă

prin încălcarea condiţiei respective nu a fost influenţată decizia în cauză.

Integritatea în administraţia publică este asigurată atât prin regimul incompatibilităţilor

și conflictului de interese privind personalul din sectorul public, reglementat prin Constituţie şi prin

Legea privind procedura administrativă, cât și prin cerințele de transparenţă a procesului decizional

administrativ, ridicate la rang de garanţii ale corectitudinii şi integrităţii personalului (Directiva

Guvernului privind prevenirea corupţiei în administraţia federală din 1998 şi, ulterior, din 2004).

Prevederile legale relevante pentru calitatea actelor administrative se regăsesc în Legea

privind procedura administrativă, din care rezultă că evenimentele legislative care pot interveni sunt

supuse unor condiții specifice, care diferă în funcţie de implicaţiile actului administrativ –

favorabile sau neutre – asupra drepturilor şi beneficiilor persoanelor cărora li se adresează.

Însărcinat cu îmbunătăţirea calităţii tuturor categoriilor de acte juridice și cu reducerea birocraţiei

este Consiliul Naţional pentru Controlul Reglementării, organism independent înființat în 2006 în

subordinea Guvernului.


Legea de Bază germană garantează libertatea persoanelor de exprimare, de diseminare a

propriilor opinii şi de informare, precum şi libertatea presei, care nu pot fi limitate decât prin

prevederi ale legilor generale, prin prevederi privind protecţia tinerilor şi pentru respectarea

dreptului la onoare personală. Potrivit Legii liberului acces la informaţii din 2005, dreptul

persoanelor de acces la informaţiile publice se realizează la cerere, prin comunicarea documentelor

solicitate contra unor costuri rezonabile sau prin punerea lor la dispoziţia persoanei spre consultare,

gratuit. Refuzul comunicării sau punerii la dispoziţie a informaţiilor solicitate se notifică persoanei

în cauză, care poate sesiza Comisarul Federal pentru Accesul la Informaţii sau instanţa

administrativă competentă.

Motivarea actelor este obligatorie, cu excepția cazurilor în care: nu sunt afectate drepturi

ale persoanelor, motivele adoptării sunt deja cunoscute de cei interesaţi, adoptarea actului decurge

dintr-o prevedere legală, au fost adoptate anterior acte identice sau când un act normativ a fost

publicat (Legea privind procedura administrativă).

40

Actele administrative adoptate în formă scrisă sau în format electronic trebuie notificate

persoanelor cărora li se adresează, respectiv celor ale căror drepturi sunt afectate, (Legea privind

procedura administrativă) și își încep producerea efectelor juridice de la momentul notificării sau

publicării lor. În cazurile prevăzute de lege, actele administrative sunt publicate, inclusiv atunci

când ele ar trebui să fie notificate unui număr de peste 50 de persoane interesate.


Răspunderea administraţiei publice este un principiu constituţional, controlul asupra

acţiunii administrative îmbrăcând variatele forme pe care le regăsim în democraţiile vest-europene,

cele mai eficiente dintre acestea fiind considerate controlul extra-jurisdicţional exercitat de

administraţia însăşi şi controlul judecătoresc160

. De asemenea, Germania a preluat şi instituţia

Ombudsman-ului după modelul scandinav în 1957161

, fiind numit un Comisar Parlamentar pentru

Forţele Armate, care supraveghează respectarea drepturilor fundamentale şi acordă sprijin

Bundestag-ului în controlul parlamentar pe care acesta îl exercită asupra Forţelor Armate.

Controlul administraţiei asupra ei înseşi se realizează prin posibilitatea sa de a-şi examina

propriile fapte şi acte administrative fie de autoritatea emitentă a actului, fie de autoritatea ierarhic

superioară. Potrivit Legii privind procedura administrativă, autorităţile publice pot stabili

nevaliditatea actelor administrative pe care le-au adoptat sau le-au emis în orice moment, din oficiu

sau la cererea persoanelor interesate, temeiurile de nevaliditate fiind: 1. absenţa menţionării

emitentului; 2. netransmiterea unui document atunci când legea prevedea transmiterea acestuia ca

unică modalitate de emitere; 3. emiterea sau adoptarea actului cu depăşirea competenţei legale; 4.

imposibilitatea aplicării sale pentru motive de ordin material; 5. actul presupune o acţiune contrară

legii sancţionată cu amendă sau închisoare; sau 6. actul contravine moralităţii.

Potrivit Constituției și Codului de procedură a curţilor administrative, puterea

judecătorească este exercitată de Curtea Constituţională Federală, curţile federale şi curţile

landurilor. La nivel federal, este organizată Curtea Federală Administrativă ca instanţă

administrativă supremă, în cadrul căreia funcţionează o Cameră Comună responsabilă cu asigurarea

uniformităţii deciziilor judecătoreşti. La nivelul său este numit de Guvern un Reprezentant al

Intereselor Federaţiei, care are dreptul de a participa la derularea procedurilor şi de a emite

declaraţii. În landuri, sunt organizate şi funcţionează curţi administrative şi câte o curte

160

Alexandru, Drept administrativ european, 152;

161 Cezar Corneliu Manda, Teoria administraţiei publice (Bucureşti: C. H. Beck, 2013), 193;

41

administrativă superioară, de apel, la nivelul cărora guvernele landurilor pot numi câte un

reprezentant al interesului public. Supravegherea judecătorilor, a funcţionarilor publici şi a

celorlalte categorii de salariaţi ai curţilor administrative este exercitată de Preşedinţii acestora, iar,

pentru personalul curţilor de nivel inferior, Preşedinţii curţilor superioare asigură o supraveghere

ierarhică.

Instanţele administrative au competenţa generală de a soluţiona toate litigiile de drept

public, cu excepţia celor de natură constituţională şi a celor care intră în competenţa altor instanţe,

potrivit legii speciale. Potrivit prevederilor Codului, prin acţiunea introdusă în faţa curţii, persoana

care se consideră vătămată în drepturile sale poate solicita anularea unui act administrativ sau, după

caz, emiterea unui act administrativ; anterior introducerii acţiunii, legalitatea şi oportunitatea actului

contestat vor fi examinate în cadrul unei proceduri prealabile, cu audierea părţilor, obiecţia

(plângerea) depunându-se în scris la autoritatea care a emis actul, în termen de o lună, termen care

va fi considerat respectat şi în cazul depunerii obiecţiei la autoritatea competentă să o soluţioneze.

Acţiunea va fi introdusă în instanţă în termen de o lună de la comunicarea hotărârii cu privire la

obiecţia formulată.


Eficienţa, eficacitatea şi economicitatea constituie principii de bază ale activităţii

Guvernului şi administraţiei publice, prevăzute atât în Constituţie, cât şi în alte acte normative.

Potrivit Constituției, Federaţia şi landurile îşi finanţează propriile cheltuieli pe care le implică

exercitarea competenţelor lor şi sunt responsabile pentru asigurarea unei bune administrări, ambele

niveluri dispunând de independenţă şi autonomie în managementul bugetelor lor. Curtea de Conturi

este autoritatea supremă de audit, înfiinţată în 1985, ca instituţie independentă supusă exclusiv legii,

ai cărei membri se supun dispoziţiilor aplicabile judecătorilor federali în ceea ce priveşte garanţiile

de independenţă şi regimul răspunderii disciplinare (Bundesrechnungshof Act). Potrivit Legii

privind principiile bugetare, în vederea verificării economicităţii şi a respectării scopului alocării

resurselor financiare publice, sunt supuse auditurilor şi entităţile care nu aparţin administraţiilor

federale sau ale landurilor, dar care utilizează sume prevăzute în bugetul acestora sau care le

administrează bunuri ori resurse. Principiile şi procedurile urmate de Curtea de Conturi şi de

birourile sale regionale sunt stabilite prin Normele de audit ale Curţii de Conturi din 1997, potrivit

cărora misiunea lor este de a asigura regularitatea, conformitatea şi eficienţa managementului

sectorului public, de a creşte performanţa şi de a diminua erorile.

42

De asemenea, la nivelul autorităţilor publice sunt constituite, de regulă, unităţi de audit

intern care, potrivit Recomandărilor Ministerului Federal de Interne emise la 21 decembrie 2007,

exercită următoarele categorii de atribuţii: 1. verificarea caracterului legal, adecvat, funcţional,

eficace şi cost-eficient al operaţiunilor; 2. sprijinirea conducerii autorităţii sau instituţiei; 3.

consilierea şi informarea acesteia; şi 4. prevenirea corupţiei interne sau efectuarea de cercetări cu

privire la faptele de corupţie semnalate.

Guvernul german şi administraţia publică utilizează un sistem de gestionare a resurselor

publice bazat pe managementul total al calităţii, prin urmărirea şi măsurarea performanţei în termeni

de rezultate, pe de o parte, şi pe controlul resurselor disponibile, pe de altă parte, precum şi prin

implementarea unor metode de promovare a bunelor practici şi benchmarking, în vederea

îmbunătăţirii proceselor administrative162

.


administrative scandinave. Studiu de caz: Suedia

Monarhie constituțională care şi-a câștigat independenţa în 1523, Suedia are un sistem

politic de tip parlamentar și s-a distins în mod tradițional prin deschiderea și transparența

administrației publice, precum și prin crearea instituției ombudsman-ului ca metodă extra-judiciară

de soluționare a disputelor dintre administrație și cei administrați.


Principiile statului de drept şi al legalităţii sunt „principii de bază ale formei de guvernare”,

consacrate în Constituţie, respectiv în Legea guvernării (Regeringsformen). În vârful ierarhiei

normelor juridice se află Constituţia, care constă în patru legi fundamentale, respectiv

Regeringsformen (Legea guvernării), Successionsordningen (Legea de succesiune),

Tryckfrihetsförordningen (Legea privind libertatea presei) şi Yttrandefrihetsgrundlagen (Legea

fundamentală privind libertatea de exprimare), la care se adaugă Riksdagsordningen (Legea

Parlamentului), care nu este lege fundamentală, dar are forţă juridică superioară legilor ordinare. În

temeiul principiilor supremaţiei şi efectului direct al dreptului comunitar, acesta are prioritate

asupra legislaţiei naţionale, însă Parlamentul nu poate aproba un transfer al puterii de decizie dacă

astfel s-ar încălca principiile de bază ale guvernării naţionale sau dacă s-ar asigura un nivel de

protecţie al drepturilor şi libertăţilor inferior celor prevăzute în legea naţională sau în Convenţia

162

Federal Ministry of Interior, „Moderner Staat – Moderne Verwaltung. The Programme of the German Government”,

Berlin: Druck Center Meckenheim GmbH, 1999, 15;

43

Europeană a Drepturilor Omului. Acordurile internaţionale sunt încheiate de Guvern iar, dacă prin

acestea este necesară amendarea sau aprobarea unei legi, aprobarea unei legi noi, sau dacă vizează

un domeniu de importanţă majoră sau o problemă aflată în competenţa Parlamentului, ele sunt

supuse aprobării prealabile de către acesta din urmă (Regeringsformen). Parlamentul (Riksdag) este

cel dintâi reprezentant al poporului, iar legile pe care le adoptă au forţă juridică superioară tuturor

celorlalte categorii de acte.

Potrivit principiilor de bază ale guvernării statuate în Regeringsformen, întreaga putere

publică emană de la popor şi se exercită în temeiul legii. Autorităţile publice centrale şi locale pot

adopta acte administrative numai în domeniile lor competenţă, stabilite prin Constituţie şi lege, şi cu

respectarea limitelor puterii discreţionare, în caz contrar actele fiind anulate în instanţa de

contencios administrativ pentru nelegalitate.

Drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor sunt consacrate în Legea guvernării,

iar Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, încorporată în dreptul intern la mijlocul anilor 1990,

are forţă de lege în dreptul suedez și interpretarea sa trebuie să respecte practica dezvoltată în

decursul timpului de Curtea Europeană a Drepturilor Omului163

. Drept fundamental constituțional,

egalitatea de tratament impune exercitarea puterii publice cu respectarea „valorii egale a tuturor”

(Legea guvernării).

Principiul proporţionalităţii a fost dezvoltat pe cale jurisprudenţială164

, iar Legea

guvernării conţine referiri la acesta, prevăzând scopul și condițiile excepționale de limitare a unor

drepturi şi libertăţi fundamentale

În Suedia, principiul neretroactivităţii este strâns legat de protecţia aşteptărilor legitime ale

persoanelor, cărora normele juridice trebuie să le garanteze, în principiu, capacitatea de a determina

legalitatea şi efectele acţiunilor pe care şi le propun înainte de a le realiza efectiv. Potrivit

profesorului Bernitz, prin aderarea la UE şi încorporarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului

în dreptul naţional, dreptul suedez a cunoscut o „continuă ‘Euroficare’”, iar neretroactivitatea

163

Riksdagens Ombudsmän, „Report for the period 1 July 2011 to 30 June 2012. Summary in English”, 2012/13:JO1

(2012), 613;

164 Statskontoret, „Principles of Good Administration In the Member States of the European Union” (2005), 24;

44

normelor juridice, fundamentată pe principiul protecţiei aşteptărilor legitime, a devenit un pilon

puternic de susţinere a securităţii juridice165

.

Corectitudinea procedurală cuprinde dreptul persoanelor de a fi ascultate şi de a avea

acces la propriul dosar înainte de luarea deciziilor care le privesc, cerinţele de imparţialitate şi de

tratare corectă şi obiectivă a problemelor indivizilor și cerința rezonabilității termenelor166

.

Majoritatea acestor cerinţe şi principii sunt consacrate în Constituţia suedeză (Legea guvernării) şi

în Legea privind procedura administrativă din 1986, care prevede inclusiv o datorie generală a

autorităţilor publice de a asigura un echilibru între simplitate, rapiditate şi economicitate, pe de o

parte, şi cerinţele securităţii juridice, pe de altă parte, în toate activităţile şi procesele administrative

în care sunt implicaţi şi particularii. Nerespectarea cerinţelor procedurale esenţiale constituie temei

de anulare a actelor administrative, potrivit Legii guvernării.

Integritatea în exercitarea prerogativelor de putere publică constituie un principiu de bază

al guvernării, de natură constituţională, iar supravegherea respectării cerințelor specifice de

obiectivitate și imparțialitate se află în competenţa unui Ombudsman Parlamentar, care va raporta

Parlamentului cu privire la cazurile de încălcare a lor, prin intermediul rapoartelor sale publice

anuale167

. De asemenea, legislația națională reglementează regimul juridic al incompatibilităților și

conflictelor de interese aplicabil funcționarilor și demnitarilor din administrația publică centrală

(Legea guvernării) și locală (Legea guvernării locale).

În ce privește asigurarea calității legislației, normele de tehnică juridică suedeze sunt

fundamentate, în esenţă, pe două imperative: legea (în sensul larg al termenului) „trebuie să

servească unor finalităţi practice” şi tehnica juridică trebuie să răspundă cerinţelor raţionalităţii şi

rezonabilităţii, astfel încât legea să poată fi uşor de interpretat, iar numărul litigiilor generate de

diferenţele de interpretare a normelor să fie cât mai redus168

. Prin Legea guvernării, este constituit

Consiliul pentru Legislaţie (“lagrådet”), care îndeplinește un rol semnificativ în asigurarea calităţii

165

Ulf Bernitz, „Retroactive Legislation in a European Perspective – On the Importance of General Principles of Law”,

Scaniavian Studies in Law, No. 39 (2000): 50-52;

166 Statskontoret, „Principles of Good Administration”, 25, 31-32, 35, 38;

167 Riksdagens Ombudsmän, „Report for the period 1 July 2013 to 30 June 2014. Summary in English”, 4, 21;

168 Svante Bergström, „How to Improve Legal Technique”, Scandinavian Studies in Law, Vol. 21 (1977): 13-14;

45

legislaţiei suedeze şi a conformităţii sale cu normele constituţionale şi cu celelalte prevederi cu forţă

juridică superioară169

.


Suedia se remarcă în mod deosebit prin susţinerea tradiţională a principiilor deschiderii şi

transparenţei, ea constituind singura excepţie de la tradiţionala secretizare a activităţii

administrative, introducând principiul accesului public la documentele oficiale încă din anul 1766,

prin reglementările cu privire la libertatea presei170

. Principiul accesului public la informaţii

îmbracă forme variate, care cuprind: accesul la documentele oficiale (dreptul tuturor de acces la

documentele autorităţilor publice), libertatea de exprimare (dreptul personalului din administraţia

centrală şi locală de a împărtăşi informaţii celor din afară), dreptul de a comunica şi publica

informaţii (dreptul personalului administraţiei de a difuza informaţii către media şi de a le publica

personal), accesul la audierile desfăşurate în faţa curţilor (dreptul publicului şi al mediei de a

participa la procese) şi accesul la şedinţele organelor decizionale (dreptul publicului şi al mediei de

a participa la întrunirile Parlamentului, ale autorităţilor deliberative locale şi ale altor categorii de

decidenţi)171

. Accesul public la informaţii este caracterizat, în principal, prin faptul că este garantat

nu numai cetăţenilor suedezi, ci şi celorlalte persoane172

, precum şi prin faptul că, în general, legea

nu îl condiţionează de obligaţia motivării cererii adresate autorităţii sau instituţiei publice sau a

identificării solicitantului (Legea privind libertatea presei). În 2009, a fost aprobată Legea 2009:400

privind accesul public la informaţii şi confidenţialitatea, care prevede unele măsuri menite să

faciliteze accesul persoanelor la documentele oficiale, printre care obligaţia autorităţilor publice de

a utiliza sisteme de procesare automată a datelor capabile să satisfacă interesul particularilor de a

căuta şi obţine pe această cale documentele oficiale gestionate de acestea173

. Refuzul autorităţii de a

furniza documentele solicitate poate fi atacat în instanţă, în general la curtea administrativă de apel,

a cărei decizie poate fi apelată la Curtea Supremă Administrativă174

.

169

Sustainable Government Indicators, „2014 Sweden Report”, coord. Jon Pierre, Sven Jochem, Detlef Jahn (Gütersloh:

Bertelsmann Stiftung, 2014), 22;

170 OECD, „The Right to Open Public Administrations”, 7;

171 Ministry of Justice, Sweden, “Public Access to Information and Secrecy Act. Information concerning public access

to information and secrecy legislation, etc.” (Stockholm, 2009), 7;

172 OECD, „The Right to Open Public Administrations”, 16; Ministry of Justice, Sweden, “Public Access to

Information”, 7;

173 Ministry of Justice, Sweden, “Public Access to Information”, 18-19;

174 Ministry of Justice, Sweden, “Public Access to Information”, 21;

46

Motivarea deciziilor administrative individuale este o regulă generală a dreptului

administrativ procedural175

. Posibilele excepţii de la regulă sunt prevăzute de Legea privind

procedura administrativă, însă și în aceste cazuri, dacă o persoană solicită comunicarea motivelor

care au stat la baza unei decizii, autoritatea le va comunica în măsura în care acest lucru este posibil.

Comunicarea deciziilor administrative individuale constituie, de asemenea, o regulă

generală, prevăzută de Legea privind procedura administrativă, fiind exceptate numai actele a căror

notificare apare în mod evident ca nefiind necesară. Potrivit Legii guvernării locale, deciziile cu

caracter normativ trebuie aduse la cunoştinţă publică, prin publicarea unei minute pentru fiecare

decizie în parte, în urma şedinţei în cadrul căreia a fost adoptată.

Consultarea publică este, de asemenea, o normă de drept constituţional, Legea guvernării

prevăzând că, în desfăşurarea activităţii sale, Guvernul va asigura oportunitatea persoanelor de a-şi

exprima opiniile atunci când este necesar. La nivel local, participarea cetăţenilor la luarea deciziei

administrative este asigurată prin organizarea şi desfăşurarea de referendumuri locale, în condiţiile

Legii referendumului local din 1994, prin dreptul membrilor colectivităţilor locale de a propune

subiecte supuse dezbaterii autorităţilor deliberative, precum şi prin consultarea acestora, înainte de

adoptarea deciziilor de către autorităţile deliberative, prin realizarea de sondaje de opinie sau prin

alte proceduri similare.


Creată în 1713176

, instituţia Ombudsman-ului constituie specificul sistemului suedez, fiind

ulterior preluată şi de alte state. Ombudsman-ul se regăseşte sub două forme diferite: pe de o parte,

Ombudsman-ul parlamentar, funcţie învestită de Parlament cu prerogativa de a supraveghea

respectarea legii de către ansamblul funcţionarilor, judecătorilor şi ofiţerilor177

; pe de altă parte,

categoria de Ombudsmen desemnaţi de guvern, a căror competenţă se extinde asupra unor domenii

specializate.

În ceea ce priveşte justiţia, în Suedia funcţionează un sistem de curţi cu jurisdicţie generală

(curţile de la nivelul districtelor, curţile de apel şi Curtea Supremă), un sistem de curţi generale

175

Riksdagens Ombudsmän, „Report for the period 1 July 2012 to 30 June 2013. Summary in English”, Särtryck ur

2013/14:JO1 (2013), 3, 7;

176 Corneliu Manda, Cezar C. Manda, Ştiinţa administraţiei, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită (Bucureşti: Universul

Juridic, 2008), 326; Corneliu Manda, Ovidiu Predescu, Ioan Popescu Slăniceanu, Cezar C. Manda, Ombudsmanul,

instituţie fundamentală a statului de drept (Bucureşti: Lumina Lex, 1997), 19;

177 Manda, Manda, Ştiinţa administraţiei, 54;

47

administrative (curţile administrative, curţile administrative de apel şi Curtea Supremă

Administrativă), precum şi alte curţi înfiinţate în temeiul legii, care soluționează litigii în domenii

speciale. Potrivit Legii, controlul judecătoresc se exercită cu privire la legalitatea actelor şi la

respectarea procedurilor de adoptare a acestora. Persoanele pot ataca la instanţa de contencios

administrativ în general orice decizii administrative care le afectează, cu unele excepţii prevăzute

expres de lege. Acţiunea, formulată în scris şi motivată, se introduce la curtea administrativă, care

poate anula decizia atacată pentru nelegalitate, în cazul în care: 1. contravine ordinii juridice; 2.

obiectul său nu se află în competenţa autorităţii emitente; 3. a fost adoptată cu depăşirea puterii

conferite de lege; sau 4. decizia contravine legii sau actelor guvernului (Legea guvernării locale).

Ansamblul serviciilor suport ale sistemului suedez al justiţiei este asigurat şi gestionat de

Svenska Domstolsverket (Administraţia Curţilor Naţionale), entitate creată în anul 1975, în cadrul

căreia funcţionează departamente speciale pentru finanţe, resurse umane, dezvoltare, IT, securitate,

comunicare, precum şi departamentele administrativ şi juridic178

.


În Suedia, eficienţa, eficacitatea şi economicitatea în îndeplinirea sarcinilor constituie

obligaţii legale ale tuturor entităţilor publice, asigurate prin implementarea unui sistem de

management al calităţii totale (TQM – Total Quality Management)179

şi verificate în principal de

structurile de audit de la nivelul lor şi de Oficiul Naţional de Audit, care are ca obiectiv, potrivit

Legii privind auditul activităţilor statului nr. 2002:1022, evaluarea „beneficiului public”, alături de

cea a managementului financiar, a utilizării resurselor şi a îndeplinirii obiectivelor de către Guvern.

Oficiul Naţional de Audit constituie unul din mijloacele de exercitare a controlului

parlamentar asupra Guvernului şi, potrivit Legii guvernării, este o autoritate subordonată

parlamentului, însărcinată în principal cu verificarea activităţilor Statului. El desfăşoară atât audituri

de performanţă, prin intermediul cărora evaluează eficienţa autorităţilor guvernamentale, cât şi

audituri financiare, prin intermediul cărora evaluează credibilitatea şi corectitudinea declaraţiilor

financiare ale autorităţilor guvernamentale, veridicitatea şi corectitudinea conturilor şi gradul de

conformare a conducerii autorităţilor cu normele legale180

. Potrivit Legii privind auditul activităţilor

statului nr. 2002:1022, activitatea sa cuprinde nu numai controlul asupra Guvernului, ci se extinde

178

Sveriges Domstolar,”The Swedish National Courts Administration” (2015);

179 OECD, „Achieving High Quality”, 61;

180 Riksrevisionsverket (Oficiul Naţional de Audit), „Annual Audit Plan 2012/2013” (2012), 5;

48

şi asupra altor instituţii, ca, spre exemplu, Parlamentul, Ombudsman-ul Parlamentar, Banca

Centrală sau Administraţia Palatului Regal. În desfăşurarea auditurilor anuale, Oficiul urmăreşte

inclusiv impactul iniţiativelor sociale propuse de Guvern asupra grupurilor ţintă ale societăţii,

descoperirea de eventuale deficienţe organizaţionale care ar conduce la scăderea eficienţei sau

răspunderii, analizarea schimbărilor şi tendinţelor manifestate la nivelul întregii societăţi, precum şi

modul în care Guvernul răspunde acestora181

.

La nivelul autorităţilor locale, auditul este exercitat, potrivit Legii guvernării locale, de

auditori şi supleanţii lor, aleşi de autoritatea deliberativă la începutul mandatului său, pentru

întreaga durată a acestuia. Aceștia îşi desfăşoară activitatea independent şi au sarcina de a inspecta

anual, potrivit standardelor de audit general acceptate, activităţile aflate în competenţa comitetelor

locale şi a celorlalte entităţi prevăzute de lege, verificând dacă ele au fost desfăşurate în mod

corespunzător şi satisfăcător din punct de vedere financiar, dacă sunt respectate cerinţele de

veridicitate şi corectitudine a conturilor şi dacă instrumentele de control intern utilizate sunt

suficiente.

În anii 2000, Suedia a cunoscut o creştere semnificativă a importanţei acordate nevoii de

eficienţă în activitatea administrativă, susceptibilă uneori de a intra în conflict cu cerinţele

securităţii juridice de egalitate şi corectitudine procedurală, afectându-se, prin aceasta, relaţia dintre

administraţie şi cei administraţi, la care statul a răspuns prin dezvoltarea şi întărirea sistemelor de e-

guvernare şi „24-hour agency”, în vederea îmbunătăţirii serviciilor furnizate, a eficientizării şi a

reducerii costurilor182

.

Capitolul 5. Susținerea principiilor spațiului administrativ european în România

Republică parlamentară semi-prezidențială, statul român este organizat “potrivit

principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul

democrației constituționale” (art. 1 din Constituție).


În România, statul de drept este un principiu garantat constituţional, prevăzut în art. 1 din

Constituţie. De asemenea, legislaţia naţională prevede obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice,

precum şi a personalului acestora de a-şi exercita atribuţiile cu respectarea principiului legalităţii,

181

Riksrevisionsverket „Annual Audit Plan 2012/2013”, 5-6;

182 Sustainable Government Indicators, „Sweden Report” (Gütersloh: Bertelsmann Stiftung, 2009), 9;

49

care presupune atât că actele administrative trebuie „să fie adoptate sau emise numai pe baza şi

pentru executarea legii”, cât şi că „organele administraţiei publice sunt obligate să acţioneze atunci

când interesul public general o impune”183

.

În vârful ierarhiei normelor juridice se află Constituţia, garantul supremaţiei sale fiind

Curtea Constituţională. Tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar în caz de

conflict între prevederile unui tratat ce urmează a fi ratificat şi prevederile constituţionale,

ratificarea va avea loc numai după revizuirea Constituţiei. În materia drepturilor omului, au

prioritate prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte, cu excepţia cazului în care

dreptul intern conţine dispoziţii mai favorabile; de asemenea, dreptul UE are prioritate faţă de

dispoziţiile contrare din dreptul intern. Legile adoptate de Parlament au forță juridică superioară

tuturor celorlalte categorii de acte.

Potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, actele normative se

adoptă sau se emit de autoritatea competentă, cu respectarea ierarhiei normelor juridice, iar actele

normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se adoptă sau se

emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. Autorităţile publice locale sunt obligate să

adopte sau să emită acte normative numai în domeniile lor de competenţă şi cu respectarea ierarhiei

normelor juridice. În ceea ce priveşte excesul de putere, Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 îl defineşte ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin

încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor

cetăţenilor. Actele adoptate cu încălcarea principiului competenţei legale constituie acte adoptate cu

exces de putere şi sunt supuse controlului instanţelor de contencios administrativ184

.

Drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor sunt prevăzute în Capitolul II din

Titlul II al Constituţiei şi, potrivit Legii nr. 24/2000, adoptarea actelor normative trebuie precedată,

în mod obligatoriu, de o evaluare a impactului lor asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului, astfel încât soluţiile legislative propuse spre adoptare să fie compatibile cu dispoziţiile

tratatelor internaţionale în materie la care România este parte şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a

Drepturilor Omului.

183

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 4797/2011 din 18

octombrie 2011, pct. 7.1.2;

184 Curtea de Apel Timişoara, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 5764/ 2013 din 18.06.2013;

Tribunalul Arad, Sentinţa civilă nr. 6185/2013 din 29 octombrie 2013; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de

Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 1892/2014 din 10 aprilie 2014;

50

Potrivit Constituției, principiului egalităţii în drepturi presupune atât egalitatea cetăţenilor

în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii sau discriminări, cât şi faptul că nimeni nu este

mai presus de lege. Asigurarea egalităţii de tratament este o obligaţie generală ce incumbă tuturor

funcţionarilor publici în exercitarea funcţiei, definită de Legea nr. 7/2004 ca „îndatorirea de a aplica

acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare”.

Principiul proporţionalităţii este prevăzut de Constituţie, la art. 53, potrivit căruia

restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi se poate face numai prin lege, numai în cazurile

prevăzute limitativ de Constituţie şi numai dacă restrângerea respectivă este necesară într-o

societate democratică. De asemenea, măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a

determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu şi să nu aducă atingere existenţei dreptului sau

libertăţii a cărei exercitare este restrânsă. Legislaţia şi practica instanţelor naţionale reflectă o

definire, aplicare şi interpretare a principiului identice cu cele formulate la nivel comunitar.

În legislaţia românească nu este consacrat un principiu al protecţiei „aşteptărilor legitime”

ale persoanelor, ci mai degrabă unul al „securităţii raporturilor juridice”, garantat, în esenţă, prin

principiul neretroactivităţii185

şi prin protecţia intereselor legitime private, definite de Legea nr.

554/2004 ca „posibilitatea de a pretinde o conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv

viitor şi previzibil, prefigurat”. Invocat în faţa Curţii Constituţionale, principiul a fost considerat ca

fiind „un element în aprecierea respectării drepturilor fundamentale”, impunând „existenţa unei

legislaţii predictibile, unitare şi coerente”, precum şi „limitarea posibilităţilor de modificare a

normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea, ceea ce presupune obligaţii deopotrivă

opozabile legiuitorului primar, cât şi celui delegat”186

.

Deşi dreptul la bună guvernare sau la bună administrare nu este prevăzut în legislaţia

românească privind organizarea şi funcţionarea administraţiei publice, ele sunt recunoscute în

jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ187

. În cadrul procedurilor administrative

legislaţia prevede dreptul persoanelor la apărare, de a fi ascultate şi de a primi toate informaţiile

necesare, atunci când sunt luate decizii care le-ar afecta drepturile sau libertăţile sau prin care li se

185

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 2954/2010 din 03 iunie

2010, pct. 3.1.1;

186 Curtea Constituţională, Decizia nr. 765 din 15 iuie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor

Legii pentru aprobare Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru

creşterea copiilor, pct. 4;

187 Tribunalul Arad, Sentinţa civilă nr. 6185/2013 din 29 octombrie 2013; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de

Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 1892/2014 din 10 aprilie 2014, pct. II.1;

51

impun sancţiuni. Corectitudinea procedurală presupune stabilirea şi respectarea de către autorităţile

publice a unor termene rezonabile, a căror depăşire trebuie să fie în principiu „întemeiată, necesară,

legală şi proporţională cu scopul urmărit”188

.

Cerinţele de integritate şi obiectivitate în exercitarea competenţelor administraţiei publice

sunt prevăzute atât pentru funcţionarii publici şi personalul contractual, cât şi pentru persoanele care

exercită funcţii de demnitate publică (Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,

Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, Legea nr. 393/2004 privind

Statutul aleşilor locali și altele asemenea). În România au fost adoptate o serie de prevederi legale

cu privire la incompatibilităţile, conflictele de interese şi interdicţiile personalului din administraţie

(spre exemplu, Legea nr. 161/2003). Prin Legea nr. 144/2007 a fost înfiinţată Agenţia Naţională de

Integritate, autoritate administrativă autonomă, care, potrivit Regulamentului său de organizare și

funcționare, îndeplineşte atribuţii de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor

privind averea, a modificărilor patrimoniale intervenite, precum şi a incompatibilităţilor şi

conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele care exercită funcţii şi demnităţi

publice.

Cerințele privind calitatea actelor normative sunt prevăzute de Legea nr. 24/2000,

adoptată în vederea asigurării sistematizării, unificării şi coordonării legislaţiei, precum şi a

caracterului adecvat al conţinutului şi formei juridice a actelor, iar cu avizarea proiectelor de acte

normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii este însărcinat

Consiliul Legislativ, organ consultativ de specialitate al Parlamentului.


La fel ca în Marea Britanie şi statele din Europa continentală, principiile deschiderii şi

transparenţei în România au cunoscut o rezistenţă puternică189

, legile privind liberul acces la

informaţiile de interes public şi transparenţa decizională fiind adoptate în 2001 şi, respectiv, 2003.

Accesul persoanelor la informaţiile de interes public constituie un drept fundamental

constituţional, iar modalitățile specifice de aplicare a sa sunt reglementate de Legea nr. 544/2001,

care defineşte informaţiile de interes public drept orice informaţii care privesc activităţile sau

rezultă din activităţile autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de forma, suportul sau modul de

188

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 4495/2012 din 01

noiembrie 2012;

189 OECD, „The Right to Open Public Administrations”, 7;

52

exprimare a lor. Informaţiile de interes public se comunică din oficiu, prin afişare la sediu sau prin

publicare, ori la cererea persoanelor interesate. Comunicarea la cerere se realizează fie pe loc, dacă

este posibil şi dacă solicitarea a fost adresată verbal, fie în termenul prevăzut de lege, în funcţie de

dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi urgenţa solicitării. Refuzul

comunicării se motivează şi se transmite petentului, care poate introduce acţiune la instanţa de

contencios administrativ competentă.

În ceea ce priveşte motivarea actelor, potrivit Legii nr. 24/2000, toate proiectele de actele

normative trebuie însoţite de instrumente de prezentare şi motivare. Corolar al dreptului

constituţional al cetăţenilor de a fi informaţi corect şi al dreptului fundamental la justiţie, obligaţia

motivării actelor administrative trebuie respectată întotdeauna de autorităţile publice, reprezentând

o condiţie de legalitate externă190

a actului. Obligaţiile de publicare şi, respectiv, de comunicare a

actelor sunt, de asemenea, prevăzute de legislaţia românească, constituind condiții de intrare a lor în

vigoare. Adoptarea Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică a

constituit un nou pas important al României de aliniere la principiile europene, introducând

„obligaţia de transparenţă” a autorităţilor publice, definită ca „obligaţia de a informa şi de a supune

dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor

administrative şi la minutele şedinţelor publice”. În acelaşi timp, Legea nr. 215/2001 prevede

principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale, prin referendum sau prin orice

altă formă de participare a cetăţenilor la treburile publice, în condiţiile legii.


Răspunderea administraţiei publice se asigură în Romania prin: Avocatul Poporului,

controlul de tutelă realizat de prefect şi controlul jurisdicţionalizat al legalităţii actelor

administrative. Creată în 1997, instituţia Avocatului Poporului este autoritate publică autonomă şi

independentă, nu se substituie autorităţilor publice, nu poate fi supusă niciunui mandat imperativ

sau reprezentativ şi nu poate fi obligată să se supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor altor entităţi

(Legii nr. 35/1997). Avocatul Poporului are rolul constituțional de a apăra drepturile şi libertăţile

persoanelor fizice, din oficiu sau la sesizare. În exercitarea atribuţiilor sale, acesta emite

recomandări, sesizând autorităţile administraţiei publice asupra ilegalităţii actelor sau faptelor

administrative. Dacă, în urma controlului realizat, consideră că ilegalitatea actului sau refuzul

autorităţii de a-şi realiza atribuţiile nu poate fi înlăturat decât prin justiţie, Avocatul Poporului poate

190

Curtea de Apel Timişoara, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 5764/2008 din 338/14.03.2008;

53

sesiza instanţa de contencios administrativ competentă. Dacă iniţial recomandările sale nu puteau fi

supuse controlului parlamentar şi nici controlului judecătoresc, această imposibilitate a fost

eliminată prin Legea nr. 258/2010.

Potrivit Constituţiei, Guvernul numeşte un reprezentant al său, prefectul, în fiecare judeţ şi

în municipiul Bucureşti, care exercită controlul de legalitate asupra dispoziţiilor primarilor şi asupra

hotărârilor consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, pe care le poate ataca în faţa instanţelor de

contencios administrativ dacă le consideră ilegale.

Accesul liber la justiţie și dreptul la apărare sunt drepturi constituţionale fundamentale ale

persoanelor. Constituția prevede dreptul persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes

legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal

a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim, prin anularea actului şi

repararea pagubei. Potrivit Legii nr. 554/2004, instanţele de contencios administrativ sunt secţiile de

contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel,

precum şi secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, până la constituirea

tribunalelor administrativ-fiscale. Introducerea acţiunii în instanţă este condiţionată, în principiu, de

exercitarea unei proceduri prealabile, în urma căreia persoana nemulțumită poate sesiza instanţa

competentă, în termenele prevăzute de lege, solicitând anularea actului în tot sau în parte, repararea

pagubei şi reparaţii pentru daune morale. Soluţionând cauza, instanţa poate să anuleze în tot sau în

parte actul administrativ, să oblige autoritatea la emiterea unui act administrativ, la eliberarea unui

alt înscris sau la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, precum şi la plata despăgubirilor

pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat aceasta.


Legislaţia naţională cuprinde şi defineşte principiile eficienţei, eficacităţii şi economicităţii

în desfăşurarea activităţilor administraţiei publice, acestea regăsindu-se în diferite acte normative

care reglementează administraţia publică şi funcţia publică și, în special, în Legea de organizare şi

funcţionare a Curţii de Conturi nr. 94/1992. Conformitatea activităţii administrative cu cele trei

principii este susţinută prin implementarea mecanismelor de control intern/managerial, fiind

aprobat în 2005 un Cod în acest sens, prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 946/2005 (de

curând înlocuit cu un ordin al Secretarului General al Guvernului). Respectarea prevederilor sale

este verificată de Curtea de Conturi şi, respectiv, de camerele de conturi organizate la nivelul

judeţelor şi al municipiului Bucureşti. Standardele de control intern/managerial sunt similare celor

54

elaborate la nivel european şi internaţional, cuprinzând: mediul de control; performanţe şi

managementul riscului; informarea şi comunicarea; activităţi de control; auditarea şi evaluarea.

Instituţia supremă de audit din România este Curtea de Conturi, autoritatea de control

asupra modului de formare, administrare şi utilizare a resurselor financiare ale statului şi ale

sectorului public, ai cărei membri, supuşi regimului incompatibilităţilor prevăzut de lege pentru

judecători, sunt independenţi şi inamovibili (art. 140 din Constituţie). Potrivit Legii nr. 94/1992,

Curtea prezintă Parlamentului şi unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, rapoarte privind

administrarea şi utilizarea resurselor, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii,

economicităţii, eficienţei şi eficacităţii, prin proceduri elaborate în conformitate cu cele

internaţionale general acceptate. Curtea desfăşoară atât audituri financiare, prin care verifică dacă

situaţiile financiare ale entităţilor auditate sunt complete, reale şi conforme cu legislaţia în vigoare,

cât şi audituri de performanţă, pe baza standardelor INTOSAI. În baza constatărilor sale, Curtea

poate stabili suspendarea aplicării măsurilor care contravin legislaţiei din domeniul financiar,

contabil şi fiscal, blocarea fondurilor bugetare sau speciale, dacă a constatat utilizarea lor nelegală

sau ineficientă, precum şi înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau

fiscală controlată şi va solicita suspendarea din funcţie a persoanelor acuzate de cauzarea unor

prejudicii importante sau de săvârşirea unor abateri grave cu caracter financiar, până la soluţionarea

definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

Capitolul 6. Internalizarea valorilor spațiului administrativ european în România

Operaționalizarea conceptului

Pe baza definiției termenului „a internaliza”, cuprinse în Dicționarul explicativ al limbii

române, a definirii SAE din prima parte a lucrării și a literaturii de specialitate din domeniu191

, am

definit internalizarea valorilor spațiului administrativ european în România ca presupunând trei

dimensiuni: 1. preluarea/prevederea principiilor SAE în dreptul național; 2. asumarea acestora de

către administrația publică națională, incluzând aici nivelul de înțelegere a lor la nivelul

administrației și importanța care le este acordată, aflată în strânsă legătură cu legitimitatea lor192

; 3.

utilizarea sau aplicarea lor efectivă în procesul administrativ.

191

Ani Matei, Lucica Matei, The European Administration. Models, Processes and Empirical Assessment (Saarbrücken:

Lambert Academic Publishing, 2012), 110-112;

192 Ani Matei, Lucica Matei, The European Administration, 111-112;

55

Descrierea eșantionului

Cercetarea a fost realizată pe baza unui chestionar distribuit autorităților publice locale din România

și completat de un număr de 65 de funcționari publici de la nivelul acestora. Pe baza datelor, am

calculat: vârsta medie a eșantionului (41.4 ani); vechimea medie în administrația publică (12.8 ani);

vechimea medie în funcția publică deținută (9.2 ani); nivelul mediu al studiilor absolvite

(postuniversitare).

Structura chestionarului

Chestionarul a fost structurat în jurul celor patru categorii de principii ale SAE și a conținut conține

134 indicatori primari, măsurați la nivel de raport, pe scale diferite, normalizați prin metoda de

calcul min-max. Dintre cele 24 de întrebări, una a fost deschisă, 6 semiînchise și 17 închise.

Măsurarea și prezentarea datelor

Pentru internalizarea valorilor din fiecare categorie de principii, am măsurat gradul de

preluare a acestora în legislația românească, nivelul de asumare a lor de către administrația publică

națională și nivelul aplicării lor în concret în activitatea administrativă. În analiza propusă, am luat

în considerare următoarele valori: 1. pentru încredere și previzibilitate: legalitatea actelor

administrative; egalitatea de tratament; proporționalitatea; protecția drepturilor persoanelor;

protecția așteptărilor legitime; și obiectivitatea și imparțialitatea în activitatea administrației publice;

2. pentru deschidere și transparență: participarea cetățenilor la luarea deciziilor administrative;

accesul facil al publicului la informațiile și documentele de interes public; și transparența

desfășurării procedurilor administrative; 3. pentru răspundere: asumarea responsabilității de către

administrația publică pentru propriile eșecuri/erori și eficiența diferitelor tipuri de control exercitate

asupra administrației publice (controlul judecătoresc, controlul intern, precum și cele exercitate de

prefect, de Avocatul Poporului, de mass-media și de cetățeni); 4. pentru a patra categorie de

principii: eficiența; eficacitatea; economicitatea; și orientarea către cetățeanul-client.

În urma calculării, normalizării și agregării indicatorilor pe baza mediei, am obținut

următoarele rezultate:

Încredere și

previzibilitate

Deschidere și

transparență

Răspundere și

responsabilitate

Eficiență și

eficacitate

Preluare/ prevedere 0.89 0.98 0.92 0.90

Asumare Înțelegere 0.66 0.71 0.70 0.65

Importanță 0.96 0.99 0.99 0.99

Asumare

responsabilitate

- - 0.58 -

56

Medie 0.81 0.85 0.76 0.82

Aplicare 0.71 0.57 0.64 0.62

Internalizare 0.80 0.80 0.77 0.78 *pe o scală de la 0 (minim) la 1 (maxim)

Tabelul 1. Valorile dimensiunilor internalizării

Potrivit acestor date, am putea concluziona că nivelul internalizării valorilor SAE în

România este unul relativ ridicat, similar pentru toate cele patru categorii de principii. Este importat

de menționat, însă, numărul mare de răspunsuri de tipul “Nu știu/Nu răspund” cu privire la

numeroase aspecte esențiale ale dimensiunilor internalizării principiilor (proporționalitatea,

protecția așteptărilor legitime, responsabilitatea palierului politic sau a administrației publice pentru

erorile acesteia din urmă, eficiența anumitor tipuri de control sau implementarea în propria instituție

a unor cerințe ale controlului intern/managerial).

În ce privește valorile dimensiunilor internalizării încrederii și previzibilității, acestea au

fost influențate semnificativ de percepția cu privire la principiile proporționalității și protecției

așteptărilor legitime (valorile prevederii, înțelegerii, importanței și aplicarea lor în concret au fost

semnificativ mai mici prin comparație cu ale celorlalte cerințe specifice). Însă, așa cum am arătat,

principiul proporționalității este unul constituțional, iar principiul protecției așteptărilor legitime ale

persoanelor se regăsește în legislația românească cel puțin sub aspectul neretroactivității actelor și al

protecției interesului legitim privat.

Preluare/Prevedere Înțelegere Importanță

Legalitate 0.9692 0.77 0.99

Egalitate de tratament 0.9531 0.66 0.97

Proporționalitate 0.9273 0.63 0.92

Protecția drepturilor 0.9219 0.70 0.98

Protecția așteptărilor legitime 0.6136 0.55 0.93

Obiectivitate și imparțialitate 0.9683 0.67 0.98 *pe o scală de la 0 (minim) la 1 (maxim)

Tabelul 2. Valorile încrederii și previzibilității

Pe de altă parte, putem observa din tabelul 1 că diferențele dintre mediile valorilor

asumării celor patru categorii de principii provin nu din importanța (foarte mare) care le este

acordată, ci din nivelul de înțelegere a lor în interiorul administrației publice, la care, pentru

răspundere, se adaugă nivelul scăzut de asumare a responsabilității administrației pentru propriile

eșecuri/erori. De asemenea, apare evident că mediile valorilor înțelegerii principiilor au fost în toate

cazurile mai mici decât cele ale importanței acordate, dar așa cum reflectă datele din tabelul 3, între

importanță și înțelegere sau importanță și prevedere există asocieri nesemnificative statistic și cu

intensități reduse, deși pozitive. De asemenea, datele din tabelul 4 arată că necesitatea aplicării

57

principiilor SAE în România nu este determinată de faptul că în, caz contrar, s-ar încălca obligații

ce rezultă din calitatea statului de membru al UE, cât de faptul că ele constituie garanții ale calității

actului administrativ și ale protecției cetățenilor în relația lor cu statul și administrația publică.

Correlations

Preluare Asumare Înțelegere Importanță Aplicare

Preluare Pearson Correlation 1 .131 .136 .125 .291

*

Sig. (2-tailed) .300 .282 .321 .019

Asumare Pearson Correlation .131 1 .908

** .300

* .515

**

Sig. (2-tailed) .300 .000 .015 .000

Înțelegere Pearson Correlation .136 .908

** 1 .181 .519

**

Sig. (2-tailed) .282 .000 .153 .000

Importanță Pearson Correlation .125 .300

* .181 1 .265

*

Sig. (2-tailed) .321 .015 .153 .033

Aplicare Pearson Correlation .291

* .515

** .519

** .265

* 1

Sig. (2-tailed) .019 .000 .000 .033 *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Tabelul 3. Corelațiile dimensiunilor internalizării SAE

Descriptive Statistics

N Sum Mean Std. Dev. Variance Skewness Kurtosis

Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Std.

Error

Statistic Std.

Error

Obligații membru 62 27.00 .4355 .49987 .250 .267 .304 -1.994 .599

Garanții act 62 54.00 .8710 .33797 .114 -2.268 .304 3.250 .599

Garanții cetățeni 62 53.00 .8548 .35514 .126 -2.065 .304 2.338 .599

Valid N (listwise) 62

Tabelul 4. Caracteristicile statistice ale motivării importanței valorilor SAE

Nivelul de aplicare a principiilor variază de la 0.57 (transparență) la 0.71 (securitate

juridică) și depinde nu atât de reglementarea lor, cât de asumarea lor la nivelul administrației

publice (tabelul 3). Din analiza cauzelor deficiențelor în aplicarea principiilor SAE (tabelele 5-7,

putem aprecia că principala cauză o reprezintă eficiența relativ scăzută a unor tipuri de control

asupra legalității și oportunității acțiunii administrative în ceea ce privește valorile încrederii și

previzibilității și valorile eficienței și eficacității, respectiv reticența personalului și ineficiența

controlului în ce privește nivelul deschiderii și transparenței.

Cauze/Cerințe Legalitatea

actelor

Protecția

drepturilor și

intereselor

legitime

Egalitate

de

tratament

Obiectivitate și

imparțialitate

Calitatea

legislației

Cadrul legal

instabil și

neclar

Pearson

Correlation -.133 .022 -.145

-.179

-.303*

Sig. (2-tailed)

.294 .868 .257 .160

.016

58

Necunoașterea

principiilor

Pearson

Correlation -.215 -.239 -.323

*

-.361

** -.454

**

Sig. (2-

tailed) .105 .076 .014

.006 .000

Control

ineficient

Pearson

Correlation -.370

** -.202 -.357

**

-.455

** -.407

**

Sig. (2-

tailed) .003 .118 .004

.000 .001

Preocupare

politică scăzută

Pearson

Correlation -.217 -.118 -.259

*

-.400**

-.405**

Sig. (2-

tailed) .102 .383 .050

.002 .002

*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).


Tabelul 5. Sumar rezultatele corelațiilor cauze deficiențe – aplicare încredere și previzibilitate

Cauze/Cerințe Participarea

publicului

Acces facil la

informații publice

Transparența

desfășurării

procedurilor

Legislație greu de

aplicat

Pearson Correlation -.242 -.299

* -.560

**

Sig. (2-tailed) .058 .018 .000

Control ineficient Pearson Correlation -.237 -.398

** -.365

**

Sig. (2-tailed) .061 .001 .003

Personal reticent Pearson Correlation -.415

** -.437

** -.519

**

Sig. (2-tailed) .001 .000 .000

Public dezinteresat Pearson Correlation -.162 -.060 -.196

Sig. (2-tailed) .208 .644 .127

Căi ineficiente de

comunicare

Pearson Correlation -.274

* -.347

** -.323

**

Sig. (2-tailed) .030 .005 .010



Tabelul 6. Sumar rezultatele corelațiilor cauze deficiențe – aplicare cerințe

Cauze/Cerințe Eficiență Eficacitate Economicitate Orientare către

cetățean

Legislație complexă Pearson

Correlation -.167 -.091

-.227 -.095

Sig. (2-tailed) .199 .486

.078 .462

Înțelegere insuficientă Pearson

Correlation -.434** -.457

**

-.479

** -.377

**

Sig. (2-tailed) .001 .000

.000 .003

Mecanisme CIM

ineficiente

Pearson


**

-.532

** -.408

**

Sig. (2-tailed) .000 .000

.000 .001

Audit intern neglijat Pearson


**

-.563

** -.525

**

Sig. (2-tailed) .000 .000

.000 .000

Control extern

ineficient

Pearson


**

-.466

** -.319

*

59

Sig. (2-tailed) .001 .001

.000 .014



Tabelul 7. Sumar rezultatele corelațiilor cauze deficiențe – aplicare cerințe

În același timp, așa cum reflectă datele din tabelul următor, managementul bazat pe merit,

stabilitatea, independența, integritatea și pregătirea profesională a personalului din administrația

publică constituie factori importanți ai aplicării efective a valorilor europene și, prin aceasta, ai

internalizării lor în România.

Încredere și

previzibilitate

Deschidere și

transparență

Răspundere Eficiență și

eficacitate

Merit Pearson Corr. .549

**

.569

**

.385

**

.653

**

Sig. (2-taled) .000

.000

.003

.000

Remunerare Pearson Corr. .053

.136

.289

*

.238

Sig. (2-taled) .683

.297

.026

.067

Stabilitate Pearson Corr. .374

**

.225

.537

**

.527

**

Sig. (2-taled) .003

.077

.000

.000

Independență Pearson Corr. .396

**

.476

**

.414

**

.540

**

Sig. (2-taled) .001

.000

.001

.000

Integritate Pearson Corr. .484

**

.577

**

.377

**

.591

**

Sig. (2-taled) .000

.000

.003

.000

Pregătire

profesională

Pearson Corr. .601** .461

** .430

** .547

**

Sig. (2-taled) .000 .000 .001 .000



Tabelul 8. Sumar rezultatele corelațiilor personal – aplicare cerințe

Capitolul 7. Calitatea birocrației ca fundament al operaționalizării spațiului


Ultimul capitol al lucrării a avut ca obiectiv testarea ipotezei potrivit căreia de calitatea

birocrației depinde operaționalizarea SAE, fapt pentru care am stabilit ca variabile calitatea

birocrației (variabila independentă) și operaționalizarea SAE (variabila dependentă), testând ipoteza

pe baza comparației și a analizei statistice.

60

Operaționalizarea conceptelor

Raportat la obiectivul propus, am operaționalizat calitatea birocrației utilizând “Scala Weberiană” a

lui James E. Rauch și Peter Evans193

, și am considerat ca indicatori ai variabilei dependente 1.

meritul, 2. cariera și 3. salarizarea, încercând să explicăm prin intermediul acestora variațiile

operaționalizării spațiului administrativ european în cele cinci state care au constituit obiectul

studiilor de caz din Partea a II-a a lucrării: Franța, Marea Britanie, Germania, Suedia și România.

Operaționalizând “operaționalizarea SAE”, am pornit de la termenul de “operaționalizare”

(a pune în practică) și “SAE” care constituie, așa cum am arătat în prima parte a lucrării, un set de

standarde pentru administrațiile publice, grupate în cele patru categorii de principii: încredere și

previzibilitate (securitatea juridică); deschidere și transparență, răspundere; și eficiență și

eficacitate. În ce privește acțiunea de a asigura caracterul operațional al acestor principii la nivelul

statelor, am asumat că aceasta presupune existența mecanismelor de aplicare în concret a

principiilor (stabilite, în principal, prin normele naționale de procedură administrativă), aplicarea

efectivă a lor în activitatea administrației publice și, la fel de important, existența unor mecanisme

specifice de control al respectării lor și de sancționare a încălcărilor lor concrete. Am considerat,

astfel, ca indicatori pentru operaționalizarea SAE: 1. încrederea și previzibilitatea; 2. deschiderea și

transparența în rezolvarea treburilor publice; 3. eficiența mecanismelor de răspundere a

administrației publice; și 4. performanța sectorului public.

Metodologia de măsurare a variabilelor

Pentru măsurarea calității birocrației, am utilizat datele furnizate de Quality of Government

Institute (QoG), program de cercetare al Universității din Gothenburg, Suedia194

, selectând The

QoG Expert-Survey Dataset, cu date referitoare la structura și comportamentul administrației

publice195

, colectate pe bază pe chestionare adresate unui număr de peste 1000 de experți din 107 de

țări, pentru anul 2012. Pornind de la indicatorii QoG Institute, am construit proprii indici pentru

Merit, Carieră și Salarizare, după cum urmează:

193

Peter Evans, James E. Rauch, “Bureaucracy and Growth: A Cross-national Analysis of the Effects of ‘Weberian’

State Structures on Economic Growth”, American Sociological Review, Vol. 64 (October 1999): 748-749; James E.

Rauch, Peter B. Evans, “Bureaucratic structure and bureaucratic performance in less developed countries”, Journal of

Public Economics, No. 75 (2000): 50-51;

194 Bo Rothstein, “The Quality of Government Institute. Report for the first ten years of a Research Programme at

University of Gothenburg” (Gothenburg: University of Gothenburg, The Quality of Government Institute, 2015), 4;

195 Rothstein, “The Quality of Government Institute”, 22;

61

1. Managementul personalului din administrația publică bazat pe merit, prin agregarea indicatorilor

privind recrutarea personalului pe bază de merit, prin examen sau concurs, și influența relațiilor

politice la angajare și la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, astfel încât valorile mai

mari ale indicelui (de la 1 la 7) indică un management bazat mai mult pe merit, iar valorile mai

apropiate de 1, un sistem politizat;

2. Managementul personalului din administrația publică bazat pe carieră, prin agregarea

indicatorilor privind angajarea și destituirea personalului pe criterii politice, recrutarea

funcționarilor de rang înalt din rândul sectorului public și durata de rămânere a personalului

sectorului public în sectorul public, atât la momentul colectării datelor, cât și prin raportare la

evoluțiile din ultimii 10 ani, astfel încât valorile apropiate de 7 indică un management bazat pe

carieră;

3. Salarizarea personalului din administrația publică pe baza performanței profesionale, prin

agregarea indicatorilor privind relația dintre salariul angajaților din sectorul public și

recunoașterea performanțelor lor profesionale și măsura în care personalul urmărește să fie

eficient, astfel încât valorile mai mari (între 1 și 7) indică un sistem de salarizare bazat într-o

măsură mai mare pe performanța profesională.

Agregând indicatorii de mai sus pe baza mediilor, obținem următorii indici și valori pentru

cele cinci state:

Franța Marea Britanie Germania Suedia România

Merit 4.17 4.81 4.04 4.65 3.49 Carieră 4.00 3.97 3.79 4.14 3.52 Salarizare 4.08 5.08 4.29 4.32 4.00 Tabelul 1. Calitatea birocrației

Pentru măsurarea operaționalizării SAE pentru pct. 1-3 în fiecare stat analizat, am utilizat

datele pentru anul 2012 din Indexului Statului de Drept al World Justice Project (WJP), care

prezintă informații cu privire la opt factori (și încă unul pe care îl exclude de la agregarea scorurilor

– justiția informală) dezagregați în 44 sub-factori, iar scorurile sunt calculate pe bază de chestionare

adresate atât populației, cât și experților din domeniu de la nivelul statelor respective196

. Pe baza

variabilelor WJP197

, am construit proprii indicatori, astfel:

1. pentru încredere și previzibilitate: drepturile fundamentale, eficacitatea aplicării actelor

normative, corectitudinea procedurală și calitatea legislației;

196

World Justice Project, “Rule of Law Index 2015”, (Washington, DC, 2015): 160;

197 Descrierea detaliată a tuturor varilabilelor, în World Justice Project, “Variables Used to Construct the Rule of Law

Index”;

62

2. pentru deschidere și transparență: dreptul la informații publice și participarea publicului în

procesul decizional;

3. pentru eficiența mecanismelor de răspundere: limitarea puterilor guvernului și sancționarea

încălcării legii.

Pentru indicatorii de mai sus, valorile sunt cuprinse între 0 (minim) și 1 (maxim).

Pentru măsurarea performanței în administrația publică, în linie cu cercetările relevante în

materie198

, am utilizat indicatorii dimensiunii “Government Effectiveness” din baza de date a Băncii

Mondiale “Worldwide Governance Indicators”199

pentru anul 2012 (cu valori între -2.5 și 2.5,

valoarea 2.5 fiind cea mai mare).

Astfel, am obținut următoarele valori pentru următorii indici:

Franța Marea Britanie Germania Suedia România

Încredere și

previzibilitate 0.75 0.77 0.74 0.92 0.56

Deschidere și

transparență 0.81 0.80 0.69 0.93 0.52

Eficiența

mecanismelor de

răspundere

0.72 0.76 0.78 0.89 0.49

Performanța

sectorului public 1.33 1.53 1.57 1.94 -0.31

Tabelul 2. Operaționalizarea SAE

Măsurarea și prezentarea datelor

Analizând relațiile dintre dimensiunile calității birocrației pe baza metodei corelației, din

tabelul 3 putem observa că asocierile dintre acestea sunt pozitive, semnificative statistic la niveluri

de probabilitate de 90%, respectiv 99% și cu intensitățile cele mai ridicate între merit și carieră,

respectiv merit și salarizare:

Correlations

Merit Cariera Salarizare

Merit

Pearson Correlation 1 .864** .764

**

Sig. (2-tailed) .000 .000

N 27 27 27

Cariera

Pearson Correlation .864** 1 .348

Sig. (2-tailed) .000 .076

N 27 27 27 Salarizare Pearson Correlation .764

** .348 1

198

Ani Matei, Panagiotis Grigoriou, Margarita Shivergueva, Davor Vašiček, “The Quality of Bureaucracy and Public

Sector Performance. A Comparative Study in South-Eastern Europe” (2010);

199 World Bank, “Worldwide Governance Indicators”, 2015;

63

Sig. (2-tailed) .000 .076 N 27 27 27


Tabelul 3. Corelații calitatea birocrației

Cu privire la dimensiunile operaționalizării SAE, din tabelul 4 observăm numai asocieri

pozitive, cu intensități ridicate, semnificative statistic la niveluri de probabilitate de 95% și 99%:

Correlations

Încredere și

previzibilitate

Deschidere și

transparență

Eficiența

mecanismelor de

răspundere

Performanța

sectorului public

Încredere și

previzibilitate

Pearson Correlation 1 .955* .976

** .931

*

Sig. (2-tailed) .011 .004 .022

N 5 5 5 5

Deschidere și

transparență

Pearson Correlation .955* 1 .907

* .896

*

Sig. (2-tailed) .011 .033 .040

N 5 5 5 5

Eficiența

mecanismelor

de răspundere

Pearson Correlation .976** .907

* 1 .979

**

Sig. (2-tailed) .004 .033 .004

N 5 5 5 5

Performanța

sectorului public

Pearson Correlation .931* .896

* .979

** 1

Sig. (2-tailed) .022 .040 .004

N 5 5 5 5



Tabelul 4. Corelații valorile SAE

Analizând relațiile dintre calitatea birocrației și operaționalizarea SAE utilizând metodele

regresiei liniare și corelației, am obținut rezultatele reflectate în tabelul următor:

Calitatea birocrației Încredere și

previzibilitate

Deschidere și

transparență

Eficiența

mecanismelor

de răspundere

Performanța

sectorului

public

Merit Pearson

Correlation .843 .881* .821 .834

Sig. (2-tailed) .073 .048 .089 .079

Carieră Pearson

Correlation .940* .998

** .895

* .894

*

Sig. (2-tailed) .018 .000 .040 .041

Salarizare în

funcție de

performanță

Pearson

Correlation .360 .392 .395 .457

Sig. (2-tailed) .551 .514 .511 .439



Tabelul 5. Sumar rezultatele corelațiilor Calitatea birocrației – Operaționalizarea SAE

64

Datele de mai sus arată că:

- între dimensiunile calității birocrației (merit, carieră și salarizare) și operaționalizarea spațiului

administrativ european, toate asocierile sunt pozitive, cu valori între .360 (pentru salarizare

încredere și previzibilitate) și .998 (pentru carieră și deschidere și transparență);

- operaționalizarea valorilor SAE depinde în cea mai mare măsură de carieră și cel mai puțin de

salarizarea personalului din administrația publică;

- operaționalizarea tuturor principiilor SAE este influențată în primul rând de carieră, apoi de

merit și numai în mică măsură de salarizarea personalului;

- din punctul de vedere al semnificației statistice, numai relația dintre salarizare și cele patru

dimensiuni ale SAE nu este semnificativă la un nivel de probabilitate de cel puțin 90%;

- în ce privește asocierile dintre merit și operaționalizarea SAE, acestea sunt semnificative statistic

pentru deschidere și transparență la un nivel de probabilitate de 95% și la un nivel de

probabilitate de numai 90% pentru celelalte trei dimensiuni;

- numai asocierile dintre carieră și operaționalizarea SAE sunt semnificative statistic pentru

nivelurile de probabilitate de 95% (carieră și încredere și previzibilitate; carieră și eficiența

mecanismelor de răspundere; carieră și performanța sectorului public) și, respectiv, de 99%

(deschidere și transparență);

- se poate observa, de asemenea, că atât meritul, cât și cariera exercită cele mai semnificative

influențe asupra 1. deschiderii și transparenței și 2. încrederii și previzibilității, în timp ce

salarizarea, asupra 1. performanței sectorului public și 2. eficienței mecanismelor de răspundere.

Astfel, se poate concluziona că, într-adevăr, calitatea birocrației constituie un fundament al

operaționalizării spațiului administrativ european, cariera și meritul personalului din administrația

publică având, în acest sens, rolul esențial.

65

Concluzii

Lucrarea „Reglementare şi dereglementare în construcţia spaţiului administrativ european”

şi-a propus să analizeze modul în care spaţiul administrativ european a fost construit şi modalităţile

concrete de susţinere a principiilor sale la nivelul administraţiilor publice ale unor state membre ale

UE cu tradiţii politico-juridice şi administrative diferite.

Pornind de la dimensiunile sale teoretice reflectate în literatura de specialitate, am arătat că

SAE prezintă unele trăsături care îl diferenţiază indiscutabil de orice alt spaţiu administrativ: el

reflectă ideea de suveranitate exercitată în comun, caracteristică ordinii comunitare; de asemenea, el

reflectă atât o dimensiune “multi-nivel”, cât şi o dimensiune integrată a sistemului administrativ

european; nucleul şi condiţia necesară existenţei sale îl constituie un set de principii generale de

drept administrativ, grupate convenţional în patru categorii generale: încredere și previzibilitate sau

securitate juridică, deschiderea și transparența administrației publice, răspunderea și

responsabilitatea acesteia, eficiența și eficacitatea sectorului public; în același timp, SAE reflectă o

dimensiune orizontală, a acquis-ului neformalizat, precum și o dimensiune dinamică, dacă îl

definim în termeni de convergenţă; nu în ultimul rând, SAE reprezintă o ordine distinctă de cele

naţionale şi depășește suma administraţiilor publice ale statelor membre.

Oprindu-ne asupra principiilor sale, am arătat că încrederea şi previzibilitatea sunt

construite pe baza unei vaste serii de piloni care le susţin: statul de drept şi legalitatea acţiunii

administrative, ierarhia normelor juridice, principiul competenţei legale, exercitarea dreptului de

apreciere cu respectarea principiilor proporţionalităţii şi protecţiei aşteptărilor legitime, protecţia

drepturilor şi libertăţilor persoanelor şi tratamentul egal, principiul corectitudinii procedurale sau

asigurarea calităţii normelor juridice. Deschiderea şi transparenţa cuprind, la rândul lor, o serie de

cerinţe legale, de la asigurarea accesului la informaţiile de interes public, până la implicarea efectivă

a cetăţenilor în procesul decizional, în vederea asigurării legalităţii şi oportunităţii acţiunii

administrative, a responsabilizării şi facilitării răspunderii administraţiei publice, precum şi pentru

urmărirea performanţei sectorului public. Principiu indispensabil unei guvernări democratice,

răspunderea obligă la crearea unor instituţii şi mecanisme funcţionale şi eficiente, care să garanteze

că atunci când comportamentul administraţiei este ilicit, el va fi sancţionat potrivit legii. Eficienţa,

eficacitatea şi economicitatea constituie principii ale administraţiei care urmăresc să asigure

utilizarea raţională a resurselor publice în îndeplinirea obiectivelor stabilite şi care cer, de

asemenea, instituirea şi implementarea unor instrumente şi mecanisme specifice de control asupra

acțiunii administrative. Am arătat, de asemenea, că jurisprudenţa Curţii de Justiţie reflectă

66

deopotrivă interdependenţa funcţională a principiilor administrative, aplicarea unuia constituind o

garanţie pentru asigurarea altora, contribuind împreună la urmărirea interesului general în

înfăptuirea actului administrativ.

Cunoscând trăsăturile SAE şi conţinutul principiilor care îl alcătuiesc, apare întrebarea

dacă graniţele sale şi cele ale Uniunii se suprapun. Întorcându-ne la însăşi apariţia conceptului (şi nu

la originile sale) ca necesitate de creare a unui cadru de evaluare a evoluţiilor administraţiilor

publice ale ţărilor candidate la UE în atingerea unor veritabile standarde administrative (nucleul

SAE), vom putea concluziona că graniţele sale nu coincid cu cele Uniunii, dat fiind că statele

candidate au deja preluate, până la aderare, principiile în propriile legislaţii naţionale şi au deja

stabilite aranjamente instituţionale menite să le susţină.

Temelia lor constituind-o des invocatele „tradiţii comune ale statelor membre”, principiile

au fost perfecţionate prin jurisprudenţa unei Curţi care s-a transformat rapid într-o “industrie” de

drept pentru o construcţie în esenţă economică, astfel încât aceasta să se poată susţine şi să se

dezvolte ca o comunitate juridică autonomă. Preluând şi interpretând drept, Curtea a creat, la rândul

ei, drept – pentru Comunitate şi pentru membrii săi deopotrivă. Partea a II-a a lucrării a examinat

modul concret în care principiile SAE sunt susţinute la nivelul unor state membre cu tradiţii

politico-juridice şi administrative diferite, precum şi într-un stat care, până acum aproape trei

decenii, făcea parte din grupul ţărilor comuniste.

Deşi soluţiile legislative de susţinere a principiilor SAE, adoptate şi implementate de

statele analizate par să fie similare, esenţa mecanismelor şi instituţiilor juridice în sine diferă de la

un stat la altul, sursele lor constituind istorii şi tradiţii diferite.

În ce priveşte Franţa şi Marea Britanie, „premisa majoră” de susţinere a principiilor diferă

nu atât ca formulare, cât sub aspectul conţinutului: în ambele sisteme, ea reflectă principiul

supunerii administraţiei legii, dar „legea” în sine căreia administraţia trebuie să i se supună este

actul adoptat de Parlament, în Marea Britanie, respectiv actele cu forţă juridică superioară, în

Franţa. Mai departe, această diferenţă rezultă din titularul suveranităţii naţionale: Parlamentul în

Marea Britanie şi poporul în Franţa. De altfel, cele două sisteme administrative sunt construite pe

fundamente diferite: principiul legalităţii în Franţa, respectiv principiul echităţii (corectitudinii) în

Marea Britanie. În timp ce administraţia franceză este supusă legii pentru că actul şi acţiunea

administrativă trebuie să fie legale, administraţia britanică se supune legii pentru că aşa este corect

faţă de individ. Aşa se justifică, în esenţă, diferenţele dintre cele două sisteme în susţinerea

principiilor spaţiului administrativ european.

67

Sistemul german acordă prioritate asigurării unei relaţii corecte între administraţie şi cei

administraţi, relaţie bazată pe principiul legalităţii şi pe respectarea drepturilor şi intereselor

legitime ale particularilor, a căror garanţie o constituie prin excelenţă principiul proporţionalităţii.

La fel de importante, transparenţa şi răspunderea administraţiei publice constituie piloni pentru

susţinerea acestor imperative. În acelaşi timp, eficienţa şi eficacitatea în executarea şi organizarea

executării legii reprezintă obligaţii corelative dreptului cetăţenilor de a avea un sector public

performant. De asemenea, simplitatea şi nivelul ridicat de precizie şi claritate a normelor şi a

procedurilor administrative conduc la un sistem administrativ care reuşeşte să creeze echilibrul dorit

între necesitatea unei administraţii publice de încredere şi previzibile şi cerinţele de eficienţă,

eficacitate şi economicitate, sistemul juridic fiind el însuși unul eficient.

Suedia se remarcă prin însuși fundamentul sistemului său juridico-administrativ –

principiul acceptabilităţii, care, împreună cu cel al previzibilităţii, formează conceptul de securitate

juridică. Sistemul suedez se distinge prin locul şi rolul pe care le-a conferit principiilor deschiderii

şi transparenţei şi, în acelaşi timp, garantării drepturilor persoanelor în raporturile lor cu

administraţia prin intermediul instituţiei Ombudsman-ului. Orientată către stabilirea unei relaţii

corecte între administraţie şi beneficiarii serviciilor sale, relaţie bazată pe imperativul de a face ca

administraţia publică să fie publică, Suedia este considerată drept una dintre cele mai „avansate

democraţii instituţionalizate”, care și-a configurat și dezvoltat propriile mecanisme de susținere a

ceea ce astăzi numim “principiile spațiului administrativ european” înainte, de fapt, de momentul

aderării sale la Uniunea Europeană, cântărind și echilibrând, într-un mod mai pragmatic,

previzibilitatea și acceptabilitatea normei juridice, a interpretării și a aplicării aplicării ei, astfel

încât acțiunea administrației publice să fie și legală, și rezonabilă, și morală.

În ce privește România, obiectivul aderării la UE a avut cel mai semnificativ impact asupra

legislaţiei şi instituţiilor sale, trebuind să se alinieze la cerinţele şi standardele minime europene

pentru dobândirea calităţii de stat membru cu drepturi depline. Principiile SAE sunt cuprinse atât în

Constituţie, cât şi în lege sau în alte categorii de acte normative, astfel încât se bucură de o puternică

susţinere formală, prin normele juridice în vigoare. Legislaţia şi jurisprudenţa acordă aceeaşi

importanţă fundamentală principiului legalităţii, cu toate consecinţele juridice pe care le-am regăsit

şi în sistemul francez. Principiile SAE sunt definite în concordanţă cu jurisprudenţa comunitară, cu

unele excepţii minore, ca, de exemplu, principiul protecţiei aşteptărilor legitime ale persoanelor.

Principala concluzie rezultată din analiza comparativă a celor cinci sisteme administrative

apreciem că o constituie faptul că principiile SAE în sine sau aplicarea lor nu conduc şi nu pot

68

conduce la uniformizarea administraţiilor publice naţionale. În primul rând, în vederea atingerii unei

asemenea finalităţi, este nevoie de o voinţă politică suficient de puternică în acest sens, iar

neformalizarea aşa-numitului „acquis comunitar orizontal” se datorează, cu prioritate, lipsei

acesteia. În al doilea rând, principiile nu privesc organizarea administraţiilor publice, ci numai

funcţionarea lor, ceea ce nu constituie o condiţie suficientă pentru o uniformizare administrativă

veritabilă. În al treilea rând, ele au un caracter de standarde, ele neimplicând şi modalităţile concrete

de aplicare a lor. În plus, aşa cum rezultă din cercetarea de faţă, fiecare stat analizat urmăreşte

aceleaşi obiective-valori, însă modalităţile concrete de atingere a lor diferă de la un sistem

administrativ la altul, în funcţie de concepţiile diferite şi de prioritatea acordată, potrivit culturilor şi

tradiţiilor specifice, unor valori precum legalitatea, echitatea sau acceptabilitatea.

În ce priveşte internalizarea valorilor SAE în România, am arătat că, din punct de vedere

statistic, aceasta s-ar fi realizat deja într-o proporţie de aproape 80%, dar numărul ridicat de

răspunsuri de tipul “Nu știu/Nu răspund” (tratate ca valori lipsă) cu privire la unele principii

fundamentale ale SAE, precum și valorile anumitor caracteristici statistice ale indicatorilor analizați

au indicat un nivel relativ scăzut al internalizării acestora în sistemul administrativ românesc.

Alăturăm acestei concluzii principale unele observații și rezultate obținute pe care le considerăm

necesare și importante: în primul rând, dintre cele patru categorii de principii, cele ale încrederii și

previzibilității sunt percepute în cea mai mică măsură ca fiind prevăzute de legislația națională și

înțelese la nivelul administrației publice românești, valorile dimensiunilor internalizării lor fiind

semnificativ influențate de percepțiile cu privire la prevederea, înțelegerea, importanța și aplicarea

efectivă a principiilor proporționalității și protecției așteptărilor legitime, deși primul este un

principiu constituțional, iar cel de-al doilea se regăsește în legislația românească cel puțin sub

aspectul neretroactivității actelor și al protecției interesului legitim privat. Am observat, de

asemenea, că diferențele de asumare a celor patru categorii de principii nu provin din importanța

(foarte ridicată, de altfel) care le este acordată, ci din gradul în care acestea sunt înțelese în

interiorul administrației, dublat, în privința răspunderii, de nivelul de asumare a responsabilității de

către administrație pentru propriile eșecuri sau erori. Pe de altă parte, importanța acordată valorilor

aceasta rezidă mai degrabă în faptul că ele constituie garanții ale calității actului administrativ și ale

protecției cetățenilor în relația lor cu statul și administrația publică, decât în faptul că reprezintă

obligații ce rezultă din calitatea României de stat membru al UE. În ce privește nivelul de aplicare a

lor, acesta depinde nu atât de măsura în care principiile sunt reglementate la nivel național, cât de

gradul de asumare a acestora de către cei care le aplică. Analizând unele aspecte referitoare la

managementul și calitatea personalului din administrația publică, am arătat, de asemenea, că

69

managementul bazat pe merit, stabilitatea, independența, integritatea și pregătirea profesională a

acestuia constituie, alături de eficiența variatelor tipuri de control asupra legalității și oportunității

acțiunii administrative, factori importanți ai aplicării efective a valorilor europene și, prin aceasta, ai

internalizării lor în România.

Analizâd, în ultimul capitol, relaţia dintre calitatea birocrației şi operaționalizarea SAE, am

arătat că, într-adevăr, prima este un fundament al celei din urmă, asocierile dintre dimensiunile lor

fiind în toate cazurile pozitive, cu intensitățile cele mai reduse pentru relația salarizare – încredere și

previzibilitate și intensitățile cele mai ridicate pentru relația carieră – deschidere și transparență. De

asemenea, am arătat că operaționalizarea principiilor spațiului administrativ european depinde în

cea mai mare măsură de carieră și cel mai puțin de salarizarea personalului din administrația

publică; de altfel, numai asocierile dintre salarizare și cele patru dimensiuni ale SAE nu au fost

semnificative din punct de vedere statistic la un nivel de probabilitate de cel puțin 90%, spre

deosebire merit și carieră. În ceea ce le privește pe acestea din urmă, ambele exercită cele mai

semnificative influențe asupra 1. deschiderii și transparenței, 2. încrederii și previzibilității și 3.

eficienței mecanismelor de răspundere, în timp ce salarizarea, așa cum era de așteptat, asupra

performanței sectorului public.

Pe baza celor arătate în lucrare, putem stabili, propune și asuma noi direcții de cercetare cu

privire la “metafora” spațiului administrativ european și la “implicațiile sale practice” pentru statele

membre și țările candidate la Uniunea Europeană. În ceea ce privește România, ea și-a creat deja

premisele pentru integrarea sa în acest spațiu: legislația națională a cuprins și definește principiile și

valorile SAE în aceeași manieră cu celelalte state europene analizate și în concordanță cu

jurisprudența Curții de Justiție a UE. A fost așezată, astfel, temelia pentru construcția unui

comportament al statului și al administrației sale care să respecte valorile europene esențiale pentru

democrație și statul de drept, esențiale pentru o relație corectă între el și cetățean. Așa cum arăta cu

mult timp în urmă Sir Robin Cooke, citat în 1992 de Lord Justice Simon Brown, „[a]dministratorul

trebuie să acţioneze corect, rezonabil şi în conformitate cu legea. Aceasta este esenţa, iar restul e în

principal maşinărie”200

. “Mașinăria”, însă, trebuie să asigure atât legalitatea, cât și corectitudinea și

rezonabilitatea acțiunii administrative, iar crearea și perfecționarea ei trebuie să răspundă și să

corespundă specificului și realităților românești, chiar dacă șablonul său este unul prin excelență

european. În acest context, așa cum am arătat deja, este esențială calitatea celor care o conduc –

200

The Queen v. Devon County Council, ex parte Helen Mary Baker and The Queen v. Durham County Council, ex

parte mabel Curtis and Elizabeth Jane Broxson [1992] EWCA Civ 16;

70

personalul administrației publice – și înțelegerea reală a destinațiilor, mereu în schimbare și mai

îndepărtate, asumate de membrii Uniunii Europene – principiile spațiului administrativ european.

71

Bibliografie

Aarnio, Aulis, „On Legal Reasoning As Practical Reasoning”, THEORIA – Segunda Época –

Año III, Curso 1987-88, No. 7-8 (1987): 97-107;

Aarnio, Aulis, „Reglas y principios en el razonamiento Jurídico”, Anuario da Facultade da

Universidade da Coruña, No. 4 (2000): 593-602, electronic copy available from:

http://ruc.udc.es./dspace/bitstream/2183/2070/1/AD-4-35.pdf (03.03.2015);

Alexandru, Ioan, “Rolul fundamental al statului-naţiune în procesul globalizării”, Revista de

Drept Public, Nr. 4 (Bucureşti: C. H. Beck, 2007): 5-8;

Alexandru, Ioan, Cărăuşan, Mihaela, Gorjan, Ilie, Ivanoff, Ivan Vasile, Manda, Cezar Corneliu,

Nicu, Alina-Livia, Rădulescu, Crina, Săraru, Cătălin Silviu, Dreptul administrativ în Uniunea

Europeană. Bucureşti: Lumina Lex, 2007;

Alexandru, Ioan, Drept administrativ european, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Bucureşti:

Universul Juridic, 2010;

Apostol-Tofan, Dana, Instituţii administrative europene. Bucureşti: C. H. Beck, 2006;

Apostol Tofan, Dana, Drept administrativ, Vol. II, Ediţia a II-a. Bucureşti: C. H. Beck, 2009;

Apostolache, Mihai Cristian, Primarul în România şi Uniunea Europeană. Bucureşti: Universul

Juridic, 2012;

Bălan, Emil, Procedura administrativă. Bucureşti: Editura Universitară, 2005;

Bălan, Emil, Instituţii administrative. Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008;

Bercea, Raluca, Drept comunitar. Principii. Bucureşti: C. H. Beck, 2007;

Bergström, Svante, „How to Improve Legal Technique”, Scandinavian Studies in Law, Vol. 21

(1977): 11-22, electronic copy available from: http://www.scandinavianlaw.se/pdf/21-1.pdf

(29.05.2015);

Berlinguer, Luigi, Speech at the “Assises de la Justice” Conference, Administrative Law Panel

(Brussels, 22 November 2013), electronic copy available from:

http://ec.europa.eu/justice/events/assises-justice-2013/files/interventions/berlinguer_en.pdf

(21.05.2015);

http://ruc.udc.es./dspace/bitstream/2183/2070/1/AD-4-35.pdf

http://www.scandinavianlaw.se/pdf/21-1.pdf

http://ec.europa.eu/justice/events/assises-justice-2013/files/interventions/berlinguer_en.pdf

72

Bernitz, Ulf, „Retroactive Legislation in a European Perspective – On the Importance of General

Principles of Law”, Scandinavian Studies in Law, No. 39 (2000): 43-58, electronic copy

available from: http://www.scandinavianlaw.se/pdf/39-3.pdf (29.05.2015);

de Burca, Gráinne, „The Evolution of EU Human Rights Law”. In The Evolution of EU Law, 2nd

edition, edited by Paul Craig, Gráinne de Burca, 465-498. Oxford: Oxford University Press,

2011;

Busuioc, E. Mădălina, European Agencies. Law and Practices of Accountability, Chapter 9

„Extra-Judicial Accountability: The European Ombudsman and ‘Life beyond Legality’”, 221-

245. Oxford: Oxford University Press, 2013;

Cardona Peretó, Francisco, Freibert, Anke, “The European Administrative Space and Sigma

Assessments of EU Candidate Countries”, HRVATSKA JAVNA UPRAVA, Vol. 7, Issue 1 (2007):

51-59;

Cassese, Sabino, “Towards a more integrated European area of administrative justice”, speech at

the “Assises de la Justice” Conference, Administrative Law Panel (Brussels, 22 November

2013), electronic copy available from: http://ec.europa.eu/justice/events/assises-justice-

2013/files/interventions/cassese.pdf (21.05.2015);

Chevauchez, Benoît, „France”, in OECD, „Effects of European Union Accession: Part II.

External Audit”, SIGMA Papers, No. 20 (1997): 72-81, electronic copy available from:

http://www.oecd-

ilibrary.org/docserver/download/5kml6164r4q7.pdf?expires=1432140039&id=id&accname=gue

st&checksum=2FB7CBCEF71754A1C56B1E74F0F5D24B (20.05.2015);

Christensen, Tom, Lægreid, Per, “Performance and Accountability – A Theoretical Discussion

and an Empirical Assessment”, Public Organization Review (2014): 1-19;

Demmke, Christoph, Moilanen, Timo, Effectiveness of Good Governance and Ethics in Central

Administration: Evaluating Reform Outcomes in the Context of the Financial Crisis. Study for

the 57th

Meeting of the Directors General responsible for Public Services in EU Member States

and European Commission. Maastricht: European Institute of Public Administration, 2011;

Elliott, Mark, “Has the Common Law Duty to Give Reasons Come of Age Yet?”, Public Law,

Issue 1 (2011): 56-74;

http://www.scandinavianlaw.se/pdf/39-3.pdf

http://ec.europa.eu/justice/events/assises-justice-2013/files/interventions/cassese.pdf

http://ec.europa.eu/justice/events/assises-justice-2013/files/interventions/cassese.pdf

http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/5kml6164r4q7.pdf?expires=1432140039&id=id&accname=guest&checksum=2FB7CBCEF71754A1C56B1E74F0F5D24B



73

European Commission, „Legal order – England and Wales” (2004),

http://ec.europa.eu/civiljustice/legal_order/legal_order_eng_en.htm;

European Ombudsman, „Transparency, Accountability, and Democracy in the EU”, Lecture by

the European Ombudsman, Professor P. Nikiforos Diamandouros, at the School of Advanced

International Studies of the Johns Hopkins University (Bologna, Italy, 17 October 2006),

electronic copy available from: www.ombudsman.europa.eu/speeches/en/2006-10-17b.htm

(16.02.1015);

Evans, Peter, Rauch, James E. “Bureaucracy and Growth: A Cross-national Analysis of the

Effects of ‘Weberian’ State Structures on Economic Growth”, American Sociological Review,

Vol. 64 (October 1999): 748-765;

Fennelly, Nial, „Legal Interpretation at the European Court of Justice”, Fordham International

Law Journal, Vol. 20, Issue 3 (1996, Berkeley Electronic Press): 656-679, electronic copy

available from: http://ir.lawnet.fordham.edu/ilj (12.11.2014);

Fournier, Jacques, „Administrative Reform in the Commission Opinions Concerning the

Accession of the Central and Eastern European Countries to the European Union”, in OECD,

„Preparing Public Administrations for the European Administrative Space”, SIGMA Papers, No.

23 (OECD Publishing, 1998): 110-118, electronic copy available from: http://www.oecd-

ilibrary.org/docserver/download/5kml6143zd8p.pdf?expires=1434364312&id=id&accname=gu

est&checksum=8D5E53F096F9A893D0A539EA4A61F5FC (12.09.2014);

Fournier, Jacques, “Governance and European Integration – Reliable Public Administration”, in

OECD, „Preparing Public Administrations for the European Public Space”, SIGMA Papers, No.

23 (OECD Publishing, 1998): 119-135, electronic copy available from: http://www.oecd-



Harlow, Carol, „Voices of Difference in a Plural Community”. In Convergence and Divergence

in European Public Law, edited by Paul Beaumont, Carole Lyons, Neil Walker, 199-224.

Oxford: Hart Publishing, 2002;

Heady, Ferrel, Public Administration: A Comparative Perspective, 4th Edition. New York:

Marcel Dekker, 1991;

http://ec.europa.eu/civiljustice/legal_order/legal_order_eng_en.htm

http://www.ombudsman.europa.eu/speeches/en/2006-10-17b.htm

http://ir.lawnet.fordham.edu/ilj

http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/5kml6143zd8p.pdf?expires=1434364312&id=id&accname=guest&checksum=8D5E53F096F9A893D0A539EA4A61F5FC






74

Heidbreder, Eva, “Germany and Italy in the EAS”, SOG Conference, Berlin, 4/5 November

2010, electronic copy available from: http://www.sog-rc27.org/paper/berlin2010/Heidbreder.pdf

(14.02.2012);

Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, Vol. I, Ediţia 4. Bucureşti: All Beck, 2005;

Künnecke, Martina, Tradition and Change in Administrative Law. An Anglo-German

Comparison. Berlin: Springer, 2007;

Lane, Jan-Erik, New Public Management. London: Routledge, 2000;

Lashmar, Dudley, “The Role of the External Auditor in Management Control Systems in

Government: A United Kingdom Perspective”, in OECD, 1996, „Management Control in

Modern Government Administration”, SIGMA Papers, No. 4 (1996): 139-158, electronic copy

available from: http://www.oecd-

ilibrary.org/docserver/download/5kml6gb4gn32.pdf?expires=1431075460&id=id&accname=gu

est&checksum=34F0083566AB28737372607006C3CCA1 (04.05.2015);

Lymouris, Nikolaos, „Understanding the European Administrative Space”. In European

Administrative Space – Balkan realities, edited by Lucica Matei, Davor Vašiček, Marija

Kaštelan Mrak, 89-93. Bucureşti: Editura Economică, 2011;

Manda, Corneliu, Predescu, Ovidiu, Popescu Slăniceanu, Ioan, Manda, Cezar C., Ombudsmanul,

instituţie fundamentală a statului de drept. Bucureşti: Lumina Lex, 1997;

Manda, Corneliu, Manda, Cezar C., Ştiinţa administraţiei, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită.

Bucureşti: Universul Juridic, 2008;

Manda, Cezar Corneliu, Teoria administraţiei publice. Bucureşti: C. H. Beck, 2013;

Mannheimer Zentrum für Europäische Sozialforschung, Report on the first Connex Thematic

Conference: “Towards a European administrative space” (London, 2006), electronic copy available

from:

http://www.mzes.unimannheim.de/projekte/typo3/site/fileadmin/research%20groups/crosscutting/c

orrected%20report_TC_london.pdf (17.05.2011);

Martínez-Gonzáles, Alberto, Martí, Jordi, „Accountability and Rendering of Accounts: New

Approaces for the Public Sector”, International Advances in Economic Research, Vol. 12, Issue

1 (2006): 67-80;

http://www.sog-rc27.org/paper/berlin2010/Heidbreder.pdf

http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/5kml6gb4gn32.pdf?expires=1431075460&id=id&accname=guest&checksum=34F0083566AB28737372607006C3CCA1



75

Matei, Ani, ‘The Development of the European Administration. Fundamental Concepts and

Approaches’, MPRA Paper 19765 (2004), electronic copy available from: http://mpra.ub.uni-

muenchen.de/19765 (14.02.2012);

Matei, Ani, Matei, Lucica, “Globalization and Europeanization. A Projection on a European

Model of Public Administration”, Theoretical and Applied Economics, Vol. 4, No.4 (2008): 33-

52;

Matei, Ani, Grigoriou, Panagiotis, Shivergueva, Margarita, Vašiček, Davor, “The Quality of

Bureaucracy and Public Sector Performance. A Comparative Study in South-Eastern Europe”

(2010);

Matei, Ani, Matei, Lucica, Iancu, Diana Camelia, “The Internalization of the European

Administrative Space principles in national public administrations. Study case: Romania”,

South-Eastern European Administrative Studies, ASsee-Online Series 4/RR 3.1/2011, electronic

copy available from: http://ssrn.com/abstract=1758641 (21.02.2012);

Matei, Ani, Matei, Lucica, The European Administration. Models, Processes and Empirical

Assessment. Saarbrücken: Lambert Academic Publishing, 2012;

Matei, Lucica, Management public. Bucureşti: Editura Economică, 2001;

Matei, Lucica, Management Public, Ediţia a II-a. Bucureşti: Editura Economică, 2006;

Matei, Lucica, Matei, Ani, Zanoschi, Diana, Stoian, Oana, “Comparative Studies on the

Administrative Convergence revealed by National Strategies of Administrative Reform in some

South-Eastern European States”, Research Report Jean Monnet Project – South-Eastern

European Developments on the Administrative Convergence and Enlargement of the European

Administrative Space in Balkan States, 2010, electronic copy available from

http://ssrn.com/abstract=1707711 (27.02.2012);

Matei, Lucica, Matei, Ani, „Administrative Reforms in South Eastern European States –

Comparative Study in View of Enlarging the European Administrative Space”, 2010, electronic

copy available from: http://ssrn.com/abstract=1631878 (04.03.2013);

Matei, Lucica, “Public Administration Europeanization. South-Eastern European Trends and

Comparative Analysis”. In European Administrative Space – Balkan Realities, edited by Matei,

L., Vašiček, D., Kaštelan Mrak, M., 7-36. Bucureşti: Editura Economică, 2011;

http://mpra.ub.uni-muenchen.de/19765

http://mpra.ub.uni-muenchen.de/19765

http://ssrn.com/abstract=1758641



76

Mayer, Franz C., “Van Gend en Loos: The Foundation of a Community of Law”. In The Past

and Future of EU Law: The Classics of EU Law Revisited on the 50th

Anniversary of the Rome

Treaty, edited by Miguel Maduro, Loic Azoulai, 16-25. Oxford: Hart Publishing Ltd., 2010;

Meneguzzo, Marco, Fiorani, Gloria, Mititelu, Cristina, Matei, Lucica, Matei, Ani, Cipolletta,

Germano, „Relevance of „Western European Public Administration Reforms” on Transition

Countries – ‘Who Learns What from Whom?’”. In European Administrative Space – Balkan

realities, edited by Lucica Matei, Davor Vašiček, Marija Kaštelan Mrak, 50-70. Bucureşti:

Editura Economică, 2011;

Nizzo, Carlo, „National Public Administrations and European Integration”, OECD, SIGMA,

1999, electronic copy available from:

http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/nispacee/unpan007286.pdf

(02.03.2012);

OECD, „Sustainable Institutions for European Union Membership”, SIGMA Papers, No. 26

(1998), electronic copy available from: http://www.oecd-

ilibrary.org/docserver/download/5kml611h8s30.pdf?expires=1424940324&id=id&accname=gue

st&checksum=3574D8DE7DF98BCCB936F8A1DFD3F04D (10.09.2014);

OECD, “European Principles for Public Administration”, SIGMA Papers, No. 27 (1999),

electronic copy available from: http://www.oecd-

ilibrary.org/docserver/download/5kml60zwdr7h.pdf?expires=1434364594&id=id&accname=gu

est&checksum=FBAE04AED84744E8BBC00F221FE5AEF9 (10.09.2014);

OECD, „Relations Between Supreme Audit Institutions and Parliamentary Committees”,

SIGMA Papers, No. 33 (2002), electronic copy available from: http://www.oecd-

ilibrary.org/docserver/download/5kml60vd5x8r.pdf?expires=1432199503&id=id&accname=gue

st&checksum=6A23E00968F2D72E776A1B47BA551433 (21.05.2015);

OECD, „The Right to Open Administrations in Europe: Emerging Legal Standards”, SIGMA

Papers, No, 46 (2010), electronic copy available from: http://www.oecd-

ilibrary.org/docserver/download/5km4g0zfqt27.pdf?expires=1427277860&id=id&accname=gue

st&checksum=E4181D10CDBFFD96F88D93ACBBA62BC4 (09.09.2014);

http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/nispacee/unpan007286.pdf

http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/5kml611h8s30.pdf?expires=1424940324&id=id&accname=guest&checksum=3574D8DE7DF98BCCB936F8A1DFD3F04D



http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/5kml60zwdr7h.pdf?expires=1434364594&id=id&accname=guest&checksum=FBAE04AED84744E8BBC00F221FE5AEF9



http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/5kml60vd5x8r.pdf?expires=1432199503&id=id&accname=guest&checksum=6A23E00968F2D72E776A1B47BA551433



http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/5km4g0zfqt27.pdf?expires=1427277860&id=id&accname=guest&checksum=E4181D10CDBFFD96F88D93ACBBA62BC4



77

Paunio, Elina, „Beyond Predictability – Reflections on Legal Certainty and the Discourse

Theory of Law in the EU Legal Order”, German Law Journal, Vol. 10, No. 11 (2009): 1469-

1493;

Pescatore, Pierre, “Van Gend en Loos, 3 February 1963 – A View from Within”. In The Past

and Future of EU Law: The Classics of EU Law Revisited on the 50th

Anniversary of the Rome

Treaty, edited by Miguel Maduro, Loic Azoulai, 1-8. Oxford: Hart Publishing Ltd., 2010;

Poiares Maduro, Miguel, Azoulai, Loic, “Introduction. The Past and Future of EU Law”. In The

Past and Future of EU Law: The Classics of EU Law Revisited on the 50th

Anniversary of the

Rome Treaty, edited by Miguel Maduro, Loic Azoulai, xiii-xx. Oxford: Hart Publishing Ltd.,

2010;

Pollitt, Cristopher, Bouckaert, Geert, Public Management Reform. A Comparative Analysis,

Second Edition. Oxford: Oxford University Press, 2004;

Pünder, Hermann, „German Administrative Procedure in a Comparative Perspective –

Observations on the Path to a Transnational ‘Ius Commune Proceduralis’ in Administrative

Law”, Jean Monnet Working Paper Series, Issue 26 (2013), New York University School of

Law, Jean Monnet Center for International and Regional Economic Law and Justice, electronic

copy available from: http://www.jeanmonnetprogram.org/A3FD5FC7-E75B-4B8C-A8DE-

87621E6C3185/FinalDownload/DownloadId-

24224ED38558244A584F6D39F0F7D41C/A3FD5FC7-E75B-4B8C-A8DE-

87621E6C3185/papers/13/documents/Punder.pdf (20.05.2015);

Raadschelders, Jos C.N., Rutgers, Mark R., “The Evolution of Civil Service Systems”. In Civil

Service Systems in Comparative Perspective, edited by Hans A.G.M. Bekke, James L. Perry,

Theo A.J. Toonen, 67-99. Indianapolis: Indiana University Press, 1996;

Radu, Alexandru, Sisteme politice contemporane. Forme de guvernare în 29 de state, Bucureşti:

C. H. Beck, 2010;

Raitio, Juha, The Principle of Legal Certainty in EC Law. Dordrecht: Springer, 2003;

Rauch, James E., Evans, Peter B., “Bureaucratic structure and bureaucratic performance in less

developed countries”, Journal of Public Economics, No. 75 (2000): 49-71;

http://www.jeanmonnetprogram.org/A3FD5FC7-E75B-4B8C-A8DE-87621E6C3185/FinalDownload/DownloadId-24224ED38558244A584F6D39F0F7D41C/A3FD5FC7-E75B-4B8C-A8DE-87621E6C3185/papers/13/documents/Punder.pdf




78

Rothstein, Bo, “The Quality of Government Institute. Report for the first ten years of a Research

Programme at University of Gothenburg”. Gothenburg: University of Gothenburg, 2015,

electronic copy available from http://qog.pol.gu.se/digitalAssets/1538/1538078_report-for-the-

first-ten-years-of-a-research-programme-at-university-of-gothenburg.pdf (19.10.2015);

Schermers, Henry G., Waelbroeck, Denis F., Judicial Protection in the European Union, 6th

edition. Dordrecht: Kluwer Law International, 2001;

Schwarze, Jürgen, „The Convergence of the Administrative Laws of the EU Member States”,

European Public Law, Vol. 4, Issue 2 (1998): 191-210;

Szasz, Melinda, Sisteme administrative comparate. Note de curs. Petroşani: Universitatea din

Petroşani, 2008;

Siltala, Raimo, A Theory of Precedent. From Analytical Positivism to a Post-Analytical

Philosophy of Law, Part A „How to Do Things with Precedents”, 3-149. Oxford: Hart

Publishing, 2000;

Sustainable Government Indicators, „Sweden Report”, Gütersloh: Bertelsmann Stiftung, 2009,

electronic copy available from: http://www.sgi-network.org/pdf/SGI09_Sweden.pdf

(02.06.2015);

Sustainable Government Indicators, „2014 Sweden Report”, coordinated by Jon Pierre, Sven

Jochem, Detlef Jahn, Gütersloh: Bertelsmann Stiftung, 2014, electronic copy available from:

http://www.sgi-network.org/docs/2014/country/SGI2014_Sweden.pdf (02.06.2015);

Sustainable Government Indicators, „United Kingdom report”, coordinated by Andreas Busch,

Iain Begg, Nils C. Bandelow, Gütersloh: Bertelsmann Stiftung, 2014, electronic copy available

from: http://www.sgi-network.org/docs/2014/country/SGI2014_UK.pdf (14.02.2015);

Thomas, Robert, The Relationship Between English and European Community Administrative

Law; The Principles of Legitimate Expectations and Proportionality. Nottingham: Nottingham

University Library, 1998, electronic copy available from:

http://eprints.nottingham.ac.uk/13671/1/285753.pdf (23.11.2014);

United Nations, “Core document forming part of the reports of states parties: France”, Office of

the United Nations High Commissioner for Human Rights, HRI/CORE/1/Add.17/Rev.1.

(07.10.1996), Geneva, Switzerland;

http://qog.pol.gu.se/digitalAssets/1538/1538078_report-for-the-first-ten-years-of-a-research-programme-at-university-of-gothenburg.pdf

http://qog.pol.gu.se/digitalAssets/1538/1538078_report-for-the-first-ten-years-of-a-research-programme-at-university-of-gothenburg.pdf

http://www.sgi-network.org/pdf/SGI09_Sweden.pdf

http://www.sgi-network.org/docs/2014/country/SGI2014_Sweden.pdf

http://www.sgi-network.org/docs/2014/country/SGI2014_UK.pdf

http://eprints.nottingham.ac.uk/13671/1/285753.pdf

79

World Bank, “Worldwide Governance Indicators”, 2015, electronic copy available from

http://info.worldbank.org/governance/wgi/index.aspx#doc (23.10.2015);

World Justice Project, “Rule of Law Index 2015”, (Washington, DC, 2015), electronic copy

available from http://worldjusticeproject.org/sites/default/files/roli_2015_0.pdf (14.10.2015);

World Justice Project, “Variables Used to Construct the Rule of Law Index”, electronic copy

available from http://worldjusticeproject.org/sites/default/files/roli_tov.pdf (14.10.2015);

Ziller, Jacques, „EU Integration and Civil Service Reform”, in OECD, Preparing Public

Administrations for the European Administrative Space, SIGMA Papers, No. 23 (1998): 136-

153, electronic copy available from: http://www.oecd-



Legislație și alte documente

Uniunea Europeană:

Traité instituant la Communauté Européenne du Charbon et de l’Acier, 1951, electronic copy

available from: http://eur-lex.europa.eu/legal-

content/FR/TXT/PDF/?uri=CELEX:11951K/TXT&from=FR (09.09.2014)

Traité instituant la Communauté Économique Européenne, 1957, electronic copy available from:

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=CELEX:11957E/TXT&from=FR

(08.09.2014)

Tratatul privind Uniunea Europeană, versiunea consolidată, electronic copy available from:

http://europa.eu/eu-law/decision-

making/treaties/pdf/consolidated_versions_of_the_treaty_on_european_union_2012/consolidate

d_versions_of_the_treaty_on_european_union_2012_ro.pdf (08.09.2014);

Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, versiunea consolidată, electronic copy available

from: http://europa.eu/eu-law/decision-



http://info.worldbank.org/governance/wgi/index.aspx#doc

http://worldjusticeproject.org/sites/default/files/roli_2015_0.pdf

http://worldjusticeproject.org/sites/default/files/roli_tov.pdf




http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=CELEX:11951K/TXT&from=FR

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=CELEX:11951K/TXT&from=FR

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=CELEX:11957E/TXT&from=FR

http://europa.eu/eu-law/decision-making/treaties/pdf/consolidated_versions_of_the_treaty_on_european_union_2012/consolidated_versions_of_the_treaty_on_european_union_2012_ro.pdf






80

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, 2012/C 326/02, electronic copy available

from: http://europa.eu/eu-law/decision-



Treaty on European Union, Maastricht, 2 February 1992, electronic copy available from:

http://www.eurotreaties.com/maastrichteu.pdf (09.09.2014);

Ombudsmanul European, Codul European al Bunei Conduite Administrative, electronic copy

available from: http://www.ombudsman.europa.eu/ro/resources/code.faces#/page/1

(18.02.2015);

Regulation (EC) No. 1046/2001 of the European Parliament and of the Council of 30 May 2001

regarding public access to European Parliament, Council and Commission documents, Official

Journal of the European Communities L 145, 31.5.2001, electronic copy available from:

http://www.europarl.europa.eu/RegData/PDF/r1049_en.pdf (18.02.2015);

Rezoluţia din 15 ianuarie 2013 conţinând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de

procedură administrativă al Uniunii Europene (2012/2014 (INL)), electronic copy available

from: http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P7-TA-

2013-0004+0+DOC+PDF+V0//RO (18.02.2015);

Curtea de Conturi Europeană. „Manual de audit al performanţei”, electronic copy available

from:

http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/PERF_AUDIT_MANUAL/PERF_AUDIT_M

ANUAL_RO.PDF (11.10.2014);

Curtea de Conturi Europeană, 2012. „Manual de audit financiar şi audit de conformitate”,

electronic copy available from:

http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/FCAM_2012/FCAM_2012_RO.pdf

(15.10.2014);

European Court of Auditors, 2011. „Court Audit Policies and Standards”, electronic copy

available from: http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/CAPS/CAPS_RO.PDF

(11.10.2014);




http://www.eurotreaties.com/maastrichteu.pdf

http://www.ombudsman.europa.eu/ro/resources/code.faces#/page/1

http://www.europarl.europa.eu/RegData/PDF/r1049_en.pdf

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P7-TA-2013-0004+0+DOC+PDF+V0//RO

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P7-TA-2013-0004+0+DOC+PDF+V0//RO

http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/PERF_AUDIT_MANUAL/PERF_AUDIT_MANUAL_RO.PDF

http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/PERF_AUDIT_MANUAL/PERF_AUDIT_MANUAL_RO.PDF

http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/FCAM_2012/FCAM_2012_RO.pdf

http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/CAPS/CAPS_RO.PDF

81

Documente internaționale:

INTOSAI, „Guidelines for Internal Control Standards for the Public Sector”, electronic copy

available from: http://www.issai.org/media/13329/intosai_gov_9100_e.pdf (17.10.2014);

INTOSAI, „Guidelines for Internal Control Standards”, in OECD, 1996. ”Management Control

in Modern Goverment Administration: Some Comparative Practices”, SIGMA Papers, No. 4,

OECD Publishing, pp. 159-178, electronic copy available from: http://www.oecd-

ilibrary.org/docserver/download/5kml6gb4gn32.pdf?expires=1432129662&id=id&accname=gu

est&checksum=BC8F26C0DE44D53D9570D3E5C9B78646 (17.10.2014);

International Public Sector Accounting Standards Board, 2015. „Reporting Service Performance

Information”, Final Pronouncement, March 2015, RPG 3, electronic copy available from:

https://www.ifac.org/sites/default/files/publications/files/IPSASB-RPG-3-Reporting-Service-

Performance-Information.pdf (21.05.2014);

Franţa

Constituţia Franţei din 1958, electronic copy available from: http://www.conseil-

constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/root/bank_mm/constitution/constitution_roumain.pdf

(04.05.2015);

Loi no 78-753 du 17 juillet 1978 portant diverses mesures d’amélioration des relations entre

l’administration et le public et diverses dispositions d’ordre administratif, social et fiscal,

Version consolidée au 11 mai 2015, electronic copy available from:

http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000000339241

(11.05.2015);

Loi no 79-587 du 11 juillet 1979 relative à la motivation des actes administratifs et à

l’amélioration des relations entre l’administration et le public, Version consolidée au 19 mai



(19.05.2015);

Loi no 2000-321 du 12 avril 2000 relative aux droits des citoyens dans leurs relations avec les

administrations, Version consolidée au 19 mai 2015, electronic copy available from:

http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do;?cidTexte=JORFTEXT000000215117

(19.05.2015);

http://www.issai.org/media/13329/intosai_gov_9100_e.pdf

http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/5kml6gb4gn32.pdf?expires=1432129662&id=id&accname=guest&checksum=BC8F26C0DE44D53D9570D3E5C9B78646



https://www.ifac.org/sites/default/files/publications/files/IPSASB-RPG-3-Reporting-Service-Performance-Information.pdf

https://www.ifac.org/sites/default/files/publications/files/IPSASB-RPG-3-Reporting-Service-Performance-Information.pdf

http://www.conseil-constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/root/bank_mm/constitution/constitution_roumain.pdf

http://www.conseil-constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/root/bank_mm/constitution/constitution_roumain.pdf



http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do;?cidTexte=JORFTEXT000000215117

82

Loi no 2013-907 du 11 octobre 2013 relative à la transparence de la vie publique (1), Version

consolidée au 12 mai 2015, electronic copy available from:

http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do;jsessionid=65EDEC624FD70906D19014638748F

58F.tpdila13v_2?cidTexte=JORFTEXT000028056315&dateTexte=20150512 (12.05.2015);

Code général des collectivités territoriales, electronic copy available from:

http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=522D95A672B04E5BDF65F36B71743

587.tpdila13v_2?idSectionTA=LEGISCTA000006164464&cidTexte=LEGITEXT00000607063

3&dateTexte=20150512 (04.05.2015);

Code de justice administrative, electronic copy available from:

http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=095882FE036EAD24E3EA42D367E8

E7B6.tpdila15v_3?cidTexte=LEGITEXT000006070933&dateTexte=20040802 (13.05.2015);

Code des jurisdictions financières, Version consolidée au 22 mars 2015, electronic copy

available from:

http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=29ACDCB97CB2A630F1AC3FB5CB

C04DA7.tpdila22v_3?cidTexte=LEGITEXT000006070249&dateTexte=20150521

(21.05.2015);

Chambre régionale des comptes, Auvergne, Rhône-Alpes, 2014. „Rapport d’observations

définitives. Commune de Vichy”, P.J.:1, Lyon, electronic copy available from:

http://www.ccomptes.fr/Publications/Publications/Commune-de-Vichy-03-rapport-d-

observations-definitives-2014 (21.05.2015);

Le Défenseur des droits, 2015. „Droits des usagers des services publics”, electronic copy

available from http://www.defenseurdesdroits.fr/fr/competences/missions-objectifs/droit-des-

usagers (18.05.2015);

Le Service Public de la Diffusion du Droit Legifrance, „Guide de legistique”, electronic copy

available from: http://www.legifrance.gouv.fr/Droit-francais/Guide-de-legistique/Sommaire

(20.05.2015);

Marea Britanie

Statutory Instruments Act 1946, electronic copy available from:

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/Geo6/9-10/36/contents (12.03.2015);

http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do;jsessionid=65EDEC624FD70906D19014638748F58F.tpdila13v_2?cidTexte=JORFTEXT000028056315&dateTexte=20150512

http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do;jsessionid=65EDEC624FD70906D19014638748F58F.tpdila13v_2?cidTexte=JORFTEXT000028056315&dateTexte=20150512

http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=522D95A672B04E5BDF65F36B71743587.tpdila13v_2?idSectionTA=LEGISCTA000006164464&cidTexte=LEGITEXT000006070633&dateTexte=20150512



http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=095882FE036EAD24E3EA42D367E8E7B6.tpdila15v_3?cidTexte=LEGITEXT000006070933&dateTexte=20040802

http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=095882FE036EAD24E3EA42D367E8E7B6.tpdila15v_3?cidTexte=LEGITEXT000006070933&dateTexte=20040802

http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=29ACDCB97CB2A630F1AC3FB5CBC04DA7.tpdila22v_3?cidTexte=LEGITEXT000006070249&dateTexte=20150521

http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=29ACDCB97CB2A630F1AC3FB5CBC04DA7.tpdila22v_3?cidTexte=LEGITEXT000006070249&dateTexte=20150521

http://www.ccomptes.fr/Publications/Publications/Commune-de-Vichy-03-rapport-d-observations-definitives-2014

http://www.ccomptes.fr/Publications/Publications/Commune-de-Vichy-03-rapport-d-observations-definitives-2014

http://www.defenseurdesdroits.fr/fr/competences/missions-objectifs/droit-des-usagers

http://www.defenseurdesdroits.fr/fr/competences/missions-objectifs/droit-des-usagers

http://www.legifrance.gouv.fr/Droit-francais/Guide-de-legistique/Sommaire

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/Geo6/9-10/36/contents

83

European Communities Act 1972, electronic copy available from:

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/1972/68/contents (26.03.2015);

Local Government Act 1972, electronic copy available from:


Local Government Finance Act 1982, electronic copy available from:

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/1982/32/contents;

National Audit Act 1983, electronic copy available from:


Human Rights Act 1998, electronic copy available from:


Local Government Act 1999, electronic copy available from:


Freedom of Information Act 2000, electronic copy available from:


Constitutional Reform Act 2005, electronic copy available from:


Legal Services Act 2007, electronic copy available from:


Constitutional Reform and Governance Act 2010, electronic copy available from:


Equality Act 2010, electronic copy available from:

http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2010/15/notes/division/2 (08.04.2015);

Ministerial Code 2010, electronic copy available from:

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/61402/ministerial

-code-may-2010.pdf (20.03.2015);

Budget Responsibility and National Audit Act 2011, electronic copy available from:


http://www.legislation.gov.uk/ukpga/1972/68/contents










http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2010/15/notes/division/2

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/61402/ministerial-code-may-2010.pdf

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/61402/ministerial-code-may-2010.pdf


84

Localism Act 2011, electronic copy available from:


Local Audit and Accountability Act 2014, electronic copy available from:


The Openness of Local Government Bodies Regulations 2014, electronic copy available from:

http://www.legislation.gov.uk/uksi/2014/2095/contents/made (26.03.2015);

Ministry of Justice, UK, 2012. „Administrative Justice and Tribunals: A Strategic Work

Programme 2013-16”, electronic copy available from:

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/217315/admin-

justice-tribs-strategic-work-programme.pdf (28.03.2015);

Parliamentary and Health Service Ombudsman, 2014. “Selected summaries of investigations by

the Parliamentary and Health Service Ombudsman”, Volume 1, report 1 (February and March

2014), electronic copy available from:

http://www.ombudsman.org.uk/__data/assets/pdf_file/0011/26858/Selected_Summaries_of_Inv

estigations_by_PHSO_Vol_1_Report_1.pdf (06.04.2015);

Parliamentary and Health Service Ombudsman, 2015. “Launch of the public consultation on the

future of public service Ombudsmen”, electronic copy available from:

http://www.ombudsman.org.uk/about-us/news-centre/press-releases/2015/statement-on-the-

launch-of-the-public-consultation-of-the-future-of-public-service-ombudsmen (06.04.2015);

Public Administration Committee, 2014. “Time for a People’s Ombudsman’s Service”,

Fourteenth Report, electronic copy available from:

http://www.publications.parliament.uk/pa/cm201314/cmselect/cmpubadm/655/65502.htm

(27.03.2015);

Secretary of State for Constitutional Affairs and Lord Chancellor by Command of Her Majesty,

2004. White Paper – „Transforming Public Services: Complaints, Redress and Tribunals”,

electronic copy available from:

http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.dca.gov.uk/pubs/adminjust/transformfull

.pdf (28.03.2015);



http://www.legislation.gov.uk/uksi/2014/2095/contents/made

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/217315/admin-justice-tribs-strategic-work-programme.pdf

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/217315/admin-justice-tribs-strategic-work-programme.pdf

http://www.ombudsman.org.uk/__data/assets/pdf_file/0011/26858/Selected_Summaries_of_Investigations_by_PHSO_Vol_1_Report_1.pdf

http://www.ombudsman.org.uk/__data/assets/pdf_file/0011/26858/Selected_Summaries_of_Investigations_by_PHSO_Vol_1_Report_1.pdf

http://www.ombudsman.org.uk/about-us/news-centre/press-releases/2015/statement-on-the-launch-of-the-public-consultation-of-the-future-of-public-service-ombudsmen

http://www.ombudsman.org.uk/about-us/news-centre/press-releases/2015/statement-on-the-launch-of-the-public-consultation-of-the-future-of-public-service-ombudsmen

http://www.publications.parliament.uk/pa/cm201314/cmselect/cmpubadm/655/65502.htm

http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.dca.gov.uk/pubs/adminjust/transformfull.pdf

http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.dca.gov.uk/pubs/adminjust/transformfull.pdf

85

Germania:

Basic Law for the Federal Republic of Germany, 1949, electronic copy available from

http://www.gesetze-im-

internet.de/englisch_gg/basic_law_for_the_federal_republic_of_germany.pdf (08.07.2015);

Act on the Principles of Federation and Länder Budgetary Law (Budgetary Principles Act),

1969, electronic copy available from

http://www.bundesfinanzministerium.de/Content/EN/Standardartikel/Ministry/Laws/1969-08-

19-budgetary-principles-act.pdf?__blob=publicationFile&v=3 (13.08.2015);

Administrative Procedure Act, 1976, electronic copy available from

http://www.iuscomp.org/gla/statutes/VwVfG.htm (14.07.2015);

Bundesrechnungshof Act, 1985, electronic copy available from

http://www.bundesrechnungshof.de/en/bundesrechnungshof/rechtsgrundlagen/bundesrechnungs

hof-act (13.08.2015);

Code of Administrative Court Procedure, 1991, electronic copy available from

http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_vwgo/englisch_vwgo.html (21.07.2015);

Audit Rules of the Bundesrechnungshof, 1997, electronic copy available from

http://www.bundesrechnungshof.de/en/bundesrechnungshof/rechtsgrundlagen/Audit%20Rules

(17.08.2015);

Federal Government Directive Concerning the Prevention of Corruption in the Federal

Administration, 2004, electronic copy available from

https://www.unodc.org/pdf/corruption/best_practice_ger_directive%20.pdf (12.08.2015);

Federal Act Governing Access to Information held by the Federal Government (Freedom of

Information Act), 2005, electronic copy available from http://www.gesetze-im-

internet.de/englisch_ifg/englisch_ifg.html (14.08.2015);

Act on the Establishment of a National Regulatory Control Council, 2006, electronic copy

available from http://ec.europa.eu/smart-

regulation/impact/best_practices_examples/docs/de/act_on_regulatory_conctrol_council.pdf

(10.08.2015);

http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_gg/basic_law_for_the_federal_republic_of_germany.pdf

http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_gg/basic_law_for_the_federal_republic_of_germany.pdf

http://www.bundesfinanzministerium.de/Content/EN/Standardartikel/Ministry/Laws/1969-08-19-budgetary-principles-act.pdf?__blob=publicationFile&v=3

http://www.bundesfinanzministerium.de/Content/EN/Standardartikel/Ministry/Laws/1969-08-19-budgetary-principles-act.pdf?__blob=publicationFile&v=3

http://www.iuscomp.org/gla/statutes/VwVfG.htm

http://www.bundesrechnungshof.de/en/bundesrechnungshof/rechtsgrundlagen/bundesrechnungshof-act

http://www.bundesrechnungshof.de/en/bundesrechnungshof/rechtsgrundlagen/bundesrechnungshof-act

http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_vwgo/englisch_vwgo.html

http://www.bundesrechnungshof.de/en/bundesrechnungshof/rechtsgrundlagen/Audit%20Rules

https://www.unodc.org/pdf/corruption/best_practice_ger_directive%20.pdf

http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_ifg/englisch_ifg.html

http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_ifg/englisch_ifg.html

http://ec.europa.eu/smart-regulation/impact/best_practices_examples/docs/de/act_on_regulatory_conctrol_council.pdf

http://ec.europa.eu/smart-regulation/impact/best_practices_examples/docs/de/act_on_regulatory_conctrol_council.pdf

86

Act to promote electronic government (E-Government Act), 2013, electronic copy available from

http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_egovg/englisch_egovg.html (14.08.2015);

Federal Ministry of Interior, 1999. „Moderner Staat – Moderne Verwaltung. The Programme of

the German Government”, Berlin: Druck Center Meckenheim GmbH, electronic copy available

from http://www.bmi.bund.de/SharedDocs/Downloads/EN/Broschueren/1999/Modern_State_-

_Modern_Administration_Id_20537_en.pdf?__blob=publicationFile (23.07.2015);

Suedia:

Successionsordningen (Legea de succesiune), 1810, electronic copy available from

http://www.riksdagen.se/en/Documents-and-laws/ (25.05.2015);

Tryckfrihetsförordningen (Legea privind libertatea presei), 1949, electronic copy available from


Regeringsformen (Legea Guvernului), 1974, electronic copy available from


Riksdagsordningen (Legea Parlamentului), electronic copy available from


Administrative Procedure Act 1986, electronic copy available from

http://www.government.se/content/1/c6/06/48/92/a02dc523.pdf (25.05.2015);

Yttrandefrihetsgrundlagen (Legea fundamentală privind libertatea de exprimare), 1991,

electronic copy available from http://www.riksdagen.se/en/Documents-and-laws/ (25.05.2015);

Local Government Act, 1991:900, 1991, electronic copy available from

http://www.government.se/content/1/c6/02/95/35/ca584fee.pdf (26.05.2015);

Public Access to Information and Secrecy Act, 2009:400, 2009, electronic copy available from

http://www.ilo.org/dyn/natlex/natlex4.detail?p_lang=en&p_isn=84388 (02.11.2015);

Ministry of Justice, Sweden, “Public Access to Information and Secrecy Act. Information

concerning public access to information and secrecy legislation, etc.”, Stockholm, 2009,

electronic copy available from http://www.legislationline.org/topics/country/1/topic/3

(25.05.2015);

http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_egovg/englisch_egovg.html

http://www.bmi.bund.de/SharedDocs/Downloads/EN/Broschueren/1999/Modern_State_-_Modern_Administration_Id_20537_en.pdf?__blob=publicationFile

http://www.bmi.bund.de/SharedDocs/Downloads/EN/Broschueren/1999/Modern_State_-_Modern_Administration_Id_20537_en.pdf?__blob=publicationFile

http://www.riksdagen.se/en/Documents-and-laws/




http://www.government.se/content/1/c6/06/48/92/a02dc523.pdf


http://www.government.se/content/1/c6/02/95/35/ca584fee.pdf

http://www.ilo.org/dyn/natlex/natlex4.detail?p_lang=en&p_isn=84388

http://www.legislationline.org/topics/country/1/topic/3

87

Riksdagens Ombudsmän, „Report for the period 1 July 2011 to 30 June 2012. Summary in

English”, 2012/13:JO1 (2012), electronic copy available from

https://www.jo.se/Global/%c3%84mbetsber%c3%a4ttelser/2012-13_eng.pdf (27.05.2015);

Riksdagens Ombudsmän, „Report for the period 1 July 2012 to 30 June 2013. Summary in

English”, Särtryck ur 2013/14:JO1 (2013), electronic copy available from

https://www.jo.se/Global/%c3%84mbetsber%c3%a4ttelser/2013-14_eng.pdf (28.05.2015);

Riksrevisionsverket (Oficiul Naţional de Audit), „Annual Audit Plan 2012/2013”, 2012,

electronic copy available from

http://www.riksrevisionen.se/PageFiles/16043/Granskningsplan%202012_13%20eng.pdf

(28.05.2015);

Statskontoret, „Principles of Good Administration In the Member States of the European

Union”, 2005, electronic copy available from

http://www.statskontoret.se/globalassets/publikationer/2000-2005-english/200504.pdf

(11.01.2015);

Sveriges Domstolar, ”The Swedish National Courts Administration”, 2015, electronic copy

available from http://www.domstol.se/funktioner/english/the-swedish-national-courts-

administration/ (28.05.2015);

România:

Constituţia României, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din 31.10.2003;

Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, Monitorul

Oficial, Partea I nr. 238 din 03 aprilie 2014;

Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 277 din 15

aprilie 2014;

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, Monitorul Oficial, Partea

I nr. 365 din 29 mai 2007;

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, cu modificările ulterioare, Monitorul Oficial, Partea I nr. 260 din 21 aprilie 2010;

https://www.jo.se/Global/%c3%84mbetsber%c3%a4ttelser/2012-13_eng.pdf

https://www.jo.se/Global/%c3%84mbetsber%c3%a4ttelser/2013-14_eng.pdf

http://www.riksrevisionen.se/PageFiles/16043/Granskningsplan%202012_13%20eng.pdf

http://www.statskontoret.se/globalassets/publikationer/2000-2005-english/200504.pdf

http://www.domstol.se/funktioner/english/the-swedish-national-courts-administration/

http://www.domstol.se/funktioner/english/the-swedish-national-courts-administration/

88

Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor,

Monitorul Oficial, Partea I nr. 164 din 02.04.2001;

Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare, Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din 20 februarie 2007;

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi

completările ulterioare, Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 din 23 octombrie 2001;

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea

demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea

corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, Monitorul Oficial, Partea I nr. 279 din 21

aprilie 2003;

Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată, Monitorul

Oficial, Partea I nr. 525 din 02 august 2007;

Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare,

Monitorul Oficial, Partea I nr. 912 din 07 octombrie 2004;

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

Monitorul Oficial, Partea I nr. 1154 din 07 decembrie 2004;

Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului

intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entităţile publice şi

pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial, republicat, cu modificările şi

completările ulterioare, Monitorul Oficial, Partea I nr. 469 din 05 iulie 2011;

Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de

Integritate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Monitorul Oficial, Partea I nr.

535 din 03 august 2009;

Jurisprudenţă:

Comunităţile Europene/Uniunea Europeană (CELEX):

Case 26/62, N.V. Algemene Transport- en Expeditie Onderneming Van Gend &Loos v.

Nederlandse Administratie der Belastingen [1963] ECR 2;

89

Case 11/70, Internationale Handelsgesellschaft v. Einfuhr- und Vorratsstelle Getreide [1970]

ECR 1970;

Case 112/77, August Töpfer &Co. GmbH v. Commission of the European Communities [1978]

ECR 1033;

Case 127/80, Vincent Grogan v. Commission of the European Communities [1982] ECR 884;

Case 77/81, Zuckerfabrik Franken GmbH v. Federal Republic of Germany [1982] ECR 681;

Joined Cases 198 to 202/81, Fernando Micheli, Walter Parlante, André Broccart, Fernando

Lattanzio, Mario Labate v. Commission of the European Communities [1982] ECR 4146;

Joined Cases 205 to 215/82, Deutsche Milchkontor GmbH, E. Kampffmeyer, Schwarzwaldmilch

GmbH, Inntaler Mischfutter GmbH & Co. KG, Helmut Becker GmbH & Co. KG, Plange

Kraftfutterwerke GmbH & Co. KG, Josera-Werk, Frischli-Milchwerke Holtorf + Schäkel KG,

Hemo Mohr KG, Denkavit Futtermilch GmbH, DMV Lagerei- und Verwaltungsgesellschaft

mbH v. Federal Republic of Germany [1983] ECR 2669;

Case 8/83, Officine Fratelli Bertoli SpA v. Commission of the European Communities [1984]

ECR 1660;

Case 70/83, Gerda Kloppenburg v. Finanzamt [Tax Officel] Leer [1984] ECR 1086;

Case 294/83, Parti écologiste ‘Les Verts’ v. European Parliament [1986] ECR 1357;

Case 222/84, Marguerite Johnston v. Chief Constable of the Royal Ulster Constabulary [1986],

ECR 1651;

Case 259/85, French Republic v. Commission of the European Communities [1987] ECR 4415;

Case 348/85, Kingdom of Denmark v. Commission of the European Communities [1987] ECR

5248;

Case 32/86, Società industrie siderurgiche meccaniche e affini (Sisma) SpA v. Commission of

the European Communities [1987] ECR 1670;

Case 265/87, Hermann Schräder HS Kraftfutter GmbH & Co. KG, Ochtrup (Federal Republic

of Germany) v. Hauptzollamt Gronau [1989] ECR 2263;

Case T-44/90, La Cinq SA v. Commission of the European Communities [1992] ECR II-3;

90

Case C-269/90, Technische Universität München [1991] ECR I-5499;

Case T-285/94, Fred Pfloeschner v. Commission of the European Communities [1995] ECR II-

3047;

Case T-336/94, Efisol SA v. Commission of the European Communities [1996] ECR II-1356;

Case C-367/95P, Commission of the European Communities v. Chambre Syndicale Nationale

des Entreprises de Transport de Fonds et Valeurs (Sytraval) and Brink’s France SARL [1998]

ECR I-1770;

Case C-209/96, United Kigdom of Great Britain and Northern Ireland v. Commission of the

European Communities [1998] ECR I-5690;

Case C-182/99P, Salzgitter AG v. Commission of the European Communities [2003], ECR I-

10807;

Case C-424/99, Commission of the European Communities v. Republic of Austria [2001] ECR I-

9317;

Case C-372/04, R. (Yvonne Watts) v. Bedford Primary Care Trust and Secretary of State for

Health [2006] ECR I-4376;

Opinion of Avocate General Poiares Maduro, 18 July 2007, in Case C-64/05P, Kingdom of

Sweden v. Commission of the European Communities [2007] ECR I-11408;

Case C-305/05, Ordre des barreaux francophones et germanophone, Ordre français des avocats

du barreau de Bruxelles, Ordre des barreaux flamands, Ordre néerlandais des avocats du

barreau de Bruxelles v. Conseil des Ministres [2007] ECR I-5305;

Joined Cases C-402/05P and C-415/05P, Yassin Abdullah Kadi and Al Barakaat International

Foundation v. Council of the European Union and Commission of the European Comminities

[2008] ECR I-6351;

Case C-432/05, Unibet (London) Ltd., Unibet (International) Ltd. v. Justitiekanslern [2007]

ECR I-2316;

Case T-75/06, Bayer CropScience AG and Others v. Commission of the European Communities

[2008] ECR II-2081;

91

Case C-335/09P, Republic of Poland v. European Commission [2012] ECR 22;

Case C-521/09P, Elf Aquitaine SA v. European Commission [2011] ECR I-9033;

Franţa:

Conseil d’État, No

01303, Lecture du 9 juin 1978, ECLI:FR:CESSR:1978:01303.19780609,

electronic copy available from: http://arianeinternet.conseil-

etat.fr/arianeinternet/ViewRoot.asp?View=Html&DMode=Html&PushDirectUrl=1&Item=190

&fond=DCE&texte=erreur+manifeste+d%92appreciation&Page=48&querytype=advanced&Nb

EltPerPages=4&Pluriels=True&Synonymes=True&abstrats_t=erreur+manifeste+d%92appreciat

ion (18.05.2015);

Conseil constitutionnel, Décision no 79-107 DC du 12 juillet 1979, Journal officiel du 13 juillet

1979, ECLI:FR:CC:1979:79.107.DC, electronic copy available from: http://www.conseil-

constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/francais/les-decisions/acces-par-date/decisions-depuis-

1959/1979/79-107-dc/decision-n-79-107-dc-du-12-juillet-1979.7726.html (12.05.2015);


70559, Lecture du 31 mars 1989, ECLI:FR:CESJS:1989:70559.19890331,


etat.fr/arianeinternet/ViewRoot.asp?View=Html&DMode=Html&PushDirectUrl=1&Item=79&f

ond=DCE&texte=erreur+manifeste+d%92appreciation&Page=20&querytype=advanced&NbElt

PerPages=4&Pluriels=True&Synonymes=True&abstrats_t=erreur+manifeste+d%92appreciation

(18.05.2015);

Conseil constitutionnel, Décision no 96-385 DC du 30 décembre 1996, Journal officiel du 31

décembre 1996, p. 19557, ECLI:FR:CC:1996:96.385.DC, electronic copy available from:

http://www.conseil-constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/francais/les-decisions/acces-par-

date/decisions-depuis-1959/1996/96-385-dc/decision-n-96-385-dc-du-30-decembre-

1996.10826.html (12.05.2015);

Conseil d’État, No 243430, Lecture du 12 décembre 2003, electronic copy available from:

http://www.legifrance.gouv.fr/affichJuriAdmin.do?idTexte=CETATEXT000008139816

(19.05.2015);


250758, Lecture du 30 décembre 2003,

ECLI:FR:CESSR:2003:250758.20031230, electronic copy available from:

http://arianeinternet.conseil-

http://arianeinternet.conseil-etat.fr/arianeinternet/ViewRoot.asp?View=Html&DMode=Html&PushDirectUrl=1&Item=190&fond=DCE&texte=erreur+manifeste+d%92appreciation&Page=48&querytype=advanced&NbEltPerPages=4&Pluriels=True&Synonymes=True&abstrats_t=erreur+manifeste+d%92appreciation





http://www.conseil-constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/francais/les-decisions/acces-par-date/decisions-depuis-1959/1979/79-107-dc/decision-n-79-107-dc-du-12-juillet-1979.7726.html







http://www.conseil-constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/francais/les-decisions/acces-par-date/decisions-depuis-1959/1996/96-385-dc/decision-n-96-385-dc-du-30-decembre-1996.10826.html



http://www.legifrance.gouv.fr/affichJuriAdmin.do?idTexte=CETATEXT000008139816


92


ond=DCE&texte=erreur+manifeste+d%92appreciation&Page=11&querytype=advanced&NbElt

PerPages=4&Pluriels=True&Synonymes=True&abstrats_t=erreur+manifeste+d%92appreciation

(18.05.2015);

Conseil constitutionnel, Décision no 2004-497 DC du 01 juillet 2004, Journal officiel du 10

juillet 2004, p. 12506, ECLI:FR:CC:2004:2004.497.DC, electronic copy available from:


date/decisions-depuis-1959/2004/2004-497-dc/decision-n-2004-497-dc-du-01-juillet-

2004.902.html (12.05.2015);


288460, Lecture du 24 mars 2006, Société KPMG et autres, pct. III,

electronic copy available from: http://www.revuegeneraledudroit.eu/blog/decisions/conseil-

detat-ass-24-mars-2006-societe-kpmg-et-autres-requete-numero-288460/#.VVsFaU0w8eg

(19.05.2015);


décembre 2006, p. 20320, ECLI:FR:CC:2006:2006.545.DC, electronic copy available from:



2006.1017.html (13.05.2013);


300432, Lecture du 14 mai 2008, ECLI:FR:CESSR:2008:300432.20080514,



ond=DCE&texte=erreur+manifeste+d%92appreciation&Page=7&querytype=advanced&NbEltP

erPages=4&Pluriels=True&Synonymes=True&abstrats_t=erreur+manifeste+d%92appreciation

(18.05.2015);

Conseil constitutionnel, Décision no 2009-592 DC du 19 novembre 2009, Journal officiel du 25

novembre 2009, p. 20223, ECLI:FR:CC:2009:2009.592.DC, electronic copy available from:


date/decisions-depuis-1959/2009/2009-592-dc/decision-n-2009-592-dc-du-19-novembre-

2009.46330.html (13.05.2015);


décembre 2009, page 21381, ECLI:FR:CC:2009:2009.595.DC, electronic copy available from:







http://www.revuegeneraledudroit.eu/blog/decisions/conseil-detat-ass-24-mars-2006-societe-kpmg-et-autres-requete-numero-288460/#.VVsFaU0w8eg

http://www.revuegeneraledudroit.eu/blog/decisions/conseil-detat-ass-24-mars-2006-societe-kpmg-et-autres-requete-numero-288460/#.VVsFaU0w8eg








http://www.conseil-constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/francais/les-decisions/acces-par-date/decisions-depuis-1959/2009/2009-592-dc/decision-n-2009-592-dc-du-19-novembre-2009.46330.html



93



2009.46691.html (14.05.2015);

Conseil constitutionnel, Décision no 2010-605 DC du 12 mai 2010, Journal officiel du 13 mai

2010, p. 8897, ECLI:FR:CC:2010:2010.605.DC, electronic copy available from:


date/decisions-depuis-1959/2010/2010-605-dc/decision-n-2010-605-dc-du-12-mai-

2010.48186.html (14.05.2015);


348148, Lecture du 26 décembre 2012,

ECLI:FR:CESSR:2012:348148.20121226, electronic copy available from:

http://arianeinternet.conseil-


ond=DCE&texte=droits+de+la+defense&Page=3&querytype=advanced&NbEltPerPages=4&Pl

uriels=True&abstrats_t=droits+de+la+defense (20.05.2015);

Conseil d’État, judgment no. 360397, 360398, of 10 July 2013, Company AT&T Global Network

Services France SAS and others, electronic copy available from: http://arianeinternet.conseil-

etat.fr/arianeinternet/en/ViewRoot.asp?View=Html&DMode=Html&PushDirectUrl=1&Item=1

&fond=DCE_EN&texte=principle+of+proportionality&Page=1&querytype=advanced&NbEltP

erPages=4&Pluriels=False&Synonymes=False (18.05.2015);

Conseil constitutionnel, Décision no 2013-682 DC du 19 décembre 2013, JORF du 24 décembre

2013 page 21069, ECLI:FR:CC:2013:2013.682.DC, electronic copy available from:



2013.138972.html (12.05.2015);

Conseil constitutionnel, Décision no 2013-685 DC du 29 décembre 2013, JORF du 30 décembre

2013 page 22188, ECLI:FR:CC:2013:2013.685.DC, electronic copy available from:



2013.139024.html (13.05.2015);

Conseil constitutionnel, Décision no 2014-386 QPC du 28 mars 2014, JORF du 30 mars 2014

page 6203, ECLI:FR:CC:2014:2014.386.QPC, electronic copy available from:




http://www.conseil-constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/francais/les-decisions/acces-par-date/decisions-depuis-1959/2010/2010-605-dc/decision-n-2010-605-dc-du-12-mai-2010.48186.html



http://arianeinternet.conseil-etat.fr/arianeinternet/ViewRoot.asp?View=Html&DMode=Html&PushDirectUrl=1&Item=10&fond=DCE&texte=droits+de+la+defense&Page=3&querytype=advanced&NbEltPerPages=4&Pluriels=True&abstrats_t=droits+de+la+defense




http://arianeinternet.conseil-etat.fr/arianeinternet/en/ViewRoot.asp?View=Html&DMode=Html&PushDirectUrl=1&Item=1&fond=DCE_EN&texte=principle+of+proportionality&Page=1&querytype=advanced&NbEltPerPages=4&Pluriels=False&Synonymes=False










94


date/decisions-depuis-1959/2014/2014-386-qpc/decision-n-2014-386-qpc-du-28-mars-

2014.140390.html (13.05.2015);

Marea Britanie:

Associated Provincial Picture Houses, Limited v. Wednesbury Corporation [1948] 1 KB 223,

electronic copy available from: http://www.bailii.org/ew/cases/EWCA/Civ/1947/1.html

(11.04.2015);

Schmidt and Another v. Secretary of State for Home Affairs [1968] 52 ILR, electronic copy

available from:

http://www.justis.com/document.aspx?doc=f7jsrUrxA0LxsKjIo4yZm2idoWWIivLerIOJij5evm

nsm5ydoJqJnZmsnYmYmZKJiSiIs1jxAZrwAJrxAV5wsKjIoW0ha&relpos=1 (10.04.2015);

Patrick Adair Breen v. Analgamated Engineering Union, Victor Townsend, Arthur Blizard, John

Banks, James McFadyn, A. Short, Alan Cobb, William Yairey, H. G. Smith, Cyril Parton [1971]

EWCA Civ. J0128-1, electronic copy available from:

http://www.justis.com/pdf_temp/1028_110_1971cacvj0128-1.pdf (10.04.2015);

Council of Civil Service Unions v. Minister for the Civil Service [1983] UKHL 6, In re the

Council of the Civil Service Unions and others, Judgment of 22 November 1984, electronic copy

available from: http://www.bailii.org/uk/cases/UKHL/1983/6.html (11.04.2015);

Lloyd (A.P.) and others (A.P.) v. McMahon [1987] AC 625, electronic copy available from:

http://www.bailii.org/uk/cases/UKHL/1987/5.html (11.04.2015);

The Queen v. Devon County Council, ex parte Helen Mary Baker and The Queen v. Durham

County Council, ex parte mabel Curtis and Elizabeth Jane Broxson [1992] EWCA Civ 16,

electronic copy available from: http://www.bailii.org/ew/cases/EWCA/Civ/1992/16.html

(10.04.2015);

Regina v. Secretary of State for the Home Department (Original Appellant and Cross-

respondent), ex parte Doody [1993] UKHL 8, electronic copy available from:

http://www.bailii.org/uk/cases/UKHL/1993/8.html (16.04.2015);

Regina v. Secretary of State for the Home Department, Ex Parte Simms (A. P.), Secretary of

State for the Home Department, Ex Parte O ‘Brien (Consolidated Appeals) [1999] UKHL 33,

http://www.conseil-constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/francais/les-decisions/acces-par-date/decisions-depuis-1959/2014/2014-386-qpc/decision-n-2014-386-qpc-du-28-mars-2014.140390.html



http://www.bailii.org/ew/cases/EWCA/Civ/1947/1.html

http://www.justis.com/document.aspx?doc=f7jsrUrxA0LxsKjIo4yZm2idoWWIivLerIOJij5evmnsm5ydoJqJnZmsnYmYmZKJiSiIs1jxAZrwAJrxAV5wsKjIoW0ha&relpos=1

http://www.justis.com/document.aspx?doc=f7jsrUrxA0LxsKjIo4yZm2idoWWIivLerIOJij5evmnsm5ydoJqJnZmsnYmYmZKJiSiIs1jxAZrwAJrxAV5wsKjIoW0ha&relpos=1

http://www.justis.com/pdf_temp/1028_110_1971cacvj0128-1.pdf

http://www.bailii.org/uk/cases/UKHL/1983/6.html




95

electronic copy available from: http://www.bailii.org/uk/cases/UKHL/1999/33.html

(13.04.2015);

The Queen on the Application of Hasan (Appellant) v. The Secretary of State for Trade and

Industry (now Business, Enterprise and Regulatory Reform) (Respondent) [2008] EWCA Civ


http://www.bailii.org/ew/cases/EWCA/Civ/2008/1312.html (16.04.2015);

The Queen (on the application of LH) v. Shropshire Council [2014] EWCA Civ. 404, Case No.

C1/2013/3516, electronic copy available from: https://shropshire.gov.uk/news/wp-

content/uploads/Court-of-Appeal-judgement.pdf (10.04.2015);

Kennedy (Appellant) v. The Charity Commission (Respondent) [2014] UKSC 20, electronic

copy available from: https://www.supremecourt.uk/decided-

cases/docs/UKSC_2012_0122_Judgment.pdf (16.04.2015);

Germania:

Case 6 BVerfGE 32 (Elfes Case), Federal Constitutional Court, 1957, electronic copy available

from http://germanlawarchive.iuscomp.org/?p=9 (25.08.2015);

Case BVerfGE 7, 198, Federal Constitutional Court, 15 January 1958, electronic copy available


Case 49 BVerfGE 89 (Kalkar Case I), Federal Constitutional Court, 1978, electronic copy

available from http://germanlawarchive.iuscomp.org/?p=67 (26.08.2015);

Case BVerfGE 69, 315, Federal Constitutional Court, 14 May 1985, electronic copy available


Case BVerwG 10 C 26.10, Federal Administrative Court, 7 July 2011, electronic copy available

from http://www.bverwg.de/entscheidungen/pdf/en/070711U10C26.10.0.pdf (21.08.2015);

Case BVerwG 1 C 19.11, Federal Administrative Court, 10 July 2012, electronic copy available

from http://www.bverwg.de/entscheidungen/pdf/en/100712U1C19.11.0.pdf (21.08.2015);

Case BVerwG 10 C 1.13, Federal Administrative Court, 5 September 2013, electronic copy

available from http://www.bverwg.de/entscheidungen/pdf/en/050913U10C1.13.0.pdf

(20.08.2015);



https://shropshire.gov.uk/news/wp-content/uploads/Court-of-Appeal-judgement.pdf

https://shropshire.gov.uk/news/wp-content/uploads/Court-of-Appeal-judgement.pdf

https://www.supremecourt.uk/decided-cases/docs/UKSC_2012_0122_Judgment.pdf

https://www.supremecourt.uk/decided-cases/docs/UKSC_2012_0122_Judgment.pdf

http://germanlawarchive.iuscomp.org/?p=9




http://www.bverwg.de/entscheidungen/pdf/en/070711U10C26.10.0.pdf



96

Case BVerwG 1 C 1.14, Federal Administrative Court, 19 August 2014, electronic copy

available from http://www.bverwg.de/entscheidungen/pdf/en/190814B1C1.14.0.pdf

(19.08.2015);

Case BVerwG 1 C 18.14, Federal Administrative Court, 25 March 2015, electronic copy

available from http://www.bverwg.de/entscheidungen/pdf/en/250315U1C18.14.0.pdf

(17.08.2015).

România:

Curtea de Apel Timişoara, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 5764/ 2008

din 338/14.03.2008;

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr.

2954/2010 din 03 iunie 2010;

Curtea Constituţională, Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 referitoare la obiecţia de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, Monitorul

Oficial, Partea I, nr. 476 din 06 iulie 2011;


4797/2011 din 18 octombrie 2011;


4495/2012 din 01 noiembrie 2012;

Curtea de Apel Timişoara, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 5764/ 2013

din 18.06.2013;

Tribunalul Arad, Sentinţa civilă nr. 6185/2013 din 29 octombrie 2013;


1892/2014 din 10 aprilie 2014.

http://www.bverwg.de/entscheidungen/pdf/en/190814B1C1.14.0.pdf
