Erich von DänikenCARELE ZEILOR

INTRODUCERE

A scrie o asemenea carte este o chestiune de curai; a o citi nu înseamnă mai pu in.ţSavan ii vor trece lucrarea la index,ţ

preferind s au vorbeasc despre ea,ă ă considerând-o o utopie. Aceasta pentru c tezele şi dovezile prezentate nu seă încadreaz în mozaicul atât de bineă alc tuit şi închegat al în elepciuniiă ţ scolastice. La rândul lor, profanii, tulbur somn de viziunile viitorului, se vor retrage în cochilia universului lor cunoscut, în fa a eventualit ii, baţ ăţ chiar a probabilit ii, ca trecutul s fieăţ ă de fapt şi mai misterios , şi mai senza ional, şi mai enigmatic decâtţ viitorul.C ci un lucru este cert: trecutulă

nostru de care ne despart mii şi milioane de ani prezint anumite zoneă obscure. Acest trecut abund înă zeit i necunoscute care viziteazăţ ă bunul şi b trânul P mânt. Au existată ă

oare pe atunci nave spa iale din careţ au descins pe P mânt echipaje, auă existat arme secrete, superarme, inimaginabile înf ptuiri tehnice al c roră ă mecanism noi nu l-am putut realiza pân în prezent decât par ial?ă ţNici in domeniul arheologiei nu e totul

clarificat. Ba sunt descoperite baterii electrice confec ionate cu mii de aniţ în urm , ba se vorbeşte despre nişteă fiin e stranii costume identice cu aleţ cosmonau ilor, încinse cu cordoane şiţ catarame de platin . Ba suntă descoperite serii de cifre pân la a 15-aă zecimal , pe care nu le-a calculat până ă în prezent nici un computer. În cea mai neguroas antichitate întâlnim ună întreg arsenal de lucruri şi fenomene de neînchipuit. De unde ar fi putut avea str moşii noştri îndep rta iă ă ţ cunoştințe care le-au permis s creezeă aceste lucruri inimaginabile?Nici în privin a religiilor existente nuţ

este totul limpede. Toate religiile

f g duiesc omului ajutor şi mântuire.ă ă Zeii din vechime f ceau şi eiă asemenea promisiuni. De ce îns nuă se ineau de ele? De ce au folosit eiţ împotriva unor oameni primitivi arme dintre ce le mai moderne? De ce au urzit nimicirea acestora?S ne obişnuim cu gândul c lumeaă ă

reprezent rilor noastre, alc tuite de-aă ă lungul mileniilor se va n rui. Scurtulă interval de când s-a ini iat cercetareaţ ştiin ific a şi avut ca efect pr buşireaţ ă ă acestui eşafodaj de reprezent ri ce neă erau atât de comode. Sunt redescoperite adev ruri care fuseseră ă îngropate în bibliotecile unor societ iăţ secrete. Perioada c l toriilor spa ialeă ă ţ sfâşie toate v lurile. Navele spa ialeă ţ care se îndreapt spre sori şi steleă sondeaz rile trecutului nostru. Dină h uri întunecoase apar zei şi preo i,ă ţ regi şi eroi. Trebuie s le afl mă ă secretele, deoarece posed mă mijloacele necesare pentru

descoperirea temeinic şiăcomplet a trecutului nostru,ă

bineîn eles dac dorim acest lucru.ţ ă

Antichitatea trebuie s devin obiectă ă de cercetare în laboratoare moderne.Arheologul s se deplaseze înă

pustiitele centre ale civiliza ieiţ trecutului înarmat cu aparate de m surat ultrasensibile.ăCel ce vrea s afle adev rul trebuieă ă

s înceap prin a se îndoi de tot ceă ă p rea pân acum abil.ă ă

Zeii din preistorie au l sat urme careă nu pot fi lesne desconsiderate şi pe care le putem citi şi descifra abia în zilele noastre, deoarece problema naviga iei spa iale, atât de fireascţ ţ ă ast zi, a fost mii de ani ca şiă inexistent pentru omenire, fiind dată ă uit rii.ăPutem, aşadar, afirma cu t rie că ă

str moşii noştri au primit în timpuriă

preistorice vizitele unor fiin e veniteţ din cosmos! Deşi pentru moment nu ştim înc cine au fost aceste fiin eă ţ inteligente extraterestre şi de pe care astru îndep rtat au venit, sus inem,ă ţ totuşi, c aceşti xxxi” au nimicit o parteă a omenirii, creând, totodat , un omă nou, poate primul homo sapiens.Aceast afirma ie distruge temelia,ă ţ

soclul pe care a fost ridicat un edificiu de gândire în aparen atât deţă perfect. Menirea acestei c r i este să ţ ă încerce s ofere dovezi în sprijinulă cestei afirma ii.ţ

CAPITOLUL I

Este oare cosmosul locuit de fiin eţ asem n toare omului? Este posibilă ă ă dezvoltarea organ ic în absen aă ţ oxigenului? Poate lua naştere via aţ într-un mediu abiotic?Putem oare s ne închipuim c noi,ă ă

oamenii secolului al XX-lea, nu suntem singurele fiin e din cosmos deţ tip uman? De vreme ce pân acum înă nici un muzeu antropologic nu există vreun exemplar de homuncul venit de pe alt planet , p rerea potrivit c reiaă ă ă ă „Terra est singura planet locuit deă ă fiin e omeneşti” pare întemeiat . Deţ ă îndat îns ce stabilim un auzalitateă ă între datele celor mai recente descoperiri şi cercet rile ştiin ifice,ă ţ multitudinea semnelor de întrebare sporeşte.Dup p rerea astronomilor, într-oă ă

noapte senin se pot distinge cu ochiulă liber pe firmament vreo 4.500 de

stele. Privind prin luneta unui observator modest, aceast cifr creşteă ă pân la aproape 2 milioane, iar cu ună telescop modern, prev zut cu oglinzi,ă capt m sclipirea mai multor miliardeă de stele... puncte luminoase ce alc tuiesc Calea Lactee. Dar înă imensitatea cosmosului, sistemul nostru astral nu reprezint decât o p rtici că ă ă derizorie a unui sistem cu mult mai vast: jerbe de c i lactee cuprinzândă vreo 20 de galaxii pe o raz de 1,5ă milioane de ani-lumin (un an lumină ă = 9,5 bilioane de kilom etri). Dar nici aceast puzderie de stele nuă reprezint , la rândul ei, decât o parteă infim din univers în compara ie cuă ţ miile de nebuloase pe care ni le dezv luie telescopul electronic. Iată ă stadiul în care ne afl m acum, înă momentul în care omul abia a început exp rarea universului.Astronomul Harlow Shapley apreciază

la 1020 num rul aştrilor ce pot fi prinşiă

în câmpul de bserva ie al telescoapelorţ noastre. Dac pornim de la ipoteza luiă Shapley, care atribuie doar unei singure stele dintr-o mie un sistem planetar, f când cu mare precau ie oă ţ apreciere, putem ajunge să presupunem c doar pe o stea dintr-oă mie ar putea exista premise pentru via , dar şi acest calcul înc ne-arţă ă duce la o cifr de ordinul 10ă 14. În area pe care o pune Shapley este urm toarea: din num rul acesta cuă ă adev rat „astronomic” de stele câteă întrunesc condi ii atmosferice favorabileţ vie ii? Una dintr-o mie? Şi în acesteţ condi ii ar mai r mâne num rul greuţ ă ă de imaginat de 1011 aştri pe care via aţ ar fi posibil dac ne oprim la această ă ultim cifr şi admitem c numai pe oă ă ă singur planet dintr-o mie o formă ă ă de via , ipoteza existen ei vie ii încţă ţ ţ ă r mâne valabil pentru vreo sut deă ă ă mili ete. Este de re inut faptul c acestţ ă calcul se bazeaz doar pe posibilit ileă ăţ

actuale ale telescoapelor de care dispunem, dar care sunt supuse unei continue perfec ion ri.ţ ăDac d m crezare ipotezeloră ă

biochimistului dr. S. Miller, pe unele planete via a şi condi iile de via s-auţ ţ ţă dezvoltat mai repede decât pe P mânt.ă Consecven i cu aceste ipotezeţ ajungem la concluzia c civiliza iiă ţ superioare celei p mântene s-ar fiă putut dezvolta pe 100.000 de planete.Profesorul D. Willy Ley, cunoscut

autor al unor lucr ri ştiin ifice,ă ţ prieten, al lui Wernher von Braun, îmi spunea într-o zi, la New-York:„Se apreciaz c doar Calea noastră ă ă

Lactee cuprinde 30 de miliarde de stele, iar astronomii admit în prezent c printre ele s-ar afla cel pu in 18ă ţ miliarde de sisteme planetare. Să facem acum urm toarea specula ie: să ţ ă reducem la minimum cifrele în fa aţ c rora sunt uşi şi s presupunem că ă ă numai într-un singur caz dintr-o sută

aceste planete graviteaz în unuiă Soare propriu; via a ar r mâne posibilţ ă ă totuşi pe 180 de milioane de planete. Mai de parte, s presupunem c doară ă pe una dintr-o sut din aceste planeteă exist via ; şi în acest caz tot maiă ţă r mân 1,8 milioane de planeteă populate. În fine, mergând pe firul ra ionamentului, s presupunem cţ ă ă numai pe o singur planet dintr-oă ă sut pot exista fiin e cu gradul deă ţ inteligen al lui homo sapiens. Chiarţă în aceste ultime condi ii ar maiţ r mâne, numai în cazul C ii noastreă ă Lactee, o armat de 18.000 de planeteă locuite”.

Deoarece estim rile cele mai recenteă apreciaz pân la 100 de miliardeă ă num rul stelelor fixe care populează ă Calea noastr Lactee, cifreleă prezentate de profesorul Ley în calculele sale precaute par cu mult dep şite.ă

Renun ând s jongl m cu cifreţ ă ă utopice şi f r s mai lu m înă ă ă ă considerare alte galaxii, put c 18.000ă de planete relativ apropiate de P mântă prezint condi ii de via analoge celoră ţ ţă de planeta noastr . Putem, desigur,ă continua specula iile, ducându-le şi maiţ departe; dac dintre aceste planeteă numai una singur dintr-o sut ar fiă ă locuit , tot ar mai r mâne 180 de aştriă ă popula i cu fiin e!ţ ţEste cert c exist planete cuă ă

atmosfer , gravita ie, flor , poate chiară ţ ă faun asem n toare ei. Dar existen aă ă ă ţ vie ii implic oare în mod obligatoriuţ ă condi ii fizice asem n toare celor de peţ ă ă planeta noastr ?ăP rerea potrivit c reia via a ar fiă ă ţ

posibil numai în condi ii similare celoră ţ de pe P mântă

dep şit , gra ie cercet rilor ştiin ifice.ă ă ţ ă ţ Este greşit s consider m c via a nuă ă ă ţ poate exi. În realitate exist chiar pe P mântă ă

viet i care n-au nevoie de oxigen.ăţ Bacteriile anaere se lipsesc de oxigen, iar excesul

acestuia are asupra lor efectul unei otr vi. De ce nu ar exista şi organismeă superioare care ar putea s seă lipseasc de oxigen?ăSub presiunea şi ac iuneaţ

cunoştin elor noi pe care le ob inem înţ ţ fiecare zi, suntem obligs ne revizuim reprezent rile şiă ă

concep iile despre univers. Pasiuneaţ pentru descoperiri, exercitat pân de curând doară ă

asupra P mântului, a ridicat lumeaă noastr la rangul uneiănete ideale: nici prea fierbinte, nici

prea rece, asigurat cu ap din belşug,ă ă dotat cuăcantit i nelimitate de oxigen, cuăţ

procese organice care regenerează neîncetat natura.În realitate, ipoteza c via a nu seă ţ

poate men ine şi dezvolta decât pe oţ planet asem n tă ă ălui nu poate fi sus inut . Speciile deţ ă

vie uitoare care populeaz planetaţ ă noastr sunt evaăluate la vreo 2 milioane, dintre care

aproximativ 1,2 milioane sunt „inventariate” din punct de vedere ştiin ific. Dintreţ

acestea din urm mai vie uiesc câtevaă ţ mii, care, dupp rerile pân acum îndeobşteă ă

admise, deşi ar fi trebuit s dispar ,ă ă continu totuşi s reză ăile noastre cu privire la formele de

via s-ar cuveni s fie verificate şiţă ă revizuite.De pild , se credea c via a nu ar fiă ă ţ

posibil într-o ap puternic contaminată ă ă de radioactate. Exist , totuşi, unele specii deă

bacterii care se împac cu apaă „ucig toare” din reactăle nucleare. O experien ini iat deţă ţ ă

un savant, dr. Siegel, este în această privin extrţăsemnificativ . El a realizat înă

laborator condi iile de via propriiţ ţă atmosferei de pe Jupiter, condi ii care, dup concep iileţ ă ţ

noastre tradi ionale, nu au nimicţ comun cu „via a”.ţste condi ii, dr. Siegel a crescutţ

bacterii şi acarieni, care au supravie uit amestecuţlui de amoniac, metan şi hidrogen.

Experien ele entomologilor Hinton şiţ Blum de la Universitatea Bristol (Marea Britanie) nu

au dat rezultate mai pu in uimitoare.ţ Hinton şi Blum au deshidratat o specie de

muşte, timp de mai multe ore, la o temperatur deă1000C, apoi le-au cufundat într-o baie

de heliu lichid, care, dup cum se ştie,ă are temperatura spa iului cosmic. Dup ceţ ă

le-au supus unor radia ii foarteţ puternice, le-aucreat muştelor condi iile lor normaleţ

de via . S-a produs imposibilul: larveleţă şi-au reluat activitatea biologic normal şiă ă

din ele au ieşit muşte absolut „s n toase”. Avem cunoă ăt despre existen a unor bacterii careţ

tr iesc în vulcani, despre altele care seă hr nescăcu roci şi, în sfârşit, despre altele care

produc fier. Sumedenia semnelor de întrebare este în continu creştere.ăÎn numeroase laboratoare se

efectueaz diverse experien e. Eleă ţ aduc zilnic numeroase dovezi c via a nu este în modă ţ

obligatoriu tributar condi iilor fiziceă ţ existente pe planet

a noastr . Terra, cu propriile ei condi iiă ţ de via şi cu legile care o guverneaz ,ţă ă a p ruămp de secole buricul, universului.

Aceast convingere a deformat şi aă estompat perspectivele; a pus ochelari de cal

cercet torului, determinându-l s vadă ă ă universul prin prisma dimensiunilor noastre şi a

sistemelor noastre de gândire. Dar, dup cum spunea Teăilhard de Chardin, acest mare

gânditor, în cosmos doar fantasticul are şanse de a fi real.Pentru necesitatea demonstra iei amţ

putea s ne închipuim c fiin eă ă ţ inteligente de pe o alt planet ar lua condi iile lor deă ă ţ

existen drept unitate de m sur .ţă ă ă Rezultatele ar fi pde fantastice, pe atât de reale. În

cazul în care ele ar tr i la oă

temperatur de minus 15ă0÷2000C, ar putea s o considere,ă

deşi ucig toare pentru via a noastr ,ă ţ ă drept premis a viăe alte planete. Un asemenea

ra ionament ar corespunde logicii cuţ care încerc m noi s deă ăstr m m întunericul trecutului nostru.ă ăAm învăţat ― şi aceast idee ne-aă

fost transmis din genera ie înă ţ genera ie ţ c― omul areăimeze pe sine, s fie ra ional şiă ţ

obiectiv. Pe scurt, trebuie s fiiă întotdeauna cinstit şs stai, cum se spune, cu picioareleă

pe p mânt. S nu uit m c fiecareă ă ă ă teorie îndr zneaă ţăo utopie. Dar câte din aceste utopii

nu s-au dovedit pân la urm realit iă ă ăţ cotidiene! Ela sine în eles c exemplele citateţ ă

aici frizeaz în mod inten ionată ţ posibilit ile extreăţda glas neverosimilului, a da crezare

lucrurilor care azi mai trec înc dreptă incredibile înseamn a sf râma bariereleă ă

care opresc accesul la infinitatea de lucruri „imposibile” pe care le ascunde cosmosul.

Genera iile viitoare vor întâlni înţ spa iul sideral nenumţe forme de via , a c ror existen nuţă ă ţă

fusese nici m car b nuit . Dac noi nuă ă ă ă vom mai apuczi, urmaşii noştri nu vor avea încotro

şi vor trebui s ia cunoştin de faptulă ţă c nu suntăngura şi nici cea mai veche form deă

inteligen din cuprinsul cosmosului.ţăVârsta universului este apreciat camă

între 8 şi 12 miliarde de ani. Microscoapele noastre descoper urme de substan eă ţ

organice pe meteori i. Bacterii cu oţ vechime de mai multe milioane de ani reînvie. Spori

peregrineaz , propulsa i de presiuneaă ţ

exercitat de luămina vreunui soare, prin spa iulţ

sideral şi sunt atraşi, la un moment dat, de câmpul gra

vita ional ai unei planete. Forme noiţ de via se dezvolt , zi de zi, deţă ă milioane de ani, în circuitul continuu al crea iei.ţ

Nenum rate şi minu ioase analize aleă ţ unor roci dintrecele mai diferite, provenite din cele

mai diverse regiuni ale P mântului,ă demonstreaz c scoar a terestr s-a formată ă ţ ă

acum vreo patru miliarde de ani. Iar ştiin a ne informeţc de un milion de ani exist fiin eă ă ţ

asem n toare cu omul. Cercet riă ă ă f cute cu r bdare, luă ănevoioase investiga ii ne-au permisţ

s reconstituim c rarea îngust aă ă ă istoriei omenirii de-a lungul a 7.000 de ani. Dar ce

reprezint 7.000 de ani de istorie înă fa a miliardeloţr de ani pe care-i num r universul?ă ăNou ă culme a crea― iei.ţ ne-au―

trebuit 400.000 de ani pentru a ajunge

la înf işarea pe căţavem ast zi. Cine se încumet să ă ă

demonstreze c o alt planet n-aă ă ă putut oferi condi ii şiţelnice pentru dezvoltarea unor

inteligen e mai mult sau mai pu inţ ţ apropiate de inteligen a omeneasc ? De ce n-am aveaţ ă

pe alte planete o „concuren ” totţă atât de evoluat , baămai evoluat decât noi? Putem s nuă ă

lu m de loc în considera ie o astfel deă ţ ipotez ? Până ăutem proceda în felul acesta?De câte ori nu s-au f cut nd riă ţă ă

stâlpii de sus inere ai cunoştin elorţ ţ noastre? Multe sutera ii au crezut c Terra are formaţ ă

unui disc. Legea de fier care sus ineaţ c Soarele seăînvârteşte în jurul P mântului aă

predominat timp de milenii. Şi ast ziă mai suntem convinşeste centrul universului, deşi s-a

dovedit c planeta noastr este ună ă astru dintre cele mai obişnuite, de m rimeă

neînsemnat , situat la 30.000 de ani-ălumin de centrul C ii Lacă ăe...A sosit de mult timpul ca prin

descoperiri în cosmosul nelimitat şi înc necercetat dinăpunct de vedere ştiin ific s neţ ă

recunoaştem propria noastră nimicnicie. Abia atunci ne vom da seama c suntem nişte furniciă

în acest imperiu al universului. Dar cheia trecutului şi viitorului nostru se afl în spa iulă ţ

sideral, adic acolo unde ne-auă f g duit-o zeiiă ăDoar dup ce vom fi aruncat o privireă

în profunzimile viitorului, vom avea puterea şicutezan a s întreprindem cuţ ă

obiectivitate, lipsi i de prejudec i,ţ ăţ cercetarea trecutului

stru.

CAPITOLUL AL II-LEA

C l toria fantastic a unei naveă ă ă cosmice prin univers.„Zeii” ne viziteaz .ă Urme care nu se rg.

Realitatea dep şeşte ast zi fic iunileă ă ţ cele mai îndr zne e ale aceluiă ţ precursor al romanul anticipa ie care aţ fost Jules Veme. Tentativa sa de „a pune piciorul” pe stele nu maieste o utopie şi astronau ii din zileleţ

noastre nu au nevoie de 80 de zile, ci numaide 86 de minute pentru a face

înconjurul P mântului. R stimpul careă ă ne desparte de momentul în care va fi efectiv organizată

expedi ia fantastic pe care o evoc mţ ă ă mai jos va ficu siguran mai mic decât cel careţă

s-a scurs între momentul în care Jules

Verne visa la îonjurul P mântului în 80 de zile şiă

acela în care lucrul acesta a şi fost înf ptuit în 86ăe. S nu ne gândim îns la intervaleă ă

de timp prea limitate! S admitem,ă aşadar, c nava noăspa ial îşi va lua zborul peste 150ţ ă

de ani, spre un alt soare, un soare îndep rtat...ăNava ar urma s aib dimensiunileă ă

unui transatlantic din zilele noastre, cu o sarcinăutil sub 200 de tone; prev zut însă ă ă ă

cu o rezerv de carburant de 99.800 deă tone, ea ar aa o greutate total de vreo 100.000ă

de tone.Vi se pare imposibil?Dar înc de pe acum am puteaă

asambla, bucat cu bucat , o navă ă ă cosmic care s se plasezeă ărbita unei planete. Aceast opera ieă ţ

va fi îns inutil în mai pu in de 20 deă ă ţ

ani, deoarecna va servi drept ramp de lansare aă

uriaşei nave spa iale. De altfel,ţ cercet rile fundaămentale privind propulsia rachetelor

viitorului sunt în plin progres. Mâine, rachetele vor fi propulsate cu ajutorul

radia iilor (fie al reac iei nucleare aţ ţ hidrogenului, care se transform în heliu, fie ală

radia iilor de particule), viteza lor fiindţ apropiat de aceea a luminii. Pe de altă ă

parte, racheta fotonic va deschide oă cale nou , tăemerar ă perfect practicabil― , după ă

cum o atest unele experien e deă ţ fizic întreprinse aăunor particule izolate. Carburan iiţ

afla i la bordul rachetei fotonice vorţ permite atingerea unei viteze de zbor atât de

apropiate de aceea a luminii, încât

unele efecteale relativit ii, îndeosebi dilatareaăţ

timpului între baza de lansare şi nava spa ial , voţ ăveni perfect sesizabile. Aceşti

carburan i vor fi transforma i în radia iiţ ţ ţ electromagnetice emise sub forma unui fascicul

luminos concentrat. Teoretic, nava cosmic propulsăat de un motor fotonic va puteaă

atinge 99% din viteza luminii. Grani ele sistemuluiţ

nostru solar vor putea fi atunci dep şite!ăPerspective ame itoare, ve i spune.ţ ţ

S ne amintim îns c suntem înă ă ă pragul unei ere noi şiresele tehnicii la care erau martori

bunicii noştri nu au fost, la vremea lor, maipu in spectaculoase: calea ferat ţ ă ―

electricitatea telegraful primul― ― automobil prim―avion... Cât despre noi, am fost primii

care am auzit „muzica venit dină v zduh”, care amăvizionat imagini televizate în culori.

Am asistat la decolarea primilor cosmonau i,ţşi ne parvin informa ii şi imagini dinţ

lumea întreag datorit sateli iloră ă ţ artificiali cae rotesc în jurul P mântului.ă

Str nepo ii noştri vor întreprindeă ţ c l torii interplanetareă ăticipa la cercet ri cosmice fiind încă ă

pe b ncile facult ilor tehnice.ă ăţDar s revenim la c l toria uriaşei şiă ă ă

fantasticei noastre nave spa iale, alţ c rei obiectiăte o stea fix îndep rtat . Ar fi,ă ă ă

desigur, amuzant s ne imagin m cumă ă îşi petrece echipajpul în cursul c l toriei. Cu câtă ă

distan ele sunt mai uriaşe, cu atâtţ timpul pentru cei carapt acas se târ şte mai încet.ă ă ă

Teoria relativit ii, formulat deăţ ă Einstein, este incontealabil ! Poate c este de necrezut, dară ă

la bordul rachetei timpul, care zboară cu o vitez ce difer doar cu o frac iune deă ă ţ

secund de aceea a luminii, se scurgeă mai încet decâpe P mânt.ăPornind de la presupunerea c vitezaă

navei cosmice atinge 99% din aceea a luminii,14,1 ani de zbor ai echipajului nostru

ar echivala cu 100 de ani scurşi pe P mânt. Acest decalaj în timp întreă locuitorii P mântului şi cosmonau iă ţ poate fi calculat cu ajutorul formulei elaborate de Lorentz:

t = timpul cosmonau ilorţT = timpul terestruv = viteza de zborc = viteza luminii

Viteza navei cosmice poate fi calculat dup formula stabilit deă ă ă profesorul Ackeret:

v = viteza de zborw = viteza de radia ieţe = viteza luminiit = raportul dintre greutatea

carburantului şi greutatea navei la

start

În clipa în care nava cosmic se vaă apropia de obiectivul s u, echipajul vaă trece în mod c ert la efectuarea unor analize planetare speciale: orient ri deă pozi ie, analize spe ctrale, m sur toriţ ă ă gravita ionale, calcule orbitale şi vaţ alege, în fine, pentru a se opri planete ale c ror condi ii se vor fi dezv luit caă ţ ă fiind cele mai apropiate de cele depe Terra. La cap tul unei expedi ii de,ă ţ

s zicem, 80 de ani-lumin , greutateaă ă navei va corespunde aproximativ cu sarcina ei util , deoarece rezervele deă carburant ale rachetei vor fi în bună m sur consumate, dac nu chiar totală ă ă epuizate. Echipajul îşi va com a rezervele cu materiale fisionabile pe care le va afla la fa a locului.ţS presupunem c planeta aleas ară ă ă

fi asem n toare P mântului, ipoteză ă ă ă plauzibil , aşa cum mai înainte. Să ă presupunem, de asemenea, c gradulă

de civiliza ie ai locuitorilor acesteiţ planete ar fi cam la nivelul atins de p mânteni acum 8.000 de ani.ă Astronau ii noştriţar fi luat cunoştin de aceast stareţă ă

de lucruri cu ajutorul instrumentelor de m surat aăle navei cu mult înainte de a fi pus

piciorul pe acest sol str in. Este de laă sine în elţes c ei ar fi avut grij s coboare înă ă ă

apropierea unor terenuri bogate în materiale fisionabile, pentru c instrumentele deă

bord le-ar fi semnalat rapid şi precis lan ul muntoţs care con ine z c minte uranifere.ţ ă ăIat -i pe cosmonau ii noştri ajunşi cuă ţ

bine la destina ie.ţEi întâlnesc fiin e care cioplesc unelteţ

din piatra. Le v d vânând şi doborândă animale curi de suli ; turme de oi şi capre pascţă

prin step ; uneltele casnice se rezumă ă

la nişte vaprimitive de lut. Iat o privelişteă

ciudat pentru astronau ii noştri!ă ţDar ce gândesc oare primitivii

locuitori ai planetei respective despre acest monstru care le pic din cer şi despreă

fiin ele care coboar din el? S nuţ ă ă uit m c acum 8.000ă ăni eram şi noi pe jum tate s lbatici.ă ă

Este lesne de în eles c fiin ele careţ ă ţ au asistat la

st eveniment s-au prosternat cu fa aţ la p mânt şi nici m car nu au maiă ă îndr znit s ridiceă ă. Pân în ziua aceea, rugile lor seă

în l aser c tre Soare şi Lun , şi iată ţ ă ă ă ă c acum s-a înăzeii au coborât din ceruri!Din ascunzişurile lor sigure, b ştinaşiiă

planetei in sub observa ie peţ ţ astronau i: aceştiţt p l rii ciudate, având pe creştetă ă ă

nişte vergi (c ştile prev zute cuă ă antene). Ei privescm întunecimea nop ii se destram şiţ ă

se face lumin ca ziua (reflectoarele).ă Spaima îi cuprde când v d fiin ele aceleaă ţ

neobişnuite ridicându-se cu uşurin înţă aer (cu ajutorul aparadividuale de zbor). Îşi ascund din nou

capetele în p mânt când „animale”ă ciudate şi necunop s forn ie, s vâjâie, s sar în susă ă ă ă ă

zbârnâind (vehicule pentru orice

mediu, elicoptereeumatic ). Şi, în sfârşit, o iau laă

goan pentru a se pune la ad post înă ă adâncimea peşterimun i r zbesc bubuituriţ ă

însp imânt toare (prospec iuni cuă ă ţ ajutorul exploziilor). F r îndă ăii acestor primitivi, astronau ii noştriţ

trebuie s par nişte zei atotputernici.ă ăÎn timp ce astronau ii continu s seţ ă ă

ocupe de greaua lor activitate, o delega ie de preoţ ţsau de „vraci” va sfârşi, dup o vreme,ă

prin a da târcoale cosmonautului pe care instinctuancestral îl va recunoaşte ca şef:

desigur, din dorin a de a stabiliţ leg tura cu „zeii”. Îăde respect pentru oaspe i, ei le aducţ

ofrande. La rândul lor, e de presupus c oameniăi noştri vor dezlega repede, cu

ajutorul maşinilor lor electronice, graiul localnici

lor, pricepându-se deci s leă mul umeasc pentru aten iile lor.ţ ă ţPe de alt parte îns , l muririle dateă ă ă

în limba b ştinaşilor cum c n-ar fiă ă debarcat zeii,iziteaz nici o fiin superioar , demnă ţă ă ă

de adora ie, nu ajut la nimic; primitiviiţ ă noştrir crede nici o iot : oaspe ii vin doară ţ

de pe alte stele, au, dup câte seă vede, for e uriaţşi puterea de a face minuni. Ei nu

pot fi decât zei! Nu are, de asemenea, nici un rost s încerci s le explici c ar puteaă ă ă

s dea cumva o mân de ajutor.ă ă Întreaga lor compoare izvorul în fantasmele pe care

spaima teribil a incursiunii aă dezl n uit-o în ei.ă ţOricât de greu ar fi de imaginat

sumedenia treburilor care se ivesc dup debarcare,ăun plan prealabil ar trebui să

cuprind urm toarele prevederi:ă ă

O parte din popula ie s fieţ ă ademenit şi instruit ca s contribuieă ă ă la c utarea într-un c provocat printr-oă explozie, a unor materiale fisionabile necesare reîntoarcerii pe P mânt.ăCel mai iste dintre b ştinaşi va fiţ ă

ales „rege”. Ca însemn vizibil al puterii sale i se vun aparat de emisie-recep ie, careţ

s -i îng duie s men in o leg tură ă ă ţ ă ă ă permanent cu „zeiăAstronau ii noştri s încerce, pentru aţ ă

înlesni dezvoltarea unei orânduiri sociale evoluats -i fac s priceap cele maiă ă ă ă

elementare norme de via civilizat şiţă ă unele no iuni de mţÎn cazul când grupul respectiv de

b ştinaşi este atacat de un altă „popor”, din moment ce na reuşit înc s se ob in o cantitateă ă ţ ă

suficient de material fisionabil,ă cosmonau ii, dupţase avertismente, s -i smulg peă ă

agresori cu arme moderne. Câteva femei „anume alese” s făfecundate de „zei”. Astfel va lua

naştere o ras nou , care va s riă ă ă peste o perioad a evăi normale.Ştim din propria noastr evolu ie câtă ţ

îi va trebui acestei rase pentru a atinge era spa iaţTocmai pentru aceasta s laseă

cosmonau ii, înainte de a porni înapoiţ spre Terra, urme vizibile şi clare ale trecerii lor. Dar

aceste urme nu vor fi în elese decâtţ mult mai târziu, când oamenii vor fi atins o form deă

organizare social bazat peă ă cunoştin e tehnice şiţematice temeinice.O tentativ dintre cele mală

îndoielnice va fi aceea de a-i preveni

pe proteja ii noştri îmţpotriva primejdiilor ce i-ar pândi.

Chiar, dac în acest scop vor fiă proiectate în fa a loţr filme înf işând r zboaiele şiăţ ă

exploziile atomice care au zguduit Terra, „lec ia” le vaţtot atât de folositoare pe cât îi este şi

omenirii atotştiutoare, pe care toate „lec iileţcutului n-o împiedic s se joace, f ră ă ă ă

încetare, cu focul r zboiului.ă

În timp ce astronava noastr se vaă face iar şi nev zut în negurileă ă ă z rilor, prietenii noş comenta minunea:ă „Ne-au vizitat zeii!” vor spune ― în limbajul lor simplu, f urind o legen dă ă care va fi transmis copiilor. Darurile,ă uneltele, tot ce vor fi l sat cosmonau iiă ţ în u rma lor vor deveni relicve, deopotriv de sfinte.ăŞi când prietenii noştri vor fi n scocită

graiul semnelor scrise, ei vor

consemna cele pe trecute: minunea în întregimea ei, neliniştitoare şi stranie. Desenele lor vor înf işa şe ilor printreăţ ei, a zeilor înveşmânta i în aur şi careţ puteau zbura într-o nav ce a coborâ ră într-un vuiet asurzitor. Se va scrie despre vehicule în care zeii c l toreauă ă peste m ri câmpii şi despre armeă îngrozitoare, asemenea tr snetului, şiă se va povesti c ei au promi s seă ă reîntoarc .ă

În piatr vor fi cioplite şi gravateă scene înf işând cele v zute odinioar :ăţ ă ă

Uriaşi diformi purtând pe cap c ştiă prev zute cu antene, iar pe pieptă casete. Fiin e indefinisabile str b tândţ ă ă z rile pe nişte bile.ăToiege din care âşnesc raze caţ

dintr-un soare.Desene asem n toare unor insecteă ă

uriaşe, care reprezint , poate, un soiă de vehicule.

Fantezia dep şeşte reprezent rileă ă grafice ale vizitei navei noastre şi nu are limite. Vom vedea mai târziu ce urme au l sat în cronicile de piatr aleă ă timpurilor trecute „zeii” car au dat o rait pe P mânt în trecutul nostruă ă îndep rtat.ăEvolu ia de pe planetele vizitate deţ

nava noastr cosmic poate fi destulă ă de uşor schi at b ştinaşii au re inut oţ ă ă ţ sumedenie de lucruri, pe care le-au

înv at. Locul unde a sta iona cosmicăţ ţ ă va deveni p mânt sfânt, loc deă pelerinaj unde vor fi sl vite în imnuriă faptele er ce ale zeilor. Acolo se vor ridica piramide şi temple, bineîn eles,ţ inându-se seama de le gileţ

astronomiei. Popula ia va creşte, vorţ izbucni r zboaie în cursul c roraă ă locurile sfin te vor disp rea subă d râm turi; vor ap rea noi genera iiă ă ă ţ care le vor redescoperi, le vor s ate la lumin şi vor încerca s descifrezeă ă semnele de pe ele.Ce s-a petrecut în continuare, poate

fi citit în c r ile noastre de istorie...ă ţTotuşi, pentru a ajunge la „adev rul”ă

istoric, trebuie s croim în p dureaă ă semnelor de înto cale de acces spre propriul nostru

trecut.

CAPITOLUL AL III-LEA

H r i geografice vechi de 11.000 deă ţ

ani? Aerodromuri preistorice? Terenuri de aterizare pentru uzul „zeilor”? Cel mai

vechi oraş de pe P mânt. Când seă topeşte roca? A venit pul. Mitologia sumerienilor. Oseminte

care nu provin de la maimu e. Oare to iţ ţ desenatorii din vechime aveau acelaşi, prost

obicei?

Au primit str moşii noştri vizite dină spa iul sideral?ţSe întemeiaz oare anumite p r i aleă ă ţ

arheologiei pe premise eronate?Avem noi un trecut utopic?Exist şi pentru dezvoltareaă

inteligen ei un circuit perpetuu?ţÎnainte de a da un r spuns precis laă

asemenea întreb ri, trebuie s ne fieă ă limpede în ce cst şi pe ce se întemeiaz trecutulă ă

nostru consemnat de istorie. Trecutul nostru istoric

se bazeaz pe îmbinarea unor dateă care ne-au ajuns indirect la cunoştin .ţă Au fost asamblate rezultatele unor s p turiă ă

arheologice, scrieri vechi, picturi rupestre, legendestr vechi, ele devenind astfel ună

model de gândire, o ipotez de lucru.ă Din acest jocal reconstituirilor a rezultat un mozaic

interesant şi atr g tor, care îns a luată ă ă naştereup o schem prealabil conceput .ă ă ă

Din aceast cauz , unele p r iă ă ă ţ componente ale mozaiculuit potrivite câteodat printr-o chituireă

cam prea vizibil . Aşadar, trecutulă istoric estereconstituit potrivit unor idei şi

deziderate prealabile. Întocmai. Şi pân la urm ni seă ăare c istoria s-a desf şurat exactă ă

aşa cum am dorit noi. Punerea sub semnul întreb rii aă

ic rui model de gândire este, desigur,ă ceva firesc, chiar necesar, c ci altfelă nu ar fi posibil nici o activitate de cercetare.ă

De unde rezult c trecutul nostruă ă istorieeste numai relativ autentic! Dac apară

elemente noi, atunci vecinul model de gândire

de― şi devenit atât de familiar ― trebuie înlocuit cu unul nou. Şi se pare c a sosit întătimpul s punem în centrul cercet riiă ă

ştiin ifice a trecutului un nou model deţ gândire.Elemente noi justific această ă

cerin . Numai c nu mai putem priviţă ă trecutul cu aceiaşi oc. S-ar putea ca începuturile civiliza ieiţ

noastre, originile multor religii s aibă ă cu totul alt explica ie decât aceea peă ţ

care o presupuneam pân acum.ăCunoştin ele noi dobândite înţ

privin a sistemelor solare şi a spa iuluiţ ţ sideral, explorarecrocosmosului şi microcosmosului,

progresul fantastic al tehnicii, medicinii, biologiei, geologiei, primele zboruri

cosmice toate acestea au― transformat radical, înmai pu in deţ cincizeci de ani,

reprezentarea noastr despre lume.ăAst zi ştim c se pot confec ionaă ă ţ

costume spa iale care s reziste laţ ă temperaturi extreme.m c naviga ia cosmic nu este oă ţ ă

utopie. Cunoaştem minunea ― în prezent înf ptuit ă ă a tel―culori. Ştim s m sur m vitezaă ă ă

luminii şi s calcul m cu precizieă ă efectele teoriei relatiDar ştim sau b nuim oare c în niciă ă

un caz nu suntem singurele fiin eţ inteligente care populeaz universul? Ştim sau b nuimă ă

c fiin e inteligente, necunoscute nou ,ă ţ ă

ar fi putut avînc acum 10.000 de aniă

cunoştin ele pe care le posed m noiţ ă ast zi?ă

Imaginea noastr aproape idilică ă despre lume începe s se destrame.ă Noile modele de gândir e cer noi unit i de m sur . În viitor, de pild ,ăţ ă ă ă arheologia nu se va mai putea mul umiţ do u organizarea s p turilor; simplaă ă colectare şi apoi clasare a obiectelor nu vor mai fi suficiente. Vor trebui antrenate alte ramuri ale ştiin ei dacţ ă se urm reşte reconstituireăa unei imagini cât mai fidele a

trecutului.S p trundem deci f r ideiă ă ă ă

preconcepute şi plini de curiozitate în lumea necunoscut a neăsimilului. S ne str duim s intr m înă ă ă ă

posesiunea moştenirii pe care ne-au l sat-o „zeii”.ăÎn 1929 s-au g sit la Istanbul, înă

palatul Topkapi, nişte h r i geograficeă ţ vechi care aparser unui ofi er din marinaă ţ

turceasc , amiralul Piri Reis,ă contemporan cu Cristofor Co

lumb. De la acelaşi Piri Reis, care pretindea c a g sit aceste h r i înă ă ă ţ Orient, provin şie dou atlase p strate în prezent laă ă

Biblioteca de stat din Berlin şi care cuprind h r i fă ţrte exacte ale bazinului

mediteranean şi ale regiunilor din preajma M rii Moarte.ăToate aceste documente geografice

au fost încredin ate spre a fi examinateţ unui cartograf american, Arlington H. Mallery,

care a f cut ciudata constatare c eleă ă d deau toăate indica iile cuvenite, dar cţ ă

acestea nu p reau însemnate la loculă cuvenit. Mallery îlsolicit pe colegul s u Walters de laă ă

serviciul hidrografic al marinei S.U.A., cu ajutorul c ruia întocmi o gril pentruă ă

citirea şi transpunerea, datelor din h r ile respectiă ţ

pe un glob modern al P mântului. Eiă f cur o descoperire cu adev rată ă ă senza ional : h r ilţ ă ă ţbsolut exacte. Mai mult: pe ele erau

marcate cu precizie nu numai regiunile bazinului mediteranean şi ale M riiă

Moarte, ci şi coastele Americii de Nord şi de Sud, precum şi contururile Antarcticii. Dar

h r ile reproduceau nu numai conturulă ţ continentelor,ci cuprindeau şi indica ii topograficeţ

privind interiorul acestor teritorii. Lan urilţe muntoase, vârfurile, insulele, fluviile

şi platourile erau însemnate cu cea mai mareexactitate.În 1957 Anul geofizic―

interna ional ţ h― r ile au fostă ţ încredin ate preotului iezuit Lineţirectorul Observatorului din Weston şi

şeful serviciului cartografic al marinei

S.U.A. Dup verific ri minu ioase,ă ă ţ

Lineham n-a putut decât s confirmeă şi el exactitatea documtelor, chiar şi pentru regiuni care nici

ast zi nu sunt perfect cunoscute.ăImagina i-v c abia în 1952 au fostţ ă ă

descoperite în Antarctica lan urileţ muntoase care figau deja pe h r ile lui Piri Reis. Celeă ţ

mai recente lucr ri ale profesoruluiă Charles H.Hapgood, ca şi ale matematicianului

Richard W. Strachan ne-au oferit descoperiride-a dreptul uluitoare. Comparând

h r ile lui Piri Reis cu fotografii aleă ţ P mântului realiăzate de pe sateli i, s-a ajuns laţ

concluzia c primele trebuie s fi fostă ă efectuate laorigine de la foarte mare în l ime.ă ţ

Cum poate fi explicat acest lucru?S presupunem c o nav spa ială ă ă ţ ă

aflat la mare în l ime deasupraă ă ţ oraşului Cairo îşi îndreei camere de luat vederi exact în jos.

Dup developarea pl cii fotograficeă ă este ob inut oţ ăfotografie care înf işeaz exact totăţ ă

ceea ce se g seşte pe o raz de 8.000ă ă km dedesubtultivului fotografic. Cu cât vom privi

îns obiectele mai dep rtate de centrulă ă fotografiei, cu atât imaginea continentelor şi a

m rilor va fi mai deformat .ă ăCare este cauza acestui fenomen?Datorit formei sferice a P mântului,ă ă

continentele situate mai departe de centrul imaginii „alunec în jos”. Astfel,ă

contururile continentului sud-american se lungesc în mod ciudat, întocmai ca pe h r ile lui Piriă ţ

Reis.Exist câteva întreb ri care cer ună ă

r spuns imediat. Este incontestabil că ă

aceste h r i nuă ţst desenate de str moşii noştri. Totă

atât de sigur este îns şi faptul c eleă ă au fost întola mare în l ime, cu ajutorul unoră ţ

mijloace tehnice dintre cele mai moderne.Cum am putea s explic m cele deă ă

mai sus? S ne mul umim cu legenda că ţ ă h r ile ar fi fostă ţe unui mare preot de c tre un zeu?ă

Pur şi simplu s ignor m existen a lor,ă ă ţ s bagateliz mă ăea”, pentru c opera cartografică ă

pune sub semnul îndoielii concep iileţ noastre tradi ionaţ? Sau s apuc m cu curaj taurul deă ă

coarne şi s afirm m deschis: acesteă ă h r i ale globuluiă ţfost realizate dintr-un avion care

zbura la foarte mare altitudine, ba chiar depe o nav cosmic ?ă ăH r ile amiralului turc nu suntă ţ

originale, ci, în chip evident, copii ale unor copii.Totuşi, cei care le-au întocmit cu

milenii înaintea noastr cunoşteauă tehnica zborului şifotografiei.F r îndoial c o astfel de afirma ie îiă ă ă ă ţ

taie omului obişnuit r suflarea. H r iă ă ţ datând direalizate de la mari în l imi... mai bineă ţ

s nu ne gândim la asta. Se pare că ă uneori omule teme s vad destr mându-se cea aă ă ă ţ

care acoper trecutul. De ce? Pentruă c po i tr i comoă ţ ămul umindu-te cu cunoştin eleţ ţ

elementare dobândite în şcoal ?..ăNu departe de coasta oceanului, pe

povârnişurile Anzilor peruvieni, se ridică vechiul

oraş Nazca. Pe cele dou laturi aleă v ii Palpa, pe o lungime de '60 km şiă o l ime de 2 km se întinde o fâşie deăţ p mânt neted , pres rat cu pietriceleă ă ă ă asem n toare unor buc ele de Cuă ă ăţ toat lipsa absolut de vegeta ie,ă ă ţ locuitorii din Nazca numesc această regiune pampa. Zburând pe deasupra acestei „câmpii”, distingi pe distan eţ uriaşe linii dispuse geometric unele paralele, altele care se încrucişeaz şi,ă în sfârşit, altele oare m rginesc vasteă su de form trapezoidal .ă ăArheologii sus in c ar fi vorba deţ ă

nişte drumuri de pe vremea incaşilor... Iat o explica e absurd ! La ce le-ar fiă ă folosit incaşilor nişte drumuri paralele, sau care se întretaie, sau care str bat o câmpie f r să ă ă ă

duc nic ieri? Bineîn eles, s-au g sit şiă ă ţ ă aici vase ş eramic de tip Nazca. Dar seă simplific prea mult lucrurile atunciă când se atribuie ci viliza iei Nazca şiţ liniile geometrice care acoperă

aceast pampa.ăS p turile efectuate în această ă ă

regiune pân în 1952 nu au dată rezultatele scontate. Obiec g site nuă au fost cronologic clasificate. Abia de curând s-a întreprins o m surare precăis a liniilor şi figurilor geometriceă

din regiune. Rezultatele confirmă incontestabil ipoteza c liniile au fostă trasate pe baza unor coordonate astronomice. Dup p rerea profesoruluiă ă Alden Mason, specialist în arheologia peruvian , desenele cercetate arăfi m rturii ale unei religii str vechiă ă

sau poate un calendar.În ceea ce ne priveşte pe noi, pista

lung de 60 km de la Nazca, v zută ă ă din avion, ne faces ne gândim la un singur lucru, şiă

anume la un aerodrom! De ce ar fi atât de neverosimil aceast explica ie?ă ă ţDesigur c arheologia oficială ă

respinge ipoteza potrivit c reia nişteă

c l i pri veni i dină ă ţul cosmic ar R putut vizita P mântul.ă

Omul în elept nu se expune de bunţ ă voie riscului dea se face ridicol formulând o ipoteză

îndr znea , chiar dac e plauzibil .ă ţă ă ă ”Cercetarea” (a) este posibil numai dup ce s-aă ă

g sit obiectul de cercetat. Odat g sit,ă ă ă el este atât ddelung şlefuit şi lustruit, pân ajungeă

o pietricic , ce se încadreaz exact, caă ă prin minumozaicul preexistent. Arheologia

clasic nu admite ideea c popoareleă ă preincaşe ar fiputut poseda o ştiin topograficţă ă

dezvoltat . Ipoteza c ar fi putută ă exista avioane întrtrecut îndep rtat nu este pentru eaă

altceva decât o aiureal .ăDar în ce scop au fost oare trasate

liniile de Ia Nazca? Dup p rereaă ă noastr , ele au puă

tut fi trasate la o scar uriaş cuă ă ajutorul unei schi e reprezentând unţ sistem de coordonate, ori au fost realizate dup indica iiă ţ

date dintr-un avion. În prezent încă nu putem afirma cu certitudine dac şesul dină

jurul oraşului Nazca a servit sau nu drept aerodrom. Desigur, nu se vor g si buc i deă ăţ

fier, deoarece majoritatea metalelor ruginesc repede, spre deosebire de piatr , careă

nu este expus coroziunii. Dac esteă ă aşa, pare oare atât de absurd presupunerea c liniileă ă

au fost trasate spre a semnaliza „zeilor”: Aterizaţaici! Totul a fost preg tit dup cumă ă

ne-a i poruncit voi!?ţPoate c constructorii acestor figuriă

geometrice nu-şi d deau seama deă semnifica ia muncţii lor. Dar poate c ştiau de ce anumeă

au nevoie „zeii” pentru a ateriza. Desene uriaşe acoper în numeroase locuriă

povârnişurile mun ilor peruvieni. Acesteţ desene au fost neîndoieic realizate pentru a servi ca puncte

de reper unor nave aeriene. La ce altcevaar fi putut servi?În peretele roşu, înalt al falezei care

m rgineşte golful Pisco a fost s pată ă ă una din celeciudate opere de art . M surând 250ă ă

m în în l ime, lucrarea poate fiă ţ distins din larg, dădep rtare de 20 km. Dac neă ă

întreb m, cum fac copiii jucându-se:ă „Cu ce seam n asta va tă ăs spunem c opera d ltuit înă ă ă ă

stânc evoc un trident uriaş sau ună ă candelabru enorm cu trO frânghie lung a fost g sită ă ă

atârnând de-a lungul bra ului centralţ al sculpturii. Poate

ujit cândva drept pendul ? Trebuie să ă recunoaştem cinstit c semnifica iaă ţ acestui monumentl trecutului r mâne obscur pentruă ă

noi.Aceast descoperire nu se las inclusă ă ă

în schemele dinainte elaborate. Totuşi, nu pretindem c nu s-ar putea g si un artificiuă ă

prin care şi acest fenomen s fieă încadrat în marelezaic gra ie metodelor de cercetareţ

ştiin ific folosite pân acum. Ce motivţ ă ă puteau avea înoarele preincaşe ca s construiască ă

la Nazca nişte drumuri care nu seam n ou nimic altcevă ădecât cu nişte piste de aterizare? Ce

nebunie le-ar fi putut îndemna să d ltuiasc în faleă ăoşie de la Pisco, la sud de Lima, un

indicator de 250 m în l ime? Dac n-ară ţ ă fi dispus de maşini şi unelte moderne, lucrarea ar fi

trebuit s dureze zeci de ani.ă Activitatea arfi fost cu des vârşire f r rost dacă ă ă ă

rezultatul str duin elor lor n-ar fiă ţ reprezentat undestinat unor fiin e ce veneau înspreţ

ei de la mari în l imi.ă ţR mâne s mai r spundem laă ă ă

tulbur toarea întrebare: pentru ceă f ceau oamenii toate acesteăuri dac ei nici nu b nuiau existen aă ă ţ

unor fiin e zbur toare? Identificareaţ ă acestor urme ale trecutului nu poate s r mân doară ă ă

o preocupare a arheologiei. Este cert c activitateaă

unui grup de oameni de ştiinţă reprezentând discipline diverse ne-ar apropia de dezlega rea enigmelor.Confruntarea punctelor de vedere şi

discu iile ar permite, desigur,ţ formularea unor concluzii mai edificatoare. Afirma ia c aceastţ ă ă cercetare n-ar duce la rezultate conc ludente ascunde ele fapt lipsa de seriozitate cu care sunt considerate aceste probleme, persiflarea lor. Existen a unorţ

cosmonau i într-un trecut îndep rtat?ţ ă Iat o chest ne pe care nu şi-ar pune-oă un om de ştiin care se respect ! Celţă ă mai bine ar fi ca cel ce ridică asemenea probleme s fie trimis la ună psihiatru.Dar întreb rile persist , c ci ele au,ă ă ă

din fericire, însuşirea impertinent deă a-şi p stra plutind parc în v zduh,ă ă ă pân se g seşte un r spuns la ele. Or,ă ă ă întreb ri din acestea nes puzderie. Ceă s-ar putea spune, de exemplu,

despre un calendar care ar fi m surată timpul înc din primele vremuri aleă

omenirii şi care ar fi cuprins toate indica iile posi bile asupra echinoc iilor,ţ ţ perioadelor astronomice, pozi iilorţ orare ale Lunii şi chiar asupra mişc rilor acesteia în raportă

cu rota ia P mântului?ţ ăAceasta nu este o întrebare f r rost,ă ă

deoarece un asemenea calendar exist în realitate.ăEl a fost g sit în n molul uscat de laă ă

Tiahuanaco. Descoperirea aceasta dă de gândit ea este un fapt incontestabil şi dovedeşte

dac mintea noastr poate s admită ă ă ă astfel de dovezic cei care au conceput şi au folosită

acest calendar ajunseser la un nivelă de dezvoltare a tehnicii, superior nou .ăDe altfel, la Tiahuanaco, enigmele

mişun . Oraşul este situat la 4000 mă

în l ime şi în pluă ţfl la cap tul lumii. Cine s-ar fiă ă

aşteptat s g seasc tocmai într-un locă ă ă atât de îndep rănei solide civiliza ii milenare? Venindţ

dinspre oraşul peruvian Cuzco, ajungi în localitate şi la locul s p turilor abia dup oă ă ă

zi de drum cu trenul şi vaporul. Podişul face imesia unul peisaj de pe alt planet .ă ă

Pentru cei veni i din alte p r i, muncaţ ă ţ fizic este uăadev rat chin, deoarece presiuneaă

atmosferic este de dou ori mai mică ă ă decât la nivelul mii şi deci se simte şi o lips de oxigen.ă

Cu toate acestea, pe acest podiş se în l a cândvă ţraş uriaş.Despre Tiahuanaco nu au r masă

relat ri demne de încredere. Poate ară trebui s ne bucur m că ăastfel nu putem formula solu ii certeţ

sprijinindu-ne pe cârjele unor cunoştin e tradi ionaţ ţle de nivel şcolar. Cea a impenetrabilţ ă

a trecutului, necunoscutul, enigmele înv luie ruinăele, a c ror vechime nici nu a putut fiă

apreciat .ăBlocuri de gresie de câte 100 de tone

peste care se suprapun cuburi de câte 60 de tone; suprafe ele lor netede, cuţ

caneluri foarte precise formează paralelipipede uriaşe,fixate unul de altul cu ajutorul unor

scoabe de aram . O construc ieă ţ curioas , nemaiîntâlănit altundeva în antichitate. Trebuieă

ad ugat şi faptul c toate lucr rile înă ă ă piatr suntătate cu o mare acurate a. Uneleţ

blocuri cânt rind câte 10 tone suntă str b tute de un fel dă ăcanale având o lungime de 2,50 m, a

c ror utilitate nu a putut fi explicată ă

pân în prezenăNici dalele tocite, lungi de 5 m, t iateă

dintr-un singur bloc de piatr nuă contribuie la rezolvarea misterelor care

înv luie Tiahuanaco. Solul vechiiă aşez ri d la iveal neă ă ăm rate conducte de ap ,ă ă

confec ionate din piatr , lungi de câteţ ă 2 m, cu diametrul de 0,50m şi cu pere ii tot atât de groşi. Eleţ

formeaz o re ea încâlcit parc de ună ţ ă ă cataclism urul lor te uimeşte.Str moşii noştri de la Tiahuanaco n-ă

aveau oare altceva mai bun de f cută decât s ciopleascăatra, aproape f r unelte, ani de-aă ă

rândul, pentru a confec iona conducteţ de ap fa de că ţăactualele prefabricate din beton par

o treab de încep tor?ă ăÎntr-una din cur ile restaurate de laţ

Tiahuanaco exist o colec ie de chipuriă ţ

din piatr .ăPrivite cu aten ie, ele apar ca oţ

reuniune a celor mai diverse rase: figuri cu buze sub iri sau, dimpotriv , groase, cuţ ă

nasuri lungi sau încovoiate, cu urechi delicatesau grosolane, fe e cu tr s turi fineţ ă ă

sau aspre. Unele capete sunt împodobite cu nişte c şăurioase. Vor toate aceste personaje

str ine şi ciudate s ne transmit ună ă ă mesaj pe carenoi, închista i în prejudec ile noastre,ţ ăţ

nu putem sau nu vrem s -i în elegem?ă ţ„Poarta Soarelui” din Tiahuanaco

este una dintre cele mai mari splendori arheologiceale continentului sud-american. Este

o sculptur de 3 m în l ime pe 4 mă ă ţ l ime, cioplităţ ăr-un bloc monolit şi cânt rind pesteă

10 tone. 48 de figuri p trate, aşezateă pe trei rândur

încadreaz o fiin reprezentând ună ţă zeu zbur tor.ăCe ne spune legenda despre

misteriosul oraş Tiahuanaco? Ea vorbeşte despre o nav spa iaă ţl aurit care a pogorât din înaltulă ă

cerului. În ea se afla o femeie cu numele de Oriana,a c rei misiune era s întemeieze oă ă

ras nou . Ea e socotit str bunaă ă ă ă P mântului. Oriana nămân decât patru degete unite întreă

ele printr-o membran . Ea a dată naştere la 70 de copidup care s-a reîntors la stele.ă

De fapt, la Tiahuanaco se şi g sescă desenate sau s pate în piatr fiin eă ă ţ care nu au la mâi ecât patru degete. Vârsta acestor vestigii nu este precizat . Nici un om din vreo periăoad istoric cunoscut de noi n-aă ă ă

v zut oraşul altfel decât în ruine.ăOare ce tain ascunde acest str vechiă ă

oraş? Ce mesaj de pe alt lume îşiă aşteapt dezlegarăplatourile boliviene? Misterul naşterii

şi pr buşirii acestei civiliza ii disp ruteă ţ ă nu a put fi explicat. Aceasta nu-i împiedică

îns pe unii arheologi arogan i şiă ţ siguri de ei săme c acest câmp de ruine datează ă

de 3 000 de ani. Aprecierea lor se întemeiaz pe examinaărea câtorva neînsemnate figurine de

lut g site la Tiahuanaco, desigur, dară care în chipevident n-au nimic comun cu epoca

construc iilor monolite. Se procedeazţ ă

în felul acesta pentru a sc pa „mai ieftin”; seă

lipesc câteva cioburi vechi laolalt , seă face apel la unele culturi mai apropiate, se aplic oă

etichet pe obiectul astfel reconstituit,ă şi gata mistificarea!Înc o dat totul se potriveşte deă ă

minune în sistemul de gândire atât de extraordinar conft. Desigur c aceast metod esteă ă ă

incomparabil mai simpl decât s riştiă ă s emi i ipotezaă ţnici avansate şi mai ales aceea a

unor cosmonau i circulând în neguraţ timpurilor. Aceasta ar complica lucrurile în mod inutil.Dar s nu uit m de Sacsayhuaman!ă ă

Nu ne oprim la fantasticele fortifica iiţ incaşe situateceva mai sus, în imediata apropiere a

oraşului Cuzco, şi nici la blocurile sale monol

ite de peste 100 de tone, nici la zidurile în terase, înalte de 18 m şi lungi de peste500 m, care fac bucuria turiştilor,

vân tori de suveniruri fotografice. Neă vom ocupade cu totul altceva, şi anume de

necunoscuta aşezare Sacsayhuaman, situat la mai pu ină ţde un kilometru dep rtare deă

celebrele incinte fortificate ale incaşilor.Resursele imagina iei noastre nu suntţ

suficiente pentru a explica mijloacele tehnice cu care au reuşit str moşii noştriă

s scoat dintr-o carier un bloc deă ă ă piatr cânt rină ă0 de tone, cum de au putut s -lă

transporte într-un loc dep rtat şi s -lă ă prelucreze. Aceeaşimagina ie, considerabil solicitat deţ ă

recentele cuceriri ale ştiin ei, suferţ ă de-a dreptu

l un şoc în fa a unui bloc de piatrţ ă evaluat la vreo 20 000 de tone. Înapoindu-te de la fortifica iile din Sacsayhuaman,ţ

întâlneşti la câteva sute de metri distan de ele, într-unţăr ce se casc în coasta muntelui,ă

acest monstru: un singur bloc de piatr de în l imea uneă ă ţcase cu 4 etaje. Meşterii epocii l-au

lucrat cu deosebit grij , d ltuind în elă ă ă trepte m rănite de balustrade, împodobite cu

spirale şi orificii.Poate fi comb tut afirma ia c incaşiiă ă ţ ă

nu au cioplit acest bloc pentru a-şi face de lucrutimpul lor liber, ci c această ă

gigantic oper a fost mai degrabă ă ă înf ptuit cu un el pră ă ţcare azi înc nu ni-l putem explica?ă

Şi pentru ca rezolvarea enigmei s nuă fie prea uşoars ad ug m c întregul bloc uriaş deă ă ă ă

piatr este aşezat în crater cu capulă în jos; treptear, de la suprafa a solului şi merg înţ

jos; orificiile par a fi provocate de exploziaunor grenade, aruncate în direc iiţ

diferite. Scobituri ciudate, a c roră form te face s tă ăe gândeşti la un fel de fotolii, sunt

suspendate în gol. Cum s crezi că ă mâna omului, c făman a putut s extrag acest bloc,ă ă ă

s -l transporte, s -l ciopleasc ? Ceă ă ă for a putut s -ţă ăe? Ce puteri titanice au ac ionat aici?ţ

Şi în ce scop?Înc sub efectul uimirii pe care oă

trezeşte acest uriaş bloc de piatr ,ă descoperim doar la300 m dep rtare roci vitrificate.ă

Numai topirea rocilor la o temperatură foarte ridicat permite în mod normală

ob inerea unor vitrifica iiţ ţ

asem n toare. C l torului înm rmură ă ă ă ăeclar ritos, în chip de explica ie, că ţ ă

piatra a fost şlefuit în acest loc prină ac iuneaţtat de un ghe ar în curs de topire.ă ţExplica ie absurd ! Ca orice masţ ă ă

care alunec , ghe arul s-ar fi scursă ţ într-o singur direăCând s-au produs aceste vitrific ri,ă

propriet ile materiei erau aceleaşi caăţ şi ast zi. Eăde presupus ca ghe arul deţ

aproximativ 15 000 m2 s se fi scursă în şase direc ii diferiteţ!Sacsayhuaman şi Tiahuanaco ascund

o mul ime de enigme arheologice,ţ pentru care se ofer explica ii pe cât de superficiale,ă ţ

pe atât de pu in conving toare. Deţ ă altfel, nisipuriitrificate de felul celor de la

Sacsayhuaman se g sesc şi în deşertulă Gobi, ca şi într-o r

iune din Irak unde se efectuează s p turi arheologice. Cine ar puteaă ă r spunde de ce seam nă ăaceste nisipuri vitrificate cu cele care

au ap rut în deşertul Nevada în urmaă exploziilor atomice experimentale? S-au

întreprins oare investiga ii hot râtoareţ ă care s contribuieăla elucidarea enigmelor preistorice?La Tiahuanaco pot fi v zute un mareă

num r de movile, m rite evident înă ă chip artificial,ai c ror „acoperiş” de câte 4 000 m2ă

este complet neted. Dup toateă probabilit ile, movilăţcund dedesubtul lor edificii. Nici cea

mai neînsemnat s p tur nu a fostă ă ă ă efectuat pân îă ăt în acest şir de movile, nici o lopată

n-a încercat s dezgroape acesteă mistere. Desigur,

bani sunt pu ini. Cu toate acestea,ţ c l torul întâlneşte destul de des peă ă aceste meleagur ostaşi, ofi eri care înţ mod evident nu au cu ce s -şi ocupeă timpul. De ce s nu se încredi uneiă companii de ostaşi sarcina ca, sub conducerea unui specialist, să procedeze la s p turi?ă ăPentru câte lucruri nu se cheltuiesc

bani! Investigarea viitorului este o necesitate arz toare. Dar, cât vremeă ă

trecutul nostru nu va fi clarificat, ne vor lipsi elementele pentru cucerirea viitorului.

Trecutul ne-ar putea ajuta s rezolv mă ă probleme tehnice, a c ror solu ie n-ar mai trebuiă ţ

c utat , întrucât ea a fost deja g sit şiă ă ă ă aplicatăurile preistorice. Nu putem decât să

ne ar t m surprinşi de interesul sc zută ă ă pe care ştiinern îl manifest fa de trecutulă ă ţă

nostru. În orice caz, pân acum, niciă un om de ştiinţămisiunea s întreprind , cu ajutorulă ă

celor mai moderne aparate, cercet riă privitoare laradioactivitatea existent laă

Tiahuanaco, Sacsayhuaman, în deşertul Gobi sau în legendarele Sodoma şi Gomora. Inscrip iileţ

cuneiforme şi t bli ele din oraşul-ă ţcetate Ur, c r ile că ţi vechi ale omenirii, pomenesc toate,

f r excep ie, de „zei” veni i din steleă ă ţ ţ care se depseaz prin v zduh în b rci, „zei” careă ă ă

mânuiesc arme teribile şi care, în cele din urm , săot pe stelele lor. De ce nu încerc mă

s afl m cine au fost aceşti „zei”ă ă antici?Radioastronomii noştri trimit semnale

în univers şi încearc s recep ionezeă ă ţ semnalele altiin e extraterestre.ţ

Dar de ce s nu încerc m s c ut mă ă ă ă ă mai întâi, sau în acelaşi timp, pe Terra, care se aflămâna noastr , urmele acestor soliă

str ini? Nu vom bâjbâi ca nişte orbiă prin bezn : acesteăexist şi sunt perfect vizibile.ăSumerienii au început s însemneă

date în leg tur cu trecutul glorios ală ă poporului lor curoximativ 2.300 de ani înainte de era

noastr . Pân în zilele noastre nu aă ă fost clarificatoriginea acestui popor. Ştim îns că ă

sumerienii au adus cu ei o civiliza ieţ superioar , peăare au impus-o unor popula iiţ

semitice, pa jum tate primitive. Maiă ştim c ei îşi c utau ză ăvârful mun ilor şi c , dac în preajmaţ ă ă

aşez rilor lor nu aveau mun i, ridicauă ţ „mun i” artţcâmpie. Ştiin a lor astronomic eraţ ă

extrem de dezvoltat .ă

Calculele efectuate de observatoarele lor cu privire la perioadele Lunei nu difer de rezultatele ob inute în zileleă ţ

noastre decât cu patru zecimi de secund . În afar deă ăuloasa epopee a lui Ghilgameş, de

care vom mai avea ocazia s vorbim,ă ei au l sat, unămic vestigiu, cu adev rat senza ional,ă ţ

descoperit pe dealul de la Kuiungik (pe loculunde se în l a odinioar Ninive): ună ţ ă

calcul al c rui rezultat este în cifreleă noastre de5.955.200.000.000. Un num r formată

din 15 cifre! P rin ii civiliza iei noastre,ă ţ ţ grecii,atât de des cita i, studia i cu atâtaţ ţ

grij , b trânii şi în elep ii greci, cândă ă ţ ţ au ajuns lliza iei lor, nu f ceau calcule care sţ ă ă

dep şeasc cifra de 10.000. Ceea ceă ă trecea de acea

cifr era notat cu simplitate: infinit.ăInscrip iile cuneiforme atribuieţ

sumerienilor o longevitate de-a dreptul fantastic .ăAstfel, domnia primilor zece regi ai

Sumerului se întinde pe o perioad deă 456.000de ani. Cât despre domnia celor 23 de

regi dedicat în principal refaceriiă distrugerilor provocate de potop, ea acoper oă

perioad de 24.510 ani, 3 luni, 3 zile şiă jum tate.ăO longevitate ce dep şeşte cu totulă

puterea noastr de în elegere, deşiă ţ avem la dispozi ieţe tuturor suveranilor, notate pe

c r mizi şi pe monede. Dar ce-ar fiă ă dac şi de rândul aceăa ne-am scoate ochelarii de cal şi ne-

am hot rî s consider m trecutul cu al iă ă ă ţ ochi?S presupunem c nişte astronau iă ă ţ

veni i de pe alte meleaguri au aterizatţ

cu mii de ani înrm în regiunea Sumerului, au pusă

bazele civiliza iei şi culturii sumerieneţ şi, dup ce auăat sumerienilor acest ajutor pentru a

prop şi, s-au reîntors pe planeta lor.ă împinşi de curiozitate, ei au revenit la fiecare sută

de ani tereştri pe locurile unde au f cută pionieratul amintit pentru a controla cum

a încol it s mân a aruncat de ei.ţ ă ţ ă inând seama deŢitatea actual , astronau ii ar fi putută ţ

uşor supravie ui 500 de ani tereştri.ţ Într-adev r,ăria relativit ii ne demonstreaz c , înăţ ă ă

cursul unor c l torii dus şi întorsă ă efectuate deal care s-ar fi deplasat cu o viteză ă

ceva mai mic decât aceea a luminii,ă astronau ii n-aţr fi îmb trânit decât cu 40 de ani.ă

Vreme de o sut de ani, sumerieniiă

primitivi ar fi putut deci cl di turnuri, piramide, caseă

confortabile, ar fi putut s aducă ă sacrificii „zeilor” lor şi s aştepte reîntoarcereaă

lor. Dup trecerea a o sut de aniă ă tereştri, zeii aut cu adev rat. „Apoi a fost potopul, şiă

dup potop regii pogorâr din nou dină ă cer...”, glăo inscrip ie cuneiform sumerian .ţ ă ăCum îşi închipuiau şi cum îşi

reprezentau sumerienii „zeii” lor? Mitologia Sumerului, precele t bli e şi gravuri provenite de laă ţ

Akkad ne informeaz asupra acestoră lucruri. „Zeii”n Sumer nu aveau chip omenesc, iar

simbolul fiec rui zeu era totodată ă legat de o anumit stea. Pe t bli ele gravate de laă ă ţ

Akkad, stelele sunt înf işate aşa cumăţ le-am desena

st zi. Curios este doar c în jurulă ă acestor stele graviteaz planete deă m rimi variabile. Tehnica observa iiloră ţ astronomice era mult mai pu inţ dezvoltat pe vremea sumerieniloră decât ast zi. Cum de ştiau ei atunci că ă în jurul unei stele fixe gravitează planete? Exis chi e care înf işeazţ ăţ ă personaje purtând pe cap o stea, altele închipuind fiin e ce se dep inţ v zduh c lare pe globuri înaripate.ă ăExist , de asemenea, o figur pe careă ă

de la prima vedere o asociezi cu modul modernde reprezentare a atomului: un cerc

de bile înşirate una lâng alta şi careă emit raze alternativ. Nici un iad nu pare aşa de

înfricoş tor, nici un cer atât de înc rcată ă de minuni cuapare moştenirea sumerian ,ă

mişunând de probleme şi enigme dacă o priveşti într-o perspecic ”.ă

Iat numai câteva dintre curiozit ileă ăţ de pe acele meleaguri:

La Ghioi Tepe, desene reprezentând o raritate spirale executate― ―

acum 6.000 de ani! La Gar Kobeh, o carier de cremene a c rei vechimeă ă este evaluat la 40.000 de ani.ăLa Baradostian, exploat riă

asem n toare, apreciate la o vechimeă ă de 30.000 de ani. La Tepe Asiab, figurine, morminte, unelte de piatr cuă o vechime de 13.000 de ani. Tot aici au fost g site excremente fosilizate careă probabil c nu sunt de origine omă eneasc .ă

La Karim Şahir s-au g sit diverseă unelte, dintre care unele serveau la t ierea pietreiă.La Barda Balka, topoare de piatr şiă

unelte.

În peştera de la Şandiar, schelete de b rba i adul i şi scheletul unui copil. Liă ţ ţ se atribu rin metoda C-14 o― vechime de aproximativ 45.000 de ani.

Aceast list ar putea fi completată ă ă şi lungit , şi fiecare element ar înt riă ă constatarea vreo 40.000 de ani spa iulţ geografic sumerian era locuit de un amestec de popula ii primitive. Şi dintr-ţo dat , nu se ştie cum, şi-au f cută ă apari ia sumerienii, cu astronomiaţ cultura şi tehnica lor.Deocamdat , concluziile cu privire laă

vizitarea P mântului de c tre fiin eă ă ţ originare de pe alte planete sunt o pur specula ie. N-ar fi exclus caă ţ „zeii” veni i de altundeva s fi a nat înţ ă jurul lor oamenii semiprimitivi care populau regiunea Sumerului şi s le fiă tra nsmis o parte din cunoştin ele lor.ţ Figurinele şi statuetele care privesc din vitrinele muzeelor las impresia unuiă

amestec de rase: ochi bulbuca i, frun iţ ţ bombate, buze fine şi foarte adesea nasuri lungi şi

drepte. O imagine care se încadrează greu, chiar foarte greu, în „schema-modei” şi în

reprezent rile sale despre oameniiă primitivi.S fi fost vizitatori veni i din cosmosă ţ

într-un trecut îndep rtat?ă

În Liban s-au g sit buc i de rocă ăţ ă vitrificat , aşa-numitele tectite;ă analizele efectuate n savant american, dr. Stair, au identificat în aceste buc iăţ izotopi radioactivi de a luminiu.În Irak şi în Egipt au fost descoperite

nişte lentile de cristal şlefuit care în zilele no tre pot fi realizate doar prin utilizarea oxidului de cesiu, adic aă unui oxid cepoate fi ob inut numai pe caleţ

electrochimic .ăLa Heluan exist o bucat de stof , oă ă ă

es tur de o asemenea fine e şiţ ă ă ţ sub irime, cum ar pţsut azi doar într-o fabric de înaltă ă ă

specializare, înzestrat cu condi iiă ţ tehnice deosebLa Muzeul din Bagdad sunt expuse

baterii electrice cu pile uscate, func ionând dup prţ ăincipiul galvanic.În acelaşi muzeu pot fi admirate

elemente electrice înzestrate cu electrozi de cupru şicu un electrolit necunoscut.Sec ia de egiptologie a Universit iiţ ăţ

din Londra posed un os foarte vechi,ă amputat la 10 cm deasupra încheieturii mâinii

drepte, printr-o sec ionare neted şiţ ă dreapt , efectuată ăform prescrip iilor chirurgieiţ

moderne.În regiunea muntoas a Kohistanuluiă

se afl un desen rupestru cu o vechimeă de peste 10

.000 de ani înf tisând pozi ia exactă ţ ă a stelelor în perioad respectiv .ă ă Venus şi Terra sue printr-o linie.Pe podişul peruvian s-au g sită

podoabe de platin .ăLa Chou-Chou, în China, au fost

descoperite într-un mormânt resturile unei cing tori laăcare unele p r i erau din aluminiu.ă ţ

La Delhi exist un vechi stâlp de fieră care nu con ine nici sulf şi nici fosforţ şi, de ace ea, intemperiile nu i-au putut d una cu nimic.ă

Acest talmeş-balmeş de ”imposibilit i” ar trebui s neăţ ă stârneasc curiozitatea şi s ne pă ăPrin ce mijloace, în virtutea c roră

intui ii au putut nişte fiin e primitive ceţ ţ tr iau înăi s deseneze astrele în pozi ia loră ţ

exact ? Din ce atelier de precizieă provin acele lentile de cristal şlefuit? Cum de a putut

fi topit şi modelat platina, cândă ă fuziunea acestui metal se produce abia de la

1.8000? Şi cum a fost ob inutţ aluminiul, care se fabric din bauxit printr-un procedeuă ă

chimic foarte complicat?Iat o serie de întreb ri tulbur toareă ă ă

într-adev r, dar este acesta oare ună

motiv pentru ―s nu ni le punem de loc? Deoareceă

nu suntem dispuşi s accept m sau să ă ă recunoaştem c înaăciviliza iei noastre a existat unaţ

superioar , c înaintea tehnicii noastreă ă a fost una asem n toare ca perfec iune, r mâneă ă ţ ă

în picioare numai ipoteza unei vizite din spa iul cosmiţtâta vreme cât arheologia va continua

s mearg pe drumul pe care l-aă ă apucat, nu vom avea nici o şans s afl m dac trecutulă ă ă ă

nostru a fost cu adev rat atât deă întunecat pe cât eat sau poate c în realitate a existată

şi o perioad mult mai senin ...ă ăA sosit timpul s organiz m un an ală ă

arheologiei utopice! În cursul acestui an, arheologi, fizicieni, chimişti, geologi,

metalurgişti şi specialişti din toate domeniile corel

ate cu aceste ramuri ale ştiin ei arţ trebui s se preocupe de o singură ă problem : str moşiă ări au primit oare pe P mânt vizitaă

unor cosmonau i?ţMetalurgistul va putea, de pild , să ă

explice arheologului, conving tor şiă repede, cât de complicat este ob inerea aluminiului.ă ţ

Este de presupus c fizicianul vaă recunoaşte dintr-o privire, pe un desen rupestru

oarecare, o formul . Un chimist ară putea s confirmăe, cu ajutorul aparatajului modern de

care dispune, presupunerea că obeliscurile au fost extrase din carier cu ajutorulă

unor pene de lemn ude sau al unor acizi necunoscu i. Cât despre geolog, el eţ

dator s ne r spund la o serieă ă ă întreag de întreb ri cuă ăla sedimente datând tocmai din

epoca glaciar . În componen a echipeiă ţ de specialişti, în al arheologic utopic vor intra, desigur,

şi scafandri, care vor întreprinde cercet ri săubmarine în Marea Moart cu scopulă

de a depista urme de radioactivitate l sate de evenătuala explozie atomic efectuat înă ă

Sodoma şi Gomora.Pentru care motiv sunt inuteţ

secrete lucr ri aflate în posesiuneaă celor mai vechi biblioteci din lume? De ce le este teamă

oamenilor? E vorba de teama ca nu cumva adev răul t inuit de mii de ani s ias , înă ă ă

sfârşit, la iveal ? Cercetarea şiă progresul nu pot fipe loc.Egiptenii i-au considerat timp de 4

000 de ani pe „zeii” lor drept fiin eţ reale. În evulmediu, „vr jitoarele” erau arse.ă

Credin a grecilor, atât de lumina i caţ ţ spirit, c ar putăhici viitorul cercetând stomacul

gâştelor este ast zi dep şit . Avem deă ă ă îndreptat o mie şigreşeli comise în trecut. Orgoliul

manifestul, înfumurarea nefondată sunt o form primitivăde înc p ânare. În lume persistă ăţ ă

ideea c un om „serios” nu trebuie sauă nu se cuvine s săn fapt decât dup ce a fost înă

prealabil dovedit.În zilele noastre îns , multe lucruri s-ă

au simplificat. Alt dat , acela careă ă emitea o ideenou , neformulat înc , putea s seă ă ă ă

team c va fi proscris, c va avea deă ă ă îndurat persecicii sau a colegilor. Acum nu mai

exist bule de excomunicare şi nici nuă se mai ardoameni pe ruguri. Metodele practicate

în timpurile noastre sunt mai pu inţ

spectaculoase, dar nu împiedic mai pu ină ţ

progresul. Totul se petrece cu mai pu in vâlv şi mult maţ ă ăant. Prin câteva „cuvinte ucig toare”,ă

cum le numesc americanii, ipotezele sau ideile considerate mult prea îndr zne e suntă ţ

acoperite de o mantie a t cerii.ă Posibilit i pentru aăţace acest lucru şi argumente sunt

destule:

Contrazice teoriile în vigoare. (Argument întotdeauna valabil.)Este un punct de vedere prea pu inţ

clasic. (Argument care impune prin seriozitatealui.)Este prea radical. (Argument care

are efecte de intimidare f r egal.)ă ăUniversit ile nu vor accepta aceasta.ăţ

(Argument conving tor.)ăAcest lucru l-au mai încercat şi al ii.ţ

(Desigur! Dar cu ce rezultate?)Nu are nimic ra ional. (Chiar aşa!)ţContravine preceptelor religioase. (Ce

s mai spui?)ăN-a fost dovedit pân în prezent!ă

(Quod erat demonstrandum!)

„Orice om de bun sim ţ se indigna― un savant acum 500 de ani în fa aţ tribunalului trebui―

s admit c P mântul nu poate aveaă ă ă ă o form sferic , c ci în acest caz,ă ă ă oamenii de pe part sferei s-ar pr buşiă în gol”.Iar un altul ad uga: „Nu st nic ieriă ă ă

scris în Biblie c P mântul se învârteşteă ă în jurul Secin , orice afirma ie de felul acestaţă ţ

este opera diavolului!”Se pare c ideile noi s-au lovită

întotdeauna de un zid de obtuzitate. În pragul secolului al XXI-lea, cercet torul ar trebuiă

oricum s fie preg tit pentru realit iă ă ăţ fantastice.El ar trebui s aspire la revizuireaă

unor legi şi cunoştin e care timp deţ sute de ani au fost considerate tabu, dar pe care

noile cunoştin e le-au pus sub semnulţ întreb rii. Căhiar dac o echip întreag deă ă ă

laurea i ai Premiului Nobel ar încercaţ s z g zuiasc noulă ă ă ă

itual, tot ar trebui, în numele adev rului şi sub semnul realit ii,ă ăţ cucerit o lume nou ,ă ăeasta în pofida tuturor celor care nu

vor s mai dobândeasc noiă ă cunoştin e. Savantul careţurm cu 20 de ani ar fi îndr znit să ă ă

vorbeasc despre sateli i în fa a unoră ţ ţ cercuri ştiinţfi semnat actul de sinucidere

academic . Ast zi, corpuri cereştiă ă artificiale, respectiv sateli i, se rotesc în jurul Soarelui,ţ

au fotografiat planeta Marte, au sosit linla destina ie pe Lun şi pe Venus,ţ ă

transmi ându-ne din aceste lumiţ îndep rtate fotografiiălente realizate cu camerele de luat

vederi aflate la bordul lor. Când în prim vara anuălui 1965 ne-au parvenit primele

fotografii ale planetei Marte, acestea ne-au fos

t transmise cu o putere de 0,000.000.000.000.000.01 wa i, adicţ ă o putere aproape nul .ăDeci nu mai exist nimic care s nuă ă

poat fi conceput. Cuvântulă „imposibil” ar trebui desfn at din vocabularul omului de ştiinţ ţă

modern. Cel care azi nu ine pasul cuţ realitatea, mne va fi zdrobit de ea.S ne men inem deci cu perseverenă ţ ţă

la ipoteza potrivit c reia astronau iă ţ veni i de pe o aţanet ar fi f cut un popas pe P mântă ă ă

acum multe mii de ani. Ştim prea bine c str moşii noă ăivi şi primitivi, nu se pricepeau să

foloseasc tehnica avansat aă ă astronau ilor.ţEi i-au venerat pe astronau i ca peţ

nişte „zei” veni i de pe alte stele, iarţ astronau ilorţu le-a r mas altceva de f cut decât să ă ă

suporte cu resemnare această

adora ie. De altfel, cţmonau ii noştri ar trebui s seţ ă

preg teasc sufleteşte s fie primi i laă ă ă ţ fel pe planete neute. În unele regiuni ale P mântuluiă

tr iesc, de altminteri, şi în zileleă noastre popula iţimitive pentru care o mitralier esteă

o adev rat arm a diavolului, iar ună ă ă avion cu reac ie, poate un vehicul al îngerilor.ţ

Vocea pe care o aud r sunând dină difuzorul unui aparat de radio nu este oare a unui zeu?

Şi aceşti ultimi oameni primitivi fixează cu naivitate şi inocen în legendele peţă

care le vor transmite genera iilorţ impresiile extraordinare provocate de anumite realiz riă

tehnice, devenite pentru noi banale. Ei continu s scrijeleasc în stânc şi peă ă ă ă

pere ii peşterilor imaginea zeilor ceţ

coboar din cer căle lor maşini zbur toare. De fapt,ă

oamenii primitivi ne-au l sat astfelă imaginea a ceea ce c ut m noi ast zi.ă ă ăPicturile rupestre din Kohistan,

Fran a, America de Nord, Rhodesia deţ sud, Sahara,Peru, chiar şi Chile, toate confirmă

ipoteza noastr . Henri Lhote, cunoscută om de ştiinţărancez, a descoperit la Tassili, în

Sahara, sute de pere i acoperi i cu miiţ ţ şi mii de schi e de animale şi oameni. Printreţ

acestea exist personaje îmbr cateă ă cu haine scurte, elegante, purtând nişte vergi de care

sunt fixate un fel de casete cu patru laturi, a c răor natur a r mas misterioas . Al turiă ă ă ă

de picturi animaliere ne uimesc fiin eţ îmbr cate înăfel de costume de scafandru. „Marele

zeu Marte” a― şa a botezat Lhote uriaşul desen a av―ini ial 6 m în l ime.ţ ă ţDar „s lbaticul” care ni l-a l sat nuă ă

putea fi atât de primitiv pe cât am dori-o noi pentrca totul s se potriveasc frumuşel şiă ă

s se încadreze în vechiul sistem deă idei. Aceastatât mai mult cu cât „s lbaticul” aă

avut în mod sigur nevoie de o schelă pentru a putea lucc ci altfel n-ar fi putut respectaă

legile perspectivei. Cu atât mai mult cu cât în ultimele mii de ani nu s-au produs în

aceste peşteri deplas ri de nivel. Nouă ă ni se pare, f ră ăe for m prea mult fantezia, cţă ă

„Marele zeu Marte” a fost reprezentat într-un combinezon dcosmonaut sau un costum de

scafandru. Pe umerii s i greoi şi masiviă se sprijin un coiă

f care este legat, de îmbr c minteaă ă pentru trup printr-un soi de articula ie. În dreptul nţasului şi al gurii, coiful prezint câtevaă

deschiz turi.ăS-ar fi putut foarte bine atribui

întâmpl rii sau chiar fantezieiă creatoare a „artistului” primitiv aceast reprezentare dacă ă

ar fi fost un caz unic. Dar frescele din Tassiliînf işeaz mai multe personajeăţ ă

greoaie, echipate în acelaşi fel au fost g site siluete aăe în unele picturi rupestre din Statele

Unite (regiunea Tulare din California).Luând în considera ie ipotezele celeţ

mai pu in verosimile, s presupunemţ ă c figurile au foăexecutate foarte aproximativ, din

pricin c oamenii primitivi erauă ă „neîndemânatici”. Atui cum au putut aceeaşi primitivi

locuitori ai cavernelor s redea perfectă

siluetele

unor animale şi ale unor fiin eţ omeneşti normale?De aceea ni se pare mai verosimil să

consider m c „artiştii” primitivi erauă ă perfect capabi s reproduc realitatea pe care oă ă

vedeau în jurul lor. La Inyo County (California), într-o peşter cu pere ii acoperi i deă ţ ţ

picturi se poate observa o figură geometric în careăi o extravagan ţă poate fi―

identificat o rigl de calcul plasat într-ă ă ăo ram dubl . Arheă ăus in c este vorba de imagini deţ ă

zei...Pe un vas de ceramic g sit în Irană ă

(Siyalk) apare în toat splendoarea saă un animal de oras necunoscut , cu capulă ă

împodobit de dou coarne uriaşe,ă drepte ca nişte lumân ri. Până ăic care s ne pun pe gânduri. Dară ă

cele dou coarne mai prezint , de oă ă

parte şi de alta, c5 spirale. Dac am vrea s înf iş mă ă ăţ ă

dou vergele prev zute cu izolatori deă ă por elan, le-aţam în felul acesta. Ce p rere areă

arheologia despre aceste desene? Foarte simplu: este vorba de simbolul unui zeu. Zeii

sunt la mare pre .ţMulte lucruri desigur, tot ce nu e―

limpede sunt „explicate” prin― referiri transcendentale. în universul unor lucruri

nedemonstrabile po i tr i în tihn . Ceaţ ă ă mai neînsemnat săet g sit , fiecare obiect, fiecare chipă ă ă

care se las reconstituit din cioburiă este de îndat încadrat în vreun cult str vechi.ă ă

Dac un asemenea obiect nu seă potriveşte, nici de frcu vreuna din religiile existente,

atunci în doi timpi şi trei mişc ri, cu oă îndemânare d

prestidigitator care scoate un iepure dintr-o p l rie, se n scoceşte o nouă ă ă ă religie disp răşi mai extravagant .ăDar dac frescele din Tassili, aceleaă

din Statele Unite şi din Fran a redau,ţ într-adev r,ăceea ce a v zut artistul primitiv?ă

Dac vergelele prev zute cu spirale ară ă reprezenta, într-adev r, nişte antene, aşa cum le-ă

au v zut oamenii primitivi la „zeii”ă veni i din alt pţ ăNu poate s existe ceea ce s-aă

hot rât c nu exist ? Un „s lbatic” careă ă ă ă dovedeşte destul tntru a execut fresce murale nuă

poate fi chiar atât de s lbatic.ă „Doamna alb ” de la Brandărg, pictur mural descoperit înă ă ă

Africa de Sud, ar putea fi o pictur aă secolului al XX-lea; ea reprezint o femeie purtândă

un pulover cu mâneci scurte, pantaloni

strim i, m nuşi,ţ ăartiere şi pantofi.Doamna nu este singur , în spateleă

ei se afl un b rbat slab, inând înă ă ţ mân o vergea ciudăcu nişte epi şi purtând pe cap o cascţ ă

foarte complicat , completat cu un soiă ă de vizierăutea jura c este vorba de o pictură ă

modern . Neliniştitor este numai faptulă c e vorba, tăotuşi, de o pictur rupestr .ă ăPicturile din peşterile Suediei şi

Norvegiei reprezint toate zei cu nişteă capete absolut uniforme, ale c ror tr s turi se lasă ă ă ă

greu desluşite. Arheologii sus in sţ ă sunt capete dimale. Explica ia este absurd , pentruţ ă

c nu idolatrizezi un „zeu” pe care înă acelaşi timpzi şi cu care te osp tezi. Exist şiă ă

multe desene cu nave înaripate, adesea prev zute cu aă

v rate antene. La Val Camonicaă (Brescia, Italia) reg sim aceleaşiă personaje îmbr cate în căbinezoane greoaie, purtând, de data

aceasta în mod sup r tor, nişteă ă coarne pe cap.Doar n-o s mergem atât de departeă

încât s pretindem c oameniiă ă cavernelor din Italia şidin America deNord sau din Suedia, Sahara sau

Spania (Ciudad Real) îşi f ceau uniiă altora vizite pentru a face schimb de experien înţă

domeniul aptitudinilor şi progresului lor artistic. Ceea ce înseamn c întrebareaă ă

stingheritoare continu s d inuie: deă ă ă ce primitivii, indepet unii de al ii, au înf işat în lucr rileţ ăţ ă

lor fiin e înveşmântate în aceleaşiţ haine greoape cap?...Dac aceste fenomene ciudate şiă

inexplicabile ar fi fost întâlnite într-o singur regiuneăpe suprafa a globului, nici n-am fiţ

pomenit de ele. Dar asemenea imagini se g sescăaproape peste tot.De îndat ce consider m trecutul dină ă

punctul nostru de vedere, întregindu-l cu fanteziaepocii noastre tehnicizate, v lurileă

care îi acoper încep s se destrame.ă ă Studierea unorc r i sfinte vechi va da ipotezeiă ţ

noastre consisten a unei realit iţ ăţ plauzibile în aşa m săercetarea trecutului nu se va mai

putea eschiva de la a da r spunsă noilor întreb ri reăvolu ionare.ţ

CAPITOLUL AL IV-LEA

Întâmpl ri autentice relatate de Biblie.ă Dumnezeu era oare tributar timpului?

Chivotul legii conceput de Moise era str b tut de curent electric. Vehiculeă ă pentru orice mediu folosite de „zei” în pustiu. Potopul

fusese planificat. De ce aveau nevoie „zeii” de an umite metale?

Biblia este plin de enigme şiă contradic ii.ţAstfel, Facerea începe cu crearea

P mântului, ac iune care din punctă ţ de vedere geologiceste relatat fidel. Totuşi, de unde aă

ştiut cronicarul c mineralele auă precedat vegetalele, iar acestea din urm au luată

naştere înaintea animalelor?”S facem omul dup chipul şi după ă ă

asem narea noastr ...”, scrie în primaă ă carte a lui MoisDe ce vorbeşte Dumnezeu la plural?

De ce spune el „noi”, şi nu „eu”? De ce „noastre”, şi ntem îndrept i i s credem căţ ţ ă ă

„singurul” Dumnezeu ar fi trebuit să vorbeasc oamenilor desăsingular, şi nu la plural.„Iar dup ce au început a se înmul iă ţ

oamenii pe p mânt şi li s-au n scută ă fiice, fiii lui Dv zând c fiicele oamenilor suntă ă

frumoase, şi-au ales dintre ele so ii,ţ care pe cine a voit” (Facerea, VI, 1-2).Cine poate s r spund la întrebareaă ă ă

care fii ai lui Dumnezeu le-au luat de so ii pe fiiceţle oamenilor? Vechiul Israel nu

cunoştea doar decât un singur şi sfânt Dumnezeu. De undeapar aceşti „fii ai lui Dumnezeu”?„În vremea aceea se ivir pe p mântă ă

uriaşi, mai cu seam de când fiii luiă Dumnezeu începusa la fiicele oamenilor şi acestea

începuser a le naşte fii: aceştia suntă vesti ii vitejiţn vechime” (Facerea, VI, 4).Iat -i c apar din nou aceşti fii ai luiă ă

Dumnezeu care se amestec printreă oameni. Şi iatăaici este, de asemenea, vorba pentru

prima dat de uriaşi. „Uriaşi” apară mereu şi pretutinni, în mitologiile din r s rit şi apus,ă ă

în legendele de la Tiahuanaco şi în epopeile eschir. „Uriaşii” apar fantomatic în mai

toate scrierile din vechime. S-ar p rea, aşadar, c auă ăstat.Ce soi de fiin e or fi fost oare aceştiţ

„uriaşi”? O fi vorba cumva de str moşii noştri? Poăi sunt cei care au cl dit aceleă

gigantice construc ii de piatr , mutândţ ă de colo-colo, parc în joac , blocuri enorme. Sau esteă ă

vorba de cosmonau i st pâni peţ ă tehnic veni i de peă ţanet ?ăUn lucru e sigur: Biblia vorbeşte de

„uriaşi” şi îi desemneaz drept „fii aiă lui Dumnezeu”ii ai lui Dumnezeu” tr iesc printreă

oameni, împerechindu-se cu fiicele oamenilor.Moise ne împ rt şeşte pe larg, cuă ă

toate am nuntele şi într-o relatareă

emo ionant , în Faceţ ă, catastrofa de la Sodoma şi Gomora.

Dac privim prin prisma cunoştin eloră ţ noastre actuale evoc rile biblice, e cu totul limpedeă

c imaginile pe care ni le sugereaz nuă ă par deloc fantastice.Doi îngeri sosesc pe sear la Sodoma,ă

tocmai când b trânul Lot se afla laă por ile cet ii.ţ ăţevident, Lot îi aştepta pe cei doi

„îngeri”, care, dealtfel, se dovediră curând a fi niştni, pe care el îi recunoaşte şi-i

pofteşte ospitalier s înnopteze înă casa sa. Destr b laă ă ţlateaz Biblia, doresc atunci „s -iă ă

cunoasc pe str ini”. Aceştia seă ă dovedesc îns capabilăntr-un singur gest s -i oblige peă

b ştinaşii vicioşi s renun e la pofteleă ă ţ lor şi zurbagiipur şi simplu înl tura i.ă ţ

„Îngerii” spune Biblia (Facerea,― XIX, 12 14) ― ― îi cer st ruitor lui Lotă s p r seasc câă ă ă ăaşul, împreun cu so ia, fiii şi fiiceleă ţ

sale, cu ginerii şi nurorile sale, c ciă oraşul, îei, va fi în curând nimicit. Familia,

luând totul ca o glum nes buit aă ă ă b trânului Lot,ăord acestei stranii invita ii încredereaă ţ

cuvenit . Dar s revenim la cuvinteleă ă lui Moise:„Iar în rev rsatul zorilor gr beauă ă

îngerii pe Lot, zicând: «Ia scoal , ia- iă ţ femeia şi pete ale tale pe care le ai şi ieşi, ca să

nu pieri şi tu pentru nedrept ileăţ cet ii!» Darăţz bovea, îngerii, din mila Domnuluiă

c tre el, l-au apucat de mân pe el şiă ă pe femeia luie cele dou fete ale lui. Şi, sco ându-ă ţ

l afar , unul din ei a zis: «Mântuieşte-ăi sufletulţ

te ui i înapoi, nici s te opreşti înţ ă câmp, ci fugi la munte, ca s nu pieri cuă ei!... Grăr şi fugi acolo: c nu pot s fac nimică ă

pân nu vei ajunge tu acolo”ă (Facerea, XIX, 15, 1617 şi-22).Nu exist nici o îndoial , în luminaă ă

relat rilor biblice, c cei doi str ini,ă ă ă „îngerii”, de puteri necunoscute locuitorilor

oraşului. Felul sugestiv în care zoresc ei familialui Lot s p r seasc acele locuri d ,ă ă ă ă ă

de asemenea, de gândit. Când tata Lot ezit , ei îlămâini şi îl scot afar din oraş.ă

Trebuie s fi fost o problem deă ă minute! Lot trebuia, aşaordonaser ei, s se refugieze înă ă

mun i f r a mai întoarce capul.ţ ă ăSe pare c tata Lot nu avea ună

respect nem rginit fa de „îngeri”,ă ţă pentru c îşi permiteaă

l fel de fel de obiec ii. „...Dar nu voiţ putea s fug pân în munte, ca s nuă ă ă m ajung pră ăs nu mor...” (Facerea, XIX, 19).ă

Pu in mai târziu, „îngerii” îi dest inuieţ ă c nu-i pot făun ajutor dac refuz s -i asculte.ă ă ăCe s-a întâmplat, în fond, la

Sodoma? Ne vine greu s credem că ă Atotputernicul ar fi fostlegat de un plan cu termene fixe. De

ce, în acest caz, îngerii erau atât de gr bi i? Sau pă ţ

oate, totuşi, distrugerea oraşului era cumva prev zut cu o precizie deă ă minute de c tre o putere misterioas ?ă ă Poate c num r toarea inversă ă ă ă începuse deja şi „îngerii” ştiau acest l acesta, evident, scaden a distrugerii nuţ mai putea fi amânat . Nu exista oareă o metodămai simpl pentru salvarea familieiă

Lot?De ce trebuiau ei s mearg neap rată ă ă

pe munte? Şi de ce pentru nimic― în lume nu le era―t fugarilor s întoarc m car o dată ă ă ă

capul? S-ar p rea c sunt întreb riă ă ă nepotrivite pentretare serioas . Totuşi, de când asupraă

Japoniei au fost aruncate dou bombeă atomice, ştimce fel de distrugeri provoac ele; ştim,ă

de asemenea, c fiin ele expuse directă ţ radia iiloţr pier sau sunt doborâte de boli

incurabile.

S o spunem pe şleau: Sodoma şiă Gomora au fost distruse pe baza unui plan, deci inten ioţnat, printr-o explozie nuclear . Poateă

c „îngerii” ă ne continu― m noiă specula iile ţ inte―ur şi simplu, s distrug materialeă ă

fisionabile primejdioase, dar în orice caz voiau s niămiceasc o popula ie care le eraă ţ

ostil . Momentul declanş rii explozieiă ă era dinainte şi pris stabilit. Cei care urmau s scapeă

trebuiau precum familia Lot s― ― ă se ad posteasc ună ăimp în mun i, la o dep rtare de maiţ ă

mul i kilometri de centrul exploziei.ţEste ştiut c pere ii stâncoşi absorbă ţ

radia iile cele mai puternice, maiţ primejdioase. Darup cum se ştieă so― ia lui Lot s-aţ

întors şi a privit înd r t, deci înă ă direc ia globuluiţc. Nu este de mirare c ea s-aă

pr buşit moart pe loc. „Atunci Domnulă ă a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioas şiă

foc...” (Facerea, XIX, 24).Relatarea catastrofei se termin înă

Biblie (Facerea, XIX, 27 28) ― în felul urm tor: „Iar Avăam s-a sculat dis-de-diminea şi s-aţă

dus la locul unde st tuse înainteaă Domnului şi, c utăre Sodoma şi Gomora şi spre toate

împrejurimile lor, a v zut ridicându-seă de la p mânt fumăe, ca fumul dintr-un cuptor”.Noi nu putem fi la fel de creduli ca şi

str moşii noştri. Cu toat bun voin a,ă ă ă ţ nu mai puteede într-unDumnezeu atotştiutor, atotputernic,

omniprezent, pe lâng care timpul seă scurge f r s -lă ă ăing şi care, totuşi, nu este st pânulă ă

viitorului. Dumnezeu a creat omul şi s-a declarat s

isf cut de opera sa. Şi, totuşi, el vaă regreta mai târziu fapta sa, pentru că acelaşi crear va hot rî s extermine oamenii.ă ă

Nou , copiilor unei epoci lipsite deă prejudec i, ne vinăţde asemenea, greu s ne închipuimă

un Dumnezeu prea milostiv, care, printre nenum ra iiă ţcopii îndr gi i, favorizeaz tocmaiă ţ ă

familia lui Lot. Vechiul testament insist asupra relaăt rii unor întâmpl ri în careă ă

Dumnezeu singur sau îngerii s iă coboar din cer cu mare t mbă ăvârtej de fum. Una dintre descrierile

cele mai pasionante ale unui astfel de eveniment este aceea a profetului

Iezechlel:„În anul al treizecilea, în ziua a

cincea a lunii a patra, m aflam întreă robi, la râul Chon, unde mi s-au deschis cerurile şi

am v zut nişte vedenii dumnezeieşti...ă Eu priveam şiiat venea dinspre miaz noapte ună ă

vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc, care r spânăa în toate p r ile raze str lucitoare;ă ţ ă

iar în mijlocul focului str lucea ca ună metal în văîn mijloc am v zut ceva ca patruă

fiare, a c ror înf işare sem na cuă ăţ ă chipul omenesc. Fiecn ele avea patru fe e şi fiecare dinţ

ele avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor erau cum

sunt copitele picioarelor de vi el şiţ scânteiau ca arama str lucitoare” (Iezechiel, I, 4,ă

5, 6).Iezechiel descrie foarte precis

aterizarea acestui vehicul ceresc. El vede, privind cu deosebit aten ie, cumă ţ

vehiculul, care str lucea şi sclipea,ă

venea dinspre nord,stârnind din nisipul pustiului un nor

uriaş. S ni-l închipuim pe Dumnezeuă atotputernicul, creatorul tuturor religiilor: are el

nevoie, Cel atât de puternic, s vină ă gonind nebuneşte dintr-o anumit direc ie? Nuă ţ

poate fi f r mare zarv şi f ră ă ă ă ă zgomote şi vuiete adoreşte?Dar s -l l s m pe profetul Iezechielă ă ă

s -şi continue relatarea: ”Când mă ă uitam eu la fiecaram v zut jos, lâng aceste fiare,ă ă

câte o roat la fiecare din cele patruă fe e ale lor. Aceţe ro i, dup înf işarea lor, parc erauţ ă ăţ ă

de crisolit, iar dup f ptur toate aveauă ă ă aceeaşiuirea şi dup f ptura lor, ele parcă ă ă

erau vârâte una în alta.Ele înaintau în tuspatru p r ile, şi înă ţ

timpul mersului nu se întorceau.

Obezile lor formacerc larg şi de o în l ime înfricoşat , şiă ţ ă

aceste obezi la tuspatru erau pline de ochi derejur. Când mergeau fiarele, mergeau

şi ro ile de lâng ele, şi când se ridicauţ ă fiarele dep mânt, se ridicau şi ro ile” (Iezechiel,ă ţ

I, 15, 16, 17, 18, 19).Descrierea este excelent . Iezechielă

crede c ro ile se îmbuc una într-alta.ă ţ ă Iluzie opticoate tot atât de bine s fie vorba deă

un t v lug cu spirale ca acelea pe careă ă le folosesc americanii în prezent pe terenurile

nisipoase sau ml ştinoase. Iezechielă observ c ro iă ă ţse ridic de pe p mânt o dat cuă ă ă

aripile. Aceasta corespunde întocmai realit ii.ăţ

F r îndoial c ro ile unui vehiculă ă ă ă ţ „pentru orice mediu”, ceva în genul unui elicopter am u r mân pe p mântă ă când aparatul îşi ia zborul. S urm rimă ă în continuare textul profetului: i, scoală în picioare, c am s - iă ă ţ vorbesc”(Iezechiel, II, 1).Aceast voce o auzi cronicarul nostruă

şi se prostern cu fric şi venera ie cuă ă ţ fa a la p m le str ine i se adresar luiţ ă ă ă Iezechiel al nostru numindu-l „Fiul omului” şi îşi exprimar de a vorbi cuă el. Mai departe, profetul scrie: „...şi am auzit înd r t un glas mare ca de tunet,ă ă care zicea: «Binecuvântat fie slavaă Domnului în locul unde s l şluieşte el.ă ă Şi amt zgomotul fiarelor care b teau dină

aripi şi huruitul ro ilor de lâng ele şiţ ă bubuit puter c de tunet” (Iezechiel, III, 12 13).―Iezechiel men ioneaz , pe lângţ ă ă

descrierea foarte precis a vehiculului,ă şi zgomotul pe ca monstrul acesta

nemaiv zut îl produce în momentulă ridic rii. El vorbeşte despre b taia ară ă ilor şi despre huruitul ro ilor. Relatareaţ aceasta a unui martor ocular nu ne dă oarede gândit? „Zeii” vorbesc cu

Iezechiel şi îi cer s fac ordine şiă ă rânduial în ar . 11 i lul lor,ă ţ ă dovedindu-i astfel c nu au p r sit încă ă ă ă ara.ţ

Evenimentul pare s fi f cut o ieă ă puternic asupra profetului, c ci revineă ă neobosit asupra descrierii vehiculului îns p imânt tor.ă ăÎnc în trei rânduri descrie cronicarulă

ro ile care se îmbuc una într-alta şi seţ ă deplasea direc ii f r s se întoarc înţ ă ă ă ă mişcarea lor. Deosebit de mult l-a impresionat faptul c î rp al aparatului,ă spatele, bra ele şi aripile, chiar şi ro ileţ ţ erau prev zute cu ochi. Cât espreă scopul şi inta c l toriei lor „zeii” le vorţ ă ă dezv lui cronicarului mai târziu, atuncă

vor spune c tr ieşte în mijlocul unuiă ă neam înd r tnic, care are urechi, dară ă nu laude, are i, dar nu vede.Dup ce este astfel l murit asupraă ă

societ ii în care tr ieşte, urmeaz ăţ ă ă ― ca în mai toate rivitoare la aceste „pogorâri” sfaturi ― şi recomand riă pentru o bun rânduial şi ordine, ruă ă crearea unei adev rate civiliza ii.ă ţ Iezechiel îşi ia misiunea foarte în serios şi trans te mai departe sarcinile „zeilor”.Iat -ne înc o dat în fa a unui vrafă ă ă ţ

de întreb ri. Cine a vorbit cu Iezechiel?ă Ce fel de u fost acestea? „Zei” în în elesul tradi ional al cuvântului fireşteţ ţ c nu erau. Aceştia, u au nevoieă pentru a se deplasa dintr-un loc în altul de nici un fel de vehicul. Un asemenea mijloc de locomo ie nu niţ

se pare potrivit cu imaginea atotputerniculuiDumnezeu.În Cartea c r ilor este pomenit oă ţ ă

alt inven ie cu caracter tehnic, careă ţ merit s fie amă ăaceast ordine de idei, în spirită

obiectiv. Este vorba de „chivotul legii”, a c rui constrăuc ie se întemeiaz pe indica ii foarteţ ă ţ

precise date de „Dumnezeu” lui Moise (Ieşirea, XXV).Dimensiunile chivotului, precizate

pân la centimetru, aliajul metalelor,ă amplasamentul şi felul pârghiilor şi verigilor, nimic

nu este l sat la voia întâmpl rii.ă ă Dumnezeu îlde mai multe ori pe Moise s executeă

indica iile întocmai aşa cum o dorea elţ şi s bage deăeam s nu fac nici o greşeal .ă ă ă ă

„Vezi s faci toate dup modelul ce iă ă ţ s-a ar tat în muntăXXV, 40).„Dumnezeu” îi aduce la cunoştinţă

profetului c -i va vorbi el însuşi, şiă

anume prin capacuui. El îl avertizeaz c nimeni nuă ă

trebuie s se apropie de acesta, iară pentru transportarea lui d indica ii precise privindă ţ

veşmintele şi înc l rile ce urmeaz a fiă ţă ă purtate dee-l transport . Dar, cu toateă

precau iile, tot se va produce unţ accident, atunci cândDavid va ordona transportarea

chivotului (Cartea a II-a a regilor, VI), îns rcinându-lăpe Uza s mearg al turi, asemeneaă ă ă

unui str jer.ăLa un moment dat, nişte boi care

treceau prin apropiere l-au adulmecat, fiind gatas -l r stoarne. Uza a pus mâna peă ă

lad , dar, ca lovit de tr snet, a c zută ă ă pe loc şi a murF r îndoial c chivotul legii eraă ă ă ă

înc rcat cu electricitate. Dac s-ară ă reconstrui ast ziă

parat, urm rind cu exactitateă instruc iunile primite de Moise, s-arţ ob ine un conductoţr electric cu o tensiune de mal multe

sute de vol i. Condensatorul eraţ format dindou pl ci de aur, una pozitiv , altaă ă ă

negativ . Unul din heruvimii de aură monta i pe capacţtrebuie s fi inut loc de magnet.ă ţ

Chivotul devenea astfel un megafon, poate chiarun fel de instala ie de emisie-recep ie,ţ ţ

care-i permitea lui Moise s men in oă ţ ă leg tur pă ănent cu nava spa ial .ă ţ ăDetaliile privind construirea chivotului

legii pot fi g site în Biblie cu lux deă am nuănte. F r s trebuiasc s neă ă ă ă ă

împrosp t m memoria, avem în minteă ă faptul c chivotul era adărat de scântei şi c Moise se folosea deă

acest ”emi tor” ori de câte ori aveaţă

nevoie de uor sau de un sfat. Profetul auzea

vocea Domnului, dar fa a nu i-a putut-ţo vedea nicicând. Atunci când îl rug într-o zi să ă

i se arate, Domnul îi r spunse: „...Fa aă ţ mea însă

s-o vezi, c nu poate vedea omul faă ţă mea şi s tr iasc ”.ă ă ăŞi iar şi a zis Domnul: „Iat aici laă ă

mine un loc; şezi pe stânca aceasta. Când va trece sea, te voi ascunde în scobitura

stâncii şi voi pune mâna mea peste tine pân voi trece. Iaăcând voi ridica mâna mea, tu vei

vedea spatele meu, iar fata mea nu o vei vedea!” (Ieşirea, XXXIII, 20, 21. 22, 23).Exist coinciden e uimitoare. Înă ţ

epopeea lui Ghilgameş, legendă sumerian mult mai veche dăBiblia, g sim în cea de-a cinceaă

t bli , în chip straniu, cuvinteă ţă asem n toare: „Nici ună ăoate ajunge pe muntele unde

locuiesc zeii. Acela care va privi zeii în fa trebuie s pţă ăiar ”.ăÎn diferite scrieri antice care prezintă

fragmente din istoria omenirii se află

evoc riăfoarte asem n toare. Din ce cauz nuă ă ă

voiau „zeii” s -şi arate fa a? De ce seă ţ temeau? De ceei s -şi p streze anonimatul? Sauă ă

poate c evocarea lui Moise din Ieşireaă îşi are izvorulpeea lui Ghilgameş? Lucrul este

perfect posibil. În fond, Moise, care a fost crescutla curtea faraonului, a avut poate

atunci acces la biblioteci, sau a putut dobândi informa ii despre vechile taine.ţPoate c trebuie s punem subă ă

semnul întreb rii şi data întocmiriiă Vechiului testament. Dad, care a tr it mult mai târziu, a avută

şi el de luptat cu nişte uriaşi ce aveau câte şaseete la mâini şi la picioare (Cartea a

II-a a regilor, XXI, 18 22). Este, de― asemenea,posibil ca toate aceste basme,

legende şi povestiri din timpuri imemoriale s fi exiăstat adunate într-un loc anume, de

unde au fost ulterior r spândite, copiateă şi oarecumamestecate prin diferite ri.ţăDescoperirile f cute în ultimii ani înă

jurul M rii Moarte (manuscrisele de laă Qumran) completeaz cu informa ii valoroase şiă ţ

surprinz toare povestea Genezei dină Biblie. Scrieri, pân acum necunoscute, relatează ă

înc o dat despre vehicule cereşti,ă ă de fii ai cerului,ro i şi de fumul pe care-l împr ştiauţ ă

în jurul lor apari iile zbur toare, înţ ă Apocalipsul l(cap. XXXIII), Eva priveşte spre cer şi

vede trecând o nav luminoas trasă ă ă de patru vulti str lucitori. Moise afirm c nici oă ă ă

fiin p mântean nu ar fi putut sţă ă ă ă descrie splendo

stei apari ii.ţÎn cele din urm , aparatul seă

îndreapt spre Adam, în timp ceă dintre ro ile sale se împr şţ ăAcest pasaj, consemnat dup atâteaă

altele, nu ne spune nimic nou, cu excep ia faptuluţi c pentru prima dat se pomeneşteă ă

în leg tur cu Adam şi Eva despre careă ă luminoase, ro iţchip de apari ii divine.ţŞi în sulul lui Lameh s-a putut

descifra o relatare a unei întâmpl ri cuă totul ieşite dinmun. Din p cate, acest document aă

fost recuperat fragmentar, astfel încât din text lipsesc propozi ii şi alineate întregi. Darţ

ceea ce ne-a r mas este atât deă surprinz tor, încăit s fie povestit.ă ăTradi ia spune c , întorcându-se într-oţ ă

bun zi acas , Lameh, tat l lui Noe, fuă ă ă surprins g

copil care dup înf işare nu sem naă ăţ ă de loc cu ceilal i membri ai familiei.ţ Lameh îl facesale, Bat-Enoş, reproşuri aspre,

afirmând c copilul nu este al lui.ă Aceasta se jur pe toăt ce are mai sfânt c fiul e al lui tataă

Lameh, şi nicidecum al vreunui soldat sau alvreunui str in, sau”Fiu al cerului”.ă

(Despre ce fel de „Fiu al cerului” vorbeşte de fapt B-Enoş? Cu atât mai mult, cu cât

aceast dram de familie se întâmplă ă ă înaintea potopului.)d crezare cuvintelor so iei sale şi,ă ţ

profund neliniştit, se duce s ceară ă pova a tat luiţ ătusalem.De îndat ce ajunge la el, îiă

povesteşte trista întâmplare. Matusalem îl ascult cu aten iă ţtur chibzuin hot r şte s-oă ţă ă ă

porneasc şi el la drum pentru a-lă

consulta pe în eleptul Enţa str in , ap rut în familie ca un puiă ă ă ă

de cuc, provocase o atare agita ie,ţ încât b trânulăpurcead la îndep rtata şi obositoareaă ă

c l torie pân la Enoh.ă ă ăOriginea copilului trebuia l murit ! Elă ă

îi povesteşte lui Enoh cum c so iaă ţ fiului s u a dăaştere unui b iat care seam n maiă ă ă

mult cu un „Fiu al cerului” decât cu un om: ochii, pielp rul, comportarea, totul îlă

deosebesc, afirm el, de ceilal iă ţ membri ai familiei.Dup ce a ascultat povestea,ă

în eleptul Enoh l-a trimis acas peţ ă Matusalem cu o veste dintre cele mai alarmante: o pedeapsă

groaznic se va abate asupraă P mântului şi a locuitoriălor s i. „Carnea” toat este osândită ă ă

s piar , fiindc este p c toas şiă ă ă ă ă ă depravat . Cât dă

r in pe care familia l-a suspectat, elă va fi cel care va da via unei noiţă rase, chemat s supravie uiasc groazniceiă ă ţ ă

pedepse rostite împotriva omenirii de marele tribunal; deaceea s -i porunceasc fiului s u,ă ă ă

Lameh, s boteze noul n scut cuă ă numele de Noe.Matusalem f cu cale întoars şi-şiă ă

vesti întocmai fiul despre cele ce-l aşteapt . Lui Lameăr mase altceva de f cut decât s -lă ă ă

recunoasc pe acest copil neobişnuit şiă s -l numească ăa ce uimeşte în aceast poveste deă

familie este prorocirea prin care încă p rin ii lui Noeă ţ

chiar şi bunicul Matusalem, au fost preveni i de potopul ce urma s seţ ă abat asupra oam enilor de c treă ă acelaşi Enoh care curând dup aceea,ă potrivit legendei, va urca pentru t otdeauna la ceruri pe un car de fl c ri.ă ăCitind o astfel de poveste, nu se pune

oare întrebarea dac nu cumva speciaă uman este rezultatul unui act voit deă „pr sire” al unor fiin e debarcate deă ţ pe vreo planet str ină ă ăm s ne explic m altfel ra iuneaă ă ţ

fecund rii repetate a speciei umaneă de c tre uriaşi sau d fii ai ceruluiă înso it de nimicirea unor exemplareţ ă umane nereuşite? În această perspectiv otopul devine o catastrofă preg tit din vreme şi cu grij de c treă ă ă ă nişte fiin e necunoscu borâte peţ P mânt în scopul de a nimici speciaă uman în întregime, în afara câtorvaă indiviz Dac potopul ă a c― ruiă realitate este dovedit din punct deă vedere istorie a fost efecti v pl― nuită

cu câteva sute de ani înainte ca Noe s primeasc porunc de a-şi întocmiă ă ă arca, nu mai poate fi, desigur, vorba de a-l considera drept o osând divin .ă ăPosibilitatea cre rii unei specii umaneă

evoluate sub aspect intelectual nu mai este ast zi o tez chiar atât de absurd .ă ă ă

Dup cum legenda cet ii Tiahuanacoă ăţ şi inscrip iileţpe frontonul Por ii Soarelui vorbescţ

despre o nav spa ial ce a adus peă ţ ă P mânt pe str moă ăastr , care a dat naştere unul mareă

num r de copii, tot astfel şi vechileă scrieri religioase nu contenesc s relateze mereuă

c „Dumnezeu” a creat omul după ă chipul şi asem narea săxist însemn ri din care afl m că ă ă ă

„Dumnezeu” a fost nevoit s facă ă diverse experien e pânţ ăurm , a reuşit s creeze pe om aşaă ă

cum a vrut El!

Se poate în orice caz presupune, dac admitem ipoteza venirii unoră fiin e inteligenteţstr ine din cosmos pe P mânt, că ă ă

omul modelat de ci seam n ast zi cuă ă ă acele fiin e legendaţne.În acest şir de ipoteze, şi jertfele pe

care „zeii” le pretindeau de la str moşiiă noştri cuie enigme curioase. Într-adev r, eiă

nu se mul umeau numai cu t mâie şiţ ă jertfe de animale.e notele lor de comand erauă

adeseori men ionate chiar şi monedeţ b tute din aliaje prescărise cu precizie. La Ezeon-Geber s-a

descoperit cea mai mare topitorie din Orientul antic: un furnal pentru topit metale

ridicat dup cele mai moderne norme,ă cuprinzând un sistem întreg de canale de

aerisire, de coşuri şi alte deschideri

practicate înscopuri precise. Exper ii noştri înţ

prelucrarea minereului nu şi-au putut explica pân înăent cum de s-a putut ob ine cupru înţ

aceast instala ie str veche.ă ţ ăC aici se fabrica într-adev r cupru, oă ă

dovedesc depozitele de sulfat de cupru acumulate în peşterile şi fabricile din jurul

Ezeon-Geberului. Toate aceste descoperiri au ovechime de cel pu in 5 000 de ani.ţ

Dac cosmonau ii noştri vor întâlniă ţ într-o zi pe vreo pt îndep rtat fiin e primitive, acesteaă ă ă ţ

îi vor lua, f r îndoial , drept „zei”ă ă ă sau „fii aau ii noştri vor avea probabil pe aceleţ

meleaguri, necunoscute şi încă neb nuite, acelaşiăs asupra primitivilor din acea lume pe

care i-au avut asupra îndep rta iloră ţ noştri str moşă

fiin ele legendare venite din univers.ţ Ce decep ie ar fi îns dac în aceleţ ă ă locuri necunoste progresul ar fi fost mai timpuriu şi

cosmonau ii noştri nu ar fi întâmpina iţ ţ ca „zei”,uta i cu un zâmbet condescendent,ţ

aşa cum te compor i cu nişte fiin eţ ţ r mase mult în urm .ă ă

CAPITOLUL AL V-LEA

„Zeii” se împerecheau bucuros cu oamenii. Alte vehicule trecute în revist . Date privind f or ele deă ţ accelera ie. Prima relatare a celorţ observate dintr-o nav cosmic . Ună ă supravi e uitor al potopului,ţ povesteşte. Ce în elegem prinţ „adev r”?ă

S p turile întreprinse la începutulă ă veacului nostru în zona dealului de la Kuiungik au sco s la iveală

dou sprezece t bli e de lut careă ă ţ apar inuser bibliotecii regelui asirianţ ă Assu anipal. Pe ele era consemnat , înă graiul akkadienilor, o epopee eroic cuă o mare putere de evocare. Între timp s-a mai

g sit un al doilea exemplar, datând deă pe vremea rege lui Hammurabi.Ast zi nu mai exist nici un dubiu, că ă ă

versiunea original a epopeii luiă Ghilgameş a ap ru la sumerieni, ună popor misterios, a c rui origine a r masă ă necunoscut , dar de la careăam moştenit un uimitor şir de numere

şi cunoştin e astronomice la un nivelţ excep ional de t. Este evident c firulţ ă roşu al epopeii lui Ghilgameş merge paralel cu cartea întâi a Bib liei, Facerea.Prima t bli de lut de la Kuiungik ni-lă ţă

înf işeaz pe Ghilgameş, erou sl vit,ăţ ă ă în chip de al zidurilor care înconjurau cetatea Uruk. Despre „zeul cerului” se mai poate citi c t r ia într-un palată ă

grandios, care dispunea pân şi deă hambare pentru grâne; pe zidurile ce st teau necontenit de paz str jeri.ă ă ă Deoarece Ghilgameş provenea din împreunarea unui „zeu

un om, el era considerat dou treimiă „zeu” şi o treime „om”. Cum pelerinii care vizitau c atea Uruk nu mai v zuser niciodat pân atunci cevaă ă ă ă asem n tor ca for şi frumuse e, ei ulă ă ţă ţ s u cu team şi uimire.ă ăCea de-a doua t bli povesteşte că ţă ă

zei a cerului, Aruru, a creat şi un alţ doilea personaj Enkidu, foarte am nun it descris. Corpul lui era înă ţ întregime acoperit de p r, nu cunoşteă nimic despre oameni şi despre araţ lui, drept veşmânt folosea bl nurile, seă hr nea cu ierb i de câmp şi bea laolaltă ă cu animalele din aceeaşi ad p toare,ă ă ba chiar se zbenguia în val preun cuă vie uitoarele apelor.ţCând Ghilgameş, regele cet ii Uruk,ăţ

a aflat de existen a acestei fiin eţ ţ primitive, a poru it s i se ofere oă femeie frumoas pentru a-l smulge dină tov r şia animalelor. S lbaticul kidu,ă ă ă care s-a l sat prins (nu ni se spuneă dac bucuros) în capcana pe care i-aă

întins-o regele, a petrecut şase zile şi şase nop i cu o femeie tân r de oţ ă ă frumuse e aproape dumn c . Micaţ ă combina ie urzit de rege d deţ ă ă gândit: într-o lume primitiv , ideea uneiă împerec unui semizeu cu un semianimal nu pare deloc un lucru obişnuit.O dat cu cea de-a treia t bliă ă ţă

revenim la fabula iile tradi ionale: unţ ţ nor de praf purce din dep rt ri, cerulă ă începe s vuiasc , p mântul seă ă ă cutremur şi, în cele din urm , îşi fă ă oarelui”, care-l înşfac pe Enkidu înă ghearele sale puternice şi, b tând tareă din aripi, î el. Citim, nu f ră ă surprindere, c Enkidu îşi sim ea trupulă ţ parc acoperit cu plumb, greu stânc .ă ăPovestitorii din vechime nu sufereau,

desigur, de lips de imagina ie; laă ţ rândul lor, traduc torii şi copiştii au maiă îmbog it şi ei povestea original cuăţ ă aportul lor personal nde puteau şti însă cronicarii din antichitate c un corpă

supus unei anumite accelera ii d evineţ greu ca plumbul? Nou ne suntă cunoscute legile gravita iei şi aleţ accelera iei. Ştim s calcul m cuţ ă ă precizie presiunea care-l împinge pe cosmonaut în scaunul s u înă momentul artului rachetei. Dar cum i-a venit oare str vechiului cronicar tocmaiă aceast idee?ăCea de-a cincea t bli relateaz cumă ţă ă

au pornit Ghilgameş şi Enkidu împreună s fac o viz ilor”. Ei au v zut de laă ă ă mare dep rtare str lucind turnul înă ă care locuia zei a Irninis. S şi celelalteţ ă proiectile pe care, ca nişte c l toriă ă prev z tori, le-au aruncat asupra paznă ă ilor au r mas f r efect, deoareceă ă ă toate au ricoşat când i-au atins. Când, în cele din urm ajuns pe meleagurile interzise oamenilor, o voce puternic i-ăa oprit: „Întoarce i-v de un de a iţ ă ţ venit! Nici unui muritor nu-i este îng duit s p şeasc pe muntele sacru,ă ă ă ă unde tr i ii. Acela care-i priveşte pe zeiă

în fa trebuie s piar !”ţă ă ă„Fa a mea nu vei putea s-o vezi, cţ ă

nu poate vedea omul fa a mea şi sţ ă tr iasc ...”, citim A şaptea t bliă ă ă ţă cuprinde prima c l torie în spa iuă ă ţ relatat de un martor ocular. Dup ceă ă atru ore în ghearele de fier ale unui vultur, Enkidu începe s -şiă împ rt şeasc impresiile tul relat riiă ă ă ă sale: ”El îmi spuse: «Uit -te în jos,ă spre P mânt! Cum arat ? Priveşteă ă marea pare?”. Iar P mântul era ca ună munte şi marea ca o b ltoac . Şi el îşiă ă relu zborul în su tru ore şi-mi zise:ă «Uit -te în jos, spre P mânt! Cumă ă arat ? Priveşte marea! Cum i se pară ţ tul era cât o gr din şi marea ca apaă ă care curge printr-o gr din .ă ăDin nou îşi relu zborul şi mai susă

timp de alte patru ore şi-mi spuse iar: «Uit -te în jo e P mânt! Cum arat ?ă ă ă Priveşte marea! Cum i se pare?” Iarţ P mântul ar ta ca o coleaş şi m e”.ă ă ăLegenda pretinde, aşadar, c o fiină ţă

ar fi v zut cândva globul p mântescă ă de la mare în l rea este prea exactă ţ ă pentru a putea fi produsul exclusiv al fanteziei! Cine ar fiputut s ofere informa ii conformă ţ

c rora P mântul v zut „de sus”ă ă ă seam n cu o coleaş , iar oare atâtaă ă ă timp cât nu exist nici o reprezentareă a globului v zut „de sus”? Pentru că ă pri de la mare altitudine, P mântul seă prezint într-adev r ca un mozaic deă ă uscat şi de ape. C aceeaşi t bli seă ţă refer la o uş care vorbeşteă ă asemenea unei fiin e, recunoaştemţ f r a straniul obiect un difuzor.ă ăA opta t bli descrie moartea luiă ţă

Enkidu cel care a v― zut, pare-se,ă P mântul de la o în siderabil ă ă , r― pusă de o boal atât de misterioas , încâtă ă Ghilgameş se întreab dac el nuă ă otr vit de r suflarea veninoas aă ă ă vreunui animal ceresc. Cum de s-o fi înfiripat în mintea lui Ghilgameş b nuiala c r suflarea unei fiare cereştiă ă ă

ar fi putut provoca o boal incur il şiă ă mortal ?ăA noua t bli ne relateaz cum l-aă ţă ă

jelit Ghilgameş pe prietenul s u Enkiduă şi cum, st pân ul c şi el ar putea fiă ă doborât de aceeaşi boal , se hot r şteă ă ă s întreprind o lung c l or. T bli aă ă ă ă ă ă ţ povesteşte cum a ajuns Ghilgameş pân la doi mun i care sus ineau boltaă ţ ţ cereas care se arcuia Poarta Soarelui. Dinaintea ei este întâmpinat de nişte uriaşi, care, dup d iscu ii îndelungate,ă ţ îl las s treac , el fiind pe trei sferturiă ă ă zeu. În cele din urm , d r gr dinaă ă ă zeilor, dincolo de care se afl mareaă nesfârşit . De-a lungul drumului, zeii îlă

rtizeaz în dou rânduri pe eroulă ă nostru: „încotro te îndrep i tu,ţ Ghilgameş? Via a pe car o vei g si.ţ ă Atunci când zeii au creat oamenii, au h r zit acestora moartea, p strândă ă ă via a c pentru ei”.ţ ăGhilgameş nu se las însă ă

impresionat. În pofida tuturor primejdiilor, el vrea s ajung pă ă tnapiştim, str bunul oamenilor. Dară Utnapiştim tr ia dincolo de marea ceaă mare şi nici o c ale nu ducea pân la el,ă pân acolo zbura doar Zeul soarelui.ă înfruntând fel de fel de pri jdii, Ghilgameş str bate marea, astfel că ă cea de-a unsprezecea t bli evocă ţă ă întâlnirea sa piştim.Eroul g seşte înf işarea p rinteluiă ăţ ă

omenirii prea pu in deosebit de a lui,ţ ă ba socoate ch aseam n între eiă ă precum tat l cu fiul s u. Utnapiştim îiă ă povesteşte lui Ghilgameş trecutu cru curios, îi vorbeşte la persoana întâi singular.

Spre uimirea noastr , p rinteleă ă oamenilor descrie un tablou am nun ită ţ şi plastic al potopu lui: „Zeii”, arat el,ă l-au prevenit cu mult vreme înainte deă izbucnirea n pastei şi i-au uncit să ă construiasc o corabie pe care s -şiă ă afle ad post femeile şi copiii, rudeleă sale, recum şi meşteşugari de tot felul. Evocarea potopului, a întunericului care s-a ab tut pes te P mânt, a apelor înă ă creştere, a dezn dejdii oamenilor peă care nu a putut s -i ia cu el nstituie şiă ast zi un text de o mare for emotiv .ă ţă ăReg sim aici, ca şi în versiuneaă

biblic despre Noe, povestea corbuluiă şi a porumbelului t rimişi de pe corabie în recunoaştere, iar când, în cele din urm , apele au sc zut, corabia domaă ă celei din Biblie, s-a oprit într-un vârf de munte. Cele dou versiuni ale potopulăui, cea din epopeea lui Ghilgameş şi

consemnarea biblic , corespundă incontestabil de la un cap t la altul, fapt pe care nu-lă

t g duieşte nici un cercet tor.ă ă ă Paralelele captiveaz , deoarece avem de-a face cuă

semne prevestitoare diferite şi „zei” diferi i.ţÎn timp ce versiunea biblic aă

potopului pare a fi, prin forma ei, o repovestire, aceea a lui Utnapiştim prezentat― iaă

persoana întâi singular d― impresiaă relat rii unuiăie uitor, deci a unui martor ocular alţ

evenimentelor.Faptul c aceast catastrof ă ă ă ―

potopul a avut loc cu adev― rată acum câteva milenii în Oriantic este atestat în mod

neîndoielnic. Vechile texte cuneiforme babiloniene dau chiar indica ii precise privind locul undeţ

ar trebui s se afle vestigiile cor bieiă ă lui Noe. De altfel, la sud de Muntele

Ararat s-au g sit trei buc i de lemnă ăţ

care ar putea săconstituie indicii ale locului în care a

acostat arca. Şansele de a se descoperi urme materiale ale unei cor bii construiteă

probabil din lemn cu 6.000 de ani înainte sunt, de altfel, minime.Epopeea lui Ghilgameş nu este

alc tuit numai din relat ri despreă ă ă timpuri pe atunci dejaîndep rtate, ci abund şi în evoc riă ă ă

utopice care nu puteau fi n scocite deă nici o persoat în perioada elabor rii t bli elor, şiă ă ă ţ

cu atât mai pu in ad ugate deţ ă traduc torii şi copătrudit asupra lor în secolele

urm toare.ăPrezum ia se întemeiaz tocmai peţ ă

faptele evocate, a c ror interpretareă ne oblig s afirmă ăele trebuie s fi fost efectiv cunoscuteă

de autorii epopeii. „ Dar poate c , înă

aceast beăzn , noi ipoteze ar putea s aducă ă ă

pu in lumin ? Este cumva posibil caţ ă ă ac iunea epopeii nţs nu se fi desf şurat în Orientul antic,ă ă

ci în regiunea Tiahuanaco? Este oare de neconceput ca urmaşi ai lui Ghilgameş s fiă

venit din America de Sud aducând cu ei aceast legendă ăUn r spuns afirmativ ar puteaă

explica referirile la Poarta Soarelui şi la str batereaăm rii şi totodat , brusca apari ie aă ă ţ

civiliza iei sumeriene, întrucât esteţ bine cunoscut fl c toate operele ulterior create laă

Babilon îşi au originea în civiliza iaţ sumerian .ăNeîndoielnic, cultura superioar aă

Egiptului dispunea de biblioteci în care vechile secrete erau p strate, înv ate, însuşiteă ăţ

şi transcrise. Ne amintim c Moise,ă

care a crescutrtea faraonului, a avut mai mult că

sigur acces la venerabilele incinte ale bibliotecilor, însuşindu-si uşor cunoştin eleţ

t inuite, deveni un ini iat, care seă ţ presupune căs personal cinci dintre c r ile ce-i suntă ţ

atribuite, deşi a r mas pân azi oă ă enigm limbaăe au putut fi scrise aceste texte.S admitem deci c epopeea luiă ă

Ghilgameş a ajuns din Sumer, prin intermediul asirienilor şi babilonienilor. În Egipt. Aici ar fi

descoperit-o şi adaptat-o scopurilor sale tân răul Moise. În aceast ipotez ,ă ă

versiunea original a relat rii potopuluiă ă nu ar fi cea din Biblie, ci aceea din textul sumerian...De ce nu ne-am putea pune

asemenea întreb ri? Nou ni se pareă ă c metoda clasic de cercetaă ă

re a istoriei civiliza iilor disp rute aţ ă ajuns într-un impas şi ca atare nu poate duce la rezultate cu adev rat incontestabile.ă

Fiind prea strâns legat de „schema-ămodel”, ea numai las nici un loc imagina iei şiă ţ

specula iilor, singurele capabile s deaţ ă un impuls creator.

Caracterul sacru şi inviolabil al c r iloră ţ Bibliei a împiedicat în multe cazuri desf şurar ercet rilor privitoare laă ă vechiul Orient. Biblia era tabu şi nimeni nu îndr znea s pun c maiă ă ă mic întrebare sau s exprime cea maiă ă mic îndoial în leg tur cu ea. Istoriciiă ă ă ă seco XIX-lea şi cei de la începutul celui de-al XX-lea, deşi considera iţ atât de lumina i, auţs tributari aceloraşi prejudec iăţ

milenare numai pentru c drumul careă ducea la trecut p unea implicit sub semnul întreb rii exactitatea unoră afirma ii biblice.ţTotuşi, chiar şi un creştin fanatic ar fi

putut observa c numeroase relat riă ă ale Vechiulu i Testament sunt în flagrant contradic ie cu imaginea unuiă ţ Dumnezeu drept, atotputernic şi omniprezent! Şi tocmai acela

care ar dori s p streze intangibileă ă dogmele credin ei biblice trebuie sau arţ trebui s manifeste interes pentru aă

l muri cine l-a instruităpe omul din antichitate, cine a

alc tuit primele coduri de viaă ţă social , cine i-a tran smis normeleă elementare de igien şi cine a nimicită grupurile umane considerate depr avate.Cât despre a pretinde c Dumnezeulă

acesta pe care nu ni-l putem închipui se deplaseaz cău ajutorul unor vehicule pe ro i şiţ

prev zute cu aripi, se împerecheaz cuă ă femei primitive, dar se teme s -şi arate fa a, toateă ţ

acestea ni se par at― âta vreme cât nu pot fi dovedi

- ni― şte bazaconii. Afirma iaţ teologilor c Dumnezeu este în elept,ă ţ f r ca noi s putemă ă ăchip se va înf işa oamenilor şi cumăţ

anume va face din poporul s u ună popor smerit, nu sel în sfera preocup rilor noastre şi caă ă

atare nu ne propunem s-o l murim.ă

Unii se m rginesădoar s refuze a privi realitatea înă

fa . Dar viitorul îngusteaz tot maiţă ă mult aria de prcup ri fa de trecut.ă ţăÎn aproximativ 12 ani, oamenii vor

pune piciorul pe Marte. Dac se va g siă ă acolo fie numai o singur construc ie antic , deă ţ ă

mult p r sit , un singur obiect, oă ă ă singur pictur ră ăatestând c fiin e inteligente au tr ită ţ ă

cândva acolo, va fi de ajuns pentru ca temeliilereligiei noastre s fie puse sub semnulă

întreb rii, iar cele ale istoriei noastreă s fieăr sturnate. O singur descoperire deă ă

acest fel este suficient pentru caă istoria omenirii s cunoasc cea mai profundă ă ă

r sturnare şi revizuire.ăDar s revenim la ipoteza pe care amă

formulat-o despre trecutul utopic al

omenirii. Pân în prezent, re-constituirea ne-ă

ar oferi urm torul tablou: Într-ună trecut foarte îndtat, greu de precizat în timp, o navă

spa ial str in descoper planetaţ ă ă ă ă noastr . Echipajuăileşte imediat c P mântul întruneşteă ă

toate condi iile pentru geneza unorţ fiin e dotate cuţigen .ţăFireşte, „omul” acelor vremuri încă

nu era homo sapiens, ci altceva... Cosmonau ii str iniţ ăundeaz artificial unele exemplareă

feminine din aceast specie, leă cufund ă dup― cum spunăstr vechile legende ă ― într-un somn

adânc şi se întorc spre locurile de unde au venit. Câtmilenii mai târziu se reîntorc şi g sescă

câteva exemplare de homo sapiens. Repet experienăobil rii de câteva ori, pân cândă ă

realizeaz , în fine, o fiin înzestrat cuă ţă ă suficient iăi putea împ rt şi normele vie iiă ă ţ

sociale.Pentru a evita pericolul unei involu ii,ţ

dat fiind c omul nu dep şise încă ă ă starea de s lbăşi ar fi putut chiar s se împerechezeă

cu animalele, cosmonau ii nimicescţ exemplarele mai pu in reuşite sau le iau cu ei pentruţ

a popula alte continente.Astfel iau naştere primele

comunit i umane şi apar primeleăţ manifest ri de îndemânare în mădezvolt meşteşuguri rudimentare, seă

împodobesc cu desene pere ii stâncilorţ şi ai groteloe inventeaz ol ritul şi suntă ă

construite primele locuin e.ţPrimii oameni manifest pentruă

cosmonau ii str ini un respect,ţ ă nem rginit. Deoarece îi v dă ăoborând de undeva şi disp rând după ă

aceea nu se ştie unde, îi iau drept „zei”. Dintr-un mourit, zeii se arat mai departeă

interesa i în transmiterea cunoştin elorţ ţ lor, îşi ocrotescse arat dornici s -i apere de primejdiiă ă

şi s -i in departe de nelegiuiri. Eiă ţ ă doresc săfie şi cu for a ţ o dezvoltare pozitiv― ă

a colectivit ii umane.ăţProgeniturile nereuşite sunt lichidate,

urm rindu-se, în schimb, ca ceilal i să ţ ă beneficieze de condi iile propice unei societ iţ ăţ

capabile s se dezvolte. Evident,ă specula ia noastrţse aseam n cu o es tur din aă ă ţ ă ă

c rei urzeal rar ies la iveal multeă ă ă ă goluri. Se va spunedovezile!” Dar viitorul va ar ta câteă

dintre golurile urzelii pot fi umplute. Carteade fa nu face altceva decât sţă ă

dezvolte o ipotez plecând de laă

diverse specula ii, ca aţea nu trebuie nicidecum s fieă

„adev rat ”.ă ăTotuşi, în compara ie cu teoriile de peţ

urma c rora unele religii tr iescă ă netulburate la ad postul unor tabu-uri, vrem şi noi să ă

pretindem pentru ipoteza noastr ună procent numaide verosimilitate. Ar fi, totuşi, bine

poate s spunem fie şi numai o vorbă ă despre conceptul de „adev r”. Adeptul neclintit ală

unei religii are convingerea c esteă singurul de iţn tor al „adev rului”. Nu este cazulă ă

numai cu creştinii, ci în aceeaşi m sur cu adep ii că ă ţ

religii, mai mult sau mai pu inţ r spândite.ăTeozofii, teologii şi filozofii au reflectat

la doctrina lor, la dasc lul lor şi laă învăţăsa şi sunt convinşi c au ajuns laă

cunoaşterea „adev rului”. Bineîn eles,ă ţ fiecare religieoria ei, de ine promisiuni primite de laţ

Dumnezeu, a încheiat cu Dumnezeu leg minte deăspre care au propov duit profe ii şiă ţ

în elep ii s i... Dovezile cu privire laţ ţ ă „adev r” izvăuna din doctrina esen ial a fiec reiţ ă ă

religii.De aici rezult faptul c gândim şiă ă

credem în spiritul unei concep iiţ viciate, în care suneduca i înc din copil rie. Fiecareţ ă ă

genera ie a tr it şi tr ieşte cuţ ă ă convingerea c este săe de ine „adev rul”. Fiind ceva maiţ ă

modeşti, noi consider m c nu po iă ă ţ

poseda „adev rul”.ăcaz po i s crezi în el.ţ ăAcela care caut efectiv adev rul nuă ă

poate şi n-are dreptul s -l cauteă exclusiv sub semnul şi în cadrul propriei sale religii.

Care este în fond scopul şi intaţ vie ii? S creziţ ăsau s -l cau i? În Mesopotamia existaă ţ

elemente materiale care demonstrează c , din punct dăe vedere arheologic, unele fapte din

Vechiul testament ar fi reale. Ele nu pot fi, totuşi, luate drept dovezi în

favoarea „adev rului” religieiă respective.Dac pe undeva sunt dezgropateă

oraşe str vechi, sate, fântâni sauă inscrip ii, aceste descoţriri fac lumin doar în ceea ceă

priveşte istoria poporului care a tr ită acolo. Dar ele nu demonstreaz nicidecum că ă

Dumnezeul acelui popor este singurul şi adev ratul Dumnezeu,ăşi nu vreun cosmonaut!S p turile arheologice întreprinse înă ă

cele patru z ri ale lumii atestă ă veracitatea anumitolegende str vechi.ăCu toate acestea, nici unui adept al

creştinismului nu i-ar trece prin minte s recuănoasc , pornind de la descoperirileă

arheologice din Peru, pe zeul preincaşilor dreptadev ratul Dumnezeu. Punctul nostruă

de vedere este limpede: totul este mit sau, dac vre i, istoria tr it de un popor.ă ţ ă ă

Nici mai mult, nici mai pu in. Darţ aceasta, dup pă ăa noastr , este foarte mult.ăÎn concluzie, cel care porneşte

efectiv în c utarea adev rului nu areă ă dreptul s respingă ăeze noi sau îndr zne e, dară ţ

nedovedite, numai pentru c ele nu seă potrivesc felului s u deăa gândi sau a crede. Acum o sut deă

ani, nici nu era vorba m car deă naviga ia spa ial .ţ ţ ăStr bunii noştri nu aveau deci nici ună

motiv s se întrebe dac cumvaă ă str moşii noştri îndăfost sau nu vizita i de fiin eţ ţ

extraterestre. S admitem un momentă ideea însp imânt toareă ăuşi, din p cate, plauzibil că ă ă

civiliza ia noastr ar fi distrus într-unţ ă ă r zboi atomic. Fănişte arheologi ar descoperi dup 5ă

000 de ani r m şi ele statuii Libert iiă ă ţ ăţ de la New YorFolosind actualul model de gândire,

arheologii de mâine vor trage în mod obligatoriu concluzia c este vorba de o divinitateă

necunoscut , o zei a focului (dină ţă cauza tor ei) sţau poate o zeitate a Soarelui (din

cauza razelor care înconjur capulă statuii). C arăputea fi pur şi simplu vorba de o

statuie a Libert ii, nici prin gând nu i-ăţar trece cuiva care ra ioneaz conform schemeiţ ă

de gândire actuale.Calea care duce spre trecut nu mai

poate fi îngr dit cu dogme. Dac amă ă ă apucat cu adev ratăcalea anevoioas a c ut riiă ă ă

adev rului, s p r sim cu curajă ă ă ă drumurile b t torite de până ă ăsub semnul întreb rii tot ce amă

considerat drept şi adev rat. Nu neă mai putem permite săchidem ochii şi s ne astup mă ă

urechile, pe motiv c noile idei ar fiă erezii şi absurdit iăţDe altfel, acum cincizeci de ani nu

era oare o absurditate s - i închipuiă ţ c omul va p şiă ă-o zi pe Lun ?...ă

CAPITOLUL AL VI-LEA

To i cronicarii au avut oare aceeaşiţ fantezie stranie? Din nou şi mereu „care cereşti”! Ex ozii termonucleare în antichitate? Cum au fost descoperite planete f r ajutorulă ă teles copului? Ciudatul calendar al stelei Sirius. În nord, nimic nou. Unde se afl vechilăe c r i? Un mesaj pentru oameniiă ţ

anului 6965. Ce ar mai r mâne dină omenire dup o distruge re total ?ă ă

Potrivit însemn rilor şi aprecieriloră f cute pân acum, în antichitate auă ă existat fapte ca conform reprezent riloră curente, n-ar fi trebuit s existe.ă Sârguin a noastr de a colec i a diverseţ ă ţ descoperiri n-a ajuns îns nici peă departe pân la cap t.ă ăDe pild , şi mitologia eschimoşiloră

are preten ia c primele lor triburi auţ ă fost purtate s pre nord de c tre „zei”ă

cu aripi de bronz! Cele mai vechi legende indiene pomenesc despre o pas re a tunetului care le-ar fiă

adus focul şi roadele. În fine, mitologia mayaşi lor, Popol Vuh, pretinde c „zeii” cunoşteau tot:ă universul, cele patru puncte cardinale

şi chiar faptul c P mântul e rotund.ă ăDe ce a încropit imagina iaţ

eschimoşilor p s ri metalice? Cum seă ă face c indienii povestesădespre o pas re a tunetului? De undeă

au putut str moşii mayaşilor s ştie că ă ă P mântul esteăMayaşii erau în elep i, ei au atins unţ ţ

nivel superior de civiliza ie. De la ei aţ r mas unălendar remarcabil, precum şi calcule

la un nivel de necrezut. Cunoşteau anul venusian de 584 de zile şi stabiliser durataă

anului p mântesc la 365,2420 zile.ă (Rezultatul exact, ob inut azi: 365,2422!) Ne-auţ

mai l sat şi un calendar calculat pentruă 64 de milioane de ani. Pe alte inscrip ii mai noiţ

s-au descoperit cifre care ajung, probabil, la calcularea timpului pentru 400 de

milioane de ani. Se poate presupune că

vestita ecua ie venusian ar fi putut fiţ ă

calculat de un creier electronic. Înă orice caz, este greu s - i închipui c ea a fostă ţ ă

rezolvat de un popor care tr ia înă ă jungl !ăEnun ul şi termenii ecua iei venusieneţ ţ

a mayaşilor se prezint astfel:ăTzolkin are 260 de zile, anul terestru 365, iar cel venusian 584. ― ―

Aceste cifreprezint o divizibilitate uimitoare,ă

întrucât 365 face de 5 ori, iar 584 de 8 ori 73.Ceea ce ne duce la urm toareleă

egalit i:ăţ(Luna) 20 × 13 × 2 × 73 = 260 × 2 ×

73 = 37.960(Soarele) 8 × 13 × 5 × 73 = 104 × 5

× 73 = 37.960(Venns) 5 × 13 × 8 × 73 = 65

× 8 × 73 = 37.960

În consecin , dup 37.960 de zileţă ă ciclurile se suprapun. Mitologia sus inea c tot atunci or veni şi „zeii”ţ ă la marea reîntâlnire.Legendele popoarelor preincaşe

închinate zeilor afirm c stelele ar fiă ă populate şi c „ze fi venit cândva la eiă din constela ia Pleiadelor. Texteleţ originare din Sumer, Asiria, Babilon şi Egipt reiau necontenit

aceeaşi legend : „zeii” veneau dină stele, pentru ca apoi s se reîntoarcă ă la ele. C l toreau prin ceruri cu naveă ă sau care de foc, posedau arme cumplite şi f g duiau unor oameniă ă harul nemuririi.Este firesc ca popoarele str vechi s -ă ă

şi fi c utat zeii în ceruri şi, totodat ,ă ă s -şi fi d ber imagina iei pentru aă ţ zugr vi cu mare lux de am nunteă ă m re ia acestor apari ii uimitoar Dar,ă ţ ţ şi dup ce accep i aceasta, tot maiă ţ r mân de elucidat multe enigme. Deă

unde a ştiut, le pild , cronicarulă Mahabharatei c exist o arm cuă ă ă ajutorul c reia o ar ar putea fi o laă ţ ă doisprezece ani de secet ? O armă ă atât de puternic , încât s ucid şi f tulă ă ă ă din pântec echea epopee indiană Mahabharata este cu mult mai vastă decât Biblia, iar dup cele maiă rezervate evalu ri forma ei ini ial esteă ţ ă cu cel pu in 5.000 de ani mai veche.ţ Incontest abil, aceast epopee merită ă s fie citit cu al i ochi.ă ă ţAbia dac ne mai mir m când afl mă ă ă

din Ramayana c „vimanas” ă adic― ă aparatele zbur toare ă la mari ― în l imiă ţ cu ajutorul mercurului şi al unui puternic curent de aer. „Vimanas” erau tare s str bat distan eă ă ă ţ nelimitate, navigând tot atât de bine de jos în sus, de sus în j nte. O navă aerian demn de invidiat pentruă ă manevrabilitatea ei. Citatul urm toră provine din traducerea lui N. Dutt (Anglia.

1891):„La ordinul lui Rama, minunatul

vehicul urc , cu un vuiet asurzitor, sus,ă pe creastaunui nor...”S nu omitem c textul nu se referă ă ă

numai la obiectul zbur tor, ci cronicarulă subliniaz dăin nou vuietul extrem de puternic. Într-

un alt pasaj al Mahabharatei putem citi: „Bhima zbura cu vimana lui l sând oă

dâr uriaş de lumin , care aveaă ă ă str lucirea soarelui şiăgomot era asemenea tunetului

furtunii” (C. Roy, 1889).Imagina ia nu izvor şte din neant.ţ ă

Cum poate cronicarul s ne ofereă imagini a c ror reprezăentare presupune existen a uneiţ

rachete şi în acelaşi timp s ştie c ună ă asemenea vehicule s se deplaseze de-a lungul uneiă

dâre luminoase, c produce un zgomotă

însp imânt tor?ă ăÎntr-un alt text indian,

Samsaptakabadha, se fac deosebiri notabile între vehiculelecare zboar şi cele care nu potă

zbura. Prima carte a Mahabharatei dezv luie povesteaăintim a tinerei Kunti, care nu numaiă

c a primit vizita Zeului soarelui, ci aă dat şinaştere unui fiu, str lucitor aidomaă

soarelui. Întrucât Kunti ― înc peă atunci! ― se temeanea pe care o p ise, aşez copilulăţ ă

într-un coşule pe care îl l s sţ ă ă ă pluteasc pe apa ună, un om de n dejde din casta Suta,ă

g si coşule ul şi crescu copilul.ă ţDac n-ar exista asem nareaă ă

uluitoare cu povestea lui Moise, relatarea aceasta ar ficomplet lipsit de semnifica ie. Dină ţ

nou iese la iveal cu perseverenă ţă referirea la fecu

ndarea oamenilor de c tre „zei”. Caă şi Ghilgameş, Arjuna, eroul Mahabharatei, întreprindec l torie îndep rtat pentru a-i c utaă ă ă ă ă

pe zel şi a le cere arme. Când, în sfârşit, Arjunac pe zei ă dup― ce a trecut printr-oă

seam de pericole ă , se ― întâlneşte chiar cu Indra înst pânul cerului, al turi de care seă ă

afla şi so ia sa, Sachi. Viteazul Arjunaţ nu este înt

nat oricum, ci chiar într-un car ceresc de lupt , fiind invitat să ă c l toreasc împreun c e boltaă ă ă ă cereasc .ăÎn Mahabharata sunt referiri cifrice

atât de exacte, încât ai impresia că autorul ei a cun oscut foarte bine fenomenele despre care a scris. Cu groaz este evocat o arm ucig toaă ă ă ăre pentru to i lupt torii care purtauţ ă

asupra lor vreun obiect de metal. Cei care aflau din timp ce arm urma s seă ă

foloseasc îşi rupeau şi azvârleau deă pe ei toate obiectelebuc ile de metal pe care le purtau,ăţ

se aruncau în apa râurilor, sp lându-seă bine şi sp lăasemenea, toate lucrurile pe care le

atinseser .ăAceasta nu f r motive temeinice,ă ă

deoarece arma pricinuia c dereaă p rului şi a unghiilor dăe la mâini şi picioare. Tot ce era viu

se vait― cronicarul ă devenea― palid şi-şi pierdeaga.În cartea a opta îl întâlnim din nou

pe Indra în carul s u ceresc alc tuită ă din raze. Dintroamenii, el l-a ales şi autorizat doar

pe Judhisthira s ajung ă ă ― în pofida înf iş rii săţ ăitor ― în cer. Nici aici nu se poate

trece cu uşurin peste paralelismul deţă situa ii cu Eţh şi Ilie.În aceeaşi carte este descris

(probabil prima relatare a unui bombardament cu o arm tăermonuclear ) modul în care Gurkhaă

a azvârlit asupra unui oraş mare, de la bordul unei puternice vimana, un singur proiectil.

Descrierea cuprinde termeni care ne reamintesc pe cei folosi i de martorii oculariţ

ai explod rii primei bombe cu hidrogenă

deasupra atolului Bikini: un fum alb

str lucitor, de zece mii de ori maiă luminos decât soarele, s-a ridicat într-o incandescenţă

f r seam n, l sând în urm un oraşă ă ă ă ă pref cut în căGurkha a aterizat, vehiculul s u p reaă ă

în bloc str lucitor de antimoniu. Să ă ad ug m, pentră ăul filozofilor, afirma ia categoric aţ ă

Mahabhnratei potrivit c reia timpulă este s mân a ună ţersului...C r ile tibetane Tantjua şi Kantjuaă ţ

pomenesc, la rândul lor, de aparate zbur toare preistoărice pe care le denumesc „perlele

cerului”. Ambele c r i precizeaz înă ţ ă mod categoric c acăinforma ii nu sunt destinate publicului,ţ

ci constituie un secret. În c r ileă ţ Samarangana şi Sutradhara, un capitol complet

descrie nave aeriene a c ror pupă ă împroşc foc şi mercăNo iunea de „foc” nu are în vechileţ

scrieri semnifica ia exclusiv a cevaţ ă care arde; sub dumirea general de „foc” ă sunt―

luate laolalt şi enumerate aproximativă patruzeci de fenome felurite, în genere magnetice şi

electrice. Ne vine greu s neă imagin m cum de au descăoperit popoarele antichit ii căţ ă

metalele grele sunt o sursa de energie, şi mai ales c auăputut s o ob in . Nu putem nici să ţ ă ă

simplific m într-atât lucrurile încât să ă declar m vecăanscrite pur şi simplu mituri. Marele

num r de exemple extrase din vechileă scrieri îng dăuie presupunerea, aproape

certitudinea c în antichitate au putută realmente fi întâlni i „ţi” zbur tori.ă

Cu vechile metode folosite, din p cate, pân acum: „...Aşa ceva nuă ă exist ... sunt greşeliăraducere... exager ri fantastice aleă

autorilor sau copiştilor”, nu o s maiă putem progresa. H işul înd r tul c ruia se ascundeăţ ă ă ă

trecutul nostru trebuie explorat cu o schem de gâău , constituit în special dină ă

cunoştin ele tehnice ale secolului înţ care tr im. Aidoma feănului navelor spa iale dinţ

antichitatea timpurie, urmeaz s seă ă dea o interpretare realmente plauzibil şi fenomenului atâtă

de des evocat al armelor însp imânt toare de care s-ă ăolosit zeii pe atunci, cel pu in într-oţ

împrejurare. Textele din Mahabharata ne oblig să ămai reflect m: Totul s-a petrecut deă

parc ar fi fost o dezl n uire aă ă ţ elementelor. Soare

le se învârtea în cerc. Pârjolită complet de dogoarea armei, lumea umbla buimac în v paieă ăe pârjol, elefan ii fugeau înnebuni iţ ţ

care-ncotro, c utând o sc pare în fa aă ă ţ groazniculuiApa clocotea, animalele mureau, iar

duşmanii erau secera i; pârjolulţ cuprinse arborii,care se pr v leau în şir, ca într-oă ă

p dure cuprins de foc.ă ăMugind îngrozitor, elefan ii seţ

pr buşeau r puşi. Caii şi carele deă ă lupt ardeau, totul arăup un incendiu. Mii de case au fostă

distruse; apoi pe mare se aşternu o linişte total .ăVânturile se pornir s sufle şiă ă

p mântul începu a se lumina.ă Priveliştea era înfior toarăle celor c zu i se zgârciser din cauzaă ţ ă

c ldurii nemaipomenite, încât nici nuă mai ar tau aăi. Niciodat pân atunci nu se maiă ă

v zuse şi nu se mai auzise de o armă ă atât de îngrozitoaRoy, Drona Parva 1889).Cei care au sc pat şi de rândulă

acesta cu via , se povesteşte înţă continuare, şi-au sp latăentul şi armele, pentru c totul eraă

acoperit de r suflarea ucig toare aă ă ”Zeilor”. Cum seunea în epopeea lui Ghilgameş? „Te-a

atins cumva r suflarea otr vit aă ă ă animalului ceresc?”Alberto Tulii, fost director al sec iuniiţ

de egiptologie a Muzeului Vatican, a g sităun fragment din vremea luiTutmes al III-lea, care a tr ită

aproximativ cu 1 500 de ani î.e.n. Textul ne informe

az c , odat , înv a ii vremii auă ă ă ăţ ţ v zut venind spre ei o minge de focă aflat pe cer şi a e era pestilen ial .ă ţ ă Tutmes şi oştenii lui au urm rit acestă spectacol pân când mingea de aă îndep rtat spre sud, pierzându-se dină vedere. Toate textele citate provin din mileniile anterioare erei noastre. Autorii au

tr it pe continente deosebite, auă apar inut unor culturi şi religii diferite.ţÎn vremurile acelea îndep rtate nuă

exista un sistem rapid de transmitere a informa iilorţ, iar despre c l torii intercontinentaleă ă

înc nu se pomenise. Cu toateă acestea, avem informa ii din toate cele patru z ri,ţ ă

surse nenum rate, iar relat rile suntă ă foarte asem n toaă ă. Oare în min ile autorilor s l şluiaţ ă ă

aceeaşi fantezie creatoare? Au fost cu to ii urm riţ ă ţaşi chip, obsedant, de aceleaşi

fenomene? Imposibil şi de neconceput ca atât istorisirile cronicarilor Mahabharatei, Bibliei,

epopeii lui Ghilgameş, cât şi acelea ale autorilor eschimoşi, indieni, ai popoarelor

nordice, tibetanilor, precum şi multe alte relat ri provenind din surse diverse să ă

con in ţ ă ca un joc al hazardului ― şl f r nici o justiă ă

acelea― şi întâmpl ri cu”zei”ă zbur tori, cu stranii vehicule cereşti şiă cu îngrozitoare cgate de apari iile lor.ţNici o imagina ie nu poate fabula înţ

acelaşi chip de jur împrejurul lumii. Cvasiuniformitatea nara iunilor are ca sursţ ă

realitatea evenimentelor preistorice. Ni s-a comunicat ceea ce a fost v zut. Se prea poateă ― şi în aceast privin lucrurile nu s-ă ţă

au schimbat

t ca re― porterii antichit ii timpuriiăţ s -şi fi exagerat şi ei materialele cuă ajutorul faeziei, dar esen a fiec rui reportajţ ă

r mâne ă ca ― şi azi realitatea,― respectiv redarea fidfaptului, evenimentului, întâmpl rii.ăS ne închipuim, de exemplu,ă

urm toarea situa ie: În jungla africană ţ ă coboar pentru primaăn elicopter. Nici un b ştinaş n-a v zută ă

în via a lui un asemenea aparat. Dinţ elicopterul ce aterizeaz cu un zgomot asurzitoră

într-un luminiş apare echipajul în inutţ ă de campanie,u c şti şi pistoale-mitralier .ă ă

S lbaticul, purtând doar o bucat deă ă pânz în jurul şaleloăînsp imântat în fa a obiectului care aă ţ

pogorât din cer şi din care au descins „zei” necunp un timp, elicopterul se ridic dină ă

nou şi dispare în v zduh.ă

R mas singur, s lbaticul trebuie s -şiă ă ă explice apari ia miraculoas la careţ ă asistase cu puainte. El va povesti celor care n-au

fost martori ai întâmpl rii cele v zute:ă ă o pas re-vehăicul ceresc, zgomotoas şi urâtă

mirositoare, fiin e cu pielea albţ ă purtând arme din care ţc... Vizita de pomin va fi memorată ă

cu sfin enie pentru totdeauna şiţ desigur transmis geănera iilor urm toare.ţ ăCând tat l va povesti fiuluiă

întâmplarea, va avea, desigur, grij caă pas rea cerului s nuă ăin mai mic , iar fiin ele care auă ă ţ

coborât din ea vor p rea, la rândulă lor, tot mai stranimai grandioase şi mai puternice.

Povestea va fi mereu îmbog it cuăţ ă elemente noi. La originea mitului va sta îns aterizareaă

efectiv a elicopterului: elicopterul s-aă

aşezat în luminiş, iar echipajul a ieşit, slujindu-se

de sc ri.ăDe acum înainte, evenimentul va

r mâne consemnat în mitologiaă tribului. Anumite lucrurinu se las îns n scocite. N-am fiă ă ă

scormonit timpurile preistorice pe urmele navigatorilor interastrali şi ale navelor cereşti

dac s-ar fi vorbit despre asemeneaă apari ii doarţîn dou sau trei c r i str vechi.ă ă ţ ăDar dac aproape toate texteleă

popoarelor preistorice de-a lungul― şi de-a latul p mântulăui istorisesc acela― şi lucru, atunci

trebuie, totuşi, s ne str duim să ă ă facem lumin în aăle obiective ascunse pân acum. „Fiulă

omului, tr ieşti în mijlocul unui neamă r zvr tit. Acă ăochi s vad , dar nu v d; au urechiă ă ă

ca s aud , dar nu aud...” (Iezechiel,ă ă

XII, 2).Ştim c la sumerieni anumite stele îiă

reprezentau pe zei. Lui Marduk = Marte, cel maimare dintre zei, i s-ar fi ridicat, pare-

se, o statuie din aur curat cânt rindă 800 de talan i, ceea ce corespunde, daca eţ

s d m crezare lui Herodot, cu 24.000ă ă kg de aurpur. Ninurta = Sirius era judec torulă

suprem al universului, acela care d dea sentin eă ţîn pricinile muritorilor. Exist scrieriă

cuneiforme dedicate lui Marte, Sirius şi Pleiadelor. În imnurile şi rug ciunileă

sumeriene sunt mereu pomenite arme ale zeilor a c roăr form şi al c ror efect nu corespundă ă

nicidecum timpurilor respective.Un imn de slav închinat lui Mardukă

aminteşte c el l sa s cad asupraă ă ă ă duşmanilor s i o pă

foc, nimicindu-i cu un fulger sclipitor. Inanna este zugr vit în l ându-se laă ă ă ţ ceruri, rănd o lumin str lucitoare, orbitoare,ă ă

care distruge casele duşmanilor.S-au g sit pân şi desene, ba chiar şiă ă

machete ale unor locuin e care nu seţ deosebesc preault de un ad post atomic prefabricat:ă

sunt rotunde, masive şi au numai o singur deschăidere ciudat înr mat . Din aceeaşiă ă

perioad ă aproximativ 3.000 de ani― î.e.n. , arheologi―it o sculptur reprezentând un atelaj,ă

inclusiv vehiculul şi vizitiul, cu doi lupt tori înăcleşta i, totul într-o execu ie de oţ ţ

deosebit acurate e şi fine e. Esteă ţ ţ cunoscut faptul c

enii st pâneau arta meşteşugurilor laă perfec ie.ţDe ce au f urit ci un „ad post'' greoi,ă ă

când celelalte obiecte dezgropate la Babilon şi Uruk sunt opere de art cu totulă

remarcabile? Nu de mult s-a descoperit în oraşul Nippur

la 150 km sud de Bagdad o― ― întreag bibliotec sumerian ,ă ă ă cuprinzând aproape 60.000 dede lut. Pe una din ele g sim s pată ă ă

pe şase coloane cea mai veche descriere a potopului. În aceast relatare figurează ă

numele a cinci oraşe anterioare potopului: Eridu, Badtibira, Larak, Sitpar şi Schuruppak. Până

acum dou din aceste oraşe n-auă fost identificate.Pe aceste t bli e, cele mai vechiă ţ

dintre toate câte au fost g site până ă acum, Noe al sumernilor, pe nume Ziusudra, ar fi locuit la

Schuruppak, unde şi-a construit şi arca. Ceea ce înseamn c acum dispunem deă ă

o nou reprezentare a potopului, maiă veche decât aceeape care am avut-o în epopeea lui

Ghilgameş. Desigur, nimeni nu ştie dac noi descopeririăn-ar putea scoate la iveal versiuni şiă

mai timpurii.Oamenii civiliza iilor antice par a fiţ

fost obseda i de ideea nemuririi sau deţ reînvieri. Dup cât se pare, servitorii siă

sclavii se instalau de bun voie înă mormântul st pâniloăd aceştia mureau. În necropola de la

Şub-At z ceau laolalt ă ă ― în cea mai perfect rânduialău in de şaptezeci de schelete. Nu s-aţ

putut sesiza nici cel mai m runt indiciuă c ar fiăfost sili i s procedeze astfel. Şezândţ ă

sau stând în picioare, în veşmintele

lor de ceremoclavii au aşteptat moartea, care

trebuie s se fi produs, probabil,ă repede şi f r durere,ă ăcu ajutorul otr vii.ăImperturbabili, pe deplin convinşi, ei

vor fi sperat o via nou în lumeaţă ă cealalt , al tuă ăe st pânii lor. Cine le-a b gat în capă ă

acestor popoare p gâne ideeaă reînvierii? Nu mai puţt este şi lumea zeit ilor egiptene.ă ăţ

Despre fiin e teribile, care se deplasauţ în b rci peămament, afl m chiar din cele maiă

vechi documente ale popoarelor de pe Nil. Un textcuneiform în care era prosl vit Ra,ă

Zeul soarelui, spune: „Tu te amesteci printre stele şi Lun , tu tragi de-a lungul ceruluiă

şi P mântului vasul lui Aton,ă asemenea stelelor care, neobosite, alearg jur împrejură

şi aştrilor de la Polul Nord care nu apun niciodat ”.ăIat o alt inscrip ie, aflat într-oă ă ţ ă

piramid : „Tu eşti acela care stai deă milioane de anrova cor biei Soarelui”.ăDeşi vechii egipteni au fost mari

maeştri în calcule de nivel superior, r mâne totuşi straău faptul c în leg tur cu stelele şi oă ă ă

corabie cereasc ei pomenesc despreă milioane de anCe spune Mahabharata în această

privin ? ”Timpul este s mân aţă ă ţ universului”.La Memfis, zeul str bun Ptah i-aă

înmânat regelui dou proiecte pentruă s rb torirea jubileuă ăi domniei sale, subliniind c jubileulă

urmeaz a fi s rb torit de şase ori laă ă ă intervale decâte o sut de mii de ani. Trebuie să ă

mai men ion m c zeul str bun Ptahţ ă ă ă ap ruse, înainteă

regelui proiectele, într-un str lucitoră vehicul ceresc, pentru ca dup aceeaă s dispar că ău el la orizont. La Edfu se g sesc şi aziă

pe por i şi temple imagini ale soareluiţ înaripatsau ale unui şoim ce pluteşte,

împodobit cu semnele hieroglifice ale eternit ii şi vie iăţ ţice. Reprezent ri atât de numeroaseă

ale unor zei înaripa i ca în Egipt nuţ se g sesc în nicăul din celelalte centre arheologice de

pe glob.Fiecare turist cunoaşte insula

Elefantina cu renumitul instrument de m surare a apelăor Nilului de la Assuan. Înc înă

scrierile cele mai vechi, insula era denumit Elefantinăa, fiindc , într-adev r, avea şi desigură ă

are şi acum contururile unui elefant. Dar de undeştiau acest lucru str vechii egipteni,ă

de vreme ce acest contur este vizibil numaide la o mare în l ime, cum ar fi dintr-ă ţ

un avion? Or, vreo colin anume careă s ofere o perăspectiv şi care s te îmbie cumvaă ă

la o compara ie nu exist acolo.ţ ăPe o construc ie din Edfu s-aţ

descoperit recent o inscrip ie careţ atrage aten ia asuprţa faptului c edificiul are o origineă

divin , întrucât planurile sale ar fi fostă desenate de c tre Im-Hotep, trecut în rândulă

zeilor. Acest Im-Hotep este o persoană foarte misterioas şi în eleapt , un fel deă ţ ă

Einstein al epocii sale. Era deopotrivă preot, scriitor,dic, arhitect şi filozof. Lumea antic ,ă

lumea lui Im-Hotep, dup cumă recunosc arheologii, nu avea la îndemân pentruă

prelucrarea pietrei decât pene de lemn

şi aram : nici una năi alta nu erau îns potrivite pentruă

t ierea blocurilor de granit.ăTotuşi, în eleptul Im-Hotepţ

construieşte pentru faraonul s u,ă Djoser, piramida în trepte dla Sakkara! Construc ia aceasta, înaltţ ă

de 60 m, este o oper de artă ă arhitectonic care mătârziu n-a mai putut fi imitat decâtă

imperfect. Im-Hotep denumi întreaga construc ie, înţnjurat de un zid înalt de 10 m şiă

lung de 1.600 m „Casa veşniciei”. De altfel, a dispus cel s fie îngropat acolo, pentru ca laă

înapoierea zeilor pe P mânt, aceştiaă s -l poat tră ăŞtim c piramidele sunt construiteă

dup criterii astronomice. Totuşi, dacă ă inem seama cţ ăre astronomia vechilor egipteni nu se

ştie aproape nimic, afirma ia devineţ sup r toare.ă ă

Sirius era unul din pu inii aştri faţ ţă de care egiptenii manifestau interes. Dar tocmai

interesul pentru Sirius pare aproape straniu pentru c de la Memfis Siriusă poate fi observat doar la începutul fiec reiă

perioade de rev rsare a Nilului,ă diminea a, pu in deţ ţasupra orizontului, în lumina zorilor.Şi pentru ca paharul surprizelor să

fie plin, s-a descoperit în Egipt un calendar de mare precizie alc tuit în anul 4.221ă

î.e.n.; calculat în func ie de r s ritul luiţ ă ă Sirius (1t 19 iulie), el cuprinde cicluri―

anuale pe o perioad ce dep şeşteă ă 32.000 de ani.S admitem c vechilor astronomi nuă ă

le lipsea timpul ca s observe Soarele,ă Luna, aştriian de an, astfel încât, în cele din

urm , s constate c dup aproximativă ă ă ă 365 de zile toţrevin pe firmament în acelaşi loc. Nu

este îns lipsit de importan faptul că ţă ă

primul calr a fost stabilit în func ie de Sirius,ţ

deşi acelaşi lucru se putea ob ine maiţ uşor şi cueaşi rezultate studiind mersul

Soarelui şi al Lunii.Poate c în genere calendarul întocmită

dup Sirius era o reprezentare fictiv ,ă ă un calcul izvorât dintr-o probabilitate, pentru că

el nici nu prezicea r s ritul astruluiă ă respectiv; rev rsarea Nilului şi simultanaă

apari ie a astrului pe cerul dimine iiţ ţ erau o întâmplareRev rsarea Nilului nu se producea niciă

anual, şi nici în aceeaşi zi a anului. Atunci cerost putea s aib un calendar înă ă

func ie de Sirius? S fie şi aici din nouţ ă vorba de un vei element tradi ional? Exista oareţ

vreun document pe care preo ii l-auţ t inuit cu grij ?ă ă

Într-un mormânt care se presupune c ar fi apar inut regelui Udimus s-aă ţ g sit scheletul unăui animal complet necunoscut, care

avea la gât un lan de aur. De undeţ provenea animalul? Cum se poate explica faptul că

egiptenii foloseau înc de laă începuturile primei dinastii un sistem zecimal? Cum a luat

naştere într-o perioad atât deă timpurie o civiliza ie atât de dezvoltat ? De undeţ ă

provin, înc de la începuturileă civiliza iei egiptene, obţe din bronz şi aram ? Cine le-aă

predat lor cunoştin e de matematicţ ă de un nivel de necrezut şi o scriere gata conceput ?ăÎnainte de a ne ocupa de câteva

dintre construc iile monumentale, careţ ridic nenum rate pă ărobleme, s arunc m înc o dat , peă ă ă ă

scurt, o privire asupra vechilor scrieri:

De unde atâtuluitoare fantezie la povestitorii

basmelor din „O mie şi una de nop i”?ţ Cum s-a ajuns la descrierea unei l mpi careă

îndeplinea dorin ele unui vraci? Ceţ imagina ie îndr znea aţ ă ţăat formula „Sesam, deschide-te!”,

folosit de Ali-Baba şi ho ii lui?ă ţDesigur c ast zi, când aparatul deă ă

televiziune, printr-o simpl r sucire aă ă butonului, neofer imagini gr itoare, asemeneaă ă

lucruri nu ne mai uimesc. Şi de când în atâtea magazineri uşile se deschid prin ac iuneaţ

celulelor fotoelectrice, nici formula „Sesam, deschide-te!” nu mai reprezint o enigmă ă

deosebit .ăÎn orice caz, ast zi, romaneleă

ştiin ifico-fantastice ale autorilorţ contemporani par niştelucr ri serbede în compara ie cuă ţ

fantezia debordant a povestitorilor dină timpurile str văechi. Ai parc impresia c rapsoziiă ă

timpurilor trecute ar fi avut la dispozi ie pentruţamorsarea fanteziei un material în

parte deja cunoscut, v zut şi tr it.ă ăÎn lumea legendelor şi a miturilor

unor culturi mai pu in studiate,ţ lipsindu-ne punctecerte de sprijin, întreaga viziune

începe s pluteasc , totul fiind şi maiă ă confuz. Tradiţle islandeze şi norvegiene vechi

cunosc, bineîn eles, şi ele „zei” careţ c l toresc prin ceă ăFrigg are o slujnic ă pe Gna. Ea o―

trimite în diferite lumi c lare pe ună arm sar, care săe ridic în v zduh peste ri şi m ri.ă ă ţă ă

Arm sarul se numeşte „Zvârle dină copite” şi odat ,ăa întâlnit sus în t riile cerului câ ivaă ţ

wani necunoscu i. În cântecul lui Alwis,ţ

P mântulăuna şi spa iul sideral au denumiriţ

diferite, în func ie de cei care leţ rostesc: oamenii,„zeii”, uriaşii sau aşii. Cum de s-a

putut, în timpuri atât de îndep rtate,ă când sfera cuera atât de restrâns , ajunge laă

diverse viziuni despre unul şi acelaşi lucru?Vedele vechilor germani, cântecele şi

diversele saga ale nordicilor, deşi transcrise abia în jurul anilor 1200 e.n. de c treă

eruditul Sturluson, num r , totuşi,ă ă câteva mii de avechime. Foarte des, simbolul lumii

const în aceste prime scrieri într-ună disc sau obil ă lucru destul de semnificativ― -, iar Thor, cel mai mare dintre zei,―

este întotdeauna reprezentat purtând ciocanul

pietrarilor. Profesorul Kühn emite

ipoteza c cuvântulăgerman Hammer (ciocan) înseamnă

„piatr ”, fiind originar din epoca pietreiă şi fiind extinabia mai târziu asupra obiectului

respectiv din bronz sau fier. Ceea ce ar însemna căThor şi simbolul lui, ciocanul, sunt

reprezent ri foarte vechi, probabil chiară din epoca de piatr . De altfel, cuvântulă

Thor are drept corespondent în vedele indiene, în nota ia sanscrit , pe „Tanayitnu”, careţ ă

ar putea fi tradus, dup con inutul lui,ă ţ prin „cel cproduce tunetul”. Thor, mai marele

peste zeii nordici, este st pânulă ”wanilor” din mitologia german , cei care amenină ţă

întinsul cerurilor.Într-o discu ie asupra aspectelor cuţ

totul noi privind cercetarea trecutului s-ar pu

tea ridica obiec ia: doar nu tot ceeaţ ce se refer la legendele despreă fenomenele ce

reşti poate constitui un şir de dovezi pentru a confirma ipoteza unor zboruri spa iale care ar fi avut locţ într-un trecut foarte îndep rtat! Deă fapt, nici nu ne propunem aşa ceva, indic m pasaje din cele mai vechiă scrieri care nu-şi g sesc locul înă modelul de gând ire folosit pân înă prezent. Semnele noastre de întrebare vizeaz acele probleme într-adevă up r toare a c ror semnifica ieă ă ă ţ ştiin ific şi ale c ror consecin e nuţ ă ă ţ puteau fi b nuite n i, nici deă traduc tori şi nici de copişti. Am fi gataă s consider m traducerile drept fals eă ă şi copiile drept inexacte dac toateă aceste legende pline de fantezie şi atât de înflori te nu ar fi, totuşi, acceptate în întregime, de îndat ce pot fiă integrate în vreo religie Este nedemn de un om de ştiin s contesteţă ă valoarea elementelor care nu concord cu model ul s u ele gândireă ă şi s le recunoasc exclusiv pe aceleaă ă

care sus in tezele sale. Ce for gnanţ ţ ţă ar c p ta tezele noastre dac ne-ară ă ă sta la dispozi ie traduceri noi, realizateţ cu o iul omului erei cosmice!Pe malurile M rii Moarte s-auă

descoperit recent fapt care ne― îng duie s ad ug m, cu per ren ,ă ă ă ă ţă verigi noi la lan ul presupunerilorţ noastre - suluri cu fragmente din― texte apoc aliptice şi liturgice. Din nou se pomeneşte în texte apocrife atribuite lui Abraham şi M oise, despre care cereşti cu ro i şi care scuip foc,ţ ă în timp ce referiri asem n toare lip înă ă c r ile lui Enoh în versiunile etiopiana şiă ţ slav .ă„În spatele fiin ei am v zut un car cuţ ă

ro i de foc şi fiecare roat era jurţ ă împrejur plină, iar pe ro i era un tron, înv luit înţ ă

fl c ri care curgeau în jurul lui”. (Textă ă apocrif:m, XVIII, 11/12.)În interpretarea profesorului Scholem,

tronul şi carul, simboluri ale misticismuluiiudaic, corespund în mistica elenistică

şi a creştinismului primitiv cu pleroma (=abunden de lumin ). Iat o interpretareţă ă ă

onorabil , dar poate fi ea preluat caă ă fiind dovedităic? Putem s întreb m deschis ce seă ă

va întâmpla dac accept m teza că ă ă unii oameni au v zutăcarele de foc de atâtea ori descrise?

În sulurile de la Qumran a fost adeseori folosit o scriere care pân acum aă ă

r mas nedescifrat ; între documenteleă ă g site în a patra peăo lucrare de astrologie alternează

pân şi caracterele cu care e scris .ă ăO observa ie astronomic poartţ ă ă

titlul! „Cuvintele pe care le-a adresat în eleptul tuturorţiilor Aurorei”. În fond ce anume se

opune atât de categorie şi conving toră

posibilit ii căţscrierea carelor de foc, care abund înă

textele din timpurile str vechi, să ă corespund reaălit ii? Doar n-o s ne mul umim cuăţ ă ţ

afirma ia atât de banal şiţ ă aproximativ c în antichiă ăau exista care de foc! Un astfel de

r spuns ar fi nedemn de aceia pe careă ne-ar pl căea s -i aducem, cu ajutorul întreb riloră ă

noastre, la noi concluzii. În definitiv, nici nu e aşa mult de când persoane

competente afirmau c din cer nu potă c dea pietre (meteori iă ţ) pentru c în cer nu exist pietre...ă ăNu au ajuns matematicienii din

secolul trecut, pe baz de calcule, laă concluzia, pe atunci irefutabil , c un tren nu seă ă

poate deplasa cu mai mult de 34 km pe or , deoaărece la o vitez superioar aerul ar fiă ă

împins afar din tren, iar pasagerii s-ăar asfixia?... înc n-au trecut o sut de aniă ă

de când s-a ”demonstrat” c un obiectă mai greu decâtnu va putea zbura niciodat ...ăÎntr-un ziar respectabil este criticată

cartea lui Walter Sullivan, Semnele din univers, ca una ce ine de literaturaţ

ştiin ifico-fantastic , sus inându-se,ţ ă ţ totodat , c atină ăstelelor Epsilon-Eridani sau Tau-Ceti

este absolut imposibil , chiar şi într-ună viitorîndep rtat; se mai sus ine c nu voră ţ ă

putea fi parcurse distan e uriaşe cuţ ajutorul efectui dilat rii timpului şi nici al cufund riiă ă

cosmonau ilor într-un somn adânc,ţ asem n tor hiă ăi, prin sc derea temperaturii corpului.ăCe bine c în trecut au existată

întotdeauna destui vizionari îndr zne iă ţ

şi în acelaşi timpa critica contemporanilor! F r ei n-ară ă

exista azi re eaua feroviar careţ ă împânzeşte întreob, cu trenuri alergând cu o viteză

mai mare de 200 km pe or (s nuă ă uit m: la peste 34 kmăvitez pe or , pasagerii mor)..., f ră ă ă ă

ei n-ar exista ast zi avioane cuă reac ie, pentru cţfi trebuit s se pr buşeasc (s nuă ă ă ă

uit m: obiectele mai grele decât aerulă nu pot zbura!), în sfârşit, f r ei n-ar fi existată ă

rachetele lunare (s nu uit m: pentruă ă c omul nu-şiăplaneta!). Pe scurt, multe, foarte multe

nu s-ar fi întâmplat clac n-ar fiă existat vizionarii.O parte dintre savan i ar dori s seţ ă

limiteze la studiul aşa-numitelor realit i. Dar ei uăţit prea repede şi cu prea multă ă

uşurin c ceea ce este ast ziţă ă ă realitate, ieri a fost întopic al unui vizionar. O importantă

parte a descoperirilor care au f cută epoc şi careătrec azi drept realit i nu le dator măţ ă

nicidecum cercet rilor sistematice, ciă întâmpl riloăricite. Şi unele au fost înscrise în

cartea „vizionarilor serioşi” de cei care prin speculle lor îndr zne e au reuşit s treacă ţ ă ă

de bariera prejudec ilor. Un lucruăţ este îns cert:ă

osibilit ilor se vor îngusta în viitorăţ zi de zi. Heinrich Schliemann a descoperit Troia numai fiindc n-a luată c r ile lui Homer drept basme şiă ţ fabula ii!ţCunoaştem înc prea pu in trecutulă ţ

nostru ca s ne putem permite să ă emitem unele judec i tive! Descopeririăţ noi pot atrage dup sine clarificareaă unor mistere f r egal, citireă ăa atent a unor manuscrise vechiă

poate s pun în discu ie realit i deă ă ţ ăţ mult vreme accept e altfel, acum eă clar c din c r ile antichit ii mai multeă ă ţ ăţ s-au distrus decât s-au p stra Americaă de Sud se pare c ar fi existat oă lucrare în care ar fi fost consemnate toate cunoştin ele antichit ii; cel de-alţ ăţ

63-lea rege incaş, Pachacuti al IV-lea a dispus dis trugerea ei. Biblioteca din Alexandria a fost dotat de eruditulă Ptolemeu Soter cuun fond de 500.000 de lucr ri,ă

cuprinzând toate tradi iile omenirii. Oţ parte a biblio tecii a fost distrus deă romani, iar restul a fost pus pe foc ― sute de ani mai târziu

de califul Omar. ― Într-adev r, esteă de neînchipuit: s foloseşti pentruă înc lzitul b ilo e din Alexandriaă ă manuscrise de nepre uit şi deţ neînlocuit! Ce s-a întâmplat cu biblioteca templului din Ierusalim? pare-se, 200.000 de volume? Ce comori şi mistere au fostsortite pieirii de c tre împ ratul chineză ă

Chi-Huang atunci când în anul 214 î.e.n. a dispu din considerente politice distrugerea unor lucr ri de istorie,ă astronomie şi filozofie? Câte texte a pus s fie distruse înă

Efes iluminatul Pavel? Şi ce tezaur -― greu de ima ginat de scrieri privind― toate domeniile ştiin ei s-a irosit dinţ pricina fanatismului religios? Câte mii de opere de

neînlocuit au fost sortite focului de

c lug ri şi misiona ri, în râvna loră ă sacr şi oarb , în rile Americii deă ă ţă Sud şi centrale?Deşi acestea s-au petrecut cu sute

de mii de ani în urm , a dobândită oare prin aceasta o menirea mai multă în elepciune? N-au trecut decât câtevaţ decenii de când Hitler a ordonat derea c r ilor în pie ele publice. Din fericire,ă ţ ţ ast zi c r ile nu mai sunt, ca în timpuriă ă ţ cute, unicate.Textele şi fragmentele r mase laă

îndemâna noastr ne mai transmită înc cunoştin e şi infor mpurileă ţ str vechi. Din totdeauna, în elep iiă ţ ţ popoarelor au ştiut c viitorul aduce cuă sine boaie şi revolu ii, sânge şi pârjol.ţ Poate c de aceea au ascuns de lume,ă în construc iile entale ale epocii lor,ţ sau au pus cumva la ad post de oă eventual distrugere câte cevaădin secretele şi tradi iile ştiin ei lor.ţ ţ

Poate c o sum de informa ii meniteă ă ţ s supravi urtunii timpurilor au fostă

ascunse în piramide, temple, statui sau în texte cifrate?Iat ceea ce ar merita s verific m,ă ă ă

de vreme ce ast zi spirite prev z toareă ă ă au hot rât s eze în acelaşi fel pentruă a transmite posterit ii unele valori.ăţÎn cursul anului 1965, americanii au

îngropat în solul New Yorkului două capsule astfel construite încât să reziste pân în anul 6965, indiferentă de calamit ile care ar lovi pân tul.ăţ Capsulele, menite s biruie timpul,ă con in informa ii pe care vrem s leţ ţ ă transmitem viitorimii, astfel încât cei ce-şi vor da odat şi odat ostenealaă ă s destrame bezna care jur trecutulă ă înaintaşilor lor s afle cum am tr ită ă noi. Turnate dintr-un metal mai rezist ent decât o elul, capsulele ar puteaţ sc pa nev t mate şi din încercareaă ă ă unei explozii atom În afara „informa iilor de actualitate” s-au maiţ introdus acolo vederi ale unor oraşe, fo tografii de vapoare, automobile,

avioane şi rachete; ele mai con inţ mostre de metal şimase plastice, eşantioane de postav,

fire şi es turi, obiecte uzuale, caţ ă monezi, unelte şi articole de toalet , precum şi c r iă ă ţ

de matematic , medicin , fizic ,ă ă ă biologie şi asttoate microfilmate. Pentru ca ceea ce

s-a depus s poat fi folosit într-ună ă viitor îndep rătat şi totodat necunoscut, întregulă

material a fost prev zut cu un codă ingenios, cu ajutorul c ruia descrierea şi deseneleă

obiectelor depuse vor putea fi traduse în limbileviitorului.Ideea de a d rui posterit ii capsuleă ăţ

cu aceste tezaure ale civiliza iei aţ apar inut unuiţgrup de ingineri de la „Westinghouse-

Electric”. Ingeniosul sistem de descifrare dest

inat genera iilor înc necunoscute aţ ă fost inventat de John Harrington. Oare cei ce auf cut-o au fost nişte s rmani nebuni?ă ă

Nişte vis tori? Punerea în practic aă ă acestei idei npare mai curând fericit şi liniştitoare,ă

înseamn c în zilele noastre maiă ă exist oameniăgândesc la ceea ce va fi peste 5.000

de ani. Arheologii unui viitor îndep rtată nu voravea sarcini mai uşoare decât acelea

ale noastre. Dup un pârjol atomic,ă nici bibliotecile lumii noastre, nici celelalte realiz riă

de care suntem atât de mândri nu vor mai servi la nimic, nu vor mai avea vreo

valoare, pur şi simplu vor disp rea,ă fiind distruse, pref cute în atomi. Fapta şiă

fantezia oamenilor din New York nu sunt justificate

numai pentru cazul însp imânt toră ă când globul p mântesc ar fi sfârtecată de bombe atomice;area axei p mânteşti numai cuă

câteva grade ar putea provoca inunda ii de propor ii înc neţ ţ ăute şi în orice caz de nest vilit,ă

suficiente pentru a face ilizibil orice cuvânt scris.Cine este atât de prezum ios încât sţ ă

sus in c în elep ii antichit ii n-auţ ă ă ţ ţ ăţ putut s seă

s-au gândit în în elepciunea lor ceiţ de la New York?Este mai mult ca sigur c strategiiă

unui r zboi nuclear şi termonucleară nu-şi vor pr p diă ămbele aruncându-le asupra unor

locuitori neciviliza i ai p durilor sau aţ ă eschimoşilor inofensivi. Ele vor fi îndreptate asupra

centrelor civiliza iei. Haosul radioactivţ seva abate deci asupra popula iilorţ

celor mai avansate, mai puternic dezvoltate. Vorsupravie ui undeva, foarte departe deţ

centrele civilizate, popoare subdezvoltate,s lbatice, primitive. Întrucât nu auă

participat la efortul de dezvoltare a culturii,ele nici nu vor putea s o transmită ă

sau m car s comunice ceva despre ea.ă ă Nici chiar învăvizionarii care se vor osteni să

salveze o bibliotec subp mântean ,ă ă ă respectiv s-o îngroaundeva, nu vor putea face nimic

pentru viitor. Bibliotecile „obişnuite” vor fi oricumdistruse, iar supravie uitorii din rândulţ

primitivilor habar nu vor avea despre bibliotecile ascunse sau secrete. Mari

suprafe e ale globului, se vorţ transforma în pustiuri pârjolite, deoarece radia iile nuţ

vor îng dui dezvoltarea vegeta ieiă ţ timp de sute deani. Cei sc pa i cu via vor suferiă ţ ţă

probabil muta ii biologice, iar dupţ ă 2.000 de ani nue va mai şti nimic despre oraşele

nimicite. Natura, cu for a ei titanic , vaţ ă m cina ruinelăe, fierul şi o elul vor rugini, totul seţ

va preface în pulbere.Şi totul va reîncepe! C ci omul poateă

s repete propria sa aventur de două ă ă

şi de trei oriposibil s ajung , tot foarte târziu, laă ă

descifrarea tainei, tradi iilor şi aţ vechilor scrieri. 5.000 de ani dup catastrof ,ă ă

arheologii ar putea presupune că oamenii secoluluial XX-lea nu au cunoscut fierul,

întrucât nu vor g si nici o urm înă ă cercet rile şi s p tă ă ăr. Dac se vor g si benzi deă ă

magnetofon, nu se va şti ce întrebuin are s li se dea; niciţ ăr nu se vor putea deosebi benzile

imprimate de cele nefolosite. Şi poate c aceste băenzi vor avea înscris rezolvareaă

multor, foarte multor enigme. Texte care ar relatadespre oraşe uriaşe, în mijlocul

c rora casele ar ajunge la sute deă metri în l ime, vor fă ţclarate neverosimile, pentru c , se vaă

spune, asemenea oraşe n-ar fi putut

exista. Galeriile metroului londonez vor fi

privite ca o curiozitate geometric sau,ă desigur, ca un sistem de canalizare

extraordinar de bine conceput. Apoi vor fi descoperite, poate chiar pe neaşteptate, noi

date, în care se va relata despre zborul omului dintr-un continent într-altul cu

ajutorul unor p s ri uriaşe, despreă ă nave stranii carearuncau jeturi de foc şi disp reau înă

ceruri. Toate acestea vor fi din nou clasificate drept ”mitologie” pentru c , esteă

limpede, n-au putut exista p s ri atâtă ă de mari şi monşreşti care s verse foc.ăTraduc torii din anul 7.000 vor aveaă

mult de muncit si ceea ce vor putea descifra,din fragmentele de materiale relatând

desf şurarea unui r zboi mondial înă ă secolul al XX-lea va suna de la un cap la altul

neverosimil.Multe lucruri vor putea fi clarificate

dac vor r mâne suficiente puncte deă ă sprijin pentru cercet ri. 5.000 de aniă

reprezint un timp foarte, foarteă îndelungat. Numai printr-un capriciu al naturii, blocurile de

piatr prelucrat ar putea supravie uiă ă ţ atâta timp. Cu cele mai groase şine de cale

ferat , natura nu ar fi tot atât deă binevoitoare.În curtea unui templu din Delhi se

g seşte, aşa dup cum am mai relatat,ă ă un pilon de fieralc tuit din mai multe buc i sudate,ă ăţ

care de mii de ani rezistă intemperiilor, f r s seă ă ăivit o urm ele rugin ; nici sulful şi niciă ă

fosforul nu-l pot ataca. Avem în fa aţ

noastrăaliaj de fier provenit din antichitate, a

c rui formul a r mas necunoscut .ă ă ă ă Poate c pilăonul a fost turnat de un grup de

ingineri care, privind departe în viitor, dar fiind lipsi i de posibilitatea de a ridica oţ

construc ie uriaş , au vrut, totuşi, sţ ă ă lase posrit ii un monument în stare săţ ă

supravie uiasc peste timpuri, un semnţ ă al civiliza iei lorţCurioas situa ie. Culturile str vechiă ţ ă

ne-au l sat construc ii pe care noi,ă ţ ast zi, nu leătem executa nici cu mijloacele tehnice

cele mai moderne. Vestigiile acestea masive de piatr stau ast zi în fa aă ă ţ

noastr , nepermi ând nici o îndoială ţ ă asupra existen ei loţe ce nu admitem c a existat ceva ceă

nu putem explica, se caut dină

r sputeri o explicăa ie „rezonabil ”. S scoatem ochelariiţ ă ă

de cal şi s c ut m împreun ...ă ă ă ă

CAPITOLUL AL VII-LEA

Un ring de dans pentru uriaşi. Din ce tr iau vechii egipteni? Hufu era ună impostor? Misterul piramidelor. Men inerea vie ii prin sc dereaţ ţ ă temperaturii cadavrelor. Creator i de mod preistorici. Este oare absolută sigur metoda C-14?ă

La nord de Damasc se întinde terasa de la Baalbek: o platform alc tuită ă ă din blocuri de piatr , dintre care uneleă m soar în lungime peste 20 m,ă ă cânt rind aproape 2.000 de tone.ă

prezent, arheologia nu a putut oferi o explica ie conving toare asupraţ ă scopului pentru care a fost construit această ă

platform , a modului cum a fostă realizat şi a celor carăe au s vârşit aceast munc .ă ă ă

Profesorul rus Agrest consider că ă este posibil s fie vorbaăvestigii ale unui uriaş teren de

aterizare.Dac acord m credit istoriei, aşa după ă ă

cum ne este ea prezentat , gataă prelucrat , spre suărinderea noastr , afl m c în Egiptulă ă ă

antic a ap rut deodat o civiliza ieă ă ţ înfloritoare. Oi şi temple uriaşe, statui imense de o

mare expresivitate, drumuri excep ionale flancaţte de statui impun toare, sisteme deă

canalizare perfecte, morminte somptuoase s pateăîn stânc , piramide colosale...ă

acestea şi multe alte lucr ri demne deă admira ie, pur şiţlu, au âşnit din p mânt. Adev rateţ ă ă

minuni într-o ar a c rei preistorie aţ ă ă r mas necunoscăse dovedeşte deodat capabil s deaă ă ă

via unor asemenea realiz ri!ţă ăP mânturi fertile erau, în afaraă

deltei Nilului, doar fâşiile înguste de-a lungul ambelorluri ale fluviului. Şi toate acestea în

condi iile în care specialiştii apreciazţ ă popula iţiptului din perioada ridic rii mariloră

piramide la 50 de milioane de locuitori! (Ocifr care, de altfel, este în evidentă ă

contradic ie cu cea de 20 de milioaneţ de oamenila care s-a apreciat totalul popula ieiţ

globului prin anul 3.000 î.e.n.)Fa de o evaluare atât de fantastic ,ţă ă

câteva milioane de locuitori în plus sau în minus n

himb datele problemei; un lucru esteă sigur, şi anume c to i aceşti oameniă ţ trebuiau s fiăhr ni i! Pentru c nu exista numaiă ţ ă

mul imea uriaş a constructorilor,ţ ă pietrarilor, ingineror şi marinarilor; nu existau numai

sute de mii de sclavi, ci şi o armată bine înzestrat ,ăcasta numeroas a preo ilor, careă ţ

tr iau destul de bine, nenum ra iă ă ţ negustori, rani şiţăari şi, desigur la un loc de cinste,

curtea faraonului, care ducea o viaţă îmbelşugat . Toăceşti oameni reuşeau oare s tr iască ă ă

din pu inele roade pe care le puteaţ oferi delta Nilui?Ni se spune c pentru transportulă

blocurilor de piatr necesare ridic riiă ă piramidelors-au folosit trunchiuri rotunde de

lemn. Dar este pu in probabil ca ceiţ

câ iva copaci,ţîn majoritate palmieri, care creşteau

pe vremea aceea (ca şi în zilele noastre) în Egipts fi fost t ia i şi fasona i pentruă ă ţ ţ

necesit ile construc iilor, deoareceăţ ţ curmalele eraut necesare ca aliment, iar trunchiurile

şi coroana lor constituiau singurele ad postăuri umbroase în acest peisaj pârjolit

de soare. Şi totuşi, probabil că acestea au fost mijloacele folosite pentru transport,

pentru c o explica ie tehnic cât deă ţ ă cât plauzibil peăru construirea piramidelor nu s-a

putut g si.ăPoate c lemnul a fost importat?ă

Pentru aceasta ar fi fost însă necesar o flot consideraă ăbil , care s aduc lemnul laă ă ă

Alexandria, iar de acolo el ar fi trebuit transportat în s

us pe Nil pân la Cairo. Deoarece înă perioada ridic rii piramidelor egipteniiă nu dispuneau înc de cai şi de atelaje, nu existaă

alt posibilitate. Abia în timpulă dinastiei a XVII-a, cam prin 1.600 î.e.n.. au început

s fie folosite la transport calul şiă c ru a. Un regă ţpentru o explica ie conving toareţ ă

privind modalitatea de transport a blocurilor depiatr !ăTehnica construirii piramidelor suscită

nenum rate enigme, f r a ne oferi înă ă ă schimb nicio solu ie real .ţ ăCum au putut s pa morminte înă

stânc ? Ce mijloace au avut laă dispozi ie pentru a f uri labţ ăintul de galerii şi de înc peri? Pere iiă ţ

sunt netezi şi de cele mai multe ori împodobi i cţesce. Galeriile, care p trund oblic înă

stânc , sunt prev zute cu trepte,ă ă lucrate dup toatăregulile meseriei; ele conduc în

camerele funerare, situate la mare adâncime. Numeroşii turişti, care r mân uimi i în fa a lor,ă ţ ţ

nu pot ob ine nici o explica ieţ ţ referitoare la tmisterioas a construc iei. Şi totuşi,ă ţ

este cert c egiptenii st pâneau laă ă perfec ie artaţruc iei înc din timpurile cele maiţ ă

vechi, pentru c nu exist nici oă ă deosebire între felugrijit în care au fost ridicate primele

piramide şi cele din timpurile mai apropiate. Între mormântul lui Teti din dinastia

a VI-a şi cel al lui Ramses I din Regatul Nounu exist nici o deosebire, cu toate că ă

între ridicarea primului mormânt şi a celui de-aldoilea s-au scurs cel pu in 1.000 deţ

ani! Este evident c la vechea tehnic ,ă ă odat însuşitău s-a mai putut ad uga nimic nou, aiă

mai degrab impresia c morminteleă ă construite ulterior sunt nişte copii, din ce în ce

mai pu in reuşite, ale primelor modele.ţTuristul care este plimbat coco at peţ

o c mil denumit ”Bismarck” sauă ă ă „Napoleon”, în funcnalitatea turistului, la apus de Cairo, în

direc ia piramidei lui Kheops, simte laţ un moment dat şi el acea senza ieţ

curioas pe care o declanşează ă întotdeauna vestigiile unutrecut de nep truns. El afl c înă ă ă

cutare sau cutare loc şi-a ridicat mormântul un anume faon. Şi cu aceste cunoştin e însuşiteţ

înc din şcoal şi pe care acum şi le-ă ăa reîmprosp taăpe corabia deşertului înapoi la Cairo,

dup ce, bineîn eles, a f cut şi câtevaă ţ ă

fotografii

ionante. Au fost n scocite, îndeosebiă cu privire la piramida lui Kheops, vreo câteva s ute de teorii stupide, care nu rezist nici la cea mai sumară ă analiz . În cartea de 600 de pagini aă lui Charles Piazzi Smyth Our Inheritance in the Great Pyramid, ap rut înă ă1864, afl m despre o sumedenie deă

corela ii între volumul piramidelor şiţ globul p mântesc, are te uluiesc.ăDar chiar şi dup o examinareă

exigent a tuturor acestor teorii,ă r mân, totuşi, câteva che ni care ară trebui s ne pun pe gânduri.ă ăEste cunoscut faptul c vechiiă

egipteni practicau un adev rat cult ală Soarelui. Zeul soarelui — Ra — se plimba cu barca prin ceruri. Texte g site în piramidele din perioadaă Regatului Vechi povestesc despre plimb rile pe care le f cea regele prină ă ceruri, fireşte, cu ajutorul zeilor şi al b rcii lor.ă

Dup cum vedem, zeii şi regiiă egiptenilor au a vut şi ei de-a face cu zburatul...Faptul c în l imea piramidei luiă ă ţ

Kheops înmul it cu un miliard esteţ ă egal cu aproximativ n a P mânt-ă ţ ăSoare, respectiv 149.504.000 km, constituie oare o întâmplare? Dar că meridianu care traverseaz piramidaă împarte continentele şi oceanele în dou p r i absolut egale est t oă ă ţ întâmplare oarecare? C rezultatulă împ r irii, perimetrului bazei cu dublulă ţ în l imiiă ţl num r ă π, egal cu 3,1416, s fie totă

o întâmplare? Sau poate fi considerat întâmpl tor fa s-au g sit calculeă ă privitoare la greutatea P mântului şiă c solul stâncos pe care a fost r icată ă întreaga construc ie a fost cu aten ie şiţ ţ grij nivelat?ăNu exist nici o indica ie care să ţ ă

explice motivul pentru care faraonul Hufu, construc torul piramidei lui

Kheops, a ales ca amplasament al construc iei tocmai stânca resp ectivţ ă din pustiu. S-a afirmat c în acel locă ar fi existat un masiv stâncos care ofereacondi ii naturale ideale; s-a maiţ

afirmat, de asemenea, deşi f r preaă ă mult temei, c far aonul voia să ă urm reasc din palatul s u de vară ă ă ă felul în care progresau lucr rile.ăAmbele explica ii şchioap t . În ceţ ă ă

priveşte prima, ar fi fost, f ră ă îndoial , mult mai ra ierul s fie deschisă ă în imediata apropiere a carierelor, situate ceva mai la r s rit, pe ntru aă ă reduce în felul acesta la minimum problemele legate de transportul materialelor de construc ie. Cu privire laţ

cel lalt motiv, s-ar putea obiecta că ă este greu de crezut c faraonul aă dispus organizarea unui şantier atât de important în apropierea reşed in eiţ sale, expunându-se de bun voie, înă

mod deliberat, zi şi noapte, an de an, unui vaca rm neîntrerupt, numai pentru pl cerea de a urm ri mersul lucr rilor.ă ă ă Explica iile referito are la alegereaţ locului unde urma s se ridice piramidaă sunt atât de pu in conving toareţ ă, încât eşti îndrept it s te întrebiăţ ă

dac nu cumva şi în cazul acesta auă intervenit ”zei fie prin intermediul preo ilor. Admiterea ipotezei ar veniţ în ap rarea teoriilor noastăre privitoare la un trecut utopic al

omenirii. Aceast piramid — faptulă ă merit subliniaăt — nu numai c împarte globulă

p mântesc în dou jum t i egale, ciă ă ă ăţ se afl şi în centrulăontinentelor! Dac faptele amintite aiciă

nu sunt simple întâmpl ri — or, esteă greu s crezătr-o asemenea înl n uire a hazarduluiă ţ

— trebuie admis c fiin ele care auă ţ hot rât alegereaăui nu erau de loc str ine deă

cunoaşterea exact a formei sferice aă P mântului şi a distribării continentelor şi m rilor. S neă ă

aducem aminte de h r ile lui Piri Reis!ă ţ Nu se poate explica orice numai prin întâmpl ri sauă

prin poveşti.Cu ce for , cu ce fel de „maşini”, înţă

general cu ce fel de mijloace tehnice s-a realizatvelarea terenului stâncos? Cum au

putut fi practicate galerii atât de profunde? Cumau reuşit s rezolve problemaă

iluminatului lor? Nici aici şi nici în mormintele s pate înăc din Valea Regilor nu au fost g siteă ă

urme ale unor f clii sau cevaă asem n tor. Atât pereă ăcât şi tavanele nu prezint nici un felă

de urm de înnegrite cu fum şi nu auă fost g site năcele mai mici indicii care s arate că ă

asemenea urme ar fi fost şterse. Cum

şi cu ce mijloace au fost t iate din carieră ă

imensele blocuri de piatr ? Blocuri cuă fe e netezite şi mţuchii ascu ite. Cum au fostţ

transportate şi cum au fost aşezate una peste alta la milimetru? Explica iile nu lipsesc,ţ

dimpotriv , abund . Se poate alegeă ă dintre ele: planuriînclinate, drumuri nisipoase pe care

erau împinse blocurile, schele, rampe, rambleuri... Şi, bineîn eles, munca multorţ

sute de mii de furnici egiptene: felahi, rani, meserţă

iaşi...Nici una dintre aceste explica ii nuţ

rezist îns unei analize critice.ă ă Tehnica ce a stat la baza ridic rii marii piramide esteă

(şi r mâne?) un mister neexplicat. Înă zilele noastre, în secolul al XX-lea, nici un

arhitect nu ar putea construi o piramid asem n toareă ă ăcelei a lui Kheops, chiar dac ar aveaă

la dispozi ia sa toate mijloacele tehniceţ aletuturor continentelor.2,6 milioane de blocuri uriaşe au fost

t iate din carierele de piatr , şlefuite,ă ă transportate şi îngem nate cu precizieă

milimetric acolo unde a cerut-oă construc ia. Şi la mare aţ

ime, în interior, pere ii galeriilor auţ mai fost şi picta i în culori vii!ţS fi fost alegerea amplasamentuluiă

piramidei un simplu capriciu al faraonului?...S fi fost dimensiunile „clasice”ă

nemaiîntâlnite ale piramidei o inspira ieţ întâmpl toareăuctorului?...Mai multe sute de mii de oameni au

împins şi au tras pe trunchiuri rotunde de lemn (care nu existau) cu frânghii (care nu

existau) sus pe o ramp blocuri grele deă 12 tone...Aceast armat de muncitori seă ă

hr nea cu cereale (care nu existau)...ăDormea în colibe (inexistente), pe

care faraonul poruncise s fieă construite în fa a palţatului s u de var ...ă ăPrintr-un difuzor (inexistent),

muncitorii erau îndemna i s seţ ă

opinteasc ritmic pentruăa ridica sus blocuri grele de 12 tone...Admi ând c harnicii muncitoriţ ă

egipteni ar fi putut realiza zilnic performan a extraordiţnar pe care o reprezint asamblareaă ă

a 10 blocuri de piatr , ei ar fi avută nevoie — dac năe lu m dup aceste explica iiă ă ţ

superficiale — de vreo 250.000 de zile, adic de 664 de ani,ăpentru a asambla cele peste 2,5

milioane de blocuri de piatr din careă este alc tuiăt admirabila piramid ! ă ă Şi s nuă

trecem cu vederea faptul c această ă uriaş lucrare a luaăe exclusiv în urma unui capriciu al

unui rege excentric, care nici nu a apucat sfârşitul operei inspirate de el. Cumplit de

frumos şi nesfârşit de trist!Credem c nu este nevoie s ne maiă ă

pierdem vremea pentru a dovedi că

aceast teorie cu păreten ii de seriozitate este de faptţ

ridicol . Cine este atât de naiv încâtă s cread c pă ă ăa a fost ridicat cu un singur scop,ă

acela de a servi regelui drept mormânt? Cine persist s pretind c propor iileă ă ă ă ţ

piramidei, în l at dup anumite reguliă ţ ă ă matematice şi asunt rodul întâmpl rii?ăÎn zilele noastre, paternitatea marii

piramide este atribuit faraonuluiă Hufu, considerat inspiratorul şi comanditarul

necontestat al construc iei. De ce oare?ţ De undeaceast certitudine? Pentru c maiă ă

toate inscrip iile şi t bli ele se refer laţ ă ţ ă Hufu. C păa nu ar fi putut fi construit în timpulă

unei vie i omeneşti, ni se pare unţ lucru de necontestat. Dar dac Hufu a dispusă

falsificarea inscrip iilor şi t bli elorţ ă ţ pentru a-şi asiga în felul acesta gloria postum ? Deă

altminteri, aceasta era o metodă destul de folosit în antichitate, lucru pe care-lă

demonstreaz numeroase construc iiă ţ de atunci. Întotdeauna când un atotputernic şef de stat

voia s -şi înv luie numele în aureolaă ă gloriei procedael. Ceea ce înseamn c se preaă ă

poate ca piramida s fi existat cu multă înainte ca faraonul Hufu s fi dispus trecerea numeluiă

s u, în chip de carte de vizit , peă ă toate t bli ele şă ţscrip iile piramidei.ţLa Biblioteca de la Oxford se

p streaz un manuscris în careă ă scriitorul copt Mas-Udi afirm c cel care a dispusă ă

construirea marii piramide ar fi fost regele egiptean Sur

id. Lucru straniu, regele Surid a cârmuit Egiptul înaintea potopului! Demn de remarcat mai este şi faptul c Surid, acestă

rege în elept, a ordonat preo ilor s iţ ţ ă s noteze toaăunoştin ele lor şi s le ascund înţ ă ă

interiorul piramidei. În felul acesta, dac d m crezară ănii copte, piramida a fost construită

înaintea potopului.Herodot confirm în cartea a doua aă

Istoriilor sale aceast idee. El afirmă ă c preo ii dină ţeba i-ar fi ar tat, 341 de statui uriaşe,ă

reprezentând tot atâtea genera iiţ succesive de mari preo i egipteni care s-au perindatţ

de-a lungul a 11.340 de ani. Ast zi seă ştie c fiăecare mare preot avea grij să ă

dispun , înc din timpul vie ii sale,ă ă ţ ridicarea statuii carînf işa. Herodot ne mai face cunoscutăţ

faptul c , pe când se g sea la Teba,ă ă preo ii i-auţtatuile lor pentru a-i demonstra c fiulă

a urmat întotdeauna tat lui. Preo ii l-auă ţ asigurat pe Herodot c datele şi calculeleă

lor sunt absolut exacte, întrucât ei au notat totul, genera ie dup genera ie. Totodat ,ţ ă ţ ă

au afirmat c fiecare dintre cele 341 deă statui reprezint existen a unei genera ii.ă ţ ţ

Înaintea acestor 341 de genera ii, seţ pare c zeii ar fiăr it printre oameni, care dup aceeaă ă

nu au mai fost vizita i de nici un zeu cuţ chip omenesc.Istoria „oficial ” a Egiptului antic esteă

apreciat la vreo 6.500 de ani. De ceă l-au min iţt atunci cu atâta neruşinare preo iiţ

egipteni pe c l torul Herodot cu ceiă ă 11.340 de ani nu

m ra i? Şi de ce au insistat ei atât deă ţ categoric asupra faptului c de-a lungulă celor 341de genera― ii zeii au încetat a maiţ

tr i printre oameni? Aceste demarc riă ă cronologice precise, demonstrate cu ajutorul

statuilor, ar fi fost întru totul lipsite de rost dac „zeii” nu ar fi tr it în neguraă ă

vremurilor printre oameni!Cum, în ce scop şi când au fost

construite piramidele? Nimeni nu poate r spunde la acestăe întreb ri. În fa a noastr se ridică ţ ă ă

un munte artificial având 150 m în l ime şi o greută ţ

milioane de tone, m rturie a unuiă efort de munc inestimabil, despreă care ni se spune c ar fi servit numai drept loc deă

înmormântare a unui rege extravagant! S o cread cină ăe vrea!...La fel de neîn elese şi deţ

neexplicabile pân în prezent sunt şiă mumiile — tain magic aă ăpreistorice. Tehnica îmb ls m riiă ă ă

corpurilor a fost cunoscut , de multeă popoare. Mumiiledescoperite de arheologi pledeaz înă

sprijinul p rerii c oamenii preistoriciă ă credeau într-o „via de apoi”, într-o reîncarnare.ţă

Aceast interpretare ar fi plauzibilă ă dac anticiiărezut într-adev r într-o asemeneaă

reîntoarcere la via . Dac str moşiiţă ă ă noştri ar fi crezu-o reînviere spiritual , nu s-ar mai fiă

ocupat atât de mult de corpul

decedatului. Descoperirile din mormintele egiptene

ofer îns dovad dup dovad că ă ă ă ă ă mumiile erau preg titeău o reîncarnare.Însemn rile şi legendele au oferit şiă

ofer numeroase indicii potrivit c roraă ă se pare c „ăpromis s se întoarc de pe stelele loră ă

pe Terra pentru a trezi la viaţă trupurile bine conservate. Aşa se şi explic îngrijireaă

şi prepararea deosebit a cadavreloră îmb ls mate,ă ăcamerele mortuare, care trebuiau să

fie oricând gata pentru reîntoarcerea la via . La ceţăaltceva ar fi putut servi banii,

podoabele, obiectele personale care erau puse înmormânt? Şi, întrucât li se oferea

chiar şi dup moarte tov r şia unoraă ă ă dintre oamenii de, închişi în mormânt înc înainte de aă

muri, avem, f r îndoial , o dovad înă ă ă ă plus c se căl continuarea vie ii anterioare printr-ă ţ

una nou , pe cât posibil în aceleaşiă condi ii. Morţele, adev rate ad posturiă ă

antiatomice, de o rezistenţă extraordinar , erau menite s dureză ăo veşnicie, înfruntând furtunile tuturor

timpurilor. Bunurile de pre pe care leţ con ineauţ— aur şi pietre scumpe — îşi

p strau valoarea, rezistând oric roră ă deprecieri. Nu ne propue ocup m aici de obiceiurile ulterioareă

în leg tur cu practica mumific rilor.ă ă ă Ceea ce neintereseaz este r spunsul laă ă

urm toarea întrebare: cine le-a b gată ă în cap p gânilor ideeaării corpului? Şi de unde provine ideea

îndr znea potrivit c reia, pentru caă ţă ă un cadavru sat reînvia dup milenii, celuleleă ă

corpului respectiv trebuie conservate într-un loc bine ferit?Pân în prezent tainica problem aă ă

„reînvierii” a fost privit numai dină punct de vedere rs. Dar faraonul, care, desigur, ştia

mult mai mult decât supuşii s i cuă privire la obiceiurile şi puterile „zeilor”, n-ar fi putut

oare ra iona şi în felul urm tor: trebuieţ ă s -miăruiesc un mormânt care s rezisteă

milenii, fiind, totodat , vizibil de laă mare distan ...ţăZeii au promis c se vor reîntoarce şiă

c m vor trezi din nou la via ... (sau:ă ă ţă într-unîndep rtat, medicii vor g siă ă

posibilitatea s m învie...).ă ăCe s-ar putea spune despre aceste

lucruri în epoca noastr , a zboruriloră spa iale?ţFizicianul şi astronomul Robert C. W.

Ettinger se refer în lucrarea sa Theă Prospect of Immortality, ap rut în 1965, la ună ă

mijloc cu ajutorul c ruia noi, oameniiă secolului al XX-lea, am putea, prin înghe areaţ

corpului nostru, s ob inem o încetinireă ţ a ritmului activit ii noastre celulare, astfel încâtăţ

s -l facem de bilioane de ori inferioră ritmului natural, pentru a asigura, în felul

acesta, supravie uirea noastr subţ ă raport biologic şimedical. Deocamdat totul seă

prezint utopic, dar ştim foarte bineă c în zilele noastre aăproape fiecare clinic mare posedă ă

„depozite de oseminte”, în care sunt conservate ani de-a rândul, la temperaturi joase,

oseminte omeneşti care la nevoie pot fi folosite. Sângele proasp t poate fi p strat un timpă ă

nelimitat la a temperatur de minusă 196°, lucru practicat pretutindeni; la temperatura

azotului lichid, men inerea unor celuleţ vii este posibil practic un timp nelimitat.ă

Erau oare atât de utopice inten iileţ faraonilor? Nu sunt ele acum în curs de

înf ptuire?ăExist realit i ştiin ifice careă ăţ ţ

dep şesc pentru moment capacitateaă noastr de pricepere!ăexemplu: în martie 1963, biologii de

la Universitatea din Oklahoma (S.U.A.) au constatat c celulele pielii prin eseiă ţ

egiptene Mene mai erau apte de via . Or, trebuie pţărecizat c prin esa în cauz murise cuă ţ ă

câteva mii de ani în urm !ăÎn multe locuri au fost g site mumiiă

intacte, atât de bine conservate, încât cei care le-a

u v zut au avut impresia c sunt vii.ă ă Mumiile incaşe, p strate în ghe ari, auă ţ rezistat miliilor şi sunt, din punct de vedere

teoretic, înc viabile. Utopie? În varaă anului 1965,televiziunea sovietic a ar tat doiă ă

câini care au fost p stra i timp de oă ţ s pt mân la temă ă ăfoarte joase. Dup şapte zile au fostă

dezghe a i şi s vezi minune: seţ ţ ă zbenguiau mai abitca înainte.Se ştie c în cadrul programului deă

cercet ri spa iale, americanii se ocupă ţ ă intens de punea la punct a unei metode care să

permit conservarea la temperaturiă sc zute a corpurilăor astronau ilor care în viitor vorţ

participa la expedi ii îndelungateţ efectuate spre stelele îndep rtate...ă

Profesorul Ettinger, care în zilele noastre se expune la unele ironii, sus ine c va vţ ăeni o vreme când oamenii nu se vor

mai l sa arşi în crematorii sau mânca iă ţ de viermi, o vre în care cadavrele congelate vor fi

p strate în cimitire-frigorifere sau într-ăun fel dead posturi cu temperatur sc zut , înă ă ă ă

aşteptarea zilei în care medicina, devenind capabile cauzele care au provocat moartea

lor, îi va readuce la via . Cine continuţă ă pân Ia capă ăest gând utopic nu se poate ap ra deă

viziunea groaznic a unei armate deă solda i congela iţ ţcare la nevoie, în cazul declanş riiă

unui r zboi, sunt supuşi dezghe rii. Oă ţă viziune întrcutremur toare!ăDar ce leg tur este între mumiileă ă

amintite mai sus şi ipoteza noastr ,ă

respectiv vizitarea Terrei în timpuri imemoriale de

c tre fiin e extraterestre? Încerc mă ţ ă oare s aducem în fărea noastr , cu orice pre , nişteă ţ

argumente discutabile?Întrebarea noastr sun în felulă ă

urm tor: de unde ştiau str moşii noştriă ă c celulele organăan supravie uiesc în continuare dupţ ă

un tratament special de încetinire de bilioane de ori a ritmului vie ii?ţNe întreb m: de unde provine ideeaă

nemuririi, de unde îşi trage originea credin a în reîncţre?Majoritatea popoarelor din antichitate

cunoşteau arta mumific rii, iară oamenii boga iţo practicau. Realitatea indiscutabilă

ne oblig deci s ne punem problemaă ă originii ideii de reînviere, a întoarcerii la via . I-aţă

venit aceast idee aşa, întâmpl tor,ă ă vreunuiunui conduc tor de trib sau a fostă

observat de vreun suverană atotputernic v zând, poatăe, cum „zeii” îşi tratau cadavrele

dup un procedeu complicat, cum leă p strau într-un felăarcofag ferit pân şi de bombe? Sauă

poate cumva unii „zei” (=cosmonau i)ţ au încredin at vrţfiu de rege mai r s rit şi maiă ă

inteligent cunoştin ele lor cu ajutorulţ c rora pot fi reînvăcadavrele — bineîn eles, dupţ ă

aplicarea unui tratament special?Aceste specula ii necesit câtevaţ ă

considera ii „actuale”. Peste câtevaţ secole, omenirea vange la o perfec ionare a tehniciiţ

zborurilor cosmice acum greu de imaginat. Agen iilţe de voiaj vor propune c l torilor, cuă ă

ajutorul prospectelor, zboruri

interplanetare, precizând exact data plec rii şiă

data întoarcerii. Desigur c , pentru aă atinge o asemenea perfec iune a tehnicii spa iale, esteţ ţ

absolut necesar ca toate disciplinele ştiin ificţe s se dezvolte concomitent.ă

Electronica şi cibernetica nu vor reuşi singure s rezolveătoate problemele. Medicina şi biologia

vor trebui s -şi aduc şi eleă ă contribu ia, îndeoseţub raportul mijloacelor de prelungire a

vie ii omului. În zilele noastre,ţ cercet rile înăaceast privin sunt în plină ţă ă

desf şurare. Ne-am putea întreba:ă oare cosmonau ii din timţreistorice posedau cunoştin e pe careţ

noi abia acum suntem pe cale s leă dobândim? Cunoşteau oare aceste fiin e ra ionaleţ ţ

extraterestre metodele de a reanima

dup mii de ani deăla moarte corpurile care fuseseră

supuse unor tratamente speciale? Poate c , în în elepciă ţunea lor „zeii” au vrut s „conserve”ă

vreun personaj mai deosebit, înzestrat cu toate cunole timpului s u, pentru ca ulterior s -lă ă

poat chestiona asupra istorieiă genera iei saleţ? De fapt, ce putem şti noi? Poate că

o asemenea „interogare” de c tre „zei”ă care s-au reîpe Terra a şi avut loc?Mumificarea, la origine o artă

aproape religioas , a devenit în cursulă secolelor o chestiune de mod . Fiecare voia la ună

moment dat s fie „reînviat”. Seă credea c , pentru a reăni la via într-o bun zi, era suficientţă ă

s -i imi i pe cei din antichitate. Mariiă ţ preo i,ţe posedau cunoştin e referitoare laţ

practica reînvierii, au contribuit din plin la promovarea acestui cult, întrucât le

aducea beneficii importante.Am mai avut deja ocazia s evoc mă ă

vârsta matusalemic pe care oă atingeau regii Sumeruluişi unele personaje biblice. Ne punem

deci întrebarea dac nu cumva acesteă fiin e erau dţe fapt nişte cosmonau i care şi-auţ

prelungit vârsta numai datorită deplas rii lor în cursuăorului prin cosmos cu o viteză

apropiat de aceea a luminii şi care, înă felul acesta, beneficiau de dilatarea timpului cosmic

în raport cu timpul terestru?S-ar putea recurge şi la o altă

explica ie. Poate c personajeleţ ă respective au fost mumificate sau congelate? Dac ne însuşimă

aceast teorie, atunci ajungem laă ideea — existentă

legende — potrivit c reia cosmonau iiă ţ str ini au congelat — aruncându-leă într-un somn artial adânc — personalit iăţ

conduc toare ale antichit ii, pentruă ăţ ca ulterior, reanimându-le,discuta cu ele. La sfârşitul fiec reiă

vizite de acest fel, una din misiunile cosmonau ilţor era de a instrui preo ii, pe care totţ

ei îi însc unaser , cum s „prepare” peă ă ă cei vii-mm s -i p zeasc şi s -i îngrijeasc înă ă ă ă ă

temple uriaşe pân în clipa în careă „zeii” se vor rEste un lucru imposibil? Este ridicol?

De cele mai multe ori, oamenii contest aceăst gen de ipoteze pentru c , potrivită

p rerii lor, ele se afl într-un dezacordă ă completcu procesele naturale. Dar natura nu

ne prezint ea îns şi exemple deă ă „hibernare” si de „r

rcere la via ”?ţăExist specii de peşti care, înghe a iă ţ ţ

bocn în timpul iernii, îşi revin o dată ă cu înc lziăd plini de via , ca şi înainte. În ciclulţă

lor biologic, flori şi larve hiberneaz ,ă pentrula trezirea lor, prim vara, s renasc înă ă ă

„veşminte noi” şi diafane.Au avut oare egiptenii posibilitatea să

se inspire din natur în privin aă ţ procedeului mumific rii? Dac lucrurile ar fi stat aşa,ă ă

atunci ar fi trebuit s existe un cult ală fluturilor sau al c r buşilor sau m car oă ă ă

urm deă asemenea culte. Nu se cunoaşte îns nimic îăprivin . Exist în morminteţă ă

subp mântene sarcofage uriaşe cuă tauri mumifica i, deşi esteţc egiptenii nu s-au inspirat dină

hibernarea taurilor.Peste 5.000 de morminte de diferite

m rimi, toate provenind din perioadaă dinastieiI şi a II-a, au fost descoperite la o

distan de 8 km de Heluan. Eleţă dovedesc c artaămumific rii este mai veche de 6.000ă

de ani.Profesorul Emery a descoperit în

1953, într-un cimitir arhaic din apropiere de Sakkarah-Nord, un mormântmare care se

crede c a apar inut unui faraon dină ţ dinastia I (probabil Uadjis). În afara mormântului

principal, în imediata sa apropiere erau situatepe trei rânduri alte 72 de morminte în

care erau aşezate trupurile personalului de serviciu, ce voise s -şi urmeze st pânulă ă

în lumea cea nou . Pe trupurile celoră 64 de b rba iă ţşi ale celor 8 tinere femei nu poate fi

observat nici cea mai mic urm deă ă ă

violen . Deţăs-au l sat zidite aceste 72 de fiin e?ă ţ

Ca s moar împreun ?ă ă ăCredin a într-o a doua via în altţ ţă ă

lume este cea mai cunoscut şi,ă totodat , cea mai simăa ie a acestui fenomen. În afar deţ ă

podoabe şi aur, faraonului i se puneau în mormânt — der, drept provizii trebuitoare pe lumea

cealalt — cereale, untdelemn şiă mirodenii. În afar de jefuitorii de morminte, acesteaă

au mai fost deschise şi de c treă succesorii faraonului. Ei g seau, în acest fel, înă

mormântul str moşului provizii bineă conservate, faptre demonstra c acesta nu leă

consumase şi nici nu le luase cu el pe lumea cealalt . Toătuşi, când mormintele erau din nou

închise, se aşezau acolo noi provizii, dup care erau bă

ine ferecate şi asigurate cu un mare num r de capcane. Este limpede şiă evident aici ideăea unei renaşteri într-un viitor

îndep rtat, şi nu a unei treziri imediateă pe lumea cealalt .ăTot la Sakkarah a fost descoperit în

iunie 1954 un mormânt care nu fusese jefuit, ceea ce reieşea din faptul c în el seă

afla la vedere o caset cu aur şiă bijuterii.În loc de capac, sarcofagul era

închis cu o plac culisant . La 9 iunie aă ă aceluiaşi an, doctorul Goneim a procedat la

deschiderea solemn a sarcofagului.ă Acesta era gol...absolut gol... Mumia îşi p r sise oareă ă

l caşul f r s -şi fi luat cu eaă ă ă ă comorile?La o distan de 80 km de grani a cuţă ţ

R. P. Mongol , savantul rus Rodenko aă

descoperit unmormânt, unul dintre aşa-numitele

kurgane. Mormântul acesta este un fel de movil de piăatr , al c rei interior este c ptuşit cuă ă ă

lemn. Înc perile mortuare sunt toateă pline cu gheveşnice, fapt în urma c ruia seă

creaser aici condi iile dintr-ună ţ frigorifer. Unul dintremorminte con inea trupurileţ

îmb ls mate al unui b rbat şi al uneiă ă ă femei. Amândoi aveau înlor tot felul de obiecte de care ar fi

putut avea nevoie într-o viaţă ulterioar : alimeănte puse în vase, articole de

îmbr c minte, bijuterii, instrumenteă ă muzicale. Toate acestea bine p strate, datorit congel rii.ă ă ă

Într-unul din morminte au fost identificate urmele unui dreptunghi cu câte şase

desene p tratice aşezate pe patruă

rânduri. Totul ar putea fi o copie a mozaicului aflat în palatul

asirian de la Ninive! Mai pot fi identificate figuri ciudate, asem n toare unoră ă

sfincşi cu nişte coarne complicate, pe cap şi cu aripi pe spate, care v desc tendin a de aă ţ

se în l a la cer.ă ţTrebuie s recunoaştem c acestă ă

mormânt mongol nu sugereaz în niciă un fel ideea unei vieţirituale pe lumea cealalt . Sistemul deă

r cire folosit în acest caz — pentruă c despre unăasemenea procedeu este vorba,

dac ne gândim la c ptuşeala de lemnă ă şi la ghea a care umpleţormintele — este mult prea

p mântesc, fiind sortit unei vie i tot peă ţ p mânt. De ce oare soăteau cei din vechime, şi această

întrebare revine obsesiv, c asemeneaă cadavre, preparate în acest fel, vor fi puse în condi iiţ

care s fac posibil reînvierea lor?ă ă ă Deocamdat ,ăa r mâne un mister.ăÎn satul Wu-Chuan din China există

un mormânt dreptunghiular cu dimensiunile de 14 m pe 12 m. Acolo se afl scheletele a 17ă

b rba i şi 24 de femei. Nici aici nu auă ţ putut fi g săite semne ale unei mor i violente.ţÎn Anzi exist morminte în ghe ari, înă ţ

Siberia, morminte s pate în ghea , înă ţă China, în reului, ca şi în Egipt, morminte

individuale sau de grup. Mumii pot fi g site în ExtremulăNord, ca şi în Africa de sud. Şi to iţ

mor ii erau preg ti i şi aproviziona i cuţ ă ţ ţ grij , înăreînvieri într-o epoc mai târzie.ă

Fiecare leş este prev zut cu toateă cele trebuincioase

-o nou via şi toate morminteleă ţă construite ca s poat rezista timp deă ă milenii.Sunt toate acestea întâmpl toare?ă

Sunt nişte idei stranii ale str moşiloră noştri? Sau existe o f g duial veche —ă ă ă

necunoscut nou — privitoare la oă ă reînviere? Cine ar fi putut s-oLa Ierihon au fost scoase la iveală

morminte având o vechime de 10.000 de ani şi au fost g site capete modelate în ghipsă

vechi de 8.000 de ani. Lucrul este uimitor, deoarece pe vremea aceea poporul care

tr ia în acele locuri nu cunoşteaă ol ritul. În alt parteă ălocalit ii Ierihon au fost descoperiteăţ

şiruri întregi de case rotunde; zidurile sunt înclinate în partea superioar înspreă

interior, asemenea unor bol i deţ cupol .ă

Atotputernicul izotop al carbonului — C-14 — cu ajutorul c ruia poate fiă determinat vârstăa unor substan e organice, indic înţ ă

acest caz o vechime de 10.400 de ani. Aceste dateob inute pe cale ştiin ific corespundţ ţ ă

destul de exact cu acelea pe care le-au indicatpreo ii egipteni. Ei au sus inut cţ ţ ă

înaintaşii lor întru profesiune au practicat-o timp deeste 11.000 de ani. Şi aceasta este

numai o întâmplare?Pietrele preistorice descoperite la

Lussac (Poitou - Fran a) prezint înţ ă aceast privină ţăinteres deosebit: desene reprezentând

oameni îmbr ca i absolut modern,ă ţ purtând p l rii, să ări sau pantaloni scur i. Abatele Breuilţ

a apreciat desenele ca fiind autentice şi declara iile sale au dat peste cap toateţ

cunoştin ele noastre despre preistorie.ţ Cine agravat pietrele? Este foarte greu s -ăi imaginezi un om preistoric, acoperitţ

cu pieide animale, care decoreaz pere iiă ţ

unei peşteri cu desene reprezentând personaje îmbr catăca în secolul al XX-lea!Cele mai extraordinare fresce din

epoca de piatr g site pân în prezentă ă ă au fost descoperite în 1940, în peştera de la

Lascaux, în sudul Fran ei. Armonia şiţ prospe imea acestei artţcturale ni se prezint atât deă

neîntinat , încât nu putem evita două ă întreb ri care cer înăios un r spuns: cum şi cu ce mijloaceă

şi-a luminat artistul preistoric peştera pentru aputea executa opera sa mig loas şiă ă

pentru care motiv au fost aleşi tocmai pere ii peşteriţ

ca s g zduiasc aceste uimitoareă ă ă picturi?Nu ar fi dispuse persoanele care

socotesc drept stupide aceste întreb ri s ne explică ăe atunci urm toarele contradic ii:ă ţ

dac locuitorii preistorici ai peşteriiă erau primitivi şi s lbatici, nu ar fi putut realiza peă

pere ii peşterii aceste uimitoare picturi.ţ Dacăei ar fi fost totuşi într-adev r capabiliă

s înf ptuiasc asemenea picturi, cumă ă ă de nu au fstare s -şi construiasc locuin e înă ă ţ

care s tr iasc omeneşte? Savan iiă ă ă ţ apreciaz c aniă ămilioane de ani capacitatea de a-şi

construi cuiburi şi vizuine. Se pare însă c nu vor sărecunoasc aceeaşi capacitate şi luiă

homo sapiens!În deşertul Gobi, profesorul Kozlov a

g sit, nu departe de ciudatul nisipă

vitrificat de care am pomenit mai înainte şi care

a putut lua naştere numai la temperaturi foarteridicate, la o mare adâncime, sub

ruinele carierelor din Hara-Hoto, un mormânt a c ruiăvechime este apreciat la circaă

12.000 de ani. În mormânt a fost g sită un sarcofag cu dou trupuri apar inând unor oameniă ţ

boga i, iar pe capacul sarcofaguluiţ imaginea unui cerc împ r it la mijloc printr-o linieă ţ

vertical .ăPe coasta apusean a insulei Borneo,ă

în mun ii Subis, a fost descoperit oţ ă re ea întreagţ ăeşteri a c ror dispozi ie aminteşte peă ţ

aceea a unei catedrale. Vârsta obiectelor g site aiăa fost evaluat la circa 38.000 de ani.ă

Printre aceste obiecte extraordinare exis

t es turi de o fine e şi o execu ieă ţ ă ţ ţ aproape de neimaginat; cum de au putut fi confec ionţde nişte s lbatici? Semne deă

întrebare, mereu noi semne de întrebare...Toate acestea nu sunt simple

ipoteze; exist fapte din abunden ;ă ţă peşteri, morminte, sarcofage, mumii, h r i vechi,ă ţ

construc ii fantastice dovedindţ capacit i arhitectonice şi teăţice uriaşe, legende şi tradi iiţ

enigmatice de provenien e diverseţ care nu se încadreaz înăi una din schemele cunoscute de noi.Primele îndoieli apar din modul de a

ra iona al arheologilor. Dar este nevoieţ s fie păracticate adev rate breşe în junglaă

trecutului. Trebuie stabilite noi pietre de hotar,ba chiar şi o serie de indica ii certeţ

trebuie revizuite.

Un lucru s fie clar: în lucrarea deă fa nu ne propunem s punem laţă ă îndoial istoria ultiăr dou milenii. Noi discut m şi neă ă

referim exclusiv la perioada preistoriei, la perioada cea mai îndep rtat a începuturiloră ă

istoriei, pe aceasta c ut m s oă ă ă clarific m.ăNe este imposibil s d m cifre şiă ă

date referitoare la perioada în care a avut loc vizitaunor fiin e extraterestre pe Terra şiţ

nici când au început acestea să influen eze fiin elţ ţre tr iau atunci pe P mânt. Cu toateă ă

acestea, ne asum m îndr zneala să ă ă contest m datele cuăeste jalonat preistoria noastr .ă ă

Credem, şi avem destule temeiuri pentru aceasta, c puătem fixa evenimentul respectiv în

perioada paleoliticului inferior, adică între anii 4

0.000 şi 10.000 î.e.n. Metodele noastre de datare a evenimentelor, inclusiv folosire

a renumitului izotop C-14, sunt departe de a fi infailibile atunci când dep şim 5.600ăde ani. Cu cât substan a pe care oţ

cercet m dateaz de mai mult timp, cuă ă atât devine mai nesigur procedeul folosirii carbonului

radioactiv. Cercet tori serioşi ne-auă informatasupra faptului c ei nu consideră ă

metoda C-14 drept prea util , întrucâtă între 30.000 şi000 de ani vârsta unei substan eţ

organice poate fi stabilit dup dorin aă ă ţ examinatorului.Desigur c aceste opinii critice nuă

trebuie acceptate f r rezerve, dară ă este cert c amăavea absolut nevoie, paralel cuă

metoda C-14, şi de o alt metod deă ă stabilire a vechimii, bazat pe cele mai moderneă

aparate de m surat.ă

CAPITOLUL AL VIII-LEA

Uriaşii au fost abandona i pe Insulaţ Paştelui de c tre zei? Cine a fostă Dumnezeul alb? Se cultiva bumbac, deşi r zboiul deă esut nu era cunoscut. Treaptaţ

superioar a adev ruluiă ă

Primii navigatori europeni care la începutul secolului ai XVIII-lea au p şită pe InsulaPaştelui n-au putut s -şi creadă ă

ochilor. Pe acest petic de p mânt, aflată la o distan dţă0 km de coasta chilian , auă

descoperit sute de statui imense, r spândite pe întreaga insăul .ăMun i întregi fuseser de-a dreptulţ ă

r sturna i, roca vulcanic dur caă ţ ă ă fierul fusese t iatăucat de unt, iar stânci masiveă

cânt rind zeci de mii de tone z ceauă ă

prin diferite locuriunde nu ar fi putut fi prelucrate.Sute de statui uriaşe, unele atingând

10÷12 m în l ime şi cânt rind 50 deă ţ ă tone, contemplăazi cu ochii lor lipsi i de via , aidomaţ ţă

unor robo i monstruoşi care aşteaptţ ă clipa cânddin nou puşi în func iune, peţ

c l torul aflat în trecere pe acesteă ă meleaguri. Ini ial, acţoloşi purtau şi nişte p l rii, dar, după ă ă

cum v pute i închipui, p l riile nuă ţ ă ă contribuie cezlegarea misterului. Dac maiă

ad ug m la aceasta şi faptul că ă ă p l riile, în greutate de pă ă0 tone, z ceau departe de capetele deă

piatr ale statuilor c rora leă ă apar ineau, urmând abţia s fie ridicate la în l imeaă ă ţ

necesar , ve i în elege c ele nu facă ţ ţ ă decât s încâlcească ărea enigmei.

Prin preajma unora din aceşti coloşi s-au g sit nişte t bli e de lemnă ă ţ acoperite cu un felhieroglife speciale. Dar cea mai mare

parte dintre t bli e au disp rut, şi înă ţ ă zilele noastre nu mai exist decât vreo zece,ă

r spândite prin muzee; mai mult, până ă în prezent nu a pfi descifrat nici una din ele.ăCercet rile întreprinse de Thoră

Heyerdahl cu privire la aceşti coloşi misterioşi au scos la iveala faptul c pe teritoriul insuleiă

s-ar fi succedat trei forme de civiliza ieţdistincte, prima p rând, în chipă

paradoxal, a fi fost cea mai evoluat .ă Resturi de lemncarbonizat descoperite de acelaşi

Heyerdahl ar data de prin anul 400 al erei noastre. Nimic îns nu ne dovedeşte că ă

r m şi ele de c rbuni şi oase ar aveaă ă ţ ă

vreo leg tur cu uă ăDe-a lungul pere ilor stâncoşi aiţ

insulei şi de jur împrejurul craterelor vulcanice, exploratorul a descoperit sute de statui

începute, dar neterminate. Mii de unelte, niştesimple topoare de piatr , erauă

împr ştiate la rândul lor, ca şi cumă lucrul ar fi fost întrt pe neaşteptate.Insula Pastelul se afl situat departeă ă

de orice continent şi de orice civiliza ie.ţ Lunaşi stelele sunt mai apropiate pentru

locuitorii insulei decât orice alt uscat. Niciun arbore nu creşte pe acest sol

vulcanic. Nici nu poate fi deci vorba de a explica transportul coloşilor cu ajutorul

unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut s hăr neasc mai mult de 2.000 deă ă

oameni (ast zi nu mai exist decâtă ă vreo câteva sute). De asenea, nu se poate presupune c , într-ă

un trecut îndep rtat, insula ar fi fostă aprovizionatăpe cale maritim cu hran şiă ă

îmbr c minte. Cine a putut atunciă ă desprinde asemenea blocuripiatr direct din munte, ca apoi s leă ă

prelucreze şi s le transporte, f ră ă ă ajutorul unorrunchiuri de lemn, la câ iva kilometriţ

dep rtare? Cine oare le-a dat formaă definitiv , lăe-a şlefuit, le-a ridicat în picioare? Şi

cum de le-au mai fost puse pe cap şi aceste p lă ăi de 10 tone, a c ror piatr proveneaă ă

din alt carier decât cea a statuilor?ă ăDac , de bine, de r u, având oă ă

imagina ie foarte bogat , po i s - iţ ă ţ ă ţ închipui un furnicar dridicând în Egipt piramide după

metoda „Hei-rup”, nici vorb nu poateă

fi de aşa ceva în IPaştelui, unde nu exista aceast masă ă

de oameni. În orice caz, 2.000 de oameni n-ar fi putut s ciopleasc , cu ajutorulă ă

uneltelor lor foarte primitive, din stâncă vulcanic , tareăca o elul, aceşti coloşi nici m car dacţ ă ă

ar fi lucrat zi şi noapte. Cu atât mai mult cu carte din locuitori trebuiau, totuşi, să

cultive terenurile s r c cioase aleă ă ă insulei, s seăcupe cât de cât cu pescuitul, câ ivaţ

dintre ei s eas stofe şi să ţ ă ă împleteasc frânghii.ă

ste cert, 2.000 de oameni n-ar fi fost în stare s ridice statuile-colos! Iar oă popula ie mai numeroas n-avea cum sţ ă ă

tr iasc pe insul . În aceste condi ii,ă ă ă ţ cine a realizatceste sculpturi? Şi în ce scop? Şi de

ce statuile sunt toate ridicate de jur împrejur, pe rmuri, iar în interiorul insulei nu seţă

afl nici una? C rui cult s fi slujit ele?ă ă ăDin p cate, chiar şi aici, pe acestă

petic de p mânt, primii misionari veni iă ţ din Occidentau f cut totul ca bezna ce acoperă ă

trecutul s sporeasc , dând focă ă t bli elor gravate, intă ţcând practicarea cultelor str vechi şiă

ştergând, pe cât le-a fost posibil, urmele acestoraOricât de temeinic s-au str duit aceştiă

oameni cucernici, ei nu au putut împiedica pe b ştăaşi s -şi denumeasc înc şi în ziuaă ă ă

de azi insula „ ara oamenilor-p s ri”.Ţ ă ă Conform tradiţeni zbur tori ar fi aterizat pe insulă ă

cu mult vreme în urm şi i-ar fiă ă înv at pe locuităţs fac focul. Legenda esteă ă

confirmat de sculpturi, ce reprezintă ă fiin e zbur toare cu ocţ ăi mari, ficşi.Coinciden ele dintre Insula Paştelui şiţ

Tiahuanaco se impun de la sine. Şi aici şi acolo,aceiaşi coloşi de piatr apar inândă ţ

aceluiaşi stil, cu fe e seme e si cu oţ ţ expresie stoicăcând în 1532 Francisco Pizarro a

încercat s afle de la incaşi am nunteă ă cu privire la orinile cet ii Tiahuanaco, ei i-au r spunsăţ ă

c nici un om nu a v zut vreodată ă ă acest oraş altfecât în ruine, deoarece epoca în care

a fost cl dit se pierde în neguraă vremurilor. Tradiţ

numeşte Insula Pastelul „Buricul p mântului”. Cum se pot explicaă asemenea interferen e înţdou regiuni situate la 5.000 km unaă

de cealalt ?ăPoate c mitologia preincaş ne va daă ă

unele l muriri în privin a aceasta?ă ţ Viracocha, creatul, figureaz printre divinit ileă ăţ

str vechi şi de prim ordin ale acesteiă mitologii. Lui ise atribuie crearea P mântului peă

când era întuneric peste tot şi nu exista Soarele. El ad ltuit mai întâi din piatr un popor deă ă

uriaşi. Dar, cum nu se declara satisf cut de opeăsa, pr v li peste ea un val imens deă ă

ap , înecând-o. În l apoi Soarele şiă ă ţă Luna deasupraiticaca, pentru ca s fac lumin peă ă ă

P mânt. Apoi — lua i aminte! —ă ţ model din lut chipuriăde animale la Tiahuanaco şi le d duă

via . Oamenilor le d du grai, îi învţă ă ăţă anumite deprpuse la îndemân unele meşteşuguri,ă

pentru ca, în cele din urm , s -iă ă trimit în zbor peăe ei pe diversele continente pe care

urma s le populeze. Dornic s vadă ă ă dac pove ele sală ţe au fost urmate întocmai, precum şi

ce roade d deau, el a întreprins maiă apoi o c l torieă ătov r şit de dou ajutoare. Subă ă ă

înf işarea unui b trân, Viracochaăţ ă str b tu Anzii şi b tuă ă ăte. Pe ici, pe colo fu prost întâmpinat.

Locuitorii Cachei se ar tar atât deă ă neprimitori,încât, cuprins de îndrept it mânie,ăţ ă

d du foc unei stânci, pârjolulă amenin ând s aprindţ ăporul nerecunosc tor îi implor însă ă ă

iertarea şi el stinse focul printr-un simplu semn alii. În cursul peregrin rilor sale,ă

Viracocha nu încet s dea sfaturi înă ă dreapta şi în stâeroase au fost templele ridicate în

cinstea sa. În cele din urm , înă provincia de coast Măanta, îşi lu r mas bun de laă ă

p mânteni, promi ând c va maiă ţ ă reveni cândva, p şi peste valăocean, f cându-se nev zut în zare...ă ăPretutindeni unde au p truns înă

America central şi de Sud,ă conchistadorii au auzit vorbindu-se de Viracocha şi ele uriaşi

albi coborâ i de undeva din ceruri...ţ Uimi i, ei au aflţat c apar ineau unei semin ii createă ţ ţ

de Fii ai Soarelui, care, înainte de a disp rea dinănou, au înv at pe oameni tot felul deăţ

meşteşuguri. Toate legendele pe care spaniolii au avut prilejul s le aud afirmau c Fiiiă ă ă

Soarelui se vor reîntoarce.De fapt, continentul american este

leag nul unora dintre cele mai vechiă civiliza ii.ţCunoştin ele noastre îns nuţ ă

dep şesc în aceast privin mai multă ă ţă decât aproximativ un mm oare vreodat de ce cu 3.000 deă

ani înaintea erei noastre, în Peru, incaşii cultivau bumbac, cu toate c nu cunoşteauă

r zboiul de esut? Sau vom aflaă ţ vreodat de ce mayaşii, caăcunoşteau roata, f r îns a se folosiă ă ă

de ea, construiau drumuri?Şi alt miracol: fantasticul colier de jad

verde, împletit din cinci şiraguri, descoperit în piramida de la Tikal din

Guatemala. Cine ne va putea explica prezen a jadului,ţaceast piatr originar din China, înă ă ă

adâncurile unui mormânt guatemalez? Dar sculpturilolmecilor, cu capetele lor uriaşe

acoperite de c şti, care nicicând nu voră

putea fi v zuteăîn muzee, ci contemplate doar la

fa a locului, pentru c nici un pod de peţ ă acele meleaguri n-ar putea rezista greut ii lor?ăţ

Doar cei mai „mici” dintre aceşti monoli i, a c roţ ăeutate nu dep şea 50 de tone, auă

putut fi transporta i cu ajutorulţ scripe ilor şi al unorţutilaje moderne speciale. Atunci când

se pune problema unor monoli i de 100ţ de tone,tehnica noastr se dovedeşteă

neputincioas . Ei bine, str moşii noştriă ă îndep rta i puteauă ţst lucru. Dar cum oare?Î i vine s crezi uneori c acesteţ ă ă

popoare str vechi se distrau c rând deă ă colo-colo mase ee de piatr prin mun i şi v i! Egipteniiă ţ ă

îşi aduceau obeliscurile de la Assuan, arhitec iiţla Stonehenge îşi aduceau blocurile de

stânc din Walesul de sud-vest şi dină Marlborough,

sculptorii din Insula Pastelul îşi c rauă monştrii de piatr din cariere aflateă departe de coast ; cât despreă monoli ii de la Tiahuanaco, nimeni n-aţ ştiut vreodat despre unii dintr e ei deă unde au fost aduşi. Curioase popoare, care îşi cl deau templele şi îşiă amplasau sc urile în locurile cele mai ”imposibile”! De dragul dificult ilor?ăţ Sau pentru pl cerea de complicaă existen a?ţNu vrem s -i consider m proşti peă ă

artiştii noştri str vechi, care ar fi putută foarte bine cl deasc templele şi s -şiă ă ă ridice statuile în imediata apropiere a carierelor de unde-şi eau piatra. Dar nu au procedat în felul acesta pentru că tradi ia îi obliga s aleag anum eţ ă ă locuri, şi nu altele. Suntem convinşi că fort rea a incaş de la Sacsayhuamană ţ ă n-a fost î ridicat deasupra oraşuluiă Cuzco, ci pentru c tradi ia consideraă ţ acest loc ca sfânt. De altfel, suntem convinşi c , pretutindeni unde au fostă

g site asemenea str vechi şi monumenă ă tale edificii ale omenirii, solul mai ascunde înc vestigii dintre cele maiă semnificative şi importante pentru

cunoaşterea trecutului nostru. Aceste vestigii ar putea s aib o mareă ă însemn tate pentru actuala şiă viitoarea dezvoltare a astronauticii. Cosmonau ii necunoscu i care, acumţ ţ multe milenii, au petrecut probabil un timp pe P mântătrebuie s fi avut convingerea că ă

omul va atinge cândva un nivel tehnic şi ştiin ific car s -i permit s p trundţ ă ă ă ă ă în spa iul cosmic. Oamenii s-auţ str duit întotdeauna — dup cum o aă ă universal — s -şi caute semeni înă ă cosmos, s stabileasc contacte cu alteă ă forme de via cu alte fiin e din universţ ţ şi s -şi descopere leg turi de rudenieă ă cu ele.În zilele noastre, cu ajutorul

antenelor şi al posturilor de emisie, au

fost lansate în univers primele semnale radiofonice destinate unor fiin e inteligente extrateresţtre. Când vom primi oare r spuns? Înă

zece, cincisprezece sau o sut de ani?ă Cu neputin d apreciat. Nu ştimţă m car nici spre care astru s neă ă expediem mesajele, deoarece nici nu b nuim care planet este maiă ă interesant pentru noi. Nu ştim nimică despre acest lucru,dar se prea poate ca planeta

noastr s fie depozitara unor indica iiă ă ţ pre ioase în aceast rivin .ţ ă ţă Imponderabilitatea, particulele elementare, antimateria se afl înă centrul preo cup rilor noastre, neă monopolizeaz toat aten ia şi nu maiă ă ţ acord m nici un moment c ut riă ă ă uprafa a propriei noastre planete aţ unor indicii care ne-ar permite poate s afl m locă ăul nostru de baştin , planeta de peă

care provenim.

Luate literal, faptele care pân acumă se încadrau cu greu în mozaicul reprezent rilor noasătre tradi ionale despre trecut ne vorţ

ap rea acum aproape plauzibile.ă Aprecierea nuse opreşte numai la ciud eniileăţ

relevate de textele antice, ci se extinde şi asupra a „ceea ce sare în ochi” la o prim analiză ă

privind globul. Întrucât suntem înzestra i cu ra iuţ ţn m.ăOmul va atinge treapta superioar aă

adev rului atunci când va în elege că ţ ă eforturile salelenare pe calea progresului au

constat în fapt în a epuiza întreaga experien a trecutuluţăi, spre a deveni apt pentru a stabili

leg turi cu cosmosul şi a-şi organizaă existen a în cţosmos. Dac acest punct de vedere eă

real, atunci şi ultimul adept

neinteligent al claustr rii trebuie s recunoasc că ă ă ă

impulsul uman cel mai puternic constă în a popula univeul, pentru a sem na pretutindeniă

spiritul, energia şi experien a sa.ţCând toate eforturile şi for eleţ

intelectuale vor fi puse în slujba cercet rilor spa iale,ă ţezultatele cercet rii vor demonstraă

conving tor absurditatea r zboaieloră ă pe p mânt. Când oăenii, indiferent de ras , popor şiă

na iune, îşi vor uni for ele pentruţ ţ realizarea tehnicăorului c tre planetele îndep rtate,ă ă

P mântul va c p ta — cu toateă ă ă miniproblemele sale — dile corespunz toare propor iilor saleă ţ

reale, raportate la spa iul cosmic.ţPrezic torii vor putea s -şi închidă ă ă

cabinetele, alchimiştii s -şi arunceă creuzetele, ghicvor da faliment. Şarlataniile care de

milenii fac impresie nu vor mai avea c utare.ăDe îndat ce universul îşi vaă

deschide por ile, omenirea va cunoaşteţ un viitor mai bun.Cunoştin ele pe care le dator mţ ă

stadiului actual al ştiin ei motiveaz înţ ă esen scepticisţăru cu privire la interpret rileă

tradi ionale ale trecutului. Iar dac neţ ă declar m sceptiăci, o facem în sensul pe care îl

acorda Thomas Mann acestei no iuniţ cu ocazia unei conferin e inute prin 1920:ţ ţ„Scepticul are o tr s tur pozitiv , şiă ă ă ă

anume c ia totul drept posibil”.ă

CAPITOLUL AL IX-LEA

Oraşe din jungl construite după ă calendar. Migra ia unui popor sauţ excursie familial ? Un zeu lipseşte deă la întâlnire. De ce cl dirileă

observatoarelor astronomice sunt rotunde? Maşini de calcul în antichitate.

Deşi, dup cum am mai subliniat, nuă este în inten ia noastr s punem subţ ă ă semnul întreb ri ria omenirii dină ultimele dou milenii, credem, totuşi, că ă zeit ile grecilor şi romanilor precum şiăţ cea mai mare parte a personajelor mitologice poart pecetea unui trecută foarte îndep rtat. De când există ă

omenire, tradi iile str vechi se transmitţ ă din genera ie în a ie. Chiar şiţ ţ studierea unor civiliza ii relativţ moderne duce adesea la descoperireaunor indicii care sunt m rturii aleă

unui trecut imemorial.În p durile virgine din Guatemala şiă

Yucatan se g sesc ruine ale unoră monumente care potsta al turi de uriaşele construc iiă ţ

egiptene. Suprafa a bazei piramidei deţ la Cholula,situat la 100 km sud de Mexico, esteă

mai mare decât aceea a piramidei lui Kheops. Cât

despre piramidele de la Teotihuacan, care se g sesc la 50 km nord deă Mexico, r spândiăte pe o suprafa de aproape 20 km2,ţă

tot ceea ce s-a scos pân în prezent laă iveal este oăentat dup norme astronomice.ă

Scrierea cea mai veche cu privire la Teotihuacan nerelateaz c acolo zeii s-au întâlnită ă

pentru a se sf tui cu privire la soartaă oamenilor, fapt care s-ar fi petrecut pe vremea

când homo sapiens înc nici nuă ap ruse.ăDespre calendarul mayaşilor, cel mai

precis din cele cunoscute vreodat ,ă am mai avutocazia s vorbim. În felul acesta amă

aflat despre existen a ecua iei luiţ ţ Venus. Este pedeplin dovedit în prezent c toateă

cl dirile din Chichén Itza, Tikal, Copánă sau Palenque

au fost ridicate fiind respectate normele acestui calendar legendar. Nu se construiau piramide şi temple pentru că

era nevoie de ele. Piramidele şi templele erau cl dităe deoarece calendarul poruncea ca la

fiecare 52 de ani cutare sau cutare edificiu, ridicat în cutare loc, s ating ună ă

num r bine precizat de nivele.ă Calendarul justifica fiecare piatr a edificiului, iară

edificiul în întregime nu cap t ună ă sens decât în rapcu indica iile calendarului.ţPrin anii 600 ai erei noastre s-a

petrecut îns un eveniment deă neîn eles: un popor întregţa p r sit dintr-o dat , aparent f ră ă ă ă ă

nici o pricin , oraşele sale temeinic şiă cu trud riăimp de secole. Temple somptuoase,

piramide minunate, pie e înconjurateţ

de sculpturi,vaste stadioane au r mas pustii.ă

Curând, jungla a p truns pretutindeni,ă a m cinat zidurăile, a redevenit atotst pânitoare; înă

scurt vreme, totul nu a mai fost decâtă un imens câmde ruine. Nici unul dintre locuitori nu

s-a mai reîntors pe aceste meleaguri.S ne închipuim un fenomenă

asem n tor petrecându-se în Egiptulă ă antic: timp de genera ii suţonstruite, pe baza unor indici

astronomici, temple, piramide, oraşe, lucr ri de canaălizare, drumuri; se sap în piatr cuă ă

trud şi cu unelte primitive sculpturiă colosale cu care se împodobesc monumente;

odat terminat munca aceasta,ă ă s vârşit timp de peste un milă ă, locul de baştin este p r sit şi seă ă ă

emigreaz spre nordul neprimitor. Ună asemenea fenome

plasat într-un cadru istoric ceva mai recent pare de neconceput, fiind absurd. Dar, cu cât un fenomen este mai de

neîn eles, cu atât explica iile care seţ ţ propun sunt mai numeroase şi mai nedesluşite. Astfel, s-a

spus mai întâi c mayaşii au fost poateă constrânşisc locurile de baştin de nişteă ă

n v litori. Dar cine i-ar fi putut atacaă ă pe mayaşi tocmaise aflau la apogeul civiliza iei lor? Deţ

altfel, nu exist nici cel mai mic indiciuăcare s duc la concluzia c ar fi avută ă ă

loc vreo lupt . Demn de luat înă ă seam este ideeaăra ia neaşteptat a fost determinatţ ă ă

de schimb ri violente ale climei. Dară nici pentru aceast explica ie nu s-au g sit dovezi.ă ţ ă

Din regiunea în care era aşezat vechiul imperiu pânăgrani ele noului imperiu unde s-auţ

stabilit mayaşii nu este în linie dreapt decât o distaăn de 350 km. Or, o str mutare peţă ă

un spa iu atât de restrâns nu ar fiţ evitat consecin eleţi înr ut iri catastrofale a climei. S-aă ăţ

spus, de asemenea, c o epidemieă distrug toare arăi putut fi pricina acestei neaşteptate

deplas ri. Este o ipotez plauzibil ,ă ă ă dar care mai trebuie verificat . În afar de faptulă ă

c este o versiune la fel ca oricareă alta, ea nu aduce în sprijinul ei nici o dovad . Aă

izbucnit oare un conflict între genera ii? Ceaţtân r s-a ridicat împotriva celeiă ă

vârstnice? Un r zboi civil? Oă revolu ie? Dac accept mţ ă ăaceste ipoteze, atunci ar fi p r sită ă

regiunea doar o parte a popula iei, şiţ anume cei învinşi. Înving torii ar fi r mas pe loc.ă ă

Totuşi, cercet rile întreprinse peă şantierele arheologice n-au adus probe materiale cares ateste c cineva ar fi r mas pe loc.ă ă ă

Un popor întreg şi-a p r sit dintr-o dată ă ă vechileguri, l sându-şi sanctuarele pradă ă

junglei.S ne fie permis s înf iş m aici, peă ă ăţ ă

lâng atâtea ipoteze, tot atât de pu ină ţ confirmate,r opinie. Oricât ar p rea deă ă

îndr znea , nu o consider m mai pu ină ţă ă ţ verosimil decât ipotăate anterior.Nişte „zei” (despre care noi

presupunem c au fost cosmonau i) auă ţ vizitat cândva, cu multeilenii în urm , pe str bunii mayaşilor.ă ă

Un fapt r mâne demn de subliniat, şiă anume c numeăindicii ne îndrept esc s credem căţ ă ă

popoarele americane sunt originare din Orientul antic

. Tradi iile p strate cu sfin enie deţ ă ţ mayaşi, în domeniul astronomiei, matematicii şi înto ii calendarului, sunt doar tot atât de vechi ca şi cele ale civiliza iilor vechiului O rient. Întrucâtţ „zeii” le promiseser c vor reveniă ă cândva printre ei, înv mintele tradi uăţă obiectul unui cult riguros. Astfel a luat naştere o nou religie, cultura luiă Kukulkan, misteriosul „Şarpe zbur tor”.ăDup tradi ia religioas , „zeii” aveauă ţ ă

s coboare din ceruri atunci cândă mayaşii îşi vor fedificiile în conformitate cu ciclurile

prescrise de calendar. Iat de ce preo iiă ţ îndemnau poporul s construiasc templeleă ă

şi piramidele respectând cu sfin enieţ ciclurile sacre, pentru c anul termin rii lor avea să ă ă

fie un an al bucuriei. Atunci zeul Kukulkan seva pogorî din ceruri, îşi va lua în

primire edificiile şi va tr i din nouă printre oameni.Dar iat c opera s-a s vârşit, aă ă ă

început anul reîntoarcerii lui Kukulkan, şi zeul tot nu. Poporul cânta, se ruga, aştepta...

Aştept un an întreg. Nenum ra i sclaviă ă ţ au fost sacriîn cinstea lui Kukulkan, au fost

sporite ofrandele de ulei, porumb, podoabe. Cerul continua s fie liniştit, netulburat deă

vreun semn prevestitor. Nava înaripat a zeuluăi nu-şi f cu apari ia, nu se auzi nici ună ţ

foşnet, nici un tunet îndep rtat. Anul s-ăa închef r ca f g duiala s se fi îndeplinit.ă ă ă ă ăDac admitem aceast ipotez , neă ă ă

d m scama cu uşurin de propor iileă ţă ţ dezam girii preo iloă ţui. Dup sute de ani de munc irosi i,ă ă ţ

îndoiala începu s încol easc înă ţ ă mintea lor. Nu cu

ecurase vreo greşeal în calculeleă astronomice ale calendarului? Oare „zeii” se vor ar taă-alt loc, într-un alt moment? Erau oare

victimele unei erori cumplite?Anul mistic, de la care mayaşii încep

calcularea timpului şi implicit calendarul, corespunde, dup semnele lor, cu anulă

3111 î.e.n. Dac aceast dat esteă ă ă exact — şi nu avem nămotiv s o contest m, deoarece oă ă

men ioneaz şi calendarul —, doarţ ă câteva sute de ani desapari ia civiliza iei egiptene de cea aţ ţ

mayaşilor. Dar legendara dat nuă aduce nici o lumin în solu ionarea enigmei peă ţ

care o reprezint aceast civiliza ieă ă ţ miraculoas . Ba maiăt, o descoperire relativ recent areă

chiar darul s încurce şi mai multă indiciile care ar putea explica originea calendarului

şi pricinile migra iei neaşteptate despreţ care vorbeam mai înainte.Abia în 1935 a fost descoperit la

Palenque (Imperiul Vechi) un desen gravat pe o piatr reprezentând foarte probabil peă

zeul Kukumatz (Kukulkan în Yucatan). Nu este nevoie s fii înzestrat cu o imagina ieă ţ

deosebit pentru ca, de îndat ceă ă priveşti aceast opăo p rere preconceput , s - i pui totă ă ă ţ

felul de întreb ri.ăCel mai sceptic dintre privitori va

constata c desenul reprezint o fiină ă ţă cu înf işareăţsc , aşezat într-un aparat în careă ă

ast zi şi un copil ar recunoaşte oă rachet . Cap tul veă ăeste ascu it şi prev zut cu gîtuituri caţ ă

la o ventuz , apoi se l eşte şi seă ăţ termin cu oă. Conduc torul vehiculului, aplecată

înainte, manevreaz o serie de aparateă de controlnedefinite; c lcâiul stâng se sprijină ă

pe un fel de pedal . Îmbr c mintea saă ă ă se compune ditaloni scur i în carouri, strânşi cu oţ

curea lat , o scurt cu o croială ă ă modern , japoneză ănumeroase br ri şi genunchere. Arăţă

fi de mirare ca acest personaj s nuă poarte pe cap vreun lucru complicat. Ei bine, chiar aşa

stau lucrurile: este vorba de un fel de casc cu scobituri şi evi, având în creştetă ţ

inevitabilele antene. Cosmonautul nostru atât deel zugr vit, nu arat doar prină ă

atitudinea sa c se afl în ac iune.ă ă ţ Chiar în dreptul fe eţfl suspendat un aparat pe care-lă

priveşte cu aten ie. Scaunul s u pare aţ ă fi desp r it priă ţr-un perete de partea dinapoi a

navei, unde se desluşesc sumedenie de puncte, spirale, p trate, cercuri, toate aşezateă

simetric.Ce semnifica ie s aib acest desen?ţ ă ă

Nici una? Vom fi oare acuza i cţ ă spunem poveşti dacăconsidera drept o dovad în sprijinulă

ipotezelor potrivit c rora P mântul aă ă fost vizitatde cosmonau i?ţDac îns cineva nu vrea s acordeă ă ă

nici o aten ie indiciului pe care-lţ reprezint piatra sălptat de la Palenque, atunci n-avemă

noi oare dreptul s contest mă ă probitatea intelectual care ar trebui s garantezeă ă

obiectivitatea analizei acestor importante descoperiri arheologice? Doar arheologia nu

este pus în fa a unor fantome; ea seă ţ sprijin , în cazăul de fa , pe observarea, unor fapteţă

concrete.Dar s ne continu m seria întreb riloră ă ă

la care pân în prezent nu s-aă r spuns. De ce oareănstruit mayaşii cele mai vechi oraşe

ale lor tocmai în jungl ? De ce nu peă malurile unuifluviu? De ce nu pe malul m rii?ă

Tikal, de exemplu, este situat la 175 km în linieaerian de golful Honduras, la 260 kmă

nord-vest de micul golf Campeche şi la 380 kmnord de Oceanul Pacific. Mayaşii erau

familiariza i cu marea, aşa cum oţ dovedesc mul imeţa obiectelor din coral, scoici şi

crustacee confec ionate de ei. Atunciţ de ce aceast „răefugiere” în jungl ? De ce s teă ă

str duieşti s construieşti rezervoareă ă pentru ap , când eă

t mai simplu s te stabileşti peă malurile unul fluviu? Numai oraşul Tikal num r 13 rezerv oare de ap , fiecareă ă ă cu o capacitate de 154.310 m3. De ce oare s-au instalat, au c onstruit, au muncit mayaşii în plin jungl , şi nuă ă într-o regiune „mai judicios” aleas ? Că i curioase, c ror ra iuni misterioase auă ţ dat ei ascultare?Dezam gi i de t cerea zeilor, mayaşiiă ţ ă

au pus în nord, dup marea loră deplasare, bazele unu nou imperiu. Oraşe, temple şi piramide au fost din nou ridicate, dup indica iile dinaină ţte calculate ale calendarului. Ne

putem face o idee de precizia acestor indica ii dup diviziunile de timp peţ ă care le cuprind:

20 kini = 1 uinal, adic 20 zileă18 uinali = 1 tun, adic 360 zileă20 tuni = 1 katun, adic 7.200 zileă20 katuni = 1 baktun, adic 144.000ă

zile

20 baktuni = 1 pictun, adic 2.880ă 000 zile20 pictuni = 1 calabtun, adic 57.600ă

000 zile20 calabtuni = 1 kinchiltun, adică

1.521.000.000 zile20 kinchiltuni = 1 alautun, adică

23.040.000.000 zile

Dar treptele de piatr c rora le-a dată ă naştere acest calendar nu sunt singurele m rturii ale prezen eiă ţ mayaşilor care se înal deasupraţă acoper mântului de nep truns ală ă junglei. ist şi observatoarele!ăObservatorul de la Chichén este prima

şi cea mai veche construc ie circularţ ă ridicat de m ayaă și. Ast zi, după ă restaurare, el se aseam n pân laă ă ă confuzie cu un observator din zilel astre. Cl direa Observatorului, ridicată ă pe o teras în trei trepte, se înală ţă mult deasup runzişului p durii.ă În untrul lui se circul pe o scar înă ă ă

spiral care atinge cel mai îna deă observa ie. În cupola care-l acoperţ ă sunt practicate deschiz turi orientateă spre stele, astfel încât noaptea ele oferă

imaginea impozant a bol ii cereştiă ţ înstelate. Pere ii ori sunt împodobi i cuţ ţ m şti sculptate reprezentând pe zeulă ploii şi un personaj uman... î pat.Este clar c interesul pe care-lă

manifestau mayaşii pentru observarea aştrilor nu este suficient pentru a înt ri ipoteza noastr privindă ă o leg tur a lor cu fiin e ra ionale exă ă ţ ţ erestre. Şi totuşi, nenum rateleă întreb ri f r r spuns te z p cesc!ă ă ă ă ă ă De unde ştiau mayaşii anetelor Uranus şi Neptun? De ce oare deschiderile practicate în cupola Observatorului de la Chichén nu sunt îndreptate

spre cele mai str lucitoare stele? Cineă este zeul cosmonaut reprezentat pe piatra sculptat de la Palenque? Ceă semnifica ie ascunde ca lendarul maya,ţ

cu calculele sale care cuprind 400 de milioane de ani? Cum au reuşit astronomii mayaşi s calculeze anulă

solar şi pe cel venusian cu o precizie care mergea pân la miimi? De la cineă

de ineau ei extraordinarele lorţ cunoştin e de astronomie? Estţe fiecare fapt doar un produs

întâmpl tor al geniului mayaşilor? Sauă poate, dimpotriv , fiăecare fapt sau, şi mai bine spus,

şirul de fapte ascunde altceva, poate vreun mesajhot râtor adresat înc de atunciă ă

omenirii viitoare?S trecem toate aceste lucruri printr-oă

sit şi s alegem bobul de neghin :ă ă ă r mân atâtea rănexplicabile, atâtea „imposibilit i”ăţ

evidente, încât suntem îndrept i i săţ ţ ă aştept m dinăr un efort comun de mari propor ii,ţ

care, f r îndoial , ar permite celă ă ă

pu in rezolvarea pţal a unora dintre enigme, pentru că ă

în prezent ştiin a nu ar mai trebui sţ ă dea înapoi înrurilor pretinse „imposibile”.Trebuie s mai relat m aici groaznicaă ă

poveste a fântânii sacre de la Chichén Itza. Scormonind prin n molul urât mirositor deă

pe fundul fântânii, Edward Herbert Thompson nu a g sitănumai bijuterii şi obiecte de art , ci şiă

numeroase schelete apar inând unorţ tineri şi tine. Diego de Landa, ale c ruiă

informa ii provin din surse str vechi,ţ ă afirm c preo ii, penă ă ţu a potoli mânia zeului ploii şi a pune

cap t secetelor teribile, ofereau dreptă jertf , înăcadrul unor ceremonii solemne,

b ie i şi fete, care erau arunca i de viiă ţ ţ în fântân .ăCeea ce a sus inut de Landa a doveditţ

Thompson cu ajutorul s p turilor sale.ă ă O povesteîngrozitoare, care din adâncurile

fântânii ridic la lumin diferiteă ă întreb ri. Care esteănea acestui pu ? De ce trecea dreptţ

sacru? De ce acest pu , şi nu altul,ţ c ci exist mai mă ăulte care îi seam n perfect.ă ăLa vreo 70 m dep rtare deă

Observatorul mayaşilor, ascuns sub o vegeta ie luxuriant , seţ ăafl un pu aidoma fântânii sacre deă ţ

la Chichén Itza. Gura pu ului, în aleţ c rui împrejuriăi, miriapozi otr vitori şi tot felul deă

insecte, are acelaşi diametru ca şi fântâna sacrătic ”. Pere ii verticali ai celor două ţ ă

pu uri sunt la fel de roşi de vreme şiţ n p di i deă ă ţ

sem narea lor e frapant . Apaă ă ambelor pu uri atinge acelaşi nivel şiţ are aceeaşi culoare v zuie cu sclipiri care bat în cafeniu şi purpuriu. Este neîndoielnic c cele dou pu uri, c e-şiă ă ţ datoreaz , poate, existen a c deriiă ţ ă unor meteori i, au aceeaşi vechime.ţ Totuşi, arheo i nu vorbesc decât de fântâna de la Chichén Itza. Cel de-al doilea pu , identic cu primul, este purţ şi simplu ignorat, cu toate c şi unul şiă cel lalt se afl exact la 900 m dep rtă ă ă de vârful piramidei Castillo, cea mai mare de la Chichén Itza. Piramida este închinat z eului Kukulkan, „Şarpeleă zbur tor”.ăŞarpele este simbolul comun

aproape al tuturor edificiilor mayaşe. Nu este oare uluitor faptul c acest popor al p durii,ă ă

înconjurat de o vegeta ie extrem deţ bogat , nu a s pă ăîn piatr nici un motiv vegetal? Nici oă

plant , nici o floare, ci mereu acelaşiă

şarpe dezgust tor. Din timpuri str vechi,ă ă

şarpele se târ şte prin praf şi peă p mânt. De ce oare s -ă ătocmai acestei reptile însuşirea de a

zbura? Simbol ancestral al r ului,ă şarpele este condamnat s se târasc . Cum de s-aă ă

ajuns ca o vietate atât de resping toare s fie venerată ă ăun zeu şi pe deasupra s mai şiă

zboare? Mayaşii au f cut-o îns . Zeulă ă Kukulkan (Kukumatz)ste, pare-se, altceva decât

reprezentarea primitiv a zeuluiă Quetzalcoatl. Cine esteacest zeu? Ce ne spun despre el

legendele maya?Quetzalcoatl venea dinspre Soare-

R sare. El purta barb şi veşminteă ă albe. El i-a înv at păţyaşi ştiin ele şi artele, le-a dat no iuniţ ţ

de drept, a l sat legi foarte în elepte.ă ţ Prin g

a, porumbul a ajuns cât un stat de om, iar bumbacul a început s crească ă colorat. Dup ceă-a împlinit menirea Quetzalcoatl, f ră ă

a înceta s -şi r spândeasc înv tura,ă ă ă ăţă s-a îndrept-l aştepta o corabie cu care a pornit

spre Venus. Este aproape inutil s maiă amintimc . înainte de a-i p r si, Quetzalcoatlă ă ă

a f g duit mayaşilor c se va maiă ă ă reîntoarce.Apari ia acestui b trân în elept aţ ă ţ

constituit obiectul a numeroase comentarii. I s-a atribuit un rol mesianic, de altfel foarte

firesc, pentru c pe aceste meleaguriă b rba i caă ţre s poarte barb nu se întâlnesc peă ă

toate drumurile. Exist chiar şi oă versiune îndr zneăb trânul Quetzalcoatl era un discipolă

al lui Iisus Hristos! P rerea aceasta nuă mi se

pare conving toare... Oricine ar fiă venit la mayaşi din Lumea veche ar fi trebuit s căunoasc folosirea ro ii, care pune înă ţ

mişcare oameni şi lucruri. Atunci cum se face c unău atât de în elept cum eraţ

Quetzalcoatl, care a dus o activitate de misionar, de legiuitor, de medic, de sfetnic, nu s-a

gândit s -i înve e pe bie ii mayaşiă ţ ţ folosirea ro ii şiţÎntr-adev r, mayaşii nu au folosită

niciodat nici c ru a, nici roata.ă ă ţŞi acum s complet m acest mozaică ă

de enigme printr-o serie de ciud enii,ăţ printr-un m nuncăde tr sn i preistorice pentru a z p ciă ă ă ă

min ile.ţÎn 1900, nişte greci, pescuitori de

bure i, au descoperit în apropiere deţ Anticythera oepav înc rcat cu statui de bronz şiă ă ă

de marmur . Valorile de art au fostă ă

puse în siguranile ulterioare au relevat c naufragiulă

data de pe timpul lui Hristos. La triere,printre toate vechiturile s-a g sit şi ună

obiect de form nedefinit , care s-aă ă dovedit afi mai important decât toate statuile

laolalt . Dup ce a fost supus unuiă ă tratament special, s-a v zut c era vorba de oă ă

plac de bronz pe care erau gravateă cercuri, inscrip ii şi ro i din ate. În curând s-aţ ţ ţ

l murit c inscrip iile aveau o leg tură ă ţ ă ă cu astronomiost demontat şi cur it bucat cuă ăţ ă ă

bucat . S-a constatat astfel c eraă ă vorba de o adev raăde construc ie ciudat , prev zut cuţ ă ă ă

ace mobile, cadrane complicate şi pl ciă de metal grave. Reconstituit, aparatul num raă

peste 20 de ro i din ate, un fel deţ ţ mecanism diferen iaţ

l şi o roat cu coroana din at . Ună ţ ă arbore cilindric se afla plasat pe una din laturilesale. Când acesta se rotea, cadranele

se puneau în mişcare cu viteze diferite. Acele erau protejate de nişte tocuri de bronz

pe care erau gravate inscrip ii lungi.ţ Dac aiăavut ocazia s vezi „maşin ria de laă ă

Anticythera”, nu mai po i s pui laţ ă îndoial talentelăr noştri în materie de mecanic deă

înalt precizie. Dealtfel, aparatul eraă atât de perfecţt, încât, probabil, nu era primul model

de acest fel. Dup p rerea profesoruluiă ă americanSolla Price, ar fi vorba de un fel de

maşin de calcul cu ajutorul c reia seă ă puteau urm ri mişc rile Soarelui, Lunii şi,ă ă

poate, şi ale altor aştri.Lucrul cel mai important nu este că

data construc iei acestui aparatţ extraordinar sesitueaz prin anul 82 î.e.n. Grozav deă

interesant ar fi de aflat cine a inventat modelul acestui aparat, al acestui

planetariu miniatural.Se spune c împ ratul Frederic al II-leaă ă

(de Hohenstaufen) ar fi adus din Orient, la sfârşitul celei de-a cincea cruciade, în

1229, un cort ciudat. În interiorul lui se g sea uăn aparat cu angrenaje şi prin

acoperişul cortului, în form de cupol ,ă ă se puteau observa mişc rile astrelor! Înc un planetariuă ă

antic d naştere la întreb ri... Maiă ă merge ca pe timi Hristos s se fi construit mecanismeă

de precizie, dar un planetariu... Oricine ştie c pe vremea aceea ideea că ă

P mântul se roteşte sub o boltă ă

cereasc nemişcat era depară ă

fi f cut drum. Nici m car foarteă ă în elep ii astronomi chinezi sau arabiţ ţ ai antichit ii n fl vreun cuvântăţ ă despre acest lucru inexplicabil. Cât despre Galileu, el s-a n scut, fapăt notoriu, abia cu 1.500 de ani mai

târziu... ,,Maşin ria de la Anticythera”ă este o curi ozitate care nu trebuie sc pat din vedere când treci prină ă Atena. Ea este expus la Muze ulă na ional de arheologie. În ceea ceţ priveşte cortul-planetariu al lui Frederic al II-lea, doar textele vechi amintesc de

el.N-avem încotro, trebuie să

recunoaştem c primitivii noştriă str moşi au l sat nişte urme dă ăciudate.

Astfel, pe platoul arid de la Marcahuasi s-au descoperit la 3.800 m altitudine desene în piatr reprezentând animaleă

care nici nu au tr it vreodat înă ă America de Sud. Estvorba despre c mile, lei etc.ă

În Turkestan, nişte ingineri au g sită obiecte de form semicirculară ă executate dintr-un ma terial necunoscut, ceva între sticl şiă ceramic . Originea şi semnifica ia loră ţ au r mas pe arheologi o tain .ă ă

În Valea Mor ii din deşertul Nevadaţ pot fi înc şi ast zi v zute ruinele unuiă ă ă oraş str vecă, pare-se, de o catastrof îngrozitoare.ă

Urmele de nisip şi pietre topite sunt perfectvizibile. C ldura dezvoltat de oă ă

erup ie vulcanic nu ar fi putut topiţ ă piatra — şi apoiura ar fi distrus întâi construc iile. Înţ

zilele noastre poate fi ob inut oţ ă asemenea tempatur doar cu ajutorul razelor laser. Înă

chip curios, în aceast regiune nuă creşte nici unfir de iarb .ă

Hadschar El Guble, Piatra sudului din Liban, cânt reşte 2 milioane kg. Este oă piatr pre lucrat , dar greutatea eiă ă face inadmisibil ideea ca oamenii să ă o fi putut urni din loc.

În Peru, ca şi în Australia şi în Italia de nord, nişte pere i stâncoşi practicţ inaccesibi t nişte semne care nu auă putut fi descifrate pân în prezent.ă

La Ur, în Caldeea, texte gravate pe pl ci de aur relateaz c nişte „zei” cuă ă ă înf işare om orât din cer şi au d ruităţ ă aceste pl ci preo ilor.ă ţ

Exist în Australia, în Fran a, în India,ă ţ în Liban, în Africa de sud, în Chile nişte „piet udate, bogate în aluminiu şi

beriliu. În urma unor analize recente s-a descoperit c eleăau suferit cândva, foarte demult, un

bombardament radioactiv puternic, fiind expu se la temperaturi foarte ridicate.

Unele table sumeriene gravate cu caractere cuneiforme reprezint nişteă stele fixe cu sateli ii lor.ţ

În Uniunea Sovietic s-a descoperită un basorelief reprezentând o navă spa ial format din e sfere lipite unaţ ă ă de alta. Sferele sunt aşezate într-un cadru dreptunghiular sus inutţde doi stâlpi masivi. Alte sfere sunt

aşezate deasupra celor doi stâlpi. Iată o alt curi ozitate arheologic dină ă Uniunea Sovietic : o mic statuie deă ă bronz a unei fiin e umanoidţe înveşmântate într-un combinezon

greu, formând corp comun cu casca de pe cap. Înc l mint sunt strânsă ţă

ajustate pe picioare şi pe mâini, petrecându-se peste p r ileă ţ respective ale stumului.

O t bli de origine babilonean ,ă ţă ă expus la Britsh Museum din Londra,ă indic datele trecut viitoare aleă eclipselor de Lun .ă

Cu ocazia unui cutremur care a avut Ioc la Kun-Ming, capitala provinciei chinezeYunan, de pe fundul unui lac aflat în

apropierea oraşului s-au ridicat la suprafa nişteţăpiramide. Pe ele au putut fi desluşite

nişte „maşini” cilindrice, fusiforme, s pate în piăa c ror orientare ne face să ă

presupunem c sunt în zbor spre cer.ă

Cum vor putea fi dezlegate toate aceste enigme şi multe altele? Fireşte, po i declaraţ

c cutare text, cutare obiectă str vechi e fals, obscur, f r sens,ă ă ă problematic. Dar aces

tea sunt nişte argumente într-adev ră jalnice! Şi ce s mai spunem despreă procedeul de a te servi de anumite scorniri când î i convin şi de a leţ respinge, punând la îndoiala exactit ea traducerilor, atunci când informa iile peţ care le dau la iveal nu- i convin? Aă ţ închide ochii, a- i astupa urechile înţ fa a anumitor fapte sau ipoteze, deţ teama de a nu puneîn discu ie un mod de gândire peţ

care i l-ai format şi la care nu vrei sţ ă renun i, compo up p rerea noastr , oţ ă ă ă oarecare laşitate.Fiecare zi, fiecare or care trece neă

pune în fa a unor descoperiri de acestţ fel. Mijl oacele noastre moderne de circula ie şi de comunica ieţ ţ semnaleaz pretutindeni pe glob năoi descoperiri. Din întâmpl ri se poateă

dezvolta, cu bun voin , un sistem...ă ţă Cercet torii i ar trebui s se consacreă ă studierii trecutului cu acelaşi elan creator de care dau

dovad atunci când îşi pun tot sufletulă în cercetarea prezentului. Prima fază a acestei av turi care ne împinge spre c utarea trecutului este încheiat . Dară ă iat c se profileaz o ua faz , şi maiă ă ă ă captivant înc , aceea a omului pornită ă spre descoperirea cosmosului.

CAPITOLUL AL X-LEA

Au vreo ra iune c l toriile spa iale?ţ ă ă ţ Cui folosesc miliardele investite? R zboi sau c l to spa iale? Ce suntă ă ă ţ farfuriile zbur toare, atât de ponegrite?ă Înc acum 60 de ani a avut loc oă explozie nuclear . Satelitul planeteiă Marte este un satelit artificial?

Sensul şi oportunitatea c l toriiloră ă spa iale reprezint una din problemeleţ ă permanente pe ordinea de zi. Lipsa de sens total sau par ial a cercet riloră ţ ă ă cosmice este demonstrat p rină afirma ia, devenit banal , c , atâtaţ ă ă ă

vreme cât pe P mânt mai suntă numeroase probleme lvate, cercetarea universului nu-şi g seşte justificarea.ăF r a ne sprijini demonstra ia peă ă ţ

întregul arsenal ştiin ific — str inţ ă neini ia ilor —, v aici doar câteva dinţ ţ argumentele curente şi valabile, care ne permit s justific m pe de plină ă necesitatea cercet rii spa iului cosmic.ă ţInteresul umanit ii pentru cercetareaăţ

fenomenelor a avut de la început — şi are întotdeau— drept impuls curiozitatea şi setea

de cunoaştere. Ambele întreb ri: de ceă se întâmpl căum s-a întâmplat, au fost

întotdeauna motorul evolu iei şi alţ progresului. Nivelul pe carel-a atins azi umanitatea îl dator mă

tocmai st rii de permanent nelinişteă ă pe care a generat-o pasiunea pentru nou. Mijloace

de transport moderne şi confortabile ne-au scut

it de oboseala c l toriilor, pe careă ă înc bunicii noştri o mai considerauă fireasc ; efortuănecesar pentru efectuarea unor

munci fizice grele a fost sim itor uşuratţ de maşini; noi surse energetice, produse chimice,

instala ii frigorifice, aparataj menajer cuţ utiliz ri multiple etc. etc. ne-au eliberată

pe deplin de munci care înainte nu puteaufi efectuate decât de mâna omului.

Ceea ce a creat ştiin a n-a produsţ nenorociri, ci mai curând binefaceri.Ştiin a îşi atinge azi obiectivele într-ţ

un ritm f r precedent. Pentruă ă dezvoltarea tehnicitografice pân la ob inerea uneiă ţ

imagini utilizabile au fost necesari 112 ani. Telefonul a fost pus la punct în numai 56 de

ani, în vreme ce evolu ia tehniciiţ

radiofonice pânăla recep ionarea ireproşabil aţ ă

emisiunilor a necesitat exact 35 de ani de cercet ri ştiinăfice. Pentru perfec ionarea radaruluiţ

n-au mai fost necesari decât 15 ani. Etapele descoperirilor epocale şi perfec ion riiţ ă

lor devin mereu mai scurte: televiziunea alb-negru a fost pus în aplicare dup 12ă ă

ani de cercet ri, iar fabricarea primeiă bombe atomice a cerut cu totul 6 ani! Etapele celor

50 de ani de progres tehnic sunt mereumai impun toare. Fiecare faz aă ă

evolu iei devine din ce în ce maiţ scurt , mergând tot maiărect c tre int . În cursul secoluluiă ţ ă

urm tor, visurile care-l înso esc pe omă ţ de milenii va în bun m sur via .ă ă ă ţăSpiritul uman şi-a croit drumul s uă

având de înfruntat avertismente şi rezisten e. Împotriţnticelor interedic ii, care, asemeneaţ

lui mane, tekel, fares, decretau apa exclusiv spa iul vital al peştilor, iar aerul alţ

p s rilor, omul şi-a cucerit şi spa iileă ă ţ care, pse, nu-i erau destinate. Omul zboar ,ă

în ciuda tuturor aşa-numitelor legi naturale, iar în submarinele cu propulsie

nuclear el poate tr i luni de zile subă ă ap . Folosindu-şi inăteligen a, şi-a f urit aripi şi branhii, cuţ ă

care creatorul s u nu-l înzestrase.ăCând Charles Lindberg a pornit în

zborul s u legendar, inta sa eraă ţ Parisul; de fapt nu-l atr gea atât Parisul cât dorin a de aă ţ

dovedi c omul poate zbura pesteă Atlantic singur şnev t mat. Primul obiectiv ală ă

c l toriilor spa iale este acum Luna.ă ă ţ

Dar noua idee tehnic -ăn ific vrea, totodat , s dovedeascţ ă ă ă ă

faptul c omul poate s p trund totă ă ă ă atât de bine şiDar la ce bun oare aceste c l toriiă ă

spa iale?ţ

În numai câteva secole, globul nostru va fi suprapopulat. Statisticile curente estim eaz popula ia anului 2050 la 8,7ă ţ miliarde de suflete. 200 de ani mai târziu, cifra seva ridica la 50 de miliarde, ceea ce

înseamn c vor trebui s tr iasc pe 1ă ă ă ă ă km2 335 de l uitori.Admi ând chiar c într-un viitorţ ă

îndep rtat se va introduce controlulă natalit ii şi supra tivate vor spori, iarăţ mijloace înc necunoscute ast zi voră ă asigura recolte mari, c pesc uitul vaă deveni mai productiv şi câmpurile de alge submarine vor furniza hran , eiă bine, dac toate acestea se vor realiza,ă

ba chiar şi alte solu ii mai eficiente seţ vor ap lica, rezultatul va fi doar o amânare. Omului îi sunt necesare noi spa ii de via .ţ ţăSuntem convinşi c într-un viitoră

îndep rtat oamenii se vor stabili peă Marte, reuşind s s omodezeă

condi iilor climatice, aşa precum s-arţ acomoda eschimoşii dac ar fiă str muta i în pt. Uriaşe nave spa ialeă ţ ţ vor ajunge în alte planete, care vor fi populate de copiii co piilor noştri; ei vor coloniza lumi noi, precum în timpurile nu prea îndep rtate de zileăle noastre au fost populate America şi

Australia. Iat deci de unde izvor şteă ă necesitate a cercet rilor întreprinse înă spa iul cosmic.ţÎn 1966, prin India mişunau circa 1,6

miliarde de guzgani, fiecare din ei pr p dind în med ie anual 5 kg deă ă alimente. Statul nu-şi poate, totuşi, permite s -i distrug , pentru c pră ă ă escrip iile religioase indiene nu oţ permit. În aceeaşi Indie s l şluiesc şiă ă 80 de milioane vaci care nu dau lapte, nu sunt puse la jug, dar nici nu pot fi sacrificate, pentru c sunt sfinte. Într-o ar undeă ţ ă

progresul menit s o aduc înă ă contemporaneitate este de atâtea

tabu-uri şi precepte religioase, este nevoie de câteva genera ii pentruţ elimi narea acestor ritualuri, obiceiuri şi supersti ii, care pun în pericolţ supravie uirea po pula iei. Mijloacele deţ ţ comunicare proprii erei zborurilor cosmice — ziarele, radioul şi televiziunea — slujesc progresului

şi propag rii cunoştin elor.ă ţ Dimensiunile lumii no tre s-au restrâns. Oamenii ştiu şi afl mai multeă despre semenii lor. Dezvoltarea tehnicii — cerut de zborurile cosmice —ă

va r spândi convingerea că ă dimensiunile extrem de redus ale popoarelor şi continentelor, evident raportate la cele ale cosmosului, nu potfi decât un imbold şi un stimulent

pentru o activitate conjugat înă domeniul cercet rilor spa iale. Înă ţ fiecare epoc istoric , omenirea a avută ă nevoie de o chemare generoas , care,ă

ridicând-o peste problematica cotidian , s-o lase s întrevad că ă ă ă realit i aparent inacce pot fi atinse.ăţEra produc iei industriale dezvoltateţ

aduce în favoarea cercet rilor spa ialeă ţ un argument care cânt reşte greu, şi anumeă

locul considerabil pe care-l ocup înă economie noile ramuindustriale recent create, în care îşi

g sesc o posibilitate de existen suteă ţă de mii demeni, disloca i din locurile de muncţ ă

de ra ionalizarea produc iei. „Industriaţ ţ spa ial ” aţ ăStatele Unite ale Americii — în

cadrul conjuncturii economice — locul de inut pân acum deţ ăndustria automobilului şi de cea a

o elului. Peste patru mii de noiţ produse îşi datorescexisten a cercet rilor spa iale; eleţ ă ţ

sunt un fel de subproduse ale cercet rii îndreptateă

spre un alt el esen ial: naviga iaţ ţ ţ cosmic . F r ca cel care le foloseşteă ă ă s -şi pun probă ănii lor, ele au şi devenit articole de uz

curent. Maşini electronice de calcul, aparate de emisie-recep ie miniaturizate,ţ

tranzistorizarea aparatelor de radio şi televiziune reprezint în aceeaşi m sură ă ă

descoperiri marginale ale activit ii deăţ cercetare ca şi a-minune, în care bucatele seţ

g tesc f r s se prind , chiar dacă ă ă ă ă ă nu le mai adaugi gr sătrumentele de precizie instalate la

bordul tuturor navelor aeriene, complexele tehnice automatizate de supraveghere

şi conducere, ca şi rapida evolu ie aţ computerelorsunt doar rezultatele par iale aleţ

cercet rii spa iale, p r i ale unuiă ţ ă ţ program de dezvolt

are care va influen a şi mai adâncţ via a personal a fiec ruia dintre noi.ţ ă ă Nenum rate suntăliz rile despre care profanii n-au niciă

m car cunoştin : procedee noi deă ţă sudur şi lubrefăîn vid, celule fotoelectrice, noi şi

minuscule surse de energie, capabile s str bat disă ă ătan e nelimitate.ţAstfel, din fluviul de aur al impozitelor

care alimenteaz cercet rile mondialeă ă în domeniul spa ial, curg din nou c treţ ă

contribuabil, în chip de pârâiaşe, beneficiile cuvenitentru asemenea investi ii uriaşe.ţ

Nume şi no iuni ca: „Telstar”, ”Echo”,ţ „Relay”, „Frios”,ncom” sunt, totodat , jaloanele careă

marcheaz drumul ascensional ală cercet rilor.ăÎntrucât sursele de energie terestră

nu sunt inepuizabile, vom fi nevoi i,ţ

într-o bun zi,ăne procur m materiale fisionabile dină

Marte, Venus sau din alte planete. Iată înc un moătiv care dovedeşte importan aţ

programului de c l torii spa iale. De peă ă ţ acum energia cea mai ieftin este furnizat de centraleleă ă

atomice, fapt care ne permite s neă închipuim în cem sur produc ia industrial de masă ă ţ ă ă

va fi tributar programelor spa iale înă ţ momentul înP mânt materialele fisionabile vor fiă

epuizate. Ştiin a ob ine zilnic rezultateţ ţ noi. Am de

p şit pentru totdeauna era în careă fiul îşi primea automat, ca un lucru firesc, drept moşt ire cunoştin ele şiţ erudi ia tat lui s u. Tehnicianul careţ ă ă printr-o simpl ap sare pe un b epară ă ă un aparat de radio trebuie s aibă ă cunoştin e precise în tehnicaţ tranzistorilor şi a ori în aceea mai complicat a circuitelor imprimate peă materiale sintetice. Nu va trece mult vreme şi nu-şi va mai puteaă

permite s ignoreze principiileă esen iale ale microe lectronicii. Laţ cunoştin ele pe care le dobândeşteţ ucenicul azi, muncitorul calificat va trebui s adauge mâine mereu alteleă noi. Iar dac meşterului de pe vremeaă bunicilor îi aj ungeau pentru toat via aă ţ cele înv ate odinioar , aceluia dinăţ ă zilele noastre, şi cu atât lt meşterului viitorului, îi va fi necesar s adaugeă necontenit la cunoştin ele vechi alte leţ noi. Pentru c ceea ce a fost valabilă ieri, mâine va fi dep şit!ă

Soarele nostru, chiar dac va maiă str luci milioane de ani, în cele dină urm , se va stin ge, va muri. Ună fenomen cosmic neprevizibil şi incognoscibil poate s provoace pieirăea. Terrei. Dar omul nu s-a împ cată

niciodat cu gândul unei asemeneaă eventualit i.ăţIat de ce presupunem c cercetareaă ă

spa ial nu este exclusiv rodul uneiţ ă hot râri liber adătate, ci şi expresia unui puternic

impuls intim care-l determin pe omă s caute în univeărs perspectivele viitorului s u. Noiă

consider m ca valabil ipoteza după ă ă care în antichitatea str veche am primit vizite dină

cosmos; ca o consecin logic , trebuieţă ă deci s conchidăem c nu suntem singurele fiin eă ţ

inteligente din cosmos, c în universă mai exist inteligeăn e ap rute anterior nou şi deci maiţ ă ă

evoluate. Dac , continuându-neă ra ionamentul, afirmţ ăte aceste inteligen e practic — dinţ ă

propriu impuls — cercetarea cosmic ,ă p trundem cu adeăt pentru o clip pe terenul Utopiei,ă

fiind, desigur, conştien i c am intratţ ă singuri într-un viespar!Iat , de pild , „farfuriile zbur toare”,ă ă ă

care de mai bine de dou zeci de aniă reapar mereuordinea zilei, consemnate în literatura

de specialitate sub denumirea de O.Z.N.,ini ialele cuvintelor Obiecteţ

zbur toare neidentificate, prin care seă traduce termenul adoptat de americani: Unidentified

Flying Objects. S-ar putea s producă ă uimire faptul c vrem s ne preocup m seriosă ă ă

de himericele O.Z.N.-uri.Înainte de aceasta am vrea îns să ă

punem în lumin unul dintreă argumentele importante menis justifice necesitatea c l toriiloră ă ă

spa iale. Se spune c cercetarea înţ ă domeniul navigaspa iale este nerentabil şi c nici oţ ă ă ar , fie ea cât de bogat , n-ar puteaţ ă ă

s suporteăcheltuieli uriaşe f r s fieă ă ă

amenin at de primejdia unui falimentţ ă economic. Este cunoscfaptul c cercetarea în sine n-a fostă

niciodat rentabil ; investi ia devineă ă ţ rentabil doăo dat cu apari ia rezultatelor. Aă ţ

pretinde de pe acum, în actualul stadiu al cercet riălor ini iate în naviga ia spa ial ,ţ ţ ţ ă

rentabilitate şi amortizarea cheltuielilor ar dovedi ls de realism. De altfel, nici nu a fostă

întocmit pân acum bilan ulă ţ avantajelor materialerezultate de pe urma celor 4.000 de

produse accesorii ale cercet riiă spa iale. Dac aţ ăvem îns în vedere scopulă

cercet rilor, atunci nici nu neă intereseaz o asemenea înregistrăe a rentabilit ii, ci trebuie s lu m înăţ ă ă

considera ie c aceast activitate vaţ ă ă asigura saumanit ii în adev ratul în eles alăţ ă ţ

cuvântului. În treac t subliniem doară c o întreag să ăpentru comunica ii (COMSAT)ţ

prezint înc de pe acum interes şi dină ă punct de vedere economic.Revista Stern, din noiembrie 1967

relata:„Concernul «Lockheed», produc torulă

avioanelor «Starfighter», şi celebra clinic «Mayo» coăederea perfec ion rii unui sistem nouţ ă

de tratament, bazat pe tehnica computerelor. Constructorii de la «North American

Aviation» lucreaz , conform indica iiloră ţ medicale despecialitate, la aşa-numita «centur -ă

emfizem», destinat s uşurezeă ă respira ia bolnavilorţe aceast maladie. Specialiştii de laă

NASA au propus crearea unui aparataj de diagnosticare; ini ial, aparatul conceputţ

pentru a m sura şocul produs, deă micrometeori i la iţmpactul cu navele spa iale înregistraţ

cu maxim precizie contrac iileă ţ musculare specifice în anumite afec iuni nervoase.ţUnul din produsele accesorii

salvatoare bazat pe tehnica computerelor a fost regulatorul cardiac. Peste dou mii deă

germani tr iesc ast zi având în cutiaă ă toracic un astfăde aparat. Este vorba de un

minigenerator ac ionat de o baterie,ţ care se grefeaz să

ub piele. O sârm de leg tură ă ă introdus de medici prin venaă superioar a gîtului ajunge înăiculul drept. Desc rc rile electriceă ă

regulate determin apoi contrac iileă ţ ritmice ale cordului. Inima suferind bate normal.ă

Când la cap tul a trei ani bateria seă uzeaz , ea poăate fi schimbat printr-o opera ieă ţ

relativ uşoar .ăConcernul electrotehnic nord-

american «General Electric» a perfec ionat în ultimul an acţeast mic minune a tehniciiă ă

medicale, punând la punct un model de minigenerator cu dou viteze. Dac purt torul lui doreşteă ă ă

s joace tenis sau s prind trenul dină ă ă mers, este

cient s regleze o tij magnetică ă ă situat în dreptul microgeneratorului.ă Îndat inima va î s func ioneze într-ună ă ţ ritm mai rapid”.Ne oprim aici cu informa iile culeseţ

din Stern. Totuşi, chiar şi aceste două exemple din domeniul cercet riiă spa iale suscit o întrebare legitim .ţ ă ă Mai are cineva curajul s maiă meneasc în atari împrejur ri deă ă inutilitate?Sub titlul Stimulare datorat racheteloră

selenare, revista Zeit relateaz înă num rul 47 din noiembrie 1967:ă„Constructorii de automobile sunt, la

rândul lor, interesa i în realiz rileţ ă tehnicii asele niz rii line, întrucât eiă consider c cunoştin ele dobândite cuă ă ţ prilejul experiment rii a i la şoculă aluniz rii ar trebui extinse şi în alteă domenii. Chiar dac în cazul uneiă ciocn i nu va fi înc posibil asigurareaă ă unei securit i absolute pentruăţ automobilişti, se va p ea totuşi —

aplicând principiile de construc ie careţ au dat cele mai bune rezultate în c lă iile spa iale — s se reduc în bunţ ă ă ă m sur riscurile existente ast zi. Pl cileă ă ă ă sistem «fa ilizate în construc iileţ aviatice moderne, ofer deja, la oă greutate redus , o rezisten orit .ă ţă ă Utilizarea lor experimental înă construc iile auto le-a confirmatţ calit ile. Podea vehicululuiăţ experimental — construit de Rover — ac ionat de o turbin cu gaz este realiţ ă zat în sistemul «fagure».ăCine cunoaşte ast zi situa iaă ţ

existent şi ritmul furtunos al dezvolt riiă ă cercet rilor nu poate subscrie laă afirma iile scepticilor care pretind cţ ă „niciodat nu va fi posibil s c oreşti deă ă la o stea la alta”. Tân ra genera ie aă ţ zilelor noastre va vedea aceasta „imposib itate” devenind realitate. Se vor construi uriaşe nave spa ialeţ propulsate de reactoare capabile s dezvolte o for încă ţă ă

neimaginat . Sovieticii au reuşit încă ă din noiembrie 1 leze în stratosferă dou nave cosmice f r echipaj! Oă ă ă parte din cercet ri sunt dedicate deă unui fel de con protector, asem n toră ă unui arc voltaic, care, ac ionând faţ ţă de capsula c mic ca un ecrană protector, ar pune-o la ad post deă şocul meteori ilor, ab tând sau anulânţ ă unea lor d un toare. O echip deă ă ă fizicieni de prim rang îşi propun să demonstreze existen numi ilor tahioni.ţ ţ Deocamdat este vorba de nişteă particule ipotetice, care s-ar mişca mai repede ca particulele luminoase,

viteza lor minim fiind aceeaşi cu aă luminii. Seştie c tahionii ar trebui s existe;ă ă

ceea ce ne lipseşte deocamdat esteă „doar” dovada fa existen ei lor. Dar asemenea doveziţ

pentru particule „neexistente” au fost, în cele din urm , aduse şi în cazul neutriniloră

şi al antimateriei. În cele din urm ,ă ultimilor reprentan i din corul adversarilorţ

naviga iei spa iale li se poate puneţ ţ întrebarea: crede i înţ-adev r c mii dintre cei maiă ă

în elep i oameni ai vremurilor noastreţ ţ şi-ar fi dedicat munclor pasionat unei utopii sau unui elă ţ

lipsit de importan ?ţăS intr m deci cu curaj în miezulă ă

problemei şi cu tot riscul de a nu fi lua iţ în serios, socup m de „farfuriile zbur toare”.ă ă

Dac nu voi fi luat în serios, m voiă ă afla — ceea ce econsolare — într-un cerc de oameni

dintre cei mai stima i şi renumi i, careţ ţ au acelaşi punde vedere.„Farfuriile zbur toare” au fostă

observate atât în America de Nord cât şi deasupra Filipineîn Germania federal , ca şi în Mexic.ă

S admitem c 98% din cei care credă ă c au observatăurii zbur toare au v zut în realitateă ă

fulgere globulare provocate de fenomene electromagnetice, baloane meteorologice,

forma iuni noroase neobişnuite,ţ avioane de un tip nou, necunoscute sau ciudate jocuri de

lumin şi umbre pe cerul amurgului.ă F r îndoial că ă ă ăpe întregi de oameni, fiind victime ale

unor halucina ii colective, au crezut cţ ă v d cevăa care de fapt nici nu exista. Şi,

desigur, au fost şi persoane care au vrut s -şi dea iămportan sau s fac dintr-oţă ă ă

pretins observa ie capital de presă ţ ă într-un sezon mort. Dacabstrac ie de to i cei prea zeloşi,ţ ţ

mincinoşi, isterici şi fabrican i deţ senza ional, încţ ăun grup important de oameni lucizi,

de observatori care sunt, totodat ,ă specialiştifamiliariza i cu asemenea fenomene.ţ

O simpl femeie casnic sau ună ă fermier din Vestuls lbatic desigur c se pot înşela, dară ă

dac , de exemplu, prezen a O.Z.N.-ă ţurilor a fost remcat de un c pitan de avia ie cuă ă ţ

experien , este foarte greu s nu seţă ă ia în seam m rturiă ăceasta pentru motivul lesne de

în eles c pentru un ofi er de avia ieţ ă ţ ţ jocurile luminii refractate, fulgerele globulare, baloanele

meteorologice ş.a.m.d. sunt fenomene familiare; la aceasta se mai adaug siă

faptul c este controlat periodică ă capacitatea tuturor sim urilor sale de a reac iona.ţ ţ

Câteva ore înaintea zborului şi în cursul lui, el n-areoie s consume alcool; în sfârşit, ună

c pitan de avia ie n-are interes să ţ ă inventeze poveştnu pentru altceva, m car pentruă

faptul c , în felul acesta, şi-ar puteaă pierde uşor postullui bine pl tit. Dac îns acelaşi lucruă ă ă

este relatat nu de un singur ofi erţ aviator, ciun grup întreg de pilo i, printre careţ

unii militari, atunci exist destuleă motive pentru a-i acorda aten ie.ţ

Nici noi nu ştim ce sunt O.Z.N.-urile; nu pretindem c ar fi vorba deă aparate zbur toaăre apar inând unor inteligen eţ ţ

extraterestre, deşi ipoteza este una dintre cele mai plauzibile. Din p cate, autorul rânduriloră

de fa n-a v zut cu propriii s i ochiţă ă ă în c l toriiă ăinse de-a lungul şi de-a latul

globului nici o „farfurie zbur toare”.ă Putem îns consemnaăci câteva m rturii autentice şi demneă

de încredere:La 5 februarie 1965, Ministerul

Ap r rii din Statele Unite ale Americiiă ă a f cut cunoscăut c sec ia special pentruă ţ ă

problemele O.Z.N.-urilor a fost îns rcinat s verifice raporă ă ăa doi operatori radar. Amândoi au

detectat la 29 ianuarie 1965, pe ecranele radarafectate aeroportului marinei din

Maryland, dou obiecte zbur toareă ă necunoscute, care s-au apropiat de aeroport venind

dinspre sud, cu extraordinara viteză de 7.680 km pe or . La 50 km dep rtare deă ă

aeroport, obiectele au f cut brusc oă curb , disp rând rapiă ădin câmpul ecranelor.La 3 mai 1964, diverse persoane,

printre care şi trei meteorologi, au observat laCanberra (Australia) trecând pe cer, în

zorii zilei, în direc ia nord-est un obiectţ zbur tăor mare şi str lucitor. Audia i deă ţ

delega i ai organiza iei NASA, martoriiţ ţ au relatat c „ăctul” se balansa în chip ciudat, apoi

c unul mai mic i s-a al turat cu mareă ă vitez . Obiecătul mai mic a devenit mai întâi

incandescent, ulterior s-a stins, în timp ce obiectul

cel mare a disp rut din vedere înă direc ia nord-vest. Unul dinţ meteorologi m rturisi resăemnat: „Am luat întotdeauna în

derâdere poveştile cu O.Z.N.-urile. Dar ce mai pot s spunăum, dup ce am v zut eu însumi ună ă

asemenea obiect?”La 23 noiembrie 1953 a fost

identificat pe ecranul radarului instalat la baza aerian Kinross, statul Michigan, ună

obiect zbur tor necunoscut.ă Locotenentul de avia ieţR. Wilson, care executa un zbor de

exerci iu pe un avion cu reac ie F-86,ţ ţ ob inu autoţriza ia s urm reasc „obiectul”.ţ ă ă ă

Echipa radarului l-a urm rit pe Wilsonă gonind dup obiecă60 de mile. Brusc, pe ecranul radar

ambele corpuri zbur toare seă contopir . Apelurilăe radiofonice adresate locotenentului

Wilson au r mas f r r spuns. Înă ă ă ă zilele urm toare, zăa în care s-a petrecut straniul

eveniment a fost cercetat de c treă ă unit i speciale în veăţrea recuper rii unor p r i din epavă ă ţ ă

sau a identific rii unor urme de ulei peă Lacul Superior, situat în apropiere. Nu a putut fi

g sit nici o urm , nici a locotenentuluiă ă ă Wilson şinici a avionului s u!ăLa 13 septembrie 1965, sergentul de

poli ie Eugene Bertrand a întâlnit pe oţ şosea de centur din Exeter (New Hampshire,ă

S.U.A.), pu in înaintea orei 1 noaptea,ţ la volanul maşinii sale, o femeie însp imântat , careă ă

nu mai avea curaj s -şi continueă drumul. Ea pretindec fusese urm rit , pe un traseu lungă ă ă

de peste 10 mile, pân la bifurcareaă 101, de un obie

ct zbur tor uriaş de culoare roşie,ă care dup aceea a disp rut în p dure.ă ă ăPoli istul, un om serios, mai în vârst ,ţ ă

era înclinat s cread c doamna cuă ă ă pricina are ona ie bogat , când ştirea îi fuţ ă

confirmat , prin aparatul de radio-ărecep ie al maşinii salţo alt patrul . Colegul s u Geneă ă ă

Toland de la cartierul general îi comunica ordinul s seăprezinte imediat la Central . Acolo, ună

b rbat tân r le relat aceleaşi fapte,ă ă ă aidoma celoistorisite de femeie, şi anume c şi elă

fusese urm rit de un obiect roşuă incandescent, decare sc pase refugiindu-se în şan ulă ţ

şoselei.Poli iştii au purces cu oarecareţ

rezerv la opera ia de cercetare aă ţ zonei, ferm convinşi ctreaga poveste trebuie s -şi afle,ă

pân la urm , o explica ie rezonabil .ă ă ţ ă

Dup ce au str bă ăa regiune timp de dou ore f r aă ă ă

g si nimic, se hot râr s fac caleă ă ă ă ă întoars . Trecând păunde se aflau şase cai, îi v zur bruscă ă

cabrându-se şi luând-o nebuneşte la goan . Aproapăclip , totul fu inundat de o lumină ă

roşie incandescent . „Aici! Privi i aici!”ă ţ — strig uătân r. Într-adev r, deasupra copaciloră ă

plana un obiect roşu, înv p iat, careă ă se îndreptaomot c tre observatorii noştri.ă

Bertrand, foarte agitat, comunic prină telefon colegului s u Toland c are obiectulă ă

blestemat sub ochi. Curând fură înv luite în aceeaşi lumină ătoare fermele de lâng şosea, cât şiă

colinele învecinate. O alt maşin aă ă poli iei, condusţul Dave Hunt, se opri al turi deă

ceilal i, cu frânele scrâşnind strident.ţ

„Damned! (Al naibii!) — bâigui Dave —, te-am auzit vorbind la telefon cu Toland şi am crezut c a i înnebunit... Ei, dar asta într-ă ţ

adev r schimb lucrurile”.ă ăÎn cursul anchetei efectuate ulterior

pentru elucidarea acestor întâmpl riă enigmatice s-au prezentat cincizeci şi opt de

martori oculari, printre care meteorologi şi militari din unit ile de paz a coastelor,ăţ ă

adic observatori lucizi, care nu pot fiă b nui i că ţ ăşti s deosebeasc un balonă ă

meteorologic de un elicopter, un satelit care se pr buşeşte dăluminile de pozi ie ale unui avion.ţ

Raportul întocmit cuprindea informa iiţ concrete, f ră ăs dea îns explica ii cu privire laă ă ţ

originea obiectului zbur tor.ăLa 5 mai 1967, domnul Malliotte,

primarul din Marliens, departamentul

Côtes d’Or, a

desco erit o groa ciudat , într-ună ă câmp de trifoi situat la 623 m dep rtare de şosea. Ur le identificateă se apropiau de un cerc cu diametrul de 5 m, adânc de 30 cm. De jur împrejurul cercului porneau brazde adânci de 10 cm, care mergeau în toate direc iile, dţe parc un grilaj metalic presaseă

p mântul cu greutatea sa. La cap tulă ă brazdelor erau g ur i adânci de 35 cm,ă ca şi cum grilajul metalic şi-ar fi înfipt „picioarele” în p mânt. De r esteă faptul c un praf fin, alb-violaceu seă adunase în brazde şi g uri. Ne-amă deplasat la Marliens ca s vedem aceste urmeă

neobişnuite: nişte stafii nu ar fi putut l sa astfel de urme!ăCe p rere s - i faci despre acesteă ă ţ

relat ri? Regretabil este îns felulă ă cum procedeaz num oameni şiă organiza ii secrete cu pretinsele lorţ observa ii: ei acoper realitatea cu o pţ ă

erdea de fum şi împiedic oamenii deă ştiin serioşi s se ocupe deţă ă fenomenele respective,-se s nu devin ridicoli.ă ăÎntr-o emisiune a celui de-al doilea

post al televiziunii vest-germane din 6 noiembrie 1967 pe tema: „Invazie din

cosmos?” un c pitan de avia ie dină ţ serviciul companiei „Lufthansa” a descris un eveniment la

care a asistat personal, împreun cuă cei patru oameni ai echipajului s u. La 15 februarieă

1967, aproximativ zece-cincispre-zece minute înainte de a ateriza la San-

Francisco, au v zut, la o mic distană ă ţă de aparatul lor, unobiect de circa 10 m diametru, roşu

ca para focului şi care a zburat un timp al turi dăe ei. Comunicând observa ia lorţ

Universit ii din Colorado, aceasta, înăţ

lipsa unei explicai mai verosimile, a presupus c ar fiă

vorba de resturile unei rachete aflate în c dereă. Comandantul avionului declar c ,ă ă

dup experien a a dou milioane deă ţ ă kilometri de zbor,nici el şi nici colegii s i nu mai potă

crede c o bucat de metal care cadeă ă poate r mâne săpendat în aer şi s zboare al turi deă ă ă

un avion timp de un sfert de or .ă Explica ia oferitţniversitate era cu atât mai pu inţ

plauzibil , cu cât de pe sol obiectulă zbur tor neidentifăicat a putut fi observat timp de

aproape trei sferturi de or . C pitanulă ă de avia ie geţrman nu f cea de loc impresia unuiă

om cu o imagina ie exagerat .ţ ăIat înc dou informa ii, oferite deă ă ă ţ

Süddeutschen Zeitung din München, datate 21 şi 23 no

e 1967:”Belgrad (coresponden proprie).ţăÎn ultimele zile se semnalează

prezen a unor obiecte zbur toareţ ă necunoscute (O.Z.N.) în diverse regiuni din sud-estul Europei.

La sfârşitul s pt mânii, un astronomă ă amator a reuşitotografieze la Zagreb trei din aceste

corpuri luminoase. În timp ce exper iiţ studiaufotografiile publicate de ziarele

iugoslave pe mai multe coloane, alte O.Z.N.-uri par a fi ap rut în zona muntoas aă ă

Muntenegrului, devenind, probabil, cauza repetatelor incendii izbucnite în p duri.ă

M rturiile provin mai ales dină localitatea Ivangrad, unde locuitorii afirm mor iş c auă ţ ă

observat în ultimele zile, sear deă sear , asemeneaănii şi str lucitoare corpuri cereşti.ă

Autorit ile locale au confirmatăţ veracitatea ştiriloprivind incendiile din regiune, f r aă ă

se pronun a, totuşi, asupra originii lor”.ţ„Sofia (U.P.I.).Un O.Z.N. a ap rut pe cerul Sofiei.ă

Conform agen iei B.T.A., acest O.Z.N.ţ putea fi v zăut perfect cu ochiul liber. Aceeaşi

agen ie semnaleaz c obiectulţ ă ă zbur tor era «mai mareăcât discul solar; circular la început, el

lu apoi o form trapezoidal ».ă ă ă Obiectul zbur toăa foarte luminos. El a fost urm rit şiă

printr-un telescop din Sofia. Un colaborator ştiin ific al Institutului bulgar deţ

hidrologie şi meteorologie declar că ă obiectul se deplasa, probabil, cu ajutorul unor surse

de energie proprii. Se presupune că zbura la o altitudine de aproximativ 30 km”.

Cercetarea ştiin ific riguroas esteţ ă ă grav handicapat de stupiditateaă nelimitat a anumităoameni: sunt unii care pretind c auă

intrat în contact cu fiin eleţ extraterestre; grupuri întregi construiesc, pe temeiul

acestor fenomene înc neexplicate”ă fantasmagorice teorii religioase sau concep ii careţ

frizeaz absurdul; în sfârşit, al ii afirmă ţ ă chiar c aădin partea echipajelor O.Z.N. indica iiţ

menite s asigure salvarea omenirii.ă Pentrucredincioşii fanatici, „îngerul O.Z.N.”

este trimis, f r îndoial , fie deă ă ă Mahomed, fie d, iar pentru creştini, poate de Hristos.În toamna anului 1967, la cel de-al 7-

lea Congres interna ional alţ cercet torilor O.Z.ăN., profesorul Hermann Oberth,

considerat „p rintele naviga ieiă ţ

spa iale”, fost profesor aţl lui Wernher von Braun, a declarat că

O.Z.N.-urile nu pot înc reprezenta „oă problem ştiăfic ”, probabil îns , a ad ugat acelaşiă ă ă

savant, ele sunt „nave spa iale veniteţ din alte luent — a subliniat, el —, fiin ele careţ

le conduc se afl la un nivel mult maiă avansat deciviliza ie decât noi şi, dac adopt mţ ă ă

o atitudine chibzuit , putem s înv mă ă ăţă multe de l, care a prev zut just evolu iaă ţ

realizat pe p mânt în domeniulă ă rachetelor, presupune ca v

osimil ipoteza existen ei unoră ţ premise ale apari iei vie ii pe planeteleţ ţ mai îndep rtate e sistemului solar. Caă om al cercet rii, profesorul Oberth cereă savan ilor serioşi s se preocupe şi deţ ă anumite fenomene cu aparen eţ fantastice. „Oamenii de ştiin seţă comport căe îndopate, care nu mai pot digera

nimic. Ei resping pur şi simplu ideile noi, decla rându-le absurde”.Evenimentul cel mai misterios şi cel

mai spectaculos care ne-a adus informa ii desprţe „materia cosmic ” s-a petrecut laă

30 iunie 1908, în taigaua siberiana. În zorii acelei zile, la ora 7 şi 17 minute, o sfer deă

foc a str b tut cerul, pierzându-se înă ă dep rt ri. Că ăfla i pe drum în transiberian au v zutţ ă

o mas incandescent îndreptându-seă ă de la sud spre. O lovitur de tr znet a cl tinată ă ă

trenul; urmar explozii. Zguduitura fuă înregistrat deăroape toate seismografele din lume.

La Irkutsk — oraş situat la 900 km de epicentrulcutremurului —, acul seismografului

s-a mişcat timp de aproximativ o or .ă Zgomotul afost perceput pe o raz de 1.000 km.ă

Cirezi întregi de reni au fost nimicite, oameninomazi au fost ridica i în aerţ

împreun cu corturile lor.ăDe-abia în 1921, profesorul Kulik,

ob inând credite pentru organizareaţ unei expedi ii ştiiţn ifice, a p truns în aceste inuturiţ ă ţ

pu in populate ale taigalei şi a începutţ s strângă ăle unor martori oculari.Când, în sfârşit, în 1927, membrii

expedi iei au atins malurile stâncoaseţ ale Tungusk i, eăost convinşi c au descoperit craterulă

provocat de c derea unui meteorită gigantic. Aceast supozi ie se dovedi îns greşit .ă ţ ă ă

Deja la 60 km de centrul exploziei, arborii aveau vrile retezate. Pe m sur ce înaintauă ă

c tre punctul critic, vegeta ia deveneaă ţ mai rar . Aicăarborii fuseser raşi de crengi ca nişteă

stâlpi de telegraf. Într-un cerc gigantic circumscris epicentrului, copacii cei mai

puternici mai erau înc îndoi i înă ţ afar . În sfârşit, săerir urmele unui incendiu uriaş.ă

Extinzându-şi cercet rile c tre nord,ă ă membrii expedi ieiţajuns la convingerea c acolo a avută

loc o explozie de o putere extraordinar . Când întră-un teren ml ştinos s-au descoperită

g uri de dimensiuni diverse, s-a b nuită ă c acestea repărezint urmele meteori ilor. S-a s pat,ă ţ ă

s-a r scolit în toat zona, dar nu s-aă ă g sit niciămai mic bucat de metal, de nichelă ă

sau sf râm turi de piatr . Doi ani maiă ă ă târziu, cercetău fost continuate cu maşini de forat şi

alte dispozitive perfec ionate. S-a s patţ ă pân laăcimea de 36 m f r s se g sească ă ă ă ă

râlei cea mai mic urm de material deă ă provenien meteoţăAu fost aduse cele mai sensibile

aparate, capabile s semnalizezeă prezen a în sol a ceţlor mai infime urme de metal. Nici un

rezultat. Şi, totuşi, acolo trebuie s se fiă produs o explozie, pentru c mii deă

oameni au v zut-o şi mii de oameniă au auzit-o.Alte dou expedi ii au fostă ţ

organizate de Academia de Ştiin e aţ Uniunii Sovietice în anii1961 şi 1963. Cea din 1963, condusă

de geofizicianul Zolotov, dotat cuă aparate ultramoderne, a permis savan ilor s ajungţ ă ă

la concluzia c în regiunea Tungusk iă ă trebuie s fiăloc o explozie nuclear .ăNatura unei explozii poate fi definită

prin stabilirea ordinului de m rime ală unit ilorăţfizice care au determinat-o. Una din

m rimile studiate la explozia de laă Tunguskaa fost cantitatea de energie luminoasă

radiat . Radia iile luminoase au aprinsă ţ copacii situa i în plin taiga, la 18 kmţ ă

distan de centrul exploziei. Un arboreţă verde nu ia foc decât dac energia luminoasă ă

atinge 70 pân la 100 de calorii peă centimetru p trat. Stră ăerarea a fost atât de luminoas , încâtă

a provocat umbre secundare pe o distan mergând pâţă

0 km de epicentrul exploziei.M sur torile efectuate au permis să ă ă

se deduc puterea energiei luminoaseă eliberate de explozie, care trebuie s fi atins 2,8 ×ă

1023 ergi (ergul este unitatea de lucru mecanic. Un gândac a c rui mas este de 1ă ă

gr presteaz o munc de 981 ergiă ă atunci când se ca rţătimetru în sus pe un zid).Pe vârfurile unor copaci afla i la 18ţ

km de epicentru s-au g sit crengi şiă crengu e carbonţizate. De aici s-a putut conchide că

s-a produs o brusc degajare deă c ldur , drept consă ăecin a unei explozii, şi nu a unuiţă

incendiu survenit în p dure. Astfel deă urme de carbonizare se g sesc numai în locurile înă

care nici un fel de umbr nu s-aă interpus pentru astânjeni propagarea luminozit iiăţ

fulgerului provocat de explozie. F ră ă nici un echivoc sau vreo urm de îndoial , aici avemă ă

de-a face cu urmele unor radia ii.ţ Însumarea tuturor acestor efecte ne duce la concluzia

existen ei unei puternice explozii deţ 1023 ergi,necesar pentru înf ptuirea unoră ă

pustiiri atât de gigantice. Masa aceasta colosal de eneărgie corespunde cu for a de distrugereţ

a unei bombe atomice de 10 megatone sau 100.000.000.000.000.000.000.000 ergi!Întrucât toate cercet rile confirmă ă

varianta unei explozii nucleare, încerc rile de a luaăept temei al evenimentelor ipoteze

ca ciocnirea cu o comet sau c dereaă ă unui mare me

teorit sunt de domeniul fic iunii.ţDar cum poate fi explicată

producerea unei explozii nucleare în 1908?În martie 1964, într-un articol

publicat în revista Zvezda, la Leningrad, s-a emis teza c fiin e inteligente din constela iaă ţ ţ

Lebedei au încercat s intre în leg tură ă ă cu Terra.ii articolului, Ghenrih Altow şi

Valentina Juraliova, pretindeau că explozia din taigaua siberian ar fi fost un r spuns laă ă

un fel de semnale: violenta erup ie aţ vulcanului Krakatau din Oceanul Indian

(1883) a prilejuit emiterea în cosmos a unui puternic fascicul de unde radio. Fiin eleţ

inteligente de pe îndep rtatele astre auă considerat, în mod greşit, undele radio drept

un semnal venit din univers; în

consecin , au îndrepţăt c tre P mânt o raz laser — multă ă ă

prea puternic . Aceasta, pe cândă str b tea atmosfera teă ăeva deasupra Siberiei, s-a transformat

în substan . Explica ia aceasta ni seţă ţ pare preafantastic pentru a fi acceptabil .ă ăTot atât de greu am putea să

accept m ipoteza care explică ă evenimentul printr-un impactde antimaterie. Admi ând c înţ ă

adâncurile cosmosului există antimaterie, în regiunea Tungu-ar mai fi putut r mâne nimic, pentruă

c ciocnirea dintre materie şiă antimaterie are caurmare anihilarea complet aă

amândurora. În afar de aceasta, esteă foarte pu in probabil cţa o bucat de antimaterie s poată ă ă

str bate distan e atât de imense f r aă ţ ă ă se produce o cicu materia înainte de a p trunde înă

atmosfera terestr .ăSuntem mai de grab de acord s neă ă

al tur m opiniei acelora care atribuieă ă explozia nuclear unei fisuri a rezervorului deă

energie apar inând unei nave spa ialeţ ţ extraterestre. Fantastic! Da, desigur. Dar din cauza

aceasta trebuie s fie şi imposibil?ăLiteratura care se ocup de meteoritulă

tungus este practic nelimitat . Ună lucru maitrebuie neap rat re inut:ă ţ

radioactivitatea taigalei în jurul epicentrului exploziei este — pân azi — de dou ori maiă ă

mare ca în alte zone. Cercet riă minu ioase întreprinse priţrea sistemului inelar de dezvoltare a

copacilor a confirmat creşterea v dit aă ă radioactivit ii începând din 1908.ăţAtâta vreme cât pentru acest

fenomen — ca şi pentru atâtea altele

— n-a fost înc stabilităexplica ie exact , indiscutabil dinţ ă ă

punct de vedere ştiin ific, nimeni nuţ are dreptul săsping f r temei o interpretare ceă ă ă

pare verosimil .ăPlanetele sistemului nostru solar ne

sunt relativ bine cunoscute; s-ar putea pune problema existen ei „vie ii” aţ ţ șa cum

o concepem noi, dar într-o m sură ă extrem de redus ,ăMarte. Omul a determinat precis

limitele teoretice pentru posibilit ileăţ procesuluipe care el îl numeşte via . Acesteţă

limite sunt numite ecosfer . Înă sistemul nostru solarntrul grani elor ecosferei se afl doarţ ă

Venus, Terra şi Marte. Stabilind aceast delimităare, trebuie în orice caz s inemă ţ

seama de faptul c , în concep iileă ţ noastre despre ecosf

plec m de la propriile noastreă reprezent ri despre via , şi ca atareă ţă formele de via neţăscute sunt în afara premiselor

noastre. Pân în 1962, adic pân s-aă ă ă apropiat „Mariner II”stan de 34.000 km de planetaţă

Venus, se considera c pe această ă planet via a ar fi fostă ţsibil . Dar, dup cele transmiseă ă

atunci prin radio, Venus nu mai poate fi luat în consiădera ie ca purt toare a vie ii aşa cumţ ă ţ

o cunosc oamenii.Din informa iile transmise deţ

„Mariner II” s-a dedus c temperaturaă ambiant a planetei, aătât a p r ii expuse spre soare cât şi aă ţ

celei aflate în umbr , se urc în medieă ă la 430° Cemenea temperaturi nu permit

constituirea rezervelor de ap laă suprafa a planetei; arţputea exista cel mult lacuri de

metale topite. Imaginea idilic aă planetei Venus —dr g laşa sor geam n a Terrei —ă ă ă ă ă

s-a spulberat, chiar în ipoteza că rezervele mari de hidi ar putea s constituie un mediuă

nutritiv pentru tot felul de bacterii.Nu e mult de când savan ii afirmauţ

c via a pe Marte este de neconceput;ă ţ de cât va vreme îăucrurile în aceast privin suntă ţă

formulate mai prudent; acum se spune aproape de neconceput. Dup fructuoasa misiune deă

informare a sondei „Mariner IV”, trebuie s acord m posibă ăilit ilor de via de pe Marte, fie şi cuăţ ţă

rezerve înc , o oarecare probabilitate.ă Dac nuădeocamdat s ne raliem teorieiă ă

privind existen a unor fiin e inteligenteţ ţ pe Marte, trebuie, totuşi, s accept m ca posibilă ă ă

existenDa unor forme inferioare de

via pe planeta rţăNu este imposibil ca vecina noastr ,ă

planeta Marte, s -şi fi avut propria saă civiliza ieţcu mii şi mii de ani înainte. Sub acest

aspect, se cuvine s acord m o aten ieă ă ţ deosebităi Phobos, unul din sateli ii planeteiţ

Marte.Marte are doi sateli i: Phobos şiţ

Deimos (în greac Frica şi Spaima). Deă fapt, ei erau cunoscu i cu mult înainte ca s -i fiţ ă

descoperit, în 1877, astronomul american Asaph Hall. Johannes Kepler emisese deja în

1610 ipoteza c Marte este înso it înă ţ mişcarea sa de doi sali i.ţCâ iva ani mai târziu, c lug rulţ ă ă

Schyrl pretinse c a v zut sateli iiă ă ţ planetei Marte; desi

fost victima unei iluzii optice, întrucât cu instrumentele care îi st teau laă îndemân at în nici un caz nu puteaă observa corpuri cereşti atât de mici. Realmente fascinant este însă ă descrierea pe care o face în 1727 Jonathan Swift în cartea C l toria spreă ă Laputa (un din c l toriile lui Gulliver).ă ă El nu se mul umeşte s fac o relatareţ ă ă despre cei doi satel ci d şiă dimensiunile lor, inclusiv durata mişc rii de revolu ie. În capitolul ală ţ treileae poate citi:„Ei (astronomii. — Nota trad.) îşi

petrec cea mai mare parte a vie iiţ cercetând corpurilereşti cu ajutorul unor lunete ce le

întrec cu mult pe ale noastre. Acest avantaj le-a îng duit s -şi extind descoperirileă ă ă

mult mai departe decât astronomii noştri din Europaau alc tuit un catalog cuprinzând zeceă

mii de stele fixe, pe cât vreme celeă mai mari cataloage ale noastre nu cuprind

mai mult de o treime din acest num r. Ei au descopăerit, printre altele, dou stele maiă

mici, sau sateli i, care se învârtesc înţ jurul lui Marte. Cel mai apropiat se afl la oă

distan egal cu trei diametre ale luiţă ă Marte de centrul planetei principale, iar cel mai

îndep rtat, la o distan de cinciă ţă diametre. Primulsatelit are o mişcare de rota ie deţ

zece ore, al doilea, de dou zeci şi unaă de ore şi jumate. Astfel, p tratele rota iilor loră ţ

periodice cresc aproximativ în aceeaşi propor ie cuţcuburile distan elor de la centrul luiţ

Marte, ceea ce dovedeşte din nou, indiscutabil, c ele sunt guvernate de aceeaşiă

lege a gravita iei care influen eaz şiţ ţ ă celelalte corpi cereşti”.Cum a putut Swift s descrie sateli iiă ţ

lui Marte cu o sut cincizeci de aniă înaintea descoperirii lor? F r îndoial , uniiă ă ă

astronomi ajunseser s presupună ă ă existen a lor înc înţ ăft, dar pe presupuneri nu pot fi

întemeiate afirma ii atât de precise! Deţ fapt, nici pânăacum nu ştim de unde şi-a procurat

Swift informa iile!ţAceşti sateli i sunt, în untrulţ ă

sistemului nostru solar, cei mai mici şi mai deosebi i: orţta mişc rii lor de revolu ie esteă ţ

aproape circular , efectuându-seă deasupra ecuatorului! Dac admitem c reflect tot atâtaă ă ă

lumin ca Luna noastr , atunci Phobosă ă ar trebui s aibă ămetru de 16 km, iar Deimos unul de 8

km. În cazul c ar fi sateli i artificiali,ă ţ şi deciar reflecta mai mult lumin , ar fi înă ă

fapt şi mai mici. În orice caz, sunt singurii dintre sateli ii cunoscu i ai planetelorţ ţ

sistemului nostru solar care ocolesc planeta lor mai repede decât se roteşte ea. În

cursul unei rota ii complete a planeteiţ Marte — adicăunei zile mar iene —, Phobos oţ

înconjur de dou ori, în timp ceă ă Deimos o înconjur cu oăeva mai mare decât viteza de rota ieţ

a lui Marte în jurul axei sale.În 1862, când pozi ia P mântului seţ ă

preta în mod deosebit la observarea sateli ilor lui Maţcercet rile au fost zadarnice, dară

cincisprezece ani mai târziu au fost descoperi i.ţAtunci s-a n scut teoria planetoizilor,ă

conform c reia diverşi astronomi auă

consideratc sateli ii mar ieni sunt fragmenteă ţ ţ

astrale provenite din cosmos, pe care Marte le-aatras în orbita sa. Totuşi, teoria

planetoizilor nu rezist ; într-adev r, ceiă ă doi sateliţai planetei Marte o ocolesc deasupra

ecuatorului aproape în acelaşi câmp orbital. O asemenea pozi ie poate ocupaţ

întâmpi tor doar un fragment astral.ă Realit i m surabile au adăţ ăcele din urm , în discu ie teoriaă ţ

modern a sateli ilor.ă ţÎn lucrarea Intelligent Life in the

Univers, ap rut în 1966, renumitulă ă astronom american Carl Sagan şi savantul rus Şklovski

sus in teza potrivit c reia Phobos ar fiţ ă un satelit artificial. În urma unui şir de

m sur tori, Sagan a ajuns la concluziaă ă c Phobos trebuieă

s fie gol pe din untru, şi desigur că ă ă o planet goal pe din untru nu poateă ă ă fi decât artl .ăÎntr-adev r, caracteristicile mişc rii deă ă

revolu ie a lui Phobos nu concord cuţ ă masa sa apent , fiind, în acelaşi timp, tipiceă

pentru corpuri goale în interior. Savantul sovieticŞklovski, directorul Sec iei deţ

radioastronomie a Institutului Sternberg din Moscova, împ rt şeşte acelaşi punct deă ă

vedere, deoarece a constatat c înă mişc rile satelituluiăe evident o accelerare specific , ne-ă ă

natural . Or, asemenea acceler ri suntă ă identice cucele stabilite la sateli ii artificialiţ

lansa i de pe Terra.ţTeoriile fantastice ale lui Sagan si

Şklovski sunt ast zi foarte serios luateă în consi

dera ie. Americanii proiecteazţ ă lansarea unor noi sonde c tre Marte,ă care prin radio sălocalizeze mai precis şi pozi iaţ

sateli ilor lui Marte. Sovieticii îşi propunţ ca în anii uori s studieze prin mijlocirea maiă

multor observatoare mişcarea sateli ilor mar ieni.ţ ţDac ipoteza unor savan i deă ţ

notorietate din Est şi Vest care declar c Marte a avut cândă ăo civiliza ie înfloritoare se confirm , seţ ă

naşte implicit întrebarea de ce nu mai existăşi azi? Au fost silite fiin ele inteligenteţ

de pe Marte s -şi caute un nou spa iuă ţ vital?Au c utat un alt loc unde s tr iască ă ă ă

din cauza reducerii oxigenului pe planeta lor? Saupoate pr buşirea civiliza iei lor a fostă ţ

provocat de o catastrof cosmic ? Şi,ă ă ă în sfârşi

t oare o parte din locuitorii planetei Marte s se salveze pe planeteă învecinate?În cartea Worlds in Collision,

publicat în 1950 şi ast zi înc multă ă ă discutat în cercurilăcialitate, autorul ei, dr. Emanuel

Velikovsky, sus inea teza potrivit c reiaţ ă o cometăuriaş s-a ciocnit cu planeta Marte şiă

din coliziunea lor a luat naştere Venus. Teoria lui putea fi confirmat dac s-ar fiă ă

constatat c Venus are o temperatură ă ambiant foarte răidicat , nori boga i în hidrocarburi,ă ţ

manifestând, totodat , unele anomaliiă ale mişc rii dăta ie. Or, prelucrarea datelor furnizateţ

de ”Mariner II” confitm teoriile luiă Velikovsky: Venus este singura planet ală

c rei sens de rota ie este „invers”,ă ţ singura planet deciă

are nu respect legile generale aleă sistemului nostru solar, c ruia i seă supun Mercur, Terra, Marte, Jupiter, Saturn,

Uranus şi Neptun...Odat acceptat îns ipoteza uneiă ă ă

civiliza ii mar iene înghi ite de oţ ţ ţ catastrof cosmic ,ă ăreprezenta, în acelaşi timp, indicii

pentru dovedirea teoriei noastre, potrivit c reiăa p mântenii ar fi fost vizita i înă ţ

zorile antichit ii de c tre fiin e dinăţ ă ţ cosmos. În corea, fie c e utopie sau pură ă

specula ie, se situeaz şi tezaţ ă refugierii unui grup de mar iţi-uriaşi pe P mânt, care, împreun cuă ă

fiin ele semiinteligente ce tr iau peţ ă atunci aici, ait noua civiliza ie a lui homo sapiens.ţ

Întrucât for a de gravita ie a planeteiţ ţ Marte estemai mic decât a P mântului, seă ă

poate b nui c statura şi for aă ă ţ mar ienilor erau mai mariţeast ipotez exist m car şi un dramă ă ă ă

de adev r, atunci se explic şi apari iaă ă ţ uriaşilor vele, capabili s deplaseze stânciă

uriaşe, care i-au deprins pe p mânteni cu practici încă ănoscute, dar care pân la urm auă ă

disp rut...ăNiciodat n-am ştiut înc atât de pu ină ă ţ

despre atât de multe lucruri precum se întâmpl înătre. Sîntem convinşi c tema „Omul şiă

inteligen ele extraterestre” va r mâneţ ă pe ordinea dercet rii ştiin ifice pân când se va g siă ţ ă ă

o rezolvare plauzibil pentru toateă problemele îsie.

CAPITOLUL AL XI-LEA

Semnale radio în univers. Se pot

transmite gândurile mai repede decât lumina? Straniul caz Cayce! Ecua iaţ Green-Bank. Reprezentan ii de frunte aiţ exobiologiei. Ce probleme preocup NASA? O convorbire cuă

Wernher von Braun

La 8 aprilie 1960 a început în zori, la orele 4, într-o vale izolat din Virginiaă de Ves t, o experien deosebit : celţă ă mai mare radiotelescop de la Green-Bank, cu luneta sa de 85 de picioare diametru, a fost

îndreptat pe direc ia Tau-Ceti, o steaţ aflat la 11,ă8 ani-lumin de P mânt. Tân rulă ă ă

astronom american dr. Frank Drake, om de ştiin de o repuţăosebit , care îndeplinea func ia deă ţ

şef al proiectului, îşi propunea s intreă în leg tură ăuni radiofonice cu alte civiliza ii,ţ

sperând s recep ioneze semnale emiseă ţ de inteligen eţ

extraterestre.Prima faz a experien ei a durat oă ţ

sut cincizeci de ore şi, deşi a fostă sortit unui eşecăintrat în analele astronomiei sub

denumirea de Proiectul Ozma. Experien a n-a fost întţrerupt pentru c vreunul dintreă ă

savan ii participan i ar fi fost de p rereţ ţ ă c în cosmos năar produce emisiuni radiofonice, ci

pentru faptul c organizatorii şi-au dată seama c înăc nu dispun de aparate suficient deă

perfec ionate pentru a atinge unţ obiectiv atât deîndep rtat. Dar Ozma nu va r mâneă ă

unica experien de acest fel. Probabilţă c pe Lun se vă ăala un telescop care, f r a fiă ă

stânjenit de perturba iile terestre, vaţ putea s sondeze cău semnale radio imensitatea spa iuluiţ

interstelar.

În orice caz, trebuie s ne punemă întrebarea ce anume ar corespunde mai bine scopuluicercet rilor noastre spa iale: să ţ ă

c ut m a intercepta semnale, sau să ă ă emitem noi semnale rio în univers? Doar nu putem pretinde

unei inteligen e extraterestre sţ ă în eleag întâmplţ ă ă, spaniola sau engleza şi s stea să ă

aştepte chemarea noastr .ăR mân posibile trei variante prin careă

ne putem semnaliza prezen a:ţ simbolurile matematice, razele laser sau imaginile. Şanse

are mai ales prima variant ; în oriceă caz, emiterea unor asemenea mesaje

necesit , indiferent de formulaă adoptat , folosirea unorălungimi de und intergalacticeă

susceptibile de a fi recep ionateţ pretutindeni în cosmos. O frecven de 1.420 deţă

megahertzi pare s fie potrivit ,ă ă întrucât corespunde radia ieiţrogenului neutru, care ia naştere

când se ciocnesc atomii de hidrogen. Hidrogenul fiind un element, frecven a radia ieiţ ţ

sale are toate şansele s fieă cunoscut pretutindeni îăcosmos. Totodat , trebuie re inut că ţ ă

frecven a ele 1.420 de megahertzi seţ situeaz în afarăp ienjenişului lungimilor de undă ă

terestre, ceea ce restrânge la minimum posibilit ile deăţonfuzie şi factorii de deranjament. Ar fi

indicat deci s lans m asemeneaă ă impulsuri ra

dio, iar dac în univers există ă inteligen e extraterestre, ele le vorţ putea recunoaşte.În acest context este foarte

interesant informa ia ap rut în nr.ă ţ ă ă 51 din 22. XII. 1967 alotidianului Zeit.Sub titlul Semnale destinate Lunii se

putea citi:„Distan a dintre Lun şi P mânt esteţ ă ă

cunoscut pân la o diferen deă ă ţă câteva sute de metriomii nu se consider înc satisf cu i.ă ă ă ţ

Iat de ce se va cere astronau ilor ca laă ţ unul dinele lor zboruri pe satelitul natural al

P mântului s ia cu ei nişte oglinziă ă pentru a leinstala acolo. Oglinzile vor fi aşezate

astfel, încât, formând un fel de col deţ camer ,ăc tuit din trei suprafe e dispuse unaă ţ

perpendicular pe cealalt , pe vertical ,ă ă reflectar

ea reciproc a luminii ce va c dea peă ă ele s permit retrimiterea ei înă ă direc ia sursei luţnoase.Asupra sistemului de oglinzi se va

proiecta timp de a suta milioana parte dintr-o secund raza unui fulger produs deă

un laser, cuplat cu un telescop cu deschiderea de 1,50 m. Lumina reflectat deă

oglinzile instalate pe Lun va fiă recep ionat de teleţ ăscop şi retransmis unui multiplicatoră

foto.Cunoscând viteza luminii şi timpul

necesar pentru ca raza luminoas aă laserului s str bată ădistan a P mânt-Lun şi retur, vomţ ă ă

putea calcula distan a dintre ele pânţ ă la o diferen dţăDar oare c tre noi drumul poate fiă

g sit? De foarte mult vreme, undeleă ă radio se încrucişe

az în univers. Dac ipoteza noastră ă ă este valabil , nu este posibil caă inteligen e str ineţ ărce s intre în comunica ie cu noi?ă ţ

De pild , atunci când energia radiantă ă a lui CTA-102 arescut brusc în toamna anului 1964,

astronomii sovietici au f cut cunoscută c e posibiăl s fi recep ionat semnale ale uneiă ţ

superciviliza ii extraterestre.ţAstronomul Solomi ki spunea la 13ţ

aprilie 1965 în amfiteatrul Institutului Sternbergdin Moscova: „La sfârşitul lunii

septembrie — începutul lunii octombrie 1964 am constatato creştere important a energieiă

radiante a lui CTA-102. Dar numai pentru un timp scurt, dup aceea a disp rut din nou.ă ă

Am înregistrat fenomenul şi am inutţ steaua în continre sub observa ie. C tre sfârşitulţ ă

anului, intensitatea sursei a crescut din nou brusc;exact o sut de zile dup primaă ă

noastr înregistrare a atins din nou ună nivel înalt”. Proforul Şklovski, şeful astronomului

Solomi ki, adaug c asemeneaţ ă ă oscila ii ale undelor suntţoarte pu in obişnuite.ţÎntre timp, astrofizicianul olandez

Maarten Schmidt a calculat prin m sur tori exacteă ăc distan a de la P mânt la CTA-102ă ţ ă

trebuie s fie de aproximativ 10ă miliarde de ani-luminAceasta înseamn c undele radio, înă ă

cazul în care provin de la fiin eţ inteligente, au truit s fie emise cu 10 miliarde de aniă

în urm . Dup actualul stadiu ală ă cercet rilor priviănd vârsta P mântului, pe vremeaă

emiterii undelor respective, planeta noastr nici nu exiă

sta.Dac toate încerc rile pentru a stabiliă ă

leg tura cu fiin e din univers n-ar aveaă ţ şanse deuşit , astrofizicienii americani şiă

sovietici, cei de la Jodrell-Bank, de

lâng Manchesteăr, şi de la Stockert, de lâng Bonn, nuă

şi-ar concentra cercet rile şi nu şi-ară îndrepta ae lor gigantice c tre aşa-numiteleă

stele radio sau quasar. Stelele fixe Epsilon-Eridani şi Tau-Ceti sunt situate la o

dep rtare de respectiv 10,2 şi 11,8ă ani-lumin . Undeleăradio destinate acestor „vecini” au

nevoie de cel pu in 11 ani pentru aţ ajunge la destina ie dup emiterea semnalelorţ ă

noastre; pentru ca un r spuns s fieă ă înregistrat pe P mânănt deci necesari 22 de ani. Leg turiă

radio cu stele mai îndep rtate ară necesita, evident, un timp mai îndelungat: nici nu

este posibil s ne gândim a stabili ună contact prin unde radio cu civiliza ii situate faţ ţă

de P mânt la milioane de ani-lumin .ă ă Dar oare mijacele noastre tehnice pentru aceste

încerc ri se limiteaz numai la undeleă ă radio?Am putea, de pild , s ne semnal mă ă ă

prezen a şi prin mijloace optice. Oţ puternic raz laseă ăeptat spre Marte sau Jupiter n-ară

putea r mâne acolo neobservat , înă ă m sura în care acestăanete sunt populate de fiin eţ

inteligente. O alt posibilitate, cu iz deă fantastic,ar fi cultivarea unor mari suprafe eţ

de asemenea manier , încât s deaă ă naştere unor contrae coloristice vizibile, exprimând

simboluri geometrice sau matematice, care se poate presupune c au valabilitateă

universal . O idee îndr znea , dară ă ţă absolut realizabil : dălungul laturilor de 1.000 km ale unui

uriaş triunghi echilateral se plantează cartofi; în acest triunghi uriaş se seam nă ă

un cerc cu grâu; în fiecare var iaă astfel naştere ucerc galben încadrat într-un triunghi

echilateral verde. Aceasta ar însemna, în acelaşi timp, o experien util şi rodnic .ţă ă ă

Acceptând ideea c exist inteligen eă ă ţ extraterestre, cs ne identifice precum o facem şi noi,ă

lic rirea cercului şi a triunghiului va fiă pentru ei un indiciu c asemenea forme nuă

pot fi rodul unui capriciu al naturii... Dup căum am spus, o posibilitate ar fi şi

asta. Cineva a mai propus construirea unui lanţ

de faruri, care s difuzeze luminaă vertical, sistemul de dispunere al acestei m ri l uminoase prefigurândă structura atomului... Propuneri... propuneri...Toate propunerile pleac îns de laă ă

premisa c cineva scruteaz planetaă ă noastr . Punerea p blemei astfel, cuă mijloacele acestea limitate, este oare greşit ?ăDeşi fa de toate fenomeneleţă

misterioase s-a v dit foarte multă scepticism sau poate, mai curând, aversiune, nu putem fi

împiedica i s constat m c se maiţ ă ă ă petrec unele fenomenezice care ast zi nu şi-au dobândit oă

explica ie ştiin ific trainicţ ţ ă fundamentat , aşa cumătelepatiei.În sec iile de parapsihologie aleţ

multor universit i importante sunt înăţ curs de examinare, folosindu-se metode riguros

ştiin ifice, fenomene pân acumţ ă nestudiate, cum ar fi ghicitul, vedeniile, telepatia etc. etc. În

prealabil sunt identificate şi abandonate, ca fiind de proast reputa ie, toateă ţ

poveştile oculte cu spirite şi fantome sau halucina iiţle religioase. Preocup rile se axează ă

exclusiv pe fenomenele apte pentru cercetareade laborator. Investiga iile privindţ

cazuri izolate sau în serie atestă posibilitateatransmiterii gândurilor. În domeniul

acesta, unde pân nu de multă cercetarea era prohibit , s-au ob inut deja succese demneă ţ

de luat în considera ie.ţÎn august 1959 a luat sfârşit

experimentul „Nautilus”, care n-a dovedit numai posibilitatea existen ei telepatiei, ci a confirmat şiţ

faptul c transmiterea gândurilor poateă

fi mai eficace decât leg turile radiofonice.ă

Relatarea experien ei este ea îns şi oţ ă m rturie:ă„Emi torul de gânduri” se afla la miiţă

de kilometri distan atunci cândţă submarinul „Nauticufundat la câteva sute de metri sub

ap , toate leg turile radio fiindă ă întrerupte, deoarece — dup cum este ştiut —ă

undele radio nu p trund nici pân aziă ă adânc în straturile mariimb, leg tura de telepatie dintre oă

persoan aflat la bord şi o altă ă ă persoan , r mas peă ă ăl, a continuat s func ioneze.ă ţUn asemenea test ridic întrebareaă

ce mai este oare capabil s întreprindă ă creierul omului? Poate el stabili prin telepatie leg turiă

mai rapide decât viteza luminii? Cazul Cayce, intrat în literatura de

specialitate, ne îndeamn să ă r spundem afirmativ.ăFiul unui ran din Kentucky, Edgarţă

Cayce habar n-avea ce posibilit iăţ fantastice avea mintea sa. Cu toate c a murit la 5ă

ianuarie 1945, medicii şi psihologii continu s se pă ăreocupe pân azi de valorificareaă

datelor privitoare la cazul s u. F r să ă ă ă fi fost medic,gar Cayce a fost autorizat de severa

„American Medical Association” s deaă consulta ii.ţFiind înc foarte tân r, Edgar Cayce s-ă ă

a îmboln vit: îl scuturau convulsiile,ă temperaturate ridicat îi mistuia organismulă

tân r; în cele din urm , a c zut înă ă ă com . În timp ce medău în zadar s -l reanimeze, tân rulă ă

începu deodat s vorbeasc tare şiă ă ă limpede: el ar t că ă, denumi câteva medicamente de care

avea nevoie, din ce anume şi câtă pomad s i se prepaă ă, cu care s fie uns pe şira spin rii.ă ă

Medicii şi rudele au r mas uimi i, nu-şiă ţ puteau daa de unde are tân rul asemeneaă

cunoştin e, inclusiv terminologia, ce-iţ era cu totul str inăDeoarece cazul p rea s fie f ră ă ă ă

speran , instruc iunile sale au fostţă ţ urmate întocmai. Dcarea tratamentului cu

medicamentele prescrise de el, Edgar se înzdr veni v zând cu ochiă ăi.Evenimentul f cu vâlv ; deoareceă ă

Edgar vorbise în com , se iviră ă numeroase propuneri ca tâs fie transpus în stare de hipnoz ,ă ă

pentru a i se „smulge” în acest chip indica ii pentruţtamente. Edgar respinse propunerea

din principiu. Numai când i se îmboln vi prietenul,ă

dict o re et minu ios întocmit ,ă ţ ă ţ ă folosind şi termeni latineşti de specialitate, pe careci nu-i cunoscuse nici din citit, nici din

auzite. O s pt mân mai târziu,ă ă ă prietenul lui era vindecat.Dac primul caz a p rut neînsemnată ă

şi, cu toat vâlva stârnit , fu curândă ă dat uit rii subăfic, al doilea determin Asocia iaă ţ

medicilor s alc tuiasc o comisie care,ă ă ă în ipoteza cămenul s-ar repeta, s -l poat descrieă ă

în mod am nun it, pe baza unoră ţ materiale competente.Sub hipnoz , Cayce avea cunoştin e şiă ţ

dovedea aptitudini care în mod normal ar fi fost rezultatul unui consult de specialitate.Odat Edgar prescrise unui pacientă

foarte bogat un medicament care nu era nic ieri dăe g sit. Omul d du câteva anun uri înă ă ţ

ziarele cele mai r spândite, ba chiar şiă în presa inla. Un tân r medic parizian îl informă ă

c tat l s u pusese la punctă ă ă medicamentul cu ani înlar c de vreme îndelungată ă

producerea lui încetase. Compozi iaţ medicamentului respectiv era identic cu informa iile am nun iteă ţ ă ţ

date de Edgar Cayce.Mai târziu, Edgar prescrise un

medicament indicând, totodat , şiă adresa laboratorului, situat într-un oraş îndep rtat. În urmaă

unei convorbiri telefonice se stabili că medicamentfusese chiar atunci elaborat, i se

precizase şi formula şi tocmai i se c uta un numeăpentru a fi pus în comer .ţ

Comisia, alc tuit din mediciă ă profesionişti, era departe de a crede în telepatie; ea cer ceta în chip logic şi concret, consemna ceea ce constata, ştiind c Edgar nu avusese în vi a a luiă ţ o carte de medicin în mân . Asaltată ă de pacien i din întreaga lume, Edgarţ d dea do lta ii pe zi, întotdeauna înă ţ prezen a medicilor, f r a luaţ ă ă vreodat onorar. Diagnosticul scrip iileă ţ terapeutice erau exacte, dar, când era trezit din trans , nu mai ştia nimic dăin ceea ce spusese. Când membrii

comisiei l-au întrebat cum îşi elabora diagnosticul, Ed gar declar c areă ă senza ia c poate intra în contact cuţ ă oricare creier pentru a-i smulge informa iile necesare puneriiţ diagnosticului. Iar întrucât creierul bolnavului ştia precis de ce sufer corpul s u, totulă ă

devine foarte simplu: mai întâi chestioneaz creierul pa cientului, apoiă caut în lume creierul care îi spune ceă

are de întreprins. El însuşi are s za iaţ c este doar o parte a tuturoră creierelor...O idee nemaipomenit , care,ă

transpus la nivelul tehnicii actuale, ară putea s arate a stfel: la New York seă îndoap un computer gigant cu toateă datele cunoscute în domeniul fizicii. De câte ori este solicitat şi indiferent de unde, el comunic r spunsurile în fră ă ac iuni de secund . Un alt computer seţ ă afl la Zürich, în el se află ă înmagazinate toate cu le de medicin .ă Un computer instalat la Moscova este plin pân la refuz cu toate infor ma iileă ţ privind biologia; un altul, aflat la Cairo, nu face nici o omisiune în domeniul astronomiei. Pe scurt, în diverse

centre ale globului se afl totalitateaă cunoştin e lor noastre despre lume,ţ organizate pe ramuri, introduse în computere. Constituindtoate laolalt un releu, de îndat ceă ă

computerului de la Cairo i se cere o

informa ie d espre o problemţ ă medical , el o transmite într-o sutimeă de secund celui instalat la Züric h.ă Sistemul de func ionare al creieruluiţ lui Edgar Cayce trebuie s fi corespunsă unei asemenea tehnici a cuplajului

simultan, pe deplin imaginabil şiă realizabil .ăS oprim cugetarea fantastic şiă ă

specula iile cele mai îndr zne e dinţ ă ţ avântul lor? Dimpotrar fi dac toate creierele omeneşti,ă

sau numai unele, apar inând unorţ creaturi ieşite dincomun, ar fi înzestrate cu forme de

energie necunoscut , dispunând deă posibilitatea dea intra în leg tur cu toate fiin ele?ă ă ţ

Despre func iile şi posibilit ileţ ăţ creierului omenuluitor de pu in; oricum, esteţ

cunoscut c în creierul unui omă s n tos contextul este solă ă

icitat doar în propor ie de 10%. La ceţ serveşte restul de nou zecimi? Esteă notoriu — şi şfic atestat — faptul c unii oameniă

atinşi de boli incurabile se îns n toşescă ă exclusiv datvoin ei proprii. Poate pentru c auţ ă

reuşit, prin mijlocirea unui sistem de „cuplaj” necunoscut, s antreneze în activitate încă ă

una sau dou zecimi din elementeleă corticale.Dac admitem lucrul cel mai fantastic,ă

şi anume c în creier ac ioneaz celeă ţ ă mai puterniceorme de energie, atunci un impuls

mental puternic ar putea fi resim itţ simultan şi pretutindeni. Când ştiin a va parveniţ

s demonstreze existen a unuiă ţ asemenea creier „s lbatău ar fi nefiresc s atribuim o structură ă

analog tuturor fiin elor inteligente dină ţ unive

rs.S ne servim şi noi de un model.ă

Dac declanş m într-un bazin cuă ă miliarde de bacterii, întloc anume, un impuls electric

puternic, el este perceput în oricare punct al bazinului şi de fiecare specie de bacterii.

Impulsul electric va fi resim it ca o realitţate pretutindeni şi în aceeaşi clip .ă

F r îndoial , ne este clar c analogiaă ă ă ă şchioap t ,ă ăfiind o form cunoscut a energieiă ă

strâns legate de viteza luminii. Noi ne gândim îns laăform de energie care esteă

disponibil şi eficient pretutindeni şiă ă simultan. Presupunempur şi simplu existen a unei forme deţ

energie pân acum neidentificată ă care, în sfârşit, asforma incognoscibilul în cognoscibil.Raportul referitor la o experien careţă

s-a desf şurat la 29 şi 30 mai 1965ă

poate s confeăcelor mai fantasmagorice idei un aer

de verosimilitate. Prin propor iile şiţ naturasa, experien a este şi va r mâneţ ă

unic . În cele dou zile, la aceeaşi oră ă ă şi aceeaşi secunoane şi-au concentrat aten ia asupraţ

unor imagini, fraze şi grupe de simboluri, pe care — ca s spunem aşa — le-auă

proiectat cu maximum de intensitate în spa iu. Uimitoare nu eţe îns numai experien a aceastaă ţ

colectiv în sine, stranii sunt şiă rezultatele ob inute. Pţcipan ii erau total necunoscu i întreţ ţ

ei, tr iau la sute de kilometri distană ţă unul de celt; completând ulterior chestionarele

tip rite în acest scop, 2,7% dintreă participan i auţafirmat c au v zut o imagine, şiă ă

anume a nucleului atomic. Întrucât o

în elegere prealabţe „cobai” nu era posibil , r mâneă ă

faptul surprinz tor c 2,7% au sus inută ă ţ c au v zut aceeă ăgândurilor” lor. Telepatie?

Scamatorie? Întâmplare? Această experien poate constitui oţăe roman ştiin ifico-fantastic, dar ea aţ

fost organizat de oameni de ştiin .ă ţă Cine mai crec ne afl m la cap tul cunoştin eloră ă ă ţ

noastre?Tot atât de pu in explicabil esteţ ă

concluzia unui grup de fizicieni de la Universitatea Princeton, care în cursul studierii

procesului de dezintegrare a mezonului K, cu

sarcina electric neutr , a ajuns la ună ă rezultat care teoretic nu ar fi trebuit să ap ar , deoarece contravineă principiului propriu fizicii nucleare şi de mult demonstratal invarian ei la timp, conform c ruiaţ ă

procesul particulelor elementare este revers ibil în timp.Înc un exemplu spectaculos. Potrivită

uneia dintre tezele teoriei relativit ii,ăţ masa şi e nergia sunt doar forme deosebite ale aceluiaşi fenomen (E = mc2). Dac , de exemplu,ăse proiecteaz o raz de energieă ă

asupra nucleului unui atom greu, raza de energie di spare în puternicul câmp de energie electric al nucleuluiă atomic, iar în locul ei apareun electron şi un pozitron: a luat

naştere masa. Energia întruchipată într-o raz s-a tra format în masaă celor doi electroni. Pentru profani, în elegerea acestui fenomen este aţ proape imposibil , deşi el se petreceă

întocmai aşa. C ideile lui Einstein nuă pot fi în el de oricine, nu e nici o ruşine;ţ nu degeaba un savant l-a denumit pe Einstein „marele solitar”, pentru că despre teoria lui nu putea s discuteă decât, poate, cu vreo doispre zece dintre contemporanii s i.ăDup aceast incursiune în domeniileă ă

înc necercetate ale telepatiei şiă func iilor creieru uman, s ne întoarcemţ ă la zilele noastre.Nu mai este nici un secret c înă

noiembrie 1961 s-au întâlnit la National Radio Astronom y Observatory din Green-Bank, în Virginia de Vest, pentru o conferin secret , unsprezeţă ăce savan i eminen i. Subiectulţ ţ

conferin ei: existen a inteligen elorţ ţ ţ extraterestre. Dintre oamenii de ştiinţă consemn m pe dr. Giuseppe Cocconi,ă dr. Su-Shu-Huang, dr. Philip Morr ison, dr. Frank Drake, dr. Otto Struve, dr. Carl Sagan şi Melvin Calvin, laureat al Premiului Nobel. La sfârşitul

lucr rilor s-a c zut de acord asupraă ă formul rii aşa-numite ecua ii de laă ţ Green-Bank, dup care în oriceă moment al existen ei galaxiei noastreţ exist pân la cincizeci de milioane deă ă civiliza ii felurite, care fie c încearcţ ă ă ele înseşi s eg tur cu noi, fie că ă ă ă aşteapt un semn de pe celelalteă planete.Elementele ecua iei de la Green-Bankţ

nu au în vedere numai problemele viitorului; în a far de aceasta, savan iiă ţ au acordat fiec rui termen dou valori,ă ă una mijlocie, calculat conformitate cuă cunoştin ele noastre actuale, altaţ exprimând minimul absolut.Iat şi ecua ia:ă ţTermenii ecua iei reprezint :ţ ăR+ num― rul mediu de steleă

analoge Soarelui nostru care se nasc anual;fp — num rul mediu de steleă

susceptibile s g zduiasc fiin e vii;ă ă ă ţne — num rul mediu de planeteă

care se rotesc în ecosfera Soarelui lor şi pe care sunt îndeplinite condi iile necesare dezvolt riiţ ă

vie ii aşa cum o concep oamenii;ţfl — num rul mediu al planetelor peă

care via a s-a putut efectiv dezvolta:ţfi — num rul mediu al planeteloră

populate cu fiin e care au dobândit oţ anumit autonomie dăe ac iune în r stimpul în care Soareleţ ă

lor a fost activfc — num rul planetelor populate cuă

inteligen e care au atins un stadiuţ avansat de civiliza ie tehnicţ ăL — durata medie a unei civiliza ii,ţ

întrucât numai dou civiliza ii cu oă ţ existen deosebţădelungat pot — inând seama deă ţ

uriaşele distan e ale spa iului cosmic —ţ ţ s se întâlnească ă

Dac pentru toate valorile ecua iei seă ţ iau cifrele absolut minimale, se ob ineţ

N = 40

Dac se iau îns cele mai mari valoriă ă posibile, atunci avem: N = 50.000.000

Fantastica ecua ie de la Green-Bankţ apreciaz pentru cazul cel mai pu ină ţ favorabil la40 grupele de oameni inteligen iţ

existente în Calea Lactee şi care caut s intre în leg tă ă ăsemenii lor. Posibilitatea cea mai

îndr znea apreciaz la 50 deă ţă ă milioane num rul grupelăinteligente care aşteapt un semnală

din cosmos. Întrucât calculele au la baz num rul steă ălor din Calea Lactee, chiar din

momentul naşterii lor, toate presupunerile emise la Green-Bank dep şesc limiteleă

contemporaneit ii.ăţDac accept m ecua ia savan ilor dină ă ţ ţ

acest brain-trust (trust al creierelor),

atunci trebuie s accept m şi faptul c au putută ă ă

exista acum sute de mii de ani civiliza ii mai evolţuate din punct de vedere tehnic

decât a noastr , ceea ce vine, desigur,ă în sprijinul teoriei deja prezentate aici — a

vizitei pe care „zei” din cosmos ne-au f cut-o în timpurilăe cele mai str vechi. Astrobiologulă

american dr. Sagan ne asigur c ,ă ă luând în considerarenumai calculele statistice, există

posibilitatea ca Terra s fi fost vizitată ă în cursul

istoriei sale cel pu in o dat de c treţ ă ă reprezentan ii unei civiliza iiţ ţ extraterestre. De toate ra ionamenteleţ şi supozi iile ascund în bun m surţ ă ă ă iluzii şi fantezie, formula deen-Bank ne ofer , totuşi, posibilitateaă

s estim m num rul stelelor pe careă ă ă poate exista v ia .ţăO nou ramur a ştiin ei este peă ă ţ

punctul de a se încet eni, aşa-numitaăţ exobiologie. Noilo ri ale ştiin ei le-aţ fost întotdeauna greu s se impun .ă ă Exobiologiei i-ar fi venit şi mai reu dac personalit i recunoscute nu şi-ară ăţ fi închinat deja activitatea lor acestui domen iu al ştiin elor, care esteţ hot rât s elucideze problema vie iiă ă ţ extraterestre. Ce poate f mai concludent pentru seriozitatea noilor cercet ri decât grupul masiv deă personalit i care de pe acumăţ particip la ele:ăDr. Freeman Quimby (şeful

programului exobiologic al NASA), dr.

Ira Blei (NASA), d r. Joshua Lederberg (NASA), dr. L. P. Smith (NASA), dr. R. E. Kaj (NASA), dr. Ri chard Young (NASA), dr. H. S. Brown (California Institute of Technology), dr. Ed ward Purcell (profesor docent pentru fizic laă Universitatea Harvard), dr. R. N. B racewells (Radio Astronomy Institute Standford), dr. Townes (laureat al Premiului Nobel pentru fizic pe anul 1964),ă

dr. I. S. Şklovski (Institutul Sternberg-Moscov a), dr. N. S. Kardaşev (Institutul Sternberg-Moscova), sir Bernard Lovell (Jodrell Bank), dr. Wernher von Braun (şeful programului rachetelor Saturn — S.U.A.), prof. dr. Oberth (profesorul lui von Braun), prof. dr. Stuhlinger, prof. dr. E. Sänger şi al ii.ţAceste nume reprezint o invita ieă ţ

pentru mii de exobiologi, r spândi i înă ţ întreaga lume. ina tuturor acestor oameni este s nimiceasc tabu-urile,ă ă s zdruncine indiferen a, care până ţ ă

acum, înconjurând aceast sfer deă ă cercetare total ocolit , o siliser să ă ă vegeteze. uturor împotrivirilor, exobiologia a devenit o realitate şi s-ar putea ca într-o zi eas devin în genere cel maiă ă

interesant şi important domeniu de cercetare.Dar cum se poate dovedi c există ă

via în spa iul sideral înainte ca cinevaţă ţ s fi ajuns aăExist statistici şi calcule careă

confirm indubitabil existen a uneiă ţ vie i extraterestre.ţExist dovezi cu privire la bacteriile şiă

sporii care populeaz acest spa iu.ă ţ Cercet rileăîn vederea descoperirii inteligen elorţ

din spa iul cosmic au început, darţ pân acum nu s-ăob inut nici un rezultat m surabil,ţ ă

vizibil şi conving tor. Acum avemă nevoie de justific răi care s sus in teoriile, de m rturii înă ţ ă ă

locul presupunerilor utopice, c zute înă desuetu. NASA dispune deja de un program

precis şi complet de cercet ri, care neă va aduce dovada concludent a existen ei vie iiă ţ ţ

în cosmos. Opt sonde diferite, fiecare în felul ei un unicat complicat, vor aduce dovada

c exist via pe planetele sistemuluiă ă ţă nostru solar.Sondele în discu ie se numesc:ţ

„Optical Rotary Dispersion Profiles”„The Multivator”„The Vidicon Microscope”„The J-Band Life Detector”„The Radioisotope Biochemical Probe”„The Mass Spectrometer”„The Wolf Trap”„The Ultraviolet Spectrophotometer”

Iat şi câteva preciz ri referitoare laă ă

aceste denumiri tehnice, care profanilor nu le s pun nimic:„Optical Rotary Dispersion Profiles”

este denumirea dat unei sonde-ălaborator prev zuteăcu o surs luminoas rotativ , care-şiă ă ă

caut singur obiectivele. Atingândă ă solul unei planea începe s emit în jur razeă ă

„c ut toare” de molecule. Dup cumă ă ă se ştie, orice form deăexisten a molecular . Una dintreţ ă

aceste molecule este marea moleculă spiralat ADN, alc tă ăuit din trei corpuri chimice: o bază ă

organic azotoas — zah r — acidă ă ă fosforic. Dac lumiăarizat întâlneşte o asemeneaă

molecul , fasciculul luminos deviaz ,ă ă deoarece baza azotoasănina combinat cu zah rul devineă ă

„optic activ ”. Întrucât combina iaă ţ zah rului în moleculaăoptic activ , fasciculul luminos ală

sondei trebuie, ori de câte ori întâlneşte o singur căbina ie zah r-adenin , se declanşezeţ ă ă

imediat un semnal luminos, care va aduce automat prin radio pe P mânt dovada existen eiă ţ

vie ii pe o planet str in .ţ ă ă ăSonda „Multivator”, prin greutatea ei

redus — de aproximativ cinci suteă de grame —, va filuat de rachete cu uşurin dreptă ţă

înc rc tur suplimentar , iar ulterioră ă ă ă expulzat în apă

netelor. Acest mic laborator este, totuşi, în stare s întreprind pân laă ă ă cincisprezece e imente felurite, ale c ror rezultate le poate transmite prină semnale radio pe P mânt.ăSonda evoluat care oficial r spundeă ă

la denumirea „Radioisotope Biochemical Probe” este cunoscută sub porecla „Gulliver”. De îndat ceă va ajunge lin pe suprafa a uneiţ planete str, ea ar urma s lanseze — în direc iiă ţ

diferite — 3 sfori lungi de câte 15 m, unse cu un cl special. Dup câtevaă minute, sforile vor fi trase automat înapoi în sond ; ceea ce va r m lipită ă pe sfori — praf, microbi sau orice alte substan e biochimice — va fiţ scufundat într-un bulion. O parte a bulionului este

îmbog it cu izotopul radioactiv alăţ carbonului C-14; microorganismele introduse trebuie, ca urmare a schimbului de substan e, s pr oducţ ă ă

bioxid de carbon (CO2). Bioxidul de carbon, care se las uşor izolat deă bulion, este introdus într-un aparat de m surat radioactivitatea gazului, careă con ine nuclee de C-14, rezultat,ţ desigur, transmis pe P mânt.ăMai vrem s descriem înc ună ă

aparataj pentru identificarea vie iiţ extraterestre, aşa-numit a ”The Wolf Trap”. Ini ial, creatorul s u şi-a denumitţ ă minilaboratorul ”Bug-Detector”, dar aboratorii s i l-au botezat „Wolfă Trap”, dup numele şefului de proiect,ă Wolf Vişniak. Rea zând, de asemenea, o coborâre lin pe o planet str in ,ă ă ă ă sonda proiecteaz imediat o eavaă ţ matic cu un vârf foarte uşor casabil.ă În atingere cu solul planetei, vârful eviiţ se spar, eava aspirând — datoritţ ă

vacuumului — o prob de sol.ă Con inând diferite bulioane de cu erile,ţ ea asigur fiec rei specii de bacteriiă ă posibilit i de dezvoltare foarte rapid .ăţ ă

În l irea bacteriilor are ca urmareţ tulburarea bulionului, pân atunciă perfect limpede, ca şi o modificare a valorii pH-ului

(gradul de aciditate) al substan eiţ lichide. Ambele modific ri se las m surate uşoră ă ă

şi f r posibilitatea vreunei erori:ă ă tulburarea lichii cu ajutorul unei raze luminoase şi al

unei celule fotoelectrice, modificarea acidit ii prin m surarea electric a pH-ăţ ă ă

ului. Rezultatele permit s se trag oă ă concluzie asua existen ei vie ii extraterestre.ţ ţÎntregul program prevede cheltuieli de

milioane de dolari pentru ob inereaţ informa iilţor şi dovezilor despre via aţ

extraterestr . Primele biosondeă urmeaz s fie lansate cu desă ătina ia Marte. F r îndoial , omul vaţ ă ă ă

urma curând dup explorareaă

întreprins de minilaborăPersoanele care r spund deă

programele NASA au o p rereă unanim : primii astronau i vor ată ţinge Marte cel mai târziu la 23

septembrie 1986. Precizarea datei şi alegerea ei îşi areo explica ie riguroas : în cursulţ ă

anului 1986, activitatea solar va fiă restrâns . Wernheăvon Braun sus ine c omul poate sţ ă ă

coboare pe Marte înc în 1982;ă organiza iei NASA nu-i lţsc ipotezele de ordin tehnic, ci

aprobarea Congresului pentru mijloacele financiare extraordinare necesare. Al turiă

de toate celelalte obliga ii financiareţ curente,r zboiul din Vietnam, precum şiă

programul spa ial consum bani cuţ ă nemiluita.Proiectul planului de zbor spre Marte

este conceput, planul navei spa ialeţ

corespunz toare, de asemenea. Ea trebuieă

„doar” construit . O machet aă ă rachetei se afl la loc dăcinste pe biroul profesorului dr. Ernst

Stuhlinger, unul dintre savan iiţ renumi i diţn Huntsville, Alabama, totodată

director al programului ”Research Project Laboratory”,care se realizeaz în cadrul luiă

„George Marshall Space Flight Center”. În laboratoarelepe care le conduce lucreaz peste oă

sut de oameni de ştiin . Se facă ţă experien e în domeniţizicii plasmei, nucleului, ca şi al

proceselor termice. În afara acestor preocup ri, săavan ii fac cercet ri fundamentaleţ ă

privind proiecte care intesc departe înţ viitor. De numele dr. Stuhlinger este legată

studierea rachetei viitorului, rachet cuă

propulsieelectric . El este şi constructorulă

navei spa iale cu destina ia Marte.ţ ţDr. Stuhlinger şi prietenul s uă

Wernher von Braun au fost aduşi în S.U.A. curând dup al dălea r zboi mondial. La începută

construiau într-o manier azi primitivă ă rachete pentru aviaa american la Fort Bliss. După ă

izbucnirea r zboiului din Coreea,ă înso i i de 162 de conaţ ţ ţli, s-au instalat la Huntsville.Pe atunci, Huntsville era o aşezare

mic şi plicticoas , situat la poaleleă ă ă mun ilor ApalaţO dat cu sosirea constructorilor deă

rachete, or şelul, în care se prelucraă bumbacul, setransform într-un Babilon; uzine,ă

instala ii pentru experimentareaţ zborului rachetelor, laboratoare, hangare şi cl diriă

administrative acoperite cu tablă

ondulat au r s rită ă ătimp de câ iva ani. Ast zi, în oraşulţ ă

trezit din letargie locuiesc 150.000 de oameni, cu to ii adep i fanatici ai cuceririlorţ ţ

spa iale. Când de pe instala ia de probţ ţ ă a pornit, mugd, prima rachet „Redstone”, mul iă ţ

din locuitorii oraşului, înfricoşa i, auţ alergat s -şiăd post în pivni ele caselor. Ast zi,ă ţ ă

când se încearc o rachet „Saturn” şiă ă bubuie de parcspulbere p mântul, de-abia dac seă ă

mai sinchiseşte câte cineva. Locuitorii poart în permaăupra lor, precum domnii din City-ul

londonez umbrela, ap r toare pentruă ă urechi. Oraşulşi-l numesc pe scurt ”Rocket-City”. La

Huntsville lucreaz , sub conducerea luiă Wernher

von Braun, aproximativ 7.000 de tehnicieni, ingineri şi oameni de ştiin .ţăÎn cursul unei vizite la Huntsville,

savantul austriac dr. Pscherra îmi spunea c grupăurile de cercetare sunt nevoite să

creeze pe parcurs noi „produse”.„Iat de exemplu aici! — şi îmi ar tă ă ă

un cilindru mare, în care zbârnâia şi vâjâia ceva. —ien e de gresaj în vid. Şti i c nuţ ţ ă

putem folosi nici unul din numeroşii lubrifian i oareţt în lume? În spa iul cosmic, ei îşiă ţ

pierd capacitatea de ungere. Cu lubrifian ii disponiţ, chiar şi un simplu electromotor îşi

înceteaz activitatea în vid cel multă în jum tate deăDintr-o alt înc pere se auzeau un felă ă

de scrâşnete şi gemete. Două menghine supradimensio, bine fixate în podea, încercau să

sfâşie o plac metalic de 10 cmă ă

grosime.„O alt serie de experien e la care amă ţ

renun a cu pl cere — spuse dr.ţ ă Pscherra. — Dar expene-a demonstrat c aliajele metaliceă

existente nu rezist solicit rilor la careă ă suntsupuse în spa iul cosmic. Trebuie sţ ă

g sim deci aliaje care s corespundă ă ă cerin elor noastţDin cauza aceasta facem experien eţ

de rupere şi obosire executate în condi ii care imit pţ ăe cele din cosmos. Trebuie s cre mă ă

şi noi procedee de sudur . Pentru aă stabili limita la care sudura plesneşte, obiectele

sudate sunt supuse unor probe de r ceal , c ldur , trepă ă ă ăida ie, trac iune şi presiune”.ţ ţÎnso itoarea de la serviciul de protocolţ

care m conducea se uita la ceas. Dr.ă Pscherra îşi privea ceasul. Aici to i îşi privescţ

mereu ceasul. Str inul la începută înregistreazăca o curiozitate, apoi îns seă

obişnuieşte repede, pentru că pretutindeni la Cape Kennedy,Houston sau Huntsville personalul

NASA priveşte ceasul cu un gest reflex, ca şi cumar avea întotdeauna de f cut oă

num r toare invers ... patru... trei...ă ă ă doi... unu... zero.Huntsville este unul din cele

optsprezece centre NASA.Industria spa ial , inclusiv a navelorţ ă

cosmice, a dep şit de mult industriaă automobilului, pân recent hot râtoare pentruă ă

conjunctura economic . Numai laă cosmodromul de la Cape Kennedy lucrau la 1 iulie 1967, 22.828

de salaria i; numai bugetul anual alţ acesteista iuni se ridica în 1967 laţ

475.784.000 de dolari!Toate acestea deoarece câ ivaţ

„scrânti i” vor s ajung pe Lun ? Noiţ ă ă ă credem c am oferit dăroase şi conving toare pentru totă

ceea ce dator m de pe acumă produselor accesorii alecercet rilor spa iale.ă ţAutorul a avut posibilitatea s seă

între in cu Wernher von Braun şi l-aţ ă solicitat s ia aătudine fa de ipotezele expuse înţă

lucrare:

Domnule dr. von Braun, considera iţ oare posibil ca alte planete din sistemul nostr u solar s ad postească ă ă forme de via ?ţă„Consider posibil s întâlnim formeă

inferioare de via pe planeta Marte”.ţă Considera i posibil ca noi s nu fimţ ă singurele fiin e inteligente din univers?ţ”Apreciez ca absolut verosimilă

posibilitatea ca în nem rginireaă

spa iului sideral s exis nu numai formeţ ă de via vegetale şi animale, ci chiar şiţă fiin e inteligente. Descoperirea unorţ astfel de forme de via reprezint oţă ă misiune deosebit de fascinant şiă interesant , ar, având în vedereă distantele uriaşe dintre sistemul nostru solar şi celelalte si dista n eleţ covârşitoare dintre galaxia noastr şiă celelalte sisteme galactice, este problematic dac vom reuşi să ă dovedim existen a acestor forme deţ via sau s intr m într-o leg tur Esteţă ă ă ă ă de domeniul posibilului ca în galaxia noastr s tr iasc sau s fi tr ită ă ă ă ă ă inteligen e in punct de vedere tehnicţ un mare avans fa de noi?ţă„Dovezi şi indicii c în galaxie tr iescă ă

sau au tr it cândva fiin e inteligente,ă ţ ap rute m lt şi st pânind o tehnică ă ă mai înaintat ca noi, n-am avut până ă acum. Reflectând asupra dat tistice şi concep iilor filozofice, sunt, totuşi,ţ convins c aceste fiin e evoluateă ţ

exist Trebuie îns s subliniez că ă ă ă aceast convingere nu se bazeaz peă ă o fundamentare ştiin ific Existţ ă posibilitatea ca fiin e ra ionale maiţ ţ vechi decât omul s fi vizitat P mântulă ă în ti e de demult?„Nu vreau s t g duiesc această ă ă ă

posibilitate. Atât cât îmi sunt mie totuşi cunoscute lucru udiile arheologice nu ne-au oferit pân acumă nici o baz pentru o asemeneaă specula ie”.ţ

Aici, convorbirea cu „P rintele luiă Saturn”, atât de împov rat de treburi, aă luat sfârşit. ate, autorul n-a mai putut s -i supun în mod am nun ită ă ă ţ multitudinea ciud eniilor descope şiăţ informa iilor bizare pe care vechileţ izvoare scrise ni le-au transmis ca pe o şarad de nerezolvat, nenum rateleă ă

probleme ridicate de descoperirile arheologice, care acum, în pragul erei

spa iale, trebuie privite în corela ie cuţ ţ noile date ştiin ifice.ţ

CAPITOLUL AL XII-LEA

Uzinele menite s gândeasc asigură ă ă viitorul. Vechilor profe i le-aţ fost mai uşor. Cercul e închide

Unde am ajuns ast zi?ăVa putea omul într-o zi să

st pâneasc universul?ă ăFiin e extraterestre, venite dinţ

dep rt rile cosmosului, au vizitat înă ă timpuri str vechi Pătul?Încearc pe undeva, în univers, fiin eă ţ

ra ionale extraterestre s stabileasc oţ ă ă leg tur că ăEste secolul nostru, cu descoperirile

sale, care p trund atât de adânc şi deă tulbur tor înăiitor, într-adev r aşa de cutremur tor?ă ăEste mai bine ca cele mai îndr zne eă ţ

rezultate ale cercet rilor s fieă ă p strate în secret?ăVor g si medicina şi biologiaă

posibilit i s redea vie ii oameniăţ ă ţ congela i?ţVor popula p mântenii planete noi?ăVor crea ei rase noi prin încrucişarea

cu b ştinaşii?ăVor crea oamenii un al doilea, al

treilea, al patrulea... P mânt?ăVor fi înlocui i chirurgii într-o bun ziţ ă

de robo i specializa i?ţ ţVor avea spitalele anului 2100

depozite cu piese de schimb pentru indivizii cu malforma ii?ţSe va putea într-un viitor îndep rtată

prelungi via a oamenilor pe un timpţ nedeterminat cu ajutorul inimii, pl mânilor şi rinichiloră

artificiali?„Mândra lume nou ” evocat deă ă

Huxley va deveni într-o zi inimaginabila şi cruda realitate?

Numai simpla înşirare a acestor întreb ri ar putea lua propor iile uneiă ţ

c r i de telefon dă ţ-un mare oraş. Nu trece o zi f r să ă ă

nu apar vreo inven ie nou , care nuă ţ ă i-a trecut nim năunci prin minte, şi în fiecare zi poate

fi considerat rezolvat o problem dină ă ă şirul aşa-lor imposibilit i. Fondul Nuffield aăţ

îns rcinat Universitatea din Edinburghă s pun la puă ăt un computer „inteligent”, oferindu-i

în acest scop şi un avans de 270.000 de lire. Prototipul computerului a realizat o

conversa ie experimental ; dupţ ă ă convorbire, oponentul nici n-a vrut s cread c a avut de-ă ă ă

a face cu o maşin ! Constructorulă computerului, profesorul dr. Michie, pretinde c maşinaă

sa începe s aib o via personal ...ă ă ţă ăNoua ştiin se numeşte futurologie!ţă

Scopul ei este planificarea, cercetarea temeinic şiă

ospectarea viitorului, bizuindu-se, în genere, pentru aceasta pe mijloacele tehnicii şi gândirii contemporane. „Uzine” ale

gândirii iau fiin pretutindeni; ele nuţă sunt altdecât sih strii ale actualilor oameniă

de ştiin , care gândesc pentru mâine.ţă În Statele Uunt 164 de uzine de acest gen

deosebit. Ele primesc comenzi din partea guvernelor şi a marii industrii. Printre „uzinele

de idei”, cea care şi-a câştigat cel mai mare rene este RAND-Corporation din Santa

Monica-California. Ea a fost creat înă 1945, la ini iativa For elor aeriene ale S.U.A.ţ ţSarcini analoge celor îndeplinite de

RAND sunt îndeplinite şi în alte institu ii.ţGuvernele şi marea industrie nu mai

pot, la ora actual , s se planifice f ră ă ă ă

aceşti prosptori ai viitorului. Guvernele trebuie s -ă

şi prevad din timp op iunile, marileă ţ întreprinderi s -şi calculeze anticipat direc iaă ţ

investi iilor, chiar şi pe decenii.ţ Futurologia trebuie s prevad dezvoltarea planificată ă ă

a marilor oraşe pe cel pu in un secol.ţCu mijloacele care stau ast zi ştiin eiă ţ

la dispozi ie, nu mai este greu, deţ pild , s antiă ăpezi dezvoltarea Mexicului pentru

urm torii 50 de ani. Pentru astfel deă estima ii prţospective se iau în considera ieţ

asemenea factori ca tehnica actual ,ă mijloacele de comunica ie şi informa ie, curenteleţ ţ

politice şi inamicii poten iali aiţ Mexicului. Dac astă ăxist asemenea posibilit i de a faceă ăţ

o prognoz , nimic nu ne împiedic să ă ă credem c o fiiă

extraterestr a stabilit pentru P mântă ă o prognoz cu 10.000 de ani în urm .ă ăPentru umanitate, prospectarea

viitorului, c ruia s -i dedice toateă ă for ele corespunz toţ ăare, a devenit o necesitate. F ră ă

studierea viitorului, probabil c n-am fiă avut nicio posibilitate s descifr m enigmeleă ă

trecutului. Cine ştie dac , într-adev r,ă ă şantierele alogice nu ascund indica ii importanteţ

pentru dezlegarea trecutului nostru, în jurulc rora continu m s ne învârtim f ră ă ă ă ă

a le lua în seam , pentru c pur şiă ă simplu nu ştim cuercet m?ăDin aceast cauz am propus s seă ă ă

dedice un an „Arheologiei utopice”. Cum nu credem prostee în în elepciunea vechilor schemeţ

de gândire, nu pretindem nici s seă acorde credit propr

iei noastre ipoteze. Noi ne mul umimţ în orice caz s aştept m şi s sper mă ă ă ă c va veni şi uă

avorabil, în care enigmele trecutului vor fi privite nep rtinitor, folosindu-seă pent ru dezlegarea lor tehnica cea mai avansat .ăNu este vina noastr dac înă ă

univers sunt milioane de alte planete...Nu este vina noastr dac coifulă ă

statuetei japoneze de la Tokomai, veche de milenii,ne-a pus în fa a unui sistem modernţ

de închidere şi a unor vizoare...Nu este vina noastr dac piatraă ă

sculptat de la Palenque exist ...ă ăNu este vina noastr dacă ă

navigatorul Piri Reis nu şi-a ars vechile sale h r i...ă ţNu este vina noastr dac vechileă ă

izvoare scrise şi legendele omenirii prezint atâtea fanătasmagorii......şi totuşi noi suntem vinova i c ,ţ ă

deşi cunoscând toate acestea, nu le-am acordat importcuvenit şi nici nu le-am privit cuă

suficient seriozitate.ăOmul are în fa a sa un viitor grandios,ţ

care va dep şi chiar şi trecutul s uă ă atât de m reă ţile spa iale şi prospectarea viitoruluiţ

trebuie s ne dea curajul s atac mă ă ă proiectele care par nerealizabile. De pild ,ă

proiectul unei cercet ri convergente aă trecutului, care s scoat la lumin valoriă ă ă

neglijate; m rturii ale trecutului care,ă confirmate o dat păentru totdeauna, beneficiind de

încrederea deplin acordat fapteloră ă reale, s pun într-oă ăumin nou istoria umanit ii. Pentruă ă ăţ

binele viitoarelor genera ii.ţ