Enuma Elis - Unknown

  • View
    557

  • Download
    4

Embed Size (px)

Text of Enuma Elis - Unknown

Coperta apartine editiei din1912 a traducerii catolice Enuma Elis, Sive - Epos Babylonicum De Creatione Mundi tiparit de Scripta Pontificii Instituti Biblici

Enma Eli - O geneza inaintea Genezei Comentariu de Theophyle (bibliophyle.wordpress.com/) Enuma Eli este mitul creator in religiile sumero-babiloniene. Numele lui, adica Enma Eli este un incipit (primele cuvinte ale naratiuni) exact ca in Biblia Ebraica. Daca in Vechiul Testament, numele cartii este un nume arbitrar care este folosit pentru citatii (prima carte fiind Geneza, in Biblia BOR, Facerea, a doua carte fiind Exodus, in Biblia BOR Iesirea, etc.), Biblia Ebraica (Tanakh) foloseste metoda sumero-babiloniena, numele cartii find citarea primelor cuvinte (incipit). Geneza devine Bereshit, Exodul devine Shmot, etc. Descoperirea bibliotecii lui Aurbanipal, si respectiv a cartii, in 1849 de Layard si publicarea ei in 1876 de George Smith au produs dezbateri si interpretari de toate felurile si la toate nivelurile. Cum este posibil faptul ca Biblia sa aiba surse. Pai este posibil si de ce nu. Deoarece sunt si om religios si istoric al religiilor sunt intrebat deseori cum explic eu acest lucru. Pai cum sa explic simplu. Inspiratia rezida in revelatia divina, scriitorul biblic insa este un om al timpului si spatiului sau, care a tradus prin mijloacele cunoscute lui, folosindu-se de limbajul si metaforica vremii lui. Daca am putea lua un om care a trait atunci, poate cel mai inteligent scrib si l-am ruga sa scrie despre un program de TV, sa zicem o telenovela, cine credeti ca vor fi protagonisti povesti, Marduk, Ishtar, Ea, Enlil, etc. Nu se poate altfel limba scrisul si metaforica sunt o parte din timpul si spatiul in care traieste scriitorul respectiv. De unde putea sa se inspire sarmanul scrib antic care traia in Canan, de la Imnurile Nibelungilor?. Enuma Eli are aproximativ 950-1000 de lini de text cuprinse in sapte tablete fiecare din ele cuprinzand intre 110 si 170 de linii de text. Tableta numarul V nu a fost recuperata in Biblioteca lui Aurbanipal, un duplicat a fost totusi descoperit in asia Mica (Anatolia-Turcia) in ruinele orasului antic Huzirina. Mitul este de fapt descrierea teogonica (theogony geneologia zeilor in politeism) a nasteri si suprematiei zeului predominant Marduk cunoscut n Biblie sub numele Bel-Merodakh, si care incepnd cu epoca regelui Hammurabi (sec. 18 .Hr.), devine zeul suprem al panteonului babilonian. Tabletele gasite in sec 7 i.Hr au o sursa in sec. 18 i.Hr. (o minoritare academica il dateaza mult mai tarziu in sec 12-14 i.Hr). Preotii babilonieni i regele Hammurabi au ntreprins o reform religioas n primul rnd ca pe una din msurile politice de consacrare regal i de consolidare a statului, dup model divin (printre alte msuri fiind i celebrul cod juridic Codul lui Hammurabi). Astfel, Marduk, fr a fi adus un program de monoteism teologic, era venerat n Babilon ca i zeu reorganizator al universului i ca pedepsitor implacabil al rzvrtirii, ca izvor al focului solar i al luminii, ca salvator al zeilor prin potop i ca

unicul iniiator al creaiei omului. Punctul de plecare a acestui proces este crearea si aparitia lui Marduk in Enuma Eli. Cosmogonia si cosmologia Babiloniana este clar sursa prezentata si in scrierile biblice ale Vechiului Testament, singurele diferente constau bineinteles in existenta zeilor multipli fata de un singur Dumnezeu Biblic, creatia in-lupta atat de des intalnita in mitologiile Babiloniene, Grecesti si Romane, fata de creatia-pasnica si benevolenta in Biblie si in sfarsit motivatiile Divine diferite in creatia omului. In Mitologia Babiloniana omul este slujitorul zeilor si aceasta slujire este cauza existentei lui, fata de narativul Biblic in care omul este liber de constrangere la inceput (in afara pomului cunoasterei) dupa care el primeste liberul arbitru.

Cartea este extrem de interesanta, diverselor traduceri o fac si mai interesanta. Personal am citit-o din sursa primara, asa ca pot sa va spun cu mana pe inima ca inafara diferentelor mentionate mai sus daca cititi Geneza 1 si 2 veti cunoaste povestea, poate merita citita numai pentru cunoasterea mai clara a geneologiei panteonului babilonian si a cosmologiei univesului semitic.

ENUMA ELISH: REORGANIZAREA LUMIIDin cartea Miturile esentiale de Victor Kernbach Cea mai ampl i mai bine conservat cosmogonie mitografic a Mesopotamiei (titlul curent n zon i epoc, dup primele cuvinte: enuma elish cnd sus) conine topite laolalt, mituri mai vechi i mai noi, adaptate riguros unui canon teologic impus probabil de reforma politic a regelui Hammurabi1. Firul mitic principal rezid n actul creaiei lumii efectuat de zeul Marduk prin dezmembrarea monstrului Tiamat (principiul feminin al apelor srate primordiale, deci al oceanului mondial) dup desprirea din amestecul cu apele dulci reprezentate de Apsu (principiul acvatic masculin); obria acestui mit se gsete n Sumer (apa primordial divin Nammu zmislete, fr intervenie brbteasc, un munte monstruos al crui temei e glia Ki i al crui pisc e

cerul An). Cnd peste structura veche, consacrat luptei elementelor, s-a suprapus stratul teologic, ascunznd ntr-o alegorie politica autoritar impus de Hammurabi n reforma sa religioas, opera atribuit noului zeu global Marduk s-a numit a doua creaie a lumii, iar poemul cosmogonic Enuma elish a nceput s fie recitat solemn, la fiecare an nou, de ctre marele preot din Babilon, n templul E-Saggila; cum anul nou cdea primvara, cosmogonia narat se suprapunea simbolic srbtoririi renaterii ciclice a naturii. Reorganizarea divin svrit de Marduk n cer trebuia, aadar, s fie considerat drept modelul arhetipal al reorganizrii umane operate de Hammurabi pe pmnt. TABLITA I Cnd sus cerul nu era [nc] numit, cnd jos pmntul nu avea nume, iar Apsu cel dintru nceput, din care se vor nate zeii, i nsctoarea Tiamat, care i va zmisli pe toi, i amestecau n una singur toate apele lor, cnd punile nu erau nesate, nici desiuri de trestii nu se zreau, atunci cnd nc nici unul dintre zei nu se ivise, nici nu era numit cu vreun nume, nici nzestrat cu vreo ursit, din snul acestora au fost zeii creai. Lahmu, Lahamu s-au ivit. Ei cei dinti au avut nume. Dup ce acetia au crescut i s-au mplinit, au fost zmislii Anshar i Kishar, fiind mai presus dect ceilali. Zilele lor au fost lungi, anii li s-au adugat, Anu le-a fost fiu, deopotriv, prinilor si. Anshar l-a fcut pe Anu, ntiul su nscut, aidoma siei. Tot astfel Anu zmisli pe Nudimmud, dup chipul i asemnarea sa. Nudimmud a fost, pentru prinii si, S uveranul: nelept, cu mare chibzuin i vnjos n putere, mai puternic chiar dect Anshar, care l zmislise pe tatl su, el era fr pereche printre zei, care erau tovarii lui. Atunci zeii, tovarii lui, s- au unit ntru totul i, aai, au buimcit-o pe Tiamat, au tulburat snul Tiamatei cu larma lor, au vrt groaza n lcaurile de sus, i Apsu n-a auzit potolindu-se rcnetul lor. Dei Tiamat rmsese mut n faa lor, de faptele lor i era sil: purtarea lor nu era bun, chiar dac erau binevoitori. Atunci Apsu, zmislitorul marilor zei, l chem pe Mummu, crainicul su, i i spuse: Mummu, crainic ce ncni inima mea, vino i hai s-o cutm pe Tiamat! Ei purceser i lng Tiamat poposir. i inur sfat cu privire la zei, ntii lor nscui. Lund cuvntul, ctre Tiamat gri cu voce tioas: Mi-e sil de purtarea lor, ziua eu stau fr odihn, noaptea fr somn. Vreau s nimicesc, s spulber zarva lor, ca s domneasc linitea i noi amndoi s putem dormi! Cnd Tiamat auzi aceste cuvinte, ea izbucni de mnie i rcni la soul ei. Ea ip dureros, furioas c era singur, i strecur ndoiala n inima lui: De ce s nimicim ceea ce am furit tot noi? Orict de aductoare de mhnire le-ar fi purtarea, s fim ngduitori! La rndul su, Mummu vorbi spre a-i da dreptate lui Apsu. Vorbele lui Mummu au fost ale unui sfetnic lipsit de bunvoin: Spulber, printe, zarva acestei purtri, ca s ai ziua odihn iar noaptea somn! Auzindu-l, Apsu se nvior, i se lumin

faa la tot rul ce l gndise mpotriva zeilor, a fiilor si. El cuprinse cu braul grumazul lui Mummu, care se aez pe genunchii lui ca s-l srute. Tot ce chibzuiser dnii n adunarea lor fu spus zeilor ntilor nscui. Cnd pricepur, zeii se cutremurar de dezndejde, apoi se cufundar n tcere i rmaser mui. Dar cel mai vioi la minte, neleptul, dibaciul Ea, care tie orice, furi un plan pentru scparea lor. El urzi i puse la cale un plan ntreg mpotriva lui Apsu. Curatul su descntec l fcu, dibaci, s aib toat puterea asupr-i. Ddu glas [acestui descntec] i (pe Apsu) l domoli ntre ape; l cuprinse somnul i el adormi adnc. Ea l sili pe Apsu s adoarm i sa fie cuprins de somn, n vreme ce Mummu, sfetnicul, sttea eapn de nesomn. Atunci Ea l dezbrc, i scoase coroana, i rpi aceast splendoare dumnezeiasc i i-o puse siei pe cap. il nlnui pe Apsu i l osndi la moarte. Il ntemnia pe Mummu i trase zvorul dup el. Apoi, peste Apsu, el i alese lcaul; l nfac pe Mummu i l vr n treang. Dup ce i-a ferecat n lanuri i i-a supus pe cei ce voiser s-i pricinuiasc vtmare, Ea se ridic n triumf peste vrjmaii si i, senin, se odihni n iatacul su; i numindu-i Apsu acest [iatac], el i hotr altarele n locul acela, ntemeind pentru sine sfnta sfintelor. Ea, mpreun cu soaa sa Damkina, i statornici acolo mrirea regal. In acest sanctuar al destinelor, n sfntul loca al chipurilor dintru nceput, cel nelept ntre nelepi, cel mai nvat dintre zei, Domnul fu zmislit, n snul lui Apsu2 se nscu Marduk, din snul preacuratei Apsu se nscu Marduk. Ea, printele su, l zmislise i Damkina, muma sa, l-a nscut. El supse la a zeielor. Straja care l-a strjuit l umplu de mreie grozav. Mrea i era statura, sclipitoare privirea, brbteasc naterea sa; dintotdeauna a fost el vnjos. Vzndu-l Anu, cel care i zmislise tatl, s-a nveselit, s-a luminat i inima i s-a umplut de bucurie. Ca s ajung desvrit, a avut parte de o ndumnezeire fr seamn i mai presus de ceilali a fost preamrit, n toate fiind mai presus dect ei: uluitor de minunat era statura lui mare, cu neputin de socotit cu gndul i greu de nchipuit! Patru erau ochii lui